Impactul Retelelor Sociale Asupra Vietii de Zi cu Zi

Grupurile și comunitățile virtuale constituite pe web

Profesor coordonator

Daniela Cotoară Vasile Georgiana Daniela

TIMV an II

București

2015

Cuprins

Introducere

Cap I. Mediul virtual

Evoluția mediului virtual

Grupurile și comunitățile constituite pe web

Ciclul de evoluție al comunităților online

Cap II. Grupurile și comunitățile virtuale

2.1. Caracteristici ale comunităților online

2.2. Sisteme de comunicare. Sistemul digital de comunicare

2.3. Limite și provocări ale comunicării în mediul virtual

Cap III. Studiu de caz – Impactul rețelelor de socializare asupra vieții de zi cu zi

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Datorită evoluției societății relațiile interumane au intrat într-o nouă etapă, a comunicării multidimensioanale iar interacțiunile se desfasoară într-o lume virtuală care se suprapune cu cea reală și o ocultează.

Influența exercitată de media socială asupra comportamentului uman este una din valorile și instrumentele mediului virtual. Noile media reprezintă unul dintre elementele de comunicare și interacțiune online din societatea contemporană. Interesul pentru această categorie de sisteme mass-media se fundamentează în principal pe rațiuni pragmatice în ceea ce privește interesul general al publicului.

Astfel, vorbind despre o nouă societate, a acestei lumi virtuale, în lucrarea de față voi încerca să evidențiez importanța evoluției mediului virtual în cadrul societății și modalitatea prin care grupurile și comunitățile virtuale influențează viața de zi cu zi.

Direcția de evoluție a sistemelor mediei sociale ne arată un interes constant al audienței sociale, concretizată în receptivitatea unor categorii eterogene de public pentru rețelele sociale, platforme online, comunități virtuale. Digitalizarea a devenit a doua natură a omului contemporan, o condiție necesară, dar nu și suficientă a vieții sociale.

Lucrarea este structurată în trei capitole. Astfel, primul capitol evidențiează evoluția mediului virtual în cadrul societății, rețelele sociale reprezentând principalul nucleul de acțiune al mediei sociale. Am prezentat de asemenea principalele grupuri și comunități virtuale constituite pe web și caracteristicile acestora.

Capitolul al doilea cuprinde aspectele demografice ale grupurilor și comunităților online și principalele tehnologii utilizate pentru a accesa canalul virtual iar capitolul al 3-lea reprezintă studiul de caz și anume Impactul retelelor de socializare asupra vietii de zi cu zi, analiza ce urmeaza a fi efectuata pe baza unui chestionar adresat persoanelor cu varsta cuprinsa in 16-35 ani.

Cap. I. Mediul virtual

Evoluția mediului virtual

Din punct de vedere cronologic, comunicarea interumană este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale. Între procesul comunicării și societatea, respectiv existența umană, există o relație de strânsă dependență și interacțiune; comunicarea joacă un rol major înviața cotidiană a fiecărei persoane, indiferent de gradul de complexitate al activităților pe careacesta le desfășoară.

În contextul globalizării mediului social, diplomatic, de afaceri, care impune ca oamenii să-și desfășoare o activitate eficientă în cadrul diferitelor culturi, comunicarea devine un proces deosebit de complex datorită variabilității și întrepătrunderii diferitelor caracteristici culturale.

Nevoia unei comunicări efective și eficiente nu are un caracter de noutate, aceasta fiind recunoscută încă de secole; în ceea ce ne privește dorim să atenționăm, să tragem chiar un semnal de alarmă asupra pericolului ce amenință o societate în care comunicarea interumană nu este apreciată la adevărata ei valoare.

Datorită evoluției societății relațiile interumane au intrat într-o nouă etapă, a comunicării multidimensioanale iar interacțiunile se desfasoară într-o lume virtuală care se suprapune cu cea reală și o ocultează.

Lumeavirtualăreprezintăunmediu simulatde calculator. Termenul virtualeste un concept care se aplică în multe domenii, în care prezintă diverse conotații, neunitare. Astfel, în filozofie „virtual” este proprietatea unei entități de a nu fi reală, entitate care însă, chiar și în aceste condiții, poate avea unele trăsături foarte apropiate sau chiar identice cu cele ale unui obiect real corespunzător. În vorbirea curentă „virtual” mai poate să însemne și ceva real, dar având o implementare materială diferită de obiectul real corespunzător. De multe ori termenul se referă la aplicații și servicii din Internet.

“Comunicarea virtuală este produsul societății contemporane, este „comunicarea generată de Internet, de lumea virtualității, lume înțeleasă de unii ca spațiu al irealității, iar de alții ca spațiu al unei lumi paralele, dar artificiale.” (Ileana Rotaru, Comunicarea virtuală, București, Editura Tritonic, 2010, p. 68 ).

Tehnologia mileniului al-III-lea oferă multe posibilități de comunicare. Ca și radioul, televiziunea, print-urile, Internetul este un mediu de comunicare, însă oamenii pot conversa, pot vorbi între ei, află informații despre organizații fără a merge la sediul acestora și totul doar printr-o rețea. Interactivitatea este la ea acasă, oamenii acționează și reacționează la mesajele din interiorul rețelelor.

Influența exercitată de media socială asupra comportamentului uman este una din valorile și instrumentele mediului virtual. Noile media reprezintă unul dintre elementele de comunicare și interacțiune online din societatea contemporană. Interesul pentru această categorie de sisteme mass-media se fundamentează în principal pe rațiuni pragmatice în ceea ce privește interesul general al publicului.

Rețelele sociale reprezintă nucleul de acțiune al mediei sociale și au devenit în perioada 2005-2013 cele mai frecvent accesate și utilizate sisteme online. Acest mijloc modern de comunicare oferă numeroase beneficii utilizatorilor, fie prin socializarea propriu-zisă, fie prin postarea unor informații utile și accesibile clienților din acest mediu virtual.

Rețelele de socializare (social network) reprezintă modalitatea cea mai facilă de adresabilitate pentru categorii diverse de persoane, întelegem prin afirmația anterior prezentată grupuri sau publicuri specializate de clienți fideli ai networking-ului social.

În comparație cu media traditională, în special televiziune, new media este un focalizator al spațiului social permițând interacțiuni complexe, multidimensionale la nivelul receptorilor utilizatori. Potențialul de interacțiune socială generat de noile sisteme mass-media este un indicator al dezvoltării sociale din lumea contemporană, dincolo de reticentele și limitările la care este supus Internetul în unele state.

Direcția de evoluție a sistemelor mediei sociale ne arată un interes constant al audienței sociale, concretizată în receptivitatea unor categorii eterogene de public pentru rețelele sociale, platforme online, comunități virtuale. Digitalizarea a devenit a doua natură a omului contemporan, o condiție necesară, dar nu și suficientă a vieții sociale.

Remarcăm, numărul tot mai ridicat de domenii, specializări, și segmente de utilizatori care aderă la valorile societății postmoderne, digitalizate. În acest sens viitorul spațiului public și privat este reprezentat de valorile și modelele specifice societății informatizate.

Complexitatea spațiului public virtual, al Internetului determină o multitudine de interacțiuni și reacții de feedback la nivelul componentelor specifice: platforme electronice, bloguri, rețele sociale, etc.

În cartea Lumea Virtuală: Avataruri și fantome, Editura Trei, 2013 autorul Sere Tisseron evidențiează modul în care noile tehnologii de informare și comunicare (TIC) ne bulversează în fiecare zi obiceiurile ceea ce înseamnă că eram pregătiți pentru această lume virtuală nouă de multă vreme. Înainte de toate, datorită telefonului, încât ni se pare natural să vorbim unii cu alții fără să ne vedem. Apoi, prin avântul extraordinar al fotografiei, care ne-a făcut să acceptăm că imaginile în care nu ne recunoaștem ne reprezintă totuși, până într-acolo încât sunt capabile să ne redea identitatea schimbătoare și multiplă.

Mediile de socializare (Facebook, MySpace), avatarurile din jocurile video și comunicarea instantanee prin chat și prin telefonul mobil ne au bulversat obișnuințele și felul în care ne adresăm unul altuia. Miracolul îndrăgostirii și drama despărțirii s-au mutat pe site-urile de întâlniri amoroase și în lumi paralele de tipul Second Life, iar adolescenții se simt mai aproape de prietenii lor virtuali decât de membrii reali ai familiei.

Noile tehnologii sunt locul în care căutăm un remediu contra stresului, depresiei, frustrărilor, traumelor și singurătății, riscând să ne pierdem busola în oceanul virtual. În fața acestui miraj al ecranelor și al internetului, psihoterapeutul francez ne readuce cu picioarele pe pământ, îndemnând la revalorizarea corpului și la redescoperirea poftei pentru jocurile de rol. Cartea se adresează deopotrivă psihologilor și părinților.

Pentru a evidenția cât de rapidă este evoluția social media autorul Bădău Horea Mihai în cartea Tehnici de comunicare în social mediaface o comparație cu mass-media tradițională. Astfel radioul a ajuns la 50 de milioane de ascultători în 30 ani, televiziunea a atins acest prag în 13 ani, iar internetul a avut nevoie de 4 ani pentru a atinge aceasta cifră, în timp ce Facebook a ajuns la această cifră în mai puțin de 9 luni. ( datele au fost obtinute de pe www.socialnomics.com )

Autorul menționează că în anul 2011 Facebook avea peste 600 de milioane de utilizatori activi în fiecare lună iar în întreaga lume existau aproximativ 300 de milioane de bloguri. 54% dintre bloggeri postau zilnic iar 77% dintre utilizatorii activi de internet citeau bloguri.

Dupa blogging a urmat microbloggingul. Twitter a cunoscut o creștere de 900% in 2008, în februarie 2009 rata de creștere a utilizatorilor Twitter ajungând la 1.382%.

Cea mai bună exemplificare a social media se regasește în Youtube, Flikr si Wikipedia. În fiecare minut sunt încărcate pe Youtube 10 ore de imagini video, iar zilnic sunt urmărite 100 de milioane de videoclipuri. Youtube a devenit astfel al doilea motor de cautare din lume dupa Google.

Conform unei statisticii efectuate de www.statista.com în 2014 1.8 miliarde dintre utilizatorii de internet au accesat rețele de socializare, dintre care 170 de milioane au fost in SUA.

Generația social media consideră e-mailul depășit. ( Facebook oferă e-mail, microblogging și instant messaging pe aceeași pagină, precum și multe alte facilități ). Generația social media anunță, de asemenea, moartea publicității și explozia relațiilor publice.

Doar 14% dintre utilizatori rețelelor sociale au încredere în publicitate, în timp ce 78% cumpără produse și performează diverse acțiuni pe baza recomandărilor. 93% dintre utilizatorii rețelelor sociale consideră că o companie trebuie să fie prezentă în social media, dar nu în forma ei clasică, ci reprezentată de o figură cunoscută, de o personalitate. ( datele au fost prezentate în cartea Tehnici de comunicare în social media, conform site-ului www.mashable.com )

Social media în cifre

Printre țările în care rețelele sociale se bucură de o popularitate ridicată se numără Rusia (85%), India (78%), China (70%), Brazilia (69%), Marea Britarie (64%), Coreea de Sud (62%). În plus, 70% dintre cei 600 de milioane de utilizatori activi ai Facebook nu sunt din SUA.

Pe langă giganți din mediul virtual precum Facebook sau Twitter în lume există și alte rețele sociale precum Orkut in Brazilia și India, QQ în China ( cu 300 de milioane de utilizatori in 2009 ) sau Maktoob în unele țări din Orientul Mijlociu.

Grupurile și comunitățile constituite pe web

Oamenii utilizează internetul în tot felul de modalități. Unii caută cu înflăcărare să adopte cele mainoi tehnologii. Au conturi la mai multe servicii online și sunt abonați la numeroase surse de informații. Intră pe bloguri și fac taguri, scriu text sau twitturi. Alții nu țin atat de mult să fie ultimul răcnet dar cu toate astea sunt aproape tot timpul online, tastând de zor la laptop, desktop sau pe telefonul mobil. Internetul a devenit esențial pentru muncă,scoală sau viața lor socială.

Alții se conectează numai câteva ore pe zi ca să-și verifice căsuța de email, să urmărească o știre de presă, ca să se documenteze asupra unui subiect ce prezintă interes pentru ei ori ca să facă ceva cumpărături. Și există, fireste și oameni care nu utilizează internetul deloc, fie din cauza că nu iși pot permite fie pentru că nu vor.

Comunitățile virtuale evoluează în funcție de interesele membrilor și au nevoie de o infrastructurăsoftware și de rețea care săpermităsatisfacerea nevoilor specifice.

Un portal, un forum de discuții, un chat pentru comunicarea sincronă, un weblog repre-zintăinstrumente Web suficiente pentru dezvoltarea unei comunități virtuale simple, bazate pe discuții în jurul unui subiect.

Transformarea unei comunități simple într-o comunitate de valori are loc atunci când simpla utilizare este înlocuită de participare activă, membrii identificându-se cu scopurile comunității din care fac parte.

Comunitățile de interese apar în momentul în care devin esențiale în funcționarea efectivăa afacerilor sau în satisfacerea nevoilor individuale și reprezintă comuniunea dintre membrii complet dependenți de existența comunității

E limpede totuși că, pentru societate în ansamblu, internetul a devenit mediumul predilect de comunicare și informare. Amploarea utilizării sale este fară precedent, chiar față de standardele mass-media din secolul XX. Amploarea influenței sale este la fel de mare. Se pare că societatea a ajuns într-un punct critic al istoriei intelectuale și culturale, un moment de tranziție între două moduri de gândire foarte diferite.

Trăim o nouă revoluție, în adevăratul sens al cuvântului.Cititorul devine producător de informatții într-un nou spațiu publicîn care percepțiile noastre asupra realității sunt modificate radical, relațiile interumane intră într-o nouă etapă, a comunicării multidimensionale, iar interacțiunile sociale se desfășoară într-o lume virtuală, care se suprapune cu cea reală și o ocultează.

Social media este un grup de aplicații online care cresc pe fundațiile ideologice și tehnologice ale web 2.0 și permit crearea și schimbul conținutuluiprodus de utilizatori.

Este vorba de canale de comunicare online, interacțiune socială și propagare, departajare, sindicalizare sau căutare de informații ușor accesibile prin care mari comunități de participanți pot colabora prin producerea și schimbul textelor, fotografiilor, materialelor audio și video, care sunt redifuzate de la un utilizator la altul.

Scopul interacțiunilor dintre utilizatorii online este crearea unor noi relații în scop personal sau business. Oamenii conversează, recomandă, valorifică și creează informații, monologul se transformăîn dialog (cu ajutorul resurselor oferite de platformele gratuite: forumuri, grupuri, bloguri, rețele sociale și platforme de conținut video, audio, departajare și comunicare instant ), informația devine accesibila iar utilizatorii se transformă din consumatori în creatori de conținut, într-un context în care cunoșsterea se democratizează.

Între comunitate și rețele se formează o legatură indisolubilă. De fapt, comunitățile conturează rețele de indivizi, iar rețelele, indiferent de tipul lor, tind să formeze sau să fie înglobate de către comunități.

O rețea nu se converteste în mod necesar într-o comunitate. Singură, o rețea poate defini fragmente de comunitate, în schimb mai multe rețele pot concura la constituirea unei comunități. Suntem cu atât mai aproape de a identifica comunitatea cu rețeaua cu cât densitatea legăturilor dintre noduri crește. În măsură în care o rețea furnizează membrilor săi cel puțin unele dintre elementele ce definesc o comunitate, se poate considera că până și o rețea cu o densitate mică poate crea o comunitate.

Sociabilitatea, întrajutorarea, vehicularea unor informații utile membrilor rețelei și conturarea unui sens al apartenenței la grup sunt elemente care, dacă sunt prezente în rețea, ne îndreptațesc să tratăm rețeaua drept comunitate.

Lipsa interacțiunii face-to-face între membri reprezintă sursa reținerii de a încadra aceste tipuri de interacțiune drept comunități. În ciuda acestui fapt, între indivizi există legături și capacitatea de acțiune comună sau într-ajutorare, apar și diferite gratificații derivate ca urmare a interacțiunii.

Grupurile și comunitățile virtuale se constituie potrivit unor interese și valori comune, dar și potrivit capacității diferențiate a utilizatorilor de a folosi infrastructura webului și, mai ales, potrivit gradului lor de acces la programe de asistare a descoperirii, folosirii și generării cunoștințelor noi prin sisteme de sprijin inteligent și distribuit, bazate ele însele pe cunoaștere.

Pentru a caracteriza și a analiza specificul și finalitatea procesului complex al comunicării în cadrul acestor grupuri, care pot fi grupuri de lucru (grupuri de învățare, grupuri de cercetare și chiar de creație), grupuri de  dezbatere sau doar de comunicare, ca și pentru a surprinde specificul procesului de interpersonalizare în lumea virtuală a comunicării globale, putem studia ansamblul de relații și activități comune diferitelor tipuri de grupuri și comunități constituite în acest mediu intelectual artificial, care devine și un mediu social cu caracteristici distincte, în care preocupările politice își găsesc abordări și soluții inedite.

Uneori, comunitățile virtuale sunt prelungiri ale unei structuri de relații existente și în afara comunicării electronice. Cel mai bun exemplu de acest fel este Facebook. Această rețea este un tip de super-structură formată dintr-o îmbinare de rețele personale. Ea are ca bază dominantă relații structurate inițial în afara Internetului, în așa zisa „lume reală”.

Un alt exemplu este cel al blogurilor non-comerciale: grupează de regulă indivizi care se cunosc între ei și comunică și în spatiul vieții private. Cel mai adesea acest lucru este întalnit dacă este vorba de bloguri individuale (vezi de exemplu comunitățile dezvoltate în jurul turambarr.blogspot.com sau în jurul literelibere.worldpress.com) sau de bloguri tematice, aparținând unei grupări.

Efectul comunicării online asupra comunităților nemediate electronic și asupra capitalului social este o tema de maximă actualitate în științele sociale. În genere, se vehiculează trei tipuri majore de ipoteze

1 – comunicarea mediată electronic ruinează capitalul social;

2 – comunicarea mediată electronic schimbă sociabilitatea;

3 – comunicarea mediată electronic completează capitalul social.

Putem discuta astfel de timpul mare petrecut în comunicarea online și asupra dependenței de acest tip de comunicare ce conduce în final la dezvoltarea de personalități nesociabile. Astfel, indivizii evoluează într-un cadru al unei societăți profund fragmentate și individualizate, o simplă alăturare de personalități nesociabile, izoltate.

Se constată astfel că în orice societate există persoane nesociabile, a căror izolare, mai mare sau mai mică, este marcantă pentru întregul lor comportament. Cu sigurantă aceste persoane vor continua să își dezvolte strategii de viață axate pe solitudine și în condițiile unei civilizații în care comunicarea online este puternic dezvoltată și utilizată.

Ultimele două puncte de vedere privesc comunicarea virtuală ca pe un instrument ce poate servi scopurilor comunităților existente. Diferențele dintre cele două ipoteze apar în legatură cu intensitatea legăturilor rezultate. Dacă în cazul celei de-a doua teorii capacitatea de relaționare este văzută drept una finită, cea de-a treia consideră că relațiile virtuale se adaugă pur și simplu celor deja existente, crescând potențialul de comunicare și acțiune comună.

Grupurile de discuție

Grupurile de discuție reprezintă un ansamblu de consumatori efectivi sau potențiali care utilizează Internetul pentru a schimba informații pe o anumită temă de interes reciproc.

Aceasta nouă formă de comunicare între coexistențialii lumii virtuale reprezintă practic liantul dintre aceștia. Această formă de comunicare în noua lume virtuală este rapidă și eficientă. Limbajul folosit, care abundă în forme abreviate, aparține totuși lumii reale și se modifică continuu, ceea ce îl face mai inaccesibil pentru cei din afară.

Până într-o anumită măsură, grupurile de discuții sunt similare cluburilor (reuniuni ale consumatorilor care au achiziționat un anumit produs sau serviciu; de exemplu clubul utilizatorilor cardurilor Visa, etc.)

Diferența majoră dintre grupurile de discuții și cluburi are în vedere modul în care circulă informația în interiorul acestora .

În cazul grupurilor de discuții:

comunicarea are un caracter interactiv datorită mediului de comunicare folosit (internetul permite vehicularea de informații în ambele sensuri pe relația organizator – membrii clubului)

intrarea în grup depinde exclusiv de interesul utilizatorului pentru tema acestuia și de dorința acestuia de a schimba informații pe marginea acesteia

comunicarea se desfasoară atât în plan vertical, între organizator și membrii grupului cât și în plan orizontal, numai între membrii grupului (acesta fiind, de altfel, unul dintre obiectivele specifice urmărite prin crearea grupului de discuții

O problemă-cheie legată de utilizarea grupurilor de discuții o reprezintă alegerea între:

utilizarea unui grup de discuții deja creat

crearea unui grup de discuții nou

Utilizarea unui grup de discuții deja creat presupune adaptarea organizației la "formatul" și standardele acestuia. Este de presupus că organizația va cunoaște și va menține nealterată tema grupului, va respecta modul în care se desfășoară discuțiile între membrii grupului și regulile de etichetă asociate acestora, va controla natura și volumul de informații transmise membrilor grupului astfel încât demersul organizației să nu aibă un caracter comercial.

Pași importanți în utilizarea unui grup de discuții deja creat:

alegerea grupului (va fi preferat întotdeauna cel care este cel mai apropiat ca profil organizației și obiectivelor de marketing si vânzări ale acesteia)

familiarizarea cu regulile de conversație ale grupului

urmarirea comunicației în cadrul grupului (vizează identificarea principalelor teme abordate în discuțiile dintre membrii grupului și a celor care apar în prim-planul acestora – liderii de opinie ai grupului)

participarea activa în cadrul grupului ("abonarea" la grup și implicarea organizației prin reprezentantul său desemnat în schimbul de informații desfășurat de membrii grupului

transmiterea de informații utile pentru organizație către membrii grupului (este limitată de una dintre regulile esețtiale ale funcționării grupurilor care interzice "publicarea" de mesaje publicitare, chiar și mascate, către membri)

angajamentul constant în construirea, dezvoltarea și menținerea relațiilor cu membrii grupului (utilizarea grupurilor de discuție deja existente presupune o abordare strategică: urmărirea unor obiective clar stabilite, de atins prin intermediul unor activități specifice planificate, organizate și acoperite cu resurse)

Crearea unui grup de discuții reprezintă o soluție mai avantajoasă din perspectiva obiectivelor de marketing ale organizației. Printre acestea se pot număra:

fidelizarea clienților (creșterea gradului de loialitate a acestora față de organizație și produsele și serviciile sale)

crearea unei imagini mai favorabile a organizației (membri grupului constituind, prin interacțiunea acestora cu persoane din afara acestuia, surse de publicitate gratuită pentru organizație)

crearea unei atitudini mai favorabile față de organizație, produs (serviciu) sau marcă în rândul clienților efectivi sau potențiali ai organizației

creșterea vânzărilor unor produse (servicii) oferite de organizație și care sunt asociate în consum (utilizare) produsului (serviciului) achiziționat de membri grupului

dezvoltarea unor relțtii strânse, de parteneriat, cu membrii grupului (clienții efectivi sau potențiali ai organizației)

cresterea nivelului de satisfacție al consumatorilor față de modul în care organizația menține și dezvoltă legătura creată cu aceștia în urma cumpărării produsului (serviciului)

crearea platformei pentru oferirea unor servicii suplimentare (gratuite sau nu) pentru clienții organizației

realizarea unor studii și cercetări de marketing în rândul clienților efectivi și potențiali ai organizației

1.3 Ciclul de evoluție al comunităților online

Există și comunități online care apar inițial online și apoi se concretizează în relații sociale ce se consumă în spațiul real. O altă mică parte, caracterizată prin volatilitate crescută, se manifestă doar în spațiul online.

Indiferent de felul în care a aparut, comunicarea online a revoluționat modul în care înțelegem azi rețelele sociale prin accelerarea schimbului de informații și sprijinirea rapidă a unor acțiuni comune.

În funcție de conținutul informațional avem o primă diferențiere majoră a rețelelor online. Mai jos sunt enumerate și descrise cele mai întalnite tipuri de rețele.

Rețele care se configurează în jurul unui interes comun, prezent la un număr mare de indivizi (rețele de tinere mame, rețeaua posesorilor de Ford, rețeaua tinerilor ortodocși, rețeaua poeților amatori, rețeaua etc.).

Deși apar de regulă ca simple comunicări punctuale în jurul unor anunțuri postate pe site-uri dedicate (parte a web2.0+) sau în forumuri, aceste comunități pot ulterior evolua mult dincolo de scopul inițial.

Interesați de comunicarea pe subiectul care se trimite la interesul comun, indivizii se alătură comunității incipiente sau deja existente. Schimbul de mesaje și opinii se face, de regulă, în spațiul public. O bună parte sunt doar membri temporari. Alții ajung să dezvolte relațiile dintre ei fie în spațiul privat (electronic sau nu), fie în spațiul public al forumului, site-ului sau blogului.

Comunitatea offline poate să devină o expresie a comunității online. Acest lucru se întamplă mai ales când cei care formează relațiile online încep să își transpună relațiile offline. Este limpede ca scopul inițial din comunicare se transformă și se ajunge la o comunicare cu obiective multiple.

În astfel de situatii comunitățile încep să dezvolte subcomunități sau chiar dau nastere unor comunități online diferite.

Rețele care se formează având în centru un interes comun, specific, prezent la un număr de indivizi răspândiți geografic (grupul dacologilor, al colecționarilor de ceasuri, al jucătorilor de go etc.).

Deși aceste rețele pornesc de la un interes foarte nișat, comunicarea poate ulterior evolua mult dincolo de scopul inițial. Evolutia lor este similara cu cea a rețelelor menționate la punctul anterior.

Rețele create în jurul unui joc online (WoW, Hattrick.org, Travian etc.)

Modul de apariție al acestor rețele este diferit, dar există asemanari structurale. Discuțiile care pornesc de la joc se pot diversifica depășind cu mult limitele jocului. În acest mod apar subcomunități iar relațiile, atunci când distanțele geografice nu împiedică acest lucru, se transpun rapid offline. Ce au specific aceste tipuri de rețele și comunitățile online construite în jurul lor este faptul că cel mai adesea au un caracter global.

Rețele de socializare (SNS – Social Networking Sites) (Facebook, Hi5, LinkedIn, Viadeo, Colegi.ro etc.).

În aceste cazuri internetul este folosit ca mijloc de comunicare pentru a facilita comunicarea între persoane care se cunosc din lumea reală.

Ele înglobează de fapt o multitudine de comunități offline, interconectate online și offline. SNS se individualizează în comparație cu restul rețelelor descrise până aici. Ce le deosebește este faptul că originea lor este în mod explicit offline, în comunități ce preexistă comunicării electronice. Desigur, dezvoltarea lor se poate face fară probleme prin înglobarea de relații apărute mai întâi online.

Blogging

Blogurile trebuie vazute ca o parte a web2.0. Ele sunt o importantă sursă de coagulare de rețele online și offline. Comentariile ce se pot face în urma unei postari pe blog au potențialul de a facilita relaționarea între indivizi necunoscuți. Astfel, avem o situație de comunicare ce prezintă potențial de a dezvolta relații online. Lucrurile nu stau asa pe blogurile necomerciale (ale căror autori nu produc profit din activitatea de blogger). Comunitățile din jurul acestora sunt mai degrabă mici și relativ închise. De asemenea au un corespondent offline puternic, similar SNS-urilor. În cazul bloggurilor comerciale gasim o structură de relații online diferită si intens stimulată. Structura este similară mai degrabă cu cea a forumurilor de pe paginile ziarelor.

Forumiști pe paginile ziarelorgenerează comunități online foarte volatile, difuze și puternic fragmentate. Șansele de a produce comunități offline sunt reduse. Relațiile sunt slabe, animate decomentatori mai mult sau mai puțin anonimi de pe paginile ziarelor sau altor canale media. Astfelde medii sunt medii de comunicare eterogene și permit disimularea de mesaje ce au destinatarispecifici.

Rețele profesionale transpuse virtualconstituie un sistem de rețele închise, în care comunicareaeste predominant profesională. Se regăsesc puternice corespondențe în zona offline.

În funcție de mediul de comunicare se poare imagina un alt tip de diferențiere a rețelelor online

Liste de discuți de e-mail. Sunt modalitati de comunicare totalmente private si pot fi manifestăriale oricăreia dintre categoriile de mai sus.

Text & video chat. Specificul acestui tip de comunicare este faptul că se comunică în timp real. Dezavantajul izvorăște tot de aici. Participanții la comunicare trebuie sa fie online în același timp,ceea ce restrânge spațiul pentru comunicare (întocmai ca în cazul telefoniei).

Comunicarea poate fi realizată și în afara rețelei de prieteni, prin site-uri și programe dedicate. Câteva platforme de acest tip (Yahoo Messenger, Icuii, PalTalk, Wndows Live Messenger) au căutat să propună spații publice pentru crearea de comunități online. Din punctul de vedere al scopului lor aceste comunități pot fi difuze sau specifice, suprapunându-se peste clasificările comunităților după conținutul informațional.

MUDs (Multi-User Domains or Dungeons) și MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game). Atât MUD care poate fi văzut ca un bunic al MMORPG cât și acesta din urmă constituie moduri de a dezvolta jocuri online, cu comunitățile asociate. În cadrul lor utilizatorii independenți se pot întalni și pot comunica între ei, dezvoltând rețele și comunități online.

Cap. II. Grupurile și comunitățile virtuale

Caracteristici ale comunităților online

Din literatura de specialitate despre comunitățile online se poate trage concluzia că, în linii mari, există patru caracteristici fundamentale ale comunităților online. Acestea prezintă lumea Internetului ca fiind populată de foarte multe de grupulețe, unele în permanentă interacțiune cu altele, grupulețe mutual exclusive, caracterizate de organizare internă ierarhică. Durată de viață a acestora este de regulă scurtă, cel puțin din punct de vedere al persistenței membrilor.

Social media permite formarea rapidă a comunităților și a unor canale eficiente de comunicare între membri săi, pe baza unor interese comune: sport, natură, artă culinara. Comunitățile de acest tip folosesc mai multe caracteristici care sunt cunoscute sub denumirea de folksonomie.

Termenul definește modul în care este organizată informația și face parte din aceeași familie de cuvinte căreia îi aparține și taxonomie- sistem de clasificare. Într-o folksonomie, informațiile sunt rezumate printr-un cuvânt cheie care le descrie, numit tag. Procedeul este accesibil tuturor: oricine poate adăuga un tag care să descrie o parte a informației și poate vedea ceea ce au tag-uit celelalte persoane. Exemple de comunități care folosesc folksonomia pentru a ordona conținutul și a-l face mai ușor de găsit sunt flickr, youtube și blogurile. Extrem de populare sunt folksonomiile muzicale. Utilizatorii radiourilor online taguiesc melodiile și caută linkuri care pornesc de la tagurile altor persoane.

Fragmentarea

Comunitățile online sunt comunități mici. Pot fi vazute mai degrabă ca niște mici insule, fără legături puternice între ele, chiar dacă există posibilitatea de a interacționa permanent. Un bun exemplu ar putea fi cazul unei comunități dezvoltate în jurul unui joc online. În interiorul comunității apar relații dezvoltate în general pe două planuri. Avem forumul sau forumurile „globale” folosite pentru comunicare despre joc de către toți cei care îl practică. Acestea constituie spații publice accesibile tuturor, drept pentru care toată lumea își poate da aici cu părerea. Există însă și numeroase grupulețe care întreprind adesea cu o activitate mai intensă pe propriile forumuri și care întrețin relații mai strânse între membri. Aceste de mini-comunității se comportă precum orice comunitate „clasică”/”reală”, putându-se merge până la interacțiunea face-to-face și petrecerea de timp împreună în viața reală, dincolo de relaționarea virtuală.

Nucleul de membri activi ai forumurilor globale comunică adesea opinii în aceste spații publice și prin urmare reușește să furnizeze un număr de lideri formali sau informali ai „societății” dezvoltate în jurul jocului. Interesant este că aceste nuclee de lideri se comporă la rândul lor ca niște grupuri închise, în care accesul se realizează dificil, similar comunităților „clasice”/”reale”.

Revenind la exemplul ales, grupulețele din cadrul comunitătii online asociate jocului au numeroase oportunități de a interacționa. Mulți dintre membri dețin un portofoliu de grupuri de apartenență. Așadar aceste aspecte nu sunt caracteristice în mod obligatoriu doar unei civilizații în care comunicarea poate fi mediată virtual.

În structurarea comunităților online pot apărea grupuri antagoniste, în care apartenența la unul o exclude pe cea la un altul. În viața reală, întalnim un astfel de exemplu, de grupuri mutual exclusive, în cazul apartenenței la galeriile unor echipe de fotbal adverse.

Excluderea mutuală este de multe ori doar una parțială deoarece pot exista cauze comune membrilor sau unor părți ale membrilor grupurilor antagoniste. Revenind la exemplul de mai sus, se poate ca susținători online ai unor echipe de fotbal adverse facă parte din aceeași colectivitate de utilizatorilor a unui anume joc online.

Fragmentările și schimburile permanente de informație între grupurile constituite în interiorul unor comunități online sunt similare celor din colectivitățile umane din viața reală, indiferent de forma acestora de interacțiune. În cazul fragmentarii comunităților online întalnim însă alte două caracteristici: volatilitatea și centripetismul.

Volatilitatea

Grupurile și comunitățile online care nu pornesc de la comunități preexistente în afara Internetului apar și dispar cu o viteză remarcabilă. Ele tind să nu aibă o viață îndelungată din cauza faptului că majoritatea relațiilor dintre membri sunt legături slabe, rezultate în urma procesului de căutare a unor parteneri cu interese comune.

Presupunând că interesul în jurul caruia s-a construit comunitatea persistă, volatilitatea membrilor îi asigură o dinamică deosebită. Pentru că diferențele aparute la nivelul comunității de la o perioadă la alta sunt atât de importante se poate considera că avem comunități diferite ce ocupă la momente diferite de timp același spațiu public.

Un exemplu care ar putea ilusta acesta idee: este ca și cum am spune că Egiptul antic și Egiptul de astăzi sunt, în fapt, societăți complet diferite, chiar dacă teoretic poartă același nume și se manifestă în același spațiu geografic.

În comunități de tip Web 2.0, sau în cazul unor MUDs și MMORPG gasim aceeași situatie. Lucrurile sunt, de fapt, valabile pentru orice tip de comunitate online care nu este manifestare a unor comunități preexistente în afara comunicării virtuale.

Centrificarea

Volatilitatea rețelelor online se află în strânsă legatură cu modul de constituire al rețelelor online. În funcție de această din urmă caracteristică avem două tipuri importante de rețele:

Cele care se configurează de la un interes comun specific, dar interesul se menține pe un termen relativ scurt.

Cele care au ca punct central un interes difuz, în care adeziunea membrilor apare în urma unui proces de încercare și eroare, în căutarea unor grupuri de apartenență. Interesele și atitudinile membrilor trebuie să fie în acord cu propriile interese, aspirații, opinii, valori.

Un grad ridicat de centripetalism întalnim la comunitățile din categoria B. Aceste comunități sunt caracterizate de căutarea permanentă a unor valori comune, împărtășite de majoritatea membrilor comunității. Cei care nu se conformează bine la tendința centrală a grupului tind să părăsească grupul dacă au această posibilitate de alegere.

Ca în cazul oricărui grup, cei care reușesc să se conformeze devin parte a nucleului central al acestuia. În spațiul Internetului există oricând posibilitatea de a alege alte comunități. Aceasta face ca într-un timp relativ scurt, membrii să se poată autoselecta și să rămână parte a grupului doar cei care sunt mai aproape de normele grupului. Restul părăsește grupul în căutarea unor grupuri sau comunități mai apropiate de propriile orientări valorice.

Așadar comunitățile online au propria lor miscare centripetă în care Internetul joacă rolul unui factor facilitator al fragmentării postmoderne.Tendința de individualizare, de exprimare a unor nevoi și stiluri de viață diverse este prezentă mai ales la inidvidizi cu un profil apropiat de cel al utilizatorilor frecvenți ai Internetului. Spațiul de manifestare oferit de Internet, dată fiind pluralitatea opțiunilor accesibile la cost practic nul, poate fi folosit ușor pentru împlinirea acestui set de nevoi. Pentru că indivizii au ocazia de a socializa în spațiul virtual cu oameni cu interese, valori și aspirații comune apare tendința de a constitui grupuri omogene, centrate în jurul unor opinii și interese comune.

Dar, astfel de grupuri tind să răspună limitat nevoilor utilizatorului. De aceea el va căuta să realizeze portofolii extinse de grupuri, fapt care contribuie la menținerea volatilității prezenței într-o rețea oarecare, dar nu și a prezenței în ansamblul rețelelor.

Rețelele online cuprind ierarhii puternice. Caracterul deschis al comunicării online, libertatea de a constitui comunității, fragmentarea lor postmodernă par atinse, dacă nu zdruncinate de afirmația anterioară. Dar să vedem ce cauze conduc la ierarhizarea puternică despre care aminteam. Prima ține de nevoia de a avea un spațiu de acțiune în care să te poți desfășura. ceea ce implică uneori prezența unor fondatori, ce acționează ca și mentori ai rețelei. A doua este legată de nevoia de protecție în fața spam-erilor,cei care trimit mesaje nedorite, cel mai adesea cu conținut publicitar, bruind astfel comunicarea in interiorul rețelei, a flame-rilor, Cei predispuși să participe și să întrețină la discuții in contradictoriu, purtate cu ostilitate fățișă, indiferent de subiect, doar de dragul de a se contrazice cu cineva; astfel de discuții, in mediul virtual, bruiază comunicarea si îndepărtează membrii obișnuiți de comunitate, și troller-ilor, cei predispuși să participe și să întrețină la discuții in contradictoriu, purtate cu ostilitate fățișă, indiferent de subiect, doar de dragul de a se contrazice cu cineva. Astfel de discuții, in mediul virtual, bruiază comunicarea si îndepărtează membrii obișnuiți de comunitate., iar prezența moderatorilor vine să asigure această protecție. O altă cauză este legată de expunerea publică a rețelelor online, de conservatorismul lor, care evoluează într-un mediu adesea nesigur. În altă ordine de idei, în spațiul virtual, inegalități de gen, de rasă, sau etnie sunt adesea reproduse ca atare.

Dacăîn interiorul comunități gradul de utilizare a Internetului este redus se constată că manifestarea online a unor comunități preexistente conduce la întărirea ierarhiilor și inegalităților. Dacă, dimpotrivă, membrii comunității utilizează frecvent instrumente de comunicare online se observă o democratizare substanțială a relațiilor.

Sisteme de comunicare. Sistemul digital de comunicare

Având rolul de a transmite informații între persoane, sistemul de comunicare asigură în esență comprehensiunea reciprocă dintre cel puțin două persoane. Pentru a-și îndeplini rolul, sistemul de comunicare își activează toate componentele.

Elementele componente ale unui sistem de comunicare sunt:

emițătorul, emitentul sau sursa care lansează mesaje;

canalul de comunicație care constă dintr-un mecanism de difuzare, un canal propriu-zis de transmitere și un mecanism de primire;

mesajul informațional transmis care reprezintă totalitatea elementelor informaționale (comunicări, știri. semnale) care se referă la caracterizarea unui proces sau fenomen economico-social. Mesajul poate fi asimilat cu o succesiune de semne elementare transmisă între un emitent și receptor cu ajutorul unui canal de comunicare existent;

primitorul, destinatar sau receptor este cel căruia i-a fost destinat mesajul pe care acesta îl captează.

Mesajul care face obiectul emiterii și receptării poate fi descompus la rândul lui astfel:

elemente care privesc construcția mesajului, adică tot ceea ce revine emitentului:

evenimentul, fenomenul, procesul sau situația despre care urmează să se spună și să se transmită ceva;

ideea pe care și-o formează emitentul despre eveniment, fenomen, etc;

mulțime "de simboluri" prin care evenimentul, fenomenul, etc. este abstractizat și codificat în vederea transmiterii;

conținutul ideii despre eveniment, fenomen, etc. depinde de cunoștințele pe care emitentul le are despre evenimentul respectiv și de eventuala experiență acumulată dintr-un proces de comunicare anterior;

elemente care privesc primitorul, deci destinatarul, atunci când el recepționează mesajul transmis. Aceste elemente sunt:

combinația de simboluri prin care evenimentul a fost abstractizat de către emitent;

ideea pe care primitorul și-o formează pe baza mesajului receptat ;

evenimentul rezultat în urma decodificării pe baza ideii formate ;

cunoștințele pe care le posedă primitorul și care îi dă posibilitatea să "materializeze" conținutul ideii rezultat din mesaj .

Comunicarea abordată ca un sistem, trebuie să facă față la trei dificultăți principale posibile:

cei care comunică nu se adresează în mod real unul altuia. În această situație modalitatea de a se face înțeleși unul pe celălalt nu există sau este minimă. În mod explicabil, o astfel de comunicare nu este armonioasă;

chiar dacă emițătorul se adresează clar și direct interlocutorului, el nu poate fi sigur că este înțeles. Aceasta, a doua dificultate a comunicării, este generată de riscul că emitentul acordă o prea mare atenție propriilor argumente și reprezentări și mult mai puțin interlocutorului. O astfel de situație poate determina întreruperea comunicării;

neînțelegerea constituie o altă dificultate a comunicării și se datorează faptului că ceea ce spune unul din cei doi interlocutori este eronat interpretat de către celalalt.

Printre soluțiile recomandabile pentru ca dificultățile comunicării sa fie depășite trebuie menționate:

ascultarea atentă și manifestarea clară a înțelegerii, fapt ce presupune ca auditoriu trebuie să aibă o conduită activă. Prin urmare, mesajul partenerului trebuie urmărit cu o concentrare deosebită, dând de înțeles (subliniind acest lucru) că problemele au fost foarte bine înțelese;

abordarea într-o manieră inteligentă și profesionistă a argumentărilor, care de regulă trebuie să însoțească o comunicare. Pentru aceasta, vor fi luate în considerare nu numai argumentele logice, ci și acelea care se bazează pe interpretări afective. Dacă este necesar, se va apela la emoții și sentimente;

evitarea lansării unor critici interminabile și cu tente de atac la persoană;

dozarea vorbirii, astfel încât partenerul să nu devină victima unui monolog nesfârșit;

respectarea, în mod obligatoriu, și în orice împrejurare a unor reguli de politețe.

Comunicarea nu trebuie redusă la o simplă expunere de probleme. Din acest punct de vedere, există o diferență între ”a spune” și “a comunica” sau între ”a auzi” și “a asculta”.

„A spune” este un proces într-un singur sens, iar „a comunica”presupune un transfer de informații în ambele sensuri.

Comunicarea mediată de calculator desemnează transmiterea și primirea de mesaje folosind computerele în scopul introducerii, prelucrării, stocării si expedierii de date.

Odata cu explozia Internetului și apariția sistemului global de hipertext, calculatorul s-a infiltrat cu repeziciune în viața noastră. Internetul a devenit o nouă modalitate de prelucrare, prezentare și comunicare a informației ce permite implementarea unor noi modele și concepte până acum de neimaginat: de la un alt mod de a parcurge informația scrisă utilizând referințe încrucișate generate de hyperlinks, la prezentări multimedia ce includ text, imagini, animații și sunete în aceeași entitate; de la anchete sociale și statistici în timp real generate simultan cu schimbarea datelor de intrare, la prezentarea informației și adaptarea ei la utilizatori.

Noile paradigme, generate de Internet prin World Wide Web, conduc la un mod fundamental diferit, mult mai complex și mai eficient, de transmitere și prelucrare a informației, fortându-se barierele spațio-temporale ale modelelor precedente. Potentialul World Wide Web-ului e nesfârșit. Desi este o tehnologie tânară, în numai câțiva ani aplicațiile au început să se structureze și să ne ia cu asalt. Comerțul electronic (e-commerce) începe să prindă bine rădăcini și să se maturizeze: de la cărti, flori și discuri on line, s-a trecut deja cu usurință la televizoare,mobilă și chiar casa visurilor. Pornind de la e-commerce și sustinute de marketing, realizarile sunt spectaculoase; mass-media tradiționale s-au atașat și ele rapid, peste noapte, la Internet, învatamîntul si educația caută să fie în primele rînduri, angajarile, plățile bancare, cumpărarea de bilete și rezervările de locuri în hoteluri sunt elemente ale unei realitati pe care deja o traim.

Comunicarea este acaparată de o societate informațională. Sistemele informaționale sunt supuse astăzi unor importante schimbări tehnologice. Microelectronica este cea care pune la punct modalități tentante și cantitativ incredibile de prelucrare și păstrare a datelor, în timp ce telecomunicațiile se îndreaptă spre anularea distanțelor în comunicare.

Computerele și tehnologiile aferente continuă să ofere oamenilor noi modalități de comunicare. În ultima vreme toată lumea navighează pe Internet, trimite scrisori prin poșta electronică sau are o întâlnire pe Chat.

Internetul este un sistem mondial de rețele de calculatoare interconectate, care înlesnește serviciile de comunicare a datelor cum ar fi deschiderea unei sesiuni de lucru la distanță, transferul de fișiere, poșta electronica și grupurile de discuții.

Accesul Internet înseamnă, în ultima instanță, posibilitatea accesării a milioane de servere situate pe tot cuprinsul globului. Astfel, utilizatorul poate găsi răspuns la orice întrebare pe care și-o pune, poate trimite mesaje oriunde în lume aproape instantaneu, poate transfera documente cu informații din orice domeniu de activitate, efectua rezervări de locuri pentru hotel, avion, poate efectua cumpărături, asculta ultimele noutăți în materie de muzică, vizita galerii de arta, citi cărți "publicate" electronică, conversa on-line cu orice alt utilizator conectat, afla ultimele știri ale agențiilor de presă sau poate aduce programe soft de pe arhivele publice.

Limite și provocări ale comunicării în mediul virtual

Dezvoltarea impresionantă a tehnologiei din ultimele decenii, mai ales apariția calculatorului și a internetului tind să producă schimbări majore în modalitatea de interacțiune între oameni și anume impun apariția unor noi medii de comunicare și interacțiune umană, noi tipuri de grupuri, comunități, chiar societăți, pe scurt noi medii socio-umane.

Fără să ne dăm seama asistăm efectiv la nașterea unei noi lumi, a lumii virtuale, o lume pe care nimeni nu o controlează, cu regulile și legile ei. Datorită acestei evoluții accelerate a omului în mediul virtual în literatura de specialitate începe să se vorbească tot mai des despre o nouă specie în evoluția omului: Homo Virtualis.

Oamenii încep să se grupeze în rețele sociale sau comunități pe internet în jurul unor interese comune. Inițial au apărut grupurile de discuții, mai apoi forumurile iar acum predomină blogurile și rețelele sociale.

Ca și limite ale comunicării în mediul virtual putem puncta următoarele:

lipsa unor resurse tehnologice performante și a unor conexiuni optime la rețea solicită mult timp de încărcare, așteptare care poate crea nerăbdare și stres utilizatorului;

lipsa contactului uman face-to-face, esențial pentru socializarea individului;

nu poate fi abordată în orice situație (anumite domenii/cursuri solicită o mai profundă implicare emoțională

timpul îndelungat necesar uneori pentru acomodarea cu caracteristicile tehnice și de aranjament vizual ale respectivului mediu de învățare și pentru formarea abilităților și competențelor necesare tutorilor/ personalului de suport; 

distragerea frecventă a atenției celor care învață de la obiectivele învățării la tehnologia în sine și la facilitățile puse la dispoziție pentru comunicare;

Cu siguranță odată cu devoltarea tehnologiei vor apărea noi provocări în mediul virtual. Comunicarea virtuală va deveni din ce în ce mai accesibilă tuturor și din ce în ce mai atractivă. Vor apărea noi canale de comunicație ce vor aduce comunicarea virtuală pe noi culmi. Practic dezvoltarea comunicării în mediul virtual este în strânsă legătura cu dezvoltarea tehnologiei, depinzând în mare parte de aceasta.

Cap III. Studiu de caz – Impactul rețelelor sociale asupra vieții de zi cu zi

Scopul principal al acestei lucrări a fost de evidenția influența rețelelor de socializare asupra comportamentului uman în viața de zi cu zi.

Rețelele sociale reprezintă nucleul de acțiune al mediei sociale și au devenit în perioada 2005-2013 cele mai frecvent accesate și utilizate sisteme online. Acest mijloc modern de comunicare oferă numeroase beneficii utilizatorilor, fie prin socializarea propriu-zisă, fie prin postarea unor informații utile și accesibile clienților din acest mediu virtual.

Rețelele de socializare (social network) reprezintă modalitatea cea mai facilă de adresabilitate pentru categorii diverse de persoane, întelegem prin afirmația anterior prezentată grupuri sau publicuri specializate de clienți fideli ai networking-ului social.

Pentru a evidenția impactul rețelelor de socializare asupra vieții de zi cu zi am ales să efectuez un studiu de caz pe baza unui chestionar realizat prin Google Drive. Respondenții au fost angajați ai companiei RCS-RDS, companie în care lucrez, cu vârsta cuprinsă între 20 si 45 ani, chestionarul fiind transmis în format electronic pe adresa de e-mail.

Chestionarul se adresează persoanelor ce sunt atrase de aceasta lume “virtuală” și dețin cel puțin un cont pe o rețea de socializareși cuprinde intrebări cu variante de răspuns simplu, multiplu, întrebări deschise precum și intrebări în care trebuie să iși manifeste acordul asupra anumitor afirmații.

Analiza chestionarului a fost efectuată pe un numar de 31 de respondenți, atât de sex femininși masculin, cu vârsta cuprinsă între 20 si 45 de ani, cu studii superioare.

Chestionar

Buna,

Numele meu este Vasile Georgiana si realizez o lucrare despre impactul retelelor de socializare asupra vietii de zi cu zi. Chestionarul se adreseaza persoanelor cu varsta intre 16-45 ani ce detin cel putin un cont pe o retea de socializare.
Daca sunteti de acord sa completati nu va voi rapi mai mult de 10 minute iar raspunsurile sunt confidentiale.

Multumesc

Top of Form

Cat timp va petreceti zilnic pe internet ? 

 Mai putin de o ora

 1-2 ore

 2-4 ore

 Peste 4 ore

 Nu stiu / Nu am tinut socoteala

 Niciodata

 Other: 

In ce scop utilizati internetul? 

Mentionati principalele activitati pe care le desfasurati pe internet. Intrebare cu raspuns multiplu

 Ma informez pe diverse teme

 Retele de socializare

 Citesc ziare, stiri

 Ascult / downloadez muzica

 Downloadez / vizionez filme

 Jocuri

 Shopping online

 Other: 

Te simti protejat pe internet? 

 Da

 Nu

 Nu in totalitate

Detineti un cont pe retele de socializare ? 

Numiti prima retea de socializare care va vine in minte 

Care sunt site-urile de socializare pe care le utilizati? 

 MySpace

 Netlog

 Twitter

 Linkedln

 Instagram

 Yahoo

 Skype

 Google +

 Facebook

 Other: 

Cat timp va petreceti zilnic pe retelele de socializare ? 

 Mai putin de o ora

 1-2 ore

 2-4 ore

 peste 4 ore

 Nu stiu / Nu am tinut socoteala

Atunci cand folositi internetul, ramaneti on-line mai mult timp decat intentionati? 

 Da, mi se intampla tot timpul

 Da, mi se intampla des

 Da, mi se intampla rar

 Nu, nu mi se intampla

 Other: 

Pe o scala de la 1 la 5, unde 1 inseamna " Complet inutile " iar 5 " Foarte utile ", apreciati va rog utilitatea retelelor de socializare 

In ce scop folositi site-urile de socializare? 

Intrebare cu raspuns multiplu

 Pentru noi prietenii

 Pentru relatii

 Pentru amuzament

 Pentru a trece timpul mai usor

 Pentru informare

 Pentru reclame

 Pentru a vinde ceva

 Pentru ca " e la moda "

 Other: 

In ce masura sunteti de acord cu urmatoarele afirmatii ? 

Cat timp considerati ca puteti rezista fara a accesa contul de socializare? 

 trebuie sa accesez zilnic

 1 zi

 1-2 saptamani

 2-4 saptamani

 mai mult de o luna

 Other: 

Cat de des ati neglijat treburile gospodaresti pentru a petrece mai mult timp on-line? 

 Intotdeauna

 Adesea

 Frecvent

 Ocazional

 Rar

 Niciodata

Cat de des va verificati e-mail-urile sau intrati pe un site ca sa vedeti ce au mai facut prietenii, inainte de a face orice altceva? 

 Intodeauna

 Adesea

 Frecvent

 Ocazional

 Rar

 Niciodata

In ce masura sunteti de acord cu urmatoarea afirmatie " Internetul provoaca dependenta " 

Sexul 

Varsta (ani impliniti) 

 sub 16 ani

 16-20 ani

 21-25 ani

 26-30 ani

 31-35 ani

 peste 35 ani

Status incadrare in munca 

 Elev/student

 Fara ocupatie

 Somer

 Colaborator

 Angajat part-time

 Angajat full-time

 Casnica

Ultima scoala absolvita 

 Scoala primara (1-4 clase)

 Gimnaziu (5-8 clase)

 Scoala profesionala

 Liceu

 Scoala post-liceala/tehnica

 Invatamant universitar

 Studii postuniversitar

Bottom of Form

Interpretarea rezultatelor

Prima întrebare din chestionar “Cât timp vă petreceți zilnic pe internet ?“ a avut scopul de a evidenția timpul pe care îl alocă respondenții zilnic activităților efectuate pe internet. Se observă faptul ca majoritatea respondentilor, și anume 38.7 %, iși petrec destul de mult timp și anume peste 4 ore din zi pe internet iar 32% dintre respondenți nici nu au ținut socoteală. Acest aspect denotă faptul ca anumiți respondenți nu sunt conștienți de timpul pe care il petrec pe internet și nu consideră că este important să contorizeze timpul petrecut in spațiul virtual.

Se observă faptul cădoarun procent destul de mic de respondenți, și anume 3.2 % petrec mai puțin de o oră pe internet.

Întrebarea “ În ce scop utilizați internetul” a avut ca și scop evidențierea principalelor activități desfașurate de către respondenți pe internet. Astfel 80,6% dintre respondenți folosesc internetul pentru a se informa pe diverse teme sau pentru a accesa rețelele de socializare. 74% dintre respondenți folosesc internetul pentru a asculta muzica, 61,3% pentru filme și peste 50% pentru shopping online sau pentru a citi ziare, știri.

Unul dintre scopurile principale ale sondajului a fost de a afla dacă respondenții se simt în singuranță în momentul în care acceasează internetul. Conform statisticilor, doar 12.9% dintre respondențise simt în siguranță pe internet, majoritatea respondenților și anume 87,1 % răspunzând ca nu se simt în siguranță, sau nu în totalitate. Se pare insă că acest aspect nu ii impiedică în a-și petrece timpul online.

Se observă faptul ca în ultima perioada rețelele de socializare au cunoscut o notorietate din ce în ce mai ridicată în randul persoanelor ce acceaseaza internetul. Astfel. 93,5% dintre respondenți dețin cel puțin un cont pe o rețea de socializare.

Printre cele mai cunoscute rețele de socializare în rândul repondenților se numără Facebook ( 90.3% ), Yahoo (74,2%) si Google + ( 64,5%)

Putem observa cărespondeții iși petrec destul de mult timp pe rețelele de socializare, peste 2 ore iar majoritatea afirmă că li se intamplă des ( 35.5%), sau tot timpul ( 19.4% ) să ramană on- line mai mult timp decat au intenționat.

In ceea ce priveste utilitatea rețelelor de socializare părerile au fost impărțite. Astfel 6,5 % și 19,4% au considerat rețelele de socializare inutile, sau complet inutile iar aproape jumătate din respondenți au considerat rețelele de socializare utile ( 22,6%) sau foarte utile ( 22,6% )

Ca și scopuri principale în folosirea rețelelor de socializare respondenții au ales pentru amuzament, pentru a trece timpul mai ușor, pentru noi prietenii, deci consideră accesarea rețelelor de socializare o modalitate de relaxare. Putem observa deasemenea că peste jumatate din respondenți 54,8 % consideră retelele de socializare o modalitate de informare sau de promovare iar 32,2% folosesc siturile de socializare pentru publicitate saupentru a vinde.

Respondenții au fost rugați să-și exprime acordul cu privire la anumite afirmații despre rețelele de socializare.

Astfel, majoritatea respondenților au fost de acord cu faptul ca și-au facut prieteni noi prin intermediul rețelelor de socializare și că reușesc să interacționeze mai ușor cu cei dragi în mediul online.

În proporție de 71% respectiv 80,6% respondenții nu consideră rețelele de socializare o modalitate de a conversa cu persoanele necunoscute sau un mediu de încredere pentru a discuta problemele întâmpinate in viața de zi cu zi.

În momentul în care au fost întrebați cât timp pot rezista făra a accesa rețelele de socializare părerile au fost din nou împărțite. 35,5 % dintre repondenți consideră că au nevoie să acceseze zilnic contul de socializare iar 38,8 % au afirmat că pot rezista și mai mult de o lună fără a-l accesa.

Pentru a verifica dacă respondenții sunt conștienți de timpul petrecut în mediul on-line au fost rugați să răspundă în ce măsura sunt de acord cu afirmația Internetul provoacă dependență.

Astfel majoritatea respondenților și anume 45,2% au fost în totalitate de acord cu această afirmație iar 25,8% au fost de acord. Astfel putem deduce faptul că respondenții sunt conștienți de faptul că internetul provoacă dependență însă acest aspect nu îi impiedică în a-și petrece în continuare o bună parte din timp on-line.

Într-o proportie destul de mică doar 3.2 % dintre respondenți au considerat ca internetul nu provoacă dependență.

Un aspect îngrijorător a fost observat în momentul în care respondenții au fost întrebați cât de des neglijează treburile gospodărești pentru a petrece mai mult timp online și cât de des iși verifică e-mailurile sau accesează conturile pe rețelele de socializare înainte de a face orice alceva.

La ambele întrebari, majoritatea respondeților și anume în proporție de 54,8 % respectiv 35,5 % dintre respondenți au răspuns ocazional , iar în proporție de aproximativ 20% au raspuns frecvent sau adesea.

Astfel putem concluziona că din ce în ce mai des oamenii sunt atrași de lumea virtuală, ajungând chiar să ignore aspectele importante din viața de zi cu zi.

Concluzii

Datorita evoluției societății putem vorbi despre generația secolului XXI ca fiind o generație ce se regăsește tot mai mult în mediul virtual, comunicarea virtuală castigând pe zi ce trece teren în fața comunicării reale.

Complexitatea spațiului public virtual, al Internetului determină o multitudine de interacțiuni și reacții de feedback la nivelul componentelor specifice: platforme electronice, bloguri, rețele sociale, etc.

Internet-ul depășește cu mult posibilitățile celorlalte mijloace de comunicare și va duce negreșit la o modificare importantă a felului în care noi comunicăm ca ființe umane.

Azi, Internetul reprezintă o necesitate, poate chiar un imperativ, pentru mulți tineri un mod de viață și de a fi. Prezența computerului și a internetului devin astăzi componente ale instruirii, care facilitează noi moduri de cunoaștere. Comunicarea în mediul virtual este accesibilă tuturor și prezintă multe beneficii, însă se poate face ușor trecerea către dependența pentru viața virtuală creată, pierzându-și interesul față de ceea ce le oferă viața reală.

Scopul lucrării de fața a fost de a evidenția evoluția mediului virtual și de a exemplifica prin studiul de caz impactul mediului on-line asupra vieții de zi cu zi.

S-a putut oberva faptul că internetul este la îndemâna oricui iar oamenii iși petrec zilnic o bună parte din timp on-line, fie pe rețele de socializare, fie navigând pe internet. Îngrijorăror este faptul că anumiți oameni nu sunt conștienți de timpul petrecut în mediul on-line și ajung chiar să iși neglijeze activitățile de zi cu zi.

S-a observat faptul că majoritatea oamenilor sunt conștienți de faptul că internetul provocă dependență de aceea este important să se mențiă un echilibru între comunicarea reală și cea virtuală, implicit între viață reală și cea virtuală, putând astfel să ne bucurăm de beneficiile oferite de mediul virtual fără a fi acaparați de acesta.

Bibliografie

Sere Tisseron Lumea Virtuală: Avataruri și fantome, Editura Trei, 2013

Ileana Rotaru, Comunicarea virtuală, București, Editura Tritonic, 2010

Badau Horea Mihai, Tehnici de comunicare în social media, Editura Polirom, Iași 2011

Nicholas Carr, Superficialii, efectele internetului asupra creierului uman, Ed. Publica

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/135/art04-pana.html

http://revistaie.ase.ro/content/38/Laculeanu%206p.pdf

http://www.ibimapublishing.com/journals/CIBIMA/volume8/v8n18.pdf

http://itee.elth.pub.ro/~mm/tcp/exemple/Bibliografie/Tehnici-de-comunicare%20-%20MANUAL.pdf

www.statista.com