Impactul Psihosocial AL Tuberculozei Asupra Funcțiilor Familiei

LISTA TABELELOR

Tabel nr. 1 – Repartiția pe grupe de vârstă a subiecților investigați……………………..pag.28

Tabel nr.2 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a subiecților investigați…pag. 29

Tabel nr.3 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a partenerilor subiecților investigați…………………………………………………………………………………………pag.30

Tabel nr.4 – Situația domiciliară a subiecților investigați……………………………..…pag. 31

Tabel nr.5 – Numărul de copii al subiecților…………………………………………….…pag. 32

Tabel nr.6– Situația ocupațională a subiecților investigați și partenerilor lor……..…pag. 33

Tabel nr. 7 – Situația stării de sănătate a partenerilor subiecților investigați…………pag. 34

Tabel nr. 8 – Centralizărea datelor obținute în urma răspunsurilor subiecților la grila de interviu……………………………………………………………………………………………pag. 36

LISTA FIGURILOR

Figura nr. 1 – Repartiția pe grupe de vârstă a subiecților investigați……………………pag. 28

Figura nr.2 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a subiecților investigați…pag. 29

Figura nr.3 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a partenerilor subiecților investigați……………………………………………………………………………………….…pag. 30

Figura nr.4 – Situația domiciliară a subiecților investigați…………………………….…pag. 31

Figura nr.5– Situația ocupațională a subiecților investigați și partenerilor lor……..…pag. 32

Figura nr. 6 – Situația stării de sănătate a partenerilor subiecților investigați………..pag. 33

Figura nr. 7 – Repartiția teritorială a cazurilor de TBC la adulți în România…………pag. 48

Figura nr.8 – Repartiția teritorială a cazurilor de TBC la copii în România………….pag. 48

Figura nr.9 – Repartiția teritorială a cazurilor de TBC la adulți în Sectorul 5………..pag. 49

Figura nr. 10 – Institutul de Pneunologie Marius Nasta, București…………………….pag. 50

SUMARUL

Lista tabelelor……………………………………………………………..pag. 3

Lista figurilor……………………………………………………………. pag. 4

Argument………………………………………………………………….pag. 6

Capitolul I…………………………………………………………………pag. 7

Capitolul al II-lea…………………………………………………………pag. 25

Bibliografie………………………………………………………………. pag. 40

Glosar……………………………………………………………………..pag. 42

Anexe………………………………………………………………………pag. 43

ARGUMENT

Dintre marile probleme cu care se confruntă societatea românească face parte îmbolnavirea cu tuberculoză care, prin particularitățile sale medicale, epidemiologice și sociale, pune mari probleme în rezolvarea ei. Populația afectată este reprezentată din 70% bărbați aflați ca vârstă între 30 și 45 de ani, iar restul de copii și femei, iar ca numar de cazuri la suta de mii de locuitori, România se află pe locul 3 în Europa, după Rusia și Ucraina.

Având în vedere că în societatea românească bărbații au un rol important în familie,în cuplu, în multe din cazuri fiind unicii susținători din punct de vedere material, vârsta și numărul mare al populației masculine afectate de boala, faptul ca sunt în imposibilitate de a munci cel putin 6 luni de zile, iar femeile sunt afectate în special în perioada de maximă fertilitate și de putere de muncă, m-a făcut să consider nu numai interesant, dar și necesar un studiu asupra impactului psihosocial al îmbolnăvirii cu tuberculoză asupra familiei.

Pentru că lucrez într-un Ambulator de Specialitate de Pneumologie, secție a Institutului de Pneumologie Marius Nasta (figura 10 anexe), în Sectorul 5 al Bucureștiului, sector unde se înregistrează cel mai mare numar de cazuri de tuberculoză la suta de mii de locuitori, am avut oportunitatea de a veni în contact cu aspectele vieții de familie a pacienților bolnavi de tuberculoză, deoarece în atribuțiile mele ca asistent medical intră și urmărirea epidemiologică a familiei celui bolnav, educația familiei pentru sănătate, vizite la domiciliu.

În acest context am avut ocazia să constat cât de multe familii au nevoie de ajutor de specialitate în a surmonta dificultațile imense cărora sunt nevoiți să le facă fața când cel puțin un membru s-a îmbolnăvit și cât de mult sunt afectate relațiile intrafamiliale, funcțiile familiei.

CAPITOLUL I

REPERE TEORETICE

I.1 Despre cuplu și familie

Definiții, tipologii, funcții

Problematica familiei și a cuplului face obiectul de studiu al mai multor științe socio-umane: antropologia, sociologia, psihosociologia.

Abordarea antropologică definește familia în două maniere: una restrânsă care consideră familia ca fiind un grup social format dintr-un cuplu căsătorit și copiii acestuia și una lărgită care identifică familia cu grupul social ai cărui membrii sunt legați prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopțiune, care trăiesc împreună, coopereză sub aspect economic și au grijă de copii.

Abordarea sociologică definește familia ca fiind un grup a cărui finalitate constă în preluarea, păstrarea, sporirea și transmiterea unui patrimoniu genetic, economic, moral, religios, cultural și social-identitar.

Abordarea psihosociologică definește cuplul ca fiind o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminism mutual, iar familia reprezintă o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin latura biologică și/sau psihosocială.

Familia poate fi privită din două perspective: microsocial și macrosocial. Nivelul macrosocial integrează familia ca unitate statistică sau ca instituție socială și ia în considerare schimbările legate de fenomene sociale, al căror subiect este (explicit sau implicit) familia. Nivelul microsocial privește familia ca un grup uman aflat în interrelație cu mediul social și ia în considerare schimbările din interiorul acestui microgrup.

Evenimentele lumii contemporane ne pun în fața unei game stridente de noi opțiuni în materie de relații matrimoniale, diversitatea prezentului impunându-se în fața uniformității trecutului. Astfel, dacă societatea tradițională era relativ rigidă în materie de stabilitate a valorilor, tip de familie sau tip de viață, societatea modernă modifică fundamentul solid al familiei, conferindu-i noi roluri și destinații. Apare un nou concept de restructurare a familiei care se regăsește în șapte tipuri constitutive ale familiei: celibatul (model de menaj în care individualitatea se afirmă în deplină libertate), cuplul fără descendenți, concubinajul (uniunea liberă, în afara contractului căsătoriei), familiile monoparentale, căsătoria deschisă (are ca scop declarat împlinirea și satisfacția personală), familiile reconstituite (partenerii au mai fost căsătoriți și pot avea copii din căsătoriile anterioare), familiile reorganizate (partenerii au mai fost căsătoriți, dar cel puțin unul nu are copii din căsătoriile anterioare) (Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă , 1998).

În România contemporană, cel mai întâlnit tip de familie este familia nucleară. Familia nucleară presupune dimensiune redusă la soți și copiii lor necăsătoriți, coabitări intergeneraționale rare, autonomia individului, homo-gamie mai strictă, neolocalitate, limitarea funcției economice, creșterea ratei de ocupare a femeilor (femeile muncesc în afara căminului), distribuție mai echilibrată a rolurilor în gospodărie, decalaj redus de școlaritate între bărbați și femei, copii sunt excluși din forța de muncă, educația se face predominant în instituții specializate, protecția individului se face prin instituții exterioare familiei, conflictualitate frecventă între soți (divorțuri) și între generații, o durată (speranță) mai mare de viață, ceea ce duce la un mai mare risc de divorț (Georgeta Ghebrea, 2000).

Fiind o realitate socială atât de complexă, familia a devenit subiect și obiect predilect al cercetărilor inter- și multidisciplinare; prin urmare au apărut o serie de paradigme ce încearcă să explice funcționalitatea familiei. Teoria dezvoltării (ciclurilor vieții) se focalizează pe înțelegerea dezvoltării și creșterii membrilor familiei în perspectivă evolutivă, teoria structurală (dinamica rolurilor și a puterii) vizează problema schimbărilor care au loc în interiorul familiei, schimbări care exprimă dinamica și prefacerile ei, uneori dramatice, teoria funcțională pune accentul pe identificrea elementelor structurale și pe specificarea semnificațiilor funcționale ale sistemului familial, teoria sistemică abordează comprehensiv comportamentul sistemelor vii, de la indivizi și diade matrimoniale la organizații și națiuni, teoria istoristă sau intergenerațională privește familia în diferite stadii ale ei, explicând prezentul prin perspectiva generațiilor anterioare sau oferind sensuri noi sistemelor familiale care evoluează spre modernitate.

Ca instituție, familia are următoarele funcții: economică, de socializare, de solidaritate și afectiv-sexuală și reproductivă. Aceste funcții pot fi modificate de o serie de factori care sunt externi și interni.

Factorii externi acționează din exteriorul familiei, au un impact puternic, dintre ei fac parte: caracterul totalitar sau democratic al societății, cu implicații majore asupra solidarității familiale și socializării descendenților, nivelul de dezvoltare economică al societății, cu răsunet asupra funcției economice și celei reproductive, legislația și politicile sociale, cu impact asupra funcției sexuale și celei reproductive, nivelul de instrucție și de educație, cu rol în realizarea funcției de socializare și reproducere.

Factorii interni sunt în interiorul familiei și pot provoca disfuncții ale familiei. Dintre ei fac parte: dimensiunea familiei, cu implicații în realizarea socializării și a solidarității, structura familiei, cu impact asupra funcției economice și reproductive, diviziunea rolurilor și autorității, cu repercursiuni asupra funcției de solidaritate.

Acești factori, interni sau externi, deși influențează cu precădere o funcție sau alta, au de fapt impact asupra întregii funcționalități a familiei, pentru că perturbările într-o funcție antrenează perturbări în toate celelalte.

Funcția economică. Societatea umană s-a confruntat de la început cu problema rarității: bunurile disponibile sunt mai rare decât nevoile colectivității. Creșterea productivității muncii a extins enorm capacitatea colectivităților de a produce bunurile necesare. Veniturile menite să asigure satisfacerea nevoilor de bază sunt condiția care face posibilă existența familiei, motiv pentru care funcția economică este considerată a deține locul central în rândul celor patru funcții. Funcția economică se derulează în condițiile existenței unei proprietăți comune (care presupune un titlu de proprietate asupra locuinței comune, densitatea de locuire, starea locuinței, mobilier, modul de utilizare a spațiului locuibil), a unui buget de venituri familial care presupune raportul dintre veniturile și cheltuielile totale ale familiei, modurile de obținere a veniturilor, numărul și calitatea persoanelor aflate în incapacitate de muncă, structura cheltuielilor; bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă indicatorul cel mai potrivit pentru a măsura nivelul de trai al familiei. Echilibrul bugetar variază în funcție de crizele economice, de anotimpuri, de vârsta membrilor familiei, de practicile alimentare, existând o relație direct proporțională între nivelul de sărăcie al unei familii și volumul cheltuielilor necesare asigurării subzistenței fizice.

Funcția de socializare. Socializarea este un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, concepțiilor sau modelelor de comportare specifice într-un grup, în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane, are rolul de a oferi copilului șansa formării sale sociale, a dobândirii unui echilibru emoțional, șansa integrării în viața socială. Părinții exercită influențe educaționale asupra copiilor lor în mod direct sau indirect (copiii imită părinții și trăiesc într-un mod psihosocial specific).

Funcția de socializare se realizează prin intermediul a patru subfuncții: integral-informativă, psiho-morală, social-integrativă, cultural-informativă. Subfuncția integral-informativă se realizea familiei, pentru că perturbările într-o funcție antrenează perturbări în toate celelalte.

Funcția economică. Societatea umană s-a confruntat de la început cu problema rarității: bunurile disponibile sunt mai rare decât nevoile colectivității. Creșterea productivității muncii a extins enorm capacitatea colectivităților de a produce bunurile necesare. Veniturile menite să asigure satisfacerea nevoilor de bază sunt condiția care face posibilă existența familiei, motiv pentru care funcția economică este considerată a deține locul central în rândul celor patru funcții. Funcția economică se derulează în condițiile existenței unei proprietăți comune (care presupune un titlu de proprietate asupra locuinței comune, densitatea de locuire, starea locuinței, mobilier, modul de utilizare a spațiului locuibil), a unui buget de venituri familial care presupune raportul dintre veniturile și cheltuielile totale ale familiei, modurile de obținere a veniturilor, numărul și calitatea persoanelor aflate în incapacitate de muncă, structura cheltuielilor; bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă indicatorul cel mai potrivit pentru a măsura nivelul de trai al familiei. Echilibrul bugetar variază în funcție de crizele economice, de anotimpuri, de vârsta membrilor familiei, de practicile alimentare, existând o relație direct proporțională între nivelul de sărăcie al unei familii și volumul cheltuielilor necesare asigurării subzistenței fizice.

Funcția de socializare. Socializarea este un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, concepțiilor sau modelelor de comportare specifice într-un grup, în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane, are rolul de a oferi copilului șansa formării sale sociale, a dobândirii unui echilibru emoțional, șansa integrării în viața socială. Părinții exercită influențe educaționale asupra copiilor lor în mod direct sau indirect (copiii imită părinții și trăiesc într-un mod psihosocial specific).

Funcția de socializare se realizează prin intermediul a patru subfuncții: integral-informativă, psiho-morală, social-integrativă, cultural-informativă. Subfuncția integral-informativă se realizează în special în perioada de început a ontogenezei, copiii primesc în cadrul familiei o amplă informație în legătură cu utilizarea diferitelor obiecte, unelte, își fac o serie de deprinderi, priceperi, aptitudini, influențele exercitate de părinți determinând în mare măsură modalitățile de comunicare și posibilitățile intelectuale și afective. Subfuncția psiho-morală este îndeplinită în funcție de modelele de conduită oferite de părinți, pe care copiii le preiau prin imitație și învățare, precum și de climatul educativ în care se exercită influențele educaționale. Subfuncția social-integrativă se realizează în directă dependență de achizițiile din grupul familial de apartenență, modelele educaționale influențând modul d abordare interpersonal, modul de raportare la diferite norme și valori sociale, modul de implicare în viața și activitatea grupală. Subfuncția cultural-informativă constă în formarea și cultivarea apetitului cultural-spiritual, a atitudinilor și sentimentelor estetice, a spiritului critic în receptarea unor produse artistice, în dezvoltarea unor capacități creatoare, în cultivarea atitudinilor și simțămintelor religioase.

Funcția de socializare a fost și ea afectată de mutațiile lumii contemporane, procesul instructiv-educativ a fost înlocuit în mare ăsură de sistemul școlar, părinții nu mai dispun de timpul necesar să stea împreună cu copiii, astfel că aceștia sunt duși de la vârste mici în instituții specializate, de multe ori părinții neavând conștiința necesității acțiunilor educative, ceea ce a făcut să se contureze trei tipuri de familii: înalt educogene (care sprijină educația copiilor și realizează o legătură strânsă cu școala), satisfăcător educogene (care asigură copiilor condiții de educație familială dar nu organizează și contrplează sistemetic activitatea în această direcție), familii slab educogene (caracterizate prin lipsa educației și a controlului parental).

O greșeală frecventă este aceea a considerării copilului o ființă pasivă, socializabilă după voia fiecăruia, ignorându-se faptul că el este un subiect care gândește și acționează, care intervine constant și direct în procesul preopriei sale dezvoltări, ignorându-se faptul că socializarea se manifestă pe tot parcursul vieții individului.

Funcția de solidaritate este o funcție complexă ce antrenează toate momentele vieții familiale și pe totți membrii acesteia. Manifestarea solidarității începe încă din familiile de origine ale partenerilor prin modul în care ei au fost pregătiți, educați, solidaritatea familială se construiește, se perfecționează în procesul derulării vieții de familie prin ajustări, concesii, având trei niveluri de realizare: nivelul relației conjugale, nivelul relației parentale, nivelul relației fraternale.

Relația conjugală se conturează și se consolidează în decursul interacțiunii și cunoașterii mutuale, la realizarea ei contribuind o serie de factori: cei anteriori mariajului (durata vieții în concubinaj, aprobarea căsătoriei de către părinți, homogamie etnică și religioasă, concordanța vârstelor și a nivelului de instrucție) și cei posteriori mariajului (acceptarea modelului egalitar, satisfacția față de viața sexuală, concordanța privind existența și numarul copiilor, complementaritate în planul aspirațiilor).

Relația parentală vizează modul de relaționare cu copiii, strategiile educaționale utilizate precum și metodele și mijloacele folosite în ccreșterea și educarea copiilor.

Relația fraternală implică ansamblul relațiilor interpersonale dintre copiii ce aparțin aceleiași familii, contribuind în procesul devenirii personalității, în procesul de formare a structurilor atitudinal-relaționale necesare pentru adaptare și integrare în relațiilem extrafamiliale.

Funcția afectiv-sexuală și de reproducere cuprinde două componente: sexualitatea și procreerea, funcții ce se găsesc raport invers proporțional. În ultima vreme se constată o creștere a importanței acordate performanțelor sexuale, ceea ce face ca indivizii să adopte o serie de comportamente situate la extreme (dorința de a poseda/inhibiția sau teama de a nu fi la nivelul așteptărilor în actul sexual), acest lucru a facut ca să existe o maximalizare a sexualității și o minimalizare a fertilității. Disfuncțiile sexuale ale cuplului se pot repercuta negativ asupra existenței lui, apar datorită mai multor factori (vârsta și vechimea cuplului, istoria cuplului, existența copiilor, starea de sănătate, nivelul economic, cutumele grupului social). La nivelul cuplului conjugal feritlitatea poate fi influențată de vârsta soției, de durata căsătoriei, de starea de sănătate a cuplului, de dorința cuplului de a a vea copii, de nivelul de instrucție al partenerilor, de angajarea profesională a soțiilor, de utilizarea de contraceptive.

Terapii

Terapiile de familie constituie modele viabile de asistare și facilitare a echilibrului sistemului familial aflat în impas, sunt instrumente moderne de acțiune, preventive și curative, în slujba familiilor disfuncționale (Iolanda Mitrofan, Diana Vasile – 2001). Există mai multe tipuri de terapii de familie: terapii de tip comunicațional, terapia multiplă, terapia de tip experiențial, terapia structurală, terapia transgenerațională, terapia strategică, terapia sistemică, terapia narativă, terapia integrativă.

Terapia de familie comunicațională s-a dezvoltat în strânsă legătură cu orientarea sistemică și informațională inițiată de N. Wiener, se aplică atât la diadă cât și la grupul familial, accentuând schimbarea în mediul familial prin comunicarea diferită a unora cu alții, reflectată în modificări comportamentale. Scopurile terapiei comunicării de familie sunt: promovarea individualității membrilor familiei, optimizarea relațiilor interpersonale. Abordările se fac din punctul de vedere al tratării familiei ca un grup de indivizi și din cel al tratării familiei ca pe un sistem, ca pe o unitate. Se urmărește dezvoltarea capacității familiilor de a învăța să facă față simptomelor prin manifestarea unei cooperări sporite, prin independența personală, prin creșterea libertății și deschiderii interacțiunilor, prin creșterea gradului de securitate al fiecărui membru de familie, prin creșterea flexibilității rolurilor de familie. Procesul terapeutic se realizează în special prin ajutatrea membrilor familiei să vorbească deschis, spijinirea celor care par reticenți, criticarea procesului interacțiunii lor, prezentarea fiecărui membru în parte într-o lumină nouă, care le permite celorlalți să se raporteze la el în noi moduri (Iolanda Mitrofan, Diana Vasile – 2001).

Terapia multiplă de familie presupune participarea la procesul terpeutic a mai multor familii împreună în scopul de modelarea comportamentului de spiijin și rezolvarea de probleme în familiile cu dificultăți printr-o experiență de comunicare în care familiile își împărtășesc problemele, își oferă modele și sugestii și se susțin mutual într-o manieră coterapeutică. Terapia se derulează asupra unui grup terapeutic de 5-6 familii, în condiții specifice de ambient și folosind un echipament adecvat (cameră video, bloc de schițe, scaune etc.). Procesul terapeutic are 3 faze: derobotizarea, rezistența la tratament, învățarea prin analogie care faciliteză progresia terapeutică în multiple planuri simultan (indivizi, relații intrafamiliale, relații interfamiliale, relații terapeut-familie). Terapia multiplă de familie are efecte ce se reflectă prin potențarea capacității familiilor de a ”supraviețui” prin învățarea unui mod mai eficient de a percepe și mânui pericolele, prin creșterea stabilității familiei prin reechilibrare, prin creșterea încrederii familiilor în propriile lor capacități de autorezolvare a problemelor și de depășire a situațiilor de criză.

Terapia de familie de tip experiențial se bazează pe considerentul că exprimarea sentimentelor și senzațiilor este calea extinderii experienței și sensul împlinirii personale familiale. Scopul declarat al terapiei experiențiale este creșterea integrității personale, o mai mare libertate de opțiune, mai puțină dependență și o mai mare extindere a experienței (Whitaker, Warkentin și Felder, 1961). Există două orientări metodologice: tendința dominantă de concentrare asupra indivizilor și experienței lor trăite în familie și orientarea dominantă asupra sistemului familial, mai mult decât asupra indivizilor. Se folosesc două categorii de tehnici: structurate și nestructurate, numeroase și solicitante la adresa terapeutului, acestea au ca scop, în cadrul procesului terapeutic, provocarea unei conștientizări emoționale intense și a unei expresivități crescute, care oferă familiilor în dificultate șansa unei revitalizări a relațiilor, a unei interacțiuni autentice și a unei comunicări deblocate.

Terapia structurală de familie are ca scop rezolvarea problemlor apărute în familie și schimbarea structurii sistemice de bază a acesteia. Se stabilesc subsistemele familiei (subsitemul adultilor, parental, subsitemul fratriilor), se stabilesc granițele acestor subsiteme, se face diagnoza familială în funcție de care se începe procesul terapeutic cu tehnicile de intervenție adecvate.

Terapia transgenerațională de familie se referă la familiile extinse, se centrează mai mult pe originile și natura comportamentelor interpersonale și a structurilor intrapsihice care s-au născut din relaționări din trecut și care se transmit din generație în generație, influențând relaționările prezente. Procesul terapeutic are cinci funcții principale: să definească și să claarifice relația dintre soți, să păstreze eul în afara triunghiului sistemului emoțional al familiei, să învețe funcționarea sistemului emoțional utilizând principiile modelului, să demonstreze diferențierea prin conducerea eului în cursul terapiei, să rezolve separările. Tehnicile terapeutice utilizează genogramele și au rolul de a declanșa insight-uri, de a determina eliberarea de simptome, de a duce la o mai bună adaptare și integrare familială și socială.

Terapia strategică de familie reprezintă o orientare fundamentală care s-a desprins din trunchiul mai larg al orientării comunicaționale, alături de modelul structural și de cel sistemic. Se pleacă de la ideea că orice familie reprezintă un sistem bine organizat și structurat ce reflectă pattern-uri comportamnetale caracteristice cu un grad înalt de predicitbilitate, că orice familie dispune de o organizare pe verticală. Scopul este de a modifica problema pe care o prezintă familia, alterând dinamica relațională asociată cu comportamentul simptomatic. Procesul terapeutic are cinci stadii de bază (stabilirea relației terapeutice, clarificarea problemei prezente, interacțiunea, stabilirea scopurilor de viitor și dezvoltarea unui plan), iar tehnicile terapeutice constau în instrucțiuni care inițiază sau mențin schimbarea.

Terapia sistemică de familie are ca idee de bază aceea de sistem înțeleasă de conceptualizarea teoriei generale a sistemelor asupra comportamentelor umane și mai ales asupra familiei. Terapia are în vedere sistemul familial și sistemul terapeut-familie și are ca scop pe acela de a ajuta familia să descopere, să întrerupă și, eventual, să schimbe regulile dinamicii relaționale pe care se bazează disfuncția familiei. Procesul terapeutic folosește trei principii: formularea ipotezelor, neutralitatea și circularitatea. Tehnicile folosite sunt întrebările circulare, utilizarea conotației pozitive, prescrierea simptomului, mesajele diferite din echipa terapeutică, ritualurile și ceremoniile. Procesul terapeutic are patru etape: președința, ședința propriu-zisă, postședința, intervenția finală și procesarea feed-back-ului din partea familiei.

Terapia narativă de familie are la bază concepte ce urmăresc ca pacienții să se elibereze de principiile generale despre oameni și caută să îi întărească și să le insufle putere și energie pentru a-și dezvolta și crea propriile lor concepții despre ei înșiși. Intervenția terapiei narative are șapte pași: colaborarea cu persoana sau familia pentru a ajunge la o definiție mutual acceptată pentru problemă, externalizarea și personificarea problemei, atribuindu-i acesteia intenții și tactici opresive, investigarea modului în care problema a întrerupt, a dominat sau a descurajat persoana și familia, descoperirea momentelor în care clienții nu au fost dominați sau descurajați de problemă ori viețile lor nu au fost întrerupte de problemă, găsirea evidențelor istorice pentru susținerea noii concepții a persoanei despre sine ca persoană suficient de competentă pentru a se opune, a se apăra sau a scăpa de sub dominația problemei, formularea unor speculații la posibilul viitor, ținând cont de noua concepție pozitivă despre sine a persoanei, găsirea sau crearea unei audiențe pentru perceperea noii identități și povești despre sine a persoanei.

Terapia de familie integrativă este unul dintre modelele combinatoriii ale terapiei de familie, reprezintă integrarea mai multor componente ce fac parte din diferite modele terapeutice de familie printre ideile tradiționale despre dezvoltarea personalității individuale într-un model consistent. În terapia integrativă, familia este vazută ca o rețea de relații specifice de interacțiune și interdependență, familia este concepută ca fiind influențată considerabil de aspectele eredității ei unice și de mediul ei specific. Scopurile acestei terapii sunt remedierea dificultăților specifice immediate și construirea unui proces satisfăcător de rezolvare a problemelor. Intervenția terapeutică are trei aspecte importante: stabilirea unor obiective pe termen scurt și mediu, prezentarea și discutarea fișei de evaluare și introducerea tehnicilor terapeutice. Tehnicile terapiei integrative de familie sunt alese în funcție de contextul în care se află familia, acestea pot fi: prezentarea și discutarea fișei de evaluare, folosirea tehnicilor de confruntare, stabilirea regulilor generale sau specifice etc.

I.2 Trăsături psihosociale ale familiei românești

Familia românească a evoluat istoric ca o matrice psihosocială cu marcată stabilitate, bazată pe principiul sincroniei și complementarității rolurilor masculine și feminine. Sistemul familial a transgresat de la o structură extinsă, multigenerațională, cu dominantă autoritate de tip patern către o structură familială relativ restrânsă, de tip nuclear, dar având ca specific păstrarea unor legături semnificative cu familiile de origine, ceea ce I-a conferit un dinamism interpersonal și intergenerațional deosebit (I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1994).

În contextul actual familia româneascã parcurge douã procese majore ce se întrepãtrund: adâncirea modernizării și liberalizării comportamentelor și valorilor familiale și adaptarea la tranziția la economia de piață, acest din urmă proces putând grăbi sau distorsiona primul proces enunțat, dimensiunea familiei s-a redus datorită modificării funcțiilor acesteia, în special a decăderii funcției de producție. Modelul de producție familială a fost puternic marginalizat în urma proceselor de urbanizare, industrializare, de desființare a proprietății țărănești și artizanale. Copiii încep să nu mai aibă importanță ca forță de muncă, în schimb capătă o valoare în sine. Tot mai multe familii tind să fie centrate pe copil, ca exponent al ambițiilor de transcendere a propriului statut, către un statut social și cultural superior. Valorizarea copilului a fost accentuată de contextul socialismului real-existent, când familiile nu dispuneau de alt mijloc de investiție (proprietatea și mijloacele economice fiind în posesia statului). Decăderea funcției de producție a dus și la slăbirea controlului legăturilor de rudenie asupra individului. Noua generație părăsește căminul parental – de care nu o mai leagă forța relațiilor economice – pentru a-și crea propria viață. De cele mai multe ori, în această perioadă (primele decenii postbelice), ruperea de căminul și de autoritatea parentală a însemnat și părăsirea comunității rurale natale și migrația către orașe. O altă trăsătură a familiei românești este statutul specific al femeii – egalitatea în drepturi cu bărbatul este recunoscută juridic, iar decalajul între nivelurile de scolaritate și participare la forța de muncă ale celor două sexe nu este mare. Deși rata de ocupare a populației feminine în țara noastră este comparabilă cu situația pe plan european distribuția rolurilor, responsabilităților, autorităților în menaj este departe de a fi echitabilă, de a oglindi astfel aportul comparabil la bugetul familiei și independența economică a femeii. Cu toate că legislația favorizează egalitatea femeii cu bărbatul pe plan social, pe plan familial, situația este influențată de modelul tradițional. Un rol important la menținerea acestei stări îl au veniturile reduse și insuficiența serviciilor menajere și familiale.

Perioadele de criză (economica, sociala, a valorilor, instituționala, normativa etc.) sunt însotite de manifestari ale patologiei sociale: alcoolism, toxicomanie, violența, abandonul copiilor și al familiei, criminalitate, prostituție, sinucideri. Aceste fenomene au profunde implicații asupra vieții de familie. Ele sunt însoțite și de reapariția "bolilor sărăciei": T.B.C. și alte boli infecțioase, bolile venerice. Astfel, în România s-au înregistrat creșteri substanțiale la o serie de boli ca: trichineloza (126,7%), SIDA (67,3%), rujeola (56,5%), sifilis (29,4%), tuberculoza (13,9%).

I.3 Impactul psihosocial al tuberculozei asupra bolnavului și a familiei sale

Noțiuni generale despre tuberculoză

Tuberculoza a atins o amploare deosebit de mare în ultimii ani, conform OMS, România se clasa în anul 2001 pe locul 23 în lume, după Kazakstan și Kyrgystan, iar in 2002 incidența ei a atins un nivel de 142,2%000. Statisticile din anul 2003 arată că zilnic în România se îmbolnăvesc 70 de persoane și mor 7 din cauza tuberculozei. Studiile la nivel național arată o variație a incidenței globale la nivel regional, astfel în Oltenia, Muntenia și Dobrogea incidența este de 153,0%000, în Moldova de 141,2%000, iar în Transilvania de 104,1%000 (vezi figurile 7 și 8, Anexe).

În 1993 OMS declară tuberculoza o urgență internațională, ca o problemă de sănătate în continuă creștere, de importanță internațională, programele de control al TB existente eșuând să realizeze detecția precoce și tratamentul eficient al bolnavilor infectați. În plus, sărăcia, creșterea populației și emigrarea masivă au făcut să crească numărul cazurilor de TBC si mai ales a celor de TBC în contextul HIV. S-a impus reevaluarea măsurilor de control al TBC și implementarea unor programe eficiente, adaptate la realitătile fiecarei țări, urmând anumite linii generale. Drept urmare s-a instituit DOTS (strategia bazată pe tratament sub directă observare).

Strategia DOTS, la recomandarea OMS, a fost adoptată de România în anul 1998, implementarea fost făcută treptat, începând cu un județ, apoi extinzându-se, “în pată de ulei”, până la 54% din populație în 2002.Când această strategie este corect implementată se pot obține rezultate ca: rata de succes a tratamentului poate atinge 95% chiar și în cele mai sărace țări, previne apariția unor noi infecții prin vindecarea pacienților contagioși, previne dezvoltarea tuberculozei rezistente la medicamente prin urmarea unui tratament corect, se reduce numărul total de cazuri și riscul anual de infecție tuberculoasă, se poate reduce mortalitatea prin tuberculoză, se pot preveni decese și invalidități la persoane din grupe de vârstă cele mai productive, se pot reduce costurile de spitalizare și tratament.

Tuberculoza este o boala infecto-contagioasă produsă de bacilul Koch, cu localizare predominent pulmonară, dar și extrapulmonară (pleură, ganglioni, bronhii, rinichi, oase, meninge, aparat genital etc.).

Principala sursă de infecție tuberculoasă este o persoana bolnavă de tuberculoză, de regulă cu localizare pulmonară, care elimină bacili tuberculoși, calea aerogenă fiind modalitatea cea mai importantă de pătrundere a bacililor în organism, cu totul excepțional infecția tuberculoasă realizându-se prin alte căi.

Tuberculoza primară este o consecință a infecției tuberculoase la persoanele care n-au mai fost infectate niciodată.

Tuberculoza secundară reprezintă forma de tuberculoză caracteristică vârstei adulte și apare fie prin evoluția imediată a unui proces de primoinfecție, fie după vindecarea complexului primar, având drept caracteristică predominanța formelor cavitare și evoluția cronică în pusee.

Tuberculoza extrapulmonară are localizări multiple și poate apare concomitent cu cea pulmonară, caz în care primează diagnosticul de tuberculoză pulmonară.

În trimestrul al treilea al anului 2004, la Ambulatorul de Specialitate al Sectorului 5 au figurat in evidență 291 de bolnavi de TB, dintre care 239 cu localizări pulmonare, 5 cu localizări ganglionare, 30 cu pleurezii TB și 17 cu alte localizări (osos, genital, renal, abces mamar, meningeal, traheobronșic, pleuropericardite TB).

Dintre aceștia 101 sunt femei, 190 sunt barbati, cu vârste cuprinse între 3 și peste 80 de ani, repartizarea lor în diferite zone ale Sectorului 5 coincide cu zonele în care populația este foarte săracă, condițiile de locuit sunt mizere: lipsa apei curente, lipsă de căldură pe timpul iernii din cauza neplății cheltuielilor de întreținere, mormane de gunoaie datorită neplatei cheltuielilor către serviciul de salubrizare (vezi figura 3, anexe).

Condiții psihosociale favorizante ale apariției și agravării bolii

Nivelul economic scăzut, precar, ce duce la o alimentație insuficientă și inadecvată calitativ, lipsa educației, în special a informațiilor despre igienă, alte adicții (alcool, droguri), boli invalidante sau care scad dramatic imunitatea organismului (diabet zaharat, ulcer gastro-duodenal, neoplasm, SIDA etc.), bolile psihice, condițiile de locuit (multe persoane într-un spațiu restrâns) cu lipsa facilităților elementare (apă curentă, canalizare, gaze sau mijloace de încălzire adecvate în special pe timpul perioadelor friguroase etc.), perioade traumatice psihologic (decesul unui membru de familie, divorț, accident etc.), toate pot favoriza, declanșa și agrava boala de tuberculoză.

Tratamentul medicamentos

Se face cu medicamente care se numesc tuberculostatice se împart în doua categorii: esențiale sau majore sau de linia I, care sunt eficace, ieftine, accesibile și în general bine tolerate (izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă, streptomicină, etambutol) și cele de rezervă, minore sau de linia a doua, care sunt scumpe, greu accesibile, mai puțin eficace, greu de tolerat și sunt indicate în special pentru cazurile de TBC cu chimiorezistență (aminoglicozidele: kanamicina, amikacina, capreomicina; fuorochinolonele: ciprofloxacina, ofloxacina; cicloserina, PAS).

Toate tuberculostaticele se dozează în funcție de vârstă, de greutate corporală și de starea generală a pacientului (insuficiență renală, sarcină, alăptare, boală cronică de ficat etc.), schema de tratament fiind stabilită numai de catre medicul specialist pneumoftiziolog.

Dificultăți ce pot apare în derularea tratamentului direct observat sunt: pacienții sunt descurajați din cauza efectelor adverse ale tuberculostaticelor, situație în care medicul ia măsurile de rigoare (oprirea tratamentului cu drogul responsabil și înlocuirea lui, administrarea drogului seara la culcare, administrarea de medicamente care să atenueze efectele adverse), pacienții abandonează tratamentul fie din cauza stării materiale foarte precare (nu au bani de transport, de medicamente necesare pentru atenuarea efectelor adverse ale tuberculostaticelor, pentru traiul zilnic și sunt nevoiți să muncească în special la negru, neavând asigurări sociale, au nivel scăzut de informație, comunicarea cu ei este foarte dificilă, sunt consumatori cronici de etanol, consumatori de droguri etc.), pacientul nu poate fi izolat acasă, caz în care se trimite spre internare în sanatorii de profil, pacientul nu se poate deplasa la dispensar din cauze diverse (boli care determină o stare generală proastă, fracturi, diabet zaharat, HIV/SIDA în stare avansată, vârstă înaintată etc.), caz în care administrarea sub directă observare se face fie la domiciliu de catre asistenta de cabinet, fie de catre asistenții sociali, fie tratamentul se desfășoară sub observarea medicului de familie, fie se gasește o soluție de internare a pacientului în unități sanitare de profil.

Aspecte psihologice ale bolii TBC

Impactul bolii asupra persoanei se face la diferite nivele și în diferite modalități. Considerând persoana ca un sistem structurat, susținut de o individualitate biologică, se vor deosebi influențele care se petrec în elementele structurii anatomice de reacțiile persoanei ca ansamblu psiho-fizic, cu eventualele ei riposte și compensări. Boala crește egocentrismul, egoismul și iritabilitatea, scade libertatea (inițiativa, mobilitatea fizică și spirituală, energia, rezoistența), face să regreseze, disociază și, uneori, degradează personalitatea slăbindu-i rațiunea și voința, sporind sugestibilitatea și intensificând viața afectivă care devine mai rudimentară. Boala alterează temperamentul și caracterul, interferează diferitele aptitudini, schimbă, momentan sau durabil, ierarhia valorilor. Pe plan psihosocial boala duce la un complex de inferioritate, la însingurare, organismul se închide spre sine și caută condițiile ce-i permit să reducă contactul cu un mediu prea eterogen.

Pe plan afectiv întâlnim interesarea sensibilității la durere și la suferință, interferarea reacțiilor emoționale, temperarea sau sublimarea pasiunilor, bolnavul trăiește aspecte de teamă, anxietate, angoasă, disperare.

În cazul îmbolnăvirii cu TBC, bolnavul se confruntă cu mai multe situații care-i influențează comportamentul: debutul psihologiei de bolnav (spitalizarea, desprinderea de mediul familiei, incertitudinea vindecării, insingurare, adaptare la multe persoane necunoscute etc.), rolul echilibrator al încurajării medicale (acolo unde există), preocuparea bolnavului față de boală, lupta ascunsă între speranță și descurajare.

Predispoziția terenului ftiziogen care colaborează cu bacilil Koch este alcătuit, din punct de vedere psihologic, din extravertiți și ambiverți (tipuri care suportă mai acut evenimentele psihosociale); temperamentele “excesive” duc la TBC zgomotoase, cu reacții alergice intense, caracterul echilibrat, atitudinile pozitive fiind o garanție a succesului terapeutic.

Sindromul de inadaptare care apare este o reacție psihică normală, cu treceri rare în psihopatologie. S-a afirmat că TBC pulmonară nu face decât să accentueze unele trăsături de personalitate premorbidă, cum ar fi instabilitatea, labilitatea afectivă, reacții hiperdimensionate (A. Athanasiu, 1983).

CAPITOLUL II

METODOLOGIA CERCETĂRII

II.1 Metodologia cercetării

Obiectivele cercetării

Datorită amplorii mari pe care a luat-o epidemia de TBC și luând în considerație faptul că este favorizată de condițiile sociale în care trăiesc subiecții, a faptului ca majoritatea bolnavilor sunt la vârstă tânără, am crezut necesar studiul impactului bolii asupra cuplului, a familiei, a modului cum sunt influențate funcțiile familiei pe durata bolii pacientului de TBC.

Ipoteza de lucru

Dacă cel puțin un membru al unei familii se îmbolnăvește de TBC, atunci funcțiile familiei sunt perturbate: funcția economică este influențată de scăderea veniturilor, funcția de solidaritate este influențată de condiția de bolnav de TBC (incapacitate de muncă temporară, simptomatologie etc.), funcția de socializare este influențată prin schimbări temporare a rolurilor parentale (mama muncește mai mult sau este bolnavă, tatăl trebuie să suplinească din îndatoririle mamei, tatăl petrece mai mult timp cu copiii), funcția afectiv-sexuală este influențată negativ (subiectul bolnav de TBC este sfătuit să evite eforturile fizice, situațiile conflictuale determină sentimente negative între parteneri).

Lotul de subiecți

Am ales 100 de subiecți bolnavi de TBC, căsătoriți sau trăind în concubinaj, cu cel puțin un copil, cu vârste cuprinse între 20 și 45 de ani. Am ales acest lot de subiecți deoarece sunt în perioada de maximă activitate a vieții, marea majoritate sunt activi din punct de vedere al muncii și pot constitui un lot reprezentativ pentru ipoteza de lucru.

Metode de cercetare

Am utilizat ca metodă de lucru ancheta pe bază de interviu, cu interviu unic, direct, grila de interviu având întrebări închise.

Interviul reprezintă una din cele mai utilizate metode de cercetare aplicată în științele socioumane, este o tehnică de obținere prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupări umane în vederea verificării ipotezelor, este o formă de dialog în care interrelaționarea are un scop important și special de a surprinde cunoașterea unei anumite persoane, a opțiunilor sale, a experienței personale cu privire la ceva, dar și a modului de a interpreta situații, probleme la cel solicitat în interviu (Ion Cauc, Beatrice Manu, Daniela Pârlea, Laura Goran, 2001).

Pentru stabilirea relațiilor dintre variabile, verificarea și testarea ipotezelor am folosit ancheta pe bază de interviu în care interviul este face-to-face, are întrebări închise, formulate în așa fel încât să fie la nivelul de înțelegere adecvat particularităților educaționale ale subiecților din lotul de cercetare, s-a desfășurat într-o singură convorbire între anchetator și persoana cuprinsă în eșantion, fiind un interviu personal și de cercetare.

Desfășurarea interviului a avut loc în cadrul unei unități sanitare, m-am prezentat persoanelor intervievate, am prezentat și explicat obiectul și scopul cercetării, cerând acordul participării persoanei la interviu, am asigurat subiecții de confidențialitatea răspunsurilor și de păstrarea anomimatului, după care am pus întrebările, am înregistrat răspunsurile. După centralizarea datelor obținute, am făcut analiza și interpretarea lor.

Prezentarea, analiza și interpretarea datelor

În urma interviului subiecților din eșantion au rezultat următoarele date:

Categorii de vârstă ale subiecților și ale partenerilor lor.

Tabel nr. 1 Repartiția pe grupe de vârstă a subiecților investigați

Figura nr. 1 – Repartiția pe grupe de vârstă a subiecților investigați

Subiecții au vârste cuprinse între 20 și 45 de ani, repartiția pe sexe și grupe de vârste coincide cu datele statistice epidemiologice furnizate de Progamul National de Control al Tuberulozei, bărbații aflâdu-se în proporția cea mai mare la vârsta în care trebuie să muncească să-și susțină familia, iar femeile sunt în perioada de maximă feritilate când pot avea și crește copii.

Tabel nr.2 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a subiecților investigați

Figura nr.2 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a subiecților investigați

Tabel nr.3 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a partenerilor subiecților investigați

Figura nr.3 – Repartiția în funcție de nivelul de școlarizare a partenerilor subiecților investigați

Se observă ca cei mai mulți dintre subiecți au nivel scăzut de școlarizare, 8% sunt analfabeți, 33% au nivel minim de școlarizare, 20 % au școală profesională, deci o calificare, 31% au zece clase, 9% au liceul și 1% postliceală. Partenerii subiecților se încadrează în limite asemănătoare de nivel educațional: 16% sunt analfabeți, 60% au nivel minim de școlarizare, 7 % au școală profesională, 5% au zece clase, 12% au liceul. Datorită nivelului de instruire, accesul la slujbe bine plătite este extrem de limitat afectând funcția economică a familiei.

Tabel nr. 4 – Situația domiciliară a subiecților investigați

Figura nr. 4 – Situația domiciliară a subiecților investigați

Se constată că o parte semnificativă a subiecților (59%) nu au locuință proprie, fie sunt nevoiți să locuiască împreună cu părinții, fie plătesc chirie, situație ce se poate reflecta asupra funcției economice și de solidaritate a familiilor lor.

Tabel nr. 5 – Numărul de copii al subiecților

Figura nr. 5 – Numărul de copii al subiecților

89% dintre subiecți au între 1 și 3 copii, iar 11% au mai mult de 4 copii, impactul scăderii veniturilor în aceste familii are un răsunet negativ asupra funcției de socializare, timpul și energia alocată educării copiiilor va trebui sa fie canalizate către obținerea de venituri suplimentare.

Tabel nr. 6 – Situația ocupațională a subiecților investigați și a partenerilor lor

Figura nr. 6 – Situația ocupațională a subiecților investigați și a partenerilor lor

35% din familiile subiecților au un singur membru cu slujbă, limitarea veniturilor adusă de îmbolnăvirea de tuberculoză afectând grav funcția economică a familiei, cu repercursiuni și asupra celorlalte funcții.

Tabel nr. 7 – Situația stării de sănătate a partenerilor subiecților investigați

REZULTATE GRILĂ DE INTERVIU

Tabel nr. 8 – Centralizărea datelor obținute în urma răspunsurilor subiecților la grila de interviu

În urma studierii rezultatelor obținute după aplicarea grilei de interviu se constată că 94% dintre familiile subiecților sunt afectate de scăderea veniturilor familiale, iar 54% dintre subiecți nu au siguranța menținerii locului de muncă după terminarea tratamentului de tuberculoză, ceea ce influențează negativ funcția economică a familiei, ceea ce duce la situații conflictuale mai dese, deteriorări ale stimei de sine (nu poate să-și întrețină familia, este o povară în plus pentru familie), insuficiența veniturilor familiale poate duce la internarea subiectului în sanatorii de specialitate pe toată durata tratamentului cu influențe negative asupra cuplului (înstrăinare, expunerea subiectului la stresul internării).

În 66% din familiile subiecților funcția de socializare se îmbunătățește datorită timpului suplimentar petrecut cu copiii, ceea ce le permite o implicare mai mare în procesul educativ , în 34% din familiile subiecților funcția de socializare este influențată negativ, părintele bolnav neputându-se implica mai mult în procesul educativ și, datorită caracterisitcilor bolii, celălalt părinte își reduce timpul alocat educației copiilor pentru a suplini sarcinile partenerului. În 55% dintre familiile subiecților copiii sunt implicați în treburile gospodărești, fie din considerente educative, fie din necesitate.

În 73% din familiile subiecților funcția de solidaritate este influențată negativ după declanșarea bolii, în 28% dintre ele a crescut conflictualitatea, 84% dintre subiecți se implică suplimentar în rezolvarea sarcinilor de familie pentru a ușura activitatea partenerului și a-i permite acestuia să suplinească veniturile familiei, 96% nu-și susțin partenerul în decizia de schimbare a locului de muncă datorită perspectivei pierderii surselor de venituri, 74% din subiecți iau deciziile împreună cu partenerul. Influența îmbolnăvirii cu TBC asupra funcției de solidaritate se concretizează prin deteriorarea comunicării, apar certuri legate de situația economică a familiei, relația conjugală își modifică interacțiunile obișnuite datorită reacțiilor psihologice ale subiectului declanșate de boală, relația parentală suferă modificări (părintele bolnav nu-și mai îndeplinește sarcinile când boala evoluează cu complicații sau spre cronicizare, sau părintele bolnav se implică mult mai mult dacă boala evoluează bine).

În 68% din familiile subiecților este afectată funcția afectiv sexuală și reproductivă fie prin scăderea frecvenței raporturilor sexuale (87% din subiecții intervievați) datorită oboselii fizice a partenerului bolnav sau a partenerului care trebuie să munceasă suplimentar, fie din cauza situațiilor conflictuale generate din deteriorarea celorlalte funcții (economică, de solidaritate), fie din cauză interdicției sarcinii la femeile bolnave de TBC, nivelul educației sexuale a subiecților fiind scăzut (lipsa informațiilor despre planingul familial, despre mijloacele contraceptive). 55% dintre subiecții intervievați experimentează o creștere a apetitului sexual fie din cauza administrării de izoniazidă (crește apetitul sexual), fie din cauza îmbunătățirii relațiilor afective dintre parteneri (32% din subiecții intervievați).

Concluzii și recomandări pentru soluționarea problemei și pentru cercetările viitoare

După schimbarea regimului comunist, valori și informații de export au determinat modificări și în sens pozitiv și în sens negativ în viață socială românească. A crescut divorțialitatea, a crescut sărăcia, a crescut alarmant numărul de îmbolnăviri de tuberculoză, iar complexitatea, numărul mare de probleme psihosociale ale bolnavilor și ale familiilor lor necesită soluții pentru a preveni acutizarea unor fenomene dramatice din viața acestei categorii de populație afectată de bacilul Koch. Această boală influențează negativ funcțiile familiei, punând în pericol existența acesteia sau, în cazuri mai fericite, având un impact cu efecte pe termen lung, atât economice, cât și psihologice (pauperizare, scăderea imaginii de sine, dificultăți de reintegrare în grupul de prieteni, de colegi de serviciu, tendințe la comiterea de fapte infracționele pentru a depăși situația de criză financiară etc.).

Pe lângă măsurile sociale imperative pentru îmbunătățirea nivelului de trai al acestui segment de populație, studii de psihologie, sociologie și psihosociologie se impun pentru a explora dimensiunile impactului îmbolnăvirii de tuberculoză atât la nivelul pacientului, a impactului atitudinii grupului de apartenență asupra bolnavului tuberculos și asupra familiei sale, instruirea cadrelor medicale care trebuie să-și însușească abilități de comunicare, campanii de popularizare a măsurilor de prevenire a îmbolnăvirii cu TBC, educație în masă a populației cu privire la igiena de viață.

BIBLIOGRAFIE

Athanasiu, Andrei – Elemente de psihologie medicala – Editura medicala – 1983

Bonciu, Ștefan – Psihologia influențtei sociale – Editura Polirom

Clinical Tuberculosis, John Crofton, Norman Horne, Fred Miller – IUALTD, MACMILLIAN, TALC, 1999

Cauc, Ion, Manu, Beatrice, Pârlea, Daniela și Goran, Laura – Metodologia cercetării sociologice – Editura Fundației România de mâine – 2001

Chelcea, Septimiu – Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane – Editura Comunicare.ro – 2005

Clocotici, Valentin și Stan, Aurel – Statistică aplicată în psihologie – Editura Polirom – 2001

Cucu, Ioan – Psihologie medicala – Editura Litera – 1980

Dafinoiu, Ion – Personalitatea – Metode calitative de abordare – Observatia si interviul – Editura Polirom – 2004

Enachescu, Constantin – Tratat de psihosexologie – Editura Polirom – 2003

Enachescu, Constantin – Tratat de igiena mintala – Editura Polirom – 2003

Ghebrea, Georgeta – Elemente de sociologia familiei – resurse internet, 2000

Golu, Mihai– Fundamentele psihologiei – Editura Fundației România de mâine – 2000

Golu, Pantelimon – Fundamentele psihologiei sociale – Editura EX PONTO – 2000

Havârneanu, Cornel – Cunoașterea psihologică a persoanei – Editura Polirom – 2004

Implementarea Strategiei DOTS de Control al Tuberculozei în România, Îndrumar pentru Asistenții Medicali – Editura MS, București, 2004

Ionescu, G., Bejat, M. și Pavelcu, V. (cordonatori) – Psihologie clinică – Editura Academiei RSR, București, 1985

Minulescu, Mihaela – Teorie și practică în psihodiagnoză – Editura Fundației România de mâine – 2003

Minulescu, Mihaela – Psihodiagnoza modernă Chestionarele de personalitate – Editura Fundației România de mâine – 2003

Mitrofan Iolanda și Ciupercă, Cristian – Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei – Editura Press Mihaela, Bucuresti – 1998

Mitrofan, Iolanda și Vasile, Diana – Terapii de familie – Editura SPER – 2001

Neculau, Adrian și Ferreol, Gilles – Minoritari, marginali, exclusi – Editura Polirom – 2003

Programul Național de Control al Tuberculozei 2001-2005- Editura MS, București, 2001

Pneumologia, revista a Societății Române de Pneumologie – Volum 53, Nr. 1, 2004

Stanciluescu, Elisabeta – Sociologia educatiei familiale – Editura Polirom – 2004

Tudose, Florin – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi –Editura INFO Medica – 2002

Tudose, Florin – Orizonturile psihologiei medicale – Editura INFO Medica – 2002

GLOSAR

BRONHOSCOPIE = examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului.

CHIMIOPROFILAXIE = profilaxia bolilor infecțioase cu substanțe chimioterapice (cu acțiune toxică numai față de organismele parazitare).

CHIMIOREZISTENȚĂ = rezistența germenilor microbieni la chimioterapice.

CHIMIOTERAPIE = tratament cu chimioterapice.

EPIDEMIOLOGIE = ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor, precum și măsurile menite a le preveni și combate.

FTIZIOLOGIE = ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tuberculozei pulmonare.

IMUNODEPRESIE = organismul este în situația de a nu se putea apăra împotriva agresiunilor microbiene.

MICOBACTERII TUBERCULOASE (micobacterium tuberculosis)= bacili Koch.

MRF = microradiofotografie, o radiografie pulmonară de dimensiuni mici (7,5×7,5cm).

PNEUMOLOGIE = ramură a medicinii care se ocupă cu patologia pulmonară.

PNEUMOTORAX = pătrunderea aerului în cavitatea pleurală datorată fie perforării cutiei toracice, fie a plămânului, fie făcută în scop terapeutic sau determinată de alte boli pulmonare.

ANEXE

A. DATE GENERALE DESPRE SUBIECȚII

Vârstă:_________

Sex: M  F

Ocupație:__________________

Studii:_____________________

Partener(ă): Da Nu

Vârstă______

Ocupație___________________

Studii______________________

stare sănătate_______________

Copii: Nu Da câți_______________

Domiciliul:

proprietate personală

cu chirie

locuiește cu părinții (socrii, alte rude)

fără domiciliu

B. GRILA DE INTERVIU

Cine din familie câștiga cel mai mult înainte de a vă îmbolnăvi?

dumneavoastră

partenerul(a)

ambii câștigau la fel

Cine din familie câștigă mai mult după ce v-ați îmbolnăvit?

 dumneavoastră

 partenerul(a)

 ambii câștigă la fel

După ce v-ați îmbolnăvit, veniturile familiei dumneavoastră :

au scăzut

au rămas aceleași

au crescut

După ce vă veți vindeca:

veți relua activitatea la vechiul loc de muncă

nu sunteți în concediu medical, lucrați încă

veți rămâne șomer

vă schimbați locul de muncă

La dvs. în familie deciziile:

se iau împreună cu partenerul

le luați dumneavoastră

le ia partenerul(a)

După ce v-ați îmbolnăvit, în familia dvs. :

au apărut situații conflictuale

a crescut numărul conflictelor

câteodată conflictele degenerează în violență

bătaia este singura metodă eficientă de a impune ordine

atmosfera este mai caldă și mai liniștită ca înainte de boală

De când v-ați îmbolnăvit:

ați preluat o parte din treburile casnice/ administrative

nu faceți nimic altceva decât să vă odihniți, sunteți bolnav(ă) și oricum partenerul(a) este obligat(ă) să vă îngrijească

profitați de timpul liber și urmați un curs (reorientare profesională, limbi străine, computer etc.)

vă implicați mai mult în creșterea și educația copiilor

Partenera(ul) are probleme la serviciu:

o (îl) sfătuiți să urmeze altă carieră/meserie și o (îl) susțineți în acest sens

e problema ei (lui), face prea mult caz pentru nimicuri

în nici un caz nu trebuie să piardă slujba, mai bine rabdă și merge înainte, avem nevoie de bani

Când aveți o problemă cu partenerul(a):

discutați cu partenerul(a) pentru că trebuie să existe o soluție

aveți ultimul cuvânt, doar sunteți stâlpul casei

lăsați să treacă timpul, că oricum se rezolvă de la sine

De când v-ați îmbolnăvit:

ați amânat apariția unui copil în familia dvs.

vă doriți să aveți cât mai curând un copil

nu aveați de gând să aveți (alți) copii

De când v-ați îmbolnăvit relațiile cu partenera(ul):

sunt mult mai satisfăcătoare

sunt la fel ca înainte

e frustrant cand încercam să ne apropiem

De când v-ați îmbolnăvit:

faceți mai des dragoste cu partenera(ul)

mai rar

deloc

Medicamentele de tuberculoză:

vă cresc apetitul sexual

vă scad apetitul sexual

nu s-a modificat nimic în acest sens

De când v-ați îmbolnăvit de TBC:

vă supravegheați mai des copiii la lecții

mergeți împreună cu familia la muze, expoziții, spectacole

cumpărați cărți de cultură generală, acum aveți timp să mergeți prin librării

nimic din toate acestea, cartea multă nu e bună și oricum intelectualii sunt prost plătiți

15. De când sunteți în concediu medical pentru TBC:

aveți mai mult timp liber să vă învățați copiii să facă treburi casnice (reparat diverse, gătit, spălat rufe etc.)

observați că modul de a se îmbrăca al copiilor nu corespunde cu vârsta și corectați această situație

aveți discuții mai dese cu copiii referitor la viața sexuală, consumul de droguri, alcool, rezolvarea problemelor dificile din viață

discutați cu partenera(ul) mai des despre planuri de viitor

nimic din toate acestea, copiii sunt problema partenerei(ului), e de ajuns ca-i întrețin

Copiii dvs.:

au grijă de frații mai mici sau de alți copii mai mici ai rudelor, cunoscuților

sunt implicați în treburi casnice (ei duc gunoiul, cumpără pâine, șterg praful în casă etc.)

nu fac nici o treabă în casă, ei trebuie să învețe

copiii trebuie să se joace și să se distreze, nu să muncească, au timp de muncă atunci cand vor crește

fac treburi casnice după lecții și au timp și de joacă

Copiii dvs.trebuie să știe:

că trebuie să se supună dorințelor părinților, altfel sunt pedepsiți

că pot conta pe dragostea și spijinul dvs. pentru a-și rezolva problemele

capul face, capul trage, cine l-a pus să nu asculte ce i se spune

cei mici trebuie protejați, cei mari se pot descurca și singuri

Copiii dvs.:

oferă locul în autobuz persoanelor mai în vârstă

nu oferă locul în autobuz persoanelor mai în vârstă, cine-i pune să plece de acasă dacă nu-s n stare să stea în picioare

se simt în largul lor oriunde mergeți în vizită

sunt mai timizi, mai retrași, le trebuie mai mult timp să se acomodeze cu persoane noi

plâng în magazin dacă nu le cumpărați jucăria dorită

test 1-4 – funcția economică

test 5-9 – funcția de solidaritate

test 10 – 13 funcția afectiv-sexuală și de reproducere

test 14 – 18 funcția de socializare

Figura nr. 7 – Repartiția teritorială a cazurilor de TBC la adulți la nivelul României

Figura nr. 8 – Repartiția teritorială a cazurilor de TBC la copii la nivelul României

Figura nr.9 – Repartiția densității cazurilor de TB pe străzi, aflate în evidența Ambulatorului de Specialitate al Sectorului 5.

Legendă:

● între 1 și 3 bolnavi TB

● între 4 și 5 bolnavi TB

● între 6 și 9 bolnavi TB

Figura nr. 10 – Amfiteatrul și o parte din Pavilionul I al Institutului de Pneumologie “Marius Nasta”- București.

=== GRILA DE INTERVIU ===

Institutul National al Magistraturii

Lect.univ.dr. Victorita Trif

Grila de observație

Subcomisia nr. 1

Data………….

Ora………….

Candidat……………………

Legitimația de concurs nr. …………………

Observații:

Total puncte: ……………………….

Examinator…………………………….

Semnătura………………………………

Institutul Național al Magistraturii

Lect.univ.dr. Victorita Trif

Barem

Subcomisia nr. 1

Motivație (10 p)

Capacitatea de a finaliza acțiuni (10 p)

Elemente de comunicare non-verbală (10 p)

Gândire critică (10 p)

Comunicare (40 p)

Total: 80 puncte