Impactul Sida Si al Drogurilor Asupra Indivizilor
CUPRINS:
Introducere…………………………………………………………………………………………………………4
Capitolul I ………………………………………………………………………………………………………….6
1. Stilul de viața sanogen si stilul de viața patogen……………………………………………….6
1.1. Caracteristicile comportamentelor relaționate cu sanatatea……………………………………6
1.2. Formarea stilului de viața sanatos………………………………………………………………………8
1.3. Virusul HIV…………………………………………………………………………………………………….9
1.3.1. Studii incipiente ale infecției cu HIV………………………………………………………………10
1.3.2. Evoluția SIDA……………………………………………………………………………………………..11
1.3.3. Infectii ce pot aparea in urma contactarii virusului HIV…………………………………….12
1.3.4. Transmiterea infecției cu HIV………………………………………………………………………..14
a.Transmiterea pe cale sexuală…………………………………………………………………………………15
b. Transmiterea pe cale parenterală…………………………………………………………………………..16
c. Transmiterea pe cale verticală………………………………………………………………………………16
1.3.5. Evoluția infecției HIV la copilul infectat pe cale verticală:………………………………….17
1.3.6. Cum nu se transmite HIV………………………………………………………………………………..17
1.4. Implicațiile comportamentului homosexual………………………………………………………….18
1.5. Drogurile un pericol pentru toți…………………………………………………………………………..21
1.5.1.Cauzele consumului de droguri ……………………………………………………………………22
1.5.2. Terminologie specifică………………………………………………………………………………..24
15.3. Clasificarea substanțelor psihoactive după DSM IV…………………………………………24
1.5.4. Clasificarea substantelor psihoactive dupa efectul lor asupra sistemului nervos central SNC………………………………………………………………………………………………25
1.6. Delicvența…………………………………………………………………………………………………………33
1.6.1. Definiție…………………………………………………………………………………………………………33
1.6.2.Cauzele delincvenței juvenile…………………………………………………………………………….35
16.3. Cauzele de nivel profesional-familial……………………………………………………………….36
16.3.1. Dezorganizarea familiei……………………………………………………………………………..36
1.6.3.2. Factorii extrafamiliali implicați în etiologia delicvenței…………………………………38
1.7. Implicațiile sociale ale acestor tulburări…………………………………………………………………41
1.7.1. Droguri -informatii generale și legislație……………………………………………………………..43
Capitolul II…………………………………………………………………………………………………………..45
2. Metodologia cercetării………………………………………………………………………………….45
2. 1. Metode de investigație ……………………………………………………………………………………47
2.1.1. Metoda convorbirii……………………………………………………………………………….47
Metoda biografica……………………………………………………………………………….48
2.1.3.Metodele psihometrice………………………………………………………………………………..49
2.2. Scopuri și obiective:……………………………………………………………………………………………51
2.2.1. Motivația alegerii temei………………………………………………………………………………51
2.2.2. Ipotezele cercetării……………………………………………………………………………………..52
2.2.3. Designul cercetarii……………………………………………………………………………………..53
2.2.4. Eșantionul utilizat……………………………………………………………………………………..53
2.2.5. Demersul de cercetare-design experimental……………………………………………………….53
Capitolul III……………………………………………………………………………………………………………55
3. Analiza si interpretarea datelor……………………………………………………………………………..55
3.1. Analiza cantitativă și calitativă a datelor………………………………………………………………61
3.2. Studiu de caz……………………………………………………………………………………………………64
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………….68
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………70
Anexe:…………………………………………………………………………………………………………………..72
=== l ===
CUPRINS:
Introducere…………………………………………………………………………………………………………4
Capitolul I ………………………………………………………………………………………………………….6
1. Stilul de viața sanogen si stilul de viața patogen……………………………………………….6
1.1. Caracteristicile comportamentelor relaționate cu sanatatea……………………………………6
1.2. Formarea stilului de viața sanatos………………………………………………………………………8
1.3. Virusul HIV…………………………………………………………………………………………………….9
1.3.1. Studii incipiente ale infecției cu HIV………………………………………………………………10
1.3.2. Evoluția SIDA……………………………………………………………………………………………..11
1.3.3. Infectii ce pot aparea in urma contactarii virusului HIV…………………………………….12
1.3.4. Transmiterea infecției cu HIV………………………………………………………………………..14
a.Transmiterea pe cale sexuală…………………………………………………………………………………15
b. Transmiterea pe cale parenterală…………………………………………………………………………..16
c. Transmiterea pe cale verticală………………………………………………………………………………16
1.3.5. Evoluția infecției HIV la copilul infectat pe cale verticală:………………………………….17
1.3.6. Cum nu se transmite HIV………………………………………………………………………………..17
1.4. Implicațiile comportamentului homosexual………………………………………………………….18
1.5. Drogurile un pericol pentru toți…………………………………………………………………………..21
1.5.1.Cauzele consumului de droguri ……………………………………………………………………22
1.5.2. Terminologie specifică………………………………………………………………………………..24
15.3. Clasificarea substanțelor psihoactive după DSM IV…………………………………………24
1.5.4. Clasificarea substantelor psihoactive dupa efectul lor asupra sistemului nervos central SNC………………………………………………………………………………………………25
1.6. Delicvența…………………………………………………………………………………………………………33
1.6.1. Definiție…………………………………………………………………………………………………………33
1.6.2.Cauzele delincvenței juvenile…………………………………………………………………………….35
16.3. Cauzele de nivel profesional-familial……………………………………………………………….36
16.3.1. Dezorganizarea familiei……………………………………………………………………………..36
1.6.3.2. Factorii extrafamiliali implicați în etiologia delicvenței…………………………………38
1.7. Implicațiile sociale ale acestor tulburări…………………………………………………………………41
1.7.1. Droguri -informatii generale și legislație……………………………………………………………..43
Capitolul II…………………………………………………………………………………………………………..45
2. Metodologia cercetării………………………………………………………………………………….45
2. 1. Metode de investigație ……………………………………………………………………………………47
2.1.1. Metoda convorbirii……………………………………………………………………………….47
Metoda biografica……………………………………………………………………………….48
2.1.3.Metodele psihometrice………………………………………………………………………………..49
2.2. Scopuri și obiective:……………………………………………………………………………………………51
2.2.1. Motivația alegerii temei………………………………………………………………………………51
2.2.2. Ipotezele cercetării……………………………………………………………………………………..52
2.2.3. Designul cercetarii……………………………………………………………………………………..53
2.2.4. Eșantionul utilizat……………………………………………………………………………………..53
2.2.5. Demersul de cercetare-design experimental……………………………………………………….53
Capitolul III……………………………………………………………………………………………………………55
3. Analiza si interpretarea datelor……………………………………………………………………………..55
3.1. Analiza cantitativă și calitativă a datelor………………………………………………………………61
3.2. Studiu de caz……………………………………………………………………………………………………64
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………….68
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………70
Anexe:…………………………………………………………………………………………………………………..72
Introducere
Conform studiilor efectuate de comisa natională Unesco anti SIDA
aproape o treime din persoanele purtătoare de HIV/SIDA au mai puțin de 25 de ani :10 milioane de tineri erau purtători în 2003. Printre cele 4,9 milioane de noi cazuri de infectare în 2004 se numără 640000 de copii de mai puțin de 15 ani.
Nivelul de infectare a regresat în unele tări acest lucru se datorează mai ales faptului că tinerii, bărbați și femei, au profitat de un mediu care îi incita să adopte comportamente mai puțin riscante.
Este unanim recunoscut faptul ca orice comportament urmarește realizarea a ceva, o anume reușita, iar ceea ce declanseaza comportamentul este motivul. Omul nu este doar un sistem , ci si unul , capabil nu numai sa raspunda la incitatiile mediului ambiant, dar sa si actioneze asupra lui, sa aiba o activitate proprie, relativ independenta de influentele externe, sa emita anumite cerinte fata de ambianta și sa o asimileze in conformitate cu dinamica sa interna.
Evaluarea conduitelor addictive necesita, printre altele mai multe surse de informare, datele mele au numai un rol orientativ având in vedere lipsa posibilitatii de efectuare a screening-ului toxicologic, precum și a confirmarii cu certitudine a diagnosticului de toxicomanie si altfel decat prin recunoasterea consumului de substante de abuz cum ar fi cazul Fortralului incadrat in categoria opiaceelor, a amfetaminelor cum e cazul tabletelor de Ectasy consumate in discotecile de pe litoral, date care nu au putut fi coroborate cu un examen toxicologic efectuat in timp util din lipsa mijloacelor tehnice de confirmare a diagnosticului
Folosirea drogurilor are o legatură stransă cu HIV. Aceasta apare cănd drogurile sunt injectate folosind echipament de injectare infestat. Mai mult, este recunoscut faptul ca folosirea unor droguri poate duce la cresterea comportamentului sexual cu risc de infestare, care la randul lui duce la transmiterea virusului.
Pornind de la datele de mai sus am încercat să elaborez un studiu pentru aflarea cauzelor consumului de droguri și răspândirea vertiginosă a virusului HIV prin găsirea unor solutii de informare, testare și prevenție a tinerilor pentru eliminare sau diminuarea conduitelor addictive.
Lucrarea de față conține două părți vaste, o parte teoretică care este formata dintr-un capitol și anume:
In Capitolul I se dezbat notiuni generale privind stilul de viață sanatos și nesanatos formele și factorii implicați în apariția acestuia precum si reactiile organismului din punct de vedere biologic, cognitiv, emotional si comportamental la stres, se dezbat aspecte generale ale sanatății, a stresului care cauzează adoptarea unui comportament nesanatos, implicațiile sociale si psihologice ale consumului de droguri si notiuni generale privind SIDA siimplicațiile ei asupra organismului care pot declansa numeroase boli ce sunt letale pentru individ daca nu sunt tratate corespunzător.
În capitolul al II-lea se descrie amănunțit metodologia cercetării, iar în penultimul capitol se prezintă partea a doua a cercetarii noastre, cea experimentala care este dezbattută detaliat unde se arată metodele de investigare pentru depistarea și diagnosticarea unor astfel de subiecți, sunt precizate ipotezele, loturile de subiecți pe care s-a efectuat studiul ținându-se cont de repartiția pe sexe, vârstă, mediul de proveniență, numarul internărilor, corelații in functie de factorii de stres, agresivitate, imagine de sine etc.
Capitolul I
1. Stil de viață-
Stil de viață sanogen si stil de viață patogen
Stilul de viață se referă la totalitatea deciziilor și actiunilor voluntare care ne afecteaza starea de sănătate.
Stilul de viață sănatos-sanogen, joaca un rol esențial în promovarea si menținerea sanatății și prevenirea îmbolnavirilor.
Stilul de viață negativ-patogen este format din comportamente de risc pentru starea de sănătate.
Comportamentele de risc au consecinte negative, pe termen scurt și lung, asupra sănătații fizice și psihice si reduc calitatea vieții și starea de bine a persoanei.
Stuidiile din domeniu au identificat un set de comportamente protectoare sănătății:
a dormi între 7-9 ore/zi
a lua micul dejun regulat
a nu consuma alimente între mese
mentinerea greutatii între limitele normale
a nu fuma, a nu consuma alcool decât ocazional
a nu consuma cafea excesiv
a nu consuma droguri ori alte substanțe nocive organismului
a face exercitii fizice regulat
factorii comportamentali și de risc au un rol important în etiologia și evoluția bolilor .Exemplu consumul excesiv de cafea duce la boli cardiovasculare, consumul excesiv de alcool duce la boli psihice, alcoolism sau boala Altzaimer
Comportamentele de risc care sunt in relație cu cele mai importante cauze de deces sunt:
fumatul , sedentarismul, alimentația necorespunzatoare,stresul-in tulburarile cardiovasculare
fumatul consumul de alcool, alimentație neechilibrata, expunerea la soare neprotejat-cancer
alimentație neechilibrată, stresul , sedentarismul- in accidente vasculare cerebrale
consumul de alcool , droguri, conducerea fara utilizarea centurilor de siguranta, stresul- in accidente
1.1. Caracteristicile comportamentelor relationate cu sănătatea
Comportamentelor relaționate cu sănătatea sunt determinate de factori diferiți. De exemplu fumatul ori consumul de droguri poate avea o funcție de rezolvare a situatiilor de stres, in timp ce activitatea fizica poate fi relationata cu accesul la o sala de sport. Factori diferiți pot controla același comportament in mod diferit la persoane diferite
Factorii care controleaza comportamentul se pot schimba in timp de exp. Un tânăr fumeaza sau consuma droguri pentru a se identifica cu normele grupului sau de prieteni, pentru ca-n mai tarziu fumatul si consumul de droguri sa aiba o funcție de control al situațiilor de stres.
Comportamentele relaționate cu sănătatea și factorii care-l controlează diferă de la individ la individ. Un tânăr poate să înceapa sa consume alcool, droguri din motiove sociale, dupa care alcoolul sau drogurile sa aiba o funcție de rezolvare a problemelor emoționale, ori profesionale, sau familiale .
Obiectivele educației în sănătate sunt:
achiziționarea unei set de informații despre comportamentele de risc si cele de protecție
formarea unor atitudini de acceptare a comportamentelor protective și de respingere a celor de risc
practicarea unor comportamente de promovare si menținere a sănătații și de evitare a riscului de îmbolnaviri
intarirea comportamentelor sănătoase și scăderea frecventei comportamentelor de risc- fumat , consum de droguri, alllcool etc.
promovarea in comunitate și mass-media a unui stil de viață sănătos
facilitarea promovarii si mentinetrii unui nivel optim al sănătații fizice, sociale, emoționale, cognitive,și spirituale.
1.2. Formarea stilului de viață sănătos
Modelul convingerilor despre sănătate a fost dezvoltat pentru a explica modul de formare a comportamentelor relaționate cu sănătatea.
Conform acestui model un comportament se formează prin evaluarea de câtre individ a doua componente:
perceptia amenintarii bolii sau comportamnentului de risc
costurile și beneficiile comportamentului
perceptia amenintarii este influentata de informatiile pe care un tânăr le are despre acel comportament sau boala și este influențata de 3 factori:
valorile generale privind sănătatea
convingerile privind vulnerabilitatea la o anumită boală
cionvingerile despre consecintele unei anumite boli
Alți factori relevanți în percepția amenințării sunt :
variabilele demografice:
vârsta
sex
rasa
etnie
B) variabile psihosociale:
Norme sociale
Presiunea grupului
Caracteristici de personalitate
C) variabile structurale: cunoștințe despre o boală
Comportamente protectoare ale sănătații:
Exercițiul fizic
Alimentația echilibrată
Balanța între munca-odihna-recreere
Protecția față de expunerea prelungita la soare
Verificari medicale periodice
Gândire pozitiva despre sine, lume și viață
Relație interpersonală armonioasă
Menținerea suportului social
Controlul stresului
Aderența la tratament in cazul îmbolnavirilor
Dupa Nutbeam , Booth 1994 funcțiile comportamentelor de risc pentru tineri constă în urmatoarele modalitați:
exprimarea opozitiei față de autoritatea adultului și normele conventionale ale societații
o modalitate de a se integrea cu grupul și de a fi acceptat de grup
exprimarea si confirmarea valorilor identitații personale
un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte
mecanism de coping, de adaptare la situații de stres, fruastrare, inadecvare , eșec
o funcție de recreere , amuzament, experiențe inedite sau pentru a rupe rutina
Studiile arata ca in general comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. Relația dintre fumat, consumul de alcool și consumul de droguri ca și între consumul de alcool și droguri și actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenta de droguri , de alcool , de medicamente ori nicotina .
1.3. Virusul HIV
Virusul Imunodeficienței Umane (HIV) este un agent patogen, care inițial, atacă celulele din sistemul imunitar – adică însuși sistemul care în mod normal ar apăra corpul uman împotriva infecțiilor – multiplicându-se în
interiorul acestora și distrugându-le, scăzând astfel apărarea naturală a organismului.
Cu dimensiuni extrem de mici, măsurabile în microni și o structură biologică primitivă, virusul nu-și poate realiza singur metabolismul și de aceea parazitează celule gazdă vii pentru a se putea înmulți.
Celulele gazdă pot fi din sânge, ganglioni limfatici, din organele sexuale și celule ale sistemului nervos. Atacul principal este dat împotriva celulelor T4 („helper”).
Acestea fac parte dintre globulele albe, războinicii aflați în prima linie de apărare cu care organi smul luptă contra invaziei microorganismelor care îl pot îmbolnăvi.
Virusul pătrunde în celula T4 prin intermediul unei proteine denumită CD4, se multiplică în interiorul celulei, pe care apoi o distruge, fiind eliberat în sânge și gata de a infecta alte celule CD4. În timp, prin distrugerea celulei TCD4, scade capacitatea de apărare a organismului, adică imunitatea, și se ajunge în stadiul de SIDA. În final, celulele-gazdă CD4 mor, cu toate că oamenii de știință nu au determinat cum.
HIV este un tip special de virus – un retrovirus. Cu toate că sunt mai simple
decât virusurile obișnuite, retrovirusurile tind să fie mult mai greu de învins.
Retrovirusurile își implantează propriile gene în ADN-ul celulei-țintă, în acest fel noile celule produse de celula-gazdă vor conține la rândul lor genele virusului.
De asemenea, retrovirusurile își copiază genele în celula-țintă cu un nivel ridicat de eroare. Având în vedere și rata crescută de multiplicare a virusului, rezultă că HIV-ul se modifică rapid pe măsură ce se răspândește.
1.3.1. Stadii incipiente ale infecției cu HIV
Circa jumătate dintre cei care contractează infecția cu HIV suferă la început simptome asemănătoare cu ale gripei. Perioada dintre infectarea cu HIV și debutul simptomelor este cuprinsă între 5 și 30 de zile.
Aceste simptome includ frisoane, oboseală și erupții, încheieturi dureroase, dureri de cap și ganglioni tumefiați.
Acesta este stadiul 1: corespunzător primoinfecției cu HIV.Majoritatea pacienților nu se adresează medicului în acest stadiu datorită absenței manifestărilor clinice.
Stadiul 2 este cel al perioadei asimptomatice și acoperă un interval de timp lung, de ordinul anilor (5-15 ani). Cantitatea de celule CD4 măsurată este egală cu numărul de celule CD4 pe mililitru cub de sânge. Numărul de celule CD4 scade odată cu dezvoltarea virusului.
Un sistem imunitar sănătos are între 600 și 1200 de celule CD4 pe mililitru cub de sânge. Dacă numărul celulelor CD4 scade sub 200, se consideră că pacientul are SIDA.
Se numește “încărcătura virală” numărul de particule virale pe mililitru cub de sânge. Inițial, aceasta atinge valori maxime, deoarece virusul se reproduce rapid în sistemul sanguin.
Cu timpul însă, organismul pierde capacitatea de rezistență chiar în fața unei
boli infecțioase comune. Infecțiile oportuniste, survenite pe fond de imunitate scăzută, constituie caracteristicile de bază ale sindromului de imunodeficiență dobândită – SIDA (prescurtare după expresia franceză syndrome d'Immunodéficitaire acquis). Unele persoane seropozitive pot trăi câțiva ani buni înainte de a intra în faza SIDA; în această perioadă premergătoare instalării bolii pacienții se simt sănătoși și nu prezintă vreun semn exterior al infecției cu HIV. Unele persoane aflate în această etapă pot prezenta o adenopatie cronică generalizată, asimptomatică. Alți seropozitivi pot să sufere simptome ca scăderea în greutate, frisoane și transpirații, micoze frecvente, erupții pe piele și scurte perioade de pierdere a memoriei.
1.3.2. Evoluția SIDA
SIDA nu reprezintă doar o singură boală, ci un complex, o colecție de boli diferite care afectează în mod specific persoanele infectate cu HIV, dar pe care un organism sănătos ar reuși să le învingă fară prea mare efort. Prin SIDA se înțelege stadiul de infecție cu HIV în care sistemul imunitar este atât de slăbit, încât nu mai poate face față agenților patogeni și pot să apară diferite boli sau tumori. SIDA se manifestă în special prin infecții comune, rezistente la tratament, cantonate la nivelul diferitelor organe și sisteme (infecții pulmonare, intestinale, ale sistemului nervos etc). Medicii au o listă cu așa numitele „condiții definitorii SIDA” și atunci când o persoană infectată cu HIV prezintă o boală de pe această listă, se consideră că e bolnavă de SIDA. Unele dintre aceste boli reprezintă afecțiuni grave, altele minore.
Seropozitivii sunt mult mai predispuși la boli cum ar fi tuberculoza, malaria, pneumonia sau zona zoster. Vulnerabilitatea lor crește odată cu scăderea numărului de celule CD4 pe mililitru cub de sânge.
Pacienții seropozitivi devin de asemenea vulnerabili la așa-numitele “infecții cu germeni oportuniști”. Acestea sunt infecții provocate de bacterii obișnuite, ciuperci și paraziți împotriva cărora organismul sănătos poate lupta, dar care, în cazul celor cu imunitate deficitară, pot provoca boli sau chiar moartea. Unele dintre aceste infecții pot apărea la niveluri mai ridicate ale celulelor CD4 decât altele. Majoritatea germenilor devin însă activi când nivelul celulelor CD4 este sub 200, respectiv când marcăm debutul SIDA. Dacă tratamentul medical complet este disponibil, pacienții pot primi medicamente care tratează și previn unele din aceste infecții, dar astfel de medicații sunt uneori costisitoare și pot provoca efecte secundare.
1.3.3. Infecții ce pot apărea în urma contactarii virusului HIV
a. Candidoza și herpesul
Candidoza (sau candidiasis) este o infecție fungică ce afectează, în general,cavitatea bucală, gâtul sau vaginul.
Virusul herpes simplex poate provoca herpes oral sau herpes genital. Ambele infecții sunt des întâlnite, dar incidența lor este mai frecventă la seropozitivi și poate apărea chiar și la persoanele cu nivel ridicat de celule CD4.
Simptome: Candidoza determină apariția unor depozite albicioase, gură uscată și dificultăți la înghițire. Herpesul produce bășicuțe dureroase pe suprafața afectată.
b. Tuberculoza
Tuberculoza (TBC) este cauza principală a decesului bolnavilor de SIDA din
întreaga lume; multe țări fac față epidemiilor paralele de HIV și TBC.
Tuberculoza este provocată de o bacterie pe care multe persoane o poartă, dar care determină boala doar în anumite organisme. Bacilul lui Koch se reactivează în aproape o treime din cazuri, în mod deosebit la toxicomani și în țările în curs de dezvoltare. Purtătorii de TBC care sunt infectați cu HIV au de 30 de ori mai multe șanse să se îmblonăvească de tuberculoză, decât persoanele neinfectate cu HIV. TBC-ul atacă mai întâi plămânii, dar se poate răspândi și la ganglionii limfatici și la creier. Este dificil de îngrijit la pacienții care nu se tratează constant, ceea ce provoacă rezistențe.
1 Poate apărea la orice nivel de celule CD4 în sânge
Simptome: tuse acută, durere în piept, expectorații cu sânge în timpul crizelor de tuse, oboseală, scădere în greutate, febră, transpirații nocturne.
c. Cancerul sistemului imunitar
Purtătorii de HIV prezintă risc crescut în dezvoltarea de cancere ale sistemului imunitar, mai ales a celor de tipul Limfoamelor non-Hodgkiniene (LNH). LNH poate să afecteze oricare parte a organismului, inclusiv măduva spinării sau creierul și poate duce la deces într-un an de la instalare. Cancerul sistemului imunitar poate apărea la orice nivel de celule CD4 în sânge și este în general tratat cu chimioterapie.
Simptome (LNH): Ganglioni umflați, febră, transpirații nocturne, scădere în
greutate. Sub 250
d. Leziunile maligne (SK)
Sarcomul Kaposi este o maladie asemănătoare cancerului, des întâlnită în rândul bărbaților infectați cu HIV. SK produce leziuni roșii sau vineții care de obicei apar pe suprafața pielii. SK poate afecta de asemenea gastrointestinal sau plămânii – unde poate fi fatală.
Leziunile maligne apar în general la pacienții cu sub 250 de celule CD4 pe mililitru cub de sânge, dar, de obicei, prezintã forme mai grave în cazul pacienților cu niveluri mai scăzute de CD4.
Simptome: Leziuni, respirație dificilă, “scurtată” – dacă se cantonează în plămâni, sângerări – dacă apare în tractul gastrointestinal. Sub 200
e. Pneumonia (PPC)
Afectează: Plămânii Pneumocystis carinii este o ciupercă ce determină o pneumonie de tip oportunist, numită pneumonie cu Pneumocystis carinii (PPC). Infecția cu Pneumocystis atacă de obicei plămânii, dar poate afecta și ganglionii, splina, ficatul sau măduva osoasă. Din punct de vedere istoric, pneumonia a fost o cauză majoră a decesului pacienților infectați cu HIV, dar la ora actuală se poate preveni și trata cu medicație corespunzătoare. Poate apărea la orice nivel de celule CD4 în sânge . Pneumonia apare în majoritate la persoanele cu niveluri de celule CD4 sub 200.
Simptome: febră, tuse uscată, senzație de constricție toracică și dificultăți în respirație.
f. Infecțiile creierului
Pacienții infectați cu HIV sunt, de asemenea, vulnerabili la două tipuri de infecții care afectează în special creierul. Toxoplasmoza, produsă de un parazit comun animalelor, poate provoca leziuni pe creier. Cryptococcusul – o ciupercă care se găsește în pământ – produce de cele mai multe ori meningită, o infecție a foiței meningeale care acoperă măduva spinării și creierul, care poate duce la intrarea în comă a pacientului și, respectiv, la moartea acestuia. Aceste infecții sunt cele mai frecvente la persoanele ale căror niveluri de CD4 în sânge sunt sub 100.
Simptome: dureri de cap, febră, probleme cu vederea, greață și vărsături (ambele), slăbiciune pe o parte a corpului, dificultăți în a vorbi și a merge (toxoplasmoza), gât țeapăn (meningita). Sub 75
g. Infecția intestinelor (MAC)
Mycobacterium avium complex (MAC sau MAI): Un complex de două mycobacterii – M. avium și M. Intracelullare – care se găsesc în apă, praf, pământ și excremente de păsări. Ele atacă mucoasa intestinală și se pot răspândi în final în sânge și în restul organismului. Este cel mai probabil ca MAC să determine infecții la persoanele cu niveluri de CD4 sub 75.
Simptome: crampe stomacale, greațã și vărsături, urmate de frisoane, transpirații nocturne, pierderea apetitului, scăderea în greutate, oboseală, diaree. Sub 50
h. Risc de orbire(CMV)
Cytomegalovirusul (CMV) este un virus întrudit cu virusul care determină apariția herpesului. În cazul pacienților infectați cu HIV, această infecție virală induce de cele mai multe ori retinită – afectarea celulelor din retina.
i. Transmiterea infecției cu HIV
1. Sexual Spermă, secreții vaginale
2. Parenteral Sânge sau produse biologice ce conțin sânge
3. Vertical Lapte matern
1.3.4. Transmiterea infecției cu HIV
a.Transmiterea pe cale sexuală
Transmiterea pe cale sexuală este cea mai frecventă modalitate de răspândire a infecției în întreaga lume. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potențial infectante. Riscul de transmitere este diferit în funcție de practicile sexuale utilizate, varietatea partenerilor, precum și de sexul persoanei infectate. Astfel, transmiterea de la bărbat la femeie este de 20%, iar de la femeie la bărbat este de 10%. Transmiterea de la bărbat la femeie are o incidență mai mare, deoarece în timpul unui contact vaginal, o parte mai mare a zonei genitale feminine este expusă secrețiilor partenerului decât la bărbat. De asemenea, concentrația de HIV este în general mai mare în spermă decât în secrețiile vaginale.
De asemenea, tinerele se expun în general mai multor riscuri decât cele femeile adulte.
Vaginul și colul uterin nu sunt încă maturizate, deci sunt mai puțin rezistente la HIV și la alte ITS-uri (infecții cu transmitere sexuală), cum ar fi gonoreea. Schimbările aparatului reproducător în timpul pubertății fac țesuturile din aceste zone mai susceptibile infecției cu HIV. De asemenea, schimbările asociate ciclului menstrual sunt de multe ori asociate cu o subțiere a mucoasei care acoperă colul uterin. O astfel de subțiere poate permite mai ușor accesul HIV în organism. Tinerele produc foarte puține secreții vaginale, nefiind o barieră serioasă în transmiterea infecției HIV.
ATENȚIE! O persoană poate transmite infecția cu HIV prin contact sexual, în primele săptămâni de la infectare, într-o perioadă în care anticorpii nu sunt încă detectabili și, deci, nu poate fi stabilit încă diagnosticul.
Adolescența este o perioadă dificilă, mai ales pentru cei care-și explorează
sexualitatea prin experimentarea relațiilor heterosexuale și homosexuale. Mulți tineri au relații heterosexuale la începutul vieții lor sexuale, înainte de a recunoaște mai târziu că sunt lesbiene sau homosexuali. Tinerii care au relații sexuale cu alți bărbați sunt supuși la tot felul de presiuni pentru a-și păstra secretă orientarea sexuală.
În țările în care homosexualii sunt acceptați, „comunitățile lor sunt rare sau chiar inexistente. Cu toate acestea, în aproape orice țară bărbații au relații sexuale cu alți bărbați (inclusiv sex oral și anal) chiar dacă nu se consideră a fi homosexuali sau nu sunt văzuți astfel de către ceilalți.” Construcția „bărbați care fac sex cu alți bărbați”, spre deosebire de „bărbați homosexuali” a intrat în uz pentru a face referire la acest adevăr.
b. Transmiterea pe cale parenterală
Transmiterea infecției pe cale sanguină se poate face prin:
– transfuzie de sânge sau cu derivate sanguine (sânge infectat netestat, sânge infectat și recoltat de la o persoană, înainte ca aceasta să fi dezvoltat anticorpi detectabili la testele obișnuite);
– folosirea unor seringi sau a unui instrumentar medical nesteril, mai ales de către consumatorii de droguri injectabile;
– rănirea, penetrarea pielii sau a mucoaselor cu instrumente nesterile, de ex. ace pentru perforarea urechii sau pentru efectuarea tatuajelor, foarfeci pentru manichiură și pedichiură, lame de ras, sau orice expunere a pielii vătămate (răni deschise) la sângele infectat. Riscul în aceste cazuri este apropiat de 0,3%.
c. Transmiterea pe cale verticală
Riscurile de transmitere de la mamă la copil, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării – așa numita transmitere verticală – apare la 20% dintre cazuri. Toți copii născuți din mame HIV-pozitive se nasc cu anticorpi Anti-HIV, proveniți din sângele infectat al mamei. Dacă însă copilul nu este infectat, testul HIV devine negativ după vârsta de 16-24 luni.
În general, tratamentul mamei cu antiretrovirale, în timpul sarcinii și al nașterii, absența alăptării și tratamentul copilului imediat după naștere scad riscul transmiterii infecției HIV la copil până la 5%. Nașterea prin cezariană programată, efectuată înainte de declanșarea travaliului și pe membrane intacte poate contribui la reducerea riscului (50%). Nou-născutul nu va fi alăptat la sân, va primi profilaxie specifică și va fi evaluat asupra status-ului HIV.
HIV poate fi transmis de la mamă la făt prin 3 modalități:
– infecția directă poate să se producă în utero (transmitere antepartum – în 6% dintre cazuri). Este asociată cu un risc crescut de evoluție rapidă a bolii la copil.
– transmiterea poate să se producă în timpul travaliului și în timpul expulziei (transmitere intrapartum – în cca. 18% dintre cazuri).
1.3.5. Evoluția infecției HIV la copilul infectat pe cale verticală
Evoluție severă precoce (15- 20%):
În majoritatea cazurilor contaminarea se produce în utero;
Manifestările definitorii pentru SIDA apar după 3-15 luni de viață
Supraviețuirea medie: sub 10% la vârsta de 5 ani.
Evoluție lent progresivă (80-85%):
În majoritatea cazurilor contaminarea se produce per partum;
Manifestările definitorii SIDA apar la o vârstă cuprinsă între 2 – > 10 ani;
Supraviețuirea medie: 95% la vârsta de 5 ani.
Rata de transmitere a infecției HIV de la mamă la făt variază în diferite regiuni ale globului, cauzele acestor diferențe fiind complexe și incomplet înțelese.
– în SUA: 15-30%,
– în Europa: 13-15%,
– în Africa: 40-50%.
1.3.6. Cum nu se transmite HIV
HIV este un virus fragil și nu trăiește mult în afara organismului uman. Iată de ce sunt suficiente adoptarea preventivă și respectarea unor simple măsuri de igienă care sunt eficiente și în evitarea transmiterii altor infecții.
HIV nu se transmite prin:
Tuse sau strănut, deci prin aer;
Atingere, sărut, îmbrățișare;
Folosirea grupurilor sanitare în condiții igienice;
Trăind sau muncind în preajma unei persoane infectate;
Contacte interumane, de serviciu sau școlare.
Înțepături de țânțar sau alte insecte;
Băi, bazine, adică prin apă;
Animale de orice fel, mușcături de animale;
Picături de salivă, transpirație, lacrimi;
Prosoape, clanțe de uși, receptor de telefon.
1.4. Implicațiile comportamentului homosexual
Homosexualitatea a fost diagnosticată si tratată ca afectiune psihiatrică – un comportament anormal – până în anul 1973, când a fost eliminată din Manualul de Diagnoză si Statistică pentru psihiatrie, în urma presiunilor politice. Există numeroase conflicte care fac comportamentul homosexual să fie anormal: acestea includ o promiscuitate foarte ridicată, incapacitatea de a menține o legătură, tulburări psihiatrice și afecțiuni medicale asociate cu o durată de viață mai scurtă.
Practicile sexuale ale homosexualilor implică riscuri serioase pentru sănătate și o serie de boli. În mod specific, sodomia este un comportament sexual asociat cu importante probleme de sănătate care pun viata în pericol.
Comportamente sexuale nesănătoase există si la heterosexuali. Totuși, dovezile stiintifice și cele medicale arată că comportamentul homosexual este în mod constant nesănătos. Bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați se expun la riscuri mult mai mari decât cei care au relații cu femei, nu doar din cauza promiscuității, ci și prin însăși natura relației fizice dintre doi bărbați.
Există două studii extensive care au apărut în numărul din octombrie 2000 al revistei Arhiva de Psihiatrie Generală a Asociatiei Americane de Psihiatrie și care confirmă o puternică legătură între homosexualitate și sinucidere, precum și între homosexualitate și probleme mintale și emoționale.
Unul dintre studiile din revistă, realizat de David M. Ferguson și echipa, arată că "tinerii homosexuali, lesbiene și bisexuali se expun unui risc sporit de afecțiuni psihiatrice și comportamente sinucigașe."
Tinerii care sufereau de aceste tulburări aveau de patru ori mai multe șanse să sufere depresii majore, de trei ori mai multe șanse să sufere de anxietate generalizată, de aproape patru ori mai multe șanse să sufere de tulburări de comportament, de cinci ori mai multe șanse să sufere de dependentă de nicotină, de șase ori mai multe sanse să sufere de afecțiuni multiple și de peste șase ori mai multe șanse să aibă tentative de sinucidere.
Un studiu amplu realizat în Olanda demontează ideea că homofobia ar fi cauza cresterii problemelor psihiatrice în rândul homosexualilor si lesbienelor. Olandezii sunt considerabil mai toleranti cu relațiile homosexuale decât celelalte tări din occident. Homosexualii chiar au dreptul să se căsătorească în Olanda.
Concluzia este că, în Olanda, incidenta ridicată a tulburărilor psihiatrice asociate cu comportamentul homosexual nu poate fi asociată cu respingerea socială și homofobia. Studiul olandez, publicat în Arhiva de Psihiatrie Generală, a constatat o incidentă ridicată a tulburărilor psihiatrice asociată cu comportamentul homosexual.
Comparativ cu subiectii de control care nu avuseseră nici un contact homosexual în ultimele 12 luni înainte de interviu, bărbatii care avuseseră un contact homosexual în acest interval erau mult mai predispusi la depresii majore, tulburări bipolare, panică, agorafobie și dependente obsesive.
Femeile cu un contact homosexual în ultimele 12 luni au fost mult mai frecvent diagnosticate cu depresii majore, fobie socială sau dependentă de alcool.
De fapt, cei care aveau deja la activ contacte homosexuale indicau o incidentă mai mare la aproape toate tulburările psihiatrice măsurate în cadrul studiului. De asemenea, un studiu recent apărut în Revista Americană de Sănătate Publică arată că 39% dintre bărbații homosexuali fuseseră abuzați de alți bărbați cu atracții homosexuale.
Bolile asociate cu homosexualitatea
Lista bolilor identificate foarte des la bărbații homosexuali, ca urmare a comportamentului homosexual anormal, este alarmantă:
cancer anal,
chlamydia trachomatis,
cryptosporidium,
giardia lamblia,
herpes simplex virus,
HIV,
virus papilloma uman – HPV – isospora bolli,
microsporidie,
gonoree,
hepatită virală tip B si C
sifilis.
Transmiterea sexuală a unora dintre aceste boli este atât de rară în rândul populatiei exclusiv heterosexuale încât aceste boli sunt practic necunoscute. Altele, desi apar si la heterosexuali, sunt în mod clar predominante la cei implicați în activități homosexuale.
Aceste boli, cu consecinte care merg de la tulburări grave și pericol de deces până la tulburări usoare, includ hepatita A, giardia lamblia, entamoeba histolytica, virusul Epstein-Barr , neisseria meningitides, shigellosis, salmonellosis, pediculosis, scabie și campilobacter.
Există diferente între bărbați și femei în ceea ce priveste consecințele activității homosexuale. Însă cel mai important, consecințele actelor homosexuale sunt diferite de cele ale actelor heterosexuale. Ca medic, este de datoria mea să-mi informez pacienții cu privire la riscurile actelor homosexuale și să-i descurajez de la un asemenea comportament periculos." Atracția homosexuală este o manifestare a unor conflicte emotionale grave, care se pot preveni și trata. Tulburarile de identitate sexuala la copii conduc frecvent la atracții homosexuale în adolescentă, iar acum se fac presiuni pentru eliminarea acestora din Manualul de Diagnostic și Statistică.
Mass-media sau organizatiile medicale nu comunică nici una dintre problemele medicale și psihiatrice asociate cu homosexualitatea. Programele scolare nu prezintă aceste informații, iar copiii sunt încurajați și învătați că homosexualitatea este o alternativă sănătoasă la căsătorie.
Acestor tineri nu li se vorbește despre pericolele acestui stil de viață. Cred că școlile și psihologii din școli ar trebui să fie răspunzători din punct de vedere juridic pentru faptul că nu comunică informații necesare atunci când promovează stilul de viață homosexual.
De asemenea, pediatrii știu că copiii crescuți fără tată au anumite probleme psihologice, iar a crește un copil fără mamă îl predispune pe acesta la tulburări emoționale și mintale.
Obiectiv general
Facilitarea dialogului cu tinerii pe tema,traficului de ființe umane ,delicventa juvenila, consumului de droguri prin includerea în programul activitãților extrașcolare a unor acțiuni educative menite sã ducã la creșterea preocupãrii elevilor și, indirect, a pãrinților și societãții) pentru un comportament responsabil, preventiv, combativ fatã de traficul de persoane și de prevenire a delicventei juvenile și consumului de droguri in randul tinerilor.
1.5. Drogurile un pericol pentru toți
Drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, care introdusă în organism modifică imaginea asupra propriei persoane și asupra realității înconjurătoare.
Folosirea abuzivă poate crea dependență fizică și psihică sau tulburări grave ale activității mintale și ale comportamentului.
Consuma droguri si cei cu probleme familiale si cei fără astfel de probleme, și cei care au bani,și cei fara posibilitati financiare,și cei cu studii,și cei fără…
1.5.1. Cauzele consumului de droguri
Cauzele consumului de droguri sunt complexe
Stresul
Stresul este reacția organismului la stimuli ambientali, implică semnale de apărare și de adaptare. Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerințe, sarcini, situații care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau cu miză mare pentru persoana în cauză.
Selye in 1950 definea stresul ca fiind o stare a organismului manifestată prin reacții nespecifice ca răspuns la agenții perturbanți. Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii ’50, concept ce ocupă un loc important mai întâi în medicină, apoi în psihiatrie. În concepția lui Selye, stresul nu este decât o reacție biologică și generală, adică “o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzător tuturor modificărilor nespecifice, induse astfel într-un sistem biologic”.El definește stresul la început ca fiind o agresiune, apoi ca o reacție a subiectului la o agresiune, ultima reprezentând un stresor.
Conform concepției lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viața cotidiană. Stresul caracterizează o reacție psihologică complexă extrem de intensă și relativ durabilă a individului confruntat cu noi și dificile situații existențiale.Printr-o extensie nejustificată, în societatea contemporană oamenii se plâng frecvent de stres incluzând în această categorie elemente relativ banale și stupide rezultate din conviețuirea urbană a oamenilor (stresul călătoriei cu metroul, al zgomotului ambiental, mass-mediei). Conceptul de stres s-a demonetizat căpătând formule atipice. Stresul reprezintă un aspect normal și necesar al vieții, aspect de care omul nu poate scăpa. Stresul poate genera un disconfort temporar și de asemenea poate induce consecințe pe termen lung.
În timp ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a unui individ cât și bunăstarea acestuia, totuși, un anumit volum de stres este necesar pentru supraviețuire.
Stresul se poate concretiza în diminuarea normalității funcțiilor sau chiar în apariția bolilor, dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol și contribuie în accentuarea achizițiilor.
Definirea stresului este îngreunată de faptul că aceast concept cunoaște numeroase accepțiuni. J.B.Stora le-a menționat:
stresul, în sensul său activ, este o forță care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern, fie fizic (zgomot, căldură, frig), fie psihologic (necaz, tristețe);
stresul este înțeles ca rezultatul acțiunii exercitate de un stresor, agent fizic și/sau psihologic și/sau social, asupra sănătății unei persoane (consecințele biologice, mentale și psihice ale acțiunii acestui agent asupra sănătății persoanei);
stresul este concomitent agentul stresor și rezultatul acestei acțiuni, în diversele sale dimensiuni particulare; această semnificație este reținută în numeroase lucrări apărute după Hans Selye;
stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecințele somatice, ci ca apărare a funcționării psihicului față de stimulările senzoriale și motrice.
Nu țin nici de nivelul de educatie,nici de situația materiala totuși, se pot distinge cateva dintre ele:
1.curiozitatea:dorința de a încerca ceva nou; sunt însa atâtea alte lucruri,senzații de exparimentat in viață
2.plictiseala:trăim într-o societate care ne ofera multiple posibilitați de petrecere a timpului,de la sport și muzica,la internet s.a.Cu toate acestea se incearca drogurile
3.teribilismul:consumul de droguri poate fi considerat provocator,tocmai pentru riscurile pe care le implică
4.presiunea grupului de prieteni,a “gastii”
5.probleme(in familie,școala,prieteni):unii tineri sunt tentați de droguri pentru a scăpa/uita de problemele existente (divorțul parinților,abuzuri,rezultate școlare slabe,probleme în plan sentimental,etc)
6.neintegrarea în colectivitate și societate:unii considera consumul de droguri un răspuns la singuratate,la probleme privind integrarea in colectivitate
Implicațiile sociale:
Sunt reprezentate de toate acțiunile săvârșite de către consumator:agresivitatea,violența,influența asupra celor din jur.Toate acestea sunt cauzate de consumul excesiv de droguri,consumatorul ne putandu-se controla.
Implicațiile psihologice:
Sunt reprezentate de totalitatea tulburărilor mentale suferite în urma consumului de droguri.
1.5.2. Terminologie specifică
Toxicomania- starea de intoxicație periodică sau cronică determinată de consumul repetat al unui drog.
Toleranța- necesitatea administrării unei cantități tot mai mari de droguri pentru obținerea aceluiași efect.
Supradoza- introducerea în organism a unei cantități mai mari de substanță decât poate suporta acesta și care poate produce moartea
Sevrajul- reacțiile organismului la încetarea administrării drogului.
1.5.3. Clasificarea substanțelor psihoactive după DSM IV
Alcool
Amfetamine sau substante amfetamin-like
– Cafeina
– Canabis
– Cocaina
– Halucinogene
– Inhalante
– Nicotina
– Opiacee
– Phencyclidina
– Sedative , hipnotice sau anxiolitice
1.5.4. Clasificarea substanțelor psihoactive dupa efectul lor asupra sistemului nervos central SNC
> Psiholeptioce
> Psihoanaleptice
> Psihodisleptice
Semne si simptome ale intoxicației opoide
– Euforie
– Disforie
– Anxioasă
– Serenitate
– Somnolență
– Lentoare psihomotorie
Heroina
Heroina face parte din categoria drogurilor netradiționale, fiind drogul cel mai solicitat atât în rândul consumatorilor, cât si în rândul distribuitorilor. Ea poate fi folositã sub formã de tigarete, când este vorba de încercarea potentialului consumator, apoi poate fi consumatã prin inhalare și în cele din urmã injectatã. Dependenții, nefiind buni cunoscãtori, cumpãrã de cele mai multe ori heroinã amestecatã cu aspirinã sau paracetamol, prin urmare ei consumând un amestec mult mai toxic. Heroina este oferitã sub forma unui praf maroniu, gri, crem sau alb, de multe ori este zgrunturos, iar câteodatã sub formã de cocoloase.
Cocaina forme de prezentare
frunzele de coca
pasta de coca
pudra sau clorhidratul de cocainã
baza liberã
crack-ul
Moduri de utilizare a cocainei
Prizatul produce efecte în mai putin de un minut, iar fumatul cocainei produce efecte imediate, uneori înainte de expirarea fumului din plãmâni. Cocaina injectatã produce efecte în câteva secunde.
Efectele cocainei sunt scurte, acestea durând între 20-40 minute, acesta fiind unul din motivele care duce la dependențã.
Amfetaminele
Reprezentanții acestei clase sunt: amfetamina, dextroamfetamina ( de 2-4 ori mai activã), metamfetamina.
Amfetamina și metamfetamina, cunoscute sub diferite denumiri argotice: “speed”, “meth”, “ice”, “cristal”, “glass”, “crank”, “chalk”, se prezintã sub formã de pulbere albã, inodorã, amãruie, ușor solubilã în apã sau alcool.
Moduri de administrare a amfetaminelor
– administrare orală
– administrare injectabilă
– dministrare prin absorbție la nivelul mucoasei nazale sau bucale
– administrare prin inhalare (inhalarea vaporilor după încălzire cu absorbția la nivelul alveolelor pulmonare)
administrare prin fumat.
Efectele psihice ale amfetaminei și substanțelor amfetamin like
stare de alertă
euforie
„stare de bine”
halucinații
ameliorarea performanțelor în condiții de oboseală
scăderea apetitului
scăderea nevoii de somn
creșterea fluenței verbale
creșterea stimei de sine
– creșterea caracterului sociabil
– creșterea interesului și a performanțelor sexuale.
CAFEINA: Cafeina este cel mai popular drog din lume.
Cafeina este conținută în:
* cafea,
* cafea decofeinizată,
* cacao,
* ceai,
* medicamente antigripale,
* medicamente analgetice.
Efectele farmacologice ale cafeinei
relaxarea musculaturii netede
creșterea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale
creșterea diurezei
efecte asupra SNC în funcție de doză
senzație de energie
creșterea capacității de concentrare și a motivației pentru muncă
diminuarea somnolenței și a senzației de oboseală
doze de peste 300 mg, până la 800 mg produc efecte neplăcute, anxietate și iritabilitate.
Alcoolul
Consumul de alcool în rândurile adolescentilor reprezintã o problemã de interes major, datoritã efectelor periculoase pe care acesta le are, în special, asupra organismelor tinere.
Manifestări clinice ale consumului excesiv de alcool:
logoree,
euforie,
dezinhibiție,
accentuarea tulburărilor de gândire,
stare confuzională,
tremor,
iar la alcolemiile ce depășesc 3g ‰ se instalează coma.
În majoritatea cazurilor subiectul iese din starea de comã dupã cãteva ore pãstrând o amnezie lacunarã asupra întregului episod anterior.
Particularități ale consumului de canabis
Cannabis Sativa este cunoscutã încã din antichitate pentru efectele sale euforice; se cunoștea cã aceastã rãsinã , odatã consumatã, are proprietatea de a da naștere unei stãri de ebrietate aparte.
Produse toxicomanice
Rășina ca atare, conține 40 % de produs activ, THC. Această rășină, recoltată prin procedee speciale, este modelată sub formă de plăci sau mici batoane în vederea consumării.
Cânepa ca atare(frunzele, vârfurile înflorite ale plantei femele, tijele plantei) este culeasă și uscată, tocată puțin cu instrumente speciale înainte de a fi folosite, adesea mestecată cu anumite sorturi de tutun. În această formă, THC nu depășește concentrația de 8-12%. Hașișul lichid, se poate găsi pe piața clandestină mai ales la Amsterdam, din 1974. Este un distilat de canabis concentrat la 60% THC și se administrează prin injectare sau pe cale orală.
INTOXICAȚIA CU CANNABIS
Se desfășoară în 4 faze:
Faza euforică
Faza confuzională
Faza de extaz oniric
Faza de somn
TULBURĂRI INDUSE DE HALUCINOGENE
Intoxicația
Flashbacksuri
Delirium de intoxicație
Tulburări psihotice
Tulburări ale dispoziției
Tulburări anxioase
INTOXICAȚIA CU BARBITURICE ȘI ANXIOLITICE
Barbituricele și anxioliticele, în afara dependentei fizice si psihice pe care o induc, prezintã și alte efecte secundare majore, dintre care menționãm:
* somnolentã diurnã;
* confuzie la vârstnici,
* excitatie paradoxalã la copii;
* anemie prin carentã de acid folic;
* reactii cutanate alergice.
Particularități ale consumului de nicotină
Nicotina a fost descoperitã la începutul secolului al XIX- lea si este un alcaloid extras din frunzele plantei Nicotina Tabacum. Nicotina, consideratã una dintre cele mai folosite substante ce dau dependentã, este un lichid natural incolor, care prin ardere devine maro, iar în prezența aerului emanã mirosul specific de tutun.
EFECTELE CONSUMULUI DE NICOTINĂ
Efecte de scurtã duratã:
stimulare fizicã si intelectualã,
– cresterea puterii de concentrare,
– calmare, relaxare,
– senzatia de bine și de plãcere.
Efecte nocive: cauzeazã
producerea bruscã de glucozã,
urmatã de cresterea ritmului inimii,
palpitații, cre.terea tensiunii arteriale, precum și accelerarea respirației și a bãtãilor inimii,
iritarea mucoasei nazo – faringiene, a laringelui, a ochilor, tuse,
îngãlbenirea dintilor, pãtarea degetelor , apariția prematurã a ridurilor faciale, apariția dispneei.
Consumul de droguri duce la apariția comportamentelor antisociale, la delincventa juvenila.
Cauzele consumului de droguri pot fi urmatoarele:
curiozitatea tinerilor , adică dorința de a încerca o noua experiență
conjunctura de grup și presiunile partenerilor și prietenilor
plictiseala
dorința de aventura
iluzia rezolvării problemelor
lipsa respectului de sine și de înceredere în propria persoana
dorința de evadare dintr-un mediu ostil
probleme familiale
stare emoționala instabilă
dorința de evadare din stresul cotidian
probleme de sănătate etc.
Dependența de substanțe se referă la o utilizare repetitiva a unor substanțe psihoactive, în scopul produucerii placerii sau evitarii disconfortului fizic și emoțional.
Dependenta de substante comporta 3 aspecte importante:
substanta controleaza comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare în mod repetat
substanța afecteaza sistemul nervos central prin modificarea funcționarii normale a creierului
acționeaza ca o întarire ce sustine dorința persoanei de a continua sa consume substanțe.
Dependența de substanțe se caracterizează prin modificări negative comportamentale, afective, mentale si de sănătate
Forme de dependente:
Dependența de internet
Dependența de jocuri mecanice
Dependența de mass-media ,tv
Dependența de relații interpersonale nesănătoase
Dependența parcurge câteva etape până se produce ca atare, iar aceste etape sunt urmatoarele:
consumul experimental in care individul consuma substanța din curiozitate
consum regulat in care individul consuma substanța la diverse întălniri cu colegii, prietenii
consum devenit preocupare in care persoana obișnuiește să consume droguri, alcool în multe situații și căutarea acestor situații devine în sine un scop
dependența care este faza finala în care intregul comportament este controlat de nevoia organismului de a consuma substanța nociva , droguri, alcool, tutun , persoana ne mai fiind liberă , ea fiind controlată de substanța.
Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulți încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică și psihică de bine, de exaltare și de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentați să înfrunte riscurile fără a fi opriți de cuvinte ca: „PERICOL” sau „MOARTE” . Dorința de afirmare în fața grupului precum și teama că vor fi respinși, că vor fi izolați de către grup dacă refuză propunerile așa-zișilor „inițiați”, îi fac pe aceștia să nu ia în considerare riscurile la care se expun.
O altă cauză este presiunea grupului ; în funcție de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viață, de raporturile cu familia, de rezultatele lor școlare, de imaginea pe care o au despre sine și pe care vor s-o creeze celorlalți, adolescenții au capacități diferite de rezistență la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să știi cum să spui „NU” ceea ce demonstrează că ai o personalitate puternică. Este important ca tinerii să fie ei înșiși chiar dacă ceilalți gândesc diferit. Problemele în familie, la școală, cu prietenii, precum și izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăși problemele zilnice pe care le au și aici putem menționa: divorțul părinților, abuzul sau indiferența părinților sau a școlii.
Dacă elevul vede în relația cu educatorul sau cu părinții un suport viguros și constant în susținerea și dezvoltarea personalității sale, dacă se poate exprima pe sine însuși, dacă relația dintre ei este autentic umană, atunci este puțin probabil ca el, adolescentul, să-și dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă „dincolo” de ea, să caute prietenia unor așa-ziși „adevărați”prieteni, să caute bucurii iluzorii.
Trebuie să înțelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent și temporar problemele. Acestea vor continua să existe și chiar se pot agrava. Prin consumul de droguri, indiferent că acestea se numesc cocaină, heroină, canabis,LSD-25 sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea , caută depășirea momentelor dificile, a singurătății, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluția de a accede la o bucățică de viață în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră, consumatorul cunoaște „iluzia păcii, a calmului sau a forței”. Dar după aceste „binefaceri” își fac apariția și efectele nedorite cum ar fi: dependența și efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor crează o trecătoare dispoziție de bunăstare fizică, o senzație de euforie, o liniște sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora.
Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată; apar viziuni și tulburări de comportament precum și erori de percepție și de judecată pentru ca în final activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viața normală, dacă mai există așa ceva, să dispară pentru totdeauna, carențele morale precedă decăderea intelectuală. Apare și se manifestă delincvența prin furturi, escrocherii, șantaj și uneori acte de violență care pot merge până la crimă.
În final putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obține senzația de împlinire și pentru a scăpa de dificultăți merită atenția și tot sprijinul nostru. O viață dependentă de drog nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenți pentru ca cei de lângă noi să nu fie nevoiți să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte , să discernă, să înceapă o acțiune, un proiect și să le finalizeze considerând că orice problemă în viață este în fond o oportunitate de a demonstra lumii și lor înșiși că au puterea de a nu se lăsa doborâți de pericolele care pândesc la fiecare colț de stradă și că pot spune cu mândrie: „VIAȚA E PREA FRUMOASĂ PENTRU A FI TRANSFORMATĂ ÎN COȘMAR CONSUMÂND DROGURI”.
1.6. Delicvența
1.6.1. Definiție
Delicvența înglobează ansamblul actelor și faptelor care încalcă regulile juridice, penale, ceea ce impune adoptarea unor sancțiuni din partea agenților specializați ai controlului social.
Delicvența apare ca un fenomen juridic, reglementat prin normele dreptului penal, dar și fenomen social.
Faptul că delicvența desemnează nonconformitatea, încălcarea normelor și regulilor sociale, iar comportamentul deviant este unul atipic ce desmnează distanțarea semnificativă de la normele de conduită la cele sociale acceptate de cultura grupului din care face parte.
Delicvența este un fenomen complex incluzând o serie de aspecte și dimensiuni de natură juridică, sociologică, statistică, psihologică, economică și culturală.
Delicvența juvenilă este fenomenul care include ansamblul abaterilor și încălcărilor normelor sociale sancționate penal, săvârșite de minori până la 18 ani. Societatea apreciează diferențiat comportamentele, stimulând pe unele și respingând altele.
Fenomenul delicvenței juvenile este investigat din perspectivă interdisciplinară; medical, sociologic, juridic, criminalistic, psihologic, pedagogic motiv pentru care este întâlnit sub diverse denumiri, și anume:
copii problemă
tineri inadaptați
copii cu tulburări de comportament
minorii delicvenți
Delincvența are următoarele trăsături definitorii:
– violarea unei anumite legi care prescrie pedepse sancțiuni;
– manifestarea unui comportament contrar codurilor morale (implicite sau explicite) ale grupului (formal sau informal);
– săvârșirea unei acțiuni antisociale de către un individ sau grupuri sociale;
delincvența este un tip de conduită care încalcă legea (un ansamblu de reguli normative aplicate de autoritatea statal – politică).
O faptă devine infracțiune doar dacă dobândește anumite caracteristici și anume:
– să prezinte pericol social – aspectul material – obiectiv al infracțiunii;
– să fie săvârșită cu vinovăție – latura moral subiectivă a infracțiunii;
– să fie prevăzută în codul penal – latura legală prin care se incriminează infracțiunea.
La nivel social
, delincvența reprezintă totalitatea infracțiunilor comise de indivizi într-o anumită societate, într-o anumită perioadă de timp.
În ultimii 16 ani, în România, delicvența juvenilă a cunoscut o intensificare a formelor sale de manifestare, crescând vertiginos numărul actelor infracționale.
Delincventul nu reușește să-și ajusteze conduita în mod activ și dinamic la cerințele relațiilor interpersonale din mediul uman respectiv, datorită unui deficit de socializare, determinat de perturbarea sau insuficiența proceselor de asimilare a cerințelor și normelor mediului socio – cultural și a proceselor de acomodare la aceasta prin acte de conduită acceptabile din punct de vedere social juridic.
Atât cauzele directe cât și cele indirecte sunt de natură psihosocială și societală.
J. Pinatel în lucrarea sa intitulată „Societatea criminogenă analizează infracționalitatea” afirmând că există un raport strâns între sistemul economic de concurență și competiție ce e dus la extrem și la agresivitate. Concurența generează agresivitate și ea antrenează în egală măsură prin frustrare o agresivitate a eșecului. Pentru persoanele care aparțin straturilor socio – economice inferioare esecul e determinat de absența mijloacelor și de inegalitatea șanselor din momentul pornirii în viață.
Exista mai multe teorii care stau la baza apariției delincvenței și anume:
Teorii ce relaționează delincvența cu etiologii macrosociale
teoria dezorganizării sociale
teoria anomiei sociale
teoria oportunității diferențiale
teoria asociațiilor diferențiale
teoria conflictelor codurilor culturale
teoria subculturilor delincvente
Teorii ale reacției sociale raportate la delicvență
Mediul social e o componentă de bază a mediului existențial al omului, având un caracter diversificat și contradictoriu, poziționându-l pe individ în fața necesității de opțiune, de decizie. Individul este confruntat cu situații contradictorii și dileme. Nu toate influențele exercitate de mediul social asupra individului sunt constructive și de dorit.
Cauzele delincvenței juvenile
Delicvența juvenilă poate avea numeroase cauze și anume:
cauze de nivel: societal
psihosocial: familia
psihoindividual
Dintre cauzele de nivel societal putem menționa:
forța relației dintre crimă și sărăcie
crimă și șomaj
traiul urban
factori demografici
condiții precare de trai și locuință
Cauzele de nivel societal – macrosocial: politice și morale. Gradul de
generalitate al acestor cauze sunt generale, iar acțiunea e indirectă, având o pondere principală sau secundară.
Teoria lui Cloward și Ohlin consideră comportamentul deviant o consecință a combinării a 2 tipuri de factori sociali și psihosociali; astfel o persoană care nu are acces prin mijloace legitime, normale pentru realizarea scopurilor împărtășite de colectivite, poate ajunge să-și realizeze scopurile prin mijloace ilegale mai ales dacă are acces la astfel de mijloace.
Accesul la mijloace ilegale de satisfacere a trebuințelor și scopurilor este facilitat de : existența unei culturi sau subculturi a delincvenței, a infracționalității, existența unor victime potențiale.
Toleranța scăzută la frustrare și perturbarea sau nedezvoltarea diferitelor componente ale moralității indivizilor sunt factori interni răspunzători de comportamentul infracțional.
Ca factori externi în condițiile industrializării și urbanizării rapide, menționăm scăderea controlului social aparent mai ușor acte antisociale și crește infracționalitatea.
Cauzele generale, de tip macrosocial, respectiv factorii social – economici singuri nu explică fenomenul infracțional și dinamica acestuia.
1.6.3. Cauzele de nivel profesional-familial
Cauzele de nivel profesional trebuie căutate în special în cadrul grupurilor primare și apoi secundare care nu reușesc să realizeze socializarea concordantă a minorilor și tinerilor în comun cu normele și valorile societății globale.
Copii care trăiesc în medii precare sau în familii dezorganizate, la aceștia frecvența de dlicvență e mai ridicată decât la cei din familii organizate.
Delicvenții ca adulți, au conflicte maritale; divorț și separare, beție, alcoolism, abuz fizic față de copii, femei sau vârstnici, șomaj, sărăcie etc. .
Dintre factorii de natură familială, implicați în etiologia multifactorială, cumulativă a delicvenței juvenile, amintim:
atitudinea rece a părinților
atitudinea tiranică a părinților
atmosfera conflictuală
perturbările climatului familiei
dezorganizarea familiei
divergența metodelor educative și lipsa de autoritate a părinților
1.6.3.1. Dezorganizarea familiei
Pentru echilibrul psihic al copiilorși tinerilor, pentru structurarea trăsăturilor pozitive de caracter și a condiției morale a acestora, un rol esențial îl deține climatul de înțelegere între părinți privind metodele educative față de diferite acte săvârșite de minori sau tineri.
În cadrul vieții familiale, copiilor trebuie să li se clădească o rezistență optimă la frustrare, ceea ce presupune evitarea unui climat supraprotector și a satisfacerii tuturor capriciilor.
H. P. Musseu și J. Couger sfătuiesc părinții să impună niște sarcini, care constau în a-l învăța pe copil să suporte frustrarea și conflictul și să se comporte adecvat în raport cu ele, pentru a evita formarea și exacerbarea unor trebuințe egoiste, care declanșează uneori acte infracționale și împiedică adaptarea personalității la cerințele sociale.
Carențele de autoritate ale părinților, decurg din insuficienta supraveghere sau lipsa totală de supraveghere a minorilor.
Climatul educațional familial, poate fi analizat după mai mulți indicatori importanți, și anume:
modul în care este perceput și considerat copilul
modul de manifestare a autorității părinților
modul de aplicare a recompenselor și sancțiunilor
Climatul familial are un rol important în educația copilului; familia
dezorganizată constituie cauza sigură a comportamentului deviant.
Atitudinea rece și indiferentă a părinților nu crează premize necesare formării emoțiilor, sentimentelor simpatice și pozitive față de adulți și societate, ducând la numeroase acte agresive.
La școală copilul respins de părinți este:
brutal, nu suportă să fie pus în inferioritate
închis în sine, nu se destăinuie
neângrijit
respins de colegi sau de alte persoane
Pentru că nu e acceptat nici acasă nici în colectivitatea de la școală,
copilul caută un grup unde să se simtă acceptat, grup care de cele mai multe ori este delictogen.
Mulți delicvenți mărturisesc că sentimentele lor față de proprii părinți sunt de ostilitate, considerânduși părinții fraieri.
Delicvenții se carcterizează printr-o indiferență față de personajul patern, fapt ce indică o carență în rapoartele lor parentale mamă-fică, tată-fiu.
Atitudinea tiranică a părinților, poate duce la agresivitatea copiilor.Copilul cu părinți cu atitudini autocrate, tiranice va fi adesea nervos, instabil agresiv, cu explozii agresive.
Altu, care se simte frustrat de dragostea paternă, se simte respins sau maltratat, va învăța modul de a reacționa agresiv.
Atmosfera conflictuală și perturbarea climatului moral al familiei.
Climatul socio-afectiv și moral al familiei este perturbat când în familie sunt cazuri de alcoolism, de imoralitate, de antecedente penale, lucru ce favorizează apariția mai ușoară a actelor delictogene.
Familia, prin comportamentul membrilor săi este un cadru de referință și servește drept exemplu, model, pentru minori.
1.6.3.2. Factorii extrafamiliali implicați în etiologia delicvenței
Numeroasele carențe educaționale din familiile minorilor ce comit acte infracționale, favorizeză și inadaptarea sau dezadaptarea școlară a lor.
Copiii care prezintă probleme comportamentale, chiulesc de la școală, sunt neastâmpărați sau turbulenți la ore, au conflicte cu colegii si sunt agresivi.
Adultii care prezinta tulburari de personalitate si comportamentale acestia lipsesc de la serviciu nemotivat , sunt irascibili, artagosi, au numeroase conflicte cu colegii, sunt agresivi.
Cauze de nivel psihoindividual ale delicvenței juvenile și ale
delicvenței infracționale a adulților
Datorită cauzelor societale și psihosociale ale delincvenței juvenile a reieșit faptul că în condițiile unei socializări discordante, în condițiile deficitului de socializare, personalitatea minorilor și tinerilor se structurează dizarmonic, formându-se multe atitudini și trăsături negative.
Trăsăturile negative întâlnite frecvent la delincvenți considerați imaturi caracteriologic sunt:
toleranța scăzută la frustrare
autocontrol deficitar
egoncentrism
impulsivitate
agresivitate
subestimarea gravității greșelilor și a actelor disociale și antisociale comise
nedezvoltarea sentimentelor morale
nedezvoltarea motivelor superioare de ordin social
indiferență și dispreț față de activitatățile sociale utile: învățare, muncă
evitarea efortului voluntar
opoziție față de normele juridice
opoziție față de normele morale și respingerea acestora
devalorizarea de sine
aderarea la statutul de delincvent
imagine falsă despre lume și despre relațiile interpersonale
imagine falsă despre autnomia și libertatea individuală
În cadrul factorilor psihoindividuali implicați în etiologia delincvenței
juvenile putem aminti factori:
genetici
biologici
cognitivi
D. Silverman în 1964 considera că anomaliile biolectrice cerebrale pot fi mărturia unor situații conflictuale și ele trebuie puse în raport cu cauzele psihogenetice.
Funcționarea cognitivă include: capacitatea de învățare, inteligență, atenția selectivă, raționamentul moral și procesarea informației sociale.(A.Raine 1993)
Comportamentul delincvent și antisocial se carcaterizează prin deficiențe cognitive însemnate.
Conform ipotezei lui Kyseck criminalii și antisocialii sunt caracterizați de condiționarea clasică slabă care e legată de dezvoltarea generală a comportamentului antisocial.
Variabilele predispoziției genetice au putere mare de implicare la antisocialii care provin din cămine relativ benigne, unde îndemnul social spre comportamentul antisocial este scăzut. Dacă indivizii devin antisociali poate fi din cauza unor rațiuni genetice, decât sociale.
Procesul de bază al condiționării operante sau instrumentale este că orice răspuns care e răsplătit va crește în frecvență, invers cu frecvența răspunsurilor care sunt urmate de pedeapsă va descrește.
Răspunsul antisocial este asociat cu pedeapsa. Evitarea pedepsei are multe din proprietățile răsplatei, frecvența unor asemenea răspunsuri de evitare va crește pentru că ele sunt răsplătite și similar va scădea frecvența răspunsurilor de furt de exemplu pentru că această activitate este pedepsită. Această formă specifică de evitare se numește învățarea evitării pasive, deoarece pur și simplu prin inhibarea pasivă a unui răspuns rezultă evitarea pedepsei.
Coeficientul scăzut de inteligență poate predispune la un eșec școlar, care apoi duce la atitudini negative și respect de sine scăzut, care se poate caracteriza mai târziu în alienare și șomaj, care, la rândul lor, predispun la delict.
Toxicomania
Conform definiției dată de Organizația Mondială a Sănătății OMS – toxicomania este o stare de intoxicare periodică sau cronică dăunătoare individului și societății provocată de consumul repetitiv și execisv a unui drog natural sau artificial1.
Toxicomania este apetența anormală și prelungită manifestată de anumite persoane pentru substanțe toxice sau droguri, pe care acestea le-au cunoscut în mod întâmplător sau prin căutarea voluntară a efectului analgezic, euforizant sau stimulativ, apetență care devine repede obișnuință tiranică atrăgând după sine mărirea progresivă a dozelor.
Din categoria substanțelor ce produc dependența amintim: hașișul.
Drogul este o substanță a cărei utilizare creează dependența fizică și psihică și tulburări grave ale activității mentale, percepției și comportamentului.
Prevenția consumului de droguri este un proces complex la care trebuie să participe familia, școala, societatea, organizațiile guvernamentale și neguvernamentale.
Tipurile de droguri sunt următoarele:
1. droguri de stimulare:
– canabis
– amfetaminele
– cocaina
Toate acestea accelerează funcționarea sistemului nervos central producând alertă și excitabilitate ori agresivitate crescută.
2. droguri de relaxare:
– tranchilizante
– barbiturice
– sedative
Acestea încetinesc activitatea sistemului nervos central și produc o stare de relaxare și induc somnul.
3. droguri haluciogene sau psihodelice
– LSD,ec.
– ecstasy
– mescalina
Acestea produc tulburări ale funcționării intelectuale, inducând o stare pseudopsihotică cu iluzii și halucinații.
Dintre factorii care duc la formarea unor atitudini pozitive față de droguri sunt:
– curiozitatea
– rezolvarea problemelor
– formarea unei imagini sociale
– presiunea grupului
– stima de sine scăzută
– singurătatea
– frustrarea
Tinerii care consumă aceste droguri simt nevoia de a se proteja de solicitările și stimulările din medii, de a evita confruntarea cu problemele, din sentimentul de neputință în a face față solicitărilor. Efectele posibile sunt vorbire neclară, dezorientare, comportament specific celor ce consumă alcool.
1.7. Implicațiile sociale ale acestor tulburări
Implicațiile sociale ale acestor tulburări pot fi numeroase și anume:
incapacitate de adaptare la mediul ambiant
incapacitate de adaptare la mediul familial și cel profesional
violența și delincvența – adolescenții care consumă droguri sunt predispuși la violență și comportamente delincvente
cei ce sunt consumatori de droguri și toxicomani au și comportamente agresive, comportamente sexuale de risc, crește numărul de sinucideri, iar costurile emoționale sunt mari: la persoanele frustrate sau consumatoare de droguri le scade imaginea de sine și stima de sine, este deprimat, agresiv, irascibil. Își pierde respectul prietenilor, au probleme la școală și cu părinții, sunt implicați în accidente rutiere.
Destrămarea familiei, deteriorarea climatului afectiv și emoțional al acestuia, lipsa de comunicare socială, deficiențe ale stilului educativ parental, lipsa de supraveghere a minorului de către părinți ori cadre didactice reprezintă la rândul lor factori ce influențează negativ conduita minorului, determinându-l ca în anumite condiții favorizante, să comită și să încerce acte cu caracter deviant și delincvent.
Creșterea constantă a infracțiunilor cu violența, datorită fenomenelor de inducție și socializare negativă, promovate constant prin multiple segmente media cât și ca o consecință a slăbirii legăturilor cu grupurile de socializarea primară – familială și secundară – școala.
Săvârșirea de infracțiuni prin asocierea la grupări, prin preluarea unor modele accidentale, coagularea minorilor în grupuri stradale, aparent inofensive, conduc de cele mai multe ori la manifestări deviante care se pot transforma în fapte grave precum: furturi, violuri, tâlhării, distrugeri.
Exploatarea minorilor prin rețele de prostituție din cauza lipsei materiale și a supravegherii.
Datorită actelor agresive care duc la delincvență au drept consecință privarea de libertate a minorului.
Minorul care a săvârșit infracțiuni precum: furt, tâlhărie, distrugeri, violuri, este pedepsit conform Codului penal cu amendă sau furt privat de libertate.
Pedeapsa este consecința unui delict născut dintr-o vină subiectivă, producând făptuitorului un mare prejudiciu și care poate declanșa apariția suferinței.
Pedeapsa vine în întâmpinarea existenței unui sistem de reguli, privind ordinea socială.După cum se știe copiii imită actele și comportamentele adulților, iar dacă mass – media face publicitate actelor agresive care sunt niște informații subliminale, cu timpul acestea vor fi adoptate de tinerii noștri.
1.7.1. Droguri -informații generale și legislație
Consumul de droguri și alcool în România. Numărul real al consumatorilor de droguri din România nu este cunoscut. Până în acest moment nu a fost realizat nici un studiu la nivel național, în rândul întregii populații; astfel, toate cifrele vehiculate în legătură cu consumul de droguri în România sunt estimările urmatoare:
– În 1999 a fost însă realizat un studiu la nivel național în rândul elevilor de clasa a 10-a de liceu (15-16 ani). Studiul a relevat ca 9.5% dintre ei au consumat droguri ilegale cel puțin o dată în viața lor, iar 22% (cel mai ridicat procent din Europa) s-au îmbătat cel puțin o dată până la această vârstă (ESPAD, 1999). Conform unor date furnizate de Ministerul Sănătății, în 2001, dintre consumatorii de droguri care au solicitat servicii medicale 93% erau consumatori de heroina. Cei mai mulți dintre ei erau din București.
Legislație.Începând cu Convenția și Protocolul cu privire la Opiu (încheiată la Geneva în Februarie 1925) România a aderat la și a ratificat toate convențiile internaționale importante al căror scop este de a controla și de a limita consumul de droguri ilegale. Convenția Națiunilor Unite împotriva Traficului Ilegal de Narcotice și Substanțe Psihotropice (1988) este ultimul act internațional semnificativ pe care țara noastră l-a semnat în acest domeniu.
În România, legislația privind drogurile se bazează pe Codul Penal, pe Codul Vamal și pe Regulamentul Vamal – astfel toate faptele care implica deținerea sau vânzarea/cumpărarea de droguri (indiferent de scop, cantitate) sunt pedepsite cu închisoare și, în unele cazuri, și cu limitarea unor drepturi.
"Legea împotriva drogurilor" în România este Legea Nr. 143 din 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Iată câteva dintre prevederile acestei legi:
Art.4.Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5.Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Art.11.(1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
Capitolul II
2. Metodologia cercetării
Cum există o multitudine de cauze care provoacă comportamentul agresiv și delincvent tot așa există o mulțime de căi prin care psihicul, mintea și organismul se luptă împotriva lui. Frustrarea se descarcă pe cale rațională prin rezolvarea problemelor sau a conflictelor.
Frustrarea și agresivitatea dspare o dată cu clarificarea situației declanșatoare la nivelul conștientului.
Dintre cele mai importante forme de prevenție și tratament pentru comportamentul agresiv și frustrare amintim:
psihoterapia analitică
terapie cognitiv – comportamentală
ergoterapie
Terapia de grup orientată psihanalitic cuprinde asocierea liberă,
prelucrarea transferului și rezistenței, terapeutul asumându-și atitudinea de observator și de participant.
Există tehnici de terapie de grup care sunt benefice, având rezultate extraordinare, iar dintre ele amintim:
analiza tranzacțională
psihodrama
gestalt – terapia
Tehnicile folosite în terapia familială structurală se bazează pe relația
dintre familie și mediu, pe structura subsistemelor familiale.
Tehnicile de intervenție la nivel cognitiv se clasifică în trei categorii:
1. tehnici de restructurare cognitivă.
Acestea vizează modificarea cognițiilor dezadaptative. Altfel spus problema psihologică (discrepanța cognitivă) generatoare de distres rezidă în modul eronat în care subiectul interpretează situațiile din realitate, interpretare care intră în discrepanță cu așteptările și dorințele subiectului.
Tehnicile de restructurare cognitivă modifică modul în care subiectul interpretează realitatea reducând discrepanța cognitivă și în consecință distresul.
2. tehnica rezolvării de probleme și antrenamentul asertiv.
Vizează modificarea situațiilor generatoare de discrepanță cognitivă. În acest caz problema psihologică sau discrepanța cognitivă rezidă din faptul că subiectul nu are abilitățile necesare rezolvării unor situații din realitate pentru a le adapta expectanțelor și necesităților lui aceasta generând o discrepanță cognitivă între ce așteaptă subiectul și ce se întâmplă în realitate. Tehnica rezolvării de probleme și antrenamentul asertiv învață subiectul cum să controleze situațiile din realitate, eliminând discrepanța cognitivă și distresul asociat acesteia.
3. Tehnica inoculării stresului vizează modificarea mecanismelor de coping dezadaptativ emoțional.
Dacă o anumită situație nu poate fi modificată clientul poate fi învățat cum să se adapteze situației respective diminuând sau chiar eliminând starea subiectivă neplăcută. Aceasta se realizează prin eliminarea mecanismelor de coping dezadaptative și asimilarea unor mecanisme de coping adaptative ce reduc distresul.
2. Tehnica imageriei
Consilierul îi cere clientului să-și imagineze o situație care-i generează o puternică stare emoțională negativă și să o descrie, în detaliu, cât mai real ca o modalitate de a oferi indicii suplimentare pentru descoperirea gândurilor disfuncționale care apar în acea situație. Consilierul urmărește reacțiile emoționale ale clientului și când acestea sunt evidente îl întreabă la ce se gândește în momentul respectiv. Urmărirea modificărilor de dispoziție pot fi observate și în cursul ședințelor de consiliere. Fluctuațiile de dispoziție sunt indicative utile pentru apariția gândurilor dezadaptative. Când consilierul observă o asemenea stare consilierul poate întreba: Ce ți-a trecut prin minte acum?
3. Tehnica jocului de rol
Consilierul și clientul pun în scenă o situație problematică, în cadrul căreia consilierul joacă rolul unei persoane iar clientul își joacă propriul rol.
4. Tehnica asociațiilor libere Se cere clientului, ca pornind de la situația prezentată de către consilier, să expună toate evenimentele, care îi vin în minte, fără nici o restricție, urmând ca acestea să fie supuse interpretării.
Astfel pot fi identificate situațiile generatoare de stări dezadaptative, motivele acestora și mecanismele de coping ale clientului.
2. 1. Metode de investigație în general și de intervenție terapeutică în studiul de față
Metodele utilizate în lucrarea de față, au fost următoarele:
convorbirea
chestionarul
testele
scalele
Metoda s-a aplicat individual fiecărui subiect, pentru a se putea preciza clar principiul și scopul metodei.
Scalele de evaluare explorează anumite sectoare ale patologiei, adoptând o perspectivă dimensională.
Interviurile standardizate și scalele de evaluare sunt alcătuite din chestionare, liste de simptome și procedează prin autoevaluare sau observație externă și își propun ca obiectiv culegerea sistematizată a datelor.
Dintre scalele sau chestionarele pentru evidențierea problematicii noastre , amintim.
Metoda convorbirii si a interviului
Convorbirea este o discutie angajata între cercetator și subiectul investigat care presupune: relația directa de tipul față în față între cercetator si subiect (elev), sinceritatea partenerilor implicati, abilitatea cercetatorului pentru a obține angajarea autentică a subiecților în convorbire; empația cercetatorului.Noi am discutat cu fiecare copilaș în parte și cu părintele pentru a avea cât mai multe informații cu privire la problematica sa.
Spre deosebire de observatie și experiment prin intermediul cărora investigam conduitele, reactiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai directa a vieții interioare a acestuia, a intențiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspirațiilor, conflictelor, prejudecaților și mentalitaților, sentimentelor și valorilor subiectului.
Formele convorbirii sunt:
convorbirea standardizata, dirijata, structurata (bazata pe formularea acelorași întrebări, în aceeași forma și ordine, tuturor subiecților, indiferent de particularitatile lor individuale);
convorbirea semistandardizata sau semidirijata (cu adresarea unor întrebări suplimentare, cu reformularea altora, cu schimbarea succesiunii lor);
convorbirea liberă, spontană, asociată (în functie de particularitatile situatiei în care se desfasoară, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar și de particularitatile momentului când se face).
2.1.2. Metoda biografică
Aceasta metoda vizează strângerea cât mai multor informații despre principalele evenimente parcurse de individ în existenta sa, despre relațiile prezente între ele ca și despre semnificația lor în vederea cunoașterii istoriei personale a fiecărui individ, atât de necesară în stabilirea profilului personalitații sale. Este prin excelența evenimenșială, concentrându-se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viața individului, a relațiilor dintre evenimentele cauza si evenimentele efect, dintre evenimentele scop și evenimentele mijloc. Variantele mai noi ale metodei biografice-cunoscute sub denumirea de cauzometrie și cauzograma îsi propun tocmai surprinderea relațiilor dintre aceste tipuri de evenimente.
Metoda biografica este mai putin folosită de psihologia școlara datorită faptului că cei investigați-elevii nu au înca o biografie ampla care ar putea furniza cercetatorului date semnificative. Importanța ei crește în investigarea adolescenților si tinerilor, deoarece ei au o biografie mai amplă.
2.1.3. Metodele psihometrice
Aceasta grupa de metode vizează, cum reiese și din denumirea lor, masurarea capacitaților psihice ale individului în vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. Cea mai cunoscută și raspândită este metoda testelor psihologice.
Testul psihologic este o probă relativ scurtă care premite cercetatorului stângerea unor informații obiective despre subiect, pe baza cărora sa poată diagnostica nivelul dezvoltarii capacitatâților masurate și formula un prognostic asupra evoluției lor ulterioare.
1. Scala stimei de sine este destinată pentru autoevaluarea capacității subiectului de a-și percepe propriul corp .
Scala stimei de sine conține 10 itemi cu 4 variante de răspuns. Se citeste cu atentie fiecare frază și se răspunde în cel mai scurt timp ,marcând cu o steluța varianta care se apropie cel mai mult de punctul de vedere actual al fiecărui participant la testare ,.Se acordă 4 puncte pentru „foarte de acord”; 3 puncte pentru”de acord” ;2 puncte pentru „nu sunt de acord” ; 1 punct pentru „total dezacord” .
Itemii 2, 4, 6 ,8 ,10 se cotează invers.:1 punct pentru „foarte de acord”, 2 puncte pentru”de acord” ,3 puncte pentru „nu sunt de acord’ ,4 puncte pentru „total dezacord”.
Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40 de puncte.Astfel un punctaj de :
10 – 16 puncte indică o stima de sine scazută ;
17 -33 puncte îndica o stima de sine medie ;
34 – 40 puncte ăndica o stima de sine inaltă .
Variantele de răspuns:
1.sunt in total dezacord
2.nu sunt de acord
3.de acord
4.foarte de acord
2. Inventarul de anxietate STAI
Spielberger 1970 investighează anxietatea ca reacție firească la stresul psihologic și nu ca o perturbare psihiatrică. Chestionarul este alcătuit din două scale a câte 20 de întrebări fiecare.
La primul set de întrebări subiectul răspunde cum se simte în momentul de față, optând pentru una din cele patru variante de răspuns:
deloc
puțin
destul
foarte mult
Această scală este un indicator sensibil pentru anxietatea tranzitorie, ca raspuns la o situație de implicare afectivă. A doua scară, la care subiectulrăspunde cum se simte în general, vizează anxietatea ca trasătură și se referă la dispoziția și predispoziția individului de a evalua, interpreta și aborda mediul ambiant.
Fiecare item are 4 răspunsuri obționale, ancorate verbal, cu scoruri între 0 si 3. Scorul total este dat de suma scorurilor la itemi. Studiile statistice au arătat și demonstrat validitatea predictiva a chestionarului corelațiile cu diagnosticul psihiatric și cu alte stări de depresie.
3. Scala de percepție a stresului
Mai jos sunt prezentate o serie de propozitii. Cititi-le cu atentie, pe rând, menționănd in ce masura se potriveste fiecare dintre ele cu starea dvs. din ultimele 6 luni. Marcați raspunsul dvs. încercuind unul dintre numerele de pe scala 1-4.
1= aproape niciodată;
2= cateodată;
3= adeseori;
4= aproape întotdeauna
2.2. Scopuri si obiective:
Obiectivele cercetării :
să se evalueze nivelul stimei de sine la subiecții luați în studiu
să se evalueze nivelul stresului la subiectii care află că sunt purtătorii
virusului HIV
să se stabilească corelațiile existente între nivelul stimei de sine scăzute
și agresivitate
să se stabilească corelațiile existente între agresivitate și stres la toxicomani
Scopul cercetării:
Scopul acestui studiu constă în aflarea cauzelor consumului de droguri și a apariției și răspândirii vertiginoase a virusului HIV și în găsirea unor soluții de eliminare sau diminuare a acestora , care este o traumă pentru subiecții în cauză, care nu știu cum să procedeze pentru a scăpa de această problemă.
Scopul intervenției terapeutice sau a psihoterapiei constă în facilitarea emergenței și întelegerii conținutului inconștient al psihismului.
Psihoterapia are în vedere vindecarea bolii și dezvoltării insului atât prin atingerea unei maxime conștientizări, mai ales că acest stil de viață este fatal pentru subiecții ce se droghează sau cei ce au SIDA.
2.2.1. Motivația alegerii temei
Principalele motive pentru care am optat pentru această temă ar fi:
lucrez în domeniul Ministerului de interne, în cadrul Politiei Judetene din Tg. Mures, motiv pentru care sunt interesat de aceasta problematică deoarece numarul persoanelor este în creștere.
noutatea temei și importanța suportului psihologic pentru aceste persoane.
La începutul mileniului trei omenirea se confruntă cu un fenomen ce a luat o amploare nebănuită în urmă cu câțiva ani. Dacă în urmă cu un deceniu în România piața de desfacere a drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul țării noastre fiind folosit mai mult pentru tranzit spre țările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială și economică, România a devenit un punct de atracție pentru cei care vând iluzii și distrug vieți din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, „moartea albă” este prezentă printre noi și stă la pândă gata să-i înhațe pe cei care și-au pierdut busola, care nu mai au încredere în nimeni și nimic și care nu știu ce vor de la ei înșiși. Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu știu să se regăsească încă, să-și dea un rost și să-și stabilească un rol în relațiile cu ceilalți și cu propria viață.
Desigur, sunt mulți, foarte mulți adolescenți care se gândesc la cariera lor viitoare, la viața lor în comunitate, într-o posibilă familie sau într-un posibil colectiv de muncă. Sunt foarte mulți adolescenți care citesc, cercetează, caută, lucrează, învață pentru atingerea unor performanțe superioare, de excepție. Sunt mulți adolescenți care își dau seama că viața înseamnă dăruire, angajare, responsabilitate, care știu că în viață sunt multe obstacole, proleme, dificultăți și că depășirea fiecăreia dintre ele înseamnă o oportunitate a creșterii valorii lor intrinseci, a maturizării lor reale. Și totuși, din ce în ce mai mulți tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai pot întoarce. Ceva îi îndeamnă să-și distrugă viitorul și să producă suferință celor apropiați și de aceea sunt ușor de recrutat de către comercianții de droguri .
2.2.2. Ipotezele cercetării
Pornind de la premisele prefigurate în partea de teorie a lucrării partea de cercetare va porni de la următoarele ipoteze:
La persoanele diagnosticate ca fiind dependente de droguri la nivelul stresului este mai mare.
La persoanele diagnosticate ca fiind dependente de droguri la nivelul agresivitatii este mai accentuat.
Persoanele dependente de droguri au o imagine de sine deformata
Presupunem ca aflarea diagnosticului, a problemelor somatice poate determina declansarea anxietatii la persoanele seropozitive
Consumul de droguri și nivelul stresului ori al depresiei poate fi redus sau eliminat cu ajutorul terapiei de relaxare și a terapiei cognitiv comportamentală.
2.2.3. Designul cercetarii
Studiul nostru este preponderent unul corelațional, format în majoritate din barbați reprezentând 70% și femei 30%, dar s-au utilizat și procedee ale analizei diferentelor dintre medii și abaterea standard.
2.2.4. Eșantionul utilizat
Am utilizat un eșantion de 60 de subiecți care a fost dihotomizat în două loturi:
lotul experimental format din 30 de subiecti din cadrul Clinicii de psihiatrie din Tg. Mureș cu vârste cuprinse între 16 – 62 de ani, care a fost dihotomizat in :
subiecți dependenți de alcool
subiecți dependenți de droguri
subiecți dependeni de medicamente și alcool
subiecți depistați având SIDA
Lotul de control format din 30 de subiecți fără probleme cu vârste cuprinse între 16- 65 de ani
2.2.5. Demersul de cercetare-design experimental
Prima etapa a cercetării noastre a fost cea de documentare cu privire la aceasta problematica, și cautarea unor instrumente eficiente de evaluare a parametriilor care ne interesau.
A doua etapa a fost aceea de administrare a scalelor, chestionarelor mai jos amintite.
A treia etapa a constat din căutarea și interpretarea rezultatelor obținute de subiecții din ambele loturi.
A patra etapa a constat din introducerea datelor cu ajutorul programului SPSS și interpretarea rezultatelor obținute.
Studiul experimental a început cu o convorbire cu fiecare subiect pentru a culege cât mai multe informații în legătură cu ei.
În urma discuțiilor și a selecției prin randomizare simpla , subiecții au fost clasificați în funcție de:
sex
vârstă
mediul de proveniență
mediul familial
număr de internari
Capitolul III
3. Analiza si interpretarea datelor
Repartiția subiecților aflat în studiu este de sex feminin 30% și barbați reprezentând 70% .
În ce privește repartiția pe grupe de vârstă se poate observa că predomină grupa de vârstă între 27 -57 ani, reprezentând 80,04%:
27 – 37 ani – 23%,
38 – 48 ani – 32%,
49 – 57 ani – 25,04%.
Graficul 2. Repartiția subiecților pe grupe de vârstă
Dată fiind vârsta subiecților incluși în experiment s-a impus și repartizarea acestora în funcție de statusul marital: căsătoriți și necăsătoriți.
Graficul 2. Repartiția subiecților în funcție de statusul marital la lot experimental
Din acest punct de vedere se poate observa că există o omogenitate a lotului de subiecți 38% necăsătoriți fiind și 62% fiind căsătoriți la lotul experimental.
Graficul 3. Diagramă: Repartiția subiecților în funcție de statusul marital la lotul de control
Această repartiție se păstrează aproximativ la fel și în cadrul lotului de control: 58% fiind căsătoriți și 42% fiind necăsătoriți.
Graficul 4. :Repartiția subiecților în funcție de gradul de școlarizare
În ce privește gradul de școlarizare al subiecților, din loturile noastre se poate observa o preponderență a subiecților cu studii liceale 46%, urmând subiecții cu studii universitare 26% comparativ cu numărul mic al subiecților cu studii postliceale 14% și postuniversitare 4% și preuniversitare 10%.
Această repartiție se păstrează aproximativ și în cadrul grupului experimental:
52% – studii liceale ,
20% – studii universitare,
16% -studii postliceale ,
4% – studii postuniversitare ,
8% – studii preuniversitare (colegiu)
Repatiția subiecților în cadrul grupului de control este următoarea:
40% – studii liceale ,
32% – studii universitare ,
12% – studii postliceale ,
4% – studii postuniversitare ,
12% – studii preuniversitare
Graficul 5. Repartiția subiecților în funcție de mediul de proveniență la lotul de control
Această repartiție se observă și în cadrul celor două grupuri, de control și experimental.
Grupul experimental: 46,66% – mediu rural, 53,33% – mediu urban
Grupul de control: 36,66% – mediu rural, 63,33% – mediu urban
Graficul 6. Repartiția subiecților în funcție de mediul de proveniență
Repartiția pe medii de proveniență indică un număr mai mare al subiecților proveniți din mediu urban 58,33% față de subiecții proveniți din mediul rural 41,66%.
Graficul 7. Repartiția subiecților în funcție de mediul de proveniență la lotul experimental
Graficul 8. Repartiția subiecților în functie de mediul social de proveniență
Graficul 9. Subiecti diagnosticați ca fiind dependenți acuți / cronici la lotul experimental
Graficul 10. Diagrama privind numarul de internări din lotul experimental
Legenda:
– internări multiple- 63,33%,
– o singura internare- 36,66%
Graficul. 11
Histograma privind repartiția siubiecțolor din lotul experiemntal în funcție de consumil de droguri si depistați ca având SIDA
3.1. Analiza cantitativă și calitativă a datelor
In cercetare s-a aplicat statistica cu scopul testării ipotezelor avansate care au constat în calcularea diferențelor dintre mediile celor două grupuri experimental și cel de control, diferențiate prin variabila stima de sine, reactivitate în cazul eșecurilor, testul de temperament , cu ajutorul testului ”t” și în calcularea coeficientului de corelație Pearson între variabilele studiate.
Decodificarea și interpretarea psihologică a datelor formează nucleul analizei calitative, iar tabelarea și interpretarea datelor s-a făcut cu ajutorul programului SPSS.
Rezultatele obținute în urma prelucrării statistice se regăsesc la nivelul fiecărei ipoteze.
Cu scopul de a testa ipotezele enuntate mai sus s-a recurs la probe corelaționale ale rezultatelor obținute de ambele loturi la probele utilizate.
S-a emis o ipoteză nulă H 0 care neagă legătura dintre stres si consumul de droguri .
S-a utilizat coeficientul de corelație neparametrică Spearman Rank având în vedere numărul sub 30 de subiecți ai lotului experimental ce a fost dihotomizat în pacienți dependenți de droguri: alcoolici, alte substante(Hasis, cocaina, canabis), medicamente
Tabel I:
Corelație între toxicomani(alcool, medicamennte ,canabis ,alte substante) și stres este ilustrata în tabelul următor:
Rezultatul r=0.45 la dependenți de alcool, respectiv r=0.41 la dependenți de medicamente si r=0.37 la cei dependenți de hasis, marihuana etc, pentru un p<0.05 este satisfacator și demonstrează existenta legăturii între stres și consumul de droguri, putând observa ca stresul este mai mare la persoanele care consuma alcool și medicmente fiind urmate de cei ce utilizeza alte substante.
Prin urmare se respinge ipoteza nula H 0 și vom admite existenta unei legaturi între stres și consumul de droguri.
Testarea celei de-a doua variabile din cadrul ipotezei a inceput prin formularea ipotezei nuleH 0, care afirmă că nu există nici o legatură între agresivitate și toxicomani de droguri( alcool, medicamente, canabis etc).
Tabel II:
Corelație între toxicomani și agresivitate este ilustrată în tabelul următor:
Se observa ca persoanele dependente de droguri hasis prezintă un grad mai mare de agresivitate 0.45, fiind urmate de cei dependenți de alcool 0.38, iar la persoanele dependente de medicamente nivelul agresivitații este mai redus in comparație cu cel al dependentilir de droguri.
Testarea celei de-a treia variabile din cadrul ipotezei a început prin formularea ipotezei nule H 0 care afirmă că nu exista nici o legatură între imaginea de sine deformată și toxicomanie.
Tabel III:
Corelație imagine de sine și toxicomanii (dependenții de substante ):
Corelatia obținută și diferențele observate ne oferă dreptul de a respinge ipoteza nulă H 0 si a interpreta aceste rezultate ca dovedind existenta legaturii între iamginea de sine deformata și toxicomanici.
Din rezultatele de mai sus concluzionam urmatoarele: la pacientii dependentide medicamente imaginea de sine este mai accentuată deformată decât la cei dependenți de alcool.
Testarea celei de-a patra variabile și a ipotezei și anume :
Presupunem ca aflarea diagnosticului, a problemelor somatice poate determina declansarea anxietatii la persoanele seropozitive
Tabel IV
Corelația obținută și diferențele observate ne ofera dreptul de a respinge ipoteza nulă H 0 adică , ca nu exista nici o legătură între aflarea diagnosticului și a porblemelor somatice și anxietate
Dar interpretând aceste rezultate ce dovedesc existența legaturii între scala de somatizare și anxietate, care apare atunci când se percep primele semne ale problemelor fiziologice, iar dacă acestea depășesc pragul maxim persoanele cad intr-o stare de anxietate accentuata și în depresie. Mediul familial și ambiental este foarte important pentru menținerea fericirii , a obținerii linistii fiziologice.
Tabelul V
Pentru t=1,96 citim p=0,05, iar pentru |t|=2,58 citim p=0,01.
Dacă t cal > 2,58 atunci L< 0,01, iar riscul de a greși acceptând ipoteza specifică este mic, de 1%. Ipoteza nulă și cea alternativă fiind contradictorii. A respinge ipoteza nulă (Ho) înseamnă a accepta ipoteza specifică (Hs). Ipoteza nulă nu poate fi niciodată acceptată, dar ipoteza specifică nu poate fi niciodată respinsă.
În faza de posttest după terapia cognitivă la grupul experimental, apar diferențe semnificative între cele două grupuri la toate variabilele urmărite, ceea ce demonstrează eficiența terapiei cognitiv-comportamentale în stimularea procesului de reducere a compotamentului agresiv,delincvent si reducerea factorilor stresori.
3.2. Studiu de caz
1.Date de identificare:
Pseudonim, inițiala numelui și prenumelui tinerei: T. C
Sex: feminin
Vârsta:20 ani, născut la 12.02.1987, în Tg-Mures
Studii: liceu
Profesie : vânzătoare
Tatal : D, 42 ani – muncitor
Mama : C, 40 ani – ospătară
Diagnostic: episod depresiv, toxicomană
Se adreseaza medicului la insistentele parintilor, își cunoaște problema și încearcă să rezolve singură problemele, dar nu reușește.
A.Anamneza biologico-medicală
Date genetice: nu există
Antecedente:
Prenatale: sarcina sa desfăsurat anormal
Perinatale: nasterea a avut loc la termen, prin cezariana copilul având greutatea de 4.000 grame.
3. Postnatale :
Antecedente heredo-colate
Alimentația: naturală, până la 4 luni, combinată cu alimentație normală adecvată vârstei după 6 luni
Dezvoltarea fizica: corespunzatoare vârstei, supraponderala
Dezvoltarea motrică: corespunzatoare, echilibrul static bine dezvoltat, coordonare motrică bună.
Starea analizatorilor: vaz – normal; auz – nealtera
Starea aparatului fono-articular: alterat, vorbire nazală
Cauzele apariției tulburarii: față fiind mai mult singură, deoarece parinții i-au luat un apartament, ei stând mai mult pe la tară. S-a indrăgostit de un baiat cu care se ințelegea bine și cu care și-a făcut planuri de viitor, dar care după căteva luni a inselat-o cu colega ei, lucru ce a determinat-o sa consume alcool ocazional apoi sa devina o obisnuință.
B.Anamneza socio-culturală
Familia: Compacta, cu situație familiala situată la nivelul paturii de mijloc, relațiile în rândul membrilor familiei fiind relativ armonioase.
1. Observații generale în timpul evaluarii
Comportament: Pe durata evaluarii care are loc in Tg-Mures fata coopereaza greu cu specialistul. La inceput are o stare de permanentă agitație, plănge ușor, se plănge de dureri de cap, dupa care în urmatoarele ședințe colaborarea devine mult mai bună, fata atașăndu-se de terapeut și verbalizand nemulțumirile ei.
A fost invatată sa verbalizeze, să spună ceea ce nu-i place, să nu se mai închida în sine, să nu mai manifeste crize de furie, să înceteze să mai plangă atunci când se gândește la problemele ei, să se controleze și să nu se mai răzbune pe sine sau pe cei din jur.
2. Evaluarea particularitaților proceselor de cunoaștere:
Atentia: se constata o ușoara instabilitate a atenției.
Capacitatea de concentrare pe sarcina este slabă,
Memoria de lungă durată și cea de scurta durată sunt deficitare .
3.Evaluarea dezvoltarii sociale :
Autonomia personala: deprinderile elementare sunt dezvoltate
Maturitatea sociala: se constata ca inițial fata este foarte agitată și discută foarte putin cu cei din jur.
4.Lateralitatea: bine dezvoltată
5.Evaluarea motricității: mișcările sunt bine coordonate, echilibrul este relativ bun.
6.Orientarea în timp și spațiu: sunt dezvoltate.
Acuze principale :
La consultul psihologic problemele prezente sunt: crizele de agresivitate și căderile depresive, ameteli, paloare.
Factori predispozanți: dereglările hormonale, viata sexuală dezordonată,anturaj necorespunzator
Evaluarea cognițiilor și comportamentelor actuale: Actualmente fata este foarte stresata. Distorsiunea cognitivă prezentă la Raluca este gândul ca ea va fi ridiculizata de cei din jur fiind lipsita de afecțiunea prietenilor, și în special al iubitului actual.
Scopurile terapeutice sunt:
Reducerea stresului și a consumului de alcool
Dezvoltarea stimei de sine
Planificarea terapiei:
pentru reducerea crizelor, metoda pe care o propun este cea de restructurare cognitiva, expunerea și terapia relațional emotivă
pentru dezvoltarea autonomiei si a stimei de sine, metoda pe care o propun este jocurile imaginare
Intervenția terapeutică
Intervenția terapeutica cu subiectul se va desfășurara 6 luni de zile, cu o frecventă de 1 ședinta pe săptămână – 2 săptămâni, fără ca acesta sa absenteze.
Psihoeducatia a fost realizată pentru a o face să înteleagă că nimeni nu vrea să o părăsească, că parinții ei o iubesc și nu vor părăsi nici ei și nici cei din jur dar acest comportament și stil de viată pe care la optat până acum o va distruige și marca pe viitor.
Restructurarea cognitivă este folosită pentru a identifica acele ginduri care provoacă starea de stres,anxietate, agresivitate. Se recomandă automonitorizarea gândurilor care insoțesc starea .
Vizualizarea. Fata este rugată în timpul terapiei să își imagineze cu ochii inchisi un scenariu catastrofic, ce se va intampla cu ea, să verbalizeze, se descrie ceea ce vede in acel moment și ce simte, ce gândeste. Se introduc prin sugestie anumite soluții pentru a-i schimba starea, pregâtind pacientul să abordeze rațional temerile viitoare .
Expunerea. Terapeutul împreuna cu pacienta rămin singuri in cameră. I se pune muzică de relaxare și se lucreaza cu imagistică.
Clienta va fi invațată să creeze ganduri alternative, fișa de modificare a gândurilor automate care conține situația declanșatoare, cognițiile iraționale și comportamentele nedorite
Concluzii
Persoanele care se drogheaza și cele infectate cu HIV nu realizează dimensiunea dramei, dar pe măsură ce escaladează treptele dezvoltării cognitive, din multiplele mesaje directe sau indirecte, va intui că suferă de o boală care-i va limita posibilitățile de afirmare școlară și socială într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. El poate constata limitarea propriilor relații psihosociale, chiar dacă pentru o bună perioadă de timp, nu se deosebește prin nimic de colegii și prietenii săi.
Această frustrare cronică determină apariția unor sentimente negative:
autoculpabilizarea, incertitudinea, disperarea, furia, rușinea, dezvoltând tulburări de comportament, emoționale și funcționale, complexe de inferioritate, inadaptare socială, anxietate, scăderea stimei de sine, chiar conduită suicidară și tentativă de suicid.
Impactul cu boala, reacțiile la dezvăluirea diagnosticului sunt similare celor exprimate în oricare altă stare terminală, dar există și anumite caracteristici unice care fac din recepționarea diagnosticului o dificultate particulară.
În urma interpretării rezultatelor obținute, studiul de față ajunge la următoarele
concluzii:
Ca exista legatura intre stres și consumul de droguri, putând observa ca, stresul este mai mare la persoanele care consuma alcool și medicmente fiind urmate de cei ce utilizeză alte substante, și la cei care din date medicale sunt seropozitivi nivelul stresului este ridicat.
persoanele dependente de droguri hasis prezintă un grad mai mare de agresivitate fiind urmate de persoanele dependente de alcool, iar la persoanele dependente de medicamente nivelul agresivitatii este mai redus în comparație cu cel al dependenților de droguri.
Prostituția nu este vazută de catre femei ca o posibilă carieră dar e parcticată de persoanele care se droghează. Nici o femeie nu își dorește să fie transformată intr-o masină de fîcut sex, care indură orice perversiuni, dacă acestea au fost plătite. Datorita lipsei protecției sociale, a ignoranței „gulerelor albe” privind calvarul zilnic al unei prostituate, a neeficientizării aplicării legilor privind proxeneții, printr-un cinism al clienților, femeile sunt silite să intre in prostituție. Ele își vor pierde independența, își vor toci sentimentele, vor fi supuse unui proces cotidian de depersonalizare, sub privirile nepăsătoare ale „oamenilor de bine”, „preocupați” de soarta lor.
Bibliografie
Atkinson și colaboratorii, Introducere în psihologie, Editura Tehnica, Bucuresti, (2002), pag 452-464
Cottraux J., (2003), Terapiile cognitive, Editura Polirom, , pag 45-56 si 205-218
Iamandescu I.B., (1993), Stresul psihic și bolile interne, Editura All, București,
D. David, I. Holdovici, S. Szamoskozi, (1998),Psihoterapie și hipnoterapie cognitiv-comportamentală, Editura Risoprint, Cluj Napoca
B. Luban Plazza și F. Kröger,(1996), Boli psihosomatice în practica medicală, Editura Medicală, București
Winfrid Huber, (1997), Psihoterapiile, Editura Științifică și Tehnică, București,
I. Radu, M. Miclea, Metodologia psihologică și analiza datelor, Editura Sincron, Cluj Napoca, 1993
Lăzărescu M., Psihopatologie clinică, Editura Helicon, Timișoara, 1996
M. Roșca, Metode de psiho-diagnostic, Editura Militară, București, 1972
Alex. Simionescu, Sugestie și autosugestie, Editura Niculescu, Bucuresti, 1995
Holdevici, Gândirea pozitivă, Editura Stiinta și tehnica, Bucuresti, 1999
Dan Seracu, Autocontrolul pas cu pas, Editura Satya Sai, Bucuresti, 1998
Ionescu G, (1990), Psihoterapia, Editura Științifică, București,
P. Derevenco și Băban Adriana, Stresul în sănătate și boala, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1992
Ionescu G., (1975), Psihosomatica, Editura Științifică și Enciclopedică, București
Gorgos, (1988), Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, București
Athanasiu I, (1983) ,Elemente de psihologie medicală, Editura Medicală, București
Simionescu A, (1994),Yoga gândire și tehnici, Editura Nicolescu, București
Miclea M., (1997), Stres și apărarea psihică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj
Valentina Harghidan, Metode de psihodiagnostic, Editura D.P., București, 1997
Appelbaum, The Anathomy of change, New York, Plenum DSM IV, Manual diagnostique et statistique des troubles mantaux, op. cit.
Appelbaum ,(1993),Psychological Tratament of generalized anxiety disorders, British Journey of Psichiatry,
J. Fenardy, L. Fried, C.B. Tailor, (1992), Psychological precursors of panic Attacs, British Journey of Psichiatry,
R.C. Durham, Coll, (1994), Cognitive Therapy Analitic psychoterapy and Anxiety Management training for generalized anxiety disorder, British Journey of Psichiatry,
I Holdevici, Vasilescu I. P., (1993), Psihoterapia un tratament fără medicamente, Editura Ceres, București
Brânzei P, Sârbu A, (1981), Psihiatrie, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
Jaques Cain, (1993)Psihanaliză și psihosomatică, Editura Trei, București,
David D, (2006),Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale, Editura Polirom, Iasi,
V.Clocotici, A.Stan, (2000), Statistica aplicata in psihologie, Editura Polirom, Iasi,
Irina Holdevici , V. Neacsu, (2006 ), Consiliere psihologica si psihoterapie in situatii de criza, Editura Dual Tech, Bucuresti,
F. Tudose, C. Tudose, L. Dobranici, (2002), Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Info Medica, Bucuresti
Treatment of Depressive Disorders, The expert consensus guideline series, J. Clin. Psych., 1996, 57: sup.12A.
Titirica L, (1999), Ghid de nursing, Editura Viata medicală românească, București,
Eugen a Pora, (1978), Dicționarul sănătății, Editura Albatros, București,
Analele Universitații Dimitrie Cantemir Tg.Mureș, (2003), Secțiunea psihologie, Editura Dimitrie Cantemir, Tg.Mureș,
ANEXE:
Anexa 1.
Scala de perceptie a stresului
Mai jos sunt prezentate o serie de propoziții. Cititi-le cu atenție, pe rând, menționănd în ce masură se potrivește fiecare dintre ele cu starea dvs. din ultimele 6 luni. Marcați raspunsul dvs. încercuind unul dintre numerele de pe scala 1-4.
1= aproape niciodată;
2= cateodată;
3= adeseori;
4= aproape intotdeauna.
Ma simt odihnit.
Simt ca sunt asaltat de prea multe cerințe.
Mă simt iritat sau nemulțumit.
Am prea multe lucruri de făcut
Mă simt singur sau iozolat.
Mă aflu în situații conflictuale.
Fac lucruri care îmi plac cu adevărat.
Mă simt odihnit.
Simt că nu ma pot descurca pentru a-mi atinge scopurile propuse.
Mă simt calm.
Am prea multe decizii de luat.
Mă simt frustrat.
Mă simt plin de energie.
Mă simt tensionat.
Problemele mi se adună cu gramada.
Mă simt deseori presat de timp.
Mă simt protejat și în siguranță.
Am multe necazuri.
Mă simt presat de cerințele altor persoane.
Mă simt descurajat.
Sunt multumit de mine însumi.
Mi-e teamă de viitor.
Fac multe lucruri pentru că trebuie să le fac și nu pentru că imi plac.
Mă simt criticat și judecat.
Mă simt fără griji.
Mă simt epuizat mental.
Nu pot să mă relaxez.
Mă simt copleșit de responsabilitați.
Am suficient timp pentru mine.
Mă simt sub presiunea “ termenelor fixe”.
Anexa 2
Chestionarul de măsurare al nivelului stimei de sine
Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelul stimei de sine. Citiți cu atenție fiecare frază și răspundeți în cel mai scurt timp, marcând cu o steluță varianta care se apropie cel mai mult de punctul dumneavoastră de vedere actual.
Interpretarea scalei stimei de sine (ROSENBERG, 1965)
Această scală a fost elaborată inițial pentru a măsura sentimentul global al valorii personale și autoacceptării. Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilități de răspuns. Se acordă 4 puncte, pentru total de itemi ; 3 puncte pentru de acord ; 2 puncte pentru dezacord ; 1 punct pentru total dezacord.
Itemii 2, 5, 6, 8, 9, se cotează invers : 1 punct pentru total de acord ; 2 puncte pentru de acord ; 3 puncte pentru dezacord ; 4 puncte pentru total dezacord.
Scorurile pot fi cuprinse între 10 și 40 ; scorurile ridicate indică o stimă de sine scăzută.
La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între :
10 – 16 puncte – stimă de sine scăzută
17 – 33 puncte – stimă de sine medie
34 – 40 puncte – stimă de sine înaltă
Anexa 3
Scala de somatizare
Scala de somatizare – creată de A. Băban urmărește frecvența apariției simptomelor în ultimele 6 luni:
Niciodată
Foarte rar
Rareori
Uneori
Frecvent
Foarte frecvent
Dificultatea de a adormi.
Dureri de cap.
Dureri de stomac sau stări de greață.
Oboseală sau epuizare inexplicabilă.
Dureri de spate.
Tahicardie.
Senzatia de amețeală sau stări de slăbiciune.
Dureri de inimă.
Tremurături, tensiune sau dureri musculare.
Senzație de furnicături sau amorțeală în anumite părți ale corpului.
Somn neliniștitor.
Transpirații reci.
nota: Se face o foaie de răspuns pentru fiecare subiect, unde se va cere subiectului să treacă pe o axă pentru întrebările de la 1 la 12 frecvența apariției acestor simptome.
Anexa 4
STAI 1
Mă simt calmă.
Mă simt liniștită.
Îmi pare rău de ceva.
Sunt încordată.
Sunt liniștită.
Mă simt în apele mele.
Mă îngrijorează niște neplăceri posibile.
Mă simt neliniștită.
Mă simt bine.
Am incredere în puterile mele.
Mă simt odihnită.
Mă simt nervoasă.
Mă simt speriată.
Mă simt iritată.
Sunt îngrijorată.
Sunt relaxată.
Mă simt agitată și scoasă din fire.
Sunt bine dispusă.
Mă simt veselă.
Mă simt mulțumită.
Notă de evaluare:
deloc (1)
puțin (2)
destul (3)
foarte mult (4)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Sida Si al Drogurilor Asupra Indivizilor (ID: 155387)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.