Impactul Societatii Anvergo S.r.l Asupra Mediului

INTRODUCERE

Problemele legate de mediul înconjurător au ajuns din inconștiența unora să afecteze întreaga umanitate. De aceea una din provocările majore ale vremurilor de astăzi este legată de contracararea eficace a efectelor nocive produse până acum, dar mai ales de prevenirea posibilității ca natura să fie afectată pe viitor. Gestionarea/managementul eficace al aspectelor de mediu are loc într-un cadru din ce în ce mai complex (legislativ, economic, uman), unde așteptările clienților și ale publicului larg sunt numeroase și diverse: produse/servicii ecologice, cu risc de contaminare scăzut, investiții minime cu randamente sporite față de poluare șamd.

În ultimii ani aspectele de mediu au avut o importanță mărită, în special cele privind dezvoltarea durabilă. Dacă din punct de vedere economic produsele se doresc a fi superioare calitativ, din punct de vedere al protecției mediului se urmărește ca procesele de producție să nu afecteze mediul. Altfel spus, se impune ca tehnologiile de producție să fie ecologice, iar produsele – “curate” (“green products”).

Problemele globale ale omenirii sunt în strânsă legătură cu problemele de mediu, iar stabilirea limitelor ecologice între care se poate desfășura activitatea economică și elaborarea de reglementări naționale și internaționale în acest sens, au căpătat o importanță deosebită mai ales în ultimele două decenii. Principala mutație care trebuie să se producă în mentalitatea oamenilor de azi este aceea de substituire a interesului economic imediat, noțiunii de interes de păstrare a patrimoniului generațiilor viitoare.

Organizațiile sunt preocupate din ce în ce mai mult să atinga și să demonstreze performanțele de mediu, controlând propriile activități, produse sau servicii asupra mediului. Aceste aspecte se inscriu în contextul legislației din ce în ce mai stricte, al dezvoltării politicilor economice și a altor măsuri destinate să încurajeze protecția mediului, a creșterii preocupării întreprinderilor privind problemele legate de mediu, inclusiv dezvoltarea durabilă.

Dezvoltarea durabilă presupune ca societatea să satisfacă cererea de consum a membrilor ei prin creșterea potențialului productiv, dar și prin crearea unor condiții echitabile de acces la resursele naturale pentru toți membrii societății. Legea protecției mediului 137/1995,2000 definește conceptul de dezvoltare durabilă ca fiind dezvoltarea ce corespunde necesităților prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Cu alte cuvinte, o dezvoltare durabilă este o dezvoltare economică fără epuizarea resurselor, depășind limita de suportabilitate și regenerare a ecosistemelor.

Cerințele minime pentru asigurarea unei dezvoltări durabile sunt:

Redimensionarea creșterii economice;

Eliminarea sărăciei;

Controlul creșterii demografice;

Conservarea și sporirea resurselor naturale;

Controlul riscurilor;

Participarea formelor de guvernare la luarea deciziilor privind protecția mediului;

Coroborarea deciziilor privind mediul și dezvoltarea pe plan național cu cele de pe plan internațional.

Respectând principiul dezvoltării durabile se asigură o dezvoltare economică, ecologică și socială într-un echilibru perfect și permanent, fapt care, dacă nu este realizat duce la ieșirea din starea de echilibru producându-se perturbări asupra mediului, declin economic, perturbări sociale.

Strategiile de management integrat al mediului și dezvoltare durabilă prezintă aspecte comune în abordarea protecției mediului. Astfel, sistemele complexe de management integrat (mediu, calitate, securitate, energie) asigură cadrul pentru îmbunătățirea continuă a performanțelor unităților industriale, incluzând calitatea produselor și prevenirea și reducerea poluării factorilor de mediu.

Modul practic de realizare a dezvoltării durabile constă în reducerea emisiilor corelată cu aplicarea sistemelor de management integrat al producției. Managementul integrat al mediului are ca obiectiv abordarea într-un context global a relațiilor unităților economice cu mediul, având ca finalitate reducerea efectelor negative ale activităților umane asupra mediului și includerea cerințelor de protecție a mediului în toate sectoarele specifice activității economice. Sistemele de management de mediu vizează și protecția produsului, a consumatorului și a personalului implicat în fabricație.

Implementarea unui sistem de management de mediu reprezintă doar una dintre posibilitățile de a asigura durabilitatea unei activități economice, însă există și alte concepte care pot fi aplicate în corelare cu sistemele de management de mediu, și anume:

Proiectarea produselor pentru mediu, considerând evaluarea ciclului de viață a acestora;

Contabilizarea costurilor de mediu;

Sisteme complexe de management integrat (mediu-calitate, mediu-energie, securitate-mediu);

Ecomarcarea produselor.

Conform ISO 14001: “Un sistem de management de mediu este o componentă a sistemului general de management ce include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, revizuirea și menținerea politicii de mediu” (Teodosiu, 2005).

În numeroase țări implementarea sistemelor de management de mediu, deși o acțiune voluntară, a reușit să convingă, nu numai prin beneficiile financiare obținute (identificarea zonelor ce pot aduce economii, mărirea eficienței producției, găsirea de noi piețe), dar și prin creșterea credibilității în obținerea de credite bancare, în atragerea investitorilor și a beneficiarilor.

Adoptarea si implementarea intr-un mod sistematic a unui ansamblu de tehnici pentru managementul de mediu in conformitate cu standardele ISO 14000 pot contribui la obtinerea unor rezultate optime în beneficiul întreprinderii. Deja la sfârșitul anului 2000 în 76 de state din lume erau certificate / înregistrate după ISO 14001, conform ISO World 13368 societăți.

Managementul mediului are drept scop utilizarea responsabilă a resurselor naturale, economice și umane astfel încât mediul să fie protejat și îmbunătățit. El caută să protejeze bunurile ecologice valoroase, să managerieze zonele locale pe cea mai potrivită cale și să dezvolte relațiile între populație și mediul natural. Astăzi obiectivele managementului mediului sunt asigurarea principiilor fundamentale ale dezvoltării durabile care caută să pună în locul economiilor mediul pentru acesția și generațiile viitoare.

Implementarea sistemelor de management de mediu a devenit un proces în creștere datorită aplicării legislației privind protecția mediului și a reglementărilor precum și creșterii așteptărilor publice privind protecția mediului.

Fundamentarea managementului mediului este o înțelegere a legilor și reglementărilor care se aplică în întreprinderile industriale. O dată ce un program de conformare a fost stabilit în întreprindere, ei ar trebui să suporte înregistrarea păstrării mediului sănătos și curat.

Odată cu apariția standardelor internaționale ISO 14000, managementul mediului a trecut de la o cerință locală la una globală. Performanța de mediu a întreprinderilor industriale în intreaga lume va fi comparată cu utilizarea standardelor 14000 și abilitatea companiilor de a satisface aceste standarde poate afecta acceptabilitatea produselor lor pe piața marketing-ului.

Beneficiile obținute în urma implementării sistemului  vor fi: clarificarea și structurarea relațiilor dintre autoritatea publică locală și comunitatea locală, rezolvarea într-o măsură mai mare a problemelor comunității, conștientizarea importanței îmbunătățirii calității activității, reducerea timpului necesar de luare a deciziilor, asigurarea unui mediu de lucru corespunzător, realizarea unui management eficient al documentelor.

Deoarece firmele de toate felurile sunt din ce în ce mai interesate să realizeze și să demonstreze o performanță ecologică sănătoasă prin controlarea impactului activităților, produselor și serviciilor lor asupra mediului, ele efectuează un număr crescut de auditari pentru a aprecia performanța ecologică, acestea singure nu sunt suficiente pentru a asigura o organizație ca performanța ei nu numai că întrunește, dar va întruni și în viitor cerințele legale.

[NUME_REDACTAT] Mediului constituie un etalon după care organizațiile și companiile iși pot măsura performanța. Ele furnizează un proces structurat care face posibilă introducerea unui Sistem de Managementul al Mediului viabil.

Sistemul managementului de mediu este un mecanism care se adresează unor teme ecologice majore prin alocarea de resurse, desemnarea responsabilităților, și o evaluare continuă a practicilor, procedurilor și proceselor, care sunt organizate într-un mod sistematic.

De aceea, sistemul managementului de mediu se distinge ca un instrument puternic care permite organizației să realizeze și să controleze nivelul performanței ecologice pe care și-o stabilește. Astfel, devine parte integrantă a sistemului managerial al unei organizații și este necesar să fie coordonat cu eforturile sistemelor manageriale din alte domenii.

Așadar, sistemul de management al mediului (SMM) este o structură, un cadru general, în care se pot integra activitățile organizațiilor în vederea identificării, măsurării, gestionării și controlului eficient al riscurilor sau impactului acestor activități asupra mediului. De asemenea, sistemul de management al mediului stabilește modalitățile de îmbunătățire a performanțelor de mediu și mutarea centrului de greutate spre o continuitate sau durabilitate prin regulile de bună practică statuate de ISO 14001.

Certificarea la ISO 14001 nu este un punct final. În centrul oricărui SMM se află principiul îmbunătățirii continue, astfel încât nu există un punct final. Perfecționarea continuă este un proces care se poate începe cu mult înainte de certificarea ISO 14001, după cum va continua cu mult după certificarea ISO 14001.

Capitolul 1 – [NUME_REDACTAT] este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice și sociale, însă care prezintă caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domenii sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite.

Calitatea superioară a produselor sau serviciilor oferite de firme constituie criterii de bază pentru obținerea satisfacției clienților și profitabilității firmelor. Un nivel ridicat de calitate va determina o satisfacție mai deplină a clientului, permițând deseori reducerea costurilor, creșterea profitabilității și asigurarea competitivității produselor/serviciilor pe piață.

Definitiile calitatii

Există numeroase definiții ale termenului calitate, care exprimă un înțeles diferit pentru domenii diferite, formulate de experți diferiți în calitate. Totuși, variantele de definiții acceptate mai frecvent sunt următoarele:

-"corespunzător pentru utilizare" (Cf. J.M.Juran)

-"conformitate cu cerințele" (Crosby)

-"un ansamblu de caracteristici ale unei entități care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesități exprimate sau implicite" (SR ISO 8402:1995); "măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinește cerințele"; conform acestei definiții, calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici;

-modele ale calității pentru afaceri, care includ [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]), modelul de excelență european EFQM (EFQM [NUME_REDACTAT]) , [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Award, [NUME_REDACTAT] for Excellence.

Definiția "corespunzător pentru utilizare" este cea mai cuprinzătoare și mai conceptuală în natură. Această definiție accentuează necesitățile clienților și se focalizează pe utilizarea produsului, respectiv asigurarea serviciului prestat.

Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele (sau cu specificațiile)" este cea mai obișnuită definiție utilizată de compartimentele organizației cele mai apropiate de producerea fizică a bunurilor sau de livrarea serviciilor.

Referitor la definiția calității din standardul SR ISO 8402 este util de menționat că termenul "calitate" nu ar trebui utilizat în interpretarea greșită de "grad de excelență", într-un sens comparativ sau pentru evaluări în sens cantitativ, deoarece aceste semnificații satisfac numai o parte a definiției. Pe de altă parte, "gradul de excelență" este o definiție vagă, deoarece excelența este alt termen dificil de definit.

"Necesitățile" invocate în definiția standardizată a calității sunt exprimate prin caracteristici cu criterii specificate care pot include aspecte privind performanțele, aptitudinea de utilizare,dependabilitatea, securitatea nucleară, protecția mediului, considerente economice și estetice.

O definiție alternativă celei din standard este enunțată de A.M. Enătescu: "Calitatea este abilitatea unui ansamblu de caracteristici intrinseci ale unui produs, sistem sau proces de a îndeplini cerințe ale clientului sau ale altor părți interesate." Această definiție este apropiată ca semnificație de cea dată în standard.

Într-o definiție foarte generală din Dicționarul explicativ al limbii române se afirmă: "Calitatea este totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelate lucruri. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău)."

[NUME_REDACTAT] oferă o definiție a calității în filozofie : "o proprietate care se aplică obiectelor considerate separat, în contrast cu relația care se aplică obiectelor luate în perechi, cîte trei etc…."

Webster's [NUME_REDACTAT] prezintă următoarele definiții pentru termenul calitate :

un atribut esențial și distinctiv a ceva sau al cuiva;

grad de excelență sau valoare;

o proprietate caracteristică ce definește natura aparent individuală a ceva;

o stare socială superioară, "un om de calitate".

[NUME_REDACTAT] for Quality (ASQ) ([NUME_REDACTAT] pentru Calitate) menționează :"Calitatea este un termen subiectiv pentru că fiecare persoană sau sector are propria sa definiție. In utilizarea sa din tehnică, calitatea poate avea două semnificații: 1. caracteristicile unui produs sau serviciu care se referă la abilitatea acestuia de a satisface necesități exprimate sau implicite; 2. un produs sau un serviciu fără deficiențe". Este de observat că definiția de la punctul 1 este identică cu cea din [NUME_REDACTAT] ISO 8402:1994.

[NUME_REDACTAT] (Dicționarul de Afaceri) include definiții generale, obiective și subiective ale calității:

1. Generală : Măsură a excelenței sau starea de a fi lipsit de defecte, deficiențe și variații semnificative.

2. Fabricație : Aderarea strictă și consistentă la standarde măsurabile și verificabile pentru a ajunge la uniformitatea rezultatului care să satisfacă cerințele specifice ale clienților sau utilizatorilor.

3. Obiectivă : Aspect măsurabil și verificabil al unui lucru sau fenomen, exprimat în cifre sau cantități, ca de exemplu greutate mică sau greutate mare, grosime sau subțirime, duritate mică (moliciune) sau duritate mare.

4. Subiectivă : Atribut, caracteristică sau proprietate a unui lucru sau fenomen, care poate fi observat și interpretat și poate fi aproximat (cuantificat), însă nu poate fi măsurat, ca de exemplu: frumusețe, simț, miros, gust.

Unele definiții și comentarii nuanțate ale calității au fost elaborate de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Limited din Canada, pe baza definițiilor formale din standardul ISO 9000: 2005, care consideră că: "Calitatea a ceva poate fi determinată prin compararea unui set de caracteristici inerente cu un set de cerințe. Dacă acele caracteristici inerente satisfac toate cerințele, este obținută o calitate ridicată sau excelentă. Dacă acele caracteristici nu satisfac toate cerințele, se obține un nivel de calitate slab sau inferior.

Calitatea este, prin urmare, o problemă de grad (valoare relativă). Ca urmare, problema centrală a calității este: cât de exact acest set de caracteristici inerente este conform cu acest set de cerințe? Pe scurt, calitatea a ceva depinde de un set de caracteristici inerente și de un set de cerințe și de cât de exact cele dintâi sunt conforme cu cele din urmă.

In conformitate cu această definiție, calitatea este un concept relativ. Prin legarea calității cu cerințele, în ISO 9000:2005 se susține că conceptul de calitate a ceva (a unui lucru) nu poate fi stabilit în vid. Calitatea este totdeauna relativă la un set de cerințe."

David A. Garvin (1988) a definit opt "dimensiuni ale calității" : calitatea performanței, trăsăturile sau caracteristicile complementare, fiabilitatea, calitatea de conformitate, durabilitatea, ușurința efectuării mentenanței, caracteristici estetice, calitatea percepută.

O definiție originală a calității a fost introdusă de Dr. [NUME_REDACTAT] prin conceptul de "quality by design" , cu sensul de calitate (obținută) prin proiectare : calitatea trebuie construită la proiectarea produsului, pentru a se asigura că produsul va atinge în mod consistent o calitate predefinită la sfârșitul procesului de fabricație.

Manaementul calitatii

Managementul calității reprezintă ansamblul activităților funcției generale de management care determină politica în domeniul calității, obiectivele și responsabilitățile și care le implementează în cadrul sistemului calității prin mijloace cum ar fi planificarea calității,controlul calității, asigurarea calității și îmbunătățirea calității (cf. SR ISO 8402:1995, op.cit.). Pe scurt, managementul calității include toate activitățile pe care organizațiile le implementează pentru a conduce, a controla și a coordona calitatea.

Managementul calității reprezintă responsabilitatea tuturor nivelurilor de management, însă rolul de coordonare revine managementului de la nivelul cel mai înalt al organizației.

Managementul de la nivelul cel mai înalt elaborează politica în domeniul calității, care cuprinde obiectivele și orientările generale ale organizației, referitoare la calitate. Obiectivele calității sunt implementate în cadrul unui sistem de management al calității.

J.M.Juran (1986) consideră că managementul calității constă din trei procese manageriale principale orientate pe calitate:

– planificarea calității;

– controlul calității;

– îmbunătățirea calității.

Aceste trei procese au fost denumite "trilogia calității", denumită de [NUME_REDACTAT] "trilogia lui Juran".

Cele trei categorii de procese manageriale sunt interdependente.

Planificarea calității urmărește crearea unui proces care va fi capabil să satisfacă obiectivele calității în condițiile operaționale. Controlul calității este procesul aplicat pentru satisfacerea obiectivelor calității în timpul operațiilor. Îmbunătățirea calității este procesul pentru atingerea unor niveluri de performanță fără precedent, superioare față de performanța planificată.

Calitatea vietii

Îmbunătățirea calității vieții a fost și rămâne un obiectiv major pentru comunități, politicieni, economiști, națiuni. Conceptul de calitatea vieții poate fi definit ca fiind "gradul în care o persoană se bucură de posibilitățile importante ale vieții sale". Posibilitățile rezultă din oportunitățile și limitările pe care fiecare persoană le are în viața sa și reflectă interacțiunea cu factorii personali și de mediu. Acest concept are însă caracter subiectiv: calitatea vieții poate fi înțeleasă în moduri diferite, de diferite persoane din diferite zone geografice sau contexte culturale.

[NUME_REDACTAT] online oferă următoarea definiție „Calitatea vieții este o categorie sociologică desemnând totalitatea posibilităților oferite individului de către societate în vederea organizării existenței sale după cerințele și dorințele proprii.”

Cercetările asupra calității vieții s-au concentrat pe două metodologii principale de măsurare. Prima metodologie, denumită "bunăstarea subiectivă" se bazează pe niveluri raportate personal de fericire, plăcere, împlinire și altele asemenea. A doua metodologie utilizează așa-numita măsurare "obiectivă" a calității vieții, prin indicatori cuantificabili sociali, economici și de sănătate. De exemplu, măsurile obiective includ indicatori de producție economică, grad de cultură generală, speranța de viață etc. (date care pot fi colectate fără a analiza direct persoanele evaluate).

[NUME_REDACTAT] a propus o combinare a abordărilor obiective și subiective, elaborând următoarea definiție integrată : "Calitatea vieții este gradul în care necesitățile obiective umane sunt îndeplinite în relație cu percepțiile personale sau de grup ale bunăstării subiective. Necesitățile umane sunt necesități de bază pentru trai, reproducere, securitate, afecțiune etc. Bunăstarea subiectivă este estimată prin răspunsurile indivizilor sau ale grupurilor la întrebări despre fericire, satisfacția vieții, utilități (avantaje) sau bunăstare”.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] a elaborat în anul 2005 un "indicator al calității vieții" care se bazează pe o metodologie unică ce leagă rezultatele analizelor satisfacției subiective a vieții cu factorii obiectivi ai calității vieții în diferite țări. Acest indicator a fost calculat pe baza datelor din 111 țări și teritorii.

Indicatorul calității vieții include 9 factori ai calității vieții, pentru determinarea "scorului" națiunilor și anume: 1. Sănătatea; 2. Viața de familie; 3. Viața comunității; 4. Situația materială (PIB pe persoană, în $); 5. Stabilitatea politică și securitatea; 6.Climă și geografie; 7. Siguranța job-urilor (rata de șomaj); 8. Libertatea politică; 9. Egalitatea sexelor.

In anul 2005, pe baza acestui indicator România era clasată pe locul 58.

Măsurarea obiectivă a calității vieții -prin indicatori cuantificabili este posibilă cu ajutorul indicelui dezvoltării umane, introdus de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (UNDP), încă din 1990, care reprezintă bunăstarea umană la nivel național sau regional. Cu cât este mai mare valoarea indicelui HDI, cu atât este mai ridicată calitatea vieții umane.

In anul 1990 a fost înființat în [NUME_REDACTAT] de Cercetare a [NUME_REDACTAT] având ca obiective efectuarea de cercetări în domenii de interes, în contextul transformărilor politice, economice și sociale de după 1989.

Masurarea calitatii

Măsurarea calității constă în cuantificarea nivelului curent al performanței în conformitate cu standarde de performanță. Evaluarea calității măsoară diferența dintre performanța așteptată și cea reală, pentru a identifica oportunitățile de îmbunătățire a calității.

Standardele de performanță pot fi stabilite pentru diferitele dimensiuni ale calității, de exemplu calitatea performanței tehnice, calitatea de conformitate etc. Măsurarea calității produselor, proceselor sau serviciilor necesită colectarea și analiza informațiilor, exprimate în termenii măsurătorilor și metricilor asociate măsurărilor. Uneori, măsurarea calității este utilizată pentru interpretarea calității ca procentaj de elemente conforme sau neconforme din lot.

Știința măsurării cantitative a uneia sau a mai multor caracteristici ale calității este denumită calimetrie (fr.qualimétrie). O definiție dezvoltată a calimetriei este următoarea: "disciplina științifică ce se ocupă cu cuantificarea, măsurarea, aprecierea, evaluarea calității produselor, proceselor, serviciilor". Calimetria nu trebuie confundată cu calitologia, care este definită ca fiind știința despre calitate. Această denumire a apărut în urma răspîndirii standardelor din seria ISO 9000.

Termenul calimetrie a fost adoptat de EOQC ([NUME_REDACTAT] a Calității) în anul 1971 și oficializat în 1981, ca "știință a măsurării calității". In referințele bibliografice rusești, de exemplu se menționează că disciplina științifică "calimetrie, definită ca teorie științifică care studiază și realizează metodele estimării calității”, a fost dezvoltată în fosta U.R.S.S. de către [NUME_REDACTAT] Azgaldov, începînd din 1968.

Măsura calității reprezintă măsura cantitativă a caracteristicilor și atributelor unui produs. Măsura calității atribuie valori numerice unei caracteristici specifice de calitate. Măsurile calității pot fi de diferite forme : măsuri fizice și chimice, procentul de produse neconforme cu specificațiile, indicele demeritelor etc.

Prin nivel de calitate se înțelege o măsură relativă a calității, obținută prin compararea valorilor observate cu valorile impuse. Evaluarea nivelului de calitate obținut în urma procesului de fabricație al produsului implică cunoașterea caracteristicilor sale de calitate, prin măsurare, numărare etc.

Nivelul de calitate se poate exprima sub forma:

unui calificativ (calitate excepțională, nivel corespunzător, nivel scăzut);

unui indicator de calitate, indice sau coeficient.

În industrie, pentru măsurarea calității produselor se procedează la măsurarea unor caracteristici de calitate ale produselor, precum și la determinarea unor indicatori, indici sau coeficienți ai calității.

Indicatorii calității produselor sunt expresii cantitative ale caracteristicilor acestora și arată măsura în care un anumit produs , în timpul utilizării, îndeplinește condițiile specifice destinației sale. Sistemul de indicatori ai calității produselor este format din două grupe : indicatori pentru aprecierea performanțelor calitative și indicatori pentru aprecierea lipsei de calitate.

Caracteristica de calitate a unui produs, proces sau sistem reprezintă trăsătura distinctivă intrinsecă a acestuia referitoare la o cerință. Măsurarea unei caracteristici de calitate constă în obținerea valorii numerice prin care se exprimă valoarea absolută a acelei caracteristici în anumite unități de măsură.

Caracteristicile de calitate ale produselor se pot grupa astfel:

caracteristici tehnice;

caracteristici economice;

caracteristici sociale;

caracteristici de disponibilitate;

caracteristici psihosenzoriale;

caracteristici ergonomice;

caracteristici comportamentale.

Caracteristicile tehnice reprezintă atribute indispensabile ale calității produselor care vizează concepția constructiv-funcțională, parametrii de funcționare, proprietățile fizico-chimice sau biologice etc. Exemple : densitate, randament etc.

Caracteristicile economice reflectă economic nivelul tehnic al produsului și costurile de funcționare, inclusiv cheltuielile de mentenanță.

Caracteristicile sociale vizează efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum și utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra siguranței și sănătății oamenilor.

Caracteristicile de disponibilitate reflectă aptitudinea, capacitatea produselor de a-și realiza funcțiile utile de-a lungul duratei de viață a acestora, aptitudine definită prin două concepte: fiabilitate și mentenabilitate.

Caracteristicile psihosenzoriale se referă la efectele de ordin estetic, organoleptic etc. pe care produsele le au asupra utilizatorilor (consumatorilor) prin formă, culoare, gust, văz, auz, miros, sau caracteristici determinate prin senzații ( de frig, de cald, de moale, de tare).

Caracteristicile ergonomice exprimă de exemplu gradul de confort, caracteristici fiziologice sau referitoare la securitatea individului.

Caracteristicile comportamentale se referă de exemplu la curtoazie, onestitate, sinceritate etc. Au o relevanță semnificativă în estimarea calității serviciilor.

Prin compararea caracteristicilor de calitate reale, efective cu cele prevăzute în documentația tehnică, în norme și în standarde se evaluează calitatea produselor, proceselor, serviciilor etc.

Calitatea procesului de productie

Calitatea procesului se referă la gradul în care un proces acceptabil, inclusiv măsurători și criterii de calitate, a fost implementat și este conform cu standarde prestabilite, ghiduri etc. pentru a produce artefacte. Calitatea procesului este măsurată nu numai prin gradul în care procesul este conform cu o calitate superioară, ci și prin gradul de calitate al produselor rezultate din proces. La estimarea calității procesului se ia în considerare starea implementării curente a procesului, în comparație cu implementarea planificată. Un proces "de calitate" prezintă aptitudinea de a reproduce menținerea sub control a fluxului procesului.

Conceptul de calitatea procesului se aplică de asemenea la dezvoltare, planificarea producției, management, administrație și procese de achiziție.

Calitatea proceselor implică : planificarea menținerii sub control a proceselor, asigurarea capabilității proceselor, calitatea furnizorilor, utilităților și condițiile de mediu.

Planificarea menținerii sub control a proceselor presupune : stabilirea unor proceduri documentate care definesc metodele de producție, de montaj și de service, evaluarea eficacității potențiale a proceselor, stabilirea localizării posturilor de verificare a calității pe fluxul tehnologic și stabilirea metodelor de măsurare, monitorizarea și controlul parametrilor procesului tehnologic.

Capabilitatea procesului reprezintă “aptitudinea acestuia de a satisface obiectivele calității în condiții operaționale” (J.M.Juran). Analiza capabilității unui proces se efectuează pe baza măsurării caracteristicii de calitate a produsului rezultat în urma procesului.

Analiza capabilității procesului necesită parcurgerea următoarelor etape:

Determinarea stabilității procesului. Procesul de fabricație este stabil sau în stare de control dacă se află numai sub influența cauzelor întâmplătoare, cauzele sistematice fiind eliminate. Dacă procesul este instabil, se impune aducerea sa în stare de control.

Verificarea normalității repartiției prin aplicarea testelor de normalitate. In mod obișnuit, caracteristicile de calitate măsurabile se repartizează statistic după legea normală de repartiție (legea lui Gauss).

Calcularea coeficienților sau indicilor care indică precizia procesului.

Unul dintre indicii utilizați pentru aprecierea capabilității proceselor tehnologice este indicele de capabilitate al procesului Cp, determinat cu relația:

Cp = (TS – TI)/6s

In care TS și TI reprezintă limitele superioară și respectiv inferioară ale cîmpului de toleranță, iar s este abaterea standard a mărimii (caracteristicii) măsurate.

Pentru a se asigura capabilitatea permanentă a proceselor, în sensul capacității proceselor de a realiza produsul conform cu specificațiile este necesară mentenanța corespunzătoare a echipamentelor utilizate în procese.

In sectorul proceselor de producție pot exista următoarele categorii de procese:

Procese dominate de oameni (de operatori);

Procese dominate de mașini (utilaje);

Procese dominate de reglaje;

Procese dominate de componente.

Procesele dominate de oameni se regăsesc frecvent în domeniul serviciilor. Calitatea serviciului depinde în aceste cazuri de calificarea, competența și responsabilitatea prestatorului de serviciu.

Procesele dominate de mașini (utilaje). Într-o mare măsură, calitatea proceselor de fabricație depinde de capacitatea mașinilor de a realiza produse în limitele specificațiilor , de stabilitatea proceselor etc. Pentru a evita modificarea caracteristicilor de calitate ale produsului este necesară efectuarea unor analize periodice ale capabilității mașinilor (prin calculul indicelui de capabilitate) și stabilirea stării procesului (ca reglaj și precizie).

Procese dominate de reglaje. Documentația de fabricație trebuie să furnizeze operatorilor mijloace pentru reglarea precisă și verificarea reglajelor înainte ca operațiile tehnologice să fie inițiate. Utilizarea unor mijloace de monitorizare a proceselor, sau a unor metode de control statistic al proceselor permit menținerea sub control a proceselor și asigurarea calității acestora.

Procese dominate de componente. Aceste procese se bazează pe calitatea componentelor realizate într-o fază anterioară : semifabricate, părți componente etc. In aceste situații este necesară verificarea componentelor înainte de introducerea lor în proces.

Calitatea serviciilor

Activitățile întreprinderilor din sfera serviciilor se deosebesc în multe privințe de activitățile desfășurate în întreprinderi producătoare de produse materiale, de aceea și perceperea calității serviciilor este mai dificilă.

Serviciul este "rezultatul generat prin activități la interfața furnizor/client și prin activități interne la furnizor pentru a răspunde cerințelor clientului." (ISO 9004-2). Prestarea serviciului este o activitate sau un proces efectuat de persoane, care este orientat pe satisfacerea cerințelor clienților (externi sau interni). Clienții interni sunt cei din propria organizație prestatoare de servicii.

Prestarea unui serviciu poate implica, de exemplu, următoarele:

activitate desfășurată asupra unui produs material furnizat de client (de exemplu, un autoturism care trebuie reparat);

activitate desfășurată asupra unui produs imaterial furnizat de client (de exemplu, declarația de venit necesară pentru pregătirea rambursării unei taxe);

livrarea unui produs imaterial (de exemplu, livrarea de informații atunci când se transmit cunoștințe);

crearea unei ambianțe pentru client (de exemplu, în hoteluri și restaurante).

Serviciile prezintă o serie de caracteristici specifice care le deosebesc de activitățile de producere a bunurilor materiale :

Intangibilitatea multor servicii : prin natura lor, multe servicii sunt imateriale, ele nu pot fi gustate, palpate sau auzite înainte de a fi "consumate" ( de exemplu, servicii turistice, divertismentul sau o consultanță financiară);

Inseparabilitatea : suprapunerea momentului de producere și de consumare a serviciului;

Nestocabilitatea : serviciile nu pot fi stocate pentru a fi utilizate ulterior;

Interacțiunea puternică client-prestator : clientul căruia i se prestează un serviciu este fizic prezent la efectuarea acelui serviciu personal, de exemplu în cazul serviciilor de alimentație, al serviciilor medicale etc.

Cerințele pentru servicii trebuie să fie clar definite sub forma unor caracteristici observabile de către client și susceptibile de a fi evaluate de către acesta.

Analiza prealabilă a așteptărilor și cerințelor clienților trebuie să precizeze :

caracteristicile serviciului sau prestării serviciului;

serviciul minim asigurat prin prestare;

serviciul care permite diferențierea de concurență.

Pentru anumite servicii imateriale, "vizibilizarea" componentelor "satisfacției clienților" ,traducerea cerințelor în proceduri care încadrează activități este o sarcină indispensabilă pentru îmbunătățirea continuă a calității.

Semnificația caracteristicilor calității serviciilor și categoriile de caracteristici pot varia considerabil în funcție de natura serviciilor.

Nu există un consens general asupra caracteristicilor calității serviciilor. Christian Grönroos (1984) distinge două dimensiuni ale calității serviciilor, care sunt percepute și evaluate de către clienți: calitatea tehnică și calitatea funcțională.

Calitatea tehnică a serviciului se concentrează pe ceea ce este furnizat de organizația prestatoare de servicii ca rezultat tehnic al procesului de prestare. Calitatea funcțională se concentrează pe modul în care este furnizat serviciul. Grönroos sugerează că atributul de calitate funcțională este mai important decât calitatea tehnică în multe piețe de produse, motivul fiind că competența tehnică este un factor de calificare pentru nivelul de intrare spre a fi furnizor de servicii în aceste piețe. Modelul propus de Grönroos aparține așa-numitei "școli nordice" asupra calității serviciilor.

Modelul SERVQUAL al calității serviciilor, elaborat de Berry, Zeithaml și Parasuraman (1990) a identificat cinci dimensiuni principale ale calității serviciilor: fiabilitate, sensibilitate, asigurare, empatie, tangibilitate. Conceptualizarea propusă de modelul SERVQUAL domină în prezent, însă modelul este criticat pentru că cele cinci dimensiuni sunt atât de generale încât pot limita utilitatea lor în anumite contexte de servicii.

Standardul internațional ISO 9004-2 propune următoarele caracteristici ale serviciilor :

calitatea accesului la serviciu și disponibilitatea serviciului;

siguranța și securitatea serviciului;

fiabilitatea și dependabilitatea serviciului;

atractivitatea facilităților asociate cu serviciul (de exemplu, decorul din interiorul unui restaurant);

întîrzierea serviciului (caracteristică de non-calitate), durata prestării, durata proceselor de prestare;

igiena serviciului și curățenia furnizorilor de servicii;

competența și cunoștințele furnizorilor de servicii;

curtoazia, atenția și abilități de comunicare;

cantitatea și tipurile de accesorii și materiale asociate serviciului.

Calitatea accesului la serviciu depinde de posibilitatea de a contacta operativ prestatorul, de a afla operativ toate informațiile necesare asupra serviciilor oferite, competențele de comunicare cu clientul fiind foarte importante.

Disponibilitatea serviciului depinde de respectarea termenelor de livrare stabilite, de promptitudinea servirii clienților. Disponibilitatea serviciului este un termen care exprimă în ce perioadă poate fi accesat acel serviciu. Este esențial ca perioada în care serviciul este disponibil să fie clar definită pentru toți utilizatorii : orele de utilizare, variații sezoniere, perioade definite de mentenanță programată.

Pentru servicii specifice pot exista caracteristici de calitate special formulate.

Măsura calității serviciilor este evaluarea de către clienți. Unele date statistice și diagrame de control folosite la evaluarea calității în sectoare de producție pot fi aplicate și pentru servicii.

În sectorul serviciilor medicale, pentru evaluarea calității se pot utiliza observații directe ale performanțelor personalului medical, combinate cu evaluarea indirectă prin interviuri cu pacienții.

Măsurarea gradului de satisfacție a clienților se realizează prin metode relativ precise, ca de exemplu metoda indicilor, metoda demeritelor (penalizării defectelor) sau anchete asupra satisfacției. Determinarea percepției clienților poate include obținerea de informații din surse cum sunt date de la clienți asupra calității serviciului prestat, analiza pierderilor afacerii datorate non-calității, rapoarte utilizate de către operatorii comerciali etc.

Asigurarea calitatii asistata de calculator

Asigurarea calității asistată de calculator (CAQ) este o aplicație inginerească a calculatoarelor și mașinilor comandate de calculator pentru definirea și inspecția calității produselor. Acest concept include : analiza toleranțelor dimensionale, utilizând informațiile despre produse și fabricație (PMI) asupra modelelor CAD (Computer-aided design), inspecția asistată de calculator cu mașini de măsurat în coordonate, compararea datelor obținute prin intermediul tehnologiilor de scanare 3D a pieselor fizice față de modele CAD, FMEA, [NUME_REDACTAT] al Proceselor.

Capitolul 2 – Managementul integrat al Mediului, Calitatii si Securitatii.

Fie că ne referim la calitate, la sănătate și securitate, la protecția mediului sau la alte domenii economice și sociale, responsabilii unui organism-organizație, administrație etc., au interesul de a lua în considerație toate așteptările clienților săi precum și a altor părți implicate în acest organism.

Datorită constrângerilor exterioare impuse de client, precum și datorită legislației, în primul moment încerci sentimentul să scapi cât mai repede posibil. Desigur nu aceasta este soluția, deoarece este imposibil să eviți toate constrângerile; trebuie să faci față, să le controlezi și cel mai bine să le manageriezi (stăpânești și conduci) într-un spirit de dezvoltare durabilă atât în ceea ce privește organizația, cât și în ceea ce privește mediul înconjurător, economic și social. Aceasta înseamnă:

că trebuie luate în considerare aceste constrângeri cât mai devreme posibil și de maniera sistematică încă de la conceperea produselor, a proceselor industriale, a instalațiilor, în toată organizația la nivel de mobilizarea (animarea) echipelor;

că este nevoie de organizare pentru ca prețul acestor presiuni exterioare să devină o investiție purtătoare de profituri viitoare.

Față de condițiile prezentate, normele sau standardele de calitate, de securitate și de mediu – care au devenit veritabile unelte ale managementului -constituie direcții, care odată aplicate, într-un spirit de progres și integrate în sistemul de management, vor produce:

economii, prin reducerea costurilor de noncalitate (rebuturi, retururi de la clienți), a taxelor, evitarea contravențiilor și amenzilor sau a altor redevențe plătite în cazul accidentelor sau poluărilor;

avantaje strategice, prin devansarea sau demarcarea față de concurenți precum și ameliorarea imaginii față de consumatorii privați sau publici.

Acest raționament poate fi dezvoltat în domeniul calității, siguranței și mediului, ținând cont că normele sau standardele de management comportă de asemenea constrângeri și recomandări de a crește performanțele organizației, pe care responsabilii au interes să le aplice.

Mizele managementului calitatii

Care sunt mizele calității? De ce aceste eforturi sunt asumate de majoritatea organizațiilor și susținute în România de puterea politică? Simplu efect al modei sau o tendință mai profundă?

Preocuparea tuturor întreprinderilor (organizațiilor) este de a presta servicii clienților la cel mai mic cost, într-un climat de concurență, aceasta însemnând că trebuie să ții cont neîncetat de faptul că activitatea economică modernă prezintă următoarele caracteristici majore:

liberalizarea și mondializarea schimburilor care expun organizațiile la concurență internațională;

complexitatea crescândă a proceselor de concepție, de realizare și se distribuție a produselor și serviciilor.

2.1.1 Conștientizarea mizelor

Miza calității este mai mult sau mai puțin de neocolit pentru o organizație; nimeni nu se poate sustrage competiției și complexității produselor și proceselor de fabricație. Asta însemnă oare că un șef de organizație nu are nici o marje de manevră? Și că o politică de obținerea calității nu va face altceva decât de a lua act de prezența unor obstacole de neocolit? Nu, căci sunt mai multe politici de calitate posibile:

asigurarea calității și certificării;

managementul calității sau managementul total al calității.

Si dacă vorbim de certificare trebuie să precizăm ce anume dorim. Certificarea sistemului de calitate, certificarea produselor sau certificarea combinată sistem și produs?

în concluzie, ar fi convenabil să alegem o politică de calitate în funcție de tipul și nivelul mizelor pe care vrem să le luăm în considerare:

Mizele asigurării calității

Asigurarea calității s-a impus de multă vreme în multe sectoare cu riscuri ridicate, ca tehnica nucleară, aeronautica, tehnologia spațială etc. Miza este de a fi sigur în avans că va satisface exigențele specifice, respective exigențele clientului prin prevenirea neconformităților în orice stadiu. Totodată utilă managementului furnizorului și fundament al încrederii clientului, asigurarea calității implică documente formalizate (de exemplu manual de calitate, plan de calitate, proceduri scrise). Aceste documente vor fi totodată verificate în timpul evaluărilor și pot conduce la acțiuni corective. Succesul internațional al normelor ISO 9000 se traduce prin penetrarea asigurării calitățiiîn domenii din ce în ce mai variate ale activității economice cu consecințele pe care le implică acestea pentru organizații.

în cazul relației client-furnizor, clientul poate cere efectuarea unor audituri pentru a verifica la fața locului eficacitatea sistemului de management al furnizorului. Miza asigurării calității va fi atunci stabilirea unei relații de încredere, ce va putea fi transformată în viitor într-un parteneriat.

Mizele certificărilor pentru calitate

Aceste certificări dovedesc un progres, pentru că ele presupun intervenția unei terțe părți, organismul de certificare care emite o atestare scrisă a conformității unui produs, process sau a unui serviciu conform unor exigențe specifice, plecând de la o normă de referință recunoscută pe plan internațional sau național:

pentru sisteme de management al calității norma internațională este ISO 9001/2000 (pe baza seriei ISO 90001, 2 sau 3/1994);

pentru produse sau servicii se aplică norma europeană EN 45011, pentru procesele de certificare norma care se sprijină pe încercările de conformitate ale unei norme specifice, care poate fi națională.

Certificarea sistemelor de management de calitate

Acest tip de certificare permite organizațiilor de a asigura – apriori -încrederea unui client chiar din străinătate și pentru că organismul de certificare poate să fie la rândul său acreditat, adică recunoscut pe plan internațional (norma EN 45012). Unele cereri de ofertă pot să ceară ca organizația să fie certificată pentru a putea lua parte la licitații (ofertare).

Obținerea unei certificări este o trambulină pentru următoarele succese. Din punct de vedere al furnizorului, certificarea este o sursă de economii pentru că reduce numărul auditurilor comandate de către eventualii cumpărători. Din păcate, nu toate organizațiile au foarte clară noțiunea de certificare. Pentru mulți certificarea este un examen care trebuie trecut.

Pe de altă parte, însăși organismele care emit certificate sunt în concurență, și ca urmare au tendința de a stabili nivele cât mai joase prin normele de certificare. Toate acestea produc pagube și contribuie la a da dreptate detractorilor de certificare care le contestă justețea. Din contră, certificarea trebuie să fie fructul unei colaborări sincere și corecte între organizație (companie) și certificatorul ei, aceasta fiind condiția pentru un parteneriat câștigător-câștigător. Pentru aceasta organizația trebuie să înțeleagă că managementul calității nu este paralel managementului organizației, ci face parte din aceasta.

Certificarea produselor

Acest tip de certificare permite să se atesteze faptul că un produs respectă exigențele unui caiet de sarcini précis, formulat sub forma unei norme tehnice (de exemplu STAS). Certificarea unui produs permite ca acesta să fie etichetat, fapt ce constituie un fel de garanție pentru cumpărător, iar pentru fabricant este un atu commercial.

Certificarea produsului și al sistemului

O organizație poate să-și pună întrebarea: ce anume este mai util certificarea sistemului de management al calității sau certificarea produselor? Și de ce să nu le urmărim pe amândouă? Această întrebare este valabilă și pentru cumpărător. Oare n-ar trebui selecționat acel furnizor care are managementul sistemului de calitate certificat? Sau un furnizor care are produsele certificate? Totul depinde de natura produsului: produse de serie au produse greu de realizat. Produse și sisteme de calitate certificate sunt răspunsul ideal. De aceea din ce în ce mai multe organisme sunt atrase de această dublă cerință ce constituie o nouă miză a calității.

Mizele managementului total al calității

Oferirea de garanții clienților sau consumatorilor este un lucru foarte bun. însă aceasta nu trebuie să se facă în detrimentul organizației. Din cele expuse anterior, calitatea poate să fie o sursă de economie dacă ea constă în a face bine de prima oară în toate etajele procesului de concepție și de realizare. De altfel, trebuie ca deviza a face bine de prima oară să devină sinonimă cu eficacitatea. Pentru a ajunge la acest scop, simpla utilizare chiar foarte inteligentă a normelor de management nu este suficientă. Soluția vine de la calitatea managementului nu numai de la simplul management al calității.

Organizațiile care au șansa de a avea conducători care acceptă ideile noi, care încurajează noile metode de lucru, și care situează recunoștința ca principală manetă sunt cei care pot să fie capabili să utilizeze modele de excelență de tipul EFOM ([NUME_REDACTAT] for [NUME_REDACTAT]). Singurul răspuns la o piață avidă de inovații trece printr-o cultură întreținută prin comparația cu cei mai buni, este miza unei politici de excelență bazată pe managementul total al calității ([NUME_REDACTAT] Management). Miza devine reușita unei astfel de politici atât ca imaginea de marcă cât și ca success economic și commercial.

Concluzii asupra mizelor politicii de calitate

Constatăm că șeful organizației trebuie să aleagă între:

asigurarea calității pentru una sau alta din categoriile de clienți;

certificarea cât mai posibil sinceră pentru a da încredere unei clientele mai mari, actuală sau potențială și pentru a putea răspunde cererilor de ofertă;

Intervenția necesară managementului total al calității va trebui să înglobeze certificarea și să țintească spre obținerea unui premiu de calitate român sau internațional, dar trebuie să se axeze în special în căutarea excelenței prin progres în mobilizarea resurselor umane, fapt ce este chintesența unui management de calitate.

MIZELE MANAGEMENTULUI DE SECURITATE

Pentru un organism industrial mizele securității în sens generic pot să fie multiple. Ne vom limita deci la mizele sănătății și securității muncii. Cele ale consumatorilor respective cele ale securității produsului au fost abordate lîn cadrul mizelor calității.

2.2.1 Factorul uman al accidentelor de muncă

Primele provocări privind securitatea organizațiilor sunt de ordin uman și sunt legate de accidentele de muncă.

Statisticile globale ale accidentelor de muncă

Conform bilanțului OMS ([NUME_REDACTAT] a Sănătății) annual au loc 120 000 000 de accidente de muncă în lume din care 200 000 mortale.

[NUME_REDACTAT], 15 milioane de salariați înregistrați la securitatea socială, numărau 900 de mii de accidente/an, din care 1800 mortale, ceea ce reprezintă circa 6% din forța totală de muncă. La aceasta se adaugă și 5000 de bolnavi cu boli profesionale recunoscuți anual datorită diferiților factori: zgomot, praf, produse toxice sau alergenice, căldură excesivă, poziții de lucru dificile, gesturi repetitive, căratul de greutăți excesive, stres, lucru prelungit în în fața ecranelor.

Factorii de variabilitate

Cifrele comportă variații importante în funcție de diferiți parametri: mărimea organizației și foarte important, sectorul de activitate, astfel, conform statisticilor [NUME_REDACTAT] de Asigurări de Sănătate, organizațiile cu mai mult de 500 persoane reprezintă 7% din totalul accidentelor mortale, deși numărul total de salariați ai acestor întreprinderi este 17% din efectivul total al forței de muncă/țară. Indicele de frecvență (numărul de accidente mortale/1000 persoane) era în 1991 de 132 în sectorul construcțiilor și lucrărilor publice față de 28 în chimie, ceea ce reprezintă un procent de 0,25%.

Necesitățile economice au antrenat o evoluție în practica gestiunii de personal, în ultimii ani, am asistat la o creștere importantă a nevoii de flexibilitate a producției. Au apărut noi tehnici de gestiune. Prezența la posturile de muncă a personalului propriu al organizației a fost redusă în locurile unde există un risc de accident crescut, apelându-se fie la sezonieri, la contracte de muncă cu durată determinată sau la firme prestatoare de servicii în anumite domenii(curățenie industrială, revizii tehnice etc.)

2.2.2 Mizele etice și civice

„Toți indivizii au drept la viață, la libertate și la securitatea lor personală” (art.3 din Declarația drepturilor omului adoptată la Paris la 10 Decembrie 1948). A veghea la securitatea altuia este o datorie ce se impune tuturor și bineînțeles șefului de intreprindere pentrui salariații săi.

Experiența ne-a arătat cât de traumatizant este un accident grav, nu numai pentru rănit, dar și pentru personalul întreprinderii. A acționa în securitate înseamnă a te asigura contra riscurilor acestor traumatisme collective.

2.2.3 Mizele sociale

Există indicatori sociali comparabili cu indicatorii de calitate care permit evaluarea climatului social al unei întreprinderi. Atunci când condițiile de muncă sunt penibile și riscurile de accidente sunt resimțite dar nu tratate, indicatorii sociali sunt defavorabili.

Securitatea bine gândită și realizată este un factor de ameliorare al climatului social al întreprinderii și de încredere din partea personalului, contribuind astfel la o mai bună eficacitate a întreprinderii.

2.2.4 Mizele penale

In media apar din ce în ce mai frecvent reportaje despre anchetarea și condamnarea angajaților datorită accidentelor de muncă.

Pedepsele financiare și de privare de libertate prevăzute de codul penal (european) nu sunt deloc neglijabile:

punerea în pericol a unui angajat – amendă 15 000 EUR și un an de închisoare;

incapacitate totală de muncă ca urmare unui accident – 45 000 EUR amendă și trei ani de închisoare;

moartea bunui salariat ca urmare a unui accident de muncă – este considerată ucidere involuntară – 75 000 EUR amendă și cinci ani de închisoare.

De altfel, legislativul implică din ce în ce mai mult șeful de șantier sau maistrul în ceea ce în ceea ce privește responsabilitatea civilă și penală ajungându-se la cei responsabili pentru proasta concepție sau organizare a locului de muncă.

Nimeni nu este la adăpost în fața forțelor naturii sau în a unor catastrofe naturale, dar judecătorul va ține cont ca circumstanță atenuantă în funcție de gradul de securitate demonstrat de întreprindere.

2.2.5 Mizele legislative

[NUME_REDACTAT] PICQ există actualmente în Franța 18 000 legi și 400 000 decrete de aplicare. Cum poate oare un șef de organizație să le cunoască pe toate? Există o problemă reală, puternic resimțită în practică, care explică o necesitate crescândă a unor instrumente metodologice în ceea ce privește managementul securității.

2.2.6 Mizele economice și comerciale

A. Bugetul securității muncii

Bugetul annual francez pentru accidente de muncă și boli profesionale al securității sociale este de 7 miliarde de EURO/an, și acoperă atât costurile prevenției cât și costurile reparatorii

B. Costurile accidentelor

Se disting 2 categorii de costuri, respective: directe și indirecte.

costurile directe – costul mediu al unui accident de muncă cu indisponibilittate conform CANMTS Franța, este de 2100 EURO/accident, în funcție de gravitate se va pleca de la 1400 EURO/accident care are un IPP(incapacitate permanentă parțială) mai mic de 10%, respectiv la 80 000 EURO pentru IPP mai mare de 10%.

Costurile indirecte, reprezentate de: costuri materiale (reparația echipamentelor stricate); costuri salariale (datorate timpului pierdut și a înlocuirii de personal); pierderi de producție, întârzieri de livrare; pierderi de comenzi; degradarea imaginii mărcii; majorarea procentului de cotizare la capitolul accidente de muncă; maladii profesionale.

Cu toate că costurile indirecte sunt dificil de evaluat, mulți autori sunt de accord să estimeze că acestea sunt de 2-4 ori mai mari decât costurile directe ale accidentelor.

C. Cotizațiile pentru accidente de muncă și boli profesionale

în România se numește Fond de risc și accidente. Angajatorul varsă anual o cotizație pentru accidente de muncă și boli profesionale, variabilă funcție de mărimea organizației, tipul de activitate și funcție de rezultatele anterioare la securitate.

De exemplu: o firmă de consrtucții a avut în anul 2002, 8,80EUR cotizații la 100 EUR salarii, față de o mică firmă de produse chimice care a plătit numai 1.9EUR la 100EUR salarii.

D. Modernizarea utilajelor din punct de vedere al protecției muncii

[NUME_REDACTAT] Europene 89/655 din 30 nov. 1989, șefii de organizație au obligația de a dota parcul de mașini și utilaje în conformitate cu regulile de protecția muncii, după un plan bine definit.

Această modernizare reprezintă costuri financiare și strategice foarte mari punându-se deseori problema dacă mai merită să modifici echipamentele existente sau este preferabil să investești în echipamente noi mai sigure și mai performante.

E. Miza comercială

Securitatea este un vector de imagine al mărcii organizației: bineînțeles securitatea produselor dar totodată securitatea personalului de producție. Odată cu dezvoltarea turismului industrial apare clar necesitatea asigurării suplimentare a securității personalului.

De aceea, ca urmare a creșterii responsabilității impuse prin legislație șefului de department (lucrări, comenzi), îl obligă pe acesta să se intereseze foarte în amănunt asupra condițiilor de lucru de la furnizorii săi, condiții care devin din ce în ce mai mult un criteriu după care acesta îi va selecționa pe cei cărora le va da comenzi sau o piață.

F. Miza egalizării (normalizării) standardelor internaționale sau europene

în materie de egalizare a standardelor în domeniul de securitatea muncii se disting două categorii:

egalizarea standardelor în materie de management

egalizarea normativelor tehnice

în materie de egalizarea standardelor de management al securității, am văzut că nu s-a ajuns la un consens pentru o normalizare internațională pentru managementul sănătății și securității, dar au apărut mai multe norme și referințe străine ca de exemplu: Normativul OHSAS 18001/1999 utilizat din ce în ce mai mult de organismele franceze.

în schimb în materie de egalizarea standardelor tehnice ale securității însăși, asistăm de câțiva ani la instalarea unui important sistem de norme.

G. Igiena și securitatea muncii și a produsului.

Igiena și securitatea sunt temele cele mai importante pentru asigurarea liberei circulații a bunurilor în Europa.

Directivele europene emise ca urmare a aplicării art.100A al Actului unic european de modificare al tratatului de la Roma, impun niște exigențe esențiale de securitate și fixează responsabilitatea fabricantului. Acestea au prevăzut modalități de control de conformitate prin autodeclarare de fabricant sau prin intervenția unui organism a cărui activitate normativă este recunoscută.

Alinierea prevcederilor nu este numai un act tehnic. Este totodată o măsură parțial economică, deoarece ele sunt susceptibile să promoveze descoperirile tehnologice cele mai recente, iar pe de altă parte sociale deoarece ele integrează și interesele vitale ale muncitorilor, constituind condițiile lor de securitate a muncii.

MIZA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Angajamentul organizațiilor de a reduce continuu impactul negativ al activităților lor asupra mediului înconjurător este încă limitat din păcate pentru o majoritate dintre ele. De fapt, în cel mai bun caz, singurele acțiuni reale sunt cele pe care le iau organizațiile pentru a se încadra în standardele de conformitate obligatorie.

Astfel, doar după apariția normei de referință ISO 14001/1996 tot mai multe organizații își completează sistemul lor de management al calității cu un sistem privind și mediul înconjurător. într-adevăr, numărul de întreprinderi sau instituții certificate conform ISO 14001/1996 a început să crească cu 60% în fiecare an după 1999 și aceasta în conformitate cu anchetele publicate de către ISO la Geneva. ISO 14001 beneficiază de pe urma notorietății lui 9001, fapt care accelerează foarte mult nivelul său de penetrare în intreprinderi.

Probabil că noua normă OHSAS 18001 cunoaște un success mai rapid decât ISO 9000 la începuturi din aceleași motive.

în materie de mediu întreprinderiletrebuie să facă față la o triplă provocare: financiară, imagine, juridică și legislativă.

2.3.1.Provocarea financiară

Provocarea cea mai importantă este cea financiară, deoarece costurile reparațiilor daunelor mediului sunt din ce în ce mai importante. Pe măsură ce legile de protecție ale naturii evoluează, la fel evoluează și mobilizarea asociațiilor de toate tipurile în fața tribunalelor în caz de poluare dovedită. în același timp, investițiile associate prevenirii necesită o analiză metodică pentru a evita cheltuieli care devin inutile dacă sunt direcționate correct.

2.3.2.Provocarea imaginii

A doua provocare este aceea asociată imaginii întreprinderii. Rapiditatea cu care media urmărește accidentele de mediu, poate să ducă la faptul că reputația unei întreprinderi să fie deteriorată prin decsoperirea unui accident de mediu. Fiecare știe că trebuie mult timp pentru a construi o imagine, pe care nu poți să-ți permiți să o distrugi. Astfel, consecințele bursiere ale unei firme listate la bursă, fie că sunt punctuale sau durabile, ca imagine pot să fie catastrofice.

Pentru restul firmelor, în special pentru întreprinderi aparținând unor furnizori de mare anvergură, pot suferi și ele pierderi importante. De altfel, multe rețele mari de distribuție au inclus criterii de mediu în specificațiile de comandă către furnizor. De exemplu, în Franța NRE Nr.2001-420 din 15 mai 2001 și Art.L225-102 din codul de comerț francez stipulează că întreprinderile cotate la bursă începând cu 01.01.2002 trebuie să dea informații cuprinse în raportul lor anual de activitate asupra consecințelor activităților lor în materie socială și de mediu.

In concluzie, emergența conceptului de dezvoltare durabilă, incită întreprinderile în a-și îngriji imaginea prin acțiuni concrete în materie de performanța mediului, socială și financiară, având ca obiectiv generațiile viitoare.

Aceste acțiuni, explicate și formalizate prin raportare precisă sunt evaluate de către agenții independente și au ca efect, pe de o parte de a face mai de înțeles angajamentul față de cetățeni al întreprinderilor și pe de altă parte, amelioreză aprecierea globală a performanțelor lor globale în ochii decidenților financiari.

2.3.3. Provocarea juridică și legislativă

Poate să pară surprinzător, dar câteodată nu poți să respecți tot timpul legile pentru că trebuie întâi să le cunoști și apoi să decriptezi aplicabilitatea lor, funcție de domeniul tău de activitate. Normal, evoluța permanentă ți complexitatea textelor reglementatoare, jurisprudența, calendarul decretelor privind data aplicării, stratificarea jurisdicțiilor naționale cu cele europene, constituie un adevărat labirint pentru întreprinderile care nu sunt dotate cu un solid departament juridic.

Pe de altă parte, o altă mare dificultate constă în aceea că anumite întreprinderi impart cu clientul lor responsabilitatea juridică asupra anumitor părți sau elemente din contractul de asociere și atunci este foarte greu să delimitezi limitele responsabilităților implicate. în toate cazurile însă, alinierea și respectful față de reglementări reprezintă condiții preliminare instalării unui system de management de mediu credibil.

Astăzi, intreprinderile nu mai pot ignora sau subestima consecințele neluării de măsuri referitor la cele trei elemente indicate anterior. Totodată a fi conștient nu este sufficient pentru a rezolva problema. Pentru aceasta este indispensabil de a avea o abordare sistemică utilizând metode ce vor permite să se definească un management de mediu eficient.

2.4. MIZELE COMUNE

După ce am evidențiat mizele specifice ale managementului de calitate, al securității și al mediului este mai ușor de a face sinteza ariei de acoperire a acestor mize și să constatăm că ele se înscriu în niște mize commune ale organismelor care cercetează printr-un demers de progress și de eficiență, nu numai satisfacerea clienților lor, dar totodată toate părțile interesate.

2.4.1. Mizele intereselor comune la nivel de produs

A. Interesul strategic al calității produselor

Calitatea este aptitudinea de a satisface anumite exigențe, iar exigența este o nevoie sau așteptare formulată, dar de obicei implicite, sau impuse (ISO 9000/2000). Consumatorii mai au în afară de exigența de securitatea produsului, au exigențe noi legate de valoarea ecologică a produselor pe care-l compară.

Nun e mai putem imagina ]n yiua de ayi un constructor de automobile care nu se preocupj de poluarea produs[ de gayele de e;apament (provocări de ameliorare a combustiei și a catalizatorilor) sau de breciclare. Acest aspect face parte dintr-o politică de dezvoltare durabilă și face parte foarte des din argumentele de vânzare.

B. Politica certificatelor și etichetelor

Un scop comun înglobând calitatea, securitatea și mediul pentru un produs este acela de a putea proclama performanțele sale.

în ceea ce privește calitatea, miza unui producător este de a putea să dea el însăși ,,o declarație de conformitate" privitor la exigențele clientului (conform normei franceze NF-EN 45014) sau și mai bine un certificate de conformitate a produsului său în conformitate cu o normăemisă de un organism extern recunoscut și acreditat.

în ceea ce privește sănătatea și securitatea muncii miza pentru un producător este de a satisface exigențele de securitate definite de directivele europene menționate de art.95 al Tratatului de la Amsterdam. Aceste directive, definesc procedurile de atestare de conformitate pe care produsele trebuie să le satisfacă pentru a circula liber pe piața comunitară.

în ceea ce privește protecția mediului, miza pentru un producător sau distribuitor este aceea de a putea afirma el însuși performanțele ecologice ale produsului său sau și mai bine de a obține o etichetă oficială ca de exemplu pe plan national:

logo

marca retur pentru furnizorii care asigură prelucrarea produselor uzate.

marca NF MEDIU emisă de către AFNOR aplicabilă la anumite produse, vopsele lacuri etc. sau pe plan [NUME_REDACTAT]-marcare-reglementarea CEE nr.880/92.

2.4.2.Mizele commune ale sistemului de management

Organismele sau întreprinderile au o abordare din ce în ce mai globală privind incidența aspectelor calitate, securitate și mediu asupra ameliorării performanțelor lor. Mizele comune pot să fie puse în evidență în mai multe maniere.

A. Mizele comune calitate și securitate

Calitatea și securitatea sunt dificil disociablile în măsura în care:

Un defect de calitate sau de material poate să provoace un accident ce poate provoca un accident sau a pune în pericol sănătatea personalului sau a publicului.

Un accident ce oprește fabricația poate să conducă la un defect asupra produsului sau dezorganizarea plină de consecințe economice și sociale.

B. Mizele commune securitate și mediu

Un mare număr de riscuri relative la securitate pot să devină riscuri relative la mediu, atunci când capătă o anumită dimensiune:

Anumite substanțe chimice care sunt periculoase pentru operator sunt periculoase și pentru mediu atunci când sunt aruncate în apă sau în aer; un incendiu dacă nu este limitat în incinta unei clădiri poate deveni periculos în exterior poluând apele folosite la stingerea incendiului.

Identificarea și stăpânirea riscurilor de mediu legate de produsele sau procesele de fabricație (scurgeri, explozii, produse secundare poluante) contribuie la stapanirea riscurilor pentru angajati si pentru public.

Miza unui management integrat sau armonizat QSE

Miza pentru un număr crescând de întreprinderi este de a reuși să integreze ansamblul preocupărilor lor în ansamblul preocupărilor lor în cadrul unei politici de progress și de căutare a performanțelor:

evitând redundanțele și incoerențele;

conducând o abordare generalizată a prevenției și stăpânirii riscurilor.

reducând costurile de implementare și de întreținere a sistemului de management în beneficiul tuturor părților interesate.

Capitolul 3 – Standarde de reglementare

Primele incercari de standardizare au aparut inca din antichitate, cand, pentru o serie de produse, din ratiuni productive, comerciale sau edilitare, s-a resimtit nevoia tipizarii materialelor din care se confectionau, a dimensiunilor si chiar a greutatii.

Dezvoltatea din ce in ce mai puternica a industriei, comertului si transportului a impus necesitatea unor reglementari tehnice si calitative complexe, obligatii pe plan national sau grupari economice de stare.

Existența unor standarde neamortizate pentru domenii similare, în diferite țari sau regiuni geografice, a fost recunoscută încă de la începutul secolului XX-lea ca reprezentând o barieră tehnica în calea realizării produsului finit(marfa) pentru comercializarea internațională. Dar și aprovizionarea pentru firma reprezenta tot dificultăți (incompatibilitatea părților de asamblare sau a instalațiilor folosite). Standardizarea internațională a apărut ca urmare a preocupărilor de înlăturare a acestor bariere, în scopul facilitării schimbului de produse, servicii și informații dintre țari.

Primele standarde internaționale au fost elaborate în domeniul electrotehnic de către [NUME_REDACTAT] Internațională (CEI), înființată în anul 1906. Un pas important în dezvoltarea cooperării în materie de standardizare s-a realizat prin înființarea, în anul 1926, a [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] de Standardizare ( ISA) ca succesoare a acestei federații, în anul 1946 a fost creată [NUME_REDACTAT] de Standardizare (ISO).

3.1 Cadrul conceptual al standardizarii

Potrivit definitiei date de [NUME_REDACTAT] de Standardizare (ISO), in Ghidul ISO/CEI-2, standardul reprezinta „un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici, pentru activitati sau rezultatele acestora , garantand un nivel optim pentru comunitate in ansamblul sau”.

Cu exceptia cazurilor expres mentionate (de exemplu a standardelor referitoare la protectia vietii, sanatatii si protectia mediului inconjurator), standardele nu trebuie sa aiba caracter obligatoriu, ele redand de fapt un acord liber consimtit intre parteneri.

Organismul recunoscut, care elaboreaza standardele, poate sa fie national, regional sau international. Aceasta recunoastere poate fi facuta de autoritatile publice (prin contract, printr-o reglementare), sau de catre partenerii economici.

Activitatea de standardizare se desfasoara cu participarea tuturor partilor interesate, deoarece comitetele de standardizare, in cadrul carora se elaboreaza proiectele de standarde sunt, prin structura, deschise tuturor partenerilor.

Standardul fiind destinat unei aplicari repetate sau continue, se diferentiaza de documentele particulare, care stabilesc specificatii acceptate pentru o singura utilizare.

Prin activitatea de standardizare se urmareste garantarea unui nivel optim pentru comunitate, standardele facilitand desfasurarea tranzactiilor comerciale, prin asigurarea unei mai bune identificari a produselor, a compatibilitatii acestora.

Obiectivele generale ale standardizarii

In majoritatea sectoarelor industriale, standardele reprezinta un element esential de rationalizare economica. Realizarea acestui obiectiv depinde de capacitatea standardelor de a promova constituirea unui mediu tehnic comun tuturor intreprinderilor.

Standardizarea a aparut, de fapt, din necesitatea de a asigura compatibilitatea si interschimbabilitatea componentelor si produselor, indispensabile programului industriei, mentinand la un nivel minim posibil diversitatea mijloacelor necesare pentru atingerea scopului propus. Acest obiectiv este realizat, in principal prin:

– Tipizare

– Unificare

– Modularea – este des intalnita la o serie de produse (mobila, produse electronice, etc.). Aplicand conceptia modulara se realizeaza lanturi functionale ale produselor, prin fixarea unor dimensiuni ale acestora, in corelatie cu dimensiunile ambalajelor si mijloacelor de transport si depozitare.

Standardizarea contribuie la asigurarea si ridicarea calitatii produselor si serviciilor. In

standarde se precizeaza nivelul minim al principalelor caracteristici de calitate ale produselor, metodele de analiza si incercari, modalitatile de efectuare a receptiei calitative a loturilor de marfuri, conditiile de ambalare, transport, depozitare etc., prin a caror respectare se asigura premizele realizarii acestui obiectiv.

Relatia dintre calitatea produselor si serviciilor si calitatea vietii este reflectata de acele prevederi ale standardelor care asigura protectia consumatorului si a mediului inconjurator, prin limitarea stricta a nocivitatii unor produse sau procese ( de ex. Continutul in pesticide al produselor alimentare, noxe emanate in atmosfera etc.)

Facilitarea schimburilor de marfuri si informatii tehnico-stiintifice. Prin terminologia tehnica adoptata, prin simbolizari, codificari etc., standardizarea contribuie la stabilirea unui limbaj comun intre partile contractante, facilitand schimburile comerciale pe pietele nationale, regionale si internationale.

3.3 Tipuri de standarde

Standardizarea priveste, practic, toate domeniile activitatii umane: industria, constructia, agricultura, comertul, transporturile, etc. Fiecare din aceste domenii ofera un numar mare de „subiecte”, carora li se poate aplica un standard.

Standardele difera prin continutul lor, putandu-se referi la: definitia unor termeni sau o clasificare; un sistem de codificare / simbolizare; o specificatie privind calitatea unui material, aparat, instrument, etc.; metode de analiza pentru determinarea caracteristicilor unui produs, etc.

A treia dimensiune defineste nivelul operational al unui standard, respectiv nivelul la care se aplica.

Tinand seama de dimensiunile astfel definite ale standardizarii (subiect, continut, nivel de aplicare), putem distinge mai multe tipuri de standarde:

Dupa nivelul de aplicare deosebim urmatoarele categorii de standarde:

Standarde de firma, elaborate si aplicate de societati comerciale, regii autonome sau alte persoane juridice;

Standarde profesionale, elaboarate si aplicate in anumite domenii de activitate, de organizatii profesionale, legal constituite;

Standarde nationale, elaborate de organismele nationale de standardizare si aplicabile la nivel national;

Standarde regionale, elaborate de organisme de standardizare regionale;

Standarde internationale, elaborate de organismele internationale de standardizare, ca urmare a acordului intervenit intre tarile membre ale acestor organizatii , in problemele de interes comun.

Dupa natura standardului, pot fi delimitate doua tipuri de standarde:

Standarde de metode – care definesc metodele utilizate pentru ca produsul sa aiba caracteristicile preconizate;

Standarde de rezultate – care descriu caracteristicile produsului sau serviciului final, fara a prezenta mijloacele necesare care urmeaza a fi utilizate pentru obtinerea acestor caracteristici.

Fig. 3.3.1 Continutul, domeniile si nivelul de aplicare a standardelor

Dupa continutul lor, standardele se clasifica (potrivit ghidului ISO/CEI) in:

Standarde generale – continand prevederi generale aplicabile in anumite domenii;

Standarde de terminologie – care stabilesc termenii utilizati intr-un anumit domeniu insotiti, de regula, de definitia lor;

Standarde de produse – care specifica exigentele pe care trebuie sa le satisfaca produsele; aceste standarde pot fi complete sau partiale (fig.2);

Standarde de incercari – care descriu metode de incercari;

Standarde de procedee – care specifica cerintele pe care trebuie sa le satisfaca procedeele;

Standardele de servicii – care specifica cerintele referitoare la servicii;

Pentru domeniul agro-alimentar se propune o tipologie diferita a standardelor, mai bine adaptata problemelor specifice ale acestor produse:

Standarde de specificatii pentru produse – care precizeaza structura produselor , terminologia, caracteristicile organoleptice, fizico-chimice, microbiologice si, daca este cazul, unele reguli de fabricatie;

Standarde de mediu inconjurator al produsului: standarde de ambalare, standarde referitoare la anumite exigente tehnice privind depozitarea, transportul, conditiile de conservare, standarde de igiena si securitate a materialelor destinate domeniului agro-alimentar, standarde referitoare la controlul proceselor sau ingredientelor;

Standarde de metode de analiza si incercari – standarde de analiza senzoriala, standarde de analize fizico-chimice, microbiologice, etc.

Standarde de linii directoare – care contin recomandari privind metodele ce urmeaza a fi utilizate in scopul optimizarii calitatii produselor sau a calitatii serviciului. Din aceasta categorie fac parte standardele care descriu tehnici de fabricatie si de conservare a produselor, standardele de „bune practici de securitate alimentara”, etc.

3.4 Standardizarea la nivel national

[NUME_REDACTAT] activitatea de standardizare nationala se desfasoara in conditiile prevazute de ordonanta Guvernului nr. 39/1998 aprobata prin Legea nr. Nr. 355/2002. Reglementarile in domeniu definesc si urmaresc:

● principiile si cadrul organizatoric ale activitatii de standardizare nationala;

● reprezentarea si sustinerea intereselor economiei nationale in activitatile de standardizare internationale si europene;

● imbunatatirea calitatii vietii;

● obtinerea unei economii globale de materiale, energie si efort uman;

● protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, mediului inconjurator si aparararea intereselor consumatorilor;

● protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate al produselor si serviciilor adaptat necesitatilor si verificat corespunzator;

● recunoasterea internationala a produselor si serviciilor romanesti;

● promovarea rezultatelor consolidate ale stiintei si tehnicii, tinand seama de gradul de dezvoltare al economiei;

● stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii;

● inlaturarea barierelor tehnice din calea comertului international;

●reprezentarea intereselor economiei nationale in activitatile de standardizare internationale si europene;

● atributiile principale ale organismului national de standardizare.

Organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare din Romania(ASRO), o asociatie de drept privat, de interes public, fara scop lucrativ. Acest organism are urmatoarele atributii: stabileste principiile si metodologia potrivit carora se desfasoara, in tara noastra, activitatea de standardizare, elaboreaza si asigura implementarea programului de standardizare nationala, aproba standardele nationale, reprezinta interesele tarii in cadrul organismelor internationale si regionale de standardizare si in cadrul relatiilor de colaborere cu institutii similare din alte tari. Asigura, de asemenea, certificarea conformitatii produselor cu standardele nationale, acordand dreptul de utilizare a marcilor SR de conformitate cu aceste standarde. Participarea la lucrarile internationale referitoare la stabilirea procedurilor de evaluare a conformitatii cu standardele se asigura prin comitetul roman RO-CASCO.

Elaborarea standardelor nationale si participarea la standardizarea internationala si europeana se realizeaza prin comitetele tehnice de standardizare. In prezent sunt organizate 334 de asemenea comitate, care cuprind, in medie, 10-15 reprezentanti ai partilor interesate: producatori, comercianti, institute de proiectare-cercetare, de invatamant, asociatii sau organizatii profesionale, departamente guvernamentale etc.

3.4.1 Asociatia de [NUME_REDACTAT] (ASRO)

ASRO este organismul national de standardizare. Asociatia de Standardizare din Romania este o persoana juridica romana de drept privat, de interes public, fara scop lucrativ, neguvernamentala, apolitica si care, in conditiile legislatiei privind standardizarea nationala in Romania, este organismul national de standardizare. Asociatia de Standardizare din Romania functioneaza in baza OG 39/1998.

Principalele obiective ale Asociatiei de Standardizare din Romania sunt:

Coordonarea si aprobarea standardelor nationale SR;

Stabilirea principiilor si metodologiilor pentru standardele nationale ;

Coordonarea programelor de standardizare romanesti si armonizarea cu cele internationale ISO, CIE si indeosebi cu standardele europene EN, ENV, HD, ETS ;

Participarea si reprezentarea Romaniei in organizarea standardelor nationale, regionale si internationale;

Certificarea conformitatii produselor si serviciilor cu standardele romanesti si atribuirea marcii de standard romanesc.

 ASRO este membru al organizatiilor internationale de standardizare ISO ([NUME_REDACTAT] de Standardizare), CEI ([NUME_REDACTAT] Internationala), IFAN ([NUME_REDACTAT] a Utilizatorilor de Standarde), si este afiliat la organizatiile europene de standardizare CEN, CENELEC si ETSI. Este membru participant la [NUME_REDACTAT] TC/ISO 52 si la toate comitetele tehnice ale CEI si UIT si este membru al Retelei de informatii ISO (ISONET). Are incheiate conventii bilaterale cu o serie de organisme de standardizare din alte tari: AFNOR (Franta), BSI ([NUME_REDACTAT]), DIN (Germania), MTSZ (Ungaria), ON (Austria), UNI (Italia) etc.

  Activitatea de standardizare este coordonata de 7 echipe de comisie:

Comisia pentru calitatea vietii;

Comisia pentru chimie;

Comisia pentru echipamente de baza;

Comisia pentru ingineria electrica;

Comisia pentru electronica si telecomunicatii;

Comisia pentru industria de baza;

Comisia pentru metalurgie;

Pentru a asigura compatibilitatea statutului si structurilor acestui organism cu cele europene, adunarea generala a ASRO este structurata in colegii, dupa cum urmeaza:

Colegiul organismelor acreditate, care poate cuprinde laboratoare si organisme de certificare si de inspectie acreditate, precum si organizatii fara scop lucrativ ale acestora;

Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice care sunt interesate in standardizarea nationala, cum sunt agentii economici, inclusiv intreprinderi mici si mijlocii, organizatii patronale, camere de comert si industrie, organizatii financiar-bancare si de asigurari, asociatii profesionale, federatii si confederatii sindicale, precum si altele, inclusiv asociatii fara scop lucrativ al acestora;

Colegiul consumatorilor, care poate cuprinde organizatii fara scop lucrativ de aparare a intereselor consumatorilor, ale persoanelor cu handicap, al apararii drepturilor omului, din domeniul protectie mediului si altele asemanatoare.

Colegiul cercetarii-dezvoltarii si inovarii, care poate cuprinde institutii de invatamant, persoane juridice care au activitate preponderenta de cercetare-dezvoltare, centre de transfer tehnologic, de incubare si inovare, de dezvoltare locala si a intreprinderilor mici si mijlocii, altele asemenea, precum si asociatii fara scop lucrativ ale acestora.

ASRO va elabora si implementa programul de standardizare nationala pe baza solicitarilor primite din partea autoritatilor si a altor parti interesate in standardizarea nationala. In programul de standardizare nationala vor fi introduse, in mod prioritar, solicitarile autoritatilor, in special cele referitoare la cresterea calitatii, protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, precum si a mediului inconjurator si apararea intereselor consumatorilor.

In acest fel, organismul national de standardizare se va transforma intr-un organism modern si orientat, prin activitatile si serviciile pe care le va oferi, catre economia de piata.

3.5 Standardizarea la nivel international

Existenta standardelor nearmonizate pentru domenii similare, in diferite tari sau regiuni geografice, a fost recunoscuta, inca din anii ‘30, ca reprezentand o bariera tehnica in calea comertului international.

Obiectivele pe care le urmareste standardizarea internationala fiind:

interconectarea sectoarelor – Sistemul deschis de Interconectare al ISO constituie cea mai cunoscuta serie de standarde internationale din acest domeniu. Compatibilitatea dintre sistemele deschise incurajeaza concurenta loiala intre producatori si in acelasi timp, ofera operatiuni reale pentru utilizatori, deoarece constituie un puternic catalizator al inovatiei, al imbunatatirii productivitatii si diminuarii costurilor;

dezvoltarea sistemelor globale de comunicatii;

stabilirea unor standarde globale pentru noile tehnologii;

facilitarea programelor de restructurare a tarilor in curs de dezvoltare;

Standardele internationale au drept scop facilitarea comertului prin:

favorizarea obtinerii unor produse de calitate superioara, in conditiile unor preturi acceptabile;

asigurarea unui cadru corespunzator pentru protectia vietii, sanatatii si protectia mediului, diminuarea produselor cu impact ecosanogenetic negativ;

compatibilitatea sporita si interschimbabilitatea produselor si serviciilor;

simplificarea produselor, in scopul asigurarii unei mai bune utilizari a acestora;

3.5.1 Organizatia internationala de standardizare (ISO)

[NUME_REDACTAT] de Standardizare, cu numele scurt ISO care vine din limba greacă, unde ἴσoς, isos, înseamnă „egal”; (în engleză: [NUME_REDACTAT] for Standardization), este o confederație internațională de stabilirea normelor în toate domeniile cu excepția electricității și a electronicii, care sunt reprezentate de IEC (în engleză [NUME_REDACTAT] Commission), și cu excepția telecomunicațiilor reprezentate de ITU (in engleză: [NUME_REDACTAT] Union). Aceste trei organizații sunt unite în WSC (in engleză: [NUME_REDACTAT] Cooperation).

Figura 3.5.1.1 Harta grupului de standarde nationale afiliate la ISO

Din 14 pînă 26 octombrie 1946, în Londra a avut loc întrunirea de organizații naționale de norme din 25 de țări. Acolo s-a hotărît organizarea unei noi organizații, în care ISA ([NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT] Associations) înființată în 1926 dar care și-a oprit activitatea în anul 1942 și UNSCC ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Committee). Această nouă organizație numindu-se ISO, și-a preluat activitatea în data de 23 februarie 1947.

Organizația reprezintă peste 150 de țări, unde fiecare țară are un reprezentant. Limbile oficiale sunt engleza și franceza.

Chiar dacă ISO se autodefinește ca organizație non guvernamentală, capacitatea sa de a elabora standarde care pot deveni referinte de legi prin acorduri și tratate face ca această organizație să fie mult mai puternică decât multe alte ONG-uri. Participanții au în compunere un organism de standardizare pentru fiecare țară membră la care pot participa și principalele corporații.

ISO cooperează strâns cu [NUME_REDACTAT] Internațională (IEC), care este responsabilă pentru standardizarea echipamentelor electrice și electronice.

Standardele ISO sunt adoptate, traduse și difuzate în România de ASRO (Asociația de Standardizare din România) care participă prin specialiști în cadrul comitetelor tehnice internaționale ale ISO.

Standardele ISO sunt numerotate, și au un format de tipul: "ISO 99999:yyyy: Titlul", unde "99999" este numărul standardului, "yyyy" este anul publicării, și "Titlul" descrie obiectul. De exemplu, familia de standarde ISO 9000 este formată intr-o serie de standarde referitoare la sistemul de management al calității, care urmăresc asigurarea satisfacției clienților si obtinerea de produse și servicii conforme.

3.5.2 [NUME_REDACTAT] Internationala (CEI)

[NUME_REDACTAT] Internațională este o organizație non-profit, non-guvernamentală internațională de standardizare care pregătește și publică standarde internaționale pentru toate tehnologiile electrice, electronice și conexe – cunoscute sub numele de electrotehnică.

Standardele IEC acoperă o gamă largă de tehnologii de generare a energiei, transport și distribuție, electrocasnice si echipamente de birou, semiconductori, fibră optică, baterii, energia solară, nanotehnologie și energie marină, precum și multe altele. IEC gestionează, de asemenea, trei sisteme globale de evaluare a conformității care certifică conformitatea echipamentelor, sistemelor sau componentelor acestora cu standardele internaționale.

Electrotehnicienii români [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au activat in cadrul CEI.

3.5.3 STANAG

STANAG sunt documente ce reprezintă acordurile de standardizare editate de către NATO, și definesc procedurile, termenii și condițiile adoptate de țările membre ale Alianței cu privire la sisteme și echipamente militare.

Fiecare țară a ratificat o versiune a STANAG pe care o implementează pentru propria armată. Scopul este de a stabili proceduri operaționale și administrative comune pentru a permite interacțiunea între armatele din diferite națiuni.

STANAG constituie, de asemenea, baza pentru interoperabilitatea tehnică între o mare varietate de sisteme de comunicare și informare esențiale pentru operațiunile NATO.

În prezent există aproape 1300 de acorduri de standardizare.

Documentele STANAG sunt publicat în limbile engleză și franceză, cele două limbi oficiale ale NATO, prin Agenția de Standardizare NATO (NSA), cu sediul la Bruxelles.

3.5.4 Alte organizatii internationale de standardizare

În cadrul ONU există o mulțime de organisme implicate activ în procesul de standardizare internațională cum ar fi:

[NUME_REDACTAT] a Telecomunicațiilor (UIT)-drept scop principal să faciliteze armonizarea standardelor în domeniul telecomunicațiilor.

[NUME_REDACTAT] a sănătății

Organizația pentru Alimentație și [NUME_REDACTAT] națională pentru [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] de Aplicare a Standardelor (IFAN) – înființată în anul 1974, este o asociație tehnico științifică, reunind organizații din diferite țări, care se ocupă de utilizarea standardelor.

Capitolul 4 Stadiul actual al implementarii SMM in Europa si [NUME_REDACTAT] efectiv al poluării nu se poate realiza exclusiv pe soluții tehnologice, ci trebuie abordat în baza unui sistem de management de mediu, integrat managementului general al întreprinderii.

Deși implementarea sistemelor de management de mediu este o acțiune voluntară, a reușit să convingă, nu numai prin beneficiile financiare obținute (identificarea zonelor ce pot aduce economii, mărirea eficienței producției, găsirea de noi piețe etc.), dar și prin creșterea credibilității în obținerea de credite bancare, în atragerea investitorilor și a noilor beneficiari.

În acest sens, în prezent, pe plan mondial se poate constata o orientare a preocupărilor companiilor către introducerea Sistemelor de Management de Mediu (SMM). Acestea oferă o modalitate structurată și sistematică de integrare a problematicii de mediu în toate aspectele activității unei companii.

Scopul nu constă numai în conformarea cu legislația de mediu și minimizarea riscurilor financiare, ci și îmbunătățirea continuă a performanței de mediu, asigurându-se astfel o bună imagine și o serie de avantaje pe piața competițională.

În 1985 conceptul SMM a fost introdus pentru prima dată în Olanda, în prezent aceasta constituind un real interes în celelalte țări [NUME_REDACTAT], în Asia, SUA, Canada și în continuă creștere în [NUME_REDACTAT] și de Est.

Inițial (anii‘70) eforturile țărilor au fost concentrate spre dezvoltarea componentelor legislative și de reglementare ca și a structurilor organizatorice care să asigure încadrarea activității economice în limitele permise de standardele de mediu. În aceste condiții răspunsul industriei era dat ca reacție la apariția problemelor, îndeosebi a celor de neconformare cu reglementările existente. Investițiile erau preponderent în soluții tehnologice de depoluare, la capăt de linie (end of pipe).

În continuare s-a trecut treptat la integrarea politicii ecologice în politica economică a întreprinderii. În 1987, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] asupra Mediului și Dezvoltării a introdus termenul de [NUME_REDACTAT] și a îndemnat industriile să-și dezvolte sisteme eficiente de management de mediu.

A urmat întâlnirea din 1992 de la Rio de Janeiro când conducătorii de guverne și de mari companii, grupuri private au analizat cum poate fi condusă lumea întreagă către dezvoltarea durabilă.

A rezultat consensul global și angajamentul politic de la cel mai înalt vârf (Agenda 21) pentru începerea colaborării între guverne, întreprinderi, organizații neguvernamentale, etc., în vederea găsirii soluțiilor pentru rezolvarea problemelor cruciale de mediu. S-a hotărât de asemenea ca [NUME_REDACTAT] pentru Standardizare (ISO) să elaboreze o serie de standarde dedicate sistemului de management de mediu.

4.1 Aspecte legislative

Standardele ISO 14000 sunt un set de standarde de cerințe de mediu referitoare la operare, audit, produse și cerințele pentru produse, incluzând un standard independent de auditare pentru Sistemele de Management de Mediu.

ISO 14001 a fost finalizat în septembrie 1996 și este acum implementat de companii pretutindeni în lume. El specifică cerințele pentru un sistem de management al mediului, pentru a permite unei organizații să formuleze o politica și obiective ținând cont de cerințele legislative și informația despre impacturile semnificative de mediu.

Sistemul de Management de Mediu (SMM) este definit ca fiind o “componentă a sistemului general de management ce include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, revizuirea și menținerea politicii de mediu.

Sistemul de management de mediu furnizează un proces structurat pentru obținerea unei îmbunătățiri continue, a cărui ritm și întindere vor fi determinate de către organizație în funcție de contextul economic și de alte circumstanțe.

Deși este posibilă o anumită îmbunătățire a performanței de mediu ca urmare a adoptării acestei abordări sistematice, ar trebui să se înțeleagă că sistemul de management de mediu este un instrument de lucru care permite organizației să atingă și să controleze sistematic nivelul performanței de mediu pe care și-l fixează. Stabilirea și funcționarea unui sistem de management de mediu nu determină în mod necesar prin el însuși o reducere imediată a unui impact dăunător asupra mediului.

Integrarea problemelor legate de mediu în cadrul sistemului de management general al organizației poate contribui la implementarea efectivă a sistemului de management de mediu, precum și la eficientizarea și clarificarea atribuțiilor.

[NUME_REDACTAT] de Management de Mediu are ca obiectiv principal să ajute o companie în:

identificarea și controlul aspectelor de mediu, a impacturilor și riscurilor relevante din companie;

satisfacerea politicii de mediu a obiectivelor și țintelor, inclusive conformarea cu legislația de mediu;

definirea unui set de principii de bază care să orienteze activitățile viitoare vizând responsabilitățile de mediu;

stabilirea unor creșteri ale performanței de mediu a companiei, pe baza unui bilanț costuri-beneficii;

determinarea resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor;

definirea responsabilităților, autorității și a procedurilor care să asigure implicarea fiecărui angajat al companiei, în reducerea impactului negativ asupra mediului;

realizarea unui sistem eficient de comunicare în interiorul companiei și asigurarea unei instruiri a personalului.

În esență, un SMM răspunde abordării pe baza principiului îmbunățățirii continue a performanțelor manageriale bazat pe principiul Deming, și anume: Planifică, Execută, Verifică și Îmbunătățește, în conformitate cu reprezentarea schematică din figura 4.1.1. Acest principiu implică parcurgerea celor 4 etape succesive, capabile de a genera și a întreține o spirală evolutivă pentru acest tip de sistem de management. Această abordare este flexibilă și permite integrarea într-o structură unică a mai multor sisteme, care prezintă interferențe (calitate, mediu, igienă, securitate).

Figura 4.1.1 [NUME_REDACTAT] privind îmbunătățirea continuă

SMM reprezintă un instrument de identificare și rezolvare a problemelor specifice de mediu care poate fi implementat într-o companie în diferite modalități, depinzând de condițiile specifice.

Din punct de vedere a evoluției standardelor din domeniul SMM sunt de reținut cele la nivel european EMAS ([NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]) și cel la nivel internațional ISO 14001. Între aceste două regulamente există o serie de diferențe, care sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 4.1.1 Comparație între EMAS și ISO 14001

Implementarea unui sistem de management de mediu (SMM) conform standardului ISO 14001 presupune parcurgerea următoarelor etape:

elaborarea politicii de mediu;

planificarea;

implementarea și funcționarea sistemului;

verificarea și acțiunile corective;

analiza efectuată de conducere;

Figura 4.1.2 Modelul SMM conform ISO 14001

Principiile cheie pentru managerii care implementează sau îmbunătățesc un SMM, cuprind – fără a fi limitate la acestea – următoarele (ISO 14004, 1998):

Recunoașterea faptului că managementul de mediu se situează printre primele priorități ale organizației;

Stabilirea și întreținerea comunicării cu părțile interesate interne și externe;

Determinarea cerințelor legislative și a aspectelor de mediu legate de activitățile, produsele și serviciile organizației;

Hotărârea fermă a conducerii și angajaților de a proteja mediul cu repartizarea clară a evidenței și a răspunderii;

Stimularea planificării de mediu în decursul ciclului de viață al produselor sau proceselor;

Stabilirea unui procedeu pentru realizarea nivelelor de performanță urmărite;

Asigurarea de resurse adecvate și suficiente, inclusiv instruirea, pentru a realiza în mod permanent nivelele de performanță urmărite;

Evaluarea performanțelor în domeniul mediului, în raport cu politica, obiectivele și sarcinile de mediu ale organizației și – dacă este cazul – îmbunătățirea acestora;

Stabilirea unui proces de management în vederea auditării și revizuirii SMM și a identificării posibilităților de îmbunătățire a sistemului și a performanțelor de mediu care decurg din acestea;

Stimularea antreprenorilor și furnizorilor ca să-și elaboreze SMM.

Pentru o unitate productivă (organizație, companie), principalele obiective ale aplicării SMM sunt:

identificarea și controlul aspectelor de mediu, a impacturilor și riscurilor relevante din companie;

satisfacerea politicii de mediu, a obiectivelor și țintelor, inclusiv conformarea cu legislația de mediu;

definirea unui set de principii de bază care să orienteze activitățile viitoare vizând responsabilitățile de mediu;

stabilirea unor creșteri ale performanței de mediu a companiei, pe baza unui bilanț costuri-beneficii;

definirea responsabilităților, autorității și a procedurilor care să asigure implicarea fiecărui angajat al companiei în reducerea impactului negativ asupra mediului;

realizarea unui sistem eficient de comunicare în interiorul companiei și asigurarea unei instruiri a personalului;

îmbunătățirea competitivității pe piața internă și internațională ;

evitarea problemelor de mediu la introducerea proceselor noi;

dezvoltarea de produse noi, acceptate pe scară mai largă;

pregătirea companiei pentru investitori sau pentru oportunități de asociere.

Implementarea unui SMM într-o organizație trebuie precedată de o pregătire corespunzătoare, care să clarifice încă de la început aspectele care pot influența pozitiv sau negativ realizarea proiectului:

importanța pentru organizație a introducerii SMM și principalele obiective pe care acest sistem de management va trebui să le îndeplinească;

precizarea suportului necesar la nivelul organizației (implicarea conducerii, resurse financiare, umane, logistice) pentru finalizarea în bune condiții a proiectului;

stabilirea zonei și nivelului de aplicare al SMM;

gradul de conștientizare a personalului (inclusiv conducerii) privind consecințele introducerii unui SMM în organizație.

În implementarea unui SMM este necesar să se asigure:

sprijinul conducerii;

sensibilizarea și sprijinul personalului;

sprijin financiar;

sprijin logistic;

stabilirea zonei și nivelului de aplicare a SMM.

Un sistem de management de mediu este aplicabil oricărei organizații care dorește:

să implementeze, să mențină și să îmbunătățească un sistem de management de mediu;

să se asigure de conformitatea cu politica de mediu declarată;

să demonstreze această conformitate altora;

certificarea/înregistrarea sistemului său de management de mediu de către un organism exterior;

să realizeze o autoevaluare și autodeclarare a conformității cu acest standard.

Implementarea unui sistem de management de mediu facilitează minimizarea impactului proceselor organizației asupra mediului, răspunzând unei sfere mai largi de interese, precum și exigența în continuă creștere ale societății în ansamblu, referitoare la protecția mediului.

Standardele internaționale de management de mediu sunt destinate să furnizeze organizațiilor interesate elementele unui sistem de management de mediu, elemente care pot fi integrate și altor cerințe de management, pentru sprijinirea organizațiilor în atingerea obiectivelor referitoare la mediu și a celor economice. Aceste standarde, precum și alte standarde internaționale similare, nu sunt destinate creării unor bariere comerciale netarifare, creșterii sau modificării obligațiilor legale ale unei organizații.

Cuprinsul standardului internațional ISO 14001 (SR EN ISO 14001) este următorul:

1. Domeniu de aplicare

2. Referințe normative

3. Definiții

4. Cerințe ale sistemului de management de mediu

4.1 Cerințe generale

4.2 Politica de mediu

4.3 Planificare

4.4 Implementare și funcționare

4.5 Verificare și acțiune corectivă

4.6 Analiză efectuată de conducere

Anexe

A. Ghid pentru utilizarea specificațiilor

B. Legături între ISO 14001 și ISO 9001

C. [NUME_REDACTAT] în timp a intereselor companiilor privind problemele de mediu precum și acțiunile necesare luate în vederea prevenirii respectiv diminuării acestora este prezentată în figura 4.1.3.

Figura 4.1.3 Evoluția integrării problemelor de mediu în conducerea activităților industriale

4.2 Instrumente ale managementului de mediu

In general un sistem de Management de Mediu trebuie sa ofere toate detaliile necesare pentru evaluarea impactului asupra mediului a tuturor proceselor si procedurilor, astfel incat sa faciliteze: luarea deciziilor, previziunile strategice, conceptele de dezvoltare, proiectare, prelucrare, ambalare, distributie si comercializare, fara efecte negative asupra mediului.

In acest sens, alaturi de SMM exista in prezent un cuprinzator set de instrumente ale Managementului de Mediu care ajuta la solutionarea problemelor in conditiile respectarii cerintelor dezvoltarii durabile.

Institutiile guvernamentale au nevoie de un mecanism, ca si de instrumente specifice pentru a-si realiza programele, politicile si strategiile nationale de protectie a mediului. De asemenea, managerii intreprinderilor au descoperit, la randul lor, ca le sunt necesare instrumente de mediu pentru a-si concretiza deciziile luate in sistemul de Management de Mediu.

In ultimii ani , o data cu evolutia inregistrata la nivelul Managementului de Mediu au devenit operationale o serie intreaga de instrumente manageriale de protectie a mediului.

Aceste instrumente sunt astfel structurate incat sa imbunatateasca sistemul de luare a deciziilor de informare a managerilor si a altor categorii de personal, cu scopul final de a imbunatatii performantele de mediu ale intreprinderilor. Ele au fost promovate in numeroase tari, fiind la indemana companiilor pentru a fi adoptate si utilizate in mod voluntar fara presiuni legislative.

Intr-o clasificare generala, aceste instrumente se impart in 3 mari categorii:

Pentru analiza si evaluare

Pentru actiune

Pentru comunicare

Capitolul 5 – Descrierea societatii Anvergo S.R.L.

Organizația ANVERGO, cunoscută în piață – din 1994 pâna în 2009 – sub numele de THREE PHARM, a debutat și apoi s-a dezvoltat prin două activități comerciale foarte diferite: comerț cu dispozitive medicale, aceasta fiind prima sa activitate și apoi comerț cu produse și echipamente de forare și cimentare sonde. Datorită dezvoltării de care s-au bucurat cele două activități, compania a decis împărțirea sa în două firme diferite conform celor două activități comerciale. Astfel, la sfârșitul lui decembrie 2009, SC THREE PHARM SRL s-a divizat în:

SC ANVERGO SRL al cărei domeniu de activitate este comerțul cu produse și echipamente de forare și cimentare sonde, respectiv servicii de asistență tehnică la sonde. Aceasta firmă a preluat vechimea și identitatea juridică și fiscală a vechiului [NUME_REDACTAT] continuându-și activitatea sus-menționată sub un nume mai potrivit acestui domeniu.

SC THREE PHARM SRL, firmă nou înființată care se ocupă de comerț cu dispozitive medicale.

Activitatea in industria extractiva a inceput in anul 1996 la Targu-Mures, unde este si astazi sediul central. Dupa un proces complex de rebranding, s-au prezentat in fata clientilor, a furnizorilor dar si a comunitatii cu o noua imagine, un nou nume si un slogan reprezentativ.

Seriosi si prompti in afaceri, flexibili si consecventi, angrenati intr-un domeniu la fel de energic precum sunt angajatii nostri, au reusit sa se dezvolte treptat pe o piata cu un pronuntat caracter concurential.

Incepand cu anul 2005, compania a deschis un birou in Ploiesti, pentru a fi mai aproape de nevoile partenerilor acestora, iar din anul 2006 detin si o statie de fluide foraj in [NUME_REDACTAT], judetul Gorj. Tot aici am construit si un depozit regional. Ulterior, o mini-statie de fluide foraj si un alt depozit regional au fost construite si la Suplacu de Barcau, in judetul Salaj.

Anvergo este dedicata imbunatatirii continue a calitatii serviciilor si produselor oferite precum si introducerii pe piata romaneasca a tehnologiilor de ultima generatie. De asemenea, mentinerea unui contact permanent cu clientii nostri este o prioritate, in dorinta de a oferi solutii personalizate pentru fiecare aplicatie in parte.

ANVERGO se caracterizează prin promptitudine, profesionalism și seriozitate în serviciile oferite pe piața românească, fapt ce se datorează numărului mare de colaboratori externi, prestigiul lor reprezentând o garanție a poziției și fezabilității SC ANVERGO SRL pe piață.

Anvergo ofera servicii complete la sonde de petrol si gaze in urmatoarele domenii de activitate:

• fluide de foraj si servicii

• waste management

• sape de foraj si servicii

• aditivi de cimentare

• echipari sonda accesorii coloana

• echipamente speciale

5.1 Referinte normative

Sistemul de management integrat implementat în ANVERGO este conform cu următoarele:

standardele internaționale:

cerințele legale și de reglementare:

alte cerințe adoptate de către ANVERGO:

5.2 Relatiile cu furnizorii si clientii

ANVERGO colaborează eficient cu parteneri străini precum:

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este o companie americană de servicii petroliere, fondată în anul 1919.

Compania este implicată în întreg circuitul de folosire al petrolului, de la evaluare și explorare până la depozitare și rafinare. Compania este prezentă în aproape 70 de țări.

Rezultate financiare (miliarde dolari)

DBS Security

DBS Security protejeaza bunurile si angajatii companiei conferind astfel liniștea și siguranța de care au nevoie, punând, în slujba acestora, îndelungata sa experiență și un suport tehnic remarcabil.

ADO [NUME_REDACTAT] in anul 1994, ADO Mining este cea mai mare companie de servicii petroliere din Turcia in special productia si distributia de barita acestia detinand o cota de piata de 98%.

FANN [NUME_REDACTAT] sediul in Houston, Texas, [NUME_REDACTAT] Company a fost lider în furnizarea de instrumente de calitate pentru analiza petrolier din 1939.

[NUME_REDACTAT] proiectează și produce instrumente de măsurare a proprietăților fizice și chimice ale fluidelor, în special pentru măsurarea debitului și viscozitate.

De asemenea ANVERGO serveste o multitudine de clienti de renume atat national cat si international:

OMV Petrom S.A.

OMV Petrom S.A. este cea mai importantă companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și [NUME_REDACTAT], Marketing, [NUME_REDACTAT] și Energie. Petrom exploatează rezerve dovedite de petrol și gaze estimate la 0,9 miliarde barili echivalent petrol, o capacitate anuală de rafinare de 8 milioane de tone și aproximativ 550 de benzinării în România. Compania deține, de asemenea, o rețea internațională de 257 benzinării, localizate în [NUME_REDACTAT], Bulgaria și Serbia. Producția anuală este de aproximativ 5 milioane tone țiței pe an. Petrom are și o divizie de energie prin construirea unei centrale electrice cu ciclu combinat, amplasată în partea de vest a rafinăriei Petrobrazi. Petrom mai deține și importante zăcăminte de gaze naturale, fiind al doilea furnizor după Romgaz, cu o producție anuală de aproximativ 6 miliarde metri cubi.

Compania a avut o cifră de afaceri de 3 miliarde de euro în anul 2009, iar în mai 2010 capitalizarea acesteia era de 4 miliarde euro.

ROMGAZ S.A.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Romgaz SA (SNGN Romgaz S.A.), cu sediul central în Mediaș, este cel mai mare producător de gaze naturale din România. Obiectul de activitate principal al societății este extracția hidrocarburilor.

[NUME_REDACTAT] este o societate pe acțiuni, în care statul, prin [NUME_REDACTAT], Comerțului și Mediului de Afaceri, este acționar majoritar al societății deținând 85,01% din acțiuni, iar [NUME_REDACTAT] — 14,99%.

Printre obiectivele strategice ale companiei se numără:

– consolidarea poziției pe piețele de furnizare a gazelor naturale, prin creșterea volumului de gaze naturale comercializate ca urmare a activității de cercetare – explorare;

– reabilitarea și optimizarea producției, prin creșterea capacității de înmagazinare subterană;

– diversificarea surselor de achiziție a gazelor naturale;

– extinderea portofoliului de produse și servicii.

PETROFAC

Petrofac este o companie britanică, unul din liderii mondiali în domeniul serviciilor în industria petrolieră, printre clienții Petrofac numărându-se multe dintre marile companii petroliere precum și operatori independenți. Petrofac este listată la bursa londoneză și face parte din indicele FTSE 100.

Prin cele șapte divizii ale sale, Petrofac proiectează, construiește facilități de producție pentru țiței și gaze, operează, întreține și optimizează facilități de producție, ridică calificarea și instruiește personalul operativ, mărește producția și, folosind sinergiile rezultate din capacitatea de a utiliza un portofoliu extins de servicii, investește în dezvoltarea infrastucturilor de producție și a zăcămintelor de țiței și gaze. Serviciile oferite de Petrofac acoperă aproape în întregime ciclul de producție al țițeiului și gazelor, de la nivel de sondă până la procesare, rafinare și transport.

ROMPETROL GROUP

[NUME_REDACTAT] este o companie multinațională, cu activități in 12 țări și având o puternică bază operațională in regiunea [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT]. Lider în domeniul petrolier regional, Rompetrol este una din cele mai cunoscute mărci românești pe plan internațional. Cele aproximativ 20 de firme care alcătuiesc [NUME_REDACTAT] activează în principal în rafinare și downsteam, cu implicare in proiecte complementare din explorare și producție, foraj, servicii petroliere, servicii de ecologie industrială și alte servicii conexe, în Franța, România, Spania și [NUME_REDACTAT]. În 2007, KazMunaiGaz cumpără 75% din acțiunile Grupului devenind acționarul majoritar, iar în 2009 achiziționează restul de 25% din acțiuni.

[NUME_REDACTAT] a fost înființată în anul 1974 ca să exporte know-how-ul românesc în domeniul industriei de petrol și gaze pe plan internațional. A avut lucrări de: construcție conducte, foraj, construcție rezervoare de depozitare în Libia, Iordania, Yemen, Egipt. În anul 1993, compania este privatizată prin metoda MEBO, iar cifra de afaceri scade în următorii ani la aproximativ 6 milioane de dolari. În anul 1998 [NUME_REDACTAT] cumpără pachetul majoritar de acțiuni împreună cu un grup de investitori. În anul 1999 Rompetrol cumpără [NUME_REDACTAT], unicul producător de solvenți de polimerizare, benzină de extracție, white spirits, diverse categorii speciale de bitum și catalizatori pentru sectoarele de procesare a țițeiului și petrochimice. În anul 2000 este creat holding-ul [NUME_REDACTAT] B. V., cu sediul central în Amsterdam, Olanda, care include firma Rompetrol și companiile asociate.

Cea mai importantă achiziție a grupului a fost cumpărarea rafinăriei Petromidia, în anul 2001.

Rompetrol a fost cel mai mare exportator din România în anul 2008, cu un volum total al vânzărilor pe piețele externe de peste 1,6 miliarde de dolari.

DAFORA [NUME_REDACTAT] Mediaș este o firmă pe acțiuni, cu capital integral privat, care realizează activități de foraj petrol și gaze, servicii de construcții civile și industriale și servicii de mecanică generală și tâmplărie. Compania există începand cu 1902 și până în 1989 a fost o sucursala a [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], cu capital de stat. În 1995, Dafora a devenit societate pe acțiuni, unicul acționar fiind [NUME_REDACTAT] de Stat, iar în 1998 a devenit o companie privată. Compania este membră a I.A.D.C. ([NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]), a A.C.F.R ([NUME_REDACTAT] de Foraj din România) și de asemenea a [NUME_REDACTAT] de Comerț și [NUME_REDACTAT] – Irakiană (CCIRI).

Acționarul principal al societății este [NUME_REDACTAT], cu 48,58% din acțiuni, în timp ce [NUME_REDACTAT] Craiova, firma fraților Cristescu, are o participație de 5,26%. În decembrie 2007, compania avea 70% din piața de foraj din România iar principalii concurenți erau [NUME_REDACTAT] Târgu-Mureș.

FORAJ SONDE CRAIOVA

[NUME_REDACTAT] Craiova este o companie din România care se ocupă cu forajul sondelor de petrol si gaze. Acționarii principali ai companiei sunt [NUME_REDACTAT] Marius, cu o deținere de 69,15% și [NUME_REDACTAT], cu o pondere de 21,63% în capitalul social.

FORAJ SONDE TARGU – MURES

[NUME_REDACTAT] Targu – Mures este una dintre cele mai mari companii de foraj din Romania.

5.3 Structura organizatorica

Structura unei organizatii este considerată cadrul sau scheletul acesteia.

Structura organizatorică reprezintă „ansamblul persoanelor si subdiviziunilor astfel constituite încât să asigure realizarea obiectivelor previzionate". (O. Nicolescu)

Din perspectivă managerială scopurile structurii sunt:

– clarifică compartimentele si sarcinile posturilor, precum si responsabilii acestora;

– clarifică ierarhia organizatională;

– clarifică canalele de comunicare;

– permite managerilor să aloce resurse pentru obiectivele definite prin plan.

Structura unei organizatii prezintă trei caracteristici principale:

– specializarea – arată gradul de divizare si omogenitate a muncii în compartimente;

– coordonarea – se referă la modul de asigurare a cooperării între compartimente si indivizi;

– formalizarea – marchează gradul de precizie în definirea functiilor si relatiilor.

O structură organizatională optimă trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să reflecte obiectivele si planul de actiune;

b) să oglindească autoritatea în măsură să administreze întreprinderea;

c) să evidentieze cadrul de desfăsurare al activitătilor;

d) să fie alcătuită din persoane foarte bine pregătite.

Principalele componente ale structurii organizatorice, care se regăsesc în orice organizatie indiferent dacă are sau nu caracter industrial, sunt: postul, functia, ponderea ierarhică (aria de control), compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice.

În opinia altor autori componentele sunt: postul, compartimentul, aria de control si delegarea de autoritate.

Posturile sunt „cărămizile" ce compun structurile organizatorice. Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică a firmei. El poate fi definit ca „ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitătilor care revin unui salariat" (O. Nicolescu). Componentele postului formează asa-numitul „triunghi de aur" al organizării.

Totalitatea posturilor care prezintă aceleasi caracteristici formează o functie. Acestea pot fi de conducere sau de executie.

Ponderea ierarhică reprezintă numărul de salariati condusi nemijlocit de un manager. Acest număr poate varia de la 4-8 subalterni pentru un manager de pe nivelul superior până la 20-30 pentru unul de la baza piramidei organizationale.

Ansamblul persoanelor ce efectuează sarcini omogene si/sau complementare contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt subordonate nemijlocit unui manager formează un compartiment. Ele pot fi operationale si functionale.

Totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distantă de vârful piramidei organizatorice formează un nivel ierarhic. Într-o organizatie există de regulă trei niveluri manageriale: superior, de mijloc si inferior.

Relatiile organizatorice pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice instituite prin reglementări oficiale. Și acestea se divid în trei categorii: de autoritate, de cooperare si de control.

Figura 5.4.1

Figura 5.4.2

Figura 5.4.3

Capitolul 6 – Evolutia si Analiza societatii ANVERGO S.R.L

Analiza performanței unei firme (societăți comerciale) are un rol determinant în stabilirea strategiei de urmat și aceasta cu atât mai mult în perioada crizei economico-financiare. În cele ce urmează am efectuat analiza, pe baza datelor din bilanțul firmei, pentru ANVERGO SRL, utilizând un sistem de indicatori care au relevanță și prin interpretarea cărora se pot trage concluzii certe în funcție de care se poate prognoza evoluția viitoare. Am încercat să utilizez un număr de indicatori priviți ca un sistem, care să definească, în cele din urmă, un model de analiză a performanței unei firme. Cercetarea s-a axat pe aplicarea sistemului de indicatori convenit asupra datelor din bilanțul firmei ANVERGO SRL.

Capitolul 7 – Impactul societatii ANVERGO S.R.L asupra mediului

Un SMM este acea componenta a sistemului general de management al organizatiei alcatuita din structura organizationala, planificarea, responsabilitatile, procesele, practicile, procedurile si resursele care ajuta la construirea, implementarea, realizarea, revizuirea si mentinerea politicii de mediu a organizatiei. Implementarea unui SMM permite organizatiei nu doar sa corespunda asteptarilor privind performanta sa de mediu, ci si sa isi controleze costurile si sa se conformeze legislatiei si regulamentelor de mediu.

Standardul ISO 14001 este standardul de referinta pentru SMM din seria ISO 14000. El descrie principalele cerinte cu care trebuie sa se conformeze un sistem de management de mediu. ISO 14001 solicita ca fiecare sistem de management de mediu sa reflecte natura organizatiei, activitatea proprie si aspectele specifice de mediu. Un sistem de management de mediu conform ISO 14001 ofera un cadru sistematic si coerent de imbunatatire a performantei de mediu, de realizare a conformitatii cu legislatia de mediu si de prevenire a non-conformitatilor.

Desi obiectivul principal al implementarii unui SMM este reducerea impactului activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei asupra mediului, beneficiile de alta natura ale implementarii unui SMM sunt multiple. Printre cele mai importante este cresterea profitului prin optimizarea folosirii resurselor (materii prime, energie), prin imbunatatirea managementului deseurilor si reducerea costurilor aferente unor eventuale incidente de mediu.

7.1 Aspecte generale

Managementul ANVERGO a stabilit, documentat, implementat, menține și îmbunătățește continuu sistemul de management inegrat (al calității și de mediu) pentru a se asigura că produsele și serviciile întrunesc cerințele specificate.

Managementul ANVERGO a proiectat și implementat un sistem de management al calității în care a integrat un sistem de management de mediu, după următorul model:

Managementul ANVERGO:

identifică procesele necesare Sistemului de [NUME_REDACTAT] si aplicarea acestora în ANVERGO ;

determină succesiunea și interacțiunea acestor procese

determină criteriile și metodele necesare pentru a se asigura că atât operarea cât și controlul proceselor în ANVERGO sunt eficace;

asigură disponibilitatea resurselor și a informațiilor necesare pentru operarea și monitorizarea acestor procese;

monitorizează, măsoară și analizează aceste procese prin intermediul indicatorilor de performanță și a analizei Sistemului de [NUME_REDACTAT];

implementează acțiunile necesare pentru a realiza rezultatele planificate și pentru îmbunătățirea continuă a proceselor

Pentru situațiile în care unele procese sunt subcontractate unei terțe părți, ANVERGO se asigură că sunt identificate, stabilite și implementate controalele necesare pentru asigurarea conformității cu cerințele, controale identificate în cadrul sistemului de management integrat prin proceduri si clauze contractuale.

7.2 Cerinte privind documentatia

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] al ANVERGO definește documentația Sistemului de [NUME_REDACTAT], inclusiv înregistrările relevante, necesare pentru a stabili, implementa și menține sistemul integrat de management integrat și pentru a susține funcționarea eficientă și eficace a proceselor din ANVERGO.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] ANVERGO, include:

declarații documentate ale politicii în domeniul calității, mediului și sănătății și securității ocupaționale, ale obiectivelor calității și de mediu;

manualul SMI;

proceduri documentate cerute de standardele de referință SR EN ISO 9001:2008, SE EN ISO 14001 :2005 și SR OHSAS 18001:2008;

documente necesare ANVERGO pentru a se asigura de planificarea, operarea și controlul eficace ale proceselor sale;

înregistrări ale calității, de mediu, de sănătate și securitate ocupațională, cerute de standardele de referință SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 și SR OHSAS 18001:2008.

O procedură internă a ANVERGO este o procedură stabilită, documentată, implementată și menținută.

În scopul furnizării documentației care să satisfacă cerințele și așteptările părților externe interesate de Sistemul de [NUME_REDACTAT] din ANVERGO, se iau în considerare:

cerințele contractuale provenite de la clienți și alte părți externe interesate;

acceptarea standardelor internaționale, naționale, regionale și ale sectorului de activitate;

cerințele relevante legale și reglementate;

deciziile organizației etc.

Amploarea documentației Sistemului de [NUME_REDACTAT] este stabilită pentru mărimea ANVERGO, tipul activităților desfășurate aici, complexitatea și interacțiunea proceselor sale și competența personalului din ANVERGO.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] din ANVERGO există atât pe suport informatic cât și pe suport de hârtie.

7.2.1 [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Integrat (RMI) în ANVERGO are responsabilitatea stabilirii și menținerii Manualului SMI.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] evidențiază cerințele SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 și SR OHSAS 18001:2008 și cuprinde și o scurtă referire la responsabilitățile generale și o scurtă descriere a interacțiunii proceselor Sistemului de [NUME_REDACTAT].

Detalii suplimentare referitoare la responsabilitățile și procesele Sistemului de [NUME_REDACTAT] se găsesc în procedurile interne SMC, SMM și OHSAS, în instrucțiunile de lucru aferente acestor proceduri interne.

Fiecare clauză din manual face referire la procedurile Sistemului de [NUME_REDACTAT], care la rândul lor fac referire la proceduri interne și instrucțiuni de lucru. Aceste referiri sunt folosite ca bază de raportare pentru analiza documentelor și auditurile calității, de mediu și OHSAS.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] este un document oficial prin care organizația realizează:

comunicarea politicii și obiectivelor privind calitatea, mediul, sănătatea și securitatea ocupațională a angajamentelor asumate de către Managementul organizației;

asigurarea documentului de referință, împreună cu procedurile interne, pentru elaborarea și implementarea efectivă a Sistemului de [NUME_REDACTAT];

asigurarea unui document de referință pentru auditarea Sistemului de [NUME_REDACTAT];

demonstrarea conformității Sistemului de [NUME_REDACTAT] cu cerințele standardelor de referință SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 și SR OHSAS 18001:2008.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] este destinat utilizării de către:

– echipa ANVERGO

– clienți existenți sau potențiali

– furnizori

– organisme de certificare

– parteneri potențiali

– părți interesate (ex: ROMGAZ, PETROM )

– organisme de reglementare (APM, ITM, etc.)

– etc.

7.2.2 Controlul documentelor

Responsabilul cu [NUME_REDACTAT] în ANVERGO se asigură că procedurile de pe fiecare nivel asigură controlul eficace al documentelor și consistența operațiilor sistemului de management integrat. Documentele controlate sunt identificate prin indicarea stadiului reviziei curente si sunt disponibile pe Filebox. Pentru a evita utilizare unor versiuni perimate ale documentelor incluse în documentația SMI prin raportarea la documentația disponibilă pe Intranet-Filebox. Alături de alte cerințe, această procedură definește: aprobările necesare pentru documente și date, analize, actualizări și reaprobări ale documentelor, disponibilitatea identificării reviziei curente, retrageri și/sau anulări și identificarea adecvată a documentelor și datelor perimate, care au fost reținute din motive legale sau în urma unor recomandări.

Pentru realizarea unui control cât mai bun al documentelor salvate electronic, angajații ANVERGO sunt instruiți la angajare, respectiv în momentul în care li se predă un calculator/notebook, să își salveze documentele importante pe Filebox, în folderul de documente personale. Acesta poate fi privat sau public, în funcție de gradul de confidențialitate al conținutului respectivului document. Dat fiind faptul că salvările de date publicate pe Filebox se fac automat și zilnic, fiind securizate, este necesar ca toate documentele importante pentru companie să fie salvate pe Filebox.

Documentația sistemului de management integrat din ANVERGO este organizată într-un sistem pe nivele: politica si obiectivele, manual, cerinte legale și de reglementare, proceduri interne, instrucțiuni de lucru, schițe, parametri de la client / formulare și înregistrări:

Figura 8.2.2.1

Politica, Obiectivele, [NUME_REDACTAT] Integrat sunt elaborate sub formă de text și reprezintă primul nivel al documentației.

Cerințele legale și de reglementare (legislație, cerințe stabilite de furnizori, clienți, părți externe interesate, etc) sunt identificate, respectate și asumate de către organizație în vederea conformării cu acestea. ANVERGO depune toate eforturile pentru conformarea cu cerințele legale și de reglementare aplicabile, inclusiv cerințele de mediu și SSM.

Procedurile interne și instrucțiunile de lucru descriu cum trebuie realizate activitățile în cadrul ANVERGO prin indicarea :

Cine?

Ce?

Când?

Cum?

Cu ce?

Trebuie realizate activitățile specificate, aferente proceselor principale și documentate (procese care adaugă valoare), identificarea elementelor de intrare și a elementelor de ieșire, și identificarea înregistrărilor relevante. Procedurile interne și instrucțiunile de lucru sunt elaborate sub formă de scheme logice (diagrame de flux sau diagrame de proces) – flowcharts –, și sub formă de text, reprezintând al treilea nivel al documentației. Pe acest nivel sunt regăsibile și formularele (fișe, registre, liste, note, proces verbal, formular de confirmare, matrice, etc) care sunt considerate instrucțiuni de lucru, deoarece prin formă și conținut se autoexplică.

Înregistrările care dovedesc conformarea sistemului cu cerințele reprezintă ultimul nivel al documentației care se formează în timp, există atât pe format electronic cât și pe format hârtie, sunt lizibile, identificate, depozitate, protejate, regăsibile cu ușurință și eliminate în mod controlat.

7.2.3 Controlul înregistrărilor

[NUME_REDACTAT] din ANVERGO a stabilit, documentat și implementat o procedură de control a înregistrărilor, pentru a demonstra conformitatea cu cerințele specificate și eficacitatea sistemului de management integrat, precum și conformitatea cu cerințele de reglementare și legale. Această procedură specifică precizează cum vor fi identificate și păstrate aceste înregistrări în locuri corespunzătoare, pentru a se asigura disponibilitatea și protecția lor împotiva deteriorărilor. S-a stabilit perioada de păstrare a înregistrărilor, iar modul de eliminare a lor este de asemenea definit și documentat.

Documentele și datele trebuie să fie lizibile, identificabile cu ușurință și ușor de retras. Conform cerințelor, documentele și datele de proveniență externă sunt înregistrate și distribuite în mod controlat pentru o identificare și localizare ușoare. Înregistrările sunt, de asemenea, controlate.

7.3 Politica de mediu

In ceea ce priveste preocuparea companiei pentru protejarea mediului inconjurator, aceasta si-a identificat si evaluat aspectele de mediu cu impact asupra mediului si a venit cu planuri de control operational si programe de management de mediu menite a tine sub un control strict toate produsele, procesele si elementele activitatii noastre care ar putea afecta mediul inconjurator. Preocuparea pentru mediul inconjurator este si ramane o constanta a companiei, angajatii fiind instruiti sa constientizeze „faptul ca nu mediul are nevoie de noi, ci noi toti avem nevoie de mediu”.

Echipa de Mediu (RMI, Sefii de Departamente) al ANVERGO identifică toate aspectele de mediu și determină acele aspecte care sunt considerate semnificative conform procedurii planificarii aspectelor de mediu. Discuțiile echipei de mediu referitoare la evaluarea aspectelor de mediu (ca și semnificative) sunt înregistrate în [NUME_REDACTAT] ale ședinței. Acestea sunt analizate, cel puțin semestrial, de Echipa de Mediu sau în cazul în care apare sau se modifică un proces, o activitate în cadrul ANVERGO.

RMI păstrează [NUME_REDACTAT] și alte înregistrări ale Sistemului de Management de Mediu.

Pentru activitățile desfășurate la sonde există însă o analiză suplimentară care se desfășoară conform Instrucțiunii privind analiza SMM în cazul operațiilor din careul sondei . [NUME_REDACTAT], înainte de începerea fiecărei operații de încărcare, curățare habe și transport a detritusului și la intrarea în tură a excavatoristului și a șoferului/șoferilor basculantelor, vidanjelor va efectua o ședință de instruire SMM, după care se va completa un proces verbal al ședinței de instruire.

Figura 8.3.1

7.4 Implementare si operare

7.4.1 Resurse, Atribuții, Responsabilitate și [NUME_REDACTAT], responsabilitățile și autoritățile din cadrul Sistemului de Management de Mediu al ANVERGO sunt definite, documentate și comunicate prin Fișele de Post.

Managementul de vârf se asigură că responsabilitățile, autoritatea și relațiile între departamente sunt definite și comunicate în interiorul organizației, în scopul funcționării efective a Sistemului de [NUME_REDACTAT] – al Calității, Mediu si OHSAS.

Responsabilitățile și atribuțiile diferitelor nivele de autoritate și decizie se referă cu precădere la aplicarea, dezvoltarea și urmărirea rezultatelor Sistemului de [NUME_REDACTAT] al Calității, Mediu si OHSAS, destinat activităților organizației.

Responsabilitățile și atribuțiile funcțiilor de conducere, ale departamentelor și subunităților din organizație, indicate în acest manual sunt completate și detaliate în procedurile interne ale sistemului, [NUME_REDACTAT] precum și în fișele posturilor.

[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] conducerea organizației în condițiile de rentabilitate.

Coordonează și îndrumă toate activitățile desfășurate de organizației, direct sau prin directorii și Șefii de departamente conform Organigramei.

Aprobă documentele Manualului SMI, procedurile interne și dispune analizarea periodică a stadiului și eficacității aplicării Sistemului de [NUME_REDACTAT] (al Calității și de Mediu) în activitățile desfășurate de organizație, precum și luarea măsurilor ce decurg din această analizare.

Asigură și urmărește menținerea structurii organizatorice a organizației, prezentată în organigrama.

Impune tuturor nivelelor de autoritate și departamentelor din subordine, obligativitatea implementării Sistemului de [NUME_REDACTAT], al Calității și de Mediu și asigurarea controlului acestei implementări, responsabilitatea revenind [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] Integrat (RMI)

[NUME_REDACTAT] Integrat (RMI) este Responsabilul de Cost-Control și are ca responsabilitate controlul aplicării și evaluării eficienței Sistemului de [NUME_REDACTAT] (Calitate, Mediu, OHSAS) în cadrul organizației.

RMI are responsabilitatea elaborarii și actualizării Sistemului de [NUME_REDACTAT] și a principalelor sale documente componente (manualul și procedurile interne) precum și gestionarea acestor documente.

Efectuează analiza periodică a eficienței implementării documentelor, în toate departamentele organizației.

[NUME_REDACTAT] de audit și organizează desfășurarea activității de control, prin efectuarea auditului intern

Organizează și verifică modul în care documentele Sistemului de [NUME_REDACTAT], inclusiv modificările acestora sunt ținute sub control, în ceea ce privește elaborarea, aprobarea și difuzarea lor.

Verifică cunoștințele teoretice și practice ale angajaților cu privire la managementul calității, mediului și al securității și sănătății ocupaționale.

Răspunde de implementarea, evaluarea și menținerea continuă a eficacității și compatibilității sistemului integrat (calitate, mediu, OHSAS) cu politica declarată a firmei.

În afara altor responsabilități, RMI are responsabilitatea și autoritatea privind stabilirea, implementarea, menținerea și funcționarea Sistemului de [NUME_REDACTAT], asigurarea conformității cu cerințele definite și asigurarea satisfacerii cerințelor clienților și ale cerințelor legale și de reglementare.

RMI raportează managementului de la cel mai înalt nivel al ANVERGO despre funcționarea sistemului, necesitățile de îmbunătățire a Sistemului de [NUME_REDACTAT] al Calității, Mediului, Sănătății și Securității în Muncă și se asigură că este promovată în cadrul ANVERGO conștientizarea în rândul angajaților referitoare la satisfacerea cerințelor clienților, îmbunătățirea continuă a SMI, impacturile semnificative asupra mediului, reale sau posibile, ale activităților lor și de efectele benefice aduse mediului prin îmbunătățirea performanțelor lor individuale, atribuțiile și responsabilitățile lor în realizarea conformității cu politica, cu procedurile și cerințele sistemului de management de mediu, inclusiv cu cerințele referitoare la pregătirea pentru situații de urgență și capacitatea de răspuns, consecințele posibile ale abaterilor de la procedurile operaționale specificate.

Responsabilitatea RMI include și relația cu părți externe în chestiuni legate de Sistemul de [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] OH&S care în afara altor îndatoriri pe care le are în cadrul organizației) respectiv de lucrător desemnat în cadrul Comitetului de Securitate și Sănătate in Muncă, răspunde de:

-Asigurarea că cerințele referitoare la sistemul de management OH&S sunt stabilite, implementate și menținute în conformitate cu standardul SR OHSAS 18001:2008;

-Raportarea performanțelor sistemului de management de sănătate și securitate ocupațională top managementului pentru a fi analizate și utilizate ca bază de pornire pentru îmbunătățirea continuă a sistemului de management integrat.

7.4.2 [NUME_REDACTAT] de vârf are responsabilitatea asigurării unei comunicări eficace între departamentele și funcțiile din organizație, privind diferite aspecte legate de calitate, mediu, sănătate și securitate ocupațională și referitor la eficacitatea Sistemului de [NUME_REDACTAT] (Calitate, Mediu, OHSAS).

Instrumentele folosite în interiorul ANVERGO pentru comunicare în legătură cu Sistemul de [NUME_REDACTAT] includ: ședințe operative, note informative, e-mail prin rețeaua de calculatoare, rețeaua de telefonie internă, afișări la panourile din organizație, notificări și mai ales sesiuni de instruiri.

ANVERGO a stabilit, a implementat și menține o procedură pentru comunicarea internă, între diferitele niveluri și funcții ale organizației, și externă, primirea, documentarea și transmiterea răspunsurilor corespunzătoare la solicitările părților interesate din exterior, cu privire la Politica SMI a ANVERGO, aspectele semnificative de mediu, riscuri și alte elemente referitoare Sistemului de [NUME_REDACTAT]. Comunicarea internă se realizează verbal sau prin email. În cazul comunicării externe, secretara este responsabilă pentru înregistrarea problemei, a reclamației, a sesizării părții interesate în [NUME_REDACTAT]-Iesiri și anunțarea RMI într-un timp cât mai scurt. Daca problema, reclamatia, sesizarea primită se referă la securitate și sănătate ocupațională Responsabilul cu Managementul OH&S are responsabilitatea de a analiza problema, reclamația, sesizarea primită și de a stabili acțiunile care trebuie întreprinse pentru remedierea, eliminarea, reducerea acestora și termenele de verificare.

Responsabilul cu [NUME_REDACTAT] (pe probleme de Calitate sau Mediu) are responsabilitatea de a analiza problema, reclamația,sesizarea primită și de a stabilii acțiunile care trebuiesc întreprinse pentru remedierea, eliminarea, reducerea acestora și termenele de verificare.

În cazul unor situații de urgență (incidente, accidente) raportarea acestora se realizează pe baza procedurii „Pregătirea pentru Situații de Urgență și Capacitate de Răspuns”.

7.4.3 Competență, instruire și conștientizare

ANVERGO se asigură că fiecare persoană care lucrează pentru sau în numele firmei care poate provoca un impact semnificativ asupra mediului este competentă prin studii, instruire și experiență corespunzătoare.

ANVERGO identifică, planifică, monitorizează și înregistrează necesitățile de instruire al angajaților a căror activitate poate genera impact semnificativ asupra mediului. A stabilit o procedură de instruire pentru conștientizarea personalului care lucrează pentru sau în numele ANVERGO cu privire la Politica SMI; la aspectele semnificative de mediu și impacturile asociate; riscurile și pericolele, atribuțiile, responsabilitățile lor în realizarea conformității cu politica SMI, procedurile și cerințele SMI și consecințele posibile ale abaterilor de la procedurile specificate. RMI sau [NUME_REDACTAT] este responsabil pentru păstrarea dovezilor de instruire.

7.4.4 Control operațional

ANVERGO a identificat toate ariile operaționale și responsabilitățile care au efect direct asupra sistemului de management integrat. ANVERGO se asigură că sunt conștientizate în cadrul organizației ariile operaționale care influențează sistemul de management integrat, obiectivele care sunt stabilite în legătură cu aceste arii și că au fost documentate proceduri interne. Aceste proceduri interne servesc stabilirii unor metode de realizare a activităților care presupun respectarea următoarelor condiții:

Documentarea tuturor sarcinilor care trebuie respectate pentru ca fiecare activitate să se desfășoare în conformitate cu Politica SMI;

Stipularea criteriilor operaționale pentru fiecare procedură;

Documentarea tuturor sarcinilor în legătură cu identificarea și evaluarea aspectelor de mediu și a riscurilor de muncă. Aceste sarcini sunt comunicate tuturor subcontractanților prin intermediul contractelor, cat si vizitatorilor si a organelor de control

Metodele de control operațional sunt descrise în cadrul procedurii interne. Procedura descrie modalitățile de control atât pentru operațiile care au influență asupra aspectelor de mediu, cât și pentru cele care influențează riscurile de muncă.

Pentru operatiile cu produse conținând substanțe periculoase sunt prevăzute liste cu substanțele chimice periculoase pentru fiecare punct de lucru, astfel: la Tg. Mureș,Ploiesti, Tg. Cărbunești și sonde sunt disponibile și afisate liste ale substanțelor chimice periculoase precum si a substanțelor periculoase conținând și reactivii de laborator.

S-au documentat o serie de instrucțiuni de lucru, pentru a ține sub control principalele operațiuni ce includ substanțe chimice cu grade diferite de pericol fie pentru om, fie pentru mediul înconjurător. De asemenea s-a documentat o instrucțiune de lucru pentru gestiunea deșeurilor de ambalaje care își propune să țină sub control aspectele de mediu asociate sondelor (unde își desfășoară activitatea fluidiștii și solidiștii) precum generarea de deșeuri la sondă.

Tot de controlul operațional – în special pentru ținerea sub control a operațiilor ce implică utilizarea excavatoarelor – țin și instrucțiunile privind utilizarea și întreținerea excavatoarelor.

7.4.5 Pregătire pentru situații de urgență și capacitate de răspuns

ANVERGO depune eforturi pentru a ține sub control aspectele de mediu, pentru a elimina riscurile de muncă și a reduce accidentele potențiale, dar pe lângă acestea trebuie să aibă în vedere un plan de prevenire a situațiilor de urgență. Fiecare aspect de mediu și fiecare risc de muncă trebuie analizat pentru a se decide dacă este nevoie de realizarea unui plan de situații de urgență. Acest plan de situații de urgență și capacitate de răspuns trebuie verificat periodic conform procedurii. Procedura vine și cu instrucțiuni suplimentare pentru tratarea unor situații de urgență specifice, respectiv Instrucțiuni de apărare împotriva incendiilor în depozitele de materiale chimice, instrucțiuni de apărare împotriva incendiilor în laboratoare, instrucțiuni de apărare împotriva incendiilor în spațiile cu destinație administrativă și respectiv reguli și măsuri de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.

Planul de situații de urgență urmăreste prevenirea și diminuarea impactului asupra mediului și a angajaților în urma unor accidente sau a unor alte situații potențiale. Aceste împrejurări, analiza lor în cadrul analizei fiecărui aspect de mediu și a fiecărui risc de muncă trebuie făcută la intervale determinate de timp, iar dacă se impune realizarea unor acțiuni preventive acestea trebuie să fie incluse în plan.

Periodic organizația realizează simulări ale planului de situații de urgență pentru a testa capacitatea de răspuns a angajaților la situații de urgență ce pot interveni. De asemenea se verifică nu doar viteza de reacție a angajaților, dar și dacă există suficiente resurse materiale de a interveni în caz de situații de urgență. În urma simulărilor efectuate, se întocmește un raport al exercițiului de simulare a unei situații de urgență, iar planul de situații de urgență este revizuit acolo unde e necesar.

7.4.6 Analiza efectuată de management

Conform cerințelor Sistemului de [NUME_REDACTAT], managementul de la cel mai înalt nivel al ANVERGO analizează și evaluează cel puțin o dată pe an sistemul de integrat management, pentru a se asigura că este în continuare corespunzător, adecvat, eficace și evaluează oportunitățile de îmbunătățire.

Evaluarea necesităților de schimbare privind Sistemul de Integrat de Management, inclusiv politica și obiectivele SMI, se face în cadrul ședințelor de analiză.

Activitățile de analiză includ de asemenea și analiza performanțelor prezente și a oportunităților de îmbunătățire pe baza: auditurilor, feedback-lui de la clienți, performanțelor proceselor și analizei conformanței produsului și conformării cu legislația de mediu și alte cerințe aplicabile, stadiul acțiunilor corective și preventive, datelor de la ședințele anterioare de analiză și modificărilor intervenite; necesități de schimbare a politicii SMI, a obiectivelor și a altor elemente ale SMI, ca urmare a rezultatelor auditurilor sistemului, a modificării circumstanțelor și în cadrul angajamentului de îmbunătățire continuă 

De asemenea, printre datele de intrare ale analizei managementului se vor număra și comunicarea cu părțile interesate, precum și gradul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor de mediu și OHSAS propuse.

Rezultatele analizelor efectuate de management se concretizează în acțiuni de îmbunătățire a Sistemului de [NUME_REDACTAT] al Calității, Mediului, Securității și [NUME_REDACTAT] și a proceselor sale, a produselor și serviciilor raportate la cerințele clienților și a resurselor necesare.

Analiza efectuată de management este documentată, iar aceste înregistrări se păstrează conform procedurii aplicabile.