IMPACTUL RESTRUCTURĂRII INDUSTRIEI ÎN MUNICIPIUL TURNU MĂGURELE [305811]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Conf. univ. dr. Daniela ZAMFIR

Absolvent: [anonimizat]

2015

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Domeniul: Planificare Teritorială

Programul de studii: Licență

IMPACTUL RESTRUCTURĂRII INDUSTRIEI ÎN MUNICIPIUL TURNU MĂGURELE

Îndrumător științific:

Conf. univ. dr. Daniela ZAMFIR

Absolvent: [anonimizat]

2015

CUPRINS

INTRODUCERE 5

Metodologie 6

CAPITOLUL I 8

1.1. Raporturile orașului cu spațiul geografic 8

1.2. Așezare geografică 8

1.3. Relieful 11

1.4. Clima 13

1.5. Apele 16

1.6. Vegetația și fauna 17

1.7. Soluri 18

CAPITOLUL II 20

2.1. Apariția orașului 20

2.2. Etape în evoluție 21

CAPITOLUL III 23

3.1. Zonele funcționale și dinamica acestora 23

3.2. Caracteristicile componentei demografice 23

3.3. Demografie 26

CAPITOLUL IV 30

4.1. Agricultura 30

4.2. Dezvoltarea economică 32

CAPITOLUL V 34

5.1. Impactul antropic 34

5.2. Activitate economică 34

5.3. Deșeuri industriale 41

CAPITOTUL VI 43

6.1. Analiza S.W.O.T. a orașului Turnu Măgurele 43

CONCLUZII 45

BiBLIOGRAFIE 47

INTRODUCERE

Municipiul Turnu Măgurele a beneficiat de-a lungul timpului de lucrări de geografie umană cu un caracter general. Nevoia de o analiză mai amănunțită a modificărilor sociale și economice ce au urmat anului 1990, decât cea realizată în cele câteva monografii ale orașului, m-au îndrumat spre realizarea prezentei lucrări. [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat]. Pot spune că am crescut o [anonimizat].

[anonimizat], anul 1990 este un important reper de diferențiere a [anonimizat] a tuturor teritoriilor cuprinse în aceasta. Căderea regimului politic comunist a [anonimizat] a populației și a funcționalității teritoriului.

Municipiul Turnu Măgurele a cunoscut o [anonimizat] a potențialului oferit de cadrul natural. Scopul acestei lucrări este de a demonstra influența pe care cele două o au asupra ecomoniei și demografiei zonei și de a o caracteriza din aceste puncte de vedere.

Pentru realizarea studiului am consultat documentația bibliografică a zonei, am analizat și interpretat date statistice preluate de la Institutul Național de Statistică și din lucrările puse la îndemână de către Primăria Muncipiului Turnu Măgurele.

[anonimizat]. univ. Dr. Zamfir Daniela. [anonimizat]. O mulțumire specială aș dori să o aduc părinților mei care m-[anonimizat] m-au ajutat pentru a înțelege modificările suferite de localitate.

Metodologie

Lucrarea de licență cu titlul „Impactul restructurării industriei în Municipiul Turnu Măgurele” [anonimizat], procesul de restructurare a economiei românești afectând într-o măsură mai mare sau mai mică toate ramurile și subramurile economice ale spațiilor urbane. Procesul de urbanizare din România prezintă câteva caracteristici care au avut impact asupra dinamicii individuale a orașelor, dintre care amintim: nivelul ridicat de ruralizare la jumătatea secolului XX; politica de industrializare, care a vizat dezvoltarea rapidă a orașelor prin mari unități, fără a ține seama de eficiența economică; colectivizarea agriculturii care a creat un excedent de forță de muncă și apariția unui decalaj mare de venituri dintre populația rurală și cea urbană.

Metoda este un mod de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiectivelor, ce i-a naștere prin conversia domeniului teroretic, enunțiativ în indicații asupra modului cum trebuie abordat un fenomen sau obiect pentru a deține despre el cunoștințe autentice. Metodologia reprezintă un ansamblu de metode folosite într-o anumită știință, al cărui fundament îl constituie sistemul celor mai generale legi și principii ale științei respective, uneori termenii de metodă și metodologie confundându-se.

Vintilă Mihăilescu definea metoda drept „totalitatea procedeelor care conduc rațiunea la aflarea sau demonstrarea adevărului”. Din punct de vedere metodologic accentul s-a pus pe cercetarea specificului dezvoltării municipiului Turnu Măgurele, evidențiindu-se caracteristicile urbanului în raport cu ruralul, precum și pe cercetări privind evoluția și dezvoltarea geodemografică, economică și socială a acestuia. La baza acestui studiului au stat un șir de principii științifice aplicate în geografia umană: principiul repartiției (exetensiunii) spațiale, care constă în descrierea și analiza geografică a evoluției spațiale a municipiului Turnu Măgurele, precizându-se geneza, poziția, extinderea teritorială și analiza proceselor și fenomenelor demografice specifice; principiul integrării geografice, așa cum preciza Vintilă Mihăilescu „integrarea geografică se realizează atât de la parte la întreg, adică de la regional la general, prima furnizând datele concrete necesare generalizării, cât și în sens invers, deoarece studiul legităților generale ale dezvoltării și repartiției geografice a fenomenelor se referă tot timpul la unitățile teritoriale în cadrul cărora se conturează aceste fenomene”; principiul cauzalității, care se leagă de principiul conexiunii universale a fenomenelor geodemografice și pornește de la faptul că orice fenomen se poate constitui în cauză și efect al altui proces sau fenomen, în vederea accentuării cauzelor ce au determinat situația demografică, economică și socială a populației municipiului; principiul istorico-geografic, ce constă în analiza fenomenelor și proceselor demografice, precum și a evoluției teritoriale a municipiului din punct de vedere al apariției și evoluției în timp până la starea actuală, pe baza acestor informații realizându-se prognoze spațio-temporale; principiul structuralismului, folosit în urmărirea analizei și evoluției orașului în calitate de sistem format din mai multe subsisteme, la fel și în cazul structurii populației municipiului; principiul diversității, desemnează caracterul individual specific populației municipiului și a fenomenelor demografice din cadrul acesteia, implicând diferențe de ordin calitativ între acestea.

Specificul studiului realizat a impus și utilizarea unor metode geografice tradiționale și moderne, generale și specifice.

Ca si sursă informațională primară au fost utilizate materialele recensămintelor realizate în anii 1977, 1992, 2002, 2011 și au fost culese date pentru perioada 1960-2009. Pe lângă lucrările istorice, publicațiile statistice și cele cu caracter enciclopedic, au fost consultate și paginile web ale diferitelor instituții și oraganizații nonguvernamentale, datele culese stând la baza elaborării de tabele, figuri, hărți și diagrame.

Scopul lucrării de față constă în identificarea particularităților și perspectivelor de evoluție a dinamicii industriale a municipiului Turnu Măgurele, evaluarea sub raport spațial a evoluției teritoriale, elaborarea unor propuneri privind optimizarea proceselor demografice.

Obiectivele principale ale acestui studiu sunt: 1) cercetarea aspectelor teoretico-metodologice de studiere a orașelor; 2) studierea informației bibliografice și statistice, precum și a materialelor arhivistic și cartografic privind extinderea teritorială și consolidarea sistemului de populare în municipiul Turnu Măgurele; 3) analiza premiselor istorice, a condițiilor și factorilor determinanți în evoluția fenomenelor demografice; 4) stabilirea unor legități de bază și tendințe privind evoluția proceselor demografice și economico-sociale; 5) analiza și evaluarea dinamicii și structurii populației; 6) elaborarea unor propuneri privind optimizarea fenomenelor demografice și economice.

Capitolul I

1.1. Raporturile orașului cu spațiul geografic

Municipiul Turnu Măgurele, din punct de vedere teritorial-administrativ, se află în partea de sud-vest a județului Teleorman, în zona de confluență a Oltului cu Dunărea, unde se dezvoltă o zonă geografică de sine stătătoare ce se individualizaeză față de zonele limitrofe atât geomorfologic, climatic, hidrologic, biogeografic și economic.

Zona studiată prezintă un trecut îndepărtat, fundamentul cristalin fiind mai vechi și decât cel al Carpaților. Evoluția ei începe prin blocul rigid al fundamentului constituit de Platforma Moesică (epihercinică), care se află la adâncime mare și se continuă treptat prin diferite alte etape sau faze de eroziune și de acumulare a sedimentelor marine, lacustre și continentale ce s-au suprapus în etaje diferite, până la nivelul de vârstă cuaternare.

1.2. Așezare geografică

Municipiul Turnu Măgurele este situat în sudul României, teritoriu care este încadrat în Regiunea de Dezvoltare Sud – Muntenia care acoperă 14,54 % din suprafața totală a României, reprezentând 34.453 km2.

Figura 1.1. Pozitionare geografica

Sursa: https://www.google.ro/search?q=harta+regiunilor+de+dezvoltare+a+romaniei

În regiune sunt cuprinse trei forme de relief: munte 9,5 %, deal 19,8 %, câmpie și luncă 70,7 %. În județul Teleorman forma principală de relief este câmpia. Acest județ, din care face parte municipiul Turnu Măgurele, este așezat în partea centrală a Câmpiei Române și este mărginit de următoarele unități: Argeș și Dâmbovița la nord, Giurgiu la est și Olt la vest, iar la sud de fluviul Dunărea, care constituie granița României cu Bulgaria pe circa 90 km. Suprafața județului este de 5.872 km2, fiind un județ de mărime mijlocie. Acesta ocupă locul 19 la nivelul țării și locul 4 între județele din sud ce au că limită sudică Dunărea.

Figura 1.2. Localizare geografica

Sursa https://www.google.ro/search?q=turnu+Măgurele+imagini

Turnu Măgurele este așezat în sudul Câmpiei Române, la intersecția coordonatelor 43°35’ latitudine nordică și 24°35’ longitudine estică, în zona de contact dintre Câmpia Burnazului și Lunca Dunării. Relieful acestui oraș este format din câmpii joase și spații interfluviale. Este unul dintre orașele vechi de la Dunăre și are un caracter transfrontalier.

,,Croiala” orașului s-a făcut după protocolul ce însoțește proiectul cu planul elaborat de Moritz von Ott și arhitectul Vilacrose, după cum rezultă din Gazeta Oficială numărul 5 din 27 februarie 1836. Au existat însă și alte planuri referitoare la construcția orașului. Unul dintre acestea este cel al inginerului german Karl Zohl, întocmit în 1859 și completat de către inginerul Jean Petitt în 1877.

Figura 1.3. Delimitare geografica

Sursa: http://pescarul.powweb.com/judete/harta_judetului_teleorman.htm

Limitele administrative ale acestui teritoriu sunt:

N – NV – comună Lița;

E – comună Ciuperceni;

S – fluviul Dunărea.

Suprafața municipiului este de 10.931 ha, dintre care suprafața agricolă ocupă 8.216 ha, teren extravilan 9.593,83 ha și teren intravilan 1.337,17 ha. Pe raza orașului se găsește un port la Dunăre. Aici a fost înființat un punct de trecere a frontierei cu Bulgaria.

Turnu Măgurele cuprinde trei cartiere: Odaia, Măgurele și Centru. În ceea ce privește infrastructura de transport rutier și feroviar, orașul are acces atât la rețeaua de cale ferată, cât și la rețeaua de drumuri naționale și beneficiază astfel de un mare avantaj competitiv prin accesul la coridorul pan – european Dunărea. Accesul la infrastructură de transport rutier se realizează prin intermediul următoarelor drumuri:

DN 51 A care leagă Zimnicea de Turnu Măgurele,

DN 52 care leagă Alexandria de Turnu Măgurele având o lungime de 46 km,

DN 54 – Islaz – Turnu Măgurele,

DN 65 A care leagă Balaci de Roșiorii de Vede și de Turnu Măgurele.

Are acces, de asemenea, și la drumul european E 70 / DN 6, care face legătura cu Alexandria. Legătura cu șoseaua europeană E 70 este realizată prin intermediul DN 52 Turnu Măgurele – Alexandria (46 km) și DN 65A Turnu Măgurele – Roșiorii de Vede (43 km).

1.3. Relieful

Întinsa Câmpie Română domină relieful municipiului Turnu Măgurele și al împrejurimilor. Relieful este reprezentat de două formațiuni bine individualizate: câmpiile joase (luncile râurilor) și spațiile interfluviale. Din prima categorie face parte lunca Dunării. Aceasta se individualizează ca o unitate distinctă prin faptul că reprezintă o treaptă de relief joasă și prin particularitățile sale geografice. Înainte de îndiguire, în regim natural, lunca Dunării din acest sector reprezenta o asociere de brațe părăsite, grinduri și depresiuni puțin adâncite ocupate de apă permanent sau temporar, cunoscute sub numele de bălți.

Partea cea mai ridicată din lunca este formată dintr-o succesiune de grinduri fluviatile, create de Dunăre în imediata apropiere a malului, prin procesul de revărsare peste maluri în timpul apelor mari de primăvară. Depresiunile alungite ocupate de apă temporar, care s-au format prin succesiunea grindurilor fluviatile către interiorul luncii, au dus la formarea de lacuri numite în sectorul dintre Turnu Măgurele și Zimnicea „listene”: Listenu Mare, Listenu Mic.

Figura 1.4. Unitati morfogenetice (sursa:http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/)

În momentul de față, lunca Dunării, prin îndiguirea și descărcarea lacurilor, este folosită în scopuri agricole. Excesul de umiditate acumulat în luncă din cauza scurgerilor de pe câmpie, din cauza ploilor și din cauza ridicării nivelului freatic este drenat prin canale de descărcare și pompat în afara zonei freatice.

În ceea ce privește lunca Oltului, aceasta intră în județul Teleorman numai sub forma unei fâșii de sub marginea vestică a Câmpiei Boian, lărgită către confluența. În această secțiune inferioară a Oltului, lunca se desfășoară aproape numai pe partea stângă, exceptând zona de confluență cu Dunărea, la Islaz. Sub muchia contactului dintre luncă și câmpie se găsește Șaiul-curs părăsit al Oltului – care are o scurgere permanentă, deși nu mai primește apă din Olt. El se comportă că un adevărat rău, iar alimentarea sa se realizează numai din apele freatice și din izvoarele ce apar în fruntea câmpiei. Între Olt și Săi se găsesc multe alte cursuri mici de apă, părăsite, lacuri din belcig și grinduri fluviatile mai puțin pronunțate. Peisajul dominant al luncii Oltului este dat de numeroase păduri de esență moale.

Lunca Oltului, lunca Dunării, terasa Oltului (terasa Stoienești) și terasa Dunării, care sunt elemente principale în conturarea reliefului zonei, înscriu în arealul lor, la confluența Dunării cu Oltul, o câmpie străjuită de localitatea Izlaz și Turnu Măgurele. Câmpia de confluență este încadrată într-o depresiune mult mai mare, conturată de marginile vizibile la Lita, Segarcea Deal, Pleașov, Izbiceni, Gârcov și Ciuperceni. Spre nord, în față luncii Dunării, se ridică un abrupt de 800 m, la o altitudine de 12 – 14 m. Acesta este de fapt prima terasă a Dunării, care se racordează la marginea de vest a municipiului Turnu Măgurele printr-o sudură perfectă, cu terasa inferioară a Oltului, formând un semicerc spre unghiul de confluență a celor două râuri, pe stânga Oltului. Datorită vitezei mici de scurgere și ținând cont de panta scăzută, în acest sector pe Dunăre s-a format un lanț de ostroave: Islazul Mic, Islazul Mare, Calnovat, Prundu. Punctul cel mai înalt al câmpiei îl constituie „măgura de pază”, cu 122 m altitudine.

Figura 1.5. Secțiunea de loess – paleosol de la Turnu Măgurele

Sursa: http://www.unibuc.ro/facultati/geologie-geofizica/scoa-doct/rezumate-TEZE/docs/2015/mar/02_13_07_022012Rezumat_tezdIMOFTE_DANIELA.pdf

1.4. Clima

Particularitățile geomorfologice ce caracterizează municipiul Turnu Măgurele și împrejurimile sale – uniformitatea reliefului, absența obstacolelor orografice, altitudine joasă – generează unele caracteristici comune pentru această parte a Câmpiei Române. Variațiile periodice și neperiodice ale parametrilor climatici, bilanțul radiativ și caloric cu valori ridicate, determină un grad mare de continentalism. Caracteristicile principale ale climei din această regiune sunt: veri lungi, călduroase, uscate, cu timp senin, ierni friguroase, cu geruri destul de puternice, ca urmare a pătrunderii aerului continental din est și nord-est. În Turnu Măgurele, temperatura medie înregistrează în jur de 11 °C. În ianuarie, luna cea mai rece, temperatura medie este de (-2) °C – (-3) °C, iar în iulie, luna cea mai caldă, temperaturile depășesc 23 °C. Începând cu ultima decadă a lunii decembrie, temperatura medie scade sub 0 °C și rămâne negativă până în prima decadă a lunii februarie. Minima se înregistrează în a doua decadă a lunii ianuarie (-2,7 °C). Temperaturile încep să crească din a două decadă a lunii februarie, atingând maxima în luna iulie și scăzând apoi treptat până la 0,3 °C în decembrie. Temperatura maximă la Turnu Măgurele a fost de 38 °C în vara anului 1962, iar temperatura minimă a fost de -32,3 °C pe 15 ianuarie 1893.

Figura 1.6. Harta climatica a Romaniei

sursa (https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta+climatica+a+romaniei&toJSON=undefined)

Radiația solară este în medie de 125 kcal/cm2, iar valoarea bilanțului radiativ depășește 45 kcal/cm2 într-un an. Din punct de vedere al duratei strălucirii soarelui, aceasta este de 2200 – 2300 ore anual, iar regiunea se situează după Delta Dunării aproximativ în aceleași condiții cu litoralul Mării Negre.

Temperaturile ridicate ale aerului care caracterizează minicipiul Turnu Măgurele sunt scoase în evidență prin numărul mare de zile tropicale și de vară (52 respectiv 177 zile de vară). Așezat la periferia influenței anticiclonului Asiatic și al ciclonilor oceanici și mediteraneeni, acestui teritoriu îi sunt specifice precipitații de tip frontal și convectiv.

În ceea ce privește cantitatea de precipitații, în medie la Turnu Măgurele cad 493,3 mm precipitații. Perioade de secetă s-au înregistrat între anii 1945 – 1950, iar valori peste media anuală s-au înregistrat între anii 1969 – 1972. Cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează în luna aprilie, la sfârșitul primăverii și în lunile mai – iunie, la începutul verii (60 – 70 mm). Cauza acestui fenomen o constituie pătrunderea în țară la sfârșitul primăverii și începutul verii a aerului umed, transportat aici prin intermediul anticiclonului azoric și a altor cicloni europeni. Lunile cu cele mai puține precipitații sunt februarie – martie (20 – 35 mm) și august – octombrie, cauza fiind regimul anticiclonic.

În regiunea analizată vânturile se dezvoltă sub acțiunea directă a principalilor centri barici (ciclonul mediteranean, anticiclonul Siberian, anticiclonul Azoric, anticiclonul Scandinav). Vânturile care bat în zona orașului Turnu Măgurele sunt reprezentate de: Crivăț, Austru și Băltăreț. Crivățul, vânt rece și puternic, suflă din direcția estică și nord-estică, cu precădere în sezonul rece. Dinspre sud suflă Austrul, cu o intensitate mai redusă, fiind un vânt secetos, mai cald vara și mai rece iarna. Băltărețul se manifestă mai ales în lunca Dunării, este un vânt local, cald și umed favorabil dezvoltării vegetației. În ceea ce privește viteza vânturilor, aceasta este în majoritatea cazurilor de 2 – 5 m / s.

Calmul atmosferic acoperă în jur de 115 zile pe an, frecvența cea mai mare revenind deplasărilor de aer dinspre est, nord – est și sud – vest. În ceea ce privește determinarea regimului de nebulozitate, circulația aerului și condițiile geografice locale au o mare influență. Media are valori cuprinse între 5 – 5,5 zecimi. Numărul mediu de zile senine este de 94 pe an, iar numărul celor cu cer acoperit este de 82. Restul de zile sunt cu cer schimbător. Frecvența, durata și intensitatea fenomenelor meteorologice de iarnă (îngheț, polei, brumă, viscol) sunt destul de mari, în timp ce vara fenomenul caracteristic rămâne evapotranspirația (peste 700 mm / an) la care se adaugă rouă și furtunile cu grindină.

Figura 1.7. Harta climatica a Romaniei

sursa (https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta+climatica+a+romaniei&toJSON=undefined)

1.5. Apele

Principalele artere hidrografice sunt reprezentate de Dunăre (ce formează granița de sud) și Oltul (care drenează partea de sud – vest a județului). Densitatea rețelei hidrografice, în general redusă, variază între 0,2 – 0,3 km / km2 în câmpiile Boianu și Găvanu Burdea și sub 0,1 km / km2 în Câmpia Burnas. La intrarea în județ, în amonte de Ostrovul Calmovat, Dunărea are o suprafață de bazin de 621.900 km2, valoare care crește la 665.000 km2 în aval de vărsarea răului Vedea. Afluenții cei mai importanți pe care îi primește în acest sector lung de 90 km sunt Oltul, Călmățului și Vedea pe stânga. Debitul mediu multianual al fluviului variază între 5640 m3/ s și 5880 m3/s, aportul principal fiind al Oltului (190 m3/ s), iar debitul mediu multianual de aluviuni se încadrează între 1400 kg/s și 1700 kg/s.

În apropiere, aproape paralel cu Oltul, curge răul Săi, a cărui scurgere este permanentă și a cărui alimentare se datorează pânzei freatice. Acesta este o fostă albie a răului Olt.

Rețeaua hidrografică majoră este reprezentată în principal de fluviul Dunărea și răul Olt. În zona municipiului Turnu Măgurele, Dunărea atinge o lățime de 900 m. Alte resurse de apă sunt moderate cantitativ și se găsesc sub forma apelor subterane (de adâncime și freatice).

Orașul este situat la confluența Oltului cu Dunărea. Fluviul prezintă o importanță majoră, de aici făcându-se alimentarea cu apă a municipiului, fiind și o axa turistică și comercială.

În această zonă sunt prezente ape freatice la suprafață, bogate, alimentate parțial din Dunăre, ale căror oscilații pot creea săpături. Datorită unei altitudini mici și a precipitațiilor numeroase, în această zonă Dunărea depășește o lungă perioadă cota de inundație.

Apele Oltului prezintă și ele o importanță deosebită, fiind sursă pentru irigații. În viitor, că urmare a regularizării cursului, vor avea și mai multe întrebuințări. Apele Șaiului sunt folosite pentru irigarea grădinilor și pentru alte trebuințe gospodărești.

Figura 1.8. Confluent Oltului cu Dunarea

Sursa (https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=confluenta+oltului+cu+dunarea&toJSON=undefined)

1.6. Vegetația și fauna

Fiind situat în zona de câmpie, în sudul țării, orașul Turnu Măgurele prezintă o slabă diversificare biogeografică și un mare grad de transformare antropică a lumii animale și vegetale.

Cea mai extinsă zona este cea a silvostepei, fiind reprezentată prin pături insulare de stejar brumăriu și stejar pufos. Pe terasa inferioară a Dunării, vegetația lemnoasă lipsește complet. Prin intermediul influenței antropice, asociațiile de silvostepă au fost înlocuite în mare parte cu plantații de salcâm, terenuri agricole și pajiști puternic modificate. Datorită particularităților ecologice, în pădurile de silvostepă pătrund, ca specii de amestec, garnița. Se mai constată prezența unor elemente că: QurrcusVirgiliana, HeleborusOdorus, Paeonia peregrină, cât și asociațiile că și bleacurile de cărpiniță (Carpinusorientalis), mojdrean (Fraxinus ornus).

În ceea ce privește fauna zonei silvostepei, aceste elemente faunistice sunt adaptate agribiocenozelor. Dintre speciile mai frecvent întâlnite, amintim: dihorul de stepă, popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp. Dintre păsări, caracteristice sunt cele ce cuibăresc pe pământ: ciocârlia, prepeliță, potârnichea. Din cauza influenței omului, fauna pădurilor este eterogenă, alcătuită din specii ce pendulează între pădure și culturi. Dintre speciile de pădure, mai importante sunt: căpriorul, mistrețul, lupul, vulpea, viezurele, iepurele; dintre păsări: mierla, stăncuța, coțofană, sitarul și fazanul. În Dunăre se pescuiesc pești migratori de mare valoare economică: scrumbia de Dunăre, nisetrul, păstruga, morunul.

Flora este una caracteristică zonei de stepă și silvostepă. Pădurile rămase sunt puține la număr, predominând arborii de esență moale: sălciile din luncă și plopii albi. Înaintea construirii orașului, în această zonă exista o vastă pădure supranumită și "pădurea teleormăneană" din care astăzi se mai regăsesc doar mici pâlcuri (spre exemplu în partea de nord). Pădurile ocupă o suprafață de 650 ha, iar cele din comunele înconjurătoare ocupă în jur de 1890 ha. Dintre plantele sălbatice amintim: păpădia, pirul, pelinul ricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbură, pătlagină, urzică, etc. În municipiul Turnu Măgurele și în împrejurimile acestuia se găsesc întinse plantații de viță de vie.

În ceea ce privește fauna, aceasta este adaptată condițiilor vegetale din această zonă. Se remarcă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița. Dintre păsări: cucuveaua, ciocănitoarea pestriță, prepeliță și rândunica. Prin zăvoaie și câmpii se pot vedea: ciori, ciocârlia de câmp, ciocârlanul, etc. Dintre animalele pe cale de dispariție amintim dropia, care este declarată "monument al naturii" și este ocrotită prin lege. Dintre reptile putem aminti: șopârla cenușie, șarpele de casă și broască țestoasă de uscat. Se întâlnește mai rar și broasca de lac. În apele Dunării, ale Oltului și ale apelor mici înconjurătoare se găsesc diferite specii de pești: crapul, bibanul, știucă, etc. Din grupa peștilor care migrează pe Dunăre se regăsesc: nisetrul, cegă, scrumbia de Dunăre, etc.

În municipiul Turnu Măgurele, principala sursă ce poluează mediul natural este combinatul chimic. În privința protejării florei și faunei s-au luat o serie de măsuri de protecție.

1.7. Soluri

Sub forma unor fâșii regulate, pe terasele Dunării se succed cernoziomuri, cernoziomuri cambice (levigate), cernoziomuri argiloiluviale, soluri brun – roșcate (inclusiv podzolite). Toate aceste soluri s-au format pe depozite loessoide.

O răspândire mare o au solurile aluviale (circa 78 000 ha), care se găsesc în lunca Oltului, de-a lungul Dunării. În ceea ce privește fertilitatea solurilor, această este una relativ bună, una dintre ocupațiile de bază ale locuitorilor rămânând agricultura.

Municipiul Turnu Măgurele se află în bazinul Dunării și al Oltului. Solurile sunt formate din sedimente aparținînd cuaternalului. Din cauza pagubelor agricole produse de revărsările Dunării și Oltului, s-au construit diguri de protecție. Primul astfel de dig de protecție s-a construit în anii 1880 – 1900.

Cea mai întinsă cultură din zona agricolă a orașului este grâul (50% din terenul arabil). După treierarea grâului se însămînțează porumb. Alteori porumbul se însămînțează chiar de la începutul sezonului agricol. În zonă se găsesc și culturi industriale: inul, cânepă, sfeclă de zahăr și răpită (pe arii mai restrânse). Pe lângă tractoare și alte unelte mai performanțe se mai folosesc și unelte primitive cum ar fi sape, pluguri, grape, e.t.c. Surplusul de cereale se depozitează în cele două silozuri de mare capacitate din oraș.

Din punctul de vedere al calității aerului, acesta este poluat din cauza modalității de încălzire a cartierelor de locuințe. O altă sursă de poluare o reprezintă combinatul chimic. În vederea îmbunătățirii calității aerului, Municipiul Turnu Măgurele a implementat un proiect „Programul Integrat de Gestionare a Calității Aerului pentru localitățile Turnu Măgurele și Zimnicea”, finanțat din fonduri Phare CBC.

În ceea ce privește seismicitatea, zona județului Teleorman face parte din zona seismică de gradul 7 pe scară MSK, iar teritoriile pe care sunt așezate municipiul Turnu Măgurele și orașul Zimnicea sunt cotate că zone seismice de gradul 8 pe scară MSK.

Capitolul II

2.1. Apariția orașului

Locuirea pe aceste meleaguri datează din antichitate, această zonă (comuna Ciuperceni) a existat un castru român din care au fost scoase dovezi. În anul 1960 aici a fost descoperit un tezaur monetar format din monede din argint, provenite din insula Tassos și din Macedonia. Prima, cu largă circulație în sec. II î.e.n., ceea ce înseamnă că aici se afla o așezare geto–dacă cu largi resurse economice, capabilă să întrețină relații de schimb cu regiuni din sudul peninsulei Balcanice.

După războaiele daco-romane din anii 101-106 d.Hr., încheiate cu victoria armatelor romane conduse de împăratul Traian și care a avut drept consecință cucerirea Daciei, zona actualului oraș nu a intrat în componența noii provincii create. Împăratul Traian a fortificat granița de est a Daciei pe linia Oltului, construind cunoscuta Limes alutanus, format din castre și cetăți de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi) până în munții Boița.

Istoricul Procopiu din Cezareea îl arată pe Traian că fondator al cetății Turris, identificată de unii istorici cu Turnu Măgurele. Această aserțiune a istoricului antic nu este confirmată, cetatea Turnu datând dintr-o epoca mai târzie.

Figura 2.1. Cetatea Turris

sursa (https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=cetatea+turris&toJSON=undefined)

Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu același nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluența fluviului Dunărea cu Oltul (numită așa după formă cetății). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească și a fost transformată împreună cu o zona de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în raiaua Turnu. În urmă războiului ruso – turc din 1828 – 1829 (prin tratatul de pace de la Adrianopole din 1829) s-a stabilit că raiaua Turnu să fie părăsită de către turci și restituită Țării Românești.

Înființarea oficială a orașului Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin și Turnu Roșu) s-a hotărât la dată de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica.

2.2. Etape în evoluție

De-a lungul acestui proces de constituire al orașului s-au parcurs mai multe etape. Dacă inițial a fost o cetate, în timpul ocupației otomane orașul a fost transformat într-un nod comercial, și anume într-un oraș târg. În această perioada se acordă o importantă aparte portului unde se derulau schimburi comerciale. Fluxul comercial care trecea prin Turnu, legând Țară Românească, pe drumul Nicopolei, de Imperiul Otoman, a putut fi reconstituit în detaliu grație celor două reglementări de tip kanun din anii 1516 și 1579; deși sunt 63 de ani diferența se constată aceleași schimburi și aceleași taxe. Descoperirile arheologice din 1880, pe strada 1 Mai, atestă prezența unor schimburi comerciale încă din epoca bronzului.

Următoarea etapă este cea preindustrială. Au început împroprietăririle, dezvoltarea meșteșugarilor și a manufacturilor. Prima împroprietărire s-a făcut în 1879 cu câte 5 ha a unui număr foarte redus de locuitori. Exproprietarirea domeniilor Turnu și împroprietărirea plugarilor din oraș, s-a făcut între anii 1918 – 1922 când 192 cetățeni au primit 195 ha. Orașul se consolidează treptat. În prima jumătate a secolului XIX a avut loc o mai rapidă dezvoltare economică, se înmulțesc numărul atelierelor meșteșugărești și al manufacturilor, produsele agricole sunt tot mai mult atrase în sfera schimbului.

Se instalează în 1900, în grădina publică 7 lămpi electrice, sistem Washington. La sfârșitul anului 1903 erau instalate 405 lămpi cu petrol, 7 lămpi Washington, 408 lămpi incandescente și 6 lămpi cu arc voltaic. După 1938 s-a trecut de la curentul alternativ la curentul continuu. Prima clădire electrificată a fost Camera Agricolă, unde se află Stația Meteo. În 1902 s-a electrficat centrul orașului, iar în 1939 s-a început canalizarea. Tot în 1939 s-a construit la port un siloz de cereale cu o capacitate de 6.000 tone. Au început să apară și fabrici micuțe. Lucrurile enumerate constituie etapa industrială, care continuă până în prezent.

Perioada de după 1950 a însemnat o dezvoltare economică semnificativă. S-au construit fabrici, s-au repartizat zone industriale în afară orașului, un exemplu fiind combinatul chimic, fabrică de motoare sau cea de tomate.

Între anii 1960 până în 1980 și după, în oraș s-au făcut mari investiții. S-au construit unități industrile și economice, s-au creat noi spații de sănătate, noi unități de învățământ și cultură și un mare sistem de irigații. În 1964 a fost construit sediul primăriei, clădire reprezentativă pentru oraș, prima centrală telefonică automată din județ și multe blocuri de locuințe.

Capitolul III

3.1. Zonele funcționale și dinamica acestora

Zonele funcționale actuale, ale orașului Turnu Măgurele, reprezintă rezultatul firesc al „specializării” spațiului urban. În intravilanul orașului Turnu Măgurele de-a lungul timpului s-au cristalizat anumite entități teritoriale în funcție de activitatea dominantă. Din punct de vedere funcțional teritoriul urban al municipiului Turnu Măgurele este organizat în zone monofunctionale (rezidențiale și industriale) și zone polifuncționale (rezidențial – industrială, rezidențial – comercială, industriale și de transporturi). Că model de structura urbană în Turnu Măgurele se poate diferenția existența a două modele, concentric și complex, apărute de-a lungul evoluției așezării

3.2. Caracteristicile componentei demografice

Simion Mehedinți afirmă că “puterea națiunilor crește și scade după cum crește și scade populația lor”, ceea ce ilustrează perfect importantă pe care o are demografia în evoluția unei așezări omenești. Resursele umane din Turnu Măgurele au cunoscut de-a lungul timpului evoluții pozitive sau negative, în funcție de condițiile politice, istorice, administrative și economice, cu efecte asupra tuturor indicatorilor demografici, ce se reflectă în nivelul tuturor structurilor.

Municipiul Turnu Măgurele, fiind așezat într-o zona care a permis repetate năvăliri turcești, a cunoscut o evoluție demografică oscilantă, marcată fie de perioade de creștere, fie de stagnări și regres. Orașul de astăzi și regiunea înconjurătoare prezintă mărturiile scrise și nescrise ale continuității prezenței umane încă din vremuri imemoriale.

Pacea de la Adrianopol (1829), când Țările Române au căpătat independența, manifestată și în sfera comerțului, când cele două mari imperii solicită cu prioritate cereale de la noi, conduce la dezvoltarea și mai mult a agriculturii, terenurile arabile sporind pe seama defrisarii pădurilor atrăgând și populația de la deal și de la munte, pentru a se ocupă de agricultură.

Înființat în 1836, la 27 februarie, ca urmare a unor necesități economice, orașul Turnu, în primii ani ai evoluției sale, a avut un ritm de dezvoltare lent, anevoios, ca urmare a opoziției manifestate de proprietarii de moșii.

Recensământul din 1866 indică un număr de 4454 de locuitori, ceea ce reprezintă o creștere accelerată a populației, care în 20 de ani a crescut de 5,4 ori. Populația era atrasă de intensul comerț cu cereale, care se desfășura în schelă, aceasta fiind, până în 1875, cel mai însemnat port pentru desfacerea produselor agricole la Dunăre.

Activitatea comercială intensă atrăgea numeroși investitori, dar și persoane ale căror activități erau destinate binedispunerii semenilor. Scăderea numărului de locuitori, a inceput după anul 1945, fiind un efect al consecințelor celui de-al doilea Război mondial și a foametei ce i-a urmat (1946 – 1947), precum și evoluției politice a țării de după război.

Ca urmare a construirii unor importante obiective industriale, după 1965 are loc o creștere importantă a populației, forța de muncă atrasă provenind atât din cadrul județului, cât și din alte județe, mai ales specialiștii care urmau să lucreze la Combinatul de îngrășăminte chimice și în construcții. Nevoia de forță de muncă nu se manifesta numai în sfera industriei, ci și în alte ramuri economice, cum ar fi agricultura și sectorului serviciilor.

După anul 1990, ca urmare a schimbărilor sociale înregistrate în societatea românească în ultimele două decenii, evoluția demografică a orașului este determinată de o serie de procese socio-economice, precum: reîmproprietărirea, restructurarea economiei, mișcarea migratorie urban-rural, migrația externă. Restructurarea economiei, închiderea sau redimensionarea marilor agenți economici au condus la disponibilizări masive, și la apariția de forme sociale noi, precum șomajul, determinând migrarea populației către zona rurală învecinată sau către alte regiuni aspiratoare de forță de muncă.

Densitatea populației este expresia raportului dintre populație și teritoriul pe care ea îl ocupă, populația și teritoriul fiind două componente ale mediului, legate organic. Ea este un indicator important, care semnalează gradul de antropizare. Acesta depinde de potențialul natural și de cel economic, constituiți în factori de favorabilitate sau restrictivitate ai umanizării.

Evoluția numerică ascendentă sau descendentă a populației orașului, precum și evoluția teritorială determină variabilitatea în timp a acestui indicator demografic. Variabilitatea este dată și de schimbările administrative, ținând cont că, după anul 1968, municipiului Turnu Măgurele i s-au alipit satele Odaia și Măgurele, crescând astfel nu numai populația orașului, dar și suprafața acestuia.

Numărul populației constituie rezultatul acțiunii combinate a două fenomene demografice majore: mișcarea (dinamica) naturală și mobilitatea teritorială a populației. Viața comunității urbane este permanent marcată de evenimente și transformări, ce țin de evoluția numerică a populației, de structura pe vârste și sexe, de starea psihologică, materială și spirituală a grupului social, de factorii istorici, politici și economici. Mișcarea naturală și cea migratorie sunt responsabile de fluctuațiile numerice ale populației, de asigurarea continuității locuirii.

Natalitatea și mortalitatea, elemente ale dinamicii naturale, alături de alți factori, influențează sensul evoluției numerice, imprimându-i un caracter ascendent sau descendent.

Rata medie a natalității a cunoscut evoluții fluctuante, cu perioade importante de creșteri (1965 – 1980), când se ajunge la valoarea de 20,34 ‰ (1980), după care urmează o perioadă de scădere accentuată (1985 – 1989) și lentă (1990 – 1995), iar în ultima perioadă se remarcă o evoluție aproape constantă în jurul valorii de 8,5 ‰. Scăderea natalității este efectul migrației populației fertile către alte centre urbane, al îmbătrânirii populației și al instabilității economice, dar mai ales al nesiguranței locului de muncă.

Un alt indicator, considerat mult mai semnificativ decât rata natalității, este indicele sintetic de fertilitate. Acesta reflectă numărul total de copii ce revin unei femei de vârstă fertilă (15 – 49 ani) și se exprimă sub forma unui raport direct între numărul de copii și numărul de femei fertile. Urmărind evoluția ratei fertilității la nivelul orașului Turnu Măgurele se observă tendința de scădere constantă, cu diferențe mari apărute într-un interval de 30 de ani (44,1‰), valorile obținute indicând faptul că nu este asigurată înlocuirea generațiilor. Acestea sunt datorate scăderii continue a natalității, pe fondul unei relative constanțe a numărului de femei fertile.

Mortalitatea, ca fenomen demografic, reprezintă frecvența deceselor, pe o perioadă determinată, produse în rândul populației. Datele calculate evidențiază evoluția fluctuantă a ratei mortalității, care prezintă, însă, un trend ascendent, maximul înregistrat fiind de 12,6 ‰, în anul 2005, iar cea mai mică valoare înregistrată a fost în anul 1965, fiind de 7,2 ‰, ca o consecință a fenomenului de îmbătrânire demografică. Mortalitatea infantilă reflectă gradul general de dezvoltare economică și al serviciilor sanitare, dar și gradul de civilizație materială și spirituală a populației. Datele analizate, pentru perioada 1965 – 2009, indică cele mai mari valori ale ratei mortalității infantile pentru perioada 1965 – 1990, cu un maxim în anul 1970, iar după anul 1990, valorile ratei mortalității infantile scad, minima înregistrându-se în anul 2000, urmare a creșterii condițiilor sanitare, în oraș, după anul 1980, construindu-se un spital nou și o policlinică.

Bilanțul demografic natural reprezintă rezultatul diferenței dintre rata natalității și rata mortalității, evidențiind echilibrul sau dezechilibrul numeric.

Din analiza valorilor multianuale ale ratei natalității și mortalității pentru perioada 1965 – 2009, se poate observa existența a două perioade: perioada 1965 – 1993, perioadă de creștere naturală și perioada 1994 – 2009, perioadă de declin demografic.

Indicele de vitalitate este indicatorul demografic care permite realizarea unor prognoze privind evoluția numerică, pe baza raportului dintre numărul născuților vii și al numărului de decedați pe o perioadă de timp, calculate la o sută de locuitori. Din analiza datelor calculate se observă faptul că valorile medii ale indicelui de vitalitate au avut o evoluție crescătoare între anii 1965 – 1970 și descrescătoare după anul 1993, când valorile scad sub 100, ajungând, în anul 2005, la 69,6 %.

3.3. Demografie

Municipiul Turnu Măgurele se încadrează în categoria orașelor mijlocii din punctul de vedere al populației, având un număr de 27.778 locuitori în anul 2012. Evoluțiile înregistrate în intervalul 2008 – 2012 denotă o tendință de scădere constantă a acesteia, după cum este evidențiat în graficul următor:

Figura 3.1. Populația Municipiului Turnu Măgurele în perioada 2008 – 2012

Sursa: Date furnizate de Direcția județeană de statistică, Teleorman

Marea majoritate a populației este de naționalitate română, însă în municipiul Turnu Măgurele trăiesc și bulgari și rromi.

În ceea ce privește dinamica populației urbane pe sexe, se observă că, potrivit graficului de mai jos, în perioada 2008 – 2012 s-a înregistrat o scădere proporțională a numărului de bărbați și a numărului de femei:

Figura 3.2. Populația pe sexe a Municipiului Turnu Măgurele în perioada 2008- 2012

Sursa: Date furnizate de Direcția județeană de statistică, Teleorman

Tendința de scădere a populației se manifestă în rândul ambelor sexe cu aceeași intensitate, ceea ce conduce la concluzia că motivele trebuie căutate în contextul general care caracterizează societatea și economia locală, ca de exemplu lipsa locurilor de muncă ce a determinat în ultimii ani intensificarea fenomenului migrațional către străinătate.

În lipsa unor statistici care să indice proporțiile exacte ale fenomenului, menționăm că potrivit datelor existente la nivelul Primăriei municipiului Turnu Măgurele, numărul persoanelor plecate în străinătate este de aproximativ 2186 persoane.

Un alt element care contribuie semnificativ la accentuarea fenomenului de migrație este situarea acestei unități administrative – teritoriale în apropierea capitalei României, favorizând astfel deplasarea populației tinere către acest mare centru urban.

Figura 3.3. Structura populației pe grupe de vârstă în Municipiului Turnu Măgurele în perioada 2008 – 2012

Sursa: Date furnizate de Direcția județeană de statistică, Teleorman

În ceea ce privește dinamica populației pe grupe de vârstă, se constată o reducere îngrijorătoare a numărului de copii, respectiv reducerea ratei natalității explicabilă prin scăderea nivelului de trai, dar și prin tendința menționată anterior, de relocare a populației tinere către București, unde, în condițiile găsirii unor locuri de muncă mai bune, își întemeiază familii și își stabilesc domiciliul. Perpetuarea acestei tendințe creează perspectiva de îmbătrânire a populației în anii care urmează, fenomen cu consecințe nefavorabile asupra bugetului public local și asupra pieței muncii.

Figura 3.4. Structura populației pe grupe de vârstă în Municipiul Turnu Măgurele la nivelul anului 2012

Sursa: Date furnizate de Direcția județeană de statistică, Teleorman

Din analiza datelor prezentate în graficul de mai sus referitoare la structura populației pe grupe de vârstă, se constată că mai puțin de jumătate din populație este formată din adulți (47%), în timp ce tinerii reprezintă doar 22% din totalul populației. Cel mai scăzut procent, 13%, este reprezentat de bătrâni.

Ocuparea forței de muncă la nivelul Municipiului Turnu Măgurele

Analiza datelor prezentate în graficele de mai jos denotă o tendință de scădere a populației ocupate la nivelul municipiului în intervalul 2007 – 2011.

Figura 3.5. Număr mediu de salariați la nivelul Municipiului Turnu Măgurele (perioada 2007 – 2011)

Sursa: Prelucrarea datelor statistice – Direcția Județeană de Statistică Teleorman

Figura 3.6. Numărul șomerilor, pe sexe, la nivelul Municipiului Turnu Măgurele în anii 2010 – 2011

Sursa: Prelucrarea datelor statistice – Direcția Județeană de Statistică Teleorman

Capitolul IV

4.1. Agricultura

Conform datelor statistice, proprietatea mare aparținea statului și comunei. Domeniul Turnu, proprietatea statului pe care s-a înființat orașul, avea o întindere totală de 7.733 ha.

În anul 1864, nu s-a făcut împroprietărirea niciunui locuitor. Prima împroprietărire, a unui număr redus de locuitori s-a făcut în 1879 cu 5 ha de persoană. Exproprietarirea domeniilor Turnu și împroprietărirea plugarilor din oraș s-a făcut între 1918 și 1922 când 192 de locuitori au primit 295 ha.

Ca atare aici s-a dezvoltat comerțul cu cereale și datorită faptului că prin schela Turnu se exportau cantități apreciabile de grâne. Conform registrului Camerei de Comerț din Turnu Măgurele, în anul 1932 s-au exportat prin port în Austria, Cehoslovacia, Belgia, Anglia, Iugoslavia, Grecia, Ungaria, Danemarca, Olanda și Germania, următoarele feluri de mărfuri:

La începutul sec. XX producția de cereale era una redusă datorită lipsei animalelor de tracțiune, a uneltelor de muncă dar și a lipsei îngrășămintelor.

Lipsa vitelor se constată și după recensământul din 1908, când existau 176 cai, 460 boi, 50 vaci, 40 viței, 74 bivolițe, 866 oi și 600 porci.

După cel de al doilea război mondial agricultura s-a colectivizat. S-au mecanizat lucrările agricole, au început să se folosească îngrățămintele chimice și irigațiile. Acest sector s-a dezvoltat la fel ca și cel zootehnic în cadrul colectivizării. Sectorul zootehnic avea 2.089 bovine, 776 capete porcine, iar numărul păsărilor în fermă era de 202.855 capete.

După 1990 CAP-ul a fost desființat, multe construcții au fost distruse, altele vândute, iar sectorul zootehnic a fost lichidat.

Potrivit legii nr. 18/1991, pământul și animalele au fost retrocedate proprietarilor. Cei mai mulți au dat în exploatare pământul la „Tel-Drum”, alții au format o asociație agricolă, ceilalți îl muncesc individual.

Desființarea S.M.A.-lui și încercarea de a crea Agromec-ul nu s-a dovedit eficientă. Lipsa tractoarelor, a altor mașini agricole și irigațiilor și-a pus amprenta negativ asupra producției agricole.

Cei care muncesc individual, au început a cultiva pământul cu animale de tracțiune (cai, măgari), dar cu randamcnt scăzut. După un oarecare entuziasm privind munca în agricultură (după 1990), acum muncesc în general bătrânii și, drept consecință, multe loturi au rămas pârloagă.

Situația nu poate rămâne în acest stadiu. Statul încearcă prin subvenții, dar și prin stimularea înființării unor ferme puternice, cu o bună baza tehnică (pentru a fi atrase în economia de piață) să contribuie la redresarea agriculturii. La sfârșitul anului 2004 situația în agricultură municipiului, conform Fișei localității din 4 ianuarie 2005, la principalele componente se prezintă astfel:

Lipsa oportunităților de angajare în municipiul Turnu Măgurele este o realitate cu consecințe serioase în toate domeniile vieții economice și sociale, fiind determinată în principal de declinul activităților industrializate, acest sector reprezentând un angajator major în zonă, însă care a fost grevat de numeroase restructurări după 1989, când cele mai importante fabrici din Turnu Măgurele – combinatul chimic Turnu SA, producătorul de motoare electrice Electroturris și producătorul de textile Imperial au disponibilizat aproape 6.000 de persoane, urmate de dizolvarea în anul 2008 a producătorului de mobilă Mobila Turnu – Măgurele, care înainte de anul 2000 asigura locurile de muncă a circa 700 de oameni.

În prezent, sectoarele în care activează cel mai mare număr de salariați sunt:

industria de textile și industria chimică (30%),

activități cu caracter sezonier, a căror realizare presupune contractarea pe bază temporară, a personalului,

activități de comerț cu amănuntul în magazinene specializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun.

4.2. Dezvoltarea economică (companii private, PFA-uri, asociații familiale etc)

Datorită poziției sale geografice agricultura reprezintă ramura de bază a acestei zone a țării, județul Teleorman ocupând primele locuri în ierarhia județelor în ceea ce privește suprafața agricolă și potențialul producției vegetale și animale. Sectorul zootehnic este reprezentat de creșterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, păsărilor și familiilor de albine. Creșterea animalelor este favorizată de o bază furajeră corespunzătoare, principalele produse obținute fiind: carnea de porc și vită, ouăle, lâna și laptele.

Piscicultura se practică pe Dunăre și apele curgătoare interioare, precum și în iazurile / heleșteele amenajate.

Fondul funciar în județul Teleorman are o suprafață totală de 578.978 hectare, iar suprafața agricolă este de aproximativ 500.000 ha. La nivelul județului se practică în majoritatea teritoriului agricultura de subzistență și semi-subzistență, înregistrându-se o tendință de fărâmițare excesivă a terenurilor.

În municipiul Turnu Măgurele, suprafața arabilă deține o întindere importantă, suprafața agricolă fiind de 8.216 ha, pășunile – 811 ha, iar viile și pepinierele viticole 308 ha. Mai puțin de jumătate din terenul arabil este utilizat la nivel individual de gospodărie, restul fiind în proprietatea persoanelor juridice (arendă, asociere, alte forme). Mare parte din terenul arabil (4000 ha) beneficiază de acces la irigații (sistemul local și sistemul Olt – Călmățui.) Industria locală include capacități de producere a îngrășămintelor chimice destinate în majoritate exportului.

Solul de luncă bogat în aluviuni constituie o premisă pentru dezvoltarea agriculturii.

Economia orașului este caracterizată de existența unor unități de prelucrare a produselor agricole așa cum sunt laboratoarele de patiserie și brutăriile, precum și a unei piețe agroalimentare, reprezentând un potențial de valorificare a activităților agricole.

Capitolul V

5.1. Impactul antropic

Românii au lăsat urmele unor castre la Putineiu și Islaz (unde era capătul sudic al lui Limes Alutanus), precum și puternica cetate denumită Turris (Turnu), care a funcționat și în evul mediu. Un moment trist în istoria județului Teleorman îl constituie anul 1417, când turcii au ocupat Turnu Măgurele cu cetatea sa și l-au transformat în centrul unei roiale, care a fost retrocedată Țării Românești la 1829. Astăzi, municipiul Turnu Măgurele numără aproximativ 30.000 locuitori.

5.2. Activitate economică

Marianangeli Nazzareno a venit în România în 1995, atras de potențialul acestei țări în domeniul industriei textile. A ales să locuiască la Turnu Măgurele pentru că aici, pe lângă fabrici de textile, avea și apă caldă. Și nu i-a părut rău. Astăzi, Nazzareno, împreună cu asociații săi români, au o afacere prosperă, SC Manufactura SRL, care confecționează articole de îmbrăcăminte pentru mărci cunoscute, cum ar fi Gas, Diesel, Dolce & Gabanna. Majoritatea clienților firmei sunt din Italia, dar mărfurile produse la Turnu Măgurele ajung până în Canada și SUA. Firma are aproape 200 de angajați și realizează o cifră de afaceri anuală de aproximativ 3,2 milioane de euro.

Acum cinci ani nimic din toate acestea nu existau. SC Manufactura SRL nu ar fi fost posibilă fără ajutorul financiar nerambursabil primit prin programul Phare. “TurnuMagurele are tradiție în domeniul industriei textile, aici aflându-se multă vreme o fabricade confecții cu peste 1.500 de angajați”, povestește Anastasia Bujor, unul dintre oamenii din conducerea SC Manufactură SRL. “După 1990 fabricile care n-au știut să se plieze pe economia de piață au fost nevoite să-și închidă porțile sau au făcut restructurări masive de personal. Potențial încă mai există în zona, aveam personal calificat în domeniu, însă netrebuia doar un imbold, un sprijin la început de drum”, mai povestește ea.

Ideea de a solicita un fond nerambursabil prin programul Phare i-a aparținut lui Marianangeli Nazzareno. “Știam din Italia că UE oferă sprijin anumitor sectoare și anumitor zone, așa că am întrebat în stânga și-n dreapta. Am depus proiectul în 2001, am primit fonduri în 2002, iar acum puteți vedea și dumneavoastră, avem o fabrică modernă, care da de lucru la 200 de angajați. SC Manufactura n-ar fi existat fără acest credit nerambursabil. Cu fondurile alocate am echipat complet o linie de producție, pentru 40 de angajați. Acea linie de producție reprezintă la ora actuală 10% din echipamentele pe care le avem”, povestește Marianangeli Nazzareno. “Câte tone de hârtie am cărat la ADR, câte rapoarte. Trebuie să dai socoteală pentru fiecare euro primit”, adaugă Nazzareno, specificând totodată că, prin contract, SC Manufactură SRL este monitorizată timp de cinci ani după finalizarea proiectului.

Anastasia Bujor are planuri mari pentru fabrică. “Trebuie să ne adaptăm, pentru că lohnul nu mai are viitor. Șansă noastră este să lucrăm în regim de comercializat și, până în 2010, să ne creăm propriul brand. Comercializat înseamnă să realizăm produse pe tiparul clienților, dar cu toate materialele și accesoriile noastre. Deja 40% din producția noastră este în regim de comercializat și încercăm să convingem cât mai mulți clienți că suntem capabili să lucrăm așa.” Nazzareno se gândește la extindere. Pentru că la Turnu Măgurele nu mai există forță de muncă în acest sector, a înființat o fabrică la Zimnicea, cu 120 de angajați. “Cred că Made în România mai are încă vreo cinci ani de viață. Acum, marca Made în România este apreciată la fel că Made în Italy”, spune Nazzareno.

Activitatea economică industrială a municipiului s-a concentrat în jurul industriei chimice, a producției de îngrășăminte chimice, fabricate de către S.C. "Turnu" S.A., speranțele de renaștere ale orașului legându-se de revitalizarea acestei industrii (pe plan național și local), aflată în prezent într-un puternic declin cauzat de prăbușirea pe termen lung a prețurilor la îngrășăminte chimice pe plan mondial, corelată cu sistarea oricăror subvenții de la buget, și mărirea prețurilor interne la curent și gaz metan.

Că o soluție de ieșire din criză se speră atragerea interesului altor investitori, români sau străini (s-a încercat și un parteneriat cu S.C. "Oltchim" S.A. pentru penetrarea piețelor de desfacere ale acesteia, dar fără mare succes), pentru această activitate. Că alte activități economice menționăm:

valorificarea cenuselor piritice – în cadrul U.V.C.P. (Uzina de Valorificare a Cenuselor Piritice); această activitate este finanțată printr-un fond special prevăzut în bugetul statului fiind benefică pentru conservarea mediului înconjurător; Din păcate, dincauza blocajelor financiare și a diferitelor discontinuități ale fluxului de alimentare cumaterii prime și materiale, această întreprindere are o activitate "sezonieră", de obicei în timpul verii;

producția de mașini și motoare electrice – la S.C. "Electroturris" S.A., intreprindereconstruita în anii din urmă ai regimului comunist, având inițial profil de construcții utilaje pentru industria chimică;

producția de tricotaje – S.C. "Imperial" S.A., întreprindere relativ nouă și cu utilaje relativ moderne, dar care niciodată nu a putut realiza profit, atât din cauza slabei calități a materiilor prime și a materialelor și a proastei aprovizionări cu acestea, cât și din cauza slabei calități a produsului finit și a unei politici de piață dezastruoase; În ultimii ani a existat o colaborare (printr-o secție specială) cu o firma italiană, produsele finite rezultate fiind exportate de această din urmă;

producția de conserve din carne, legume și fructe – la S.C. "Conservturris" S.A;

producție panificație;

producție de mobilier;

activități de construcții civile și industriale;

producție de legume, cereale și plante tehnice.

În general, toate activitățile menționate aici se află în declin, în principal din cauza blocajului financiar existent în toată economia românească, a prețului mare de producție și a lipsei piețelor de desfacere adecvate. De remarcat, în cazul S.C. "Turnu" S.A. că producția de îngrășăminte chimice este o activitate puternic poluantă, cu consecințe din cele mai grave asupra mediului și a populației, un studiu de specialitate realizat în anul 1995 recomandând măsuri drastice pentru reducerea efectelor acesteia.

Ponderea firmelor mici în activitatea economică a municipiului este redusă, numărul angajaților acestora fiind neglijabil. Aceste firme sunt orientate, în majoritate, către activitatea de comerț.

Ca servicii Turnu Măgurele oferă:

-desfacere de mărfuri alimentare și nealimentare către populație prin intermediul S.C. "Turris" S.A. (cu capital de stat), S.C. "Dacia" S.A., precum și printr-o multitudine de mici firme particulare (tarabe, tonete, magazine);

gospodărie comunală – printr-un serviciu specializat din cadrul primăriei;

poștă și telecomunicații prin intermediul Poștei Româme și "Telecom";

activități notariale și de asistență juridică;

activități bancare;

reparații obiecte de uz casnic;

reparații auto;

administrația pieței printr-un serviciu specializat din cadrul primăriei.

Situația economică din agricultură se poate rezuma amintind de existența fermelor apartinând S.C. "Conservturris" S.A., a asociațiilor agricole și a micilor fermieri.

În municipiu există și o întreprindere de prestări servicii pentru agricultură, S.C."Agromec" S.A. Agricultură se realizează pe cele 6.984 ha teren agricol din totalul de 9.382 ha ce reprezintă suprafață teritoriului administrativ al municipiului, restul fiind teren intravilan (1.123 ha) și zona industrială (1.1275 ha). De menționat că peste 4.000 ha de teren sunt amenajate în sistemul de irigație local și în marele sistem Olt – Călmățui, de asemenea, agricultură dispune de forță de muncă, personal tehnic ingineresc de specialitate și posibilitate de aprovizionare locală cu îngrășăminte chimice.

Municipiul Turnu Măgurele beneficiază începând cu noiembrie 2004 de alimentare cu gaze naturale. Inaugurarea rețelei de distribuție care conține 27 de km de conducte a avut loc în prezența ministrului Economiei Dan Ioan Popescu care a aprins în mod simbolic « flacăra » la Grădiniță nr. 5 din localitate. Investiția, în valoare de 2 milioane de euro, este realizată de firma Wirom în colaborare cu Distrigaz Sud. Acționarul principal al Wirom este societatea germană Wintershall, deținută în proporție de 51% de Gazprom.

Combinatul de îngrățăminte chimice

Înființat la 1 iunie 1962, Combinatul de Îngrășăminte Chimice Turnu Măgurele este amplasat în imediată vecinătate a orașului, la 5 km sud de oraș, pe malul stâng al Dunării.

Figura 5.1. Amplasarea în zonă a societății DONAU CHEM S.R.L.

Sursa (http://www.donauchem.ro/)

Construcția Combinatului chimic s-a realizat pe o platformă paralelă cu Dunărea după hidromecanizarea în prealabil a terenului existent, cu amplasamentul în port. La data de 1 ianuarie 1964, Combinatul trece de sub îndrumarea și controlul DGLC-ului sub îndrumarea și controlul Direcție Generale a Industriei Chimice Anorganice și Metale Neferoase.

Domeniul de activitate al societății S.C DONAU CHEM S.R.L. îl reprezintă, în principal:

producerea îngrășămintelor chimice cu azot, fosfor și potasiu;

comercializarea produselor fabricate.

Societatea dispune de instalații tehnologice principale și instalații auxiliare, care asigură utilitățile principale, precum și primirea, depozitarea, ambalarea și expedierea materiilor prime și a produselor finite.

Pincipalele produse rezultate sunt:

amoniac;

acid azotic;

azotat de amoniu;

uree;

îngrășăminte complexe NPK;

îngrășăminte lichide (UREAN).

Strategia de dezvoltarea viitoare a societății este orientată spre următoarele direcții:

economică, constând în creșterea nivelului de producție, în condiții de calitate și productivitate ridicată, cu costuri cât mai mici;

de protecție a mediului, cu efecte privind încadrarea concentrațiilor privind încadrarea concentrațiilor emisiilor în valorile admise de normalitate în vigoare;

socială, constând în îmbunătățirea condițiilor de muncă cu impact asupra stării de sănătate a salariaților.

Activitatea desfășurată în cadrul societății este tehnologică și auxiliară, pe baza cărora se realizează profilul de activitate, fabricarea de îngrășăminte chimice.

Societatea deține instalații de producere și expediere a îngrășămintelor chimice, de fabricare a produselor intermediare și utilități, fiind capabilă să furnizeze apă caldă și abur.

Instalații tehnologice și utilitățile specifice sunt grupate pe profile de fabricație, cu un grad mare de interdependență între sectoarele producției de baza și instalațiile de semifabricate.

Ponderea principală, în obiectivul de activitate, o reprezintă fabricarea de îngrășăminte chimice cu azot.

Ținând cont de importantă produselor chimice fabricate, se poate estima impactul pozitiv al societății din punct de vedere economic și social.

Falimentul combinatului sau închiderea lui ar avea urmări negative pentru oraș:

alimentarea cu apă potabilă nu ar mai fi posibilă;

pe timp de iarnă nu se va mai furniza caldură;

peste 6.000 de oameni ar rămâne fără servici;

ar crește rata somajului;

forța economică a orașului ar scădea dramatic;

nu se vor mai produce îngrățăminte chimice în zonă;

îngrățămintele nu vor mai putea fi luate la un preț mic în zonă;

spațiul unde este amplasat va rămâne părăsit;

va scădea poluarea;

sănătatea oamenilor nu va mai fi în pericol.

Figura 5.2. Combinatul de Îngrășăminte Chimice

sursa (https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=combinatul+chimic+turnu+magurele&toJSON=undefined)

A cunoscut o dezvoltare deosebită activitatea portuară. În anul 1975, în portul Turnu Măgurele au intrat 1.274 de vase care au operat o cantitate mare de marfă.

Figura 5.3. Combinatul de Îngrășăminte Chimice sursa (http://www.stirideturnu.ro/combinatul-chimic-reporneste/)

S-au înființat noi unități industriale: I.U.C., I.M.E., I.P.I.L.F., U.V.C.P., Fabrica de Confecții și Tricotaje, Autobazele I și II, Silozul, Fabrica de lactate și cea de pâine, Serele legumicole, Navrom s.a..

După 1990, situația întreprinderilor a devenit dramatică. Unele s-au desființat, altele s-au divizat, altele s-au privatizat. În locul vechilor unități industriale au apărut altele cu mai puțini muncitori.

În locul vechilor unități industriale au apărut altele, cu mai puțini muncitori: „Imperial”, „Lorenzo”, „Panorea”, „Manufactura”, „Eurotextil”, „Arris”, etc., profilate mai mult pe industria confecțiilor.

La sfârșitul anului 2004, conform fișei localității, numărul mediu al salariațiilor în industrie era de 5.668 persoane.

Figura 5.4. S.C DONAU CHEM S.R.L. sursa (https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=combinatul%20chimic%20turnu%20magurele&toJSON=undefined)

5.2.1. Industria

Industria energiei electrice și termice are ca centru principal, municipiul Turnu Măgurele unde funcționează o termocentrală și tot aici, pe Dunăre, se află în construcție complexul hidrotehnic Turnu Măgurele – Nicopole în colaborare cu Bulgaria. În industria extractivă se remarcă exploatările de materiale de construcții: pietrisuri și nisipuri, apoi industria metalurgiei neferoase, industria chimică (Combinatul de îngrășăminte chimice și acid sulfuric), industria de prelucrare a lemnului, industria bunurilor de consum nealimentar (tricotaje și confecții), industria alimentară (carne, lapte, panificație, conservă de legume și fructe).

Principalii agenți economici din municipiul Turnu Măgurele sunt:

S.C. Turnu S.A. – industria îngrățămintelor chimice cu o capacitate de 693 tone îngrățăminte chimice anual;

Uzina de valorificare a cenușilor de pirita S.C. UVCP S.A. cu o capacitate totală de producție de 360 mii tone anual;

S.C. Lorenz S.A. – industria textilă;

S.C. Electroturis S.A. – construcții de mașini și motoare electrice;

S.C. Conesrvturris S.A. – industria producătoare de conserve;

S.C. Mopan – morărit și panificație;

5.3. Deșeuri industriale

Principalul generator de deșeuri periculoase este SC Donau Chem SRL Turnu Măgurele prin producerea de catalizatori uzați, ulei uzat, baterii uzate și stocarea din anii anteriori a deșeurilor de șnur de azbest, cenușă de pirită etc.

Principalii generatori de deșeuri industriale sunt: SC Donau Chem SRL Turnu Măgurele și SC UVCP SĂ Turnu Măgurele.

Combinatul chimic, SC Donau Chem SRL Turnu Măgurele a acumulat din anii anteriori mari cantități de cenușă de pirită valorificabilă, în stoc aflându-se cca 1.074.108 tone care ocupă o suprafață de 52,2 ha, fosfogips cca 532.500 tone, ocupând 62 ha, carbonat de calciu cca 715 462 tone, ocupând 1,2 ha, nămol de tratare cca 1 918 tone, care ocupă 4 ha. De menționat este faptul că în privința carbonatului de calciu s-au făcut unele progrese în valorificarea prin includerea tehnologică a acestuia în componentă îngrășămintelor chimice complexe și prin utilizarea lui că materie prima la Uzina de Valorificare a Cenușilor de Pirita Turnu Măgurele, unde de altfel este utilizată și cenușă de pirita. Fosfogipsul face obiectul unei teme de cercetare privind întrebuințarea lui la fabricarea unor sorturi de îngrășăminte.

Deșeurile periculoase sunt constituite din deșeurile de spital speciale, care cer o atenție aparte, atât la faza de colectare, cât și la cea de tratare / eliminare. Deșeurile menajere sunt reprezentate de deșeurile rezultate în urmă altor activități decât cele industriale (casnice, comerț etc.).

Fără dotări pentru protecția mediului, și a obiectivelor industriale existente în zonă efectele poluării se manifestă printr-o serie de aspecte:

decolorarea frunzișului și pierderea parțială sau integrală a aparatului foliar, ceea ce duce la debilitate fiziologică, favorizând și atacul unor dăunători biotici;

scăderea procentajului de arbori nevătămați, deci o dinamică negativă care, pe termen lung, poate afecta întregul ecosistem;

dinamica fenomenelor de defoliere este un fenomen deosebit de grav, având drept consecință directă pieirea indivizilor;

efectivele de vânat existente se situează sub cele normale, mediul în care trăiesc fiind dereglat, iar una dintre cauze este și poluarea mediului;

posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;

contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică și radioactivă a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor;

distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micșorarea capacității de debarasare față de diverși poluanți prezenți la un moment dat;

boli microbiene: febra tifoidă, dizenteria, holeria;

boli virotice: poliomielita, hepatita epidemică;

boli parazitare: dizenteria, giardiaza.

dureri de cap, amețeli, insomnie, oboseală;

tulburări vizuale;

afecțiuni ale sistemului nervos;

afecțiuni ale rinichilor.

Capitotul VI

6.1. Analiza S.W.O.T. a orașului Turnu Măgurele

6.1.1. Puncte tari

orașul este un oraș cu vechime;

amplasarea într-o zonă propice schimburilor economice;

activitate economică intensă;

activitate industrială dezvoltată;

prezența obiectivelor turistice;

sistem bancar dezvoltat;

un număr relativ mare de unități de învățământ.

6.1.2. Puncte slabe

nemodernizarea drumurilor;

grad ridicat de poluare;

lipsa unor clădiri care să ofere orașului originalitate;

lipsa mijloacelor de transport în comun;

clădiri neamenajate sau din contra clădiri amenajate dar care nu se încadrează în peisaj;

nu în toate cartierele funcționează o rețea de apă și canalizare;

mai există o rețea de canalizare și apă ce trebuie înlocuită;

lipsa unei reale planificări urbanistice;

un număr mare de apartamente în fondul vechilor locuințe.

6.1.3. Oportunități

existența unei politici regionale și naționale de dezvoltare postaderare;

posibilitatea fluidizării traficului prin realizarea unor sensuri giratorii sau sensuri unice, sau prin construirea unor parcari și pasaje pietonale

posibilitatea utilizării unor suprafețe limitrofe pentru dezvoltarea imobiliară;

posibilitatea construirii unor clustere tehnologice în industria locală;

tendința de creștere a consumului prin rezolvarea unor probleme sociale;

extinderea platformei industriale prin crearea unei zone de dezvoltare care să includă și comunele limitrofe;

preocuparea municipalității de a sprijini construcția de locuințe.

6.1.4. Amenințări

indisciplină rutieră;

creșterea numărului de persoane defavorizate;

lipsa unor proiecte concrete de creare de locuințe fapt ce duce la stabilirea acestora în mediul rural;

distanța mică de capitală care pune în umbră dezvoltarea orașului și atragerea investitorilor;

grad ridicat de poluare;

proiectarea rețelei de canalizare și apă care îngreunează lucrările de reabilitare și înlocuire al acestora, precum și traficul.

riscul creșterii numărului de șomeri.

CONCLUZII

Municipiul Turnu Măgurele, fiind situat în partea sudică a țării a apărut și s-a dezvoltat la convergență axelor fluviului Dunărea și râului Oltul, iar prin evoluția sa istorică a asigurat o personalitate urbană materializată într-o serie de particularități de ordin demografic, social-economic și funcțional. Actul prin care a luat ființă acest oraș, Turnu Măgurele a fost semnat la 27 februarie 1836, iar întemeierea lui a reprezentat una dintre cele mai importante acțiuni urbanistice din România post-regulamentară, făcând parte din eforturile de consolidare a autorității românești la granița de sud a țării. Cu toate că municipiul Turnu Măgurele face parte din categoria orașelor noi, istoria așezării se confundă cu începuturile istorice ale județului Teleorman. Analiză amănunțită a întregii bibliografii cu referire la Turnu Măgurele și examinarea critică a tuturor surselor informaționale au dus la fundamentarea științifică a unor concluzii noi, de evidență importantă pentru cercetarea morfologiei, dinamicii și structurii urbane. Problemele dinamicii spațiului urban capătă o actualitate majoră și devin obiecte de cercetare în mai multe direcții științifice, până în prezent nefiind realizată o analiză și evaluare complexă a municipiului Turnu Măgurele, studiile referindu-se, cu precădere la istoria acestor meleaguri, accentul căzând pe evoluția cetății Turris.

Populația orașului reprezintă o componentă fundamentală a spațiului, un factor de presiune asupra elementelor mediului înconjurător, pe care le modelează și transformă. Resursele umane din Turnu Măgurele au cunoscut de-a lungul timpului evoluții pozitive sau negative, în funcție de condițiile politice, istorice, administrative și economice, cu efecte asupra tuturor indicatorilor demografici, ce se reflectă în nivelul tuturor structurilor. Înființat că urmare a unor necesități economice și politice, orașul Turnu în primii ani ai evoluției sale, a avut un ritm de dezvoltare lent, anevoios, ca urmare a opoziției manifestate de proprietarii de moșii. Numărul populației constituie rezultatul acțiunii combinate a două fenomene demografice majore: mișcarea (dinamică) naturală și mobilitatea teritorială a populației. Viață comunității urbane este permanent marcată de evenimente și transformări, ce țin de evoluția numerică a populației, de structura pe vârste și sexe, de starea psihologică, materială și spirituală a grupului social, de factorii istorici, politici și economici. Mișcarea naturală și cea migratorie sunt responsabile de fluctuațiile numerice ale populației, de asigurarea continuității locuirii.

Mobilitatea populației reprezintă o componentă importantă a dinamicii populației, fiind complementară bilanțului natural, ea având o importantă semnificativă pentru evoluția numerică a populației municipiului Turnu Măgurele. Dimensiunea și efectele mobilității teritoriale au oscilat de-a lungul timpului, producând mutații structurale și teritoriale. Încă de la începuturile constituirii așezării Turnu, mobilitatea populației a jucat un rol important. Terenurile fertile, prezența Dunării și a Oltului, stabilirea reședinței de județ la Turnu, au constituit factori de atracție a populației, venită aici nu numai din satele apropiate orașului, dar și din alte zone ale județului sau din afară lui. Industrializarea masivă, după anul 1962 a atras o importantă forță de muncă, dar schimbările politice de după 1989 au avut efecte și în orientarea fluxurilor migratorii, prin schimbarea domiciliului din mediul urban către cel rural, dar și către alte centre urbane constituite că poli de atracție a populației.

Evoluția teritorială a municipiului Turnu Măgurele este rezultatul dezvoltării funcționale continue a așezării, al apariției treptate a unor noi funcții și al dezvoltării celor existente.

Extinderea în suprafață este și rezultatul schimbărilor în modul de viață și al modificării nivelului de trai al populației. Din analiza evoluției urbane se poate constata stabilitatea vetrei orașului, care a rămas pe loc, evoluția teritorială mergând paralel cu o continuă diversificare internă, fiind stimulată de apariția unor noi tipuri funcționale.

Activitățile economice sunt diverse, populația fiind ocupată în industrie, transport, agricultură, servicii, dar funcția este dată de acea activitate care polarizează o arie mult mai largă, la nivel regional și național, pentru orașul Turnu Măgurele ea fiind dată de industrie. Poziția orașului Turnu Măgurele în sistemul urban românesc este determinată de funcțiile sale administrativă, economică, socială și culturală ce se extind peste întreg teritoriul județului și nu numai.

Situat într-un perimetru geografic favorabil, la intersecția importantelor fluxuri umane, materiale și financiare, municipiul Turnu Măgurele poate deveni un centru regional strategic și polifuncțional de contact, prin creearea unui mediu de afaceri atractiv, a unei infrastructuri tehnice și instituționale adecvate, putând asigura o creștere economică stabilă, bazată pe dezvoltarea ramurilor care exploatează la maximum potențialul local existent. Adițional acestuia, orașul poate să exploateze oportunitățile oferite de integrarea europeană, oferind capacitatea necesară pentru crearea locurilor de muncă și îmbunătățirea calității vieții. Deschiderea punctului de trecere cu bac-ul între Turnu Măgurele și Nicopole, în contextul integrării țărilor balcanice în sistemul economic european, ar putea repoziționa orașul în cadrul sistemului urban românesc, dar și în racordarea rețelelor regionale ale orașelor, urmare a noilor configurații posibile de fluxuri.

BiBLIOGRAFIE

Badea, Lucian, Bălteanu, Dan, Bogdan, Octavia, Posea, Grigore, Zăvoianu, Ion, (2005), Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, litoralul românesc al Mării Negre și platforma continentală, Editura Academiei Române, București.

Bolborici, Pascu, Turnu Măgurele consemnări istorice și memorialistice, Turnu Măgurele

Cantacuzino, Gheorghe I.,(1981), Cercetări arheologice la Cetatea Turnu, județul Teleorman, CAMNI, IV, Turnu Măgurele

Celu, Vârdol, Daniel, (2009), Dinamica social – economică a orașelor mici din Valea Dunării Românești, Facultatea de Geografie, București.

Conea, Ion, Badea, Lucian,(2006), Toponimia din Valea Dunării românești, Editura Universitară, Craiova.

Dragnea, Emil,(1996), Turnu Măgurele. monografie, Editura „Teleormanul Liber”

Dumitrescu, Bianca,(2008), Orașele monoindustriale din România: între industrializare forțată și declin economic, Editura Univers, București.

Florea, N ,(1969), Turnu Măgurele: foaia K – 35 – I (harta pedologică), Institutul Geologic, București.

Iurascu, Gheorghe, Huhurescu, Eugen, Tigaret, Ion, (2003), Porturile dunărene, maritime și de pe căile navigabile interioare în sectorul românesc, Constanța, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța.

Maxim Liviu, “L ̓echelle danubienne de Turnu (Holovnik, kule) á la lumière de nouveaux documents ottomans”, în Romano – Turcica, 1/2003

Nae, Mirela, (2006), Geografia calității vieții urbane. Metode de analiză, Editura Universitară, București.

Oprica, I., M. Dumitrescu, I. Grigore, (1986), Turnu Măgurele, Editura Sport – Turism, București.

Pătru, Ileana, Zaharia, Liliana, Oprea, R., (2006), Geografi a fizică a României – climă, ape, vegetație, soluri, Editura Universitară, București

Popescu, Oana, Mădălina, (2008), Teleormanul medieval: cercetări de istorie socială. Toponimie și onomastică, Editura Univers, București.

Rădoi, Dumitru, (2007), Teleormanul antic, Editura Universul Științific, București.

http://www.cjteleorman.ro/SMIS%203033%20Strategia%20de%20Dezvoltare%20Durabila%20a%20judetului%20Teleorman%202010-2020%20.pdf

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Ianuarie/Bugean%20Elvira%20Mihaela%20-%20Municipiul%20Turnu%20Măgurele-dinamica%20spatiului%20urban/rezumat%20teza%20dr.pdf

http://www.municipiulturnuMăgurele.ro/include/plan_dezvoltare.pdf

http://www.municipiulturnuMăgurele.ro/include/evenimente/strategie2008_2015.pdf

http://www.referatele.com/referate/istorie/online11/Turnu-Măgurele-referatele-com.php