Impactul Si Importanta Manastirii Brancoveanu In Procesul de Dezvoltare a Zonei Turistice Sambata de Sus

Impactul și importanța Mănăstirii Brâncoveanu în procesul de dezvoltare a zonei turistice Sâmbăta de Sus

INTRODUCERE

Turismul este un fenomen ce aparține civilizației actuale care prin conținutul și rolul său reprezintă un factor major în economie și societate ce atrage interesul tot mai multor țări.

Contribuind la procesul general de dezvoltare, turismul evoluează datorită calității sale de a fi receptiv la prefacerile lumii contemporane. De asemenea datorită potențialului uman și bazei materiale pe care acest fenomen îl folosește în dezvoltarea sa, turismul devine un factor stimulator foarte important al progresului prin efectele benefice asupra domeniilor cu care interferează.

Pentru a înțelege rolul și importanța activităților turistice în economie este necesar de o clarificare conceptuală asupra acestui fenomen și de a stabili standardele adecvate.

Turismul își lărgește sfera de activitate, evoluează rapid și continuu imprimând definițiilor un caracter limitat. Astfel noțiunea de turism trebuie mereu adaptată schimbărilor și corelată cu celelalte componente ale economiei.

Industrializarea care a apărut odată cu modernizarea are și efecte negative asupra oamenilor, aceasta afectând biologic prin poluare, boli, lipsa mișcării însă afectează oamenii și pe ordin nervos prin stresul psihic.

Astfel dorința și tendința oamenilor societății contemporane este de a-și folosi timpul liber călătorind, vizitând orașe sau sate din țara lor sau din alte țări pentru a cunoaște oameni și locuri noi, sau pentru a-și îngriji sănătatea.

Țara noastră este una dintre țările cu cele mai diversificate produse turistice datorită resurselor naturale pe care le deține, biodiversității de faună și floră unice în Europa.

Varietatea acestor resurse, la care adăugăm baza materială modernă (hoteluri, vile, pensiuni, popasuri, hanuri, restaurante, etc.) și infrastructura turistică, au creat zonele turistice. Cele mai impunătoare zone turistice ale tării noastre sunt litoralul românesc al Mării Negre, Delta Dunării, Carpații, Transilvania, Valea Prahovei, etc.

Eu am ales însă să mă opresc într-o zonă aflată la poalele Munților Făgăraș, în zona turistică Sâmbăta de Sus, un loc frumos și liniștit unde turiștii pot aprecia natura dar și cultura și arta.

Pe parcursul lucrării am încercat să evidențiez cele mai importante elemente care contribuie la dezvoltarea zonei turistice atât pe plan intern cât și internațional.

În primul capitol am ales să abordez din punct de vedere teoretic ceea ce înseamnă turismul, rolul său și să prezint serviciile oferite în turism, respectiv cele de cazare, alimentație publică, agrement, transport.

În cel de-al doilea capitol al lucrării am prezentat istoricul zonei turistice Sâmbăta de Sus, potențialul natural și antropic care există în zonă, baza materială a stațiunii și activitățile turistice care se practică, dar și alte perspective de dezvoltare ale zonei turistice.

Cel de-al treilea capitol prezintă istoria și rolul Mănăstirii Brâncoveanu în această zonă dar și alte aspecte privind atât pe ctitorul mănăstirii cât și arta ce aparține de acesta dar și trasee ce pot fi urmate spre Masivul Făgărașului.

La finalul lucrării am selectat o serie de concluzii referitoare la turismul din această zonă dar și propuneri pentru turismul de iarnă, deoarece acesta nu este intens valorificat.

În speranța că am reușit să ating punctele importante asupra acestor subiecte, las la latitudinea dumneavoastră să decideți dacă această zonă turistică merită să fie vizitată.

Capitolul 1

Abordarea teoretică a turismului și serviciilor turistice

1.1 Turismul – concepte, definiții și clasificări

Cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen provenit din Anglia în secolul al XVIII-lea pentru a descrie acțiunea de voiaj în Europa. De asemenea acest cuvânt englezesc derivă din cuvântul francez „tour” (care înseamnă călătorie, plimbare) fiind apoi preluat de majoritatea limbilor din Europa. De altfel și termenul francez provine din cuvântul grec „tournos” și respectiv din cel latin „turnus” și înseamnă tot călătorie în circuit. Astfel a derivat și cuvântul „turist” din „turism” , însemnând o persoană care efectuează o călătorie pentru plăcere proprie.

Turismul își arată prezența în viața economică și socială ca un domeniu distinct de activitate cu o prezență tot mai activă și o evoluție rapidă fiind o sursă importantă pentru transformările din dinamica socială precum și a unor serii de interdependențe.

Deși este considerat de majoritatea experților din acest domeniu ca fiind un fenomen care aparține epocii contemporane, turismul s-a format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și de asemenea primele încercări de definire și caracterizare datează din această perioadă. În primul secol de la apariția turismului, evoluția sa a fost relativ lentă, lucru ce s-a reflectat și în planul clarificărilor conceptuale.

Turismul este „o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber” el constă în „mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afara reședinței obișnuite și activitățile desfășurate în timpul petrecut la acele destinații” și de asemenea de multe ori are impact asupra economiilor zonelor vizitate prin cheltuielile efectuate.

În general turismul se manifestă ca un fenomen economico-social complex, apărut prin integrarea mai multor ramuri distincte ale economiei, adică despre activitatea din restaurante, hoteluri, transporturi, agenții de voiaj, touroperatori sau domenii angajate direct și în principal în servirea turiștilor, ca și din altele implicate în mai mică măsură sau indirect.

Organizația Mondială a Turismului este principalul organism internațional care a propus mai multe definiții în domeniul turismului pentru o serie de termeni și concepte specifice cum ar fi noțiunile de turism, turism intern și internațional, turist, cerere turistică, ofertă turistică, industrie turistică etc.

Din perspectiva Organizației Mondiale a Turismului este considerat turist orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței pentru o durată mai mică de un an și ale cărui motiv principal de călătorie sunt altele decât exercitarea unor activități în scopul remunerației.

Profesorul elvețian doctor W. Hunziker deține una dintre cele mai cuprinzătoare definiții date turismului și anume : “turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare”

Legislația românească propune prin H.G. 58/1998 o serie de termeni și definițiile lor, care să coincidă cu prevederile europene și internaționale.

H.G. 58/1998 privind organizare și desfășurarea activității de turism în România, definește conceptele turistice astfel:

Turism – ramură a economiei naționale cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unor activități remunerate la locul vizat.

Turismul se poate clasifica după următoarele criterii:

– după motivele călătoriei;

– după gradul de mobilitate al turistului;

– după trăsăturile sociale și economice ale turiștilor;

– după modul de angajare al prestațiilor turistice;

– după vârsta participanților.

Aceste forme de turism se suprapun prin anumite caracteristici comune.

1.2 Rolul turismului în economie

Satisfacerea nevoilor turiștilor este funcția comună pe care industria turistică o urmărește printr-o varietate de activități și ramuri ale economiei. Turismul ca activitate comercială valorifică output-ul unor ramuri ale producției materiale cât și cel al sectorului serviciilor.

Pe plan mondial, în ultimele decenii, economiile moderne au susținut dezvoltarea serviciilor. Structura și rolul acestora s-au amplificat în mod continuu și ascendent, contribuind în mod deosebit la reorientarea forței de muncă spre sectorul terțiar și dezvoltare regională.

Turismul este benefic deoarece este un consumator de resurse naturale, umane și culturale, de servicii directe și indirecte fiind la rândul său inițiator de servicii proprii. Prin conținutul și funcțiile lor, serviciile din turism răspund atât industriei de profil cât și celor ale consumatorilor.

Calitatea deosebită a turismului în realizarea unor efecte sociale și economice presupune următoarele:

accelerarea acțiunilor de amenajare a teritoriului și îmbunătățirea infrastructurii generale;

participarea și susținerea acțiunilor de protecție a mediului înconjurător;

mijloc activ de educație și instruire, îmbogățirea orizontului informațional și cultural pentru utilizarea timpului liber;

valorificarea superioară a resurselor turistice;

dinamizarea schimburilor economice și sociale.

Contribuția turismului la valorificarea superioară a resurselor sau la dezvoltarea unor zone mai puțin dezvoltate în resurse capabile să asigure extinderea unor industrii prelucrătoare sau întreprinderi, însă bogate în resurse turistice naturale sau antropice.

Impactul turismului și al călătoriilor asupra economiei este considerabil, fiind la originea a circa 7% din investițiile mondiale de bunuri și echipamente, investiția inițială din turism incluzând investiții în hoteluri, restaurante, zone comerciale, porturi, aeroporturi ș.a.

Principalele surse de creare de locuri de muncă din mai multe țări sunt turismul și călătoriile, estimându-se aproximativ un total de 105 milioane de persoane care se află în sectorul serviciilor din turism.

Turismul este una dintre marile industrii ale lumii deoarece are un impact sesizabil asupra balanței de plăți a multor țări, prin aportul de valută obținut din participarea acestora pe piața turistică internațională.

În economia multor țări turismul participă cu o proporție semnificativă prin veniturile sale și este din cele mai mari producătoare de locuri de muncă. Contribuția sa la PNB, angajarea și dezvoltarea regională sunt bine documentate și spre deosebire de alte sectoare, este prevăzut să crească în importanță în următoarele decenii ca urmare a creșterii timpului liber.

1.3 Formele de turism și tipologia lor

Turismul poate fi definit prin aspectul concret prin care îl definește asocierea sau combinarea serviciilor (cazare, alimentație, transport) ce compun pachetul turistic însă și modalitatea de vânzare a acestuia.

Formele de turism sunt grupate după o serie de criterii, iar acestea sunt:

în funcție de locul de originea turiștilor, turismul se clasifică în:

turismul național sau intern:este practicat de către turiștii autohtoni pe teritoriul țării lor;

turismul internațional:semnifică deplasarea persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință.

după modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:

turismul organizat: se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).

turismul neorganizat, numit uneori și pe cont propriu: nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport.

turismul semi organizat (mixt): se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.

în funcție de gradul de mobilitate a turistului se clasifică în:

turism itinerant sau de circulație: caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.

turismul de sejur scurt care cuprinde turiștii ce se deplasează pe o durată scurtă de timp (maxim o săptămână) reprezentativ fiind turismul de weekend.

turismul de sejur mediu cuprinde turiștii a căror ședere într-o zonă nu depășește 30 zile, perioadă ce coincide cu durata concediilor plătite. Este cel mai practicat, fiind unul de masă, lucru datorat disponibilității de perioade limitate de timp liber a populației, însă are un caracter sezonier accentuat.

turismul de sejur lung este alcătuit din cei ce au o durată de ședere mai mare de 30 zile. Această formă turistică deține trăsături tipologice bine conturate pentru că presupune că cei ce călătoresc au depășit deja vârsta muncii active – pensionarii, sau cei ce dețin venituri ridicate și își pot permite să se bucure de perioade mai lungi de vacanță.

din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:

turism continuu (permanent): organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

turism sezonier: legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

după mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

drumeții;

turism rutier;

turism feroviar;

turism naval;

turism aerian.

în funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:

turismul de agrement: este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor;

turismul de odihnă și recreere: are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

turismul de tratament și cură balneară: este o formă specifică a turismului de odihnă pentru a preveni anumite îmbolnăviri și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne.

turismul sportiv: este o formă a circulației foarte agreată și care acoperă toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;

turismul științific: are un caracter ocazional, însemnând participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective științifice.

turismul de cumpărături: (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.

după caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:

turismul privat: este practicat de persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare.

turismul social: este un turism de grup, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun.

turismul pentru tineret: constituie o formă aparte a turismului social, adresându-se categoriilor tinere ale populației și apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

turismul de afaceri: este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.

după categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:

turism pentru tineret;

turism pentru populația activă;

turism pentru pensionari.

după caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:

turismul de sejur pe litoral practicat pentru sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear, cura heliomarină;

turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și weekend aproape în tot timpul anului, iar în sezonul de iarnă turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă: schi, bob, patinaj, snowboard;

turismul în stațiunile balneoclimaterice reprezintă un sector important în cadrul turismului românesc, datorită particularităților sale specifice.

turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.

Caracterizarea formelor de turism

În practica turistică internațională și chiar în țara noastră au avut loc schimbări importante în ceea ce privește diversificarea obiectivelor călătoriilor și priorităților preferințelor turiștilor.

Forme moderne de turism

Turismul de afaceri este acea formă de turism practicată în interes de serviciu de către angajați sau de alte categorii de persoane în interiorul sau în afara țării și care include târguri și expoziții, reuniuni și conferințe, participarea la întâlniri de afaceri. Turismul de afaceri reprezintă în zilele noastre aproximativ 20% din totalul călătoriilor internaționale și aproape un sfert din totalul veniturilor turistice, având cote diferite de la o țară la alta, în funcție de dotarea turistică și nivelul de dezvoltare economică.

Formele turismului de afaceri se structurează în:

turism general de afaceri care se referă la activitatea persoanelor ce lucrează, pentru o perioadă mai scurtă de timp, în afara locului de muncă obișnuit (ex. ziariști, reprezentanți vânzări,);

turismul de reuniuni este considerat una dintre cele mai obișnuite forme ale călătoriilor de afaceri fiind cauzat de participarea la un eveniment de tipul conferințelor, simpozioanelor, colocviilor, întâlnirilor, congreselor.

târgurile și expozițiile stimulează călătoria a două categorii de persoane: expozanți și vizitatori și se definesc prin prezentări de produse și servicii, destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau a informa vizitatorul.

călătoriile stimulent sunt vacanțe scurte, însă au un nivel de confort mai ridicat, oferite anumitor categorii de angajați și, frecvent, familiilor acestora, cu accent pe relaxare, distracție, ca recompensă pentru performanțele deosebite obținute în activitatea profesională.

Turismul urban se referă la petrecerea timpului liber, a vacanțelor în orașe, pentru vizitarea acestora și pentru desfășurarea unor activități de natură foarte diversă, cum ar fi: vizionarea de spectacole, expoziții, efectuarea de cumpărături, vizite la cunoștințe, întâlniri cu prietenii. Turismul urban deține o pondere semnificativă în structura circulației turistice. Astfel, pentru majoritatea țărilor din europa, deplasările în orașe concentrează circa 35% din totalul călătoriilor, cu cote diferite de la o țară la alta.

Turismul cultural înseamnă vizitarea, în scopul satisfacerii nevoilor culturale și spirituale a locurilor istorice, monumentelor de artă și arhitectură, muzeelor, galeriilor de artă. Turismul cultural prin locul de desfășurare, modul de organizare și prin natura motivelor sale se suprapune cu cel de loisir și cel de afaceri. Produsul turistic cultural se constituie prin combinarea a două grupe distincte de elemente: cele culturale și cele turistice.

Turismul rural se referă la toate activitățile organizate în cadrul mediului rural, mijloc de găzduire fiind atât gospodăria țărănească cât și hoteluri rustice, popasuri sau hanuri.

Agroturismul presupune găzduirea în gospodăria țărănească (pensiune, fermă) și consumarea de produse agricole obținute în gospodăria respectivă și participarea la activitățile agricole specifice.

1.4 Serviciile turistice – caracteristici și clasificare

Serviciul turistic este un ansamblu de activități ce au ca scop satisfacerea tuturor nevoilor turistului prin asigurarea condițiilor de refacere a capacității de munca, petrecerea timpului liber cât mai plăcut și dobândirea de cunoștințe noi și deprinderi noi. Pe de o parte serviciile turistice au ca scop satisfacerea necesităților obișnuite, cum ar fi: hrana, odihna, iar pe de altă parte ele prezintă formele particulare și de manifestare specifice caracteristicii turismului.

Serviciul turistic reprezintă o parte din serviciile economiei naționale, constituit sub forma unui produs turistic complex format din o serie de subproduse turistice cum sunt : transportul, cazarea, masa, agrementul, asistența medicală etc.

„Dicționarul Explicativ al Limbii Române”(Ed. Științifică, București, 1989, pag. 949) indică următoarea definiție “serviciile sunt considerate a reprezenta un sector al economiei naționale în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale, fară a se materializa obligatoriu în produse sau bunuri”

În literatura de specialitate serviciile turistice sunt adesea clasificate astfel:

servicii principale: serviciile de transport, cazare, alimentație, agrement;

servicii suplimentare: serviciile de informare, serviciile de intermediere, serviciile cu caracter cultural-educativ, recreativ, sportiv sau cele cu caracter special și de cure sau tratamente balneo-medicale.

1.4.1 Serviciile turistice principale

Serviciile turistice principale intră în categoria serviciilor specifice și reprezintă serviciile de bază, acele servicii la care turistul nu poate renunța, fiind destinate satisfacerii unor nevoi generale cum ar fi odihna sau hrana și unor nevoi specifice turiștilor (transport, agrement) și care dețin o pondere importantă în structura consumului turistic.

Pachetul de servicii pe care un turist îl poate solicita în timpul unei călătorii turistice, în decursul unui sejur de vacanță sau în cadrul unei forme particulare de turism este foarte variat, depinzând de însăși forma de turism practicată, de diversitatea produselor turistice în cadrul fiecărui forme de turism, de distanța între localitatea de reședință a turistului și locul unde se va realiza acest consum turistic, de sezonalitatea activității turistice, de felul atracțiilor turistice majore care polarizează fluxurile turistice spre anumite destinații, de puterea de cumpărare a clientului potențial și într-o proporție importantă, de gusturile, preferințele, aspirațiile etc. sau astfel spus, de motivațiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potențiale.

Serviciile de transport

Transportul constituie unul din cele mai importante servicii ale turismului. Aceste servicii se desfășoară pe baza acordurilor încheiate între furnizorii mijloacelor de transport (aerian, rutier, feroviar, naval) și unitățile de turism, ținându-se seama de baza de cazare și de celelalte posibilități necesare desfășurării în condiții optime a acțiunilor turistice.

Astfel serviciile de transport prezintă un rol important în turism, asigurând pătrunderea în zone de interes turistic prin întâlnirea cererii cu oferta și transformarea acestora în efective care să permită valorificarea potențialului turistic al unei zone.

Tipul de transport și durata călătoriei sunt două elemente importante și fundamentare pentru decizia de a opta pentru anumite forme de turism.

Pentru organizarea transportului trebuie ținut cont de necesitatea creșterii confortului său, acesta fiind important în stimularea deplasării turiștilor. Îmbunătățirea condițiilor în interiorul mijloacelor de transport vizează elemente ca asigurarea transferului de la stația de destinație la hotel și invers, efectuarea fără incidente în timpul călătoriei, efectuarea unor prestații auxiliare privind transportul bagajelor.

Transportul rutier deține primul loc atât pe plan intern cât și internațional. Acesta se realizează cu ajutorul autocarelor, microbuzelor și autoturismelor. Avantajele care motivează opțiunile turiștilor constă in privința mișcării, costul călătoriei, durata călătoriei, etc.

Turiștii autohtoni și cei străini, pot fi transportați în interiorul și în exteriorul țării cu automobile de diferite feluri. Astfel, cei din prima categorie pot folosi autobuzele de linie sau autocarele, iar cei din cea de a doua categorie sunt transportați cu autocarele și microbuzele în cadrul itinerariilor stabilite în prealabil sau în cadrul itinerariilor stabilite cu ocazia unor excursii organizate în grup. Turiștii străini individuali pot folosi pentru călătoriile turistice pe cont propriu autoturisme închiriate după sistemul ,,Rent a Car" sau automobilul propriu.

Autocarele oferă o serie de avantaje: libertatea și suplețea utilizării, confort, securitate, aer condiționat, radio, televizor, eventual bar frigorific, viziunea panoramică a peisajelor traversate etc. Ele sunt deservite de una sau două persoane, având în plus și un ghid turistic care se îngrijește de necesitățile curente ale turiștilor și care prezintă totodată localitățile intermediare ale itinerariilor și cele de sosire. Transportul cu autocarele se face, îndeosebi, de la stațiile aeriene (aeroporturi) până la stațiunile de sejur.

Transportul aerian este utilizat în mod normal pe distanțe mari și foarte mari. Dezavantajele acestui tip de transport sunt legate de dependența acestora de condițiile atmosferice, de costurile ridicate, de faptul că îmbarcarea-debarcarea se efectuează în afara localităților.

Serviciile de transport aeriene sunt de două feluri :

servicii de transport efectuate cu avioane „De linie" ;

servicii de transport efectuate în sistemul „Charter".

Serviciile „De linie" sunt acele servicii care se desfășoară în mod regulat, după un anumit orar și sunt de două feluri : naționale și internaționale. Primele se efectuează pe teritoriul țarii, iar celelalte se desfășoară între țări și continente diferite.

Serviciile „Charter" au loc la anumite intervale de timp, toate locurile ocupate la bord constituind obiectul unui contract distinct încheiat eu diferite unități de turism, însoțit de o listă nominală a pasagerilor cu specificarea datei plecării și a înapoierii pasagerilor și cu identitatea acestora : data nașterii, naționalitatea, numărul pașaportului. Se obișnuiește ca la asemenea călătorii să se prevadă, la un preț global și în cadrul unui sejur determinat, serviciile de bază : cazare, masă și transport dus-întors.

Transportul feroviar deține și el un loc important datorită avantajelor pe care le prezintă ca regularitatea și certitudinea realizării deplasării ca urmare a independenței mijloacelor feroviare față de starea vremii, costul relativ mai mic față de transportul aerian, îmbarcarea – debarcarea în interiorul localităților, confortul oferit prin intermediul vagoanelor de dormit, etc. Avantajele acestui tip de transport împreună cu cheltuielile reduse stimulează utilizarea transporturilor feroviare.

Transportul naval este utilizat mai puțin datorită faptului că viteza de deplasare este mică, costurile sunt ridicate și datorită necesității de a folosi și alte mijloace de transport. În prezent sunt folosite mai mult sub forma croazierelor.

Serviciile de cazare turistică

Serviciul de cazare semnifică crearea condițiilor si confortul necesar pentru adăpostirea și odihna turiștilor. Astfel baza tehnico – materială de cazare ( hoteluri, moteluri, case de odihnă, popasuri turistice, cabane, hanuri, etc.) trebuie să fie dotată corespunzător pentru a oferi turiștilor condiții optime și cele mai bune posibilități, în așa fel încât turistul venit de la distanțe apreciabile să aibă o satisfacție cât mai mare.

De asemenea serviciul de cazare este influențat de dotarea cu personal a capacităților de cazare, de nivelul de calificare a angajaților, de organizarea din unitățile hoteliere. Dimensiunile circulației turistice si posibilitățile de valorificare a patrimoniului sunt influențate negativ daca apar neconcordanțe între nivelul confortului oferit și exigențele turiștilor, din lipsa spațiilor de cazare si echiparea lor necorespunzătoare sau din cauza numărului mic de angajați sau slaba lor pregătire.

Amenajările legate de condițiile de odihnă și agrement, contribuie în mod direct la prezența turiștilor într-o zonă pe lângă atracția exercitată de un obiectiv turistic. Rolul acestor dotări constă în faptul că turiștii doresc să-și petreacă vacanța într-un cadru natural însă fără să simtă lipsa confortului specific civilizației moderne.

Hotelul este o unitate de cazare cu o capacitate mare, cu camere sau apartamente mobilate, care sunt oferite unei clientele în trecere, fie unei clientele care efectuează un sejur pe o perioadă mai îndelungată în afara reședinței sale.Clasificarea hotelurilor se face în funcție de anumite caracteristici: confort, număr de camere, echipament, suprafață comercială, calitatea și complexitatea serviciilor, etc. Fiecare categorie are un anumit tarif de cazare.

O altă unitate de cazare pentru turiști este motelul. Acesta este în general destinat pentru turiștii aflați în trecere înspre diverse localități și este așezat în afara localităților în apropierea unei axe rutiere. Aceste unități au de obicei și servicii anexe destinate reparațiilor mici, spălatului, alimentări cu carburant, parcare, etc.

Hostelurile sunt unități de primire turistica cu o capacitate minimă de 3 camere sau apartamente dispuse pe un nivel sau mai multe niveluri, de regulă în clădiri cu altă destinație inițială decât cea de cazare turistică.

Vilele funcționează în clădiri independente cu o capacitatea relativ redusă și care au o arhitectură specifică fiind situate în zone și localități de interes turistic sau în stațiuni balneo – climaterice, asigurând cazare turiștilor și prestarea de servicii specifice.

Hanul turistic oferă o ospitalitate similară cu cea hotelieră, cu deosebirea că acestea oferă servicii turistice în localuri cu configurații arhitectonice de epocă iar exploatarea acestora poate fi permanentă sau sezonieră.

În zonele montane se găsesc unități denumite cabane, care au o capacitate redusă de cazare și cu arhitectură specifică, asigurând cazarea, alimentația și alte servicii specifice necesare turiștilor aflați în drumeții sau la odihnă în zone montante.Ele pot fi situate în locuri ușor accesibile cu acces auto sau greu accesibile fiind în zone izolate și fara acces auto.

Bungalowurile au de asemenea o capacitatea redusă de cazare, fiind realizate de regulă din material lemnos sau materiale similare și sunt amplasate în jurul campingurilor, satelor de vacanță, sau ca spații complementare pe lângă alte structuri turistice. Acestea funcționează de regulă ca activitate sezonieră și asigură cazarea turiștilor, precum și celelalte servicii specifice.

Campingurile sunt destinate să asigure cazarea turiștilor în corturi sau rulote, fiind amenajate astfel încât să permită acestora să-și parcheze mijloacele de transport, să-și pregătească masa și să beneficieze de alte servicii specifice acestor unități. Campingurile au caracter sezonier și sunt amplasate de regulă în locuri pitorești, ferite de zgomot sau poluare, pe suprafețe de campare amenajate corespunzător si bine delimitate.

Satul de vacanță este un ansamblu de bungalouri sau vile care asigură turiștilor servicii de cazare, alimentație și o gamă diversificată de prestații turistice suplimentare.

Popasul turistic, care suplinește cazarea turiștilor în perioadele de vârf în căsuțe, bungalouri și chiar în corturi. Ele sunt dotate cu un restaurant și cu unele servicii de agrement și au în plus o grădină sau un parc, situate în afara locurilor aglomerate.

Pensiunile turistice au o capitate de maxim 30 de locuri în mediul rural și până la 20 de camere în mediul urban, funcționând în clădiri independente sau în locuințele cetățenilor.

Navele maritime sau fluviale și inclusiv pontoanele plutitoare sunt utilizate și ele pentru cazarea turiștilor sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi și sunt clasificate pe stele în funcție de calitatea dotărilor și serviciilor care le oferă.

Serviciile de alimentație publică

Acest serviciu este destinat satisfacerii trebuințelor de hrană ale turiștilor dar și a unor nevoi de recreere și distracție. Sunt prestate de unitățile de alimentație cu sau fără specific: restaurante, braserii, cofetării, etc., dezvoltându-se în relație cu serviciile de cazare sau independent de acestea.

Pe plan mondial sunt apreciate unitățile de alimentație publică, fiind necesare și nedespărțite de activitățile turistice hoteliere, de agrement, de tratament balnear. În toate țările care dețin un turism avansat, exista tendința de a extinde si diversifica rețeaua de alimentație publică pentru ca turiștii să poată să se hrănească rapid, rațional, economisind timpul pe care-l pot folosi odihnindu-se sau să își îmbogățească cunoștințele.

Alimentația publică determină calitatea prestației turistice în ansamblul ei, influențează conținutul și atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicații asupra dimensiunilor și orientării fluxurilor turistice prin calitatea sa de componentă a produsului turistic.

Este necesar ca turistul să-și poată procura hrană în toate momentele cheie ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinație și sejur, locuri de agrement.

De asemenea este important să existe diversitate în unitățile de alimentație publică pentru a satisface toate categoriile de turiști. Este necesar de a răspunde în egală măsură cerințelor turiștilor autohtoni și străini.

Un rol important îl constituie muzica și dansul în segmentul distracțiilor oferite de unitățile de alimentație publică prin organizarea de concerte, programe de muzica și dansuri folclorice sau moderne atât pentru tineri cât și pentru persoane în vârstă.

Serviciile de agrement

Serviciile de agrement sunt indispensabile din pachetul de servicii turistice deoarece acesta este un domeniu care asigură turiștilor o stare de împlinire și bună dispoziție alături de amintiri plăcute. Agrementul se definește ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor și astfel acesta asigură destinderea, reconfortarea fizică, comunicare, divertisment, dezvoltarea capacităților fizice, etc.

Toate acestea se realizează prin practicarea sporturilor, prin vizitarea cunoștințelor, prietenilor, prin practicarea unor jocuri, prin vizite culturale. Agrementul este un element important de care trebuie să se țină cont în amenajarea zonelor turistice, fiind astfel un mijloc de atracție a stațiunilor turistice și de a asigura competiția dintre acestea prin ofertele turistice și diversificarea lor.

Din punct de vedere economico-social, dezvoltarea agrementului răspunde exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice.

Agrementul constituie motivația principală a turismului, punctul de plecare care conduce la crearea de noi tipuri de vacanță, cum ar fi: alpinism, tenis, vânătoare, turism cultural, yachting, schi. Turismul ca activitate nu poate exista fără agrement.

Serviciul de agrement poate fi grupat la rândul său în mai multe categorii după motivațiile turiștilor, în excursii, dotări cultural – artistice, dotări sportive sau altele.

Astfel excursiile sunt organizate în mai multe variante și pe diverse trasee prin obiective de mare atracție, constituind unul din cele mai utilizate și eficiente serviciu de agrement.

Organizatorii urmăresc valorificarea superioară a calităților cadrului natural (lacuri, mare, pajiști, păduri, strat de zăpadă) pentru a oferi materia primă necesară diversificării agrementului. De aceea în stațiunile montane, unele dotate pentru a primi turiști în tot cursul anului, sunt construite diferite piste de schi, patinoare naturale și artificiale, piste pentru săniuțe, piscine acoperite, iar pentru sezonul cald terenuri de volei, golf, tenis, echitație sau cursuri de alpinism.

În stațiunile de litoral sau pe lacuri se utilizează ambarcațiuni pentru sporturi nautice (înot, schi nautic, etc.) și alte dotări necesare.

De asemenea preocupările organizatorilor din turism fată de dotările și acțiunile cultural-artistice sunt de o importanță majoră, ele fiind variate ca forme: teatre, muzee, carnavaluri, expoziții, cinematografe, festivaluri și sunt un punct de atracție mare pentru turiști.

1.4.2 Serviciile turistice suplimentare

Serviciile suplimentare sau complementare, ambii termeni fiind folosiți în literatura de specialitate și acoperă același conținut, presupun accesul la servicii care se caracterizează prin varietate și care se asociază unor servicii de bază, cum ar fi: serviciile de informare, serviciile de intermediere, serviciile cu caracter cultural-educativ, recreativ, sportiv, cele cu caracter special și de cure sau tratament balneo medical.

Serviciile de informare sau funcția de sfătuitor al turistului, se desfășoară pe timpul călătoriei sau la pregătirea acesteia și presupune informarea corectă și la timp, punându-se la dispoziția turiștilor, gratuit sau contra cost, toate informațiile solicitate prin consiliere turistică, anunțuri, afișe, pliante, cataloage sau prin viu grai cu ajutorul ghizilor.Decizia de cumpărare este influențată de rapiditatea și calitatea informării turistice.

Serviciile de intermediere sunt frecvent utilizate în a ușura circulația turistică și pentru a petrece timpul liber cât mai agreabil. Astfel rezervările de locuri în unități hoteliere, mijloace de transport sau la diverse manifestări cultural artistice, sportive și de închiriere a unor obiecte de participare la diverse jocuri sau sporturi sunt adesea utilizate.

Serviciile cu caracter cultural-educativ prezintă un rol important în turism, ele favorizând îmbogățirea cunoștințelor prin contactul cu locuri și oameni, stimulează nevoia de informare și participare la diverse spectacole, vizitarea de muzee, expoziții, obiective istorice, culturale, științifice sau participarea la diverse concursuri pe diferite teme.

Serviciile cu caracter recreativ cuprind mai multe domenii și se desfășoară în funcție de preocupările turiștilor, preferințele lor, vârstă, sex.

Serviciile cu caracter sportiv completează formele obișnuite de agrement prin manifestări turistice sportive care se desfășoară, ca și activitățile de agrement, în interiorul unor obiective sportive sau în aer liber și presupune îndrumarea și supravegherea desfășurării acțiunilor și este necesar să fie dotate adecvat cu săli de sport, terenuri, pârtii de schi, piscine si alte obiective cu destinație sportivă.

Serviciile cu caracter special includ organizarea de conferințe, simpozioane, festivaluri, expoziții, congrese, programe și servicii speciale pentru copii mici, programe de vânătoare și pescuit sportiv, programe artistice, asistență medicală. De asemenea în prezent există agenții de turism care se ocupă cu practicarea acestor servicii iar în ultima perioadă acest tip de servicii a cunoscut o largă dezvoltare pe piață.

Serviciile cu caracter de cure și tratament balneo medical sunt considerate suplimentare atunci când turiștii își completează vacanța dintr-o stațiune cu tratamente cu caracter preventiv prin cure de ape minerale, aerosoli, băi de nămol sau gimnastică.

Turiștii pot beneficia și de alte servicii suplimentare, pe lângă cele menționate, oferite de organizatori care includ servicii de asigurare a turistului, diverse tranzacții și facilități cu scopul să stimuleze activitatea turistică.

1.4.3 Calitatea serviciilor turistice

Calitatea exprimă măsura în care serviciul prestat satisface cerințele turiștilor, acesta fiind un element definitoriu particular al produsului turistic.

Totalitatea elementelor care asigură cadrul în care se realizează contactul dintre organizator și turist, adică clădirile, mobilierul, decorul, reprezintă ambianța. Nu doar ambianța reprezintă un element important ci și personalul de servire și echipamentele.

Turiștii vor fi satisfăcuți de serviciile primite dacă obțin ceea ce au așteptat și dacă sunt mulțumiți de felul în care au fost serviți, în timp ce prestatorul de servicii apreciază calitatea tehnică calitativ-obiectiv, astfel calitatea serviciilor fiind judecată diferit de prestatorul serviciilor și de turiști.

Prestarea unui serviciu tehnic de bună calitate nu asigură satisfacția clientului, este important ca prestatorul să fie conștient de rolul interacțiunii dintre prestator-client și atitudinea cu care au fost oferite serviciile. Percepția calității nu are aceeași importanță pentru client și pentru prestator și variază de la un client la altul.

Consumatorul este cel care apreciază la final calitatea serviciilor și care compară așteptările sale cu experiența câștigată în timpul prestării. Calitatea unui serviciu va fi apreciată diferit daca este nou sau deja răspândit și dacă clientul îl descoperă pentru prima dată sau l-a mai întâlnit deja.

Calitatea serviciilor este mai greu de definit și determinat datorită intangibilității acestora iar soluția o constituie determinarea modului în care apreciază consumatorii prestațiile de care au beneficiat.

Întotdeauna clientul evaluează impresia de ansamblu și nu a componentelor iar din această cauză în materie de servicii, calitatea este totală sau deloc.

Capitolul 2

RESURSELE TURISTICE ALE ZONEI SÂMBĂTA DE SUS ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

2.1 Istoricul zonei turistice Sâmbăta de Sus

În imediata apropiere a comunei Voila, se află una dintre cele mai mari comune din Țara Făgărașului, Sâmbăta de Sus care are în componența sa satul Sâmbăta de Sus și Stațiunea Climaterică Sâmbăta de Sus.

În drumul spre Sâmbăta de Sus, turiștii au posibilitatea să cunoască una din cele mai mari herghelii din țară, unde se crește vestitul cal lipițan, aceasta fiind amplasată în Sâmbăta de Jos. De asemenea în această localitate se află și un castel construit de către contele Iosif Brukenthal.

Cea mai veche mențiune documentată despre sat o avem de la Vlad Dracul, voievodul Țării Românești, care la 20 ianuarie 1437, întărește lui Roman, nepotul boierului Stanciu, câteva sate în Țara Făgărașului, printre care și Sâmbăta de Sus. În secolul al XVII-lea satul trece in stăpânirea boierilor Preda și Barbu din Brâncoveni, a lui Constantin Brâncoveanu și urmașilor acestuia.

În Sâmbăta de Sus mai poate fi vizitată biserica ortodoxă, ctitorie a egumenului Visarion de la mănăstirea Sâmbăta, construită după 1700. Biserica se caracterizează printr-o linie arhitectonică simplă. Interiorul, în schimb, este în întregime acoperit de o frumoasă pictură murală. Pe latura de est a pridvorului bisericii, în interior, se află o inscripție în memoria eroilor din timpul primului război mondial, iar pe latura de nord, o altă inscripție, în memoria eroilor căzuți în timpul celui de-al doilea război mondial.

Pe o uliță mărginașă a satului se află o poartă monumentală din piatră și cărămidă, ornamentată cu frumoase decorații sculpturale, la circa 100 de metri de castelul construit în jurul anului 1800 de Grigore G. Brâncoveanu, nepotul domnitorului, castel aflat într-o frumoasă grădină.

Primul Castel a fost construit de Constantin Brâncoveanu în anul 1708, care s-a degradat în timp și a fost demolat pentru a fi construit castelul lui Grigore Brâncoveanu în anul 1800.

În prezent castelul este în curs de restaurare și de reamenajare ca spațiu de interes turistic.

La circa 9 kilometri de sat se află Stațiunea Climaterică Sâmbăta, situată la o altitudine de 670 metri, într-o frumoasă poiană de peste 15 hectare, cu o capacitate de cazare mare și restaurante bine aprovizionate.

La circa 300 metri sud-vest de Complex, se află Mănăstirea Sâmbăta, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Eliberată de alte clădiri care i-ar umbri frumusețea, mănăstirea este înconjurată de păduri, oglindindu-se în luciul apei albastre a celor doua lacuri.

Așezarea pitorească a complexului turistic și mănăstirii, lacurile din apropiere, parcurile mănăstirii și lărgimea spațiului de agrement, precum și șoseaua modernizată care ușurează deplasarea iubitorilor de drumeție spre cabanele din Munții Făgărașului, fac din întreaga așezare un minunat loc de popas.

De la Complexul Sâmbăta, urmând un drum forestier accesibil și autoturismelor până la noul baraj construit, iar de acolo pe jos, se poate ajunge la cabana Valea Sâmbetei care se află la o altitudine de 1410 metri cu o capacitate de 48 de locuri. Urmând traseul în continuare, se poate urca la Fereastra Mare a Sâmbetei, de unde se deschid alte drumuri în masiv, atât spre cabana Urlea cât și spre Vârful Moldoveanul sau minunatele căldări glaciare ale văilor Viștișoara, Viștea Mare, Ucișoara și Ucea Mare.

2.2 Potențialul turistic natural și antropic

Țara noastră are un potențial turistic de o mare complexitate și deosebit de valoros prin configurația variată a teritoriului și istoriei sale. Cadrul natural al României este alcătuit din trei componente naturale, mai exact din Munții Carpați, Marea Neagră și fluviul Dunărea. Aceste elemente fizico-geografice reprezintă o oază pentru oferta turistică prin diversitatea reliefului și a structurii geologice.

La poalele Munților Făgăraș se află stațiunea climaterică Sâmbăta, amplasată într-un cadru natural deosebit de pitoresc și cu nenumărate obiective de interes turistic fiind mult solicitată în sezonul de vară.

Elementul cel mai important din zona turistica Sâmbăta îl reprezintă relieful, mai exact Munții Făgăraș, care prin valoarea sa peisagistică, dar mai ales prin faptul că oferă nenumărate posibilități de amenajare și dotare turistică pentru desfășurarea activității de turism este cel mai variat și important potențial turistic din zonă.

Impresionant și spectaculos, masivul Făgăraș conturează printr-o diversitate a peisajului generată de alternanța culmilor montante și deluroase cu depresiunile si culoarele de vale care se completează cu diferite componente ale faunei, vegetației și apelor, îi sporesc complexitatea și atractivitatea.

Urmând Valea Sâmbăta se deschide drumul spre Munții Făgăraș care fac parte din Carpații Meridionali. Limita vestică trece prin vârful Cheia Bandei (2374m), se continuă prin Munții Bande, trece prin vârful Colțul Bălăceni (2286m), traversează Fereastra Mare, trece prin vârful Budru (2383m), ajunge în Fereastra Mică în Vârful Baleanu (2268m), limita coboară apoi spre sud pe râul Valea Sâmbetei, iar limita vestică este marcată de pârâul Valea Podului până în dealul Glodului (445m). Limita estică coboară din vârful Cheia Bandei prin vârful Coțovei pe culmea Lisei și se continuă pe Vâlceaua Voivodenilor până la contactul cu localitatea Sâmbăta de Jos.

O mare atracție turistică pe culmile carpatine din zona Sâmbăta sunt peisajele alpine cu pajiști întinse și bogate unde poți admira în zilele senine de iunie minunata priveliște dată de intensele suprafețe roșiatice de bujorei de munte care încântă ochiul de la mari depărtări. Bujorelul de munte sau popular smârdarul este un arbust cu frunzele eliptice, pieloase și persistente, îngrămădite spre vârful ramurilor iar florile sale mirositoare, roșii purpurii sau roz-aprins fac ca timp de circa o lună de zile să aprindă în zare pajiștile munților. Deși este o plantă ocrotită, aceasta este folosită de către localnici cât și de turiști pentru prepararea dulceței, siropului și pentru ceai, fiind un remediu natural pentru reumatism, tuse, gută.

Râul care se formează pe Valea Sâmbetei reprezintă un potențial ridicat, atât prin peisajul creat, dar mai ales prin posibilitățile pe care le oferă pentru agrement, îmbogățind astfel zestrea turistică a zonei, sporind atractivitatea.

Clima este un factor important pentru turism. Ea determină ambianța necesară desfășurării turismului printr-o serie de indici bioclimatici care evidențiază faptul că regiunile cu altitudini mijlocii prezintă un climat mai puțin solicitant decât cele cu altitudini mari unde condițiile climatice supun organismul unei solicitări mai mari în vederea aclimatizării. Clima influențează în funcție de sezon întreaga activitatea turistică precum și deplasarea turiștilor spre destinația solicitată.

Clima din teritoriul Țării Făgărașului este temperat continental moderat și diferențiată pe două trepte principale în funcție de altitudine. Stratul de zăpadă se instalează în zona montană în noiembrie iar în zona cu altitudine mai joasă pe la începutul lui decembrie și durează cu intermitențe până la sfârșitul lunii martie în zona joasă și până la finele lui mai sau iunie în zona muntoasă.

Vegetația reprezintă și ea un valoros potențial în regiune, completând peisajul montan prin farmecul pe care îl creează cu ajutorul pădurilor de conifere și foioase, oferind condiții pentru recreere și agrement.

În această zonă există un număr mare de plante care se utilizează în scop medical iar majoritatea dintre acestea se găsesc în fondul forestier. Dintre aceste plante putem enumera: cimbrișorul, afine, vâsc, măceș, zmeur, brândușe, coada calului, sunătoare, leurdă, coada șoricelului, soc, ienupăr, ferigă, etc.

Zona forestieră constituie mediul păsărilor începând cu păsările mici ca: sticletele, pitulicea, pițigoiul de brădet, codobatură mică și terminând cu pasările mari ca: mierla gulerată, cucuveaua, gâța și cocosul de munte, corbul, cucul, cioara neagră precum și altele care prin frumusețea și cântecul lor fac ca pădurea să fie un loc minunat și relaxant pentru excursioniști.

Sub aspect turistic fauna este importantă prin valoarea sa cinegetică sau estetică. Animalele de interes vânătoresc sunt ursul, mistrețul, cerbul, căpriorul, etc. Fauna acvatică nu este bogată în această zonă, găsindu-se puține specii, cum ar fi: păstrăvul, racul, lipitorile, cleanul.

Fondul cultural-istoric, alcătuit dintr-un tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de artă sau arhitectură ca și a unui inestimabil patrimoniu etnofolcloric, formează o parte însemnată a ofertei turistice și o componentă a imaginii turistice pe piața internațională.

În zona turistică de la Sâmbăta de Sus se remarcă un deosebit interes turistic pentru edificiile cu caracter religios și pentru obiectivele turistice de arhitectură medievală în stil brâncovenesc.

România se numără printre acele țări în care mărturiile de civilizație și cultură continuă să fie până în zilele noastre deosebit de bogate și pline de vigoare. În țara noastră creația populară în diverse domenii ale artei populare, folclorul literar, muzical și coregrafic cunoaște o dezvoltare deosebită, ea căpătând pe fondul puternic al tradițiilor o multitudine de noi forme și expresii artistice cu trăsături de originalitate.

Așezarea rurală din zona Sâmbăta de Sus păstrează în bună măsură datinile și obiceiurile străvechi, elemente originale de etnografie la fel ca alte așezări vecine care dețin interesante obiective cultural-istorice, beneficiind de un pitoresc cadru natural iar astfel satisfac multiplele motivații turistice.

Stațiunea climaterică Sâmbăta de Sus impune atenția pentru turism prin peisaj care este adecvat turismului de sejur și care dispune de condiții naturale atractive și variate, favorizând petrecerea timpului liber cât mai agreabil cu posibilitatea de plimbare în aer liber, drumeții, băi de aer, helioterapie, etc.

Carpații Românești oferă multiple posibilități de practicare a turismului, ceea ce dă o funcționalitate complexă în tot timpul anului, dar cu precădere, iarna și vara. Se pot practica mai mult de zece forme de turism, după cum urmează: drumeție montană, odihnă, sporturi de iarnă, în interes științific, pentru cunoaștere, pentru alpinism și speoturism, vânătoare și pescuit sportiv.

2.3 Baza materială a stațiunii

Baza materială a stațiunii cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul din această zonă pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. Astfel pe lângă mijloacele specifice turismul mai sunt și cele comune care aparțin altor ramuri. Capacitatea de cazare, alimentația pentru turism, agrementul etc., prin numărul și structura lor reflectă în cea mai mare măsuri gradul de dotare și dezvoltare turistică a zonei.

Componenta principală a bazei materiale este cazarea turistică care prin numărul său important de locuri și prin structura sa, constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din zona Sâmbăta de Sus.

Stațiunea dispune de o capacitate de cazare numeroasă datorită faptului ca în ultimii ani zona a cunoscut o creștere în ceea ce privește numărul unităților de cazare.

Cele mai cunoscute unități de cazare sunt următoarele:

Complex Turistic Sâmbăta este un loc cu o tradiție de peste 40 de ani, fiind renovat complet în ultimii ani și este dotat cu restaurant cu: capacitate de 240 de locuri, terasă cu 120 de locuri și grădină de vară cu o capacitate de 150 de locuri. Dispune și de o unitate de cazare construită recent.

Hotelul Diana: acesta dispune de cele mai moderne dotări (cablu tv, minibar, băi dotate cu cabină de duș, uscătoare de păr profesionale) și stă la dispoziția turiștilor cu o gamă completă de servicii (restaurant cu o capacitate de peste 200 de locuri, bucătărie internațională și tradițională, doua săli de conferințe cu o capacitate de 60 respectiv 40 locur, dotate profesional, gradină de vară, parcare, saună, echitație, plimbări cu atv-uri, biciclete, sală de jocuri)

În acest hotel sunt satisfăcute atât cerințele turiștilor cât și celor care călătoresc pentru afaceri.

Hotelul Academia Sâmbăta oferă o cazare în camere dotate cu: baie proprie, internet prin cablu/wi-fi, dispune de o sală pentru diferite conferințe, capacitatea de cazare fiind de 70 de camere, utilate cu frigider propriu, tv în living, fax, transport auto, schimb valutar, parcare, spălătorie, fermă proprie, sală de mese, seif la recepție, livadă. Se recomandă pentru persoanele care doresc să se refacă fizic și psihic.

Pensiunea Miruna este situată într-o zonă liniștită și ferită de trafic, fiind dotată cu 20 de camere duble, 7 camere triple, 4 apartamente, fiecare cu baie proprie și dotate cu cabină de duș și cadă cu hidromasaj, tv în fiecare cameră, sală de conferință cu 40-60 de locuri, restaurant, terasă, sală tenis, plimbări cu ATV-uri, sală de jocuri si trăsură sau sanie trasă de cai.

Pensiunea Poiana Izvorului are o capacitate de 30 de camere duble, restaurant de trei stele, climatizare, bar de zi.Camerele sunt dotate cu: baie, internet, tv, balcon sau terasă. Servicii la cerere: piscina, saună, atv-uri, sanie sau trasură trase de cai.

Vila Adriana, situată la poalele munților, stă la dispoziție cu spații de cazare modern amenajate, terasă de vară, living spațios cu șemineu, bucătărie complet utilată și parcare proprie, internet, baie pe hol. Aceasta este o casă rezervată și intimă pentru persoanele ce caută liniște și odihnă la poalele munților.

Pensiunea Poarta Norocului este una dintre cele mai frumoase și elegante pensiuni din zona rurală a Făgărașului fiind ideala pentru vacanțe sau concedii. Organizează mese festive, botezuri, aniversări pană la 50 de persoane și este dotată cu 8 camere duble cu baie proprie, două apartamente spațioase pentru familii, sală de divertisment, terasă, parcare și loc de joacă pentru copii.

Pensiunea Bell Monte este un loc plăcut în care să te relaxezi cu prietenii, în apropierea pădurii și pe malul apei. Pensiunea vă oferă cazare în 8 camere duble și toate sunt camerele sunt dotate cu bai proprii și TV. Unitatea de cazare dispune de facilități ca: frigider în unitate, grădină și curte, acces la bucătărie, grătar, sală de mese, livadă, loc amenajat de joacă pentru copii.

Pensiunea Rapsodia Munților, beneficiază de o locație aparte, fiind și ea amplasată într-o zonă liniștită, pitorească. Este amenajată cu loc de joacă pentru copii, grădină, foișor în curte, grătar, living, sală de mese, frigider, TV în living, baie pe hol, camere cu balcon, baie în cameră și TV, parcare.

Pensiunea Nicodor este amplasată în imediata apropiere a Mănăstirii Brâncoveanu într-un cadru ferit. Facilități cazare: frigider în unitate, masă de ping pong, TV în living, internet, râu în curte, parcare, grădină, acces la bucătărie, grătar, living, sală de mese, bar, restaurant.

Stațiunea dispune de multe alte unități de cazare cum ar fi: Pensiunea Hermina, Pensiunea Izvorul, Vila Ana, Pensiunea Popasul, Vila Sandru, Vila Colț de rai, Pensiunea Natur Haus, Complex Turistic Floarea Reginei, Pensiunea Oviral, Pensiunea Andeea, Pensiunea Mountain King, Pensiunea Emma, etc.

De asemenea alimentația publică de care dispune zona, oferă preparate culinare tradiționale într-un cadru plăcut, cu elemente de cultură, arhitectură, decorațiuni interioare și exterioare bine alese și care conferă alimentației o mare atractivitate.

Diversitatea și originalitatea gastronomică se constituie, prin urmare, ca element de atracție principală sau complementară, fapt ce se explică și se justifică atenția acordată acestui domeniu de servire turistică.

Alimentația publică este o componentă de prim ordin în structura unei oferte turistice elevate și astfel stațiune dispune de un număr mare de unități de alimentație publică.

Începând de la restaurantul Complex Sâmbăta, care are o tradiție în domeniul culinar de peste 40 de ani și cu o capacitate de peste 240 de locuri,putem enumera mai multe restaurante:

Restaurant Hotel Diana, cu o capacitate de peste 200 locuri, bucătărie tradițională și internațională, un meniu divers încântă clienții cu mâncăruri tradiționale românești și nu numai. Restaurantul sta la dispoziția clienților pentru mic dejun, cine de afaceri, dineuri festive, cocktail-uri și coffee-break-uri în cadrul conferințelor sau a altor evenimente organizate.

Restaurantul Emma oferă clienților săi de la mesele zilnice pană la diferite evenimente mai speciale. Oferă mai multe variante de meniuri complete.

În această zonă majoritatea unităților de cazare combină și serviciul de alimentație publică în ofertele turistice oferite clienților săi, iar majoritatea dispun de unități de alimentație particulare.

2.4 Activități turistice practicate

Agrementul urmărește relaxarea și reconfortarea fizică a turiștilor prin divertisment și dezvoltarea capacităților acestora, acesta fiind definit prin ansamblul mijloacelor sale, echipamentului, evenimentelor si altor forme oferite de unități din stațiune, asigură turiștilor o stare de bună dispoziție, plăcere și oferă satisfacția de împlinire.

Din punct de vedere economic, un agrement dezvoltat semnifică creșterea atractivității zonei turistice. Astfel agrementul este factorul principal prin care ofertele turistice sunt individualizate prin diversificarea produselor. Satisfacerea nevoilor turiștilor a determinat prin creșterea importanței agrementului transformarea acesteia în motivație turistică propriu-zisă, astfel apar noi tipuri de vacanțe: turism cultural, vacanță de schi, alpinism, vânătoare, etc.

În stațiunea climaterică Sâmbăta de Sus se identifică turismul montan care are în componență principală rețeaua de unități de cazare care tot odată oferă turiștilor săi diverse forme de agrement.

În zona turistică Sâmbăta există diferite moduri de petrecere a timpului liber, puse la dispoziția turiștilor atât de către unitățile de cazare, cât și de către firme specializate pentru agrementul sportiv și de recreere.Zona cuprinde un complex de terenuri sportive, ce pot fi închiriate împreună cu echipamente corespunzătoare, pentru diferite activități de recreere cum ar fi: fotbal, volei, tenis, baschet și alte sporturi.

Există de asemenea săli în care se pot practica diferite joburi cum ar fi: tenis de masa, biliard, șah, table, bowling, darts.

De asemenea se pot practica activități de agrement sportiv montan: poligon paintball Sâmbăta-Viștișoara team building: paintball, ATV, alpinism, foc de tabără, cină festivă, cazare în vile și pensiuni.

Pentru relaxare se pot face drumeți pentru vizitarea obiectivelor turistice din zonă: Izvorul Părintelui Arsenie Boca, Mănăstirea Constantin Brâncoveanu. La o altitudine de 1400 metri se poate ajunge la Cabana Valea Sâmbetei pe un traseu de aproximativ două ore, iar de acolo se mai poate urca în aproximativ treizeci de minute la Chilia Părintelui Arsenie la o altitudine de 1600 metri.

De asemenea se pot face plimbări de relaxare în pădurea din apropierea mănăstiri. Un alt obiectiv turistic de relaxare în zonă este herghelia din Sâmbăta de Jos, unde pot fi admirate câteva din cele mai reprezentative specii de cai.

2.5 Perspective de dezvoltare ale zonei turistice

În literatura de specialitate, cazarea și alimentația alături de tratamente sunt considerate servicii de bază. Între introducerea în circuitul turistic a unor obiective și construirea bazelor de cazare și alimentație există paralelism evident, provenind din urma cererii. Serviciul de cazare variază prin conținutul său, sau crearea condițiilor și a confortului pentru adăpostirea și odihna călătorului. Acest serviciu se reprezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităților de cazare și este alcătuit din mai multe servicii oferite turismului pe timpul vacanței în unitățile de cazare.

Dezvoltarea serviciului de cazare este dependentă de baza tehnico-materială a stațiunii care trebuie să fie dotată adecvat și să aibă dotările corespunzătoare dar mai ales să ofere condiții bune turiștilor. Personalul unităților de cazare influențează serviciul de cazare. În acest context, insuficiența locurilor de cazare, proasta organizare și lipsa echipamentelor necesare, influențează negativ calitatea prestației turistice și mai departe are urmări asupra circulației turistice.

Agroturismul montan este prezent în zona noastră și reprezintă întoarcerea către natură într-un mediu sănătos, curat și armonios. Acesta permite valorificarea unităților de cazare de tipul gospodăriilor țărănești care asigură oaspeților săi, pe lângă cazare, și masă, care este alcătuită din produse tradiționale și resurse proprii.

Astfel agroturismul motan este un mijloc prin care mediul rural este valorificat integral prin potențialul său agricol, silvic și turistic. Oferta turistică este diferențiată și multiplă în diversitatea sa, fiind organizată și condusă în mare parte de către localnici.

Turismul rural și agroturismul montan sunt foarte promițătoare pentru viitor deoarece acestea pot realiza o dezvoltare economică locală care să atragă și mențină populația în mediul rural.

Prin alegerea unor strategii clare se pot valorifica obiectivele din zona Sâmbăta de Sus, adică atingerea unor măsuri și acțiuni ca: reactivarea meșteșugurilor, stimularea unităților de prelucrare a produselor alimentare și nealimentare, extinderea și formarea de asociere într-o gamă diversificată a gospodăriilor familiale, etc.

Valorificarea acestora se pot face prin diferite manifestări de genul: festivaluri, concursuri, târguri, care urmăresc să întregească imaginea zonei și să o extindă.

Dezvoltarea și perfecționarea alimentației publice este un scop major atât în prezent cât și în viitor, fiind o preocupare permanentă a agenților economici din sfera turismului și comerțului.

În privința evoluției numărului de unități din cadrul alimentației publice se poate vorbi de o creștere semnificativă a volumului în ultimi ani dar și o intensificare a circulației turistice. Prin adaptarea la exigențele și tendințele cererii sa modernizat și perfecționat producția, sa îmbunătățit și diversificat formele de servire și comercializare.

Cu toate succesele obținute pe linia diversificării rețelei de alimentație, se simte încă nevoia de a lărgi și mai mult rețeaua unor unități mai agreate de populație și turiști cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a unităților de răcoritoare etc.

Odată cu creșterea timpului liber pe plan mondial apare și nevoia firească a populației de a beneficia de servicii de agrement tot mai diversificate, pentru a le satisface într-un mod cât mai complex dorințele și aspirațiile.

Cel mai importante loc din sfera serviciilor de agrement îl ocupă sportul, care atrage mulți turiști prin rolul pozitiv pe care îl are mișcarea în dezvoltarea armonioasă a individului.

Din păcate în țara noastră aceste activități nu au luat o amploare așa mare ca în alte țări mai dezvoltate, iar din această cauză sportul poate fi o resursă profitabilă și tot odată sănătoasă pentru turiști. Activități ca joggingul, crossurile populare, mersul pe bicicletă sau înotul sunt adevărate fenomene de masă care atrag mase mari de turiști.

Crearea unei baze materiale, atât local dar și la nivel național, propice practicării sportului poate atrage turiști de toate vârstele care apelează la asemenea servicii.

Momentan concurența din acest domeniu este slabă deoarece investiția necesară este considerabilă iar beneficiile pe termen scurt nu sunt la fel de mari ca în cazul altor activități. De asemenea este necesar angajarea unui personal calificat și este nevoie de spații suficient de mari pentru amenajarea acestor baze sportive.

În zona turistică Sâmbăta de Sus natura ne oferă cadrul în care se pot organiza competiții sportive dar și pentru practicarea altor activități de agrement din aria montană. În ultimii ani au avut loc diverse evenimente cu caracter sportiv prin care zona a reușit să atragă un număr mare de turiști atrași de natură și sport.

De asemenea pe lângă activitățile de agrement cu caracter motan, în imediata apropiere de Mănăstirea Brâncoveanu, sa amenajat recent un parc de aventură, mai exact Aventura Parc Drăguș, unde iubitorii de distracții și de adrenalină au la dispoziție trei trasee de dificultate progresivă, atât pentru adulți cât și pentru copii și alte activități, de la panou pentru escaladă până la minigolf, tir cu arcul sau tras cu arma cu lunetă.

Există un număr mare de posibilități în ceea ce privește crearea unor baze de agrement diversificate în zona turistică de la Sâmbăta de Sus, de la piste de schi, cicloturism (mountain biking) sau alpinism la activități ca plimbarea cu snowmobilul iarna, vânătoare, ture de munte de vară sau de iarnă. Pentru ca toate acestea să prindă contur este nevoie de antreprenori cu o viziune de viitor asupra turismului din zonă, iar realizarea acestor obiective ar atrage turiștii și ar fi foarte benefice zonei și economiei locale.

Capitolul 3

ROLUL MĂNĂSTIRII BRÂNCOVEANU ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI DIN ZONA SÂMBĂTA DE SUS

3.1 Prezentarea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și rolul său în dezvoltarea turismului

Turismul cultural abordează mai multe teme si forme de manifestare turistică în zona noastră, atât din punct de vedere religios cât și istoric, artistic, etnic. Din punct de vedere economic statisticile arată că persoanele care practică turismul cultural aduc un venit în medie mai mare decât turiștii normali.

Turiștii care vizitează zona Sâmbăta sunt interesați de ceea ce ține de domeniul religios, de istorie, dar și de natura ce înconjoară această zonă iar împreună toate aceste elemente creează un loc special și care merită vizitat.

Turismul și cultura sunt din totdeauna în strânsă legătură, deoarece prin moștenirea culturală au atras mereu pe cei interesați de aceste obiective.

Turismul este o sursă de venit care poate rezista trecerii timpului și aduce oportunități economice totodată. Astfel turismul este un factor cheie pentru dezvoltarea durabilă.

Cel mai intens tip de turism în zona noastră se identifică turismul religios care este o forma de turism existentă de secole și care a evoluat enorm. În zilele noastre turismul religios implică și aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere al arhitecturii, valorii acestora și conținutului de obiecte de artă.

Astfel ca obiectiv principal, care atrage anual cea mai mare parte din turiștii care vin în zona Sâmbăta de Sus este Mănăstirea Brâncoveanu.

Ca și alte ctitorii făgărășene ale lui Brâncoveanu și această mănăstire a avut darul de a fi în centrul interesului unor variate pături sociale, unele prietenești, altele dușmane. De la început până la desființarea comunității mănăstirești, în anul 1785, aici era o vatră a ortodoxiei, de aici veneau îndemnuri și încurajări pentru apărarea, legii vechi, care era forma generală de manifestare a naționalității românești. De aceea acest loc a fost mereu ținta atacurilor dușmanilor legii și poporului nostru.

După refacerea din zilele noastre a mănăstirii, aici e locul de pelerinaj a întregului sud-est a Transilvaniei și nu numai. În special, în Vinerea Izvorului, când e hramul bisericii mănăstirii, larga poiană din jur nu mai poate cuprinde lumea care se adună aici.

Chiar și alții, care nu sunt stăpâniți de preocupări religioase, dar care vin slăbiți și obosiți de aerul greu și de munca în fumul, praful și vaporii fabricilor și a aglomerației urbane, caută acest loc, pentru liniștea și ozonul înviorător pe care le îmbie pădurea de fag, de brad și muntele și astfel să câștige noi puteri.

Altădată pădurea de fag se întindea mai mult spre câmp și spre sat, făcând poienii și mănăstirii din Braniștea Sâmbetei de Sus, bun adăpost de vânturile reci de miazănoapte răsărit. In zilele noastre pădurea a cedat terenul, reclamat pentru agricultură, care e chemată să acopere necesitățile de hrană ale populației sporite a satului.

Mănăstirea e așezată în poiana dintre braniște și pădurea de pe coaste, la locul unde apa gălăgioasă a râului scapă la câmp din strâmtorile muntelui. Zbuciumul cel mai dureros 1-a avut mănăstirea mai ales când habsburgii s-au înscăunat solid în stăpânirea Transilvaniei, fiind expusă neîncetat atacurilor catolicismului, atât ale celui de cult latin, cât și de cel grecesc.

Vremuri bune a avut mănăstirea pe când domeniul Sâmbetei de Sus a ajuns în mâna familiei, care va da pe voievodul Constantin Brâncoveanu, începând cu bunicul lui, Preda Vornicul, de la 1653, ba poate chiar de pe la 1570, când se pomenește ca stăpân al domeniului un alt boier, Ivașcu Vornic, un antecesor al lui Preda.

În literatura de specialitate, părerea generală e ca biserica de zid, pe care a ridicat-o din ruina ei mitropolitul Nicolae Bălan, a fost zidită de Constantin Brâncoveanu, în același timp când zidea biserica Sf. Nicolae din Făgăraș (1697-98). Monumentul a fost zidit de Brancoveanu pe locul unui lăcaș mai vechi din lemn, pe care-l avea mănăstirea încă înainte ca domeniul să fi ajuns în stăpânirea lui Preda Vornicul.

Lăcașul de cult, înrudit cu monumentele religioase din Muntenia, are un plan treflat, cu turla pe naos si un decor al fațadelor caracteristic construcțiilor religioase din secolul al XVII-lea.

În timpul domniei Mariei Tereza, pentru a distruge credința ortodocșilor din Țara Oltului, aceasta ordonase generalului Nicolae Adolf Buccow să fie distruse mănăstirile din această zonă. Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, prin intervenția voievodului Constantin Brâncoveanu a fost cruțată în anul 1761 prin darurile pe care acesta le-a oferit.

Când a fost isprăvită prin grija voievodului ctitor, biserica mănăstirii nu era peste tot înfrumusețată cu fresce.

Aceasta s-a făcut abia la 1766-67 de zugravul Ionașcu Pană Mihai, iar ctitori ai zugrăvelii au fost Nicolae și Emanuil, strănepoți ai voievodului Brâncoveanu care la acei ani erau stăpânii domeniului, apoi un număr de călugări, în frunte cu Visarion, egumenul mănăstirii și alți credincioși mireni, ca de exemplu Mihai Mohanea și soția Anastasia din Comăna de Sus.

Nici când s-a suprimat mănăstirea, la 1785, biserica n-a fost dărâmată cu totul, cu tot ordinul categoric în acest sens dat de guvern, ci mănăstirea a fost numai „pustiită", adică lipsită de locuitori și de întrebuințare. Stricăciunile la acoperișul cupolei s-au făcut mai târziu, din cauza umezelii din ploi și zăpadă, a înghețului și prin dislocarea cărămizilor cauzată de rădăcinile tufelor crescute pe ea. Pentru aceste stricăciuni erau vinovați proprietarii și uzufructuarii domeniului de după 1785, până la reforma agrară de după primul războiul mondial: creditorii ipotecari, Dimitrie Marcu și Gheorghe Vartha, apoi însuși Grigore Brâncoveanu, ultimul urmaș direct din această familie, iar în final biserica grecească din Brașov, în tot lungul celor 100 de ani cât a stăpânit-o. Din nepăsarea tuturor celor înșirați, stricăciunile cauzate de agenții naturali au luat proporții.

Această nepăsare față de o creație de valoare românească și a familiei lui, dovedește că ultimul Brâncovean era înstrăinat cu totul de neam și atunci e explicabil și de ce, la 1823, și-a dăruit moșiile de la Sâmbăta de Sus și Poiana Mărului bisericii grecești din Brașov și nu uneia românești, ba ce e mai de mirare, în actul său de danie a dispus ca biserica grecească să plătească din venitul celor două moșii un dascăl de grecește și altul de nemțește, la școala, grecilor din Brașov, fără ca să se fi gândit să impună și unul de limba română.

Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus a fost suprimată la 1785, pe baza unei ordonanțe a lui Iosif al II-lea, dată la 12 decembrie 1782, prin care desființa în întreg imperiul austriac toate ordinele călugărești, de bărbați ori de femei, care erau organizate numai în vederea unei vieți contemplative, fără a contribui cu ceva plauzibil la binele de aproapelui sau al societății civile. Dar Iosif al II-lea nu a suprimat toate mănăstirile ortodoxe din Bucovina, deci ar fi putut face excepții și în Transilvania, cruțând mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, cu obligația de a deveni o vatră de cultură ori una de ajutor social. Nici nu s-au luat măsuri împotriva ei imediat după emiterea ordinului împărătesc, ci abia după trei ani.

O parte de vină pentru suprimarea mănăstirii ar putea să o aibă și arhiereii uniți, începând cu protopopul greco-catolic, de la Făgăraș, Constantin Ivanovici și continuând cu episcopii Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic și Grigore Maior, care pe diverse căi au întreținut o atmosferă neprielnică, împotriva mănăstirii, pe a cărei pierdere apoi n-a putut-o înlătura intervenția fraților Nicolae și Emanuil Brâncoveanu.

Visarion a fost cel mai vrednic și cel mai vestit egumen al mănăstirii din Sâmbăta de Sus. Născut la 1702, el și-a câștigat în mănăstirea de aici și în cele de dincolo de munte frumoase cunoștințe teologice și mult entuziasm pentru ortodoxie. Dacă până la 1744, popa Vasile nu a fost intrat în cinul monahal, s-ar putea admite că numele călugăresc de Visarion și-l la luat pentru prestigiul pe care și-l câștigase Visarion Sarai.

La 1783, Visarion e instituit egumenul mănăstirii, după cum ar rezulta din o însemnare făcută de el pe un Minei al mănăstirii: „1783 Aprilie zi 30. Acest Minei Aprilie este al mănăstirii Sâmbetei de Sus, {am scris) eu Visarion, întâiul egumen la 40 de ani a egumeniei mele". Fiind el născut în 1702, ar fi ajuns la conducerea mănăstirii, la vârsta de 41 de ani, deci în plină maturitate.

După puținele mărturii păstrate în scris de el însuși ori de alții deducem că viața acestui călugăr a fost bogată în fapte remarcabile. După ce și-a completat pregătirea în mănăstirea din loc și în altele din cealaltă parte a muntelui, când a revenit la așezământul său monahal, de bună seamă că el era cel mai indicat să țină școală cu preoții și cu mirenii care doreau să-și completeze cunoștințele teologice sau culturale în general și să-și adâncească viața religioasă.

Egumenul mănăstirii a ținut ca biserica Sâmbetei de Sus sa fie pictată cât mai corespunzător cu tradiția ortodoxă de zugrăvire. Aceasta a făcut-o cu atât mai bucuros că mănăstirea scăpase teafără din prăpădul anului 1761, și atât el, ca de altfel și altă lume româneasca, era convinsă că primejdia trecuse definitiv.

Probabil că până la 1766 biserica mănăstirii nu fusese zugrăvită. Această situație nu s-a petrecut numai cu biserica acestei mănăstiri. Aceeași situație a existat și la biserica brâncovenească din Făgăraș. Oricât era Brâncoveanu de bogat, se vede că nu totdeauna putea face fată la toate cererile de ajutor, cu care era asaltat.

Visarion, pe lângă ca a fost jertfit, a cules contribuții și de la alții, în primul rând de la cei doi frați Brâncoveni, Nicolae și Emanuil, proprietarii de atunci ai domeniului, de la călugării (ca de exemplu Isaia) din aceeași mănăstire și de la călugării și călugărițele din alte mănăstiri, apoi de la alți români, mireni, ca Mihai (Mohanea) și Anastasia din Comăna de Sus și de la alții.

Zugravul care a înfrumusețat lăcașul Sâmbetei a fost Ionașcu Pană Mihai, preot de mir din jurul Brașovului, care a lucrat aici în 1766 și 1767.

La cele de până aici mai menționez și ridicarea bisericii parohiale din Sâmbăta de Sus răsăriteană, la 1786, pe cheltuiala lui Visarion.

Egumenul Visarion a fost și un bun gospodar. De bună seamă că prin grija lui vor fi plantați și îngrijiți mulți pomi, mai ales meri, în grădina mănăstirii (ceea ce de fapt a fost o tradiție generală la aceste mănăstiri).

Ca să înmulțească mijloacele de trai ale călugărilor, pe râul din apropiere, egumenul a clădit o moară din bârne de fag, acoperită cu scânduri, având două pietre, una pentru mălai, cealaltă pentru făină (de grâu și de secară), în care se măcinau cerealele pentru hrana personalului mănăstirii și a gospodăriei.

În legătură cu moara, egumenul a mai instalat și un fierăstrău pus în mișcare de apă, care a făcut scânduri și lați (șipci) și pentru cei dinafara mănăstirii, deci instalația era destinată să aducă mănăstirii și venituri suplimentare.

Mănăstirea „pustiită" la 1785, n-a fost dată uitării de lumea satelor din jur. Preoții așezărilor făgărășene făceau procesiuni cu enoriașii lor, mai ales în ziua de Vinerea Izvorului. Fostul protopop Nicolae Borzea, a convocat la Sâmbăta de Sus, în Joia de după Paști a anului 1913, conferința preoțească a ansamblului protopopesc al Făgărașului, iar a doua zi cu tot alaiul au făcut procesiunea la mănăstire. De atunci încoace aceste procesiuni au devenit tradiționale. Dar cea mai mare strălucire a dat-o acestei sărbători, mitropolitul Nicolae Bălan, care își găsea mulțumirea să servească însuși la ele, pentru mulțimea tot mai numeroasă care se aduna de la mari depărtări.

Dintr-o colectă publică, el a putut reface biserica mănăstirii păstrând cât mai fidel înfățișarea originală. I-a făcut și clopotniță și a înzestrat mănăstirea cu tot ce era de trebuință pentru funcționare. A ridicat o reședință mitropolitană și o casă mare pentru adăpostul pelerinilor.

Mai de preț decât orice, i-a dat viață, așezând în ea un număr de călugări de o aleasă cultură teologică și laică și totodată pătrunși de un adânc simțământ patriotic. Prin tot ceea ce mitropolitul Nicolae Bălan a făcut pentru această mănăstire, el poate fi cu tot dreptul socotit ca al treilea ctitor al ei. Ca un ultim semn de dragoste și atașament al lui pentru această mănăstire, a ținut ca rămășițele lui pământești să se odihnească în pământul sfințit al ei.

Din punct de vedere cultural-istoric, există mai multe realizări, amenajarea bibliotecii mănăstirii precum și muzeul acesteia iar în anul 2003 a fost inaugurată Academia de la Sâmbăta de teologie cu caracter național și internațional. În această construcție pot fi cazate 160 de persoane și tot atâtea locuri și în sala de conferințe.

Atelierul de pictură al Mănăstirii Brâncoveanu este cea mai importantă școală de pictură din țară, aceasta fiind condusă de către Părintele Arhidiacon Calinic Morar iar în acest atelier se realizează picturi într-o manieră noua în stil tradițional pe sticlă și alte creații noi ce respectă vechil stil impus de meșterii din secolele trecute. Toate lucrările sunt realizate manual și necesită o muncă migăloasă.

Astfel toate aceste elemente crează un punct de atracție turistică foarte important în această zonă care atrage anual un număr important de turiști.

Aici la această mănăstire timp de patru ani de zile a fost stareț Părintele Arsenie Boca care a realizat pe valea Sâmbetei în apropierea cabanei o chilie care este în prezent o atracție turistică importantă și un loc de pelerinaj pentru credincioși. De asemenea în apropierea mănăstirii se află și un izvor de apă despre care se spune că ar avea propietăți miraculoase, mai exact Izvorul Tămăduirii. Aceast izvor era locul în care părintele Arsenie Boca se ruga și unde în prezent oameni din toate colțurile tării vin pentru această apă.

Așadar putem spune că prin intermediul Părintelui Arsenie Boca acest loc este o atracție turistică mai importantă deoarece minunile lui au reușit să aducă oameni în acest loc.

3.2 Arta și stilul brâncovenesc

Dacă învățământul, tiparul, literatura religioasă, beletristică, juridică și istorică au cunoscut în această perioadă o evidentă dezvoltare, pasul cel mai însemnat l-a făcut arta, atât prin amploarea și diversitatea ei, cât mai ales prin haina proprie pe care a îmbrăcat-o și care a primit numele de „stilul brâncovenesc".

În arhitectura bisericească din această vreme continuă să domine stilul bizantin caracterizat prin simplitatea planurilor și a volumelor, prin sobrietate. Dar, cu tot conservatorismul manifestat de biserică, pătrund și în arhitectura ei elemente noi, influențe ale renașterii italiene târzii: coloane spiralate, căpițele florale, decorații sculpturale. Este demn de menționat faptul că aceste influențe n-au reprezentat o copiere, o imitare mecanică a renașterii italiene, elementele renascentiste fiind, în general, asimilate de artiștii munteni și grefate pe un fond artistic, arhitectural propriu.

Dacă elementele noi, baroce, au pătruns mai greu și într-o măsură mai mică în arhitectura bisericească ele au dominat, în schimb, construcțiile laice. Un fapt care se impune a fi menționat și subliniat constă în aceea că noile elemente s-au împletit cu cele de factură populară. Printre elementele împrumutate din arhitectura populară amintim: schema de plan, foișorul, motivele decorative etc.

Domnitorul Brâncoveanu a ridicat multe biserici și mănăstiri în Țara Românească, în Transilvania, ca și în afara țărilor române. Iată doar câteva dintre ele: bisericile de la Potlogi, Mogoșoaia, Brâncoveni, Râmnicu Sărat, Sf. Gheorghe-Nou din București, lăcașurile de la Făgăraș și Ocna Sibiului, iar peste hotarele țărilor române la Ismail și Galata. Dar cea mai importantă construcție a fost biserica și mănăstirea Hurez.

Printre monumentele arhitectonice laice ridicate de Brâncoveanu enumerăm câteva: adăugirile de la Curtea domnească din București, Chindia Curții domnești din Târgoviște, palatele de la Potlogi și Mogoșoaia, câteva conace în Țara Românească, altele în Transilvania la Brașov, Poiana Mărului și Recea — ca și cele de la Arbănași în Bulgaria, San Ștefano în Turcia etc.

Construcțiile laice erau în general clădiri din piatră cu un singur etaj: jos locuiau slujitorii, iar sus domnitorul, familia și invitații. Pe una din laturile clădirii, de obicei către o deschidere largă (câmp sau lac), se afla „loggia" sprijinită pe stâlpi bogat sculptați. Pereții erau împodobiți pe dinăuntru cu stucaturi cu ornamentări florale sau cu picturi cu temă religioasă, mitologică sau istorică. Ferestrele alungite, ca și coșurile de altfel, dădeau clădirii o deosebită maiestate. Tipică în acest sens este construcția de la Mogoșoaia, terminată în octombrie 1700. Clădirea are trei niveluri: pivniță, parter și etaj care servea drept apartament domnesc. Bolțile palatului de la Mogoșoaia erau decorate cu picturi istorice: vizita lui Constantin Brâncoveanu la Constantinopol, portretele familiei etc. Din păcate picturile murale nu s-au păstrat, ele fiind date jos cu ocazia restaurării din secolul trecut. Despre acest splendid palat construit în cel mai autentic stil brâncovenesc au avut numai cuvinte de laudă călătorii străini care au vizitat în acea vreme Țara Românească: englezul E. Chishull și francezul La Motraye. Primul ne-a lăsat însemnări despre palatul lui Brâncoveanu de la poalele Mitropoliei pe care-l descrie ca o construcție frumoasă, încăpătoare, înconjurată de o grădină mare.

Din păcate s-au păstrat puține construcții laice din această perioadă pentru a avea o imagine clară asupra valorii lor, dar mărturiile contemporanilor au umplut în mare măsură acest gol.

O construcție laică despre care avem informații este palatul domnesc din București. Despre el, Del Chiaro spunea că e construit în întregime din piatră, că are săli mari boltite, că de la parter la etaj se putea ajunge în interior printr-o scară monumentală de marmură, că tot palatul era înconjurat de o imensă grădină pătrată aranjată după cel mai bun gust italienesc.

Câteva informații avem și despre hanurile construite în această vreme, cum ar fi hanul de pe lingă mănăstirea Colțea, cei de pe lângă mănăstirea Zlătari, hanul Sărindar, hanul lui Constantin Vodă ridicat în 1690, cel de la Sf. Gheorghe, din curtea mănăstirii cu același nume, construit în 1698 etc. Del Chiaro le descrie ca locuri împrejmuite cu întărituri și ziduri înalte, păzite cu strășnicie pentru liniștea și siguranța negustorilor.

Construcțiile bisericești, așa după cum s-a mai arătat, au fost concepute mai ales în stil bizantin: biserică-sală, cu o clopotniță situată deasupra pronaosului sau pridvorului. Dar, treptat, treptat și în acest gen de construcții au apărut elemente noi: coloana spiralată, decorația sculpturală, foișorul, cerdacul, cărămida aparentă înlocuită cu tencuială etc. Dintre aceste elemente noi, foișorul și cerdacul sprijinit pe coloane spiralate au constituit caracteristica stilului brâncovenesc.

Cele mai de valoare construcții bisericești în stil brâncovenesc sunt: biserica și mănăstirea Hurez, biserica Sf. Gheorghe-Nou și mănăstirea Văcărești.

Biserica și mănăstirea Hurez au fost construite din ordinul domnitorului între anii 1690 și 1705. Întreaga construcție a fost ridicată în jurul unei curți dreptunghiulare. Corpurile principale ale construcției sunt: turnul cu clopotnița, camerele de oaspeți, casa domnească, chiliile, cele două bucătării, iar în mijlocul curții, biserica. în comparație cu alte biserici ridicate în această vreme, lăcașul mănăstirii Hurez se caracterizează printr-o simplificare a elementelor ornamentale: numărul coloanelor a fost redus de la 12 la 2, iar al arcadelor mărunte de la 12 la 4. Biserica Sf. Gheorghe-Nou este reproducerea fidelă, în dimensiuni sporite, a bisericii de la Hurez. Dar cea mai brâncovenească, ca stil, construcție bisericească din Țara Românească este mănăstirea Văcărești. Construit între anii 1716 și 1722, întregul complex, biserică și chilii, acoperă o suprafață de aproximativ 18 000 m2, grupat în jurul a două curți.

Printre meșterii români care au contribuit la ridicarea construcțiilor brâncovenești, amintim pe Manea și Istrate.

Sculptura a avut la început o funcție pur decorativă: rame de uși și ferestre, brâie, coloane, balustrade scări, console – ea jucând rolul de a înfrumuseța, de a scoate în evidență valorile arhitectonice, în această perioadă ea folosea mai ales motive geometrice atât în construcțiile propriu-zise, cât și în monumentele funerare. Treptat, ea s-a îmbogățit ca mod de expresie cu o serie de elemente noi, împrumutate. Astfel au fost asimilate motivele persane și turcești în care dominau elementele florale și zoomorfe, în timpul domniei lui Brâncoveanu aceste elemente încep să precumpănească. Nelipsita lor prezență în construcțiile vremii au făcut ca ele să fie considerate parte componentă a noului stil.

Daca construcția națională s-a făcut mai puțin simțită în sculptura în piatră, ea a devenit dominantă în sculptura în lemn. Cea mai mare parte a sculpturilor în lemn aveau un caracter și o destinație bisericească. Ele întrebuințau elemente florale: frunze, coceni de porumb sau zoomorfe: vulturi cu două capete, cerbi dar și motive folclorice. Printre sculpturile în lemn mai des întâlnite erau: jilțuri, candelabre, cârje, pupitre, tâmple, strane, dar și obiecte de uz casnic: linguri, cofe, furci etc. Unele dintre ele fiind adevărate capodopere ale sculpturii în lemn.

Pictura, ca și celelalte arte de altfel, a stat mult timp sub semnul influenței bisericești. Patronată și dominată de biserică, ea a fost destul de puțin receptivă la nou. În general ea a avut un caracter mai degrabă decorativ, de reliefare a unor elemente arhitecturale. Cu toate acestea, așa cum se observă la mănăstirile construite în această vreme, pictorii epocii lui Brâncoveanu sunt buni desenatori și în același timp coloriști deosebiți. Ei folosesc de preferință culorile roșu, galben, cafeniu, albastru și verde. Paleta pictorilor, deși cuprindea un număr oarecum restrâns de culori, era totuși nuanțată, caldă și luminoasă.

Demn de subliniat este faptul că pictorii epocii brâncovenești caută nu numai să pună de acord decorul cu arhitectura edificiului, ci sunt preocupați, iar aceasta reprezintă o noutate, ca și ansamblul decorativ să constituie o operă artistică de sine stătătoare.

Printre școlile picturale care au contribuit la progresul acestei arte s-a numărat în primul rând cea de la Câmpulung-Muscel, dominată de meșterul Pârvu Mutul. Datorită acestei școli, dar mai ales meșterului Pârvu Mutul, pictura a început să capete viață, expresie, să fie mai realistă. Acest realism s-a făcut simțit mai ales în portretistică.

Dintre portretele mai valoroase datând din această epocă trebuie amintite în primul rând cele reprezentând familia Cantacuzino de pe pereții bisericii Hurez. Dar un pas înainte a făcut și pictura narativă. Călătorul Paul din Alep ne-a descris picturile murale din casa postelnicului Cantacuzino, spunând despre ele că tratau teme inspirate de renașterea italiană și realizate într-o bună manieră. Mai știm de asemenea că palatul de la Mogoșoaia era împodobit cu picturi murale, dintre care una reprezenta călătoria făcută de Brâncoveanu la Constantinopol în 1703. Din spusele contemporanilor, din descrierile lor, ca și din resturile palatului de la Potlogi putem trage concluzia că în Țara Românească pictura atinsese un grad destul de ridicat, în orice caz mult peste pictura din restul Peninsulei Balcanice.

Arta aplicată din Țara Românească a reprezentat o împletire de forme de expresie, ca urmare a îmbinării tradiției naționale cu elementele noi, împrumutate. Stilul autohton se caracteriza printr-o linie simplă, viguroasă, expresivă. Acestui stil i s-au alăturat în veacul al XVII-lea o serie de influențe: persane, rusești, occidentale. Din contopirea dintre stilul grec (bizantin), venețian și autohton a rezultat stilul brâncovenesc. Trebuie menționat că la finele veacului, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, ca urmare a comenzilor masive pe care domnitorul le face în Transilvania, influențele transilvănene se fac tot mai mult simțite în arta aplicată: evangheliare, obiecte din argint (vase, linguri, furculițe, obiecte de cult etc.). Dacă asemenea obiecte erau în general comandate peste graniță, în special în Transilvania, broderiile autohtone continuă să împodobească palatele, bisericile din Țara Românească. Este grăitoare în acest sens dotarea mănăstirii Hurez, în timp ce obiectele din metal:clopotele, sfeșnicele, chivotele, potirele, lingurițele fuseseră comandate la Viena și Brașov, perdelele fuseseră realizate de femeile din preajma doamnei lui Brâncoveanu. De altfel, despre aceste lucrături, ca și despre șervetele muntene și oltenești, iile și fotele, chimirele, străinii au avut întotdeauna numai cuvinte de laudă.

În concluzie, se poate spune că arta și cultura Țării Românești din timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu s-au caracterizat prin diversitate, printr-un înalt grad de realizare, că ele au avut ca bază de plecare tradiția locală pe care s-au altoit elementele străine într-un tot unitar, tot care a primit denumirea de epocă și stil brâncovenesc.

3.3 Trasee turistice

Cel mai important lanț muntos din țară, Făgărașul, alcătuit preponderent din șisturi cristaline, se prezintă nu numai geologilor, dar și alpiniștilor cu totul diferit față de conglomeratul Bucegilor sau de calcarul jurasic de un alb strălucitor al Pietrei Craiului.

Întinsă pe o lungime de 70 km, în linie aeriană, de la defileul Oltului de vest, la Curmătura Foii în est, între Țara Făgărașului, aflată la nord și lanțul Cozia-Frunți-Ghițu-Iezer-Păpușa la sud, creasta Munților Făgărașului are în partea sa centrală între vârfurile Negoiul și Bândea, o înălțime medie de 2362 m. Mai mult de jumătate din vârfurile de peste 2500 m ale Carpaților României se află în Munții Făgărașului: Negoiul, Călțunul, Vânătoarea lui Buteanu, Viștea Mare, Moldoveanul ( punctul de maximă culminație al țării : 2544 m ) și Dara.

În zona turistică de la Sâmbăta de Sus există mai multe trasee turistice de dificultate medie pe care turiștii veniți în această zonă le pot străbate.

Traseul turistic Sâmbăta de Jos – Complexul turistic Sâmbăta – cabana Valea Sâmbetei este marcat începând din comuna Sâmbăta de Jos și se îndreaptă către masiv, urmând șoseaua asfaltată până la Complexul turistic Sâmbăta. În comuna Sâmbăta de Jos, șoseaua trece prin fața casei Brunkenthal. După circa 5km ea traversează comuna Sâmbăta de Sus. După 15 km socotiți din DN 1, ajungem la Complexul turistic Sâmbăta ale cărui construcții sunt risipite prin rariști de pădure.

De la complex traseul urmează drumul forestier, construit de-a lungul Văii Sâmbetei. Curând ajungem la intersecție, de unde se desprinde, către dreapta, drumul forestier secundar către orașul Victoria (11km). De aici pornește și trasul către Muchia Drăgușului.

După circa 8 km de mers, drumul se termină într-un punct în care este construit noul baraj al hidrocentralei electrice. De aici ascensiunea devine ceva mai anevoioasă.

Când s-a împlinit o oră de mers, pădurea se mai rărește. Apar poieni, din cuprinsul cărora putem privi uriașele culmi ce delimitează bazinul părăului. După 1 oră de la Complexul turistic Sâmbăta, pătrundem în ulucul glaciar al văii. În stânga noastră se ridică Muchia Sâmbetei, pe care zărim, la limita de sus a pădurii, o stâncă de calcar golași – Piatra Caprei. Punctul de ramificație a potecii ce conduce spre această stâncă este semnalată de un stâlp cu săgeată indicatoare.

De la stâncă, drumul continuă pe cale, în urcuș ușor și în circa 15 minute ne scoate la cabana Valea Sâmbetei. De aici există trasee de legătură spre Fereastra Mare, Fereastra Mică sau Cheia Bândei.

De la Cabana Valea Sâmbetei putem urma traseul spre „La Cruce” iar de aici în Fereastra Mare. Acest traseul durează aproximativ 2 ore însă în perioada ninsorilor abundente, traseul este periculos din cauza avalanșelor. Poteca de la cabană către creasta principală conduce inițial în pantă ușoară prin valea largă a Sâmbetei. Traseul se orientează către stânga, traversează părăul și se înscrie în serpentine către Izvorul Doamnei, unde este bine să completăm rezervele de apă. De aici, poteca, roasă de viituri, urcă pragul glaciar, printre repezișuri, grohotișuri și vâlcele răscolite de avalanșele iernii, printre tufe de jnepeni, smârdar și afin. După 45 de minute, socotite de la cabană, ajungem sus, pe pragul glaciar. De aici, poteca pătrunde în albia înierbată a unei văi seci. De la capătul de sus al acesteia ajungem la punctul numit „La Cruce” (circa 1750 m), de unde se ramifică traseele spre Fereastra Mică și Cheia Bândei.

Din punctul „La Cruce” , călăuziți de marcajul triunghi roșu, ajungem după un urcuș mai susținut în Căldarea „La Fereastra Mare”, sau Căldarea Bună. Aici, lăsăm în stânga năruiturile Colțului Bălăceni și urcând ne abatem tot mai mult către dreapta pe coastele Muntelui Budru. Pe ultima porțiune a traseului, repezișul pantei ne obligă la popasuri dese. În această zonă, poteca, schimbându-și direcția către stânga, descrie inițial serpentine mai largi, apoi tot mai strânse până în Fereastra Mare (2188 m), loc unde face legătura cu poteca de creastă. Din acest loc spre vest există trasee de legătură spre cabana Podragu iar spre est către Curmătura Zârnei.

„La Cruce” – sub Vârful Cheia Bândei

Cum spuneam din punctul „La Cruce” se desprinde, către stânga, poteca marcată cu punct roșu fiind semnalată ramificația spre Cheia Bândei. După 10 minute ajungem pe un tăpșan, de unde ne abatem către dreapta, urmând indicația scrisă pe o lespede: „La Bândea”. Tot urcând ajungem în dreptul unei căderi de apă, de sub care traversează poteca vânătorească, conturată pe fața vestică a Muchiei Sâmbetei către Piatra Caprei. Dincolo de căderea de apă pătrundem într-un sector cu tufe de smârdar. Avem în dreapta Căldarea Mare a Sâmbetei, străjuită de contrafortul Colțului Bălăcenilor, iar în stânga, de o albie abia conturată, prin care curge apa unui izvor. Poteca nu este prea clară, dar marcajele, destul de dese, ne asigură înaintarea, fără pericolul de a ne rătăci. Curând întâlnim un nou izvor, dirijat printr-un șanț către bordeiul ciobănesc din Căldarea Mare.

De la izvor, poteca, tot mai vizibilă, ne duce pe spinarea vestică a Muntelui Cheia Bândei, traversând câteva pante de grohotiș.

Când s-a împlinit aproape 2 ore de la intrarea pe traseu, ajungem pe Muchia Sâmbetei. De aici marcajul ne conduce către dreapta, pe sub vârful Cheia Bândei (2383 m), spre creasta principală, în care răzbim după circa 10 minute. Coborâm în continuare pe versantul sudic al muntelui și după 200 m întâlnim poteca de creastă, marcată cu bandă roșie. De aici de asemenea se pot urmări traseele spre est către Curmătura Zârnei iar spre vest către Fereastra Mare.

„La Cruce” – Fereastra Mică a Sâmbetei

Din punctul „La Cruce” se desprinde către dreapta poteca care ne va conduce până în creasta principală, prin Căldarea La Fereastra Mare. Intrarea pe traseu nu este semnalată și de aceea trebuie căutată atent, pentru că ramificația se află ceva mai sus de punctul „La Cruce”, pe trasul marcat cu triunghi roșu. Inițial poteca se abate în diagonală pe dreapta. În fața vedem năruiturile desprinse din abruptul celor două vârfuri ce străjuiesc Căldarea La Fereastra Mică, în stânga Vârful Budru, iar în dreapta Vârful Gălășescu Mic, numit și Vârful la Curtea Oțelei.

În continuare, traversăm năruiturile venite de la contrafortul desprins către nord din Vârful Budru. Dincolo de acestea, pătrundem în Căldarea La Fereastra Mică, strânsă între pereții ruiniformi, prăvăliți din culmile Budrului și Gălășescului Mic. Poteca este greu de urmărit, însă locurile nu sunt periculoase, iar traseul este scurt. În urcuș susținut, poteca ne scoate pe creasta principală, străbătută de poteca marcată cu bandă roșie. Din acest loc se deschid trasee de legătură spre est către Fereastra Mare și spre vest către Podragu.

Cabana Valea Sâmbetei – Piatra Caprei

Ne întoarcem la Cabana Valea Sâmbetei de unde coborâm în lungul potecii marcată cu triunghi roșu până întâlnim un stâlp indicator. Din dreptul stâlpului, care marchează începutul traseului marcat cu triunghi albastru, ne orientăm către dreapta. Curând ajungem la confluența pâraielor Piatra Caprei și Sâmbăta. Aici traversăm apa și ne angajăm în urcuș de-a lungul malului drept al pârâului Piatra Caprei. În curând, părăsim firul apei, urcând pe o culme secundară împădurită. La limita de sus a pădurii locurile se înăspresc. Urcând pe cărare tăiată în serpentine repezi, ajungem în final pe Piatra Caprei, unde efortul este răsplătit de o priveliște măreață. Din acest punct, traseul continuă de-a coasta pe versantul vestic al Muchiei Sâmbetei până la întâlnirea cu marcajul punct roșu ( Fereastra Mică) care urmat în coborâre ne duce la punctul „La Cruce” . Dincolo de ulucul văii, zărim, străjuind Valea Sâmbetei, versantul estic al Muchiei Drăgușului, brăzdat de văiugi cu repezișuri. În zona înaltă, unde muchia se leagă cu creasta principală, pereți și muchii stâncoase separă căldările Răcorelelor de Sus și de Jos, prin care arareori ajung drumeți. Urmează apoi arcul enorm al crestei principale, în care ne apare Fereastra Mare, străjuită de Vârful Budru în dreapta și Colțul Bălăceni în stânga. Alte piscuri închid către est marea căldarea glaciară, fără a stânjeni privirea către Vârful Cheia Bândei, din care se rupe, coborând spre nord, Muchia Sâmbetei. Jos, pierdută în imensitatea munților din jur, zărim cabana Valea Sâmbetei.

În apropiere mai există și alte trasee turistice care merită străbătute, mai exact din satul Breaza spre Cabana Urlea de unde putem porni spre Curmătura Zârnei și de asemenea putem reveni la Cabana Valea Sâmbetei urmând traseele de mai sus.

Spre orașul Victoria avem trasee către valea Viștei Mari de unde putem urmări traseul motan spre Cabana Arpaș, La Șipot sau cabana Podragu.

Cu toate acestea menționate se observă că zona Sâmbăta de Sus oferă oportunități pentru turiștii care doresc să practice turism motan.

Concluzii și propuneri

Din punct de vedere turistic, comuna Sâmbăta de Sus are o poziție dintre cele mai încântătoare, fiind așezată chiar la poalele Munților Făgăraș, în valea râului Sâmbăta, care constituie principala atractivitate a stațiunii.

Comuna Sâmbăta de Sus, dar în special Zona Turistică Sâmbăta, oferă o gamă largă de resurse turistice și locuri de vacanță de neuitat.

Datorită abundenței de păduri din zonă, aerul este puternic ozonat. Zona liniștită, peisajele montane pitorești recomandă localitatea ca destinație de vacanță.

Împrejurimile oferă turiștilor o priveliște plăcută și relaxantă, fiind o destinație de vacanță perfectă pentru iubitorii de munte și liniște.

Sâmbăta de Sus este o „așezare piemontală” – plasată la poalele Munților Făgăraș, fiind o zonă mirifică, potrivită pentru reculegere și destindere, apreciată atât de persoanele ce caută un concediu activ cât și de persoanele ce doresc un concediu liniștit și relaxant.

Din păcate în ultimii ani a existat un dezinteres pentru cabanele montane, care s-au degradat sau chiar au luat foc. De aceea consider că acest potențial nu este folosit la capacitate maximă, iar acest lucru contribuie negativ la numărul turiștilor din zonă.

Totodată numărul turiștilor autohtoni prezenți pe crestele munților din această zonă este mult mai mic față de numărul turiștilor străini care putem spune că apreciază mult mai bine ceea ce natura ne oferă.

Acest lucru poate fi schimbat prin crearea unor condiții mai bune, prin refacerea bazei materiale și chiar îmbunătățirea acesteia și de asemenea este necesar ca acest tip de turism să fie mai bine promovat prin diferite pachete turistice sau cu ajutorul mass-media.

Zona este într-o continuă dezvoltare, existând numeroase proiecte. Aceste proiecte constau în dezvoltarea bazei de cazare dar și a spațiilor de joacă pentru copii, a bazei sportive, de agrement și camping.

În cadrul Stațiunii Turistice Sâmbăta exista o largă bază de cazare care dispune de o gamă variată de hoteluri și pensiuni foarte bine dotate.

Pe viitor propun ca baza materială a stațiunii să fie dotată și cu un magazin de tip supermarket care să stea la dispoziția turiștilor și nu numai, în zonă neexistând în prezent decât în sat.

Lipsa autostrăzilor, serviciilor de intervenție de urgență pe traseele turistice, sistemelor de canalizare în zonă, a parcărilor și grupurilor sanitare, dar și promovarea slabă și lipsită de profesionalism sunt elemente importante la care această zonă turistică trebuie să lucreze pentru rezolvarea acestora.

Traseele turistice existente au nevoie de reparații deoarece în ultimii ani nu sa mai urmărit îngrijirea acestora și totodată este necesar ca natura din jurul acestor trasee să fie mai bine îngrijită, mai exact pădurea care are nevoie de îngrijire suplimentară deoarece în prezent aceste păduri nu primesc îngrijirea adecvată.

De asemenea pe partea de agrement se pot realiza diferite proiecte care să atragă turiști, mai exact o pârtie de schi dotată cu aparatura necesară pentru a crea zăpadă artificială și celelalte echipamente necesare practicări sporturilor de iarnă.

Diversificarea ofertei prin prestarea de servicii noi contribuie pozitiv din punct de vedere economic si social.

Bibliografie

Bran Florina, Dinu M., Simion Tamara, Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică București, 1995;

Cosmescu Ioan, “Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, București 1998;

Ion Istrate, Turismul – un fenomen în mișcare, Editura Sport-Turism, București, 1988;

Iuliu Morariu, Ce ocrotim din natura regiunii Brașov, Editura Sfatul Popular al regiunii, Brașov, 1966;

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2001;

O. Snak, P. Baron și N. Nacșu în Economia Turismului, Ed. Expert, București, 2001;

Popa I. – coord. Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București, 1997;

Silviu Pop, Ștefan Princz, Brașov ghid turistic al județului, București, 1974;

Stanciulescu Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Ediția a II-a, Editura All Beck, București, 2003;

Ștefan Donoaica, Aspecte din activitatea de turism, Editura Litera, București, 1989;

Șt. Meteș, Viața bisericească, după N. Iorga, Scrisori și inscripții;

Vasile Glăvan, Geografia turismului în Romania, Editura Institutului de management-turism EDEN, București, 1996;

Bibliografie

Bran Florina, Dinu M., Simion Tamara, Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică București, 1995;

Cosmescu Ioan, “Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, București 1998;

Ion Istrate, Turismul – un fenomen în mișcare, Editura Sport-Turism, București, 1988;

Iuliu Morariu, Ce ocrotim din natura regiunii Brașov, Editura Sfatul Popular al regiunii, Brașov, 1966;

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2001;

O. Snak, P. Baron și N. Nacșu în Economia Turismului, Ed. Expert, București, 2001;

Popa I. – coord. Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București, 1997;

Silviu Pop, Ștefan Princz, Brașov ghid turistic al județului, București, 1974;

Stanciulescu Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Ediția a II-a, Editura All Beck, București, 2003;

Ștefan Donoaica, Aspecte din activitatea de turism, Editura Litera, București, 1989;

Șt. Meteș, Viața bisericească, după N. Iorga, Scrisori și inscripții;

Vasile Glăvan, Geografia turismului în Romania, Editura Institutului de management-turism EDEN, București, 1996;