IMPACTUL SALARIULUI MINIM ÎN ECONOMIE IV. 1. Introducere Scopul acestei lucrări este de a determina evoluția salariului minim precum și impactul… [631084]

1

Capitolul I V

IMPACTUL SALARIULUI MINIM ÎN ECONOMIE
IV. 1. Introducere
Scopul acestei lucrări este de a determina evoluția salariului minim precum și impactul
asupra șomajului. Această temă a fost aleasă deoarece salariul minim reprezintă o problemă de
actualitate și trebuie analizată ca o politică monetară ce are impact asupra întregii națiuni, nu
doar asupra propriei persoane. Este necesar să cunoaștem faptul că salariu minim este un
element de referință, deoarece mulți investitori își aleg țara în are urmează să investească în
funcție de valoarea salariului minim, considerând că în acest fel pot analiza gradul de
dezvoltare. În mod similar oferta de muncă se îndreaptă către țările cu un salariu minim ridicat
deoarece se consideră că valoarea câștigu lui este mai mare.
Lucrarea este structurată în trei capitole ce analizează aspecte fundamentale ale
salariului minim considerat a fi un dezechilibru pe piata muncii. Prima parte a lucrării prezintă
părerile unor economist de seamă cu privire la salariulu i minim ca urmare a studiilor pe care
aceștia le -au realizat. Am realizat o prezentare a modului în care se creează cererea și ofertă de
muncă în cadrul pieței, ținând cont și de modul în care se formează salariul minim. În cadrul
capitolul II am analizat evoluția acestuia în U.E, realizând comparații între nivelurile salariului
minim și tipurile de politici adoptate de către țările membre. Un alt aspect important al acestui
studiu îl constituie efectele economice și financiare pe care salariul minim le ar e în cazul în
care acesta crește. Pe bază informațiilor aflate în capitolul I și II am realizat o analiză empirita
a salariului minim în România în secolul 20, ce mi -a oferit posibilitatea de a observa modul în
care acesta influențează rața șomajului și ra ța de creștere a câștigului.
Atât pentru clasici, cât și pentru neoclasici piața forței de muncă este o piață supusă
acelorași reguli ale concurenței. Cererea de muncă este o funcție descrescătoare în raport cu
salariul real, iar cu ofertă de muncă o func ție crescătoare .
Keynes nu contestă analiza clasică a pieței muncii în ceea ce privește cererea de
muncă. Deosebirea fundamentală este legată de oferta de muncă, care nu este o funcție
crescătoare de salariul real, deoarece contractele de muncă fixează sal ariul nominal. Acesta
consideră că, pentru a restabili echilibru pe piață este necesară scăderea salariilor reale
(ridicând prețurile),si nu scăderea salariilor nominale.
Piața muncii la fel ca și celelalte piețe se caracterizează prin concurență imperfect ă.
Problemele legate de informație au un mare impact asupra pieței muncii, deoarece cele două
părți implicate (angajatorul și salariatul) nu dispun de o cunoaștere perfectă a aptitudinilor, a
cunoștințelor pe de o parte, precum și modul de organizare și de motivare a firmei. Pentru a nu
deveni asimetrică, informația ca element important al pieței muncii presupune aprecierea
corectă a ofertei de muncă, a cererii de muncă, a costului forței de muncă, a salariului etc.
Asimetria informațională este considerată un eșec al pieței care apare ca, urmare a unei
informări imperfecte a agenților economici. În situația în care informațiile sunt imperfecte și
obținerea unora mai bune este obstrucționată, oferta de muncă și cererea de muncă vor fi
diferite la nivel de ec hilibrui.

2
Teoria informației asimetrice reflectă incertitudinea cauzată de faptul că, anumiți
agenți economici dispun de anumite informații private referitoare la caracteristicile lor,
informații ce nu sunt disponibile pentru ceilalți. De exemplu, pe piața muncii salariatul
dispune de informații referitoare la aptitudinile, cunoștințele proprii, care nu sunt accesibile
angajatorului.
Economiștii neoclasici, pornind de la teorema imposibilității al lui Arrow, considerau
că prevederile esențiale ale contracte lor economice rezultă din dorința de a neutraliza efectele
adverse ale asimetriei informaționale. Un aspect important care apare în contractele economice
este legat de selecția adversă, respectiv hazardul moral.

IV.2. Aspecte teoretice privind piața munci i

2.1. Stadiul cunoașterii piața muncii
Katherine Terrell (2007) a investigat efectele salariului minim, pe baza datelor din anii
1988 – 2000. Astfel a putut fi observat că o creștere a salariului minim cu 10%, generează o
scădere a ocupării forței de mu ncă cu 1.09% și totodată se observă și o scădere a numărului de
ore lucrateii.
Frédéric Gavrel (2010) a analizat faptul că pe termen scurt o creștere a salariului minim
determină o creștere a nivelului de angajare deoarece firmele sunt mai puțin selective . Pe
termen lung, analizele numerice arată că în ciuda reducerii creării de locuri de muncă,
introducerea salariului minim poate determina scăderea șomajului de îndată ce angajații și
locurile de muncă în sine sunt destul de diferite. Oricum creșterea sala riului minim determină
creșterea șomajului indiferent de gradul de diferențiereiii.
Peter Flaschel(2001) a arătat faptul că salariul minim real ajută la creșterea stabilității
economice prin creșterea ratei de ocupareiv.
J. Schaafsma și W.D.Walsh (1983) anal izează efectele cererii de muncă și a ofertei de
muncă ca urmare a aplicării salariului minim. Rezultatele arată că salariul minim are un efect
negativ asupra acestora, dar are un impact pozitiv asupra ratei șomajuluiv.
D. Neumark și W. Wascher (1992) au a nalizat impactul salariului minim asupra
locurilor de muncă. Ei au estimat că o creștere de 10% a salariilor nominale poate determina o
scădere a ratei ocupării forței de muncă între 1 -2% pentru tineri și între 1.5 -2% pentru adulțivi.
Lemos S (2003) conside ră că salariul minim poate afecta evoluția prețurilorvii.
Piața muncii
Este cunoscut faptul că economia s -a bazat pe ceea ce istoria a lăsat în urma ei, din
această categorie face parte și capitalul, forța de muncă și cunostiintele. Dotările fixe nu sunt
singurele care stau la baza venitului. Pentru a demonstra aceasta putem lua în considerare
chiar și exemple din cărțile cu povești : Robinson Crusoe ne -a arătat faptul că viața nu este atât
de ușoară. În cazul în care dorea să mănânce pentru a obține toate a cestea trebuia să depună un
efort ce consta în cheltuirea de timp și energie pentru a reuși să adune fructele și să le
transporte, ulterior acestea putând fi consumate.
Dintotdeauna însă oamenii au putut alege între a munci sau a sta degeaba. În cazul în
care au optat pentru prima variantă au mai avut o opțiune să muncească mult pentru a avea
toate cele necesare sau să muncească într -o proporție mai mică astfel încât să poată avea doar
strictul necesar. Din punctul de vedere al gospodăriilor acestea mun cesc pentru a avea ce
consuma, dar în acest mod se creează și conceptul de timp liber sau recreere. Recreerea
reprezintă timpul petrecut de un individ fără să muncească. Din această cauză putem spune că
oferta de muncă reprezintă alegerea între muncă și re ceere, iar cererea de muncă reprezintă
forța de muncă ce este solicitată în funcție de valoarea acesteia pentru diferite firme.

3
Munca reprezintă cel mai important factor de producție, deoarece tot ceea ce noi
folosim provine din muncă.
Legea muncii sau negocierile colective sunt instituții ce caracterize ază piața muncii,
aceasta făcând obiectul unor reguli complexe, comune și legale. Piața muncii este o piață
dinamică tocmai de aceea ofertanții intră și ies de pe această piață cu o rată remarcabilă.
2.2. Oferta de muncă
Oferta agregată de muncă reprezin tă oferta de muncă studiată atât din punct de
vedere individual, la nivelul fiecărui salariat, dar și la nivel colectiv. Oferta individuală de
muncă reprezintă o activitate întreprinsă de milioane de familii în fiecare zi, iar aceasta se
poate exprima în n umărul de ore de muncă realizate de fiecare individ pentru care acesta este
renumerat. Numărul de ore de muncă sunt decise de către individ după ce alege între timp de
muncă (consum) și timp liber.
Timpul liber exprimă acea perioadă de timp în care o pers oană poate desfășura orice
tip de activitate singura condiție fiind ca aceasta să nu obțină un venit. Pe de altă parte timpul
de muncă este catalogat ca fiind tocmai timpul ce îi este plătit unui individ ca urmare a
activității prestate.
T = H+L
T = timpu l total dintr -o anumită perioadă
H = timpul de muncă
L = timpul liber
De aceea cantitatea de bunuri și servicii pe care individual le obține este egală cu
timpul de lucru sau prețul timpului liber = salariul real (W). Pentru a calcula bugetul de care
dispune o persoană (B) trebuie să presupunem că angajatul deține un venit Y, care poate fi
pozitiv sau egal cu 0, chiar dacă acesta întreprinde o activitate renumerata sau nu. Deoarece
venitul poate avea și alte proveniențe: moștenire, dobânzi aferente depozi telor etc.
B = w*H+Y
B = bugetul angajatului
w = nivelul salariului orar( este în același timp și panta dreptei bugetului pentru un
salariat)
H = numărul de ore de muncă

Dacă L = 0 atunci H = 24 => B = Y+w*24 = maxim
Dacă L = 24 atunci H = 0 => B = Y = min

Fig. 2.1 Dreapta bugetului pentru un salariat

4
Constrângerea bugetarã este indicată în grafi cul 2 ca fiind dreapta AB. Alegerea
între consum și timpul liber oferit de piață este reprezentată de panta sa negativă : pentru a
beneficia de mai mult timp liber la cât consum trebuie să renunțe? Distanța OA reprezintă
numărul de ore pe care un individ le are la dispoziție. Distanța OB reprezintă consumul ce
poate fi obținut în momentul în care timpul liber este 0. Dacă individul ar fi deținut o dotare
inițială, constrângerea bugetară s -ar fi deplasat vertical cu suma ce ar fi putut fi consumată fără
să o muncească. În situația în care salariul real se modifică în sens pozitiv atunci și consumul
va avea tot o tendință ascendentă (OB va crește), linia bugetului rotindu -se în sensul orar.
Dacă salariul scade OB se micșorează linia bugetului deplasându -se în sens invers celui orar.
Pentru a putea vorbi însă de bunăstarea unui individ este necesar să luăm în considerare
atât nivelul consumului, dar și timpul liber pe care acesta îl are la dispoziție. Astfel sepoate
crea o funcție de utilitate ca urmare a ale gerii între timp liber și consum:

U = U(C,L) (II.1)

Unde C reprezintă ansamblul de bunuri și servicii consumate

Fig. 2.2 Preferințele unui individ între timp liber – consum

Cele 2 curbe de indiferență arată cât de spontan substituie un individ consumul
timpului său liber fără a modifica nivelul de utilitate sau de satisfacție. Curba mai înaltă
corespunde unui nivel de utilitate mai ridicat.
O curbă de indiferență ne indică o rată marginală descrescătoa re de substituire în cazul
în care consumul unei gospodării este mai mare decât timpul său liber, ea este dispusă să
renunțe la o catitate mai mare de consum pentru a obține o cantitate mai mare de timp liber.
Cealaltă curbă ne indică o rată marginală cres cătoare de substituire, cu cât este mai mic
consumul unei gospodării în raport cu timpul său liber ea este dispusă să renunțe la timpul
liber pentru o creștere a consumului în favoarea timpului liber.
Importanța pe care fiecare individ o atribuie timpului liber și consumului se poate
exprima cu ajutorul funcției de utilitate:
U = C + L ; U=C + 2L
Timpul liber ( L ) este sinonim cu utilitatea pe când munca este antonim cu aceasta (o
oră de muncă echivalează cu pierderea unei ore de timp liber).
Alegerea optimă a unui individ se obține în punctul de tangență între dreapta bugetului
și curba de indiferență ( punctual C).

5

Fig. 2.3 Alegerea optim ă a salariatului

Orice individ își maximixează utilitatea alegând cea mai înaltă curbă de indiferenț ă
posibilă și ținând cont în același timp de constrângerea bugetară, în cazul graficului nostru în
punctul C. Chiar și în cazul în care individual va continua să înlocuiască consumul cu timpul
liber, deoarece pe piață s -a stabilit un salariu w, el nu va m ai putea să obțină o satisfacție mai
mare, rata marginală de substituție a consumului cu timpul liber și salariul sunt egale.
Toate gospodăriile își doresc să le crească salariul însă efectele acestei modificării sunt
neclare. Așadar dacă are loc o crește re a salariului, resursele deținute de un individ vor
înregistra aceeași tendință, ceea ce înseamnă o creștere a prețului orei de timp liber. Însă
creșterea salariului determină o creștere a bunăstării doar pentru persoanele ce lucrează, în
timp ce pentru persoanele care nu au un loc de muncă (șomerii), creșterea salariului nu are
același efect. Se pot întâlni două cazuri în situația creșterii salariului:
a) Creșterea numărului de ore lucrate;
b) Scăderea numărului de ore lucrate.
Creșterea salariului real va det ermina deplasarea alegerii unui individ între consum și
timpul liber (de exemplu în graficul 5 între A și C). Dacă individul se confruntă cu un cost de
oprtunitate al timpului liber mai mare exprimat în termeni de consum, în acest caz munca
devine mai atra ctivă iar individul va opta să consume mai mult și să aibă mai puțin timp liber.

În graficele de mai jos voi arăta cu ajutorul curbei ofertei de muncă cât de mult dorește
să muncească un individ la fiecare nivel al salariului:

a b) c)
Fig. 2.4 Ofert a de munc ă

6
a) Poartă numele și de cazul clasic: oferta de muncă este inelastică sau nu
răspunde salariului real deoarece efectele de venit și de substituție se a nulează => timpul liber
și oferta de muncă sunt constante;
b) Dacă efectul de substituție predomină individul își va reduce timpul liber și va
primi un salariu mai mare => Oferta de muncă este elastică;
c) Dacă predomină efectul de venit, individul va beneficia de mai mult timp liber
și de un salariu mai mare, iar creșterea salariului real va determina scăderea scaderea ofertei de
muncă => Oferta de muncă se va curba.
Curba ofertei agregate de muncă
Putem spune încă de la început că oferta individuală de muncă nu este sinonimă cu
oferta agregată de muncă. Oferta individuală de muncă desemnează cât timp dorește un
individ să cheltuie pentru a muncii. Însă în societate un individ nu poate să își stabilească
singur numărul de ore de lucru pe care poate să le ofere deoarece se încheie contracte de
muncă ce au prestabilit un timp de lucru (5 zile lucrătoare pe săptămână, numărul de zile de
concediu). În acest caz ei pot lua doar decizia de a lucra sau de a nu lucra în condițiile în care
o creștere a salariilor nu este suficientă pentru a -i motiva să se angajeze.

Fig. 2.5 Oferta individuală de muncă și oferta agregată de muncă
Din grafic putem observa faptul că oferta individuală de muncă este mai abrupt decât
oferta agregată de muncă, tocmai datorită deciziei noilor l ucrători de a se alătura forței de
muncă în momentul în care s -a înregistrat o creștere a salariilor.
Oferta agregată de muncă este formată din:
PA = populația activă
PO = populația ocupată
PN = populația neocupată
PA = PO + PN
Populația activă (PA) se stabilește pe baza a doi factori și anume:
❖ Populația ce a împlinit vârsta minimă de muncă (>16 ani)
❖ Rata de activitate globală (RAT) cu ajutorul căreia se stabilește probabilitatea
ca o anumită persoană de un anumit sex, ras ă, vârsta să muncească.
PA = RA*PAT*100
PAT = Populația aptă de muncă depinde de mai mulți factori:
➢ Factori demografici:
– Natalitatea și mortalitatea

7
– Migrația (care trebuie să fie pozitivă numărul persoanelor ce intră în țară să
muncească este necesar să fi e mai mare decât cel care iese)
➢ Vârsta intrării pe piața muncii (dacă indivizii doresc să studieze PAT va
scădea)
➢ Vârsta pensionării (cu cât este mai mare cu atât PAT va crește)

În ceea ce privește rata de activitate globală (RA) aceasta depinde de mai mu lți
factori:
➢ Conjunctura economică
a) Conjunctura economică este favorabilă șomerii își vor manifesta dorința de a
muncii și atunci ei vor fi considerați populației active.
b) Conjunctura economică este nefavorabilă șomerii nu vor mai dorii să facă parte
din po pulația activă ceea ce va determina o creștere a populației inactive.
Conjunctura economică determină o creștere sau o scădere a ratei șomajului efect
ce poartă numele de flexiune a ratei de activitate.
2.3. Cererea de muncă
Cererea de muncă care poate fi definită ca fiind nevoia de muncă salarială ce apare în
economie într -o anumită perioadă de timp. Factorii de producție utilizați de către agenții
economici sunt: muncă și capital. De aceea trebuie să analizăm cererea de muncă pe termen
lung dar și pe t ermen scurt.
Cererea de muncă pe termen scurt
Pentru a analiza cererea de muncă vom considera constant stocul de capital, astfel încât
firma să își poate modifica producția obținută cu ajutorul ajustării forței de muncă, om -ore.
Funcția producției repr ezintă legătură dintre producție și cantitatea de muncă.
Cantitatea de producție suplimentară obținută în cazul în care se utilizează o unitate
suplimentară de factor de muncă poartă numele de productivitatea marginală a muncii.
O firmă poate să își mărească profitul doar în cazul în care cererea de muncă o să
scadă. Deoarece productivitatea marginală a muncii este descrescătoare și cererea de muncă la
nivel de firmă este descrescătoare.

Fig. 2.6 Cererea de munc ă

O creștere a salariului (W0 – W1) are ca efect o scădere a cererii de m uncă (L0 – L1)
Modificarea cererii de muncă în funcție de salariu se realizează pe aceeași curbă a
cererii
În cazul în care producția crește mai mult decât productivitatea muncii, cererea de
muncă va crește aceeași tendință o va înregistra și în cazul în c are prețul bunurilor produse va

8
fi mai mare deoarece producătorul va fi tentat să realizeze o cantitate mai mare de produse,
dar pentru aceasta el are nevoie de forță de muncă.
Cererea de muncă pe termen lung
Pe termen lung pentru a -și maximiza profitul un producător are de ales între doi factori
de producție: muncă și capital, iar contul de producție este dat. Din această cauză cererea de
muncă va depinde de costul muncii, de substituirea celor doi factori sau de complementaritatea
acestora ducând la ap ariția a două tipuri de muncă:

❖ Munca calificată
❖ Munca necalificată
Pe piața muncii pot apărea următoarele combinații:
❖ Între factori de producție complementari: munca calificată și capital (gestionarii
sunt ajutați de calculatoare)
❖ Între factori de produc ție substituibili: munca necalificată și capital (portarii pot
fi înlocuiți de interfoane)
Costul total de producție are următoarea formulă
CT = Pk*K + w*L unde:
CT = cost total, Pk = prețul capitalului, L = număr de lucrători, K = capitalul, w =
salariul real
Profitul firmei va fi maxim în momentul în care:
∏ = max => dQ/dL = dK/dQ = w/Pk ( iar panta izocostului este egală cu rata
marginală de substituție a muncii)

1.4. Echilibrul p ieței muncii
Pe o piață cu concurență perfectă avem o curbă a ofertei de muncă rezultată din
comportamentul indivizilor și o curbă a cererii de muncă rezultată din comportamentul
firmelor.

Fig. 2.7 Echilibrul pie ței muncii

Interacțiunea dintre cele două curbe are loc în punctul A unde:
❖ Salariul este W* neexi stând exces de cerere sau ofertă
❖ L* reprezintă numărul de ore de care are nevoie producătorul și coincide cu
numărul de ore pe care le poate oferii individual.
❖ Șomajul voluntar reprezintă distanța L –L*

9
❖ În cazul în care productivitatea muncii crește ca ur mare a acumulării de capital
și perfecționare a tehnologiei curba cererii de muncă se va deplasa spre dreapta. Aceasta are ca
efect creșterea nivelului de trai o dată cu creșterea salariului real.
❖ Dacă curba ofertei se deplasează spre dreapta ocuparea va c rește, iar salariul
real va scădea

Fig. 2.8 Deplasarea cererii și ofertei de munc ă

Pe piața cu concurență perfectă este necesar să existe niște ipoteze care să determine
echilibrul:
❖ Atomicitatea cererii și a ofertei de muncă ( există mai mulți ofertanți de locuri
de muncă decât cumpărători de muncă
❖ Mobilitatea perfectă a forței de muncă (lucrătorii își pot schimba cu ușurință
locul de muncă)
❖ Transparent perfectă (ofertanții și cumpărătorii de locuri de muncă dețin toate
informațiile d e pe piață)
❖ Omogenitatea factorului muncă
1.5. Imperfecțiunile pieței muncii
Factorii care determină imperfecțiuni pe piața muncii sunt:
1. Un dezechilibru pe piața muncii este monopsonul , în cadrul căruia salariil e și
cantitatea de muncă din economie sunt controlate de către firme. Ipotezele pe care le
presupune acest model sunt următoarele:
a) Pentru a intra pe piață costurile sunt foarte ridicate, ceea ce înseamnă că există
posibilitatea ca întreprinderea să nu aib ă alt concurent;
b) Mobilitatea muncitorilor este limitată (deși în alte orașe sunt mai multe firme ce
oferă locuri de muncă, aceștia nu pot pleca cu ușurință)
În cazul acestor firme, salariile vor crește în momentul în care vor dori să angajeze noi
lucrători nu doar pentru noi angajați va exista această creștere, dar și pentru cei deja existenți.
Suma dintre salariul noului angajat și creșterea generalizată a salariilor reprezintă costul
marginal. La fel ca în cazul monopolului, dacă monopolistul dorește să vândă mai mult atunci
acesta trebuie să scadă prețurile. Această reducere va fi aplicată la toate unită țile ce urmează a
fi vândute.

10
3. Salariul minim este stabilit pe cale leg ală fiind unul fix astfel salariații sunt
protejați.Utilizarea salariului minim ca instrument de redistribuire a venitului nu este cea mai
bună opțiune deoarece determină creșterea costului muncii, ceea ce va avea efecte negative
asupra întregii activități economice.
Nivelul acestuia are două efecte:
• Un salariu minim relative mic cu o tendinda ascendentă nu va avea un efect
negative asupra ocupării forței de muncă din economie.
• Un salariu minim relative mare dacă are și o tendință de creștere va avea efecte
negative asupra ocupării forței de muncă din economie.

Fig. 2.9 Salariul minim

W* = salariul de echilibru, L* = nivelul ocupării
În momentul în care statul stabilește un salariu minim W’ cererea de muncă scade la
valoarea L1, iar oferta de muncă c rește la L0.
Șomajul involuntar = L0 – L1

IV.4. Evoluția salariului minim în UE

Salariul minim reprezintă un instrument standard și general acceptat de reglementările
pieței forței de muncă din majoritatea țărilor europene. Încă de la încep utul noului mileniu,
valoarea reală a salariilor a crescut substanțial ceea ce a acționat în multe cazuri, ca un
stimulent pentru evoluția generală a salariilor. Anul 2008 a marcat o pauză în această tendință
așadar valoarea reală a salariului minim a afiș at o tendință de scădere. Aplicarea unei politici
a salariului minim astfel încât acesta să devină un standard european pentru salariile minime
naționale este încă în discuție.
Pe fondul crizei severe din lume va crește presiunea asupra salariului minim, dar și
asupra salariilor, în general din întreaga Europă. Există un adevărat pericol ca salariul minim
nominal și real să scadă , astfel producându -se un dezechilibru al salariului de bază. Pe seama
acestuia se formează sistemul de prețuri, iar în acest m od se poate produce fenomenul de
deflație așa cum s -a întâmplat în anii 1930. În schimb creșterea salariilor minime este
recomandată pentru a sprijini cererea și pentru a contribui la stabilizare prețurilor și a
economiei în general.
Dintre cele 27 de stat e membre ale Uniunii Europene, 20 au stabilit un salariul minim
aplicabil în toate sectoarele lor economie. Există însă patru excepții (Estonia,Irlanda, Lituania
și Republica Cehă), toate celelalte statele membre ale UE au ridicat nivelul salariului minim în
cursul anului 2009. În unsprezece țări creșterea a intrat în vigoare numai după 1 ianuarie 2009.
În funcție de nivelul absolut al salariului minim în Europa pot fi distinse trei grupe de țări:

11
A. Cele mai mari salarii minime cuprinse între 8.4 și 8.7 Euro pe oră se găsesc
în țările din vestul Europei din care face parte și Belgia, Olanda, Irlanda și Franța. O singură
țară, și anume Luxemburg, are un salariu minim semnificativ mai mare decât celelalte patru
membre ale primului grup. Ea are un salariu minim pe oră în valoare de 9.49 Euro pe oră. Pe
de altă parte Marea Britanie, este ultima din prima categorie de țări cu un salariu minim de 7.2
Euro pe oră. Marea Britanie se situează pe această poziție datorită scăderii valorii Lirei în
defavoarea monedei Euro . În cursul anului 2008, valoarea salariului minim britanic pe plan
internațional a scăzut dramatic.
B. Al doilea grup de țări, în care valoarea salariului minim este cuprins între
2 și 4 Euro pe oră, este format în principal, din țările aflate în sudul Euro pei și anume Grecia,
Malta, Spania și Portugalia,alături de Slovenia și Polonia.
C. Al treilea grup ce are un salariu minim mai mic de 2 Euro cuprinde țările
din Europa Centrală și de Est. În ultimul grup de țări se încadrează și țara noastră, România,
dar ș i Bulgaria înregistrând un salariu minim pe economie mai mic de 1 Euro, având o ușoară
tendință de creștere. Se consideră că există niveluri foarte diferite de salarii minime național în
Europa deoarece acestea sunt atribuite în funcție de nivelul de trai.

Fig. 2.10 Salariul minim pe ora in 200 Pe 1 Ianuarie 2009 calculat in Euro
Sursa: WSI Minimum Wage Database 2009

12
Când o moneda este convertită în funcție de standardele puterii de cumpărare (SPC), se
va ține cont de nivelurile prețurilor națio nale astfel diferențele dintre nivelurile naționale de
salariul minim pe economie din această cauză scad destul de considerabil (Graficul 1.21.).
Măsurată în Euro, raportul dintre cel mai mic la cel mai mare este de 1:13, măsurată în funcție
standardele p uterii de cumpărare aceasta scade la 1:6. Chiar și așa, aceasta reprezintă încă un
decalaj foarte important în economie și aceasta este golul care indică diferențele reale între
salariile minime ale statelor din Europa .

Fig. 2.11 Salariul minim pe ora stabilit in functie de puterea de cumparare
la 1 ianuarie 2009
Sursa: WSI Minimum Wage Database 2009

De asemenea, există diferențe semnificative între valorile relative ale salariului minim
legal. Analizând salariul minim ca un procent din salariul mediu dintr -o țara ne indică faptul
că standardele sociale oferite de către salariul minim aferent fiecărei națiuni în parte este
extrem de variat. Datele disponibile indică faptul că valoare a relativă a salariul minim în
Europa variază între 30 și 50% din salariul mediu național (tabelul 1). Cele mai mari salarii
minime relative au o valoare de aproximativ 50% din salariul mediu, și pot fi găsite în Franța
și în Malta. Urmează un grup de țări a cărui valoare relativă aferentă salariului minim este

13
între 40 și 50% din salariul mediu și care include atât unele state vechi ale UE – cum ar fi
Belgia, Grecia, Irlanda și Luxemburg și, de asemenea, unele state noi, din UE, cum ar fi
Bulgaria, Slovaci a și Slovenia. În majoritatea țărilor valoarea relativă a salariului minim este,
dimpotrivă, mai mică de 40% iar, în unele cazuri, cu mult sub – 40% din salariul mediu. Când
este măsurat în raport cu salariul mediu, salariu minim relativ este ceva mai mare , dar
diferențele între valoarile aferente fiecărui stat în parte sunt nesemnificative.

2.1. Dezvoltarea salariilor medii începând cu anul 2000
De la începutul acestui mileniu salariile minime legale au crescut foarte mult în mul te
țări europene afirma Comisia Europeană în anul 2009. Luând împreună toate cele 20 de state
UE cu salarii minime statutare, putem observa creșteri ce pornesc de la valoarea de 16.7% în
România și ajung până a avea același salariu minim ca și anul anteri or exemplul Cehiei.
Această creștere a fost deosebit de ridicată în noile statele membre ale UE astfel în țările
centrale și în Europa de Est ratele anuale de creștere medie au înregistrat valoarea de 5,7%,
deși în unele cazuri, acest lucru reflectă o rat ă a inflația ridicată.
În 2009, evoluția salariului minim a avut un dinamism descendent în comparație cu
anii precedenți . La 1 ianuarie 2009, creșterea medie nominală a salariului minim în cele 20 de
țări ale UE a fost de 4.47%. Această scădere este chia r mai evidentă în raport cu salariul
minim real. Într -adevăr, pentru prima dată de la începutul mileniu, în anul 2008, valoarea reală
a salariului minim a înregistrat o ușoară scădere ( -0,2%). Principalul factor responsabil pentru
această evoluție a fost c reșterea rapidă a prețurilor de consum în prima jumătate a anului 2008,
care, în multe țări, nu a fost compensată de creșteri corespunzătoare a salariului minim. În anul
2009 evoluția salariului minim a fost sub rata inflației, în 10 din cele 20 de state a le UE
(inclusiv 7 din noile țări membre ale UE).
Este important să subliniem că salariul minim legal se bucură de un grad înalt de
acceptare social ceea ce se arată prin faptul că în țările din afara Europei abolirea acestuia nu
este cerută de către forțele politice și sociale importanta. Dezbateile politice nu se focuseaza în
această zonă pe nivelul salariului minim existent ci pe ritmul dezvoltării sale viitoare.
O adevărată dezbatere a av ut loc în Franța acum 2 ani vizând viitoarele politici ale
salariului minim. Reprezentanții angajatorilor și guvernului conservator și -au exprimat opinia
asupra faptului că salariul minim a crescut prea repede din anul 2000 și că nivelul acestora este
excesiv de ridicat, nivelul actual provoacă efecte economice negative asupra ocupării forței de
muncă.
Ideea că nivelul minim de salarizare în Franța este excesiv și are implicații economice
negative asupra ocupării forței de muncă a fost puternic contestată în rândul economiștil or
franceziviii. Sindicatele și partidele de stânga sunt într -o continuă dispută de câțiva ani datorită
unei creșteri rapide a salariului minim.
În planul de acțiune privind modalitățile de trecere a actualei reces iune, Partidul
Socialist solicită o majorare specială, imediată a salariului minim de 3%, ca mijloc de
stimulare a cererii interne, pledând, de asemeni pentru indexarea salariului mediu mai degrabă
decât inflația. Comerțului Uniunea Franceză CGT, între tim p, a susținut faptul că în condițiile
actuale de recesiune, salariului minim trebuie să crească până ajunge la valoarea de 1600 Euro
pe lună.

14
Tab.II.1Cresterea reala a salariului minim fata de anul anterior
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Belgia 2 3.9 0 1.9 2 1.9 2 3.9 5.6
Franta 2.9 0.3 0.8 1.8 4.4 4.4 2.9 2 3.1
Grecia 3.3 1.4 8.8 4.1 5.5 0 -1.5 3.3 0
Marea
Britanie 12.3 0 2.4 6.7 8.5 3.5 5.9 -4 3.6
Irlanda 0 6.3 6 0 9.3 8.5 7.8 4 0
Luxemburg 5.4 2.4 5.8 2.4 4.4 2.4 4.3 0 4.4
Olanda 5.4 4.4 3.4 1.2 0 0.6 2.2 2.5 3.4
Portugalia 4.9 3.9 2.4 2.3 2.5 2.9 4.3 5.4 5.3
Spania 12 10.8 8.7 7 5.1 4.2 2 3.1 8.6
Primele tari
din UE 5.3 3.71 4.25 3.04 4.63 4.16 3.32 2.24 3.77
Bulgaria 13.8 13 9.1 8.3 20 6.3 11.1 18.2 8.3
Estonia 0 0 14.4 12.9 7.8 10.3 16.7 17.2 0
Malta 2.8 3.6 0 4.7 3.3 3.2 0.8 4.6 2.8
Letonia 0 16.7 14.3 12.5 0 11.1 25 25 11.1
Lituania 0 0 0 0 14 9.1 8.3 25 0
Polonia 11.8 0 5 2.9 2.9 5.6 3.9 16.9 0
Romania 55 28.6 44 10.7 0 15.2 15.4 22 16.7
Cehia 20 12.3 8.1 7.5 6.8 5.1 5.4 0 0
Slovacia 0 0 11.7 8.4 6.5 5.8 9.2 6.2 9.2
Letonia 0 16.7 14.3 12.5 0 11.1 25 25 11.1
Ungaria 36.3 20 0 5.
7 7 8.8 4.6 5.1 3.5
Ultimele tari
din UE 12.7 10.08 10.99 7.82 6.2 8.32 11.4 15.4 5.7
Total tari
UE 9.46 7.18 7.34 5.15 6.01 5.705 6.775 8.26 4.47
Sursa: Thorsten Schulten Minimum wages in Europe: “New debates against the background of economic crisis”.
Policy Brief European Economic and Employment Policy

15
În contextul de recesiune severă, dezbaterea politică privind creșterea salariului minim
a adunat din ce în ce mai multe opinii. În multe țări europene sindicatele cer creșterea
salariului minim pentru a stimula economia decăzută. În Marea Britanie, de exemplu,
confederația sindicală TUC a susținut că salariul minim ar trebui să crească în 2010. În urma
eșecului de c reștere a salariului minim în anul 2009 în Irlanda, sindicatele irlandeze nu mai
cred într -o creștere semnificativă în 2010. De alfel , mulți angajatori cât și reprezentanți din
Irlanda și Marea Britanie au invocat criza economică ca alibi pentru îngheț area salariului
minim.Controverse similare asupra dezvoltării salariului minim au avut loc, de asemenea, în
mai multe țări din Europa de Est și Centrală.
În România, sindicatele, după majore acțiuni de protest, au semnat un acord tri partit cu
privire la dezvoltarea pe termen mediu a salariului minim. Nu numai că acest acord prevede o
creștere consistentă în 2008; acesta prevede, de asemenea regulat o creștere continuă, până în
2014 pentru a realiza o situație în care salariul minim es te echivalentul a 50% din salariul
mediuix.
Un plan pe termen lung, similar este urmat de guvernul spaniol care a declarat că până
la sfârșitul anului în legislatura în curs, în 2012, salariul minim va fi crescut de la nivelul
actual de 624 Euro pe lună (3. 78 Euro pe oră) la 800 de Euro pe lună (4.85 Euro pe o oră)x.
2.2. Politica europeană privind salariul minim
În anii 2007 și 2008, subiectul salariilor minime a câștigat un loc în dezbaterile la
nivel european, după ce mai mulți politicieni proemin enți ai unor state europene – inclusiv
prim -ministrul Luxemburgului, Jean -Claude Juncker, și fostul UE Președintele Comisiei
Europene, Jacques Delors – au vorbit în favoarea unei politici a salariului mediu europeanxi.
În cadrul dezbaterii privind un minim salariu european, este o problemă să nu se
prevadă un nivel al sumei pe care Europa îl acordă pentru un salariu minim, ci mai degrabă
se preferă definirea unui standard european pentru valoarea relativă a salariului minim.
Această discuție a fost prelu ată, în special, de către Parlamentul European după ce a observat
că “salariul minim este foarte scăzut sau mai mic nivel de subzistență”xii.
În acest context, în octombrie 2008, Parlamentul European a invitat “Consiliul să
aprobe un obiectiv UE pentru salar iile minime (statutare, acorduri colective la nivel național,
regional sau sectorial)care să asigure remunerare a cel puțin 60% din relevanțe (la nivel
național , sectorial, etc), salariul mediu și, în plus, convenirea unui calendar pentru atingerea
acestui obiectiv, în toate statele membre“xiii.
Cererea pentru un salariu minim european are, de asemenea, un rol important în actuala
campanie pentru alegerile Parlamentului European din iunie 2009. Partidul Socialiștilor
Europeni, de exemplu, au în programul a legerii sale pentru un “pact european privind salariile,
care să garanteze plata egală pentru muncă egală și care să stabilească nevoia de salarii
minime decente în toate statele membre UE, au convenit fie prin lege sau prin colective
negociere și se aplic ă atât cetățenilor și lucrătorilor migranți”xiv.
2.3. Salariul minim și recesiune
Discuții politice cu privire la dezvoltarea viitoare a salariilor minime legale se
desfășoară în întreaga Europă, în contextul recesiunii economice internaționale mai severă
din anii 1930. Experiența ne spune că, în astfel de timpuri de criză, standardele salariale sunt
supuse unei presiuni severe. Companiile vor încerca să repare o parte din pierderile lor pentru
a economisi costurile forței de muncă iar lucrătorii amenințați cu pierderea locului de muncă
sunt foarte probabil să accepte compromisuri.
Salariile minime legale care se aplică pentru economia în ansamblu pot, în astfel de
circumstanțe, reprezintă un etaj important care să limiteze această presiune. În climatul actual

16
de recesiune, angajatorii din multe țări europene sunt în favoarea înghețării salariului minim la
nivelul actual , unele voci izolate vorbind chiar de o reducere nominală a salariului minim.
Dacă o astfel de politică ar fi pusă în aplicare în Europa, ar putea fi de așteptat
aprofunda rea recesiunii. Pentru un singur lucru avem nevoie de mult sprijin : consumul privat
care ar fi slăbit, cu atât mai mult, cu cât în multe țări europene, salariul minim nu determină
plata beneficiarilor în cauză imediat, dar joacă un rol important în or ientarea întreagii structuri
de salarizare și evoluția salariilor.
Pe de altă parte, există pericolul ca scăderea reală sau chiar nominală a salariului
minim să afecteze ”salariul ancoră”care stă la baza unui sistem stabil al prețurilor, astfel încât
actua la recesiune va fi condusă de deflație cum sa întâmplat în anii 1930xv.
Mai degrabă decât să se întâmple acest lucru, un bun simț al economiei ar stabiliza
situația economică prin creșterea corespunzătoare a salariului minim.

IV.5. Impactul salariului nominal as upra șomajului

3.1 Aspecte juridice ale salariului minim
În anul 1991 s -a hotărât ca salariile să se stabilească prin negociere între angajat și
salariat, dar pentru a exista o protecție a salariatului în cadrul acestor negocieri s -a decis
implementarea unui nivel al salariului minim brut pe țară.
Datorită restructurării economiei naționale, au fost diponibilizati un număr mare de
salariați. De aceea oferta de muncă este mult superioară cererii de muncă, simțindu -se
necesitatea acestei protecții.
Rolul salariului minim garantat
Salariul minim de bază pe țară se stabilește prin hotărârea Guvernului, după ce au fost
consultate și sindicatele, patronatele, ceea ce este prevăzut și în legea salarizării nr 14/1991 .
Tot în lege mai este pre cizat faptul că acestea nu pot coborî sub salariul minim de bază aprobat
pe fiecare țară în parte.
Inițial salariul minim brut pe țară a fost adoptat prin Hotărârea Guvernului nr 133/1991
și s-a stabilit la valoarea de 3.150 lei lunar pentru o medie de 17 0 ore de muncă. Pe oră venitul
în acest an era de 18.55. Prin adoptarea acestei hotărâri angajatorul, persoană fizică sau
juridică nu poate să ofere un salariu în momentul realizării contractului de muncă individual
mai mic de cât cel stabilit. Valoarea ac estuia este stabilită o dată pe an la începutul acestuia.
Salariul minim este și un instrument de politică salarială. Un exemplu în acest caz
reprezintă țările al căror raport între salariul minim și salariul mediu tinde către 50%.
Aplicarea salariului mi nim în cadrul sectoarelor cu salarii mici (industria ușoară sau a
prelucrării lemnului) va determina o ierarhie comprimată a salariului.
Aplicarea salariului minim favorizează România, deoarece raportul între salariul minim
și cel mediu este de 35%. Pot fi observate diferențe semnificative între ramurile de activitate
care nu pot fi demonstrate prin creșterea calității sau a complexității muncii.
Valoarea drepturilor sociale stabilite în funcție de salariul minim
Așadar în momentul în care s -a hotărât stab ilirea salariului minim pe țară prin acte
normative, acesta având în vedere nevoile salariaților, a apărut și necesitatea ca valoarea
prestațiilor sociale și stabilirea acestora să se raporteze la salariul minim brut pe țară.
Stabilirea drepturilor sociale în funcție de salariul minim brut însă are influențe
negative asupra celui din urmă deoarece o creștere a acestuia presupune totodată o creștere a
chelt uielilor din bugetul de stat. S -a constatat faptul că valoarea salariului minim brut pe țară
nu mai poate fi stabilită ca urmare a unei negocieri directe între patronate și sindicate, de

17
asemenea nemaiputând ține seama de necesitățile angajaților deoarece bugetul de stat nu ar fi
suportat asemenea pierderi.
Nivelul minim al ajutorului de șomaj, alocațiile de sprijin, ajutorul de integrare
profesională acestea au fost stabilite ca cotă parte din câștigul sala rial mediu net pe economie.
Stabilirea acestor drepturi sociale în funcție de câștigul salarial mediu net pe economie
reprezintă un avantaj deoarece oferă o mai mare libertate stabilirii salariului minim.
Reintroducerea raportării drepturilor și obligaț iilor la salariul minim
Autonomia salariului minim nu a durat însă foarte mult deoarece s -a considerat că o
stabilire a drepturilor și obligațiilor sociale în funcție de valoarea salariului minim este mult
mai obiectivă, fiind o hotărâre luată de Guvern în urma negocierii cu sindicatele și patronatele.
A fost adoptată Legea Nr. 76/ 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă, în cadrul căreia valoarea ajutorului de șomaj se stabilește
în funcție de cotizația pe car e angajatul a depus -o și de asemenea de valoarea salariului
deținut. Totodată în cazul absovenților ce primesc șomaj imediat după terminarea studiilor
valoarea indemnizație de șomaj este de 50% din salariul de bază minim, în prezent valoarea
acestuia este de 600 de lei.
Persoanele care au avut un loc de muncă însă în prezent acestea sunt în șomaj, acesta li
se va calcula în funcție de stagiul lor de cotizare și anume 75% din valoarea salariului de bază
minim brut pe țară. La această sumă se adaugă, între 0 -10 puncte procentuale din media
salariului brut pe ultimele douăsprezece luni în funcție de stagiul cotizării cuprins între nu an
și 20 de ani.
3.2 Evaluarea calitativă a impactului variației salariului minim
Variația salariului nominal are o serie de efecte economice și financiare:
a) Se crează presiune inflaționistă: o creștere a salariului minim poate determină o
creștere a veniturilor ceea ce poate determina creșterea presiunii inflaționiste. Trebuie să avem
în vedere și complexitatea acestei creșt eri a veniturilor deoarece dacă ea nu e suficient de mare
pentru a amorsa un pușeu inflaționist. Creșterea salariului minim va avea un efect inflaționist
neglijabil dacă vom avea în vedere:
✓ Ponderea relativ mică a cazurilor în care se plătesc salarii mai mari decât
salariul pe care îl înregistrează în contabilitatea financiară
✓ Oficializarea salariului efectiv va avea efecte benefice prin înlăturarea fricii de
a economisi care există și pot fi arătate prin veniturile “la negru”
✓ O parte din diferența dintre salariul efectiv și cel minim va fi economisită
✓ În cazul economisirii acelei părți consumul se va reduce
✓ Masa monetară nu va avea aceeași tendință ascendentă ca și salariul minim
(angajatorul nu va plăti mai mult ca în prezent)
b) O a doua problemă este soldu l balanței comerciale: acest sold nu se va deteriora
ca urmare a creșterii salariului minim. Va avea loc o creștere a venitului ceea ce va determina
creșterea cererii pentru produsele interne și nu pentru cele externe.
c) Reacția angajatorului este o altă pr oblemă. Angajatorul poate să ia mai multe
decizii:
❖ Angajatorul acceptă să crească salariile însă o va face în condițiile păstrării
fondului global de cheltuieli salariale. Ceea ce va determina reducerea numărului de salariați.
Pe termen scurt însă șomajul va avea o tendință ascendentă (o creștere a salariului va
determină o creștere a cheltuielilor publice, însă această creștere este din punct de vedere
cantitativ neglijabilă).
❖ O altă decizie a angajatorului poate fi acceptarea creșterii salariului minim c a
urmare a creșterii productivității muncii acestora. Așadar nu va consta și într -o reducere a

18
numărului acestora, iar această decizie se manifestă pe termen mediu și nu pe termen lung
(salariații pot intervenii pe piața muncii cu următoarele decizii: pot opta pentru o reducere a
numărului de angajați dar nu suficient de mare încât să compenseze creșterea salariilor, însă
restul va fi acoperit prin creșterea productivității muncii) . Acest tip de creștere este încurajată,
deoarece se bazează pe creșterea ca lității capitalului uman lucru esențial pentru sustenabilitate
creșterii economice.
❖ Angajatorul acceptă plata noilor salarii minime și sarcinilor fiscale doar în
cazul în care au proiecte de afaceri pe termen lung, obținând un câștig sustenabil.
d) În mome ntul creșterii salariului minim pot apărea și probleme asupra venitului
bugetar.Însă indiferent de decizia luată de angajator veniturile la bugetul consolidate vor avea
o tendință ascendentă. Așa cum am arătat mai devreme nu numai acestea vor crește și
cheltuielile vor înregistra aceeași tendință. Dar impactul variației cheltuielilor asupra
deficitului bugetar este de 4 ori mai mic decât impactul variației veniturilor curente. Așadar la
nivel net acestea nor avea un efect pozitiv (s tudiile empirice arată c ă impactul variației
cheltuielilor curente asupra variației deficitului bugetar este de 1/5 în timp ce impactul
variației veniturilor curente asupra variației deficitului bugetar este de 4/5).

19

-2,00%0,00%2,00%4,00%6,00%8,00%10,00%12,00%14,00%16,00%18,00%Indicele castigului mediu nominal Trim II – Trim I 2000
Trim III – Trim II 2000
Trim IV – Trim III 2000
Trim I 2001 – Trim IV 2000
Trim II – Trim I 2001
Trim III – Trim II 2001
Trim IV – Trim III 2001
Trim I 2002 – Trim IV 2001
Trim II – Trim I 2002
Trim III – Trim II 2002
Trim IV – Trim III 2002
Trim I 2003 – Trim IV 2002
Trim II – Trim I 2003
Trim III – Trim II 2003
Trim IV – Trim III 2003
Trim I 2004 – Trim IV 2003
Trim II – Trim I 2004
Trim III – Trim II 2004
Trim IV – Trim III 2004
Trim I 2005 – Trim IV 2004
Trim II – Trim I 2005
Trim III – Trim II 2005
Trim IV – Trim III 2005
Trim I 2006 – Trim IV 2005
Trim II – Trim I 2006
Trim III – Trim II 2006
Trim IV – Trim III 2006
Trim I 2007 – Trim IV 2006
Trim II – Trim I 2007
Trim III – Trim II 2007
Trim IV – Trim III 2007
Trim I 2008 – Trim IV 2007
Trim II – Trim I 2008
Trim III – Trim II 2008
Trim IV – Trim III 2008
Trim I 2009 – Trim IV 2008
Trim II – Trim I 2009

Fig. 3.1 Indicele c âștigului nominal

20

Fig. 3.2 Rata de creștere a câștigului

Din graficul de mai sus am putut observa următoarele, că în al patrulea semestru al
fiecărui an câștigului salarial mediu ne t înregistrează creșteri semnificative în aproape toate
domeniile datorită:

❖ Acordării de prime pen tru sărbătorile legale așa cum este prevăzut în
contractele colective de muncă;
❖ Se plătesc concediilor de odihnă care nu au fost acordate pe parcursul anului;
❖ Plata orelor suplimetare deoarece pe parcursul ultimelor luni se produc mai
multe bunuri pentru a putea acoperii cererea pe parcursul perioadei în care angajații
beneficiază de concediu pentru sărbătorile legale;
❖ Acordarea de cadouri angajaților ce au în întreținere unu sau mai mulți copii;
❖ Acordarea celui de -al 13 -lea salariu.
Câștigul salarial nomi nal net înregistrează cea mai mare creștere în anul 2002,
trimestrul III și IV. Această creștere a câștigul salarial nominal net s -a înregistrat ca urmare a
faptului că Guvernul României a îndeplinit o mare parte din măsurile solicitate de către Fondul
Mon etar Internațional pentru a se putea finaliza prima dar și cea de a două revizuire din cadrul
Acordului Stand -By, ce a fost aprobat pe data de 1 octombrie de către Board -ul FMI. Măsurile
ce au fost îndeplinite de țara noastră sunt următoarele:
1. Inflația a î nregistrat o scădere de 24 de puncte procentuale, urmând ca ținta de
22% să fie atinsă până la finalul anului;
2. Deficitul anual urmează să fie sub ținta de 5,5% din PIB;
3. S-a atins un nivel al rezervelor Băncii Naționale a României favorabil;
4. Creșterea PIB e ste estimată între 4 – 4,5
5. Totodată a crescut și salariul nominal net, față de aceeași perioadă a anului
anterior cu 4,5%, datorită acordării celui de -al 13 -lea salariu, dar și datorită intrării în vigoare

21
a reglementării prin care salariul minim trebuia s ă a crescut la 2,8 milioane lei, potrivit
Institutului Național de Statistică.
De asemenea valori ridicate ale acestui indice putem regăsii în anii 2006 și 2007. O
scădere dramatică a fost înregistrată în anul 2009 ca urmare a reducerii drepturilor bănești
inclusiv a sporurilor datorată dificultăților financiare și a restrângerii activității ca de exemplu:
❖ S-a înregistrat o reducere în activitățile de editare, sănătate și asigurările sociale
cu mai mult 8%
❖ De asemeni o reducere a fost înregistrată și în înv ățământ, telecomunicații,
adminstratie publică această a fost mai mică de 5%
❖ Acordarea de zile libere fără plata potrivit legii Legii 329/2009;
❖ O scădere a fost înregistrată și în extracția minereului, a gazelor natural.

Analizând datele furnizate de INS pe bază ecuației de mai sus am obținut următoarele
valori:

Rs=7,58 -0,005CMN -0,07SN( -1)+0,02SN( -3)+2,58DUM,

Tabel II.2

Din ecuația de mai sus putem observa că salariul nominal din trimestrul anterior
influențează negativ rata șomajului, iar valoarea sa din urmă cu trei semestre are un impact
pozitiv. O creștere a salariului nominal nu poate avea un efect mare pe termen scurt, în schimb
pe termen lung cele două variabile , rata șomajului și salariul no minal sunt correlate în mod
pozitiv ( adică o creștere a salariului nominal determină o creștere ratei șomajului).

22

Fig.3.3 Evolutia ratei somajului

Câștigul salarial nominal net influențează negativ și nesemnificativ rata șomajului.
Această îns eamnă că la o creștere a câștigului salarial, rata șomajului va crește deoarece
firmele vor înregistra o creștere a costurilor salariale.
În anul 2002 pe piață forței de muncă s -a înregistrat o creștere a numărului de șomeri
datorită migraților acestora ca urmare a eliminării vizelor. Însă aceștia fiind încă înregistrați în
România ca nedetinand un loc de muncă au dus la creșterea ratei șomajului.
Iar din această cauză am folosit pentru semestrul II, 2002 o variabilă dummy pentru a
corecta datele.

Fig.3.4 Relatia rata somaj – castig nominal

23
CONCLUZII

• Această lucrare a avut ca scop determinarea factorilor ce au dus la stabilirea
salariului minim în economie, dintre aceștia cei mai importanți sunt evitarea reducerii
salariilor de către angajator ii ce dețin putere mare pe piață, se încearcă protejarea tinerilor
împotriva exploatării, în special cei care întâmpină dificultăți financiare și nu au o pregătire
profesională. În condițiile aplicării salariului minim angajatorii nu vor mai dorii să angaj eze
lucrători sub nivelul productivității marginale descrescânde a muncii, având de suferit în
această situație persoanele în vârstă ce au o calificare învechită și tinerii care nu au
experiență în muncă sau nu au beneficiat de instruire.
• Analizând evoluț ia salariului minim în Uniunea Europeană, am constatat
faptul că 20 de țări din ce din cele 27 utilizează acest instrument al politicii monetare,
existând și tratative pentru implementarea unei politici a salariului minim astfel încât să
devină un standard European. Salariul minim pe oră în Uniunea Europeană variază între
9.49 Euro și 0.71 Euro, ceea ce ne indică și standardele sociale ale fiecărei țări în parte.
Până în anul 2009 rata de crește a salariilor minime a avut o tendință ascendentă însă pe
fondu l crizei actuale valoarea acesteia a scăzut, deși se încurajează menținerea nivelului
acesteia și chiar creșterea sa astfel încât să de contribuie la stabilizarea prețurilor șiș a se
preîntâmpine defratia.
• Pe baza analizei empirice realizate în ultimul cap itol am putut observa faptul
că o creștere a salariului nominal nu poate avea un efect semnificativ pe termen scurt, în
schimb pe termen lung cele două variabile , rata șomajului și salariul nominal sunt corelate în
mod pozitiv . Totodată am putut observa faptul că angajatorul în cazul în care salariul
nominal crește(cunoaștem faptul că salariul minim este rigid la scădere) va opta fie pentru
menținerea nivelului profitului, fie pen tru scăderea acestuia. Pentru a -și menține nivelul
profitului el își va reduce numărul de salariați, astfel încât să nu fie afectat de o creștere a
cheltuielilor cu salariile. În mometul în care angajatorul adoptă o astfel de măsură el își
asumă o serie de riscuri, ca de exemplu: reducerea performanței firmei (atât din punct de
vedere calitativ cât și din punct de vedere cantitativ), există posibilitatea reducerii valorii
firmei pe piață, producția ce urmează a fi realizată nu permite reducerea numărului acestora.
• Altă opțiune a angajatorului este menținerea numărului de salariați, ceea ce
este și încurajat în economie, deaorece în acest mod crește eficiența economică. Pe termen
scurt acestuia îi va scădea profitul însă acesta are posibilitatea de a înveș tii pentru a crește
calitatea actualilor angajați, ceea ce se reflectă ulterior în creșterea sustenabilitatii profitului
pe termen lung. În momentul în care se reinvestește în cumpărarea de noi factori de producție,
de noi materii prime, profitul este impo zabil însă atunci când se investește în creșterea
performanțelor capitalului uman acesta nu se mai impozitează, astfel obținându -se resursele
necesare.
• Și ofertă de muncă va avea tot două reacții la creșterea salariului minim fie va
obta pentru renunțarea la locul de muncă fie rata șomajului va scădea. În cazul în care va
alege să renunțe la locul de muncă ca urmare a creșterii salariului minim, putem trage
concluzia că o persoane din cadrul unei familii va renunța la muncă plătită în favoarea
întreprinderi i activității caznice ca urmare a creșterii venitului familie. Pe de altă parte
populația activa neocupată vă fi impulsionata de creșterea salariului minim pentru a -și căuta
un loc de muncă și a intra în cadrul populației active ocupate. Aceasta datorită f aptului că s -a
determinat o crescut costul de oportunitate al timpului liber.

24

Bibliografie
1. Burda Michael, Wyplosz Charles, „Macroeconomie. Perspectiva europeana”,
Editura AllBeck, Bucuresti, 2002
2. Dudian Monica, „Economie”, Ed. a II -a, Editura C.H. Be ck, Bucuresti, 2008
3. Lipsey Richard C., Chrystal K. Alec, „Principiileeconomiei”, Editura
Economica, Bucuresti, 2002
4. Hazlitt Henry, „Economia intr -o lectie, Editura Libertas, Bucuresti, 2006
5. The Market for Lemons : Quality Uncertainty and the Market Mechani sm ,
publicat în The Quaterly Journel of Economics în 1970
6. T.H. Gindling, Katherine Terrell „The effects of multiple minimum wages
throughout the labor market’’Labour Economics, Volume 14, Issue 3, June 2007, p. 485 -511
7. Frédéric Gavrel, Isabelle Lebon, Thé rèse Rebière, "Evaluating the short -term
and long -term impact of the minimum wage on unemployment”
8. Peter Flaschel, Alfred Greiner, "Employment cycles and minimum wages"
9. Schaafsma, J. et W.D. Walsh. Employment and Labour Supply Effects of the
Minimum Wage: Some Pooled Time -Series Estimates From Canadian Provincial Data , dans
Revue canadienne d’économique , 1983, vol. 26, p. 86 -97.
10. Neumark, D. et W. Wascher. Employment Effects of Minimum and
Subminimum Wages: Panel Data on State Minimum Wage Laws , dans Industr ial and Labor
Relations Review , 1992, vol. 46, p. 55 -81.
11. Lemos, S., 2002. " The effects of the minimum wage on wages and employment
in Brazil: a menu of minimu m wage variables ," Open Access publications from University
College London http://eprints.ucl.ac.uk/ , University College London.
12. Joel Sapiro, "Wage and effort dispersion", Economics Letters 92, 2006, p. 163 –
169
13. WSI Minimum Wage Database 2009
14. Al Cahuc/Cette, G./Zyberberg, A. (2008) Salaire minimum et bas revenus
comment concilier justice sociale et efficacite economique? Les rappo rts du Conseil d'analyse
economique, Nr. 79, La documentation francaise, Paris.
15. Askenazy, P. (2008), Est urgent de reformer le SMIC? Alternatives
Economiques, Nr. 269, May, p.56 -57
16. Ministerio de trabajo de Espana (2008), El Gobierno fija el SMI en 624 Euro s
mensuales, Press release of 26 December
17. Cziria, L., (2008), Slovakia, Government amends law to allow for hire
minimum wage, European Industrial Relations Observatory, EIROnline
18. Schulten, T., (2008), "Towards a European Minimum Wage Policy? Fair
Wages and Social Europe", European Journal Industrial Relations, Vol. 14, p. 421 -439
19. European Parliament, (2007), Oficial Journal of the European Union, p. 463 –
474
20. European Parliament, (2008), Promoting social inclusion and combating
poverty including child poverty , in the EU, Resolution adopted on 9 October 2008
21. PES (Party of European Socialists), (2008), A new direction for Europe
adopted at the OPES Congress on 1 -2 December 2008 in Madrid
22. Herr, H., (2008), Von der Finanzkrise zu depresion und deflation, Vol. 61, p.
638-640
23. Nicolae, N. Popescu, Aspecte privind salariul minim, Tribuna economica
volumul 19, nr 50, 2008, Nicolae N Popescu

25
24. Thorsten Schulten Minimum wages in Europe: “New debates against the
background of economic crisis”. Policy Brief European Economic and Employment Policy
25. www.insse.ro

i The Market for Lemons : Quality Uncertainty and the Market Mechanism , publicat în
The Quaterly Journel of Economics în 1970
ii T.H. Gindli ng, Katherine Terrell „The effects of multiple minimum wages throughout the labor market ’’
Labour Economics, Volume 14, Issue 3, June 2007, p. 485 -511
iii Frédéric Gavrel, Isabelle Lebon, Thérèse Rebière, "Evaluating the short -term and long -term impact of th e
minimum wage on unemployment”,
ivPeter Flaschel, Alfred Greiner, "Employment cycles and minimum wages"
v Schaafsma, J. et W.D. Walsh. Employment and Labour Supply Effects of the Minimum Wage: Some Pooled
Time -Series Estimates From Canadian Provincial Data , dans Revue canadienne d’économique , 1983, vol. 26, p.
86-97.
vi Neumark, D. et W. Wascher. Employment Effects of Minimum and Subminimum Wages: Panel Data on State
Minimum Wage Laws , dans Industrial and Labor Relations Review , 1992, vol. 46, p. 55 -81.
vii Lemos, S., 2002. " The effects of the minimum wage on wages and employment in Brazil: a menu of minimum
wage variables ," Open Access publications from University College London http://eprints.ucl.ac.uk/ , University
College London.
viii Askenazy, P. (2008), Est urgent de reformer le SMIC? Alternatives Economiques, Nr. 269, May, p.56-57
ix Constantin, C., (2008), Romania Tripartite agrement on minimum wage rises for 2008 -2014, European
Industrial Relations Observatory, EIROnline
x Ministerio de trabajo de Espana (2008), El Gobierno fija el SMI en 624 Euros mensuales, Press release of 26
December
xi Schulten, T., (2008), "Towards a European Minimum Wage Policy? Fair Wages and Social Europe", European
Journal Industrial Relations, Vol. 14, p. 421 -439
xii European Parliament, (2007), Oficial Journal of the European Union, p. 463 -474
xiii European Parliamen t, (2008), Promoting social inclusion and combating poverty including child poverty, in
the EU, Resolution adopted on 9 October 2008
xiv PES (Party of European Socialists), (2008), A new direction for Europe adopted at the OPES Congress on 1 -2
December 2008 in Madrid
xv Herr, H., (2008), Von der Finanzkrise zu depresion und deflation, Vol. 61, p. 638 -640