Impactul Surselor de Poluare Asupra Mediului Urbandocx

=== Impactul surselor de poluare asupra mediului urban ===

Cuprins:

Introducere

Spațiul urban. Caracteristici ale orașului Slatina

caracteristicile sp urban ale sla

cadrul natural

relief

clima

ape

soluri

vegetai

Surse de poluare și impactul lor asupra mediului urban

Mciul lexicon, protectia si ingineria mediului, elem de econ si man a mediului

Ag de pr a me- surse de poluare din industrie, deseuri

Primaria – dezvl socio economica a orasului – strategia, analiza swot

Concluzii si propuneri de soluționare.

Bibliografie

Bibliografie

Cuantificarea dezvoltării durabile, Autori  Vladimir Rojanschi, Florina Bran,Florian Grigore, Ildikó Ioan

Elemente de economia și managementul mediului, Autori  Vladimir Rojanschi, Florina Bran,Florian Grigore

Mic dicționar explicativ de termeni eco-economici, Autori  Florina Bran, Ildikó Ioan, Carmen Valentina Rădulescu, Cristina Popa

Mic lexicon de protecția mediului, Autori  Florina Bran, Ildikó Ioan, Marin Dinu,Carmen Mőckesch

Spatiul urban. Caracteristici ale orasului Slatina

Spațiul urban este o așezare umană cu o densitate mare a populației și a activităților economice, a construcțiilor și a echipamentelor moderne cu scopul de a crea un mod de viață satisfăcător pentru fiecare locuitor, un echilibru între natura și spațiul construit.

Spațiul urban este împărțit în 5 zone funcționale interdependente: nivelul central, zona rezidențială (de locuit), zona industrială, zona cu funcțiuni de servicii și zone de depozitare și de amenajări urbane.

Nucleul central reprezintă intersecția principalelor axe de circulație, în care au loc principalele activităti terțiare a unui oraș, în clădiri administrative, bancare și culturale.

Zona rezidențială (de locuit) ocupă 30-35% din suprafața întregului oraș, pentru orașele mari), iar la 55-60%, pentru orașele mici, și este formată din clădiri de locuit, diverse dotări socio-culturale, amenajări și activități industriale, afectând de la an la an, un grad minim de poluare care trebuie stabilizat la un nivel cât mai scăzut pentru a crește calitatea vieții locuitorilor din punctul de vedere al sănătății lor. Această zonă este împărțită în diverse părți, denumite sectoare și cartiere, în care se găsește o densitate ridicată a locuințelor colective (blocuri), aflate în orașele mari, iar în cazul celor mici, majoritatea locuințelor sunt de tip familial (casele).

Zona industrială este reprezentată de orașe care au căpătat acest statut, prin procesul de industrializare, de la sfârșitul secolului XIX, prin care meșteșugurile și comerțul sunt exploatate intens prin unitățile care apar printre locuințe, sub diverse moduri de așezare (în prelungirea teritoriului de locuit, în paralel, sub forma de pană, în balanță, în alternanță, în bandă) sau la periferia orașului, în cazul orașelor echilibrate din punct de vedere al nivelului poluării emise, din cauza acestor tipuri de activități.

În cazul zonelor cu funcțiuni de servicii, acestea sunt distribuite din centru către principalele axe de circulație, cu scopul satisfacerii nevoilor locuitorilor prin dotări socio-culturale, comerciale, ale transporturilor și recreative.

Zonele de depozitare și de amenajări urbane sunt reprezentate prin piețele și halele agroalimentare, târguri, garaje, depozite, stații PECO, depouri pentru transport ruier.

Caracteristicile spatiului urban din municipiul Slatina

Fig 1: Pozitionarea Municipiului Slatina in Sud-Vestul Romaniei

Sursa: Strategia de dezvoltare a municipiului Slatina 2014-2020

Municipiul Slatina este cel mai mare din județul Olt, cu o populație de aproximativ 79.171 de mii de locuitori, situat în partea de sud a României, pe malul stâng al râului Olt, cunoscut ca fiind un important oraș industrial datorită activităților de prelucrare a aluminiului, a cauciucului și a produselor nemetalice. Acest oraș este delimitat de zona de contact a unităților de relief Piemontul Getic și Câmpia Olteniei și este la o distanță de 50 km față de municipiul Craiova, iar față de capitala țării, București, cu aproximativ 190 de km.

Înainte ca industria producătoare de aluminiu să evolueze în acest oraș, economia s-a bazat în cea mai mare parte pe agricultură, cu ajutorul căreia se obținea alimente de panificație prin compania “Aluta”, existentă până în ziua de azi, dar și pe o fabrică de pielărie și un depou CFR cu ateliere de reparații (L. Florescu, AGERPRES). În momentul în care orașul a devenit industrializat, numărul locuitorilor a început să crească considerabil, datorită migrării unui număr semnificativ de oameni din orașele sau comunele învecinate pentru forța de muncă, dezvoltându-se totodată și sectorul prestării serviciilor și al comerțului prin construirea de noi magazine și școli.

Cadrul natural

Relief

Municipiul Slatina este situat în sud-sud vestul României, pe stânga râului Olt, ce ocupă suprafețe considerabile ale complexului de terase a acestuia, fiind poziționat într-un port amfiteatru, în care zonele mai înalte, dinspre nord, ating altitudini de 172 m, iar cele joase, dinspre sud-vest-sud) ajung la 130-135 m altitudine.

Situat la extremitatea sud-vestică a Platformei Cotmeana de pe stânga Oltului, orașul este dezvoltat în amfiteatru pe terasa din stânga Oltului și este învecinat la sud cu Câmpia Boianului (Coteț, Urucu, 1975).

Terasa orașului Slatina (50-60 m) este fragmentată de văi scurte (Sopot, Urlătoarea și Strehareț), printre care și Dealul Gradiște, un martor de eroziune format prin eroziunea a două văi laterale apropiate (Coteț, 1957).

Pietrișurile și nisipurile formează poduri interfluviale largi și culmi rotunjite existând posibilitatea unei fragmentări accentuate a versanților provocând surpări și eroziune laterală. Din cauza lipsei amenajării versanților, când intră în contact cu orizonturi subțiri de argilă, poate duce la alunecări de teren (Posea, Popescu, Ielenicz, 1974).

Relieful României cuprinde trei trepte majore, distribuite proporțional, în formă de amfiteatru: treapta înaltă, a Munților Carpați (cel mai înalt vârf Moldoveanu 2.544 m), cea medie, care corespunde Subcarpaților, dealurilor și podișurilor și cea joasă, a câmpiilor, luncilor și Deltei Dunării (cea mai tânără unitate de relief, în continuă formare și cu o altitudine medie de 0,52 m). Caracteristica principală a acestor componente ale reliefului este distribuția lor proporțională în formă de amfiteatru.

In funcție de evoluția geotehtonică, se disting pe teritoriul României, unități de platformă și unități de orogen. Platforma Moldovenească, Platforma Moesică și Platforma Scitică reprezintă unitățile de platformă, iar cele orogene sunt reprezentate de Orogenul Carpatic și Orogenul Nord Dobrogean.

Clima

Clima orașului Slatina este de tipul temperat continental cu valori medii anuale de aproximativ 10,6 grade Celsius, cu valori medii anuale ale precipitațiilor sub 515,7 mm. Temperaturile medii lunare evoluează în mod normal în prima jumătate a anului, iar în cea de-a doua jumătate atinge cote maxime, pentru că la sfârșitul anului să scadă considerabilă temperaturi sub nivelul optim pentru locuitorii acestui oraș.

Ape

Cea mai importantă resursă de apă de suprafață reprezintă râul Olt, cu o direcție de curgere NV-SE ca cele ale râurilor din Câmpia Romană, cu un profil longitudinal continuuu cu pante reduse.

Debitul mediu multianual la Slatina este de circa 160 m3/s, valoare ce depășește cu circa 23 m3/s debitul la intrarea pe teritoriul județului.

Odată cu amenajarea hidroenergetică a râului Olt, imense suprafețe de teren au fost scoase de sub incidența inundațiilor, s-au creat condiții optime pentru alimentări cu apă industrială, s-a rezolvat problema irigării unor terenuri agricole limitrofe și s-a realizat lucii de apă, schimbând complet peisajul. Cei mai importanți afluenți primiți de râul Olt sunt Strehareț, cu afluentul Streangul, având o lungime de 12 km și 43 km2 a suprafeței bazinului hidrografic; Sopot este cel de-al doilea afluent ce are o lungime de 6 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 13 km2; Clocociov, cel de-al treilea afluent, poziționat în zona industrială a orașului, are o lungime de 4,5 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 11km2, iar afluentul Milcov (Urlătoarea) cu lungimea de 12 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 31 km2, provine din zona platformei S.C. ALRO S.A Slatina, având rolul de a culege apele industriale de pe platforma industrială a muncipiului.

Apele subtereane ale orașului Slatina au rolul de a alimenta întreg orașul evidențiind orizonturi acvifere cu adâncimi de 1,5 – 200 m împărțite în orizontul I (acviferul freatic din lunca și terase, orizonturile II, III, IV (acviferul de adâncime medie cantonat în straturile de Cândești) și orizonturile V, VI (acviferul de adâncime improprie pentru exploatare).

Soluri

În Slatina, există tipuri de soluri, ce suferă diverse procese, în funcție de nivelul de conținut, fertilitate și culoare. Solurile brun-roșcate sunt dezvoltate într-o mică măsură în partea Luncii Oltului, unde sunt dezvoltate pe loessuri și depozite leossoide (lehmuri), atunci când trece în zona orașului Slatina și pe terasele înalte ale Oltului. Regosolurile (solurile tinere formate pe terenuri slab consolidate) sunt dominate de procesele gravitaționale, sufoziționale și deluviale în raport cu forma și evoluția versanților și se dezvoltă pe versanți, fiind suprapuse în cele mai dese cazuri cu solurile erodate. Solurile aluviale sunt soluri ce au un nivel de fertilitate ridicată, cu o mare extindere în Lunca Oltului.

Vegetația și fauna

Suprafața ce ocupă vegetația întreagă a orașului Slatina este de 67 ha, este amplasată în nord-vestul municipiului, pe versanții pârâielor Strehareț și Streangu, cu rol de pădure-parc, fiind formată din stratul arborilor (stejar brumariu, tei), stratul arbustiv și cel subarbustiv (corn, alun, gherghinar, lemn cainesc, care se adaptează la condițiile climatice prezente în arealul local). In cazul vegetației azonale de luncă, aceasta apare pe fundul văilor, adaptându-se la indundații sau la un nivel ridicat de umiditate.

Fauna s-a dezvoltat în mod favorabil datorită condițiilor climatice, prin creșterea numărului și diversității de păsări de apă observate (lebăda de iarnă, corcodelul mare, egreta mică si cormoran mare), iar în cazul mamiferelor des întâlnite, amintim vulpea și iepurele, întâlnindu-se frecvent veverița, în pădurea Strehareț și anumite rozătoare precum șoarecele și șobolanul de câmp. În mediul acvatic, speciile cel mai des întâlnite de pești sunt crapul, somnul, bibanul, etc.

Surse de poluare si impactul acestora asupra spatiului urban