Impactul Proiectelor Asupra Mediului Socio Economic

=== 527b6a59da8879280ac400921f139763e8514a86_604311_1 ===

EVALUAREA IMPACTULUI PROIECTELOR POCU ASUPRA MEDIULUI SOCIO-ECONOMIC

Cuprins

Introducere–––––––––––––––––––––––––––––––-3

CPITOLUL 1. INSTRUMENTE SOCIO-ECONOMICE PENTRU EVALUAREA IMPACTULUI DE SUSTENABILITATE
 ––––––––––––––––––-5

1.1.Cum se evaluează impactul mediului economic și social ––––––––––––5

1.2. Instrumentele de evaluare a impactului socio-economic ––––––––––––7

1.3. Valorificarea costurilor și a beneficiilor: concepte și tehnici ––––––––––13

1.4. Cum se tratează riscul și incertitudinea ––––––––––––––––––18

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ ASUPRA PROIECTULUI RESURSE PENTRU VULNERABILI –––––––––––––––––––––––––––––23

2.1. Scopul și obiectivele proiectului –––––––––––––––––––––23

2.2. Beneficiarii proiectului ––––––––––––––––––––––––-32

2.3. Evaluarea impactului socio-economic –––––––––––––––––––47

Capitolul 3. Prezentarea proiectelor europene POCU–––––––––––––––50

3.1. Rolul și importanța proiectelor POCU–––––––––––––––––––50

3.2. Priorități ale programului POCU ––––––––––––––––––––-56

Concluzii–––––––––––––––––––––––––––––––- 60

Bibliografie ––––––––––––––––––––––––––––––-62

Lista abrevierilor

A – activitate

CM – contract de muncă

ECP – echipa de coordonare proiect

EM – echipa de management

EMP – echipa de management a proiectului

GT – grup țintă

OS – obiectiv specific

P – expert coordonator implementare

S – responsabil financiar

Introducere

Obiectivul evaluării impactului este de a furniza un set de variabile de decizie cantitative și calitative care să ghideze și să sprijine factorii de decizie în luarea deciziilor. Scopul final al evaluării impactului este de a analiza impacturile pozitive și negative asociate unor anumite propuneri de politică, care să permită realizarea de judecăți politice informate și identificarea compromisurilor în atingerea obiectivelor concurente.

Evaluarea impactului este un ajutor pentru luarea deciziilor, nu un înlocuitor al judecății. O evaluare a impactului nu generează neapărat concluzii sau recomandări clare. Cu toate acestea, ea oferă o contribuție importantă prin informarea factorilor de decizie cu privire la consecințele alegerilor politice.

Evaluarea impactului este, de asemenea, un instrument de comunicare eficient și valoros. Consultarea părților interesate generează discuții utile și aduce informații și analize valoroase necesare în comunicarea privind principiile generale și standardele minime de consultare.

Impactul este descris în termeni calitativi, cantitativi și monetari atunci când sunt posibile estimări fiabile. Exprimarea tuturor efectelor în termeni monetari face mai ușor compararea diferitelor efecte, deoarece totul este exprimat apoi în aceleași unități. Cu toate acestea, nu toate efectele pot fi cuantificate în termeni monetari, iar efortul principal ar trebui să fie în descrierea și cuantificarea impacturilor în termenii lor.

În unele cazuri, nivelul de incertitudine poate fi prea mare pentru a obține estimări precise cuantificate. În aceste cazuri, ar trebui să se ofere valori plauzibile. Tratamentul riscurilor și incertitudinile asociate cu costurile și beneficiile specifice ar trebui să fie, de asemenea, incluse.

În unele cazuri, trebuie să se facă față incertitudinilor cumulative care rezultă din cunoașterea incompletă a proceselor cheie fiziologice, chimice și biologice sau a comportamentului uman. Dacă nu este posibil să se producă rezultate analitice din cauza unor incertitudini semnificative sau a faptului că unele variabile nu pot fi tratate în mod analitic (de exemplu, în cazul problemelor etice), atunci ar trebui să se furnizeze cel puțin o evaluare calitativă.

Următoarele secțiuni descriu mai întâi instrumentele care pot ajuta la identificarea impactului, cu un accent deosebit pe acele modele dezvoltate la nivelul UE. Apoi, ele ilustrează metodele analitice utilizate în mod obișnuit pentru evaluarea compromisurilor și luarea deciziilor de sprijin, cum ar fi analiza cost-eficacitate, cost-beneficiu și multi-criterii. În cele din urmă, secțiunea se referă la tratamentul riscurilor și incertitudinilor.

De mai bine de 10 ani, România a fost beneficiara a findurilor europene, care i-au permis implementarea unor programe care au ca rezultat îmbunătățirea educațională, social și economică a grupurilor vulnerabile. Atât acest program, cât și alttele au fost greu de implementat și evaluat, iar responsabilii angajați în acest domeniu au fost în mod continuu criticați pentru lipsa abilității de a gestiona aceste fonduri europene.

Chiar dacă subiectul fondurilor europene a fost frecvent dezbătut, nu am identificat nicio lucrare care să fi avut drept obiectiv analiza factorilor sociali și economici Ca urmare a acestui interes, am dorit să identific modalitățile de evaluare a rezultatelor sociale și economice ale proiectelor POCU. Lucrarea de față este un demers de înțelegere a impactului programului POCU, care a contribuit masiv la formarea resurselor umane.

Astfel, am decis împărțirea acestei lucrări în mai multe părți distincte, după cum urmează:

– Instrumente socio-economice pentru evaluarea impactului de sustenabilitate

– Studiu de caz asupra proiectului resurse pentru vulnerabili

– Prezentarea proiectelor europene POCU

CAPITOLUL 1. INSTRUMENTE SOCIO-ECONOMOCE PENTRU EVALUAREA IMPACTULUI DE SUSTENABILITATE
1.1.Cum se evaluează impactul mediului economic și social

Instrumentele cantitative vor fi adesea utile pentru a explora rezultatele diferitelor opțiuni posibile și pentru a oferi astfel informații utile pentru evaluare. Analiza legăturilor dintre mediul înconjurător și economie a fost dezvoltată sub titlul general al evaluării integrate. Această analiză poate include dimensiunea socială, deși acest lucru nu este neapărat supus modelării.

Evaluarea integrată este un proces structurat de abordare a problemelor complexe, folosind cunoștințele din diferite discipline științifice și / sau părțile interesate, astfel încât informațiile integrate să fie puse la dispoziția factorilor de decizie.

Evaluarea integrată este un proces iterativ, continuu, în care comunicațiile integrate din comunitatea științifică și părțile interesate sunt comunicate comunității decizionale, iar experiențele și efectele de învățare ale factorilor de decizie constituie inputuri pentru evaluarea științifică și socială.

Deși participarea părților interesate nu este neapărat o condiție prealabilă, implicarea cunoștințelor, valorilor și preferințelor non-științifice în procesul de evaluare a impactului prin discursul social va îmbunătăți calitatea EI prin acordarea accesului la o gamă mai largă de perspective și opțiuni.

Cu toate acestea, în realitate pot fi identificate două categorii principale de EI. Prima clasă include metode analitice și se bazează pe analiza modelului, analiza scenariilor și analiza riscurilor. A doua se bazează pe științele sociale și constă în principal în metode participative. În unele cazuri, când complexitatea este ridicată, sunt necesare mai multe abordări diverse, incluzând atât metode analitice, cât și participative.

Rotmans și Dowlatabadi disting între două tipuri principale de modele existente, și anume:

(a) modele macroeconomice orientate spre formularea decizional-analitică a problemelor complexe, bazate pe un cadru de echilibru și pe concepte economice, subminând dinamica mediului și

(b) modele orientate spre biosferă, care reprezintă descrieri orientate pe procese ale proceselor și feedback-urilor geofizice și biochimice, dar nu reprezintă în mod adecvat sistemul socio-economic.

Modelele integrate vizează combinarea cunoștințelor din diferite discipline într-un cadru analitic. O integrare deplină a disciplinelor constituie încă un obiectiv de cercetare provocator.

Evaluarea și procesul de luare a deciziilor sunt două activități separate, dar care influențează reciproc și că evaluarea trebuie să înceapă într-o etapă timpurie a procesului de luare a deciziilor pentru a fi eficientă.

De asemenea, impactul legat de cele trei dimensiuni ale durabilității nu este capturat complet de evaluarea impactului asupra durabilității. Schimbarea tehnică trebuie privită ca o componentă importantă a evaluării, deoarece influențează variabilele sociale, economice și, în multe cazuri, sociale.

O astfel de evaluare va oferi un set de variabile de evaluare cantitativă și calitativă, atât asupra impacturilor pozitive, cât și asupra celor negative, care vor ghida și sprijini factorii de decizie în luarea deciziilor.

Evaluarea impactului se face de obicei utilizând analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficiență sau analiza multi-criterii. Sunt disponibile alte metode, cum ar fi analiza riscului, evaluarea costurilor, evaluarea riscului-risc, analiza inter-risc, etc.

Înainte de a compara costurile și beneficiile unei propuneri, impactul ar trebui estimat. Unele instrumente pentru calcularea acestor efecte au fost dezvoltate în cadrul programelor de cercetare. Instrumentele cantitative și metodele analitice, abordările participative, precum și metodele de proces sunt componente importante ale evaluării impactului.

De fapt, variabilele cantitative derivate din instrumentele analitice ar fi de mică folos fără ca instrumentul de proces corect să-l aducă la acțiune. Științele sociale sunt invitate să dezvolte metodologii, instrumente pentru o mai bună comunicare și procese de învățare socială pentru a gestiona grupuri multidisciplinare de părți interesate.

1.2. Instrumentele de evaluare a impactului socio-economic

Cele mai relevante și bine dezvoltate instrumente cantitative pentru analiza impactului constau în modele care pot fi clasificate în:

(1) Modele de echilibru general de calcul (CGE): modelele CGE calculează un vector al prețurilor astfel încât toate piețele economiei să fie în echilibru, ceea ce înseamnă că resursele sunt alocate în mod eficient. Acestea se bazează pe teoria economică și pe coerența teoretică (adică reprezentările de tip walrasian ale economiei).

Prin urmare, parametrii și coeficienții sunt calibrați cu metode matematice și nu se estimează ca în modelarea econometrică. Acestea pot fi statice – comparând situația la una sau mai multe date – sau dinamice, arătând evoluții de la o perioadă la alta. Modelele CGE necesită un tabel de intrare-ieșire pentru a modela relațiile dintre sectoarele productive.

GEM-E3 este un exemplu al unui model de succes CGE dezvoltat cu fonduri din partea Comisiei Europene (DG RTD). Este un model de echilibru general aplicat pentru statele membre ale Uniunii Europene, luate în mod individual sau în ansamblu, care oferă detalii despre macroeconomie și interacțiunea acesteia cu mediul și cu sistemul energetic. Modelul este utilizat pentru a evalua problemele de politică pentru Comisia Europeană.

Aplicațiile modelului au fost (sau se desfășoară în prezent) pentru mai multe direcții generale ale Comisiei Europene (afaceri economice, concurență, mediu, fiscalitate, cercetare). În prezent, modelul este operațional pentru statele membre ale UE-15, în timp ce dezvoltarea este în curs de desfășurare.

  (2) Modele sectoriale: aceste modele sunt construite pe baza echilibrului unui sector specific al economiei. Aceste modele sunt, de obicei, foarte detaliate, dar nu sunt capabile să surprindă efectele pe alte piețe.

  Exemple de modele sectoriale finanțate de UE

PRIMES este un model de simulare care se concentrează pe piețele energetice ale UE și, ca atare, este foarte util în analizarea detaliată a impactului diferitelor forme de comercializare a emisiilor de carbon asupra piețelor energetice, deși accentul pus pe UE înseamnă că nu poate surprinde unele dintre efectele comercializarea emisiilor de carbon în economia mai largă (de exemplu, efectele cursului de schimb, balanțele comerciale).

PRIMES generează rezultate pentru fiecare dintre cele 14 state membre (exclusiv Luxemburg) și a fost utilizat, de asemenea, pentru a investiga efectele comerțului cu emisii de carbon limitându-se la un subset de state membre. Din cauza defalcării sectoriale detaliate, aceasta permite, de asemenea, analiza efectelor tranzacționării cu emisii de carbon asupra a numeroase sectoare economice. Echilibrul este static (în fiecare perioadă de timp), dar repetat într-o cale de timp înainte, în relații dinamice. PRIMES este conceput special pentru realizarea scenariilor și analiza impactului politicilor.

(3) Modele macro-econometrice: Aceste modele sunt empirice și, prin urmare, sunt dezvoltate folosind seturi de date coerente. Parametrii ecuațiilor sunt estimate prin metodologii econometrice. Acestea sunt concepute în mod fundamental pentru a evalua impactul macro-sectorial al politicilor economice, deși au fost extinse pentru a include dimensiunile de mediu.

Rezistența modelelor macroeconomice se bazează pe validarea ecuațiilor modelului cu metode statistice și pe capacitatea modelului de a furniza previziuni pe termen scurt și mediu și de a evalua impactul politicilor. În plus, aceste modele asigură un cadru coerent de analiză pentru analizarea interconexiunilor între variabile.

(4) Teoria sistemelor și modelele sistemelor: Teoria sistemelor este o teorie interdisciplinară care privește realitatea ca o complexitate organizată (sisteme) compusă din mai multe elemente elementare care mențin relațiile (structura).

Aceste sisteme sunt încorporate în medii cu care schimbă materie, energie și informații. Comportamentul unui sistem rezultă din interacțiunea dintre structura sa internă și interacțiunile cu mediul său. Structurile de sistem se caracterizează prin bucle de feedback pozitive sau negative, responsabile de comportamentul adesea contra-intuitiv și neliniar al sistemelor complexe.

Una dintre principalele dificultăți în construirea unui model de dinamică a sistemului are de a face cu cantitatea de date necesare pentru identificarea și estimarea acestora. Mai mult, estimările parametrilor rămân un exercițiu dificil.

O nouă generație de teorie a sistemelor se numește teorie sistemică complexă și încearcă să depășească limitarea sistemelor care au structuri imuabile. Modelele multi-agent aparțin acestei noi generații. Aceste modele simulează în principal populațiile întregi de "agenți" autonomi care interacționează unul cu celălalt într-un mediu artificial, având proprietăți specifice care reprezintă teritorii reale cu proprietățile lor ecologice, sociale și geologice.

(5) Analiza căii de impact: aceasta este o abordare de jos în sus pentru estimarea costurilor externe pornind de la un anumit proces și emisiile sale și trecerea prin interacțiunile lor cu mediul la o măsură fizică de impact (componenta principală fiind sănătatea) și în cele din urmă o evaluare monetară.

În etapa de analiză a dozei-răspuns, datele din științele fizice, biologice și epidemiologia sunt utilizate pentru a lega un anumit poluant la diferite niveluri (doza) cu diferite niveluri de deteriorare fizică a sănătății umane și a ecosistemelor. Procesul de calcul este foarte important site-ul sensibil, deoarece impactul agregat este determinat de distribuția geografică a victimelor sau a ecosistemelor receptorilor.

Metodologia EXTERNE a permis Comisiei să revizuiască multe dintre deciziile sale în domeniul mediului, pentru a ajunge la un compromis mai bun între obiectivele economice și de mediu. Au fost multe aplicații ale metodologiei în care a contribuit, printr-o cuantificare a daunelor aduse mediului și sănătății, la luarea deciziilor de politică care sunt mai bine informate și mai în concordanță cu obiectivele dezvoltării durabile.

Utilizările la care a fost plasat EXTERNE și instrumentele asociate pot fi clasificate după cum urmează. În primul rând, aceasta a fost utilizată pentru a estima costurile externe, astfel încât factorii de decizie să știe cât de mult prețurile de piață trebuie să fie ajustate pentru a ține cont de costurile totale pentru societate.

Acest lucru a fost și este încă foarte relevant pentru procesul decizional mai larg privind energia și prețurile de transport, de exemplu. Apoi, s-au aplicat aplicații specifice deciziilor politice: cum ar trebui să se încadreze anumite directive care stabilesc standardele și ce nivel de standard era adecvat atunci când au fost luate în considerare atât avantajele, cât și costurile față de societate?

Cea de-a treia categorie de aplicații constă în comparații între costurile și beneficiile întâlnirii, de ex. acquis-ul comunitar în domeniul mediului în țările candidate. Un alt exemplu de luare de decizii mai largi este dezvoltarea de conturi verzi, care oferă o imagine mai bună a performanței economice a unei țări, inclusiv efectele daunelor aduse mediului și epuizării.

Modelele ar trebui să fie însoțite de o analiză a riscurilor și a incertitudinilor inerente modelării. Acest lucru poate fi realizat folosind diferite tehnici, adică atașarea probabilităților la rezultate diferite sau utilizând analiza sensibilității. Atunci când riscurile nu pot fi estimate în mod corespunzător, trebuie furnizată o analiză a scenariilor. Aici se referă în principal la incertitudini privind forma funcțională a modelelor care decurg din judecăți subiective, erori sistematice, aleatorie inerentă etc.

Instrumentele ilustrate mai sus sunt potrivite pentru elaborarea impactului într-o manieră cantitativă, astfel încât acestea să poată fi analizate în termeni fizici dacă analiza multi-criterială este aplicată în evaluarea politicilor sau tradusă în termeni monetari dacă eficacitatea costurilor și analiza costuri-beneficii a fi folosit.

Ca o completare a instrumentelor cantitative și a metodelor analitice, și mai ales atunci când sunt implicate incertitudini ridicate, trebuie avute în vedere abordările participative. Aceste metode se referă, în general, la preferințele sociale și, în majoritatea cazurilor, se referă fie la alegeri ale factorilor de decizie, fie la alegeri ale experților. O posibilă clasificare include:

(1) Metode de dialog: utilizatorii vizați sunt considerați o sursă de informație necesară analizei pentru efectuarea evaluării. O modalitate de a face acest lucru este de a implica factorii de decizie și / sau părțile interesate relevante în procesul analitic.

(2) Exerciții de politici: acestea se bazează pe tradiția jocurilor de simulare. Exercițiul de politică poate fi descris ca un proces structurat flexibil, conceput ca o interfață între oamenii de știință și factorii de decizie politică. În general, un joc, de obicei suportat de calculator, este creat pentru a reprezenta un proces de negociere în care echipe de jucători reprezintă părți la negociere (adică țări sau regiuni). Un exercițiu de politică este o modalitate de a genera informații despre comportamentul uman și despre preferințele de politică.

(3) Metode de învățare reciprocă: aceste metode implică părțile interesate și cetățenii care vor îmbogăți evaluarea printr-o multitudine de perspective, aptitudini și competențe. Ele sunt considerate drept coproducători de cunoștințe. Cele mai comune forme de învățare reciprocă sunt: ​​abordarea grupului de focus în care oamenii de știință joacă rolul facilitatorilor și observatorilor și abordarea interactivă în care oamenii de știință sunt implicați activ ca participanți.

(4) Metoda Delphi: Scopul metodei Delphi este de a obține o evaluare echilibrată de la experți, prin facilitarea schimbului de idei și informații, permițând fiecărui participant să aibă o contribuție egală; prevenind astfel prejudecăți datorate poziției, statutului sau personalităților dominante.

Metoda implică un grup de experți care fiecare răspunde separat unei anchete specifice printr-o serie de chestionare. Răspunsurile lor sunt anonime; nici unul dintre ceilalți nu știe cine este inclus în grup.

Răspunsurile obținute de la comitet sunt colectate de un coordonator central și trimise înapoi respondenților într-o formă sintetizată. Respondenții sunt apoi rugați pentru un răspuns suplimentar care să le permită să își revizuiască poziția inițială dacă doresc acest lucru. Procesul este apoi repetat. Scopul acestui proces iterativ este de a produce treptat un consens în rândul grupului.

Instrumentele descrise mai sus ajută analistul să identifice relațiile dintre diferitele componente ale durabilității și impactul asupra acestor componente al politicii luate în considerare. Următorul pas constă în estimarea acestor efecte și furnizarea unei evaluări generale finale a politicii. Experiența atât în ​​Europa, cât și în SUA a arătat că ACB și alte metode analitice care utilizează tehnici de evaluare a mediului constituie o contribuție la luarea deciziilor de mediu, dar nu pot fi considerate ca un dispozitiv independent de luare a deciziilor.

Metodele analitice utilizate pentru evaluare pot fi mai mult sau mai puțin agregate în funcție de tipul de metodă utilizat. Aceste metodologii sunt adesea folosite pentru luarea deciziilor cu privire la bunurile publice și, prin urmare, implică adesea bunuri care nu au o valoare de piață. De aceea, analiza ar trebui să implice și evaluarea bunurilor ecologice și a costurilor externe.

Principalele metodologii disponibile sunt:

A) Analiza cost-eficiență

Termenul "eficacitate" implică faptul că o măsură este capabilă să obțină rezultatele dorite. Aceasta relatează efectele unei intervenții asupra cantității totale (costuri totale) necesare pentru producerea acestor efecte, în scopul minimizării costurilor.

În mod obișnuit, analiza cost-eficiență presupune calcularea unui raport cost-eficiență utilizând metoda "cel mai puțin cost", care menține constanta de ieșire și caută cea mai ieftină modalitate de realizare a acesteia (de exemplu, costul minim pe unitate de CO2 diminuat). Se poate utiliza, de asemenea, o analiză completă a rentabilității, care include costurile externe în calcul.

B) Analiza cost-beneficiu

Analiza cost-beneficiu (ACB) implică identificarea și evaluarea monetară a beneficiilor economice și sociale anticipate și a costurilor inițiativelor publice propuse. O măsură este considerată justificată atunci când pot fi așteptate beneficii nete pozitive din intervenție. Principala diferență între ACB și analiza cost-eficiență este că rezultatele sunt evaluate și traduse în beneficii monetare nete.

ACB ca instrument fundamental aplicat al economiei de bunăstare se bazează pe preferințele individuale și se va asigura că aceste preferințe sunt luate în considerare la luarea deciziilor.

Tehnicile de evaluare a mediului bazate pe preferințele individuale sunt în concordanță cu principiile economice fundamentale ale bunăstării care stau la baza ACB. Tehnicile bazate pe preferințele factorilor de decizie, a grupurilor de interese sau a experților pot fi utilizate ca un instrument de decizie alternativ sau complementar pentru ACB.

C) Analiza cu mai multe criterii

Acest termen acoperă o gamă largă de tehnici, care au în comun obiectivul comun de a combina o serie de efecte pozitive și negative într-un cadru unic pentru a permite o comparație mai ușoară a scenariilor și a luării deciziilor.

Tehnica poate fi utilă în cazul în care factorul de decizie trebuie să evalueze proiectele pentru care există o cantitate mare de informații cu privire la o serie de efecte diferite și unde aceste informații sunt în diferite formate. Impacturile sunt prezentate ca un amestec de date calitative, cantitative și monetare și prezintă grade diferite de incertitudine.

De fapt, există multe tehnici analitice care ar putea fi recunoscute ca analiză multi-criterii (MCA) și, în consecință, numeroase software-uri diferite care sunt proiectate să susțină analistul atunci când efectuează acești pași cheie obișnuiți:

• identificarea obiectivului și a opțiunilor pentru atingerea obiectivului;

• stabilirea criteriilor care trebuie utilizate pentru a compara opțiunile (trebuie să fie măsurabile – cel puțin în termeni calitativi);

• evaluarea performanței fiecărei opțiuni;

• atribuirea de greutăți fiecărui criteriu pentru a reflecta importanța lor relativă față de

decizie;

• clasarea opțiunilor prin combinarea ponderilor și scorurilor respective.

D) Analiza riscurilor

Analiza riscului se referă la evaluarea riscului la care se confruntă indivizii și societatea asupra apariției unui eveniment nedorit și a posibilelor consecințe dacă apare (adică identificarea impactului).

1.3. Valorificarea costurilor și a beneficiilor: concepte și tehnici

Evaluările riscurilor pot fi apoi folosite pentru a determina ce opțiuni sunt disponibile pentru a reduce sau elimina riscul și / sau consecințele acestuia. Gestionarea riscului este o activitate conceptual distinctă de evaluarea sau evaluarea riscului, implicând o politică privind dacă și cum să răspundă riscurilor pentru sănătate, siguranță și mediu. Nivelul corespunzător al "riscului acceptat" este mai degrabă o alegere de politică decât una științifică.

Alte variante ale acestor metode există și pot fi utilizate atunci când este cazul. Exemple sunt evaluarea costurilor, evaluarea riscului-risc, evaluarea incrucisată etc.

Mai jos se ilustrează principalele avantaje și dezavantaje ale fiecărei metode.

Analiza cost-eficiență (CEA)

Avantaje

– Se utilizează în cazurile în care este dificil să se exprime beneficii în termeni monetari.

– CEA poate fi utilă ca instrument comparativ atunci când există o serie de măsuri alternative luate în considerare, care se așteaptă să aibă același rezultat.

Dezavantaje

 – Nu rezolvă alegerea nivelului optim de beneficii.

– CEA se concentrează pe un singur tip de beneficiu (care este obiectivul care trebuie atins), și anume efectul propus al măsurii, excluzând posibilele efecte secundare.

– În plus, CEA nu oferă asistență dacă o propunere de reglementare ar aduce câștiguri nete societății.

B) Analiza cost-beneficiu (ACB)

Avantaje

– ACB este cea mai cuprinzătoare metodă analitică pentru EI, deoarece reprezintă toate efectele (negative și pozitive) ale măsurilor. Prin urmare, permite analistului să compare drumul costurilor cu calea beneficiilor regulamentului propus în timp.

– Calculează acele efecte asupra societății în ansamblu (de exemplu, afaceri, consumatori, guverne, sănătate, mediu), având în vedere bunăstarea socială.

– ACB poate fi, de asemenea, utilizat pentru a clasifica propunerile alternative în ceea ce privește câștigurile (sau pierderile) sociale nete.

Dezavantaje

– Este dificil să se stabilească anumite efecte pentru care nu există date cantitative sau monetare.

– Unele componente importante ale beneficiilor nu pot fi cuantificate și, prin urmare, li se dă mai puțină pondere. Deși există metode care încearcă să evalueze impactul intangibil (de exemplu, beneficii pentru mediu sau sănătate), acestea se bazează, în general, pe ipoteze critice, ceea ce înseamnă că rezultatele pot fi extrem de incerte.

C) Analiza multi-criterii (MCA)

Avantaje

– Recunoaște multidimensionalitatea durabilității și permite compararea și analizarea diferitelor tipuri de date (adică monetare, cantitative, calitative) în același cadru cu grade diferite de certitudine.

– Este un mijloc de simplificare a sarcinilor complexe de luare a deciziilor, care pot implica mai multe părți interesate / factori de decizie, o diversitate de rezultate posibile și multe și uneori necorporale criterii prin care să se evalueze rezultatele.

– Oferă o prezentare transparentă a aspectelor cheie în cauză.

– Permite clarificarea în mod clar a aspectelor de distribuție și a compromisurilor.

Dezavantaje

– MCA include elemente de subiectivitate, în special în etapa de ponderare în care analistul trebuie să evalueze ponderile relative de importanță pentru a le atribui criteriilor.

– De asemenea, din cauza combinării diferitelor tipuri de date, MCA nu poate demonstra întotdeauna dacă beneficiile depășesc costurile.

– În cele din urmă, preferințele de timp nu pot fi întotdeauna reflectate în MCA.

D) Analiza riscului

avantaje

– Evaluările științifice ale riscurilor au o contribuție esențială la deciziile de reglementare, în special în domeniile sănătății și siguranței publice, protecția mediului, exploatarea resurselor, crearea de bogăție, inovarea și securitatea națională, indicând dacă politica va fi eficace în reducerea semnificativă a riscurilor.

Dezavantaje

– Impactul riscului poate fi diferit și nu poate fi proporțional.

– Analiza riscului nu implică, în mod normal, o evaluare a costurilor care ar putea să apară în cazul în care se produce evenimentul nedorit.

– Nu ia în considerare niciun impact negativ și pozitiv, altul decât riscurile care ar putea fi legate de măsurile propuse pentru a face față riscului și / sau consecințelor sale.

Evaluarea costurilor și beneficiilor: concepte și tehnici

Totalul costurilor și beneficiilor actualizate ale unei opțiuni de politică se numește valoarea actuală netă. În principiu, dacă a fost posibil să se pună valori banesti asupra tuturor efectelor și distribuția costurilor și beneficiilor între diferite grupuri sociale este acceptabilă, opțiunea de politică cu cea mai mare valoare actuală netă este cea mai de dorit.

Atunci când se evaluează beneficiile (sau costurile) pentru evaluare, baza pentru evaluarea lor ar trebui să fie "costul de oportunitate", unde costul de oportunitate este definit ca valoarea pierdută prin urmărirea unei acțiuni.

Evaluarea beneficiilor și a bunurilor pentru care există o piață:

În general, prețurile de pe piață reflectă costurile de oportunitate, deoarece gospodăriile și firmele cunosc cel mai bine costurile și preferințele proprii și un stimulent puternic pentru a răspunde la semnalele pieței și pentru a pune resursele la o utilizare cât mai bună posibilă. Cu toate acestea, este posibil ca prețurile de piață să nu fie disponibile pentru toate efectele, de ex. multe dintre cele de mediu și valorile de piață ar putea să nu fie fiabile atunci când, de exemplu, denaturarea prețurilor și eșecurile pieței sunt permeabile.

Evaluarea beneficiilor și costurilor necomercializate:

Au fost elaborate tehnici pentru a măsura costurile și avantajele externe ale bunurilor care nu au o valoare de piață, descriind "dorința de a plăti" sau "dorința de a accepta" un anumit rezultat. Acestea includ metodele de preferință declarate (adică evaluarea contingentă, analiza conjointă, experimentele de alegere) și metodele de preferință dezvăluite (metoda costului călătoriei, prețul hedonic).

Metodele de preferință dezvăluite se bazează pe dovezile provenite din tranzacțiile de pe piață, de exemplu corelarea întreruperii zgomotului cu prețurile locuințelor poate fi estimată prin utilizarea prețurilor hedonice sau a cererii de recreere care pot fi estimate prin metoda costului călătoriei.

Metodele de preferință declarate pot fi obținute prin construirea unor piețe ipotetice și prin chestionare și interviuri prin care se solicită oamenilor valoarea unui rezultat dat. Aceste tehnici au fost utilizate pentru reducerea valorii riscurilor de deces prematur și leziuni nefatale și a existenței valorilor mediului și clădirilor istorice.

În timp ce tehnicile de preferință dezvăluită și preferința declarată se bazează pe preferințe individuale și sunt înrădăcinate în economia bunăstării, au fost propuse și alte metode de evaluare economică a facilităților de mediu și culturale. Aceste metode se bazează pe preferințele factorilor de decizie, experților științifici sau grupurilor de interese specifice.

În timp ce metodele de preferință relevate produc valori monetare ale utilizării directe a mediului, evaluarea contingentă se bazează pe datele primare colectate prin sondaje capabile să surprindă atât valorile de utilizare directe cât și cele indirecte ale mediului. Astfel de utilizări indirecte includ: menținerea opțiunii de utilizare ulterioară, păstrarea acesteia pentru generațiile viitoare și menținerea existenței unei entități din motive proprii.

Politica publică, în special politica de mediu, se adresează în majoritatea cazurilor costurilor care nu sunt internalizate în procesele de producție și de consum și sunt ulterior suportate de societate în ansamblu, fără nicio compensație. Aceste costuri pot fi estimate în principal utilizând așa-numita analiză a căii de impact. Cu toate acestea, valorile derivate sunt adesea specifice unei anumite zone de aplicare și, de obicei, se atasează un grad ridicat de incertitudine.

Beneficii / transfer de cost:

Transferul de beneficii implică utilizarea valorilor de mediu estimate în studiile de evaluare anterioare în diferite exerciții de analiză a politicilor, mai degrabă decât efectuarea unui studiu de evaluare costisitor și consumator de timp pentru fiecare exercițiu nou.

Literatura de specialitate se referă de obicei la transferurile de beneficii (BT), mai degrabă decât la transferul de valoare. Cu toate acestea, transferul poate implica atât beneficii, cât și costuri. BT este promițătoare deoarece permite ca o bază de date proiectată pentru un scop unic (așa-numitul "site de studiu") să fie aplicată într-un scop diferit (așa-numitul "site de politică").

În mod evident, BT mărește incertitudinea de evaluare, dar poate fi util dacă există constrângeri de timp și bani. Transferul de valori implică opțiuni diferite privind primul, unitatea care urmează să fie transferată și a doua, tehnica care trebuie utilizată. Principalele tehnici disponibile sunt Transferul de valoare și transferul de funcții.

Transferul unitar simplu este cea mai ușoară abordare a transferării estimărilor beneficiilor de la un site la altul. Această abordare presupune că bunăstarea cu care se confruntă o persoană medie la locul de studiu este aceeași cu cea care va fi experimentată de persoana fizică medie la site-ul politicii.

Astfel, putem transfera direct estimarea medie a beneficiilor (de exemplu, media WTP / gospodărie / an) de la "site-ul de studiu" la "site-ul politicii". A doua metodă implică ajustarea unei funcții care a fost dezvoltată pentru un alt scop, cu factori de ajustare adecvați.

În cele din urmă, se poate efectua o meta-analiză pentru a evita includerea selectivă (adică alegerea arbitrară a unei funcții care nu este potrivită pentru studiul politicii), deoarece se ține seama de o colecție mai mare de rezultate care rezultă din mai multe studii individuale.

1.4. Cum se tratează riscul și incertitudinea

Efectele acțiunilor de reglementare frecvent nu sunt cunoscute cu certitudine, dar pot fi anticipate în funcție de probabilitatea apariției acestora. O evaluare ar trebui să ia în considerare riscurile și incertitudinile din estimările costurilor și beneficiilor. Adesea, termenul "incertitudine" este utilizat într-un sens larg, totuși definițiile "riscului" și "incertitudinii" sunt distincte.

În analiza economiei și a deciziilor, conform lui Stirling (1999), definiția formală bine definită a riscului este aceea că este o condiție în care este posibil atât definirea unui set cuprinzător al tuturor rezultatelor posibile, cât și atașarea unui set discret de probabilități (sau o funcție de densitate) în această serie de rezultate. În unele cazuri, probabilitățile sunt estimate explicit și utilizate în analiza formală, cantitativă a riscului, în timp ce în altele probabilitățile nu sunt precizate cu precizie.

Incertitudinea se aplică unei condiții în care există încredere în completitudinea setului definit de rezultate și nu există o bază teoretică sau empirică valabilă pentru atribuirea de probabilități acestor rezultate.

În cele din urmă, Stirling (1999) definește o condiție a "ignoranței". Acest lucru se aplică în situațiile în care, mai întâi, nu există nici o bază pentru atribuirea probabilităților (ca în cazul incertitudinii) și, în al doilea rând, definiția unui set complet de rezultate este, de asemenea, problematică. Aici nu este doar imposibil să clasificăm opțiunile, dar chiar și caracterizarea lor completă este dificilă. În starea de "ignoranță", este întotdeauna posibil să existe efecte (rezultate) care au fost complet excluse din considerente.

În practică, distincția dintre risc și incertitudine este rareori limpede. O probabilitate poate fi atribuită unui anumit eveniment, dar este rareori cu siguranță absolută. În același timp, tehnicile de analiză a riscurilor depind de precizia cu care sunt cunoscute probabilitățile.

Situația riscului este domeniul în care se aplică diferitele tehnici probabilistice de evaluare a riscurilor (metode statistice), care permit caracterizarea completă și ordonarea diferitelor opțiuni în curs de evaluare.

În cazul incertitudinilor, setul de instrumente analitic este mai puțin dezvoltat, iar analiza scenariilor este cea mai bună alternativă pentru evaluarea impacturilor asociate diferitelor scenarii. În timp ce diferitele opțiuni aflate în curs de evaluare pot fi în continuare caracterizate pe larg, ele nu pot fi clasificate chiar și în termeni relativi.

Evaluările riscurilor ar trebui realizate într-un mod care să permită utilizarea lor într-un cadru mai general cost-beneficii, așa cum ar trebui analiza cost-beneficiu să încerce să surprindă rezultatele evaluării riscurilor și să nu simplifice prea mult rezultatele (de exemplu, beneficiile și implicațiile costurilor distribuțiilor de probabilitate).

Gestionarea riscului este o activitate conceptual distinctă de evaluarea sau evaluarea riscului, implicând o politică privind dacă și cum să răspundă riscurilor pentru sănătate, siguranță și mediu. Nivelul corespunzător de protecție este mai degrabă o alegere de politică decât una științifică. În funcție de gradul de incertitudine, se poate lua în considerare una dintre următoarele trei abordări:

a)Evaluarea riscurilor presupune evaluarea rezultatelor asociate acțiunilor de reglementare pentru a aborda riscurile pentru sănătate, siguranță și mediu. Unele dintre dificultățile științifice sunt calitatea și fiabilitatea datelor, modelele, ipotezele, inferențele științifice și alte informații utilizate în analizele de risc. Analiștii rareori, dacă au vreodată, au informații complete.

Pot fi disponibile informații puțin definitive despre structura relațiilor-cheie și, prin urmare, despre specificarea modelului adecvat. Datele privind efectele care pot fi identificate pot fi schițate, incomplete sau supuse erorilor de măsurare sau părtinire statistică. Expunerile și sensibilitățile la riscuri pot varia considerabil în rândul populației afectate. Aceste dificultăți pot conduce, spre exemplu, la o serie de estimări cantitative ale riscului în evaluările de sănătate și de risc ecologic, care se pot întinde pe mai multe ordini de mărime.

Incertitudinile în estimările costurilor pot fi, de asemenea, semnificative, în special din cauza lipsei de experiență în ceea ce privește ajustările pe care piețele le pot aduce pentru a reduce sarcinile de reglementare, dificultatea de a identifica și cuantifica costurile de oportunitate și potențialul de inovare tehnică îmbunătățită sau întârziată. Toate aceste preocupări ar trebui să se reflecte în incertitudinile privind rezultatele care ar trebui incluse în analiză.

(b) În majoritatea aprecierilor, analiza incertitudinilor poate fi tratată cel mai bine prin analiza sensibilității. Analiza de sensibilitate este calculul modului în care modificările anumitor ipoteze afectează producția relativă a diverselor opțiuni luate în considerare. Analiza de sensibilitate trebuie să fie bine concepută și prezentată în mod clar, pentru a se concentra asupra acelor alternative care sunt cele mai importante.

Este posibil ca un singur factor să fie crucial pentru a decide dacă o opțiune merită sau nu să fie implementată. În astfel de cazuri, o formă utilă de analiză a senzitivității ar trebui să testeze cât de mult trebuie să scadă acest factor (dacă este vorba de un beneficiu) sau să crească (dacă este vorba de un cost) pentru a nu merita să facă această opțiune. Această valoare se numește o valoare sau punct de comutare.

(c) În alte cazuri, nivelul incertitudinii științifice poate fi atât de mare încât o evaluare a riscurilor nu poate prezenta decât scenarii alternative discrete, fără o evaluare cantitativă a probabilității lor relative. Analiza scenariului poate fi privită ca o formă mai complexă de analiză a sensibilității.

De exemplu, în evaluarea rezultatelor potențiale ale unui efect asupra mediului, poate exista un număr limitat de studii științifice cu rezultate puternic divergente. În astfel de cazuri, evaluarea trebuie să prezinte rezultate care să reprezinte o serie de scenarii plauzibile, împreună cu orice informație care poate contribui la furnizarea unei hotărâri calitative a scenariilor care sunt mai plauzibile din punct de vedere științific.

Evaluarea ar trebui să ofere informații suficiente factorilor de decizie pentru a înțelege gradul de incertitudine științifică și robustețea riscurilor estimate, a beneficiilor și a costurilor. Ar trebui explicată alegerea modelelor sau a scenariilor utilizate în evaluarea riscurilor.

Pentru a evalua rezultatele care implică riscuri, evaluările riscurilor trebuie să furnizeze unele estimări ale distribuției probabilității riscurilor cu și fără reglementare. Ori de câte ori este posibilă caracterizarea cantitativă a distribuțiilor de probabilități, trebuie furnizate unele estimări ale tendinței centrale (de exemplu, medie și mediană) în plus față de intervalele, variațiile, estimările percentilelor de nivel inferior și de înaltă performanță și alte caracteristici ale distribuției .

Estimările de risc general nu pot fi mai precise decât cele mai incerte componente. Astfel, estimările de risc ar trebui raportate într-un mod care să reflecte gradul de incertitudine prezent pentru a preveni crearea unui fals sentiment de precizie. Precizia cu care sunt raportate estimările cantitative trebuie să fie susținută de calitatea datelor și a modelelor utilizate. În toate cazurile, nivelul de precizie trebuie specificat în mod explicit.

Incertitudinea generală este în mod obișnuit o consecință a incertitudinilor legate de mulți factori diferiți.

Trebuie utilizate tehnici statistice adecvate pentru a combina incertitudinile cu privire la factorii separați într-o distribuție globală a probabilității pentru un risc. Atunci când astfel de tehnici nu pot fi utilizate, alte metode pot fi utile pentru furnizarea de informații mai complete. Următoarea listă prezintă câteva exemple explicative ale unor astfel de metode, dar nu este exhaustivă:

Analiza Monte Carlo și alte metode de simulare pot fi folosite pentru a estima distribuția probabilităților din beneficiile nete ale alegerilor politice alternative. Aceasta necesită o caracterizare cantitativă explicită a variabilității pentru a determina o repartizare globală de probabilitate a beneficiilor nete. Această abordare are avantajul de a cântări în mod explicit probabilitatea unor rezultate alternative, permițând evaluarea importanței lor relative. Cu toate acestea, trebuie să se țină cont de întreaga producție a analizei, mai degrabă decât să se se bazeze în mod nejustificat pe o singură statistică.

Analiza sensibilității se realizează prin efectuarea de analize pe întreaga gamă de valori plauzibile ale parametrilor cheie și pe specificațiile modelului plauzibil. Analiza de sensibilitate este deosebit de atractivă atunci când există mai multe ipoteze critice ușor de identificat în analiză, când informațiile sunt inadecvate pentru a realiza o simulare probabilistică mai formală sau atunci când natura și domeniul de aplicare al regulamentului nu justifică o analiză mai amplă.

O formă importantă de analiză a sensibilității implică estimarea "punctelor de comutare", adică a valorilor parametrilor critici la care se schimbă semnul beneficiilor estimate.

Analiza sensibilității este utilă pentru evaluarea robusteții concluziilor privind beneficiile nete în ceea ce privește modificările parametrilor modelului. Analiza de sensibilitate trebuie să transmită cât mai multe informații cu privire la probabilitatea plauzibilității sau frecvenței apariției diferitelor scenarii (seturi de valori ale parametrilor) luate în considerare.

Metodele Delphi implică derivarea estimărilor de către grupuri de experți și pot fi folosite pentru a identifica atributele distribuțiilor subiective de probabilitate. Această metodă poate fi utilă în special atunci când există cunoștințe anterioare difuze sau divergente. Cu toate acestea, este necesar să se țină seama de orice controversă științifică care apare în cadrul unei analize Delphi și să se facă transparente diferențele sistematice între circumscripții electorale.

Meta-analiza implică combinarea datelor sau rezultatelor dintr-un număr de studii diferite. De exemplu, s-ar putea reevalua parametrii modelului cheie utilizând date combinate dintr-un număr de surse diferite, îmbunătățind astfel încrederea în estimările parametrilor.

Alternativ, s-ar putea utiliza estimări ale parametrilor (elasticități ale cererii și ofertei, valori implicite ale reducerii riscului de mortalitate) dintr-un număr de studii diferite ca puncte de date și analiza variațiilor acestor rezultate ca funcții ale factorilor potențiali cauzali.

Trebuie să se țină seama de faptul că datele utilizate sunt comparabile, că sunt utilizate metode statistice adecvate și că sunt luate în considerare problemele de corelare fuzionate. O criză semnificativă în utilizarea metaanalizării rezultă din combinarea rezultatelor din mai multe studii care nu măsoară variabile independente sau dependente comparabile.

CAPITOLUL 2.STUDIU DE CAZ ASUPRA PROIECTULUI: RESURSE PENTRU VULNERABILI

2.1. Scopul și obiectivele proiectului

Denumire organizației: Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor

Varstnice.

Analiza instituției publice

Fundamentarea proiectului

Justificarea necesității implementării proiectului

În plan teritorial ponderi semnificative mai mari de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială se află în mediul rural și urbanul mic cu precădere din regiunile N-E, S-E, S-V Oltenia și Sud Muntenia, peste 71% din populația săracă din România trăind în mediul rural. (date Eurostat) Referitor la profilul acestora incidența sărăciei (indiferent de metoda de estimare folosită) a fost disproporționat de mare pentru următoarele grupuri: a) gospodăriile mari, cu copii, mai ales cele cu 3 sau mai mulți (gospodăriile cu 5 membrii sau mai mulți reprezintă în jur de 55% din populația săracă); b) familiile monoparentale; c) copiii (0-17 ani) și tinerii (18-24); d) persoane. cu nivel redus de educație; e)lucrătorii în sectorul informal, agricultorii în propria gospodărie; f) șomerii și casnicele; g) persoanele de etnie romă.

De asemenea pentru categoriile de vârstă activă, riscul de sărăcie este puternic corelat și cu nivelul de educație și absența unei calificări. Un nivel redus de educație se traduce în acces dificil și poziții marginale pe piața muncii, adică muncă ocazională, nesigură și prost plătită. Astfel, riscul de sărăcie relativă a persoanelor care au absolvit cel mult gimnaziul este de aproape 2 ori mai mare decât al celor cu pregătire profesională și de 12 ori mai mare decât al absolvenților de facultate. În mod evident, persoanele fără adăpost se află la pragul de jos al sărăciei, această categorie regăsindu-se, în statisticile de mai sus, atât în rândul elevilor, populației tinere, persoanelor cu nivel redus de educație, cât și al șomerilor.

Așadar au fost selectate ca GT pentru a fi adresate direct, prin acest proiect următoarele: 1100 persoane vulnerabile (GT eligibil minim este de 1000 persoane), din care 700 persoane fără adăpost, 220 copii în situații de risc (încadrați în categoria de GT eligibil – alte grupuri vulnerabile) și 180 tineri care părăsesc sistemul de stat/public de protecție a copilului. 650 de persoane (conform cu indicatorii de realizare imediată), dintre care 90 tineri care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului (conform cu indicatorii de realizare imediată). Minim 75% din persoanele calificate vor fi certificate.

În ceea ce privește copii în situații de risc și tinerii peste 18 ani care părăsesc sistemul instituțional de protecție a copilului, potrivit EUROSTAT la 1 ianuarie 2010, populația totală a României era de cca 21.466.174 loc (în scădere constantă din 1999), din care aprox 4,4 milioane erau copii.

La 31 decembrie 2006, aproximativ 2% din populația totală de copii beneficiază de servicii sociale în cadrul sistemului național de asistență socială și protecție a copilului. Între 2000 si 2006, numărul de copii protejați în centre de plasament public a scăzut de la 53.335 la 21.198, iar nr copiilor protejați la asistenți maternali a crescut de la 5.157 la 19.809. Referitor.la serviciul de protecție specială a copiilor separați de părinți, la sfârșitul anului 2006 funcționau 1.140 centre de plasament public și 405 centre de plasament private.

Centrele de plasament public cuprindeau 467 de apartamente, 361 case de tip familial, 132 instituții modulate și 180 instituții organizate clasic. Cele mai noi date furnizate de Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) arată că la 30 septembrie 2009, 23.590 de copii și tineri beneficiază de servicii de protecție specială în sistem rezidențial (din care 19.359 în serviciul public și 4.231 în servicii private). Majoritatea copiilor aflați în prezent în sistem, în serviciu de tip rezidențial au vârsta de peste 12 ani. Totodată conform acelorași date, 5.501 tineri cu vârsta de peste 18 ani sunt protejați în centrele de plasament, în condițiile legii (ea permite ocrotirea tinerilor peste 18 ani în sistemul de protecție specială, indiferent dacă își continuă studiile sau nu, pentru o perioadă de 2 ani).

Potrivit unui studiu efectuat de Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS), în cadrul proiectului ACTIN – proiect pilot de cercetare. și formare. pentru integrare socială activă a tinerilor din sistemul de protecție a copilului, finanțat de UE în cadrul Programului „Facilitarea Tranziției 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând minorităților și grupurilor dezavantajate”, ar trebui o concentrare mai mare pe îmbunătățirea accesului – atât în cazul minorilor, cât și în cazul populației tinere, cât și în cazul personalului cu atribuții educaționale – la surse și resurse diverse și actuale de informare și formare, acces la formare/instruire permanentă și adecvată nevoilor, acces la materiale și alte facilități cu rol educativ (inclusiv la internet).

În concluziile aceluiasi studiu se menționează că de cele mai multe ori alegerea traseului educațional pe care îl urmează tinerii, ține cont în primul rând de dorințele și aspirațiile lor, însă personalul cu rol educativ din unitățile rezidențiale și din școală are o mare influență în orientarea tinerilor spre acele școli sau calificări pentru care dețin aptitudini necesare.

Deoarece nu există persoane de specialitate în toate unitățile rezidențiale, nu toți tinerii au parte de o evaluare atentă a abilităților și aptitudinilor personale pentru o orientare potrivită și personalizată.

Tinerii care părăsesc sistemul instituțional sunt persoane vulnerabile care sunt într-o situație de risc social, exludere socială, sărăcie, lipsa unui loc de muncă și a accesului la educație, fiind de multe ori o sursă de creștere a delincvenței și infracționalității. Cauzele acestei stări de fapt sunt multiple și sistemice; dintre cele care pot fi subiectul unor măsuri active prin intermdiul acțiunilor directe asupra tinerilor menționați:

• lipsa susținerii afective și emoționale;

• lipsa unui model în viață; lipsa unui țel, a unei planificări a educației, carierei, vieții personale;

• lipsa susținerii financiare.

Persoanele fără adăpost ,acele persoane aflate la pragul de jos al sărăciei care nu dețin niciun drept de proprietate (habitat, locație, comodat, etc.) asupra unui spațiu propice de locuit, sunt persoane vulnerabile, victime ale indiferenței și prejudecăților, care au conform statisticilor de mai sus o reală nevoie de ajutor pentru incluziune socială și pe piața muncii.

Prin programe integrate de evaluare, consiliere, planificare și calificare, precum și prin asigurarea unei subvenții lunare, se pot crea condiții pentru incluziunea acestora pe piața muncii. Astfel, concluzionăm că oferirea de mijloace de instruire și educație, inclusiv în zona de dezvoltare personală și a creșterii stimei de sine, precum și facilitarea accesului în câmpul muncii prin intermediul consilierii sunt nevoi esențiale ale grupului țintă vulnerabil și răspund la principalele lor probleme.

Proiectul de față vine în întâmpinarea nevoilor GT vulnerabil și prin dezvoltarea stimei de sine, prin A11 – terapii de motivație și creștere a stimei de sine pentru 75 de persoane vulnerabile din GT. Acestea vor beneficia de un program de terapie realizat de specialiști.

Valoarea adăugată a proiectului este dată de creșterea numărului de persoane din GT care beneficiază de formare profesională față de perioada anterioară, creșterea numărului de persoane care au loc de muncă stabil și durabil prin facilitarea accesului pe piața muncii a 1100 de persoane și a 200 în particular, prin tehnici specifice de mediere. Proiectul propune activități inovatoare de combatere și prevenire a părăsirii timpurii a școlii prin promovarea unei metode integrate, formate dintr-un film interactiv și seminar / dezbatere / eveniment asistat de psiholog. Referitor la măsurile de identificare și recrutare, au fost descrise în secțiunile obiectiv general și obiective specifice, procedura de selecție la secțiunea metodologie, iar măsurile de implicare active a GT în secțiunea alte informații.

Resursele alocate și achiziții de bunuri, servicii și lucrări necesare pentru implementarea proiectului

Pentru punerea în practică cu succes a activităților, proiectul va asigura resursele necesare atât din punct de vedere logistic cât și pentru activitățile de management, informare și sensibilizare, analiza situației pe teren și activitățile de monitorizare și evaluare. Pentru realizarea principalelor activități vor fi inchiriate 2 spatii (unul în Centru și unul în N-E) pentru birouri.

Aceleași sedii vor fi utilizate pentru: întâlnirile echipei de proiect sau pentru cele organizate între parteneri sau diverși actori activi în domeniu, pentru care vor fi achiziționate mobilier și echipamente. Locația principală a proiectului este cea din Centru. Locațiile proiectului vor beneficia de acces la internet, telefon, pentru aceasta fiind dotate cu infrastructură wireless pentru conexiune internet. Vor fi achiziționate pentru buna desfășurare a proiectului:

1. Furnizare licențe 36 bucăți, multifuncțional 8 bucăți, laptop 36 bucăți, geantă/rucsac laptop 36 bucăți, server central o bucată, videoproiector 10 bucăți, imprimantă 6 bucăți, cameră video 5 bucăți, geantă cameră video 5 bucăți, aparat foto 5 bucăți, geantă aparat foto 5 bucăți, memorie aparat foto/camera video 10 bucăți, unități stocare memorie server 10 bucăți, ecran proiecție 5 bucăți, tablă multifuncțională inteligentă 10 bucăți, ecran plasmă led de mari dimensiuni 4 bucăți, servicii conectare la rețele informatice obucătă.

2. Furnizare materiale didactice și de curs (suport de curs 1750, mapă 1750, pixuri 1750, stickuri memorie 650) + produse birotică și papetărie aferente implementării proiectului – P, stick-uri memorie 100 bucăți.

3. Furnizare kit-uri igienă personală 1100 bucăți.

4. Furnizare materiale consumabile practică aferentă calificării cameristă/valet 163 bucăți.

5. Furnizare materiale consumabile practică aferentă calificării lucrător comercial 163 bucăți.

6. Furnizare materiale consumabile practică aferentă calificării coșar 162 bucăți.

7. Furnizare materiale consumabile practică aferentă calificării sobar 162 bucăți.

8. Furnizare materiale didactice modul dezvoltare personală 27 bucăți.

9. Furnizare mobilier: birou 36, scaune 50, rafturi/etajere/dulap 36, cuier 10, masă sedință 4, roll-box 36, flipchart 15 bucăți.

10. Furnizare telefoane mobile P 36 bucăți.

11. Servicii închiriere săli de curs 1800 zile.

12. Servicii audit financiar 1 (6 rapoarte).

13. Servicii expertiză contabilă 1 (6 rap).

14. Servicii realizare site 1 (30000 lei) și platformă integrată voluntariat 1 (60000 lei).

15. Servicii medicina muncii 1 x 10 luni.

16. Servicii de protecția și securitatea muncii 1 x 10 luni.

17. Servicii catering 36075 porții.

18. Servicii cazare, masă și transport pentru personalul proiectului 1 (700 zile cazare, 1400 mese, 400 transport dus-întors).

19. Servicii de formare 1 (subcontractare participanți pentru 2 tipuri de curs de calificări pentru 14 serii x 50 zile = 700 zile, 1300 lei / zi)

20. Servicii consiliere mediere 1 (consiliere individuală 1100 pers x 4 ore = 4400 ore; mediere individuală 200 pers x 4 ore = 800 ore; consiliere de grup 1100 persoane – 10 pers / grupă, 110 grupe x 6 ore = 660 ore; mediere de grup 200 persoane – 10 persoane / grupă, 20 grupe x 6 ore = 120 ore – total ore 5980 x 150,5016 lei / ora = 900000 lei).

21. Servicii tutorat și mentorat 1 (30 tutori/mentori, 4 programe de tutorat și mentorat pentru 150 persoane; 30 grupe a 5 persoane/grupă x 4 ore / zi x 21 zile/lună x 6 luni = total 15120 ore x 46,2963 lei / ora = 700000 lei).

22. Servicii organizare evenimente 1 (17 conferințe x 19000 lei / buc, 3 evenimente promovare x 9000 lei, 30 work shop x 10000 lei, 25 seminarii x 10000 lei – total 900000 lei).

23. servicii creație, producție, achiziție spațiu media 1 (creație + producere 1 serviciu x 15320 lei, 2 anunțuri x 1240 lei, 20 comunicate presă x 1860 lei, 1.950.000 afișări bannere online x 0,10 lei – total 250.000 lei).

24. Servicii editare și tipărire – 1 (creație și grafică 1 serviciu x 22344 lei, 2200 broșuri x 11,16 lei, 500 afișe A3 x 8,68 lei, 2200 flyere x 0,87 lei, 20 bannere x 297,60 lei, 40 roll-up x 272,80 lei, 6 spyder x 3720 lei, 1000 autocolante/etichete x 3,72 lei, 450 agende/notes x 31 lei – total 110000 lei).

25. Servicii materiale promoționale 1 (grafică 1 serviciu x 4162 lei, 1100 pixuri x 4,34 lei, 650 genți x 74,40 lei, 150 rucsaci x 74,40 lei, 800 tricouri x 19,84 lei, 800 șepci x 19,84 lei, 800 memory stick x 31 lei – total 125000 lei).

26. Servicii juridice P 1 (subcontractare parte consiliere juridică).

27. Servicii mentenanță IT și echipamente 1.

28. Servicii studii, analize și strategii 1 (2 cercetări: 2 studii cantitative x 150000 lei/buc, 10 studii calitative x 40000 lei/buc – total 700000 lei).

29. Servicii management financiar S 1 (subcontractare management financiar S).

30. Servicii leasing multifuncționale de mare capacitate 1 (2 buc).

31. Servicii închiriere spațiu proiect 2.

32. Serviciu internet, abonamente telefonie 1 (2 internet fix, 36 mobil, 46 abonamente telefon). 33. Serviciu curierat și poștă 1.

34. Furnizare laptop 10, geantă / rucsac laptop 10, telefon mobil 10 – S.

35. Furnizare produse de birotică și papetarie aferente implementării proiectului 1 – S. Resurse existente: 10 mese, 10 scaune, 2 cuiere, 10 roll-box, 5 dulapuri, un spațiu de depozitare pentru S.

Obiectivul proiectului: Obiectivul general al proiectului este reprezentat de îmbunătățirea participării pe piața muncii și promovarea incluziunii sociale a 1.100 de persoane ce aparțin grupurilor vulnerabile din regiunile Centru și N-E prin cursuri de calificare, precum și prin servicii integrate de ocupare și formare (evaluare, informare, consiliere, evaluare) GT – definire, identificare și implicare GT este alcătuit din 1100 de persoane cu risc social, după cum urmează: A. 180 persoane tinere care au devenit majore și nu mai sunt beneficiari ai niciunui program social. B. 220 de copii în situații de risc C. 700 de persoane fără adapost.

Pentru grupul țintă format din 220 de copii în situații de risc, se va ține cont de următoarele reguli: 1. copii în situații de risc între 17 – 18 ani din sistemul de stat de protecție a copilului; 2. copii în situații de risc între 17 – 18 ani din sistemul privat de protecție a copilului; 3. copii în situații de risc între 17 – 18 ani; 4. copii în situații de risc între 16 – 17 ani din sistemul de stat de protecție a copilului; 5. copii în situatii de risc între 16 – 17 ani din sistemul privat de protecție a copilului; 6. copii în situații de risc între 16 – 17 ani; 7. copii în situații de risc între 15 și 16 ani.

Tineri între 18 și 22 de ani aflați în adăposturi temporare organizate și susținute de mediul privat 3. Tineri între 18 și 22 de ani fără adăpost 4. Tineri între 22 și 24 de ani aflați în adăposturi temporare de zi sau de noapte din sistemul public (DGASMB și DGASPC-uri) 5. Tineri între 22 și 24 de ani aflați în adăposturi temporare organizate și susținute de mediul privat 6. Tineri între 22 și 24 de ani fără adapost 7. Persoane fără adăpost între 24 și 34 de ani 8. Persoane fără adăpost.

Obiective specifice: Obiective specifice ale proiectului

OS1 – Nivel de educație crescut, competențe dezvoltate, grad de independență și integrare pe piața muncii crescut pentru 1.100 de persoane vulnerabile din regiunile Centru și Nord-Est.

OS2 – Nivel de instruire crescut pentru 650 de persoane ce aparțin grupurilor vulnerabile din regiunile Centru și Nord-Est prin intermediul cursurilor de calificare oferite în concordanță cu piața muncii din România.

OS3 – Nivel de pregatire, performanțe educaționale și grad de succes în accesarea unui nivel superior de educație crescute pentru 150 de persoane din grupurile vulnerabile din regiunile Centru și Nord-Est prin programe integrate de tutorat și mentorat.

OS4 – Nivel de incredere și stimă de sine crescute pentru 75 de persoane aparținând grupurilor țintă vulnerabile din regiunile Centru și Nord-Est în vederea integrării în societate și participării pe piața muncii.

OS5 – Acces pe piața muncii imbunătățit pentru 200 de persoane din grupurile țintă vulnerabile din regiunile Centru și Nord-Est prin tehnici specifice de mediere.

OS6 – Grad crescut de implicare a voluntariatului în favoarea incluziunii sociale și integrării pe piața muncii a grupurilor vulnerabile din regiunile Centru și Nord-Est prin campanii integrate de promovare și conștientizare.

OS7 –Atitudine socială imbunătățită a angajatorilor, angajaților și factorilor de decizie privind grupurile vulnerabile din regiunile Centru și Nord-Est prin campanii de promovare și informare.

Proiectul contribuie la atingerea obiectivului general al POSDRU, și anume dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității, prin corelarea educației și invățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe o piața a muncii modernă, flexibilă și inclusivă a 1.650.000 de persoane.

Efectul pozitiv pe termen lung generat de aceasta propunere de proiect este realizat prin promovarea respectării principiului solidarității și incluziunii sociale la nivelul intregii comunități.

Recrutare GT (plus rol informare și consiliere)

Recrutarea grupului țintă se va face prin informarea posibililor beneficiari deja identificați asupra oportunităților proiectului, atât în mod indirect, prin intermediul activității de informare și publicitate proiect, cât și în mod direct prin organizarea de sesiuni de informare în vederea recrutării sau prin contact individual. Sesiunile de informare se desfășoară atât în grup cât și individual (direct sau mediat prin intermediul telefonului, e-mail, web-site, facebook etc.).

Sesiunile de informare și recrutare presupun prezentarea proiectului, a parteneriatului și finanțatorului european, respectiv bugetul de stat. Sesiunile de informare presupun prezentarea verbala a informațiilor de către experții proiectului responsabili cu informarea și recrutarea GT. La solicitarea verbală a potențialului beneficiar i se va pune la dispoziție și o prezentare scrisă a proiectului, parteneriatului și finanțatorilor.

Sesiunile de informare se vor adresa unui număr de persoane cu cel puțin 15% mai mare decât grupul țintă estimat în cadrul proiectului (1100), deci unui număr minim de 1265 persoane.

În funcție de gradul de corespondență candidat-criterii de selecție, numărul persoanelor informate poate crește până la recrutarea integrală a GT de 1100 persoane. Rezultatul informării se măsoară direct prin numărul de persoane recrutate care corespund caracteristicilor specifice GT proiect.

Recrutarea presupune acceptul potențialului beneficiar de a participa în cadrul proiectului precum și faptul că acesta corespunde din punct de vedere al cerințelor de GT. Recrutarea presupune completarea următorelor documente, conform prevederilor din Ghidul condiții generale 2014, Instrucțiunile,

Ordinele și Actele normative în vigoare emise de decidenții implicați: Declarație pe propria răspundere prin care potențialul beneficiar acceptă prelucrarea datelor cu caracter personal; Declarație pe propria răspundere / adeverințe emise de instituțiile tutelare – după caz -care să confirme apartenența persoanei la GT vulnerabile eligibile în cadrul proiectului; Acceptul tutorelui / instituție tutelară de participare în cadrul proiectului – după caz Copie CI.

2.2. Beneficiarii proiectului

Activități ale proiectului

A1. Managementul proiectului L1-L10.

1.1 Întrunirea echipei de proiect L1;

1.2 Realizarea, dezvoltarea și implementarea strategiei și a planului de management L1-L10; 1.3 Monitorizarea și evaluarea implementării proiectului L1-L10;

1.4 Realizarea cererilor de plată / cererilor de rambursare L2, L4, L6, L8, L10.

A2. Informarea și publicitatea proiectului L1-L10.

2.1 Realizarea, dezvoltarea și implementarea strategiei și a planului de comunicare L1-L10; 2.2 Organizarea conferințelor de început și final ale proiectului L1-L3; L10;

2.3 Realizarea și gestionarea web-site-ului proiectului L2-L10;

2.4 Organizarea a 3 evenimente de promovare a proiectului L4, L7, L10.

A3. Realizarea achizițiilor necesare implementării proiectului L1-L6.

3.1 Planificarea achizițiilor din cadrul proiectului L1-L4;

3.2 Lansarea, selecția și contractarea de servicii/bunuri/lucrări L2-L6.

A4. Selectarea grupului țintă L1-L10.

4.1.Recrutarea și informarea a 1100 persoane vulnerabile asupra oportunităților proiectului, dintre care: 180 tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat, 220 de copii în situații de risc, 700 de persoane fără adăpost L1-L7;

4.2 Evaluarea (consiliere de grup) și selecția GT de 1100 persoane vulnerabile în vederea participării la activitățile proiectului L1-L7; 4.2.1 Realizarea consilierii de grup pentru cele 1100 de persoane din GT și întocmirea fișelor de evaluare individuale L1-L7; 4.2.2 Selecția a 90 de tineri care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului în vederea calificării L1-L7; 4.2.3 Selecția a 560 de persoane vulnerabile în vederea calificării, dintre care 60 de copii în situații de risc și 500 de persoane fără adăpost L1-L7; 4.2.4 Selecția a 150 de copii/tineri în situații de risc în vederea creșterii nivelului de studii L1-L7;

4.3 Monitorizarea, gestionarea și raportarea GT L2-L10.

A5. Consilierea GT și medierea accesului pe piața muncii L2-L10.

5.1 Consiliere individuală – stabilirea planului de dezvoltare personală și profesională pentru cele 1100 de persoane vulnerabile din GT L2-L9;

5.2 Mediere de grup – pregătirea dosarului personal și a tehnicilor de căutare pentru un acces facil pe piața muncii pentru 200 de persoane din GT vulnerabile certificate sau tutorate (mediere de grup) L6-L9;

5.3 Mediere individuală pentru 200 de persoane din GT vulnerabile certificate sau tutorate – facilitarea accesului la internship / voluntariat /angajare L8-L10.

A6. Organizarea campaniilor de informare pentru grupul țintă privind piața muncii L3-L10.

6.1 Campanii de informare și promovare a schimbării atitudinii sociale a angajatorilor/angajaților/factorilor de decizie față de grupurile vulnerabile L3-L10; 6.1.1. Realizarea conceptului creativ L3-L4; 6.1.2. Planificarea și organizarea campaniei L3-L6; 6.1.3 Derularea campaniei L4-L7; 6.1.3.1 Creație și producție materiale publicitare L4-L5; 6.1.3.2. Achiziție spațiu media în on-line și publicații de specialitate (HR și business) L4-L5; 6.1.3.3 Asigurarea publicării, difuzării și diseminării materialelor publicitare L4-L7; 6.1.3.4 Organizarea evenimentelor de promovare a schimbării atitudinii sociale a angajatorilor/angajaților/factorilor de decizie față de grupurile vulnerabile L6-L9; 6.1.4. Monitorizarea și raportarea campaniei L3-L10. Obiective campanie:

• Informarea și sensibilizarea angajatorilor/angajaților/factorilor de decizie față de situația dificilă a grupurilor vulnerabile, în special tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul public de protecție a copilului, copii în situații de risc, persoane fără adăpost.

• Conștientizarea situației existente a persoanelor vulnerabile, a felului în care sunt percepute și crearea premiselor pentru schimbarea atitudinii angajatorilor/ angajaților/factorilor de decizie față de grupurile vulnerabile în sensul unei percepții neutre (ideal pozitive).

• Promovarea unei viziuni corecte, deschise și lipsite de prejudecăți față de grupurile vulnerabile.

• Facilitarea accesului la integrare pe piața muncii și la interacțiune directă angajat -angajator / factori de decizie pentru persoanele vulnerabile.

Campanii de conștientizare și promovare a creșterii gradului de implicare a voluntariatului în favoarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile L3-L10;

6.2.1. Realizarea conceptului creativ L3-L4; 6.2.2. Planificarea și organizarea campaniei L3-L9; 6.2.3 Derularea campaniei L6-L9; 6.2.3.1 Înființarea și dezvoltarea unui portal de voluntariat tip cerere-ofertă L5-L9; 6.2.3.2 Creația și producția de materiale publicitare L4-L5; 6.2.3.3. Achiziție spațiu media L4-L7; 6.2.3.4. Asigurarea publicării, difuzării și diseminării materialelor publicitare L6-L9; 6.2.3.5. Organizarea evenimentelor de promovarea a voluntariatului în rândul tinerilor, angajaților, factorilor de influență L6-L9; 6.2.3.6 Dezvoltarea de parteneriate în vederea promovării voluntariatului L3-L9; 6.2.3.7 Organizarea a 5 seminarii de promovare a metodelor de mobilizare a voluntarilor și de strângere de fonduri adresate către ONG-uri L6-L9. Obiective campanie:

• Conștientizarea importanței voluntariatului pentru dezvoltarea personală și profesională; promovarea voluntariatului ca o datorie civică (în special în rândul tinerilor).

• Conștientizarea și promovarea ideii de voluntariat în favoarea susținerii incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile (în special tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul public de protecție a copilului, copii în situații de risc, persoane fără adăpost).

• Promovarea ideii de intrajutorare reciprocă și voluntară între persoanele vulnerabile, respectiv foste persoane vulnerabile și actuale.

• Crearea și dezvoltarea unui portal de promovare a voluntariatului prin facilitarea întâlnirii cererii cu oferta.

Monitorizarea și raportarea campaniei L3-L10.

A7. Acordarea de subvenții pentru cursanți și persoane aparținând GT vulnerabile L1-L10.

7.1 Verificarea îndeplinirii precondițiilor de acordare a subvenției L1-L10;

7.2 Acordarea subvenției pentru persoane vulnerabile aferente consilierii de grup/evaluării GT în valoare de 100 RON de persoană L1-L5;

7.3 Acordarea subvenției pentru cursanții persoane vulnerabile L4-L10; 7.3.1 Acordarea subvenției aferente cursurilor de calificare în valoare de 1500 RON per persoana certificată L5-L10; 7.3.2 Acordarea subvenției aferente cursurilor de tutorat și mentorat în valoare de 2000 RON per persoană L2-L9; 7.3.3 Acordarea subvenției aferente cursurilor de dezvoltare personală în valoare de 4000 RON per persoană L5-L10.

A8. Formarea profesională în vederea adaptării calificărilor la nevoile pieței muncii prin dobândirea, actualizarea sau schimbarea calificărilor L1-L10.

8.1 Planificarea, monitorizarea și derularea cursului de igienă, prim ajutor și planificarea timpului pentru 800 de persoane din GT, din care 650 calificare și 150 tutorat L2-L9; 8.1.1 Planificarea și monitorizarea derulării cursului și a suportului de curs L2-L9; 8.1.2 Derularea cursului L3-L9;

8.2. Planificarea, monitorizarea și derularea cursurilor de calificare pentru 650 de persoane din GT, dintre care 90 tineri care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului L1-L10; 8.2.1 Autorizarea cursurilor de calificare și realizarea suportului de curs L1-L3; 8.2.2 Planificarea și monitorizarea organizării cursurilor de calificare L1-L10; 8.2.3 Derularea cursurilor de calificare L2-L9; 8.2.4 Certificarea a 75% din persoanele calificate L5-L10.

A9. Implementarea de programe integrate de mentorat și tutorat pentru creșterea nivelului de studii la 150 de beeficiari, L1-L10.

9.1 Pregătirea organizării programului de tutorat și mentorat L1-L3;

9.2 Evaluarea nevoilor educaționale individuale și stabilirea programului optim L2-L3;

9.3 Derularea sesiunilor de tutorat și mentorat L3-L9;

9.4 Organizarea modulului de dezvoltare personală și incurajarea implicării sociale pentru 27 de persoane L6-L9; 9.4.1 Derularea modulului de dezvoltare personală și încurajarea implicării sociale prin cursuri introductive în: atragere de fonduri, antreprenoriat, management de proiect, limba engleză, voluntariat – educație civică, IT L7-L9; 9.4.2 Organizarea unui concurs de idei de promovare a voluntariatului în favoarea persoanelor vulnerabile L8-L10.

A.10 Evaluarea necesităților grupului țintă, a efectului măsurilor deja implementate, și prevenirea părăsirii timpurii a școlii prin controlarea disfunctionalităților sociale (droguri, alcool, infracțiuni) L1-L10;

10.1 Studii și analize de evaluarea nevoilor specifice ale GT vulnerabile (copii în situații de risc, tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituționalizat, persoane fără adăpost) L3-L7; 10.1.1. Realizarea designului cercetării L3-L4; 10.1.2. Eșantionarea L4; 10.1.3. Construirea și testarea instrumentelor de lucru L4; 10.1.4 Aplicarea instrumentelor de lucru, culegerea și prelucrarea primară a datelor L4-L5; 10.1.5 Analiza datelor L5-L6; 10.1.6 Realizarea raportului de cercetare L6-L7;

10.2 Cercetări și evaluări ale impactului și eficacității măsurilor existente asupra persoanelor vulnerabile L3-L7; 10.2.1 Realizarea designului cercetării L3-L4; 10.2.2 Eșantionarea L4; 10.2.3. Construirea și testarea instrumentelor de lucru L4; 10.2.4 Aplicarea instrumentelor de lucru, culegerea și prelucrarea primară a datelor L4-L5; 10.2.5 Analiza datelor L5-L6; 10.2.6 Realizarea raportului de cercetare L6-L7;

10.3 Prevenirea părăsirii timpurii a școlii prin controlarea disfuncționalităților sociale (droguri, alcool, infracțiuni) L1-L9; 10.3.1 Planificarea organizării activității L1-L3; 10.3.2 Derularea activității conform planului de implementare și a metodologiei L3-L9.

A.11 Terapii de motivare și creșterea stimei L2-L9.

11.1 Planificarea activității L2-L4;

11.2 Derularea activității L4-L9.

Bugetul detaliat al proiectului

Echipa de implementare

Management proiect. se va realiza în conformitate cu strategia de implementare și cu planul de management anexă la aceasta, pe două niveluri: Nivel 1 – echipa de management a proiectului (EMP) Nivel 2 – echipa de coordonare Parteneriat (ECP) La nivelul Echipei de implementare. a proiectului. (EIP) va exista un control tehnic al implementării. Proiectul. (obiective, activități, rezultate, indicatori), realizat de către coordonatorii de activități,fără a exista o suprapunere cu EMP.

ECP se va implica în deciziile strategice ale actului de management (coordonare, conducere și control) ca urmare a monitorizării permanente a gradului de implementare a proiectului prin participarea, alături de EMP, la Sedințele lunare de progres și în raport cu PV al ședinței lunare de progres (care va sintetiza stadiul implementării proiectului sub forma unui raport de progres).

EMP va realiza coordonarea, verificarea., controlul și buna implementare a intregului proiect zilnic și în cadrul întâlnirilor de lucru. Fiecare întâlnire de lucru se va încheia cu o minută care va sintetiza constatările, măsurile dispuse, responsabilii și intervalul temporar. In cadrul întâlnirilor de lucru vor participa, după caz, și coordonatorii de activități și alți experți responsabili de implementarea tehnică a proiectului.

EM e formată din 9 pers. (5S+4P):

1.Management de proiect, contract de muncă (CM): calificări și abilități, studii superioare și competențe specifice managementului de proiect; experiența profesională generală minim 5 ani, experiență profesională specifică minim 3ani; atribuții și responsabilități – managementul implementării și coordonarea generală a proiectului

2. Expert coordonator implementare P (CM): studii superioare și competențe specifice managementului de proiect, experiență profesională peste 7 ani, experiență specifică min. 3 ani; management, implementarea și coordonarea generală a activităților ce revin proiectului, subordonat față de managementul proiectului.

3.Responsabil financiar S (CM) 4ore/zi: licență de profil contabil sau tehnic, min 5 ani experiență generală, 3 ani experiență specifică; parte din managementul financiar aferent S, este subcontractat – se vor respecta aceleași condiții minime ca și pentru. responsabilul financiar S angajat cu CM. Responsabilități: managementul financiar general al proiectului, rapoarte financiare, înregistrări contabile, etc. (realizat împreună cu subcontractantul sub coordonarea și controlul permanent al responsabilului financiar S).

4. Responsabil financiar P (CM): licentă de profil economic sau tehnic, peste 7 ani experiență profesională generală, minim 3 ani specifică; responsabil de management financiar aferent P; subordonat responsabilului financiar S.

5. Consilier juridic S (CM): licentiat în domeniul juridic, minim 5 ani experiență generală și 3 specifică; responsabil de realizarea și verificarea din punct de vedere a legalității a tuturor documentelor, proiectelor emise de S, coordonează subcontractantul pe domeniul juridic care va realiza documente și va verifica dpdv al legalității documentele emise de P (subcontractare servicii juridice aferente P – subcontractantul va respecta aceleași condiții minime ca și consilierul juridic angajat pe baza de CM);

6. Responsabil achiziții publice S (CM): licențiat, experiență generală. minim 5 ani, experiență sepecifică minim 3 ani, responsabil de realizarea achizițiilor aferente P;

7. Responsabil achiziții publice P (CM): licențiat, experiență generală peste 7 ani, experiență specifică minim 3 ani, responsabil de realizarea achizițiilor aferente P;

8. Asistent proiect 1 P (CM): licențiat, peste 3 ani experiență generală și min 1 an exp specifică, responsabil de suportul și asistența managementului proiectului și specialiștilor din echipa de management., în special din partea P;

9 Asistent proiect. 2 S CM): licențiat, minim 3 ani experiență generală și 1 an experiență specifică, responsabil de suportul și asistența managementului proiectului și specialiștilor din echipa de management, în special din partea S.

EIP este formată din 41 de persoane, din care 6 angajate pe baza de convenție civilă și 35 cu CM. EIP este organizată pe pachete de lucru, fiecare având un coordonator tehnic aferent.

Pachet de lucru I – Formator 1. Coordonare națională, formare P (CM): licențiat, peste 10 ani experiență generală și 3 ani experiență specifică în formare, responsabil de coordonarea întregului proces de formare (derulat direct sau subcontractat), respective cursuri igienă și planificarea timpului pentru 1110 persoane, cursuri calificări. pentru 650 persoane, curs de dezvoltare personală pentru 27 persoane, coordonează formatorii, experiență organizare, formare, responsabil acreditare și certificare, coordonează relația cu evaluatorii AJPIS;

2. Doi (2) formatori P (CM) licențiați, experiență generală peste 10 ani și specifică relevantă, responsabil de derularea cursurilor de formare.

3. Trei (3) formatori P (CM): licentiați, experiență generală peste 5 ani și experiență specifică relevantă, responsabili de derularea cursurilor de formare.

4. Doi (2) formatori P (CM) licențiați cu experiență generală până în 5 ani și experiență specifică relevantă, responsabili de derularea cursurilor de formare – calificarea celor 650 de persoane. Se vor subcontracta parțial pentru 2 din cele 4 cursuri de nivel 1 planificate, subcontractanții vor respecta aceleași condiții ca și formatorii angajați cu CM;

5. Trei (3) experți organizare formare seniori P (CM): licentiati, experiență generală peste 10 ani, experiență specifică minim 3 ani, responsabili de organizarea cursurilor de formare în regiunile Centru și NE;

6. Trei (3) experți organizare formare P (CM): licentiați, până în 5 ani experiență generală și experiență specifică relevantă, responsabili de organizarea cursurilor de formare în regiunile Centru și NE alături de seniori;

7.Doi (2) responsabili acreditare și certificare P (CM) (unul pe fiecare regiune), licentiați, experiență generală peste 10 ani și specifică minim 3 în domeniul formării, responsabili de acreditarea cusurilor și certificarea cursanților (relația cu AJPIS)

Pachet de lucru II – Comunicare 1. Coordonator comunicare P (CM): licențiat, experiență generală peste 10 ani și specifică relevantă în domeniul comunicării minim 3 ani, responsabil de coordonarea comunicării din cadrul proiectului pe 3 Axe (Axa I – Informare și publicitate, respectiv A2, Axa II si III – Campaniile de informare, promovare și conștientizare, respectiv A6), inclusiv servicii de organizare evenimente, creație, producție și achizitii spațiu media, servicii editare și tipărit și servicii materiale promoționale; totodată va coordona., sub îndrumarea coordonatorului studii, analize și strategii, de combatere a părăsirii timpurii a școlii, coordonator expert în mediu virtual, responsabil de comunicare și expert în diseminarea informației.

2. Expert relații publice și mediu virtual P (CM): licențiat, experiență generală peste 10 ani, experiență specifică minim 3 ani, responsabil în special de partea on-line (scriere, update, postare) pe site, facebook, platformă voluntariat.

3. Responsabil comumicare P (CM): licențiat, experiență generală peste 10 ani, experiență specifică minim 3 ani, responsabil în special de informare. și publicitate proiect (A2) și A6;

4. Expert diseminare S (CM): licențiat, minim 5 ani experiență generală și specifică relevantă, responsabil de comunicare proiect din partea S (A2 si A6).

Pachet III Informare, recrutare, selecție și monitorizare GT 1. Coordonator monitorizare GT P(CM): licențiat, experiență generală peste 5 ani și specifică minim 1 an, responsabil de coordonare activă de informare, recrutare, selecție și monitorizare GT (A4); coordonare responsabili, selecție și monitorizare din cele 2 regiuni de implementare.

2. Trei responsabili selecție și monitorizare P (CM) seniori: licențiați, experiență generală peste 5 ani și specifă minim 1; 3 responsabili selecție și monitorizare P (CM): licențiati, experiență generală minim 1 an și specifică relevantă – cei 6 au ca responsabiliate informarea, recrutarea, selecția și monitorizare GT.

Pachet IV – consiliere și mediere 1. Coordonare. consiliere și orientare profesională. P (CM): licențiat, experiență generală peste 5 ani și specifică relevantă, responsabil de coordonarea A5 și a serviciului subcontractat de consiliu și mediere; coordonarea experților, planificare terapii de motivație și A11;

2. Experți. terapie de motivație P (CM): licențiat, până în 5 ani experiență generală, experiență specifică relevantă, resposabil de organizarea terapiilor pentru 75 persoane, menținerea. relației cu terapeuții (2 pers-onorarii)

Pachet V – Studii, analiză și strategii 1. Coordonator studii, analiză și strategii P (CM): licențiat, peste 10 ani experiență generală și minim 3 specifică, responsabil de coordonarea A10, a experților, studiilor, analizelor, strategiilor și a serviciilor subcontractate de cercetare.

2 Experți studii, analiză, strategii S (CM): licențiat, experiență generală minim 5 ani experiență specifică relevantă, responsabil de realizarea și gestionarea studiilor, analizelor și strategiilor A10;

Pachet VI – mentorat și tutorat 1. Coordarea mentoratului și tutoratului P (CM): licențiat, experiență generală peste 10 ani și specifică minim 3, coordonarea A9, experiență organizare mentorat și tutorat și a serviciilor subcontractate specifice;

2. Experiență organizare tutorat și mentorat: licențiat, maxim 5 ani experiență generală și specifică relevantă, responsabil de organizare A9.

Pachet VII – IT Expert IT S (CM): licențiat, minim 5 experiență generală și experiență specifă relevantă, responsabil de gestionarea și suport IT pentru experții S, coordonarea serviciilor de expertiză IT (subcontract) aferente P.

Abordarea pusă în aplicare pentru fiecare activitate independentă inclusă în proiect se bazează pe procedurile metodei Plan-Do-Check-Act PDCA (Planifică – Realizează – Verifică – Acționează), sau ciclul Deming, care ne va permite să monitorizăm și să sporim eficiența proceselor interne și totodată să asigurăm posibilitatea îmbunătățirii continue în vederea atingerii obiectivelor prestabilite în cadrul proiectului. Metoda sau procesul PDCA reprezintă un ghid metodologic fundamental pentru activitatile de verificare internă, verificare care va fi privită ca o metodă de conservare a nivelului de performanță a unei activități și de îmbunătățire a potențialului său. Pentru fiecare activitate a proiectului, procedura generală adoptată se va baza pe următoarele etape:

• "Planifică" – activitatea constă în identificarea în detaliu a activităților care urmează să fie desfășurate prin definirea amănunțită a resurselor umane, tehnice și financiare care trebuie să fie folosite

• „Realizează” – activitatea constă în implementarea activităților identificate

• "Verifică" – activitatea constă în verificarea rezultatelor acțiunilor puse în aplicare prin compararea lor cu obiectivele preconizate

• "Acționează" – activitatea constă din: a) validarea și consolidarea activităților implementate și finalizate în cadrul contractului, atunci când pasul „Verifică” a fost încheiat cu succes; b) parcurgerea unui nou ciclu PDCA, în cazul în care rezultatele obținute în pasul „Verifică” nu au fost satisfăcătoare.

Pentru minimizarea riscurilor avem în vedere următoarele:

• Se va aplica o strategie proactivă de management al riscurilor; managementul riscului va fi integrat în managementul de zi cu zi al proiectului.

• Pentru eficientizarea minimizării riscurilor se va avea în vedere că riscurile pot apărea din mai multe direcții: din prioritizări (ale activităților și acțiunilor), planificare, comunicare, viziune și obiective, schimbări în management sau situații de criză.

• Inventarierea riscurilor și o evaluare a acestora conform matricii de acceptabilitate (impact versus probabilitate).

Sustenabilitatea proiectului

În eleborarea propunerilor de proiect au fost luate în considerare operațiuni care să asigure sustenabilitatea după finalizarea implementării acestuia. Astfel, aceste operațiuni includ acțiuni de tipul:

1. Continuarea, valorizarea, abordarea integrată a rezultatelor după finalizarea proiectului. Unul din punctele forte al acestui proiect constă în crearea portalului de promovare a voluntariatului, ce va fi deservit și de voluntari formați în cadrul acestui proiect și coordonat de experții parteneriatului – prin intermediul acestui portal se va continua promovarea voluntariatului pentru facilitarea accesului pe piața muncii a grupurilor vulnerabile, inclusiv prin organizarea de cursuri și formări specifice, în funcție de nevoile GT vulnerabile.

Parteneriatul se va implica activ în susținerea financiară a portalului și după finalizarea implementării proiectului prin asigurarea bazei materiale și logistice necesare desfășurării activității acestuia. Platforma on-line de facilitare a legăturii cerere-ofertă pe piața voluntariatului va permite dezvoltarea unei rețele de persoane active social, implicate în incluziunea socială a publicurilor țintă vulnerabile.

2. Rezultatele proiectului pot fi transferate la diferite niveluri (sectorial, regional, local, instituțional) sau pot fi integrate în politicile și strategiile instituției aplicantului și/sau partenerilor, politici și strategii locale, regionale sau naționale. Efectul multiplicator al proiectului este realizat prin intermediul fructificării experienței echipei de proiect dar și prin portalul de promovare a voluntariatului precum și ca efect al campaniilor de promovare și conștientizare.

Informarea GT vulnerabile se va realiza și după finalizarea proiectului, de către parteneriat, prin intermediul site-ului web dedicat proiectului. Formarea tinerilor și a copiilor în sitații de risc va continua și după finalizarea proiectului și va fi finanțată de către parteneriat, prin intermediul unor cursuri specifice nevoilor GT.

Totodată, se va facilita accesul persoanelor fără adăpost la informații actualizate privind piața muncii și la oportunitățile de angajare existente. În cadrul proiectului se crează structuri informale dinamice, integrate și ușor de adaptat între participanți, care le oferă posbilitatea de a face schimb de informații și după incheierea acestui proiect. Pe de altă parte, fiecare din participanții în cadrul proiectului va disemina informația primită în cercul său de cunoscuți și astfel vor fi stimulată informarea privind măsurile active de orientare profesională.

Competențele și abilitățile dobândite în urma formării profesionale sunt valabile pentru întreaga viață, cu efecte asupra familiei lor și asupra comunității, cu efecte asupra calității vieții, asupra calității serviciilor de incluziune socială și asupra dezvoltării durabile a zonei.

3. Structurile proiectului vor funcționa după finalizarea proiectului din punct de vedere instituțional și financiar și/sau rezultate/activități ale proiectului pot fi integrate instituțional după încetarea finanțării.

Prin acest proiect, Aplicantul și Partenerii își consolidează portofoliul de competențe. Echipa de proiect va putea disemina know how-ul aferent implementării proiectului și către alți angajați ai aplicantului și partenerilor, contribuind astfel la îmbunătățirea expertizei resurselor umane care ar putea fi atrase ca urmare a unei viitoare extinderi a activităților demarate în cadrul proiectului sau a demarării implementării unor noi proiecte cu finanțare europeană.

Proiectul va avea vizibilitate și impact în regiunile de implementare prin prezentarea tuturor rezultatelor în cadrul evenimentelor organizate. De asemenea, din punct de vedere al resurselor umane, membrii parteneriatului vor implica în proiect resurse umane în vederea asigurării continuității activităților din proiect. Acestea vor beneficia de cursuri de instruire interne ce vor viza acest aspect, dobândind astfel cunoștințele și competențele necesare utilizării soluției pe perioada de operare și exploatare.

Mai mult, la nivel de parteneriat, sustenabilitatea proiectului va fi abordată și din punct de vedere financiar, în scopul îndeplinirii acestei condiții, în cadrul parteneriatului, se vor asigura resursele necesare acoperirii cheltuielilor interne cu administrarea și operarea sistemului. Acestea vor fi prevăzute în bugetele estimate ale anilor următori.

4. Programul de tutorat și mentorat, precum și cel de combatere a părăssirii timpurii a școlii va fi pus la dispoziția DGASMB/DGASPC-urilor și structurilor descentralizate ale Ministerului, gratuit, în vederea continuării activității formatoare pentru copii în situații de risc și tinerii din sistemul de protecție a copilului.

Contextul proiectului

Contextul proiectului este relevant față de indicatorii de programa POSDRU și DMI 6.2 îndeplinind o parte din indicatorii de realizare imediată (650 persoane vulnerabile calificate) din 130000 persoane vulnerabile, dintre care 5400 tineri care părăsesc sistemul public de protecție a copilului (în cadrul proiectului fiind calificați 90 de tineri care părăsesc sistemul public de protecție a copilului).

Totodată, sunt atinși și indicatorii de rezultat, fiind stabilite ponderi cu 25 de puncte procentuale mai ridicate decât indicatorii de resultat din Program (55% certificate față de 75% în proiect).

Mai mult, nevoile identificate la nivelul celor două regiuni de implementare (Centru și N-E), precum și soluțiile propuse în cadrul proiectului se mulează pe obiectivele DMI 6.2, respectiv: furnizarea de pregătire, alta decât din sistemul general de educație (în cadrul proiectului este realizată atât prin calificare, cursuri de igienă și planificarea timpului, cursuri aferente unui program de dezvoltare personal – care cuprinde antreprenoriat,atragere de fonduri etc, tutorat și mentorat pentru copii în situații de risc); realizarea de programe personalizate (întregul proiect este personalizat în funcție de nevoile specifice al GT, așa cum reiese din procesul de selecție); realizarea campaniilor de conștientizare și de eliminarea a barierelor care limitează accesul la locurile de muncă (sunt prevăzute astfel de campanii conform A6 care, alături de programul de prevenție și combatere a părăsirii timpurii a școlii A10, contribuie la schimbarea atitudinii sociale și a perspectivelor privind GT vulnerabile).

Practic, inclusiv prin măsurile specifice de dezvoltare a stimei de sine realizate în cadrul proiectului atât prin consiliere, dar în special prin A11 de terapii, motivaționale și creșterea stimei de sine (măsură ce corespunde DMI 6.2), proiectul contribuie la facilitarea acccesului la educație și re/integrarea persoanelor vulnerabile pe piața muncii.

Proiectul contribuie la atingerea indicatorilor Strategiei Lisabona, revizuită. Totodată, la nivel național, proiectul este relevant pt: PND 2007-2013 și Planul Național de Reforme 2007-2010, ca documente de planificare strategică și de programare financiară multianuală, Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 și POSDRU, documente la îndeplinirea căror obiective contribuie prin activități și servicii diverse.

Strategia națională de ocupare a forței de muncă, 2004-2010 mentionează: obiectivele pe termen lung de creștere a ratei de ocupare a populației cu vârstă de muncă pot fi realizate prin: creșterea ratei de ocupare în ramurile cu potențial mare de valoare adăugată; promovarea adaptabilității forței de muncă și creșterea productivității muncii, promovarea spiritului antreprenorial.

Planul regional de acțiune pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială 2009-2011 regiunea Centru și N-E are două priorități: 1 – Consolidarea pieței muncii (îmbunătățirea accesului pe piața muncii, flexibilizarea pieței muncii, prelungirea vieții active, activarea forței de muncă din zonele rurale) precum și 2 – îmbunătățirea calității resurselor umane (îmbunătățirea calității învățământului superior și promovarea educației continue).

În urma implementării prezentei propuneri de proiect se va realiza creșterea gradului de incluziune socială, dezvoltarea competențelor și a gradului de independență pentru 1100 de persoane vulnerabile din GT din regiunile Centru și NE (dintre care 700 de persoane fără adăpost, 220 de copii în situații de risc și 180 de tineri care părăsesc sistemul public de protecție a copilului).

Toți vor beneficia de cursuri de igienă și planificarea timpului, precum si de consiliere. 800 dintre acceștia vor fi calificați și vor participa la programe de tutorat și mentorat (650 calificări, 150 programe de tutorat și mentorat – 27 dintre aceștia vor participa la un program de dezvoltare personală); pentu 200 de persoane se va facilita accesul la piața muncii prin servicii specializate de mediere.

Atingerea acestui obiectiv general (îmbunătățirea acccesului pe piața muncii pentru 1100 persoane vulnerabile) va duce la atingerea obiectivului general al POSDRU și anume dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității, prin corelarea educației si învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și asigurarea de oportunități sporite pentru participările viitoare pe o piață a muncii modernă și flexibilă a 1650000 de persoane.

Conform cod soc prin persoană marginalizată se întelege persoană care beneficiază de venit minim garantat sau face parte dintr-o familie beneficiară de venit minim garantat în condițiiile Legii 416/2001 și se află în cel puțin una din următoarele situații: nu are loc de muncă; nu are locuință în proprietate sau folosință; locuiește în condiții improprii; are unul sau mai mulți copii în întreținere sau face parte dintr-o familie cu mai mulți copii în întreținere; este persoană vârstnică fără susținători legali; are în întreținere o persoană încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav, ori invaliditate de gradul I sau II; a executat o pedeapsă privativă de libertate.

Conform statisticii realizate de Serviciul de Prestații Sociale la nivelul celor 2 regiuni, tendința este de creștere a numărului de persoane asistate aflate în situația de risc de marginalizare, iar implementarea proiectului propus vine tocmai în întâmpinarea nevoilor acestora.

În concordanță cu Memorandumul Comun în domeniul Incluziunii Sociale, documentul programatic de referință pentru elaborarea politicii sociale și pentru procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, încheiat la data de 20 iunie 2005, reformele structurale în care am fost angajați în primul rând prin angajamentul privind integrarea europeană, au la baza obiective comune care converg spre reconstruirea întregului sistem de politici sociale, promovând principiile democrației și respectul pentru demnitatea umană.

Menit să prevină excluziunea socială și marginalizarea, sistemul de asistență socială, se fundamentează pe o schimbare radicală generată de nevoia modernizării administrative astfel încât sistemul național să fie în măsură să raspecte eficient și prompt dinamica nevoilor individuale, iar completarea acestuia cu initiative punctuale cum este cea propusă prin proiect, va duce la reducerea riscului de marginalizare pentru anumite categorii de populație ce fac parte din categoria persoanelor vulnerabile.

2.3. Evaluarea impactului socio-economic

Proiectul contribuie la atingerea obiectivului general al POSDRU prin asigurarea condițiilor propice pentru crearea și dezvoltarea de oportunități multiple, adresându-se persoanelor care aparțin unor grupuri vulnerabile. La nivel regional documentul program la a cărui implementare proiectul nostru contribuie e Planul Regional De Acțiune Pentru Ocuparea Forței de Muncă si Incluziune Socială 2009-2013.

Inițiativa noastră este relevană pentru PRAO Centru și N-E pentru că furnizează servicii integrate a căror modalitate de abordare și furnizare asigură acoperirea unei palete largi de nevoi și asteptări ale membrilor grupurilor vulnerabile.

Proiectul se bazează pe cerințele PRAO și contribuie la realizarea obiectivelor acestuia deoarece: susține implementarea unor măsuri de incluziune socială furnizată prin 650 persoane calificate din care minim 75% certificate, 150 tutorate, 200 persoane din mediu, atât urban, cât și rural, unde nivelul redus de informare, conștientizare și formare a generat sărăcie, marginalizare și excludere socială, deci demonstrăm efortul nostru de aplicare în teritoriu a politicii de incluziune socială; completează, îmbunătățește și diversifică pachetele de servicii de stimulare a ocupației oferite de instituțiile publice, asigurând pentru grupurile vulnerabile servicii direct în comunitățile rurale unde aceste servicii nu există.

Diversificarea și extinderea ofertei de formare profesională a adulților din grupurile vulnerabile, sunt acțiuni care contribuie la îndeplinirea în teren a indicatorilor POSDRU referitori la formarea profesională. Proiectul este în acord cu obiectivul general al Axei prioritare 6 POSDRU – Promovarea incluziunii sociale, respectiv „facilitarea accesului pe piața muncii a grupurilor vulnerabile și promovarea unei societăți inclusive și coezive în scopul asigurării bunăstării tuturor cetățenilor” și contribuie la atingerea obiectivelor pentru DMI 6.2. Regiunea principală de implementare a proiectului este Centru și N-E.

În cadrul proiectului analizat, impactul socio-economic poate fi vizibil prin prisma a două aspecte, de ordin social și economic:

De ordin Social – Traininguri și pregătire profesională pentru persoane defavorizate, constând în următoarele categorii vulnerabile:

șomeri;

șomeri de lungă durată;

persoane fără loc de muncă, dar care nu se aflau în evidența niciunei instituții.

Se ordin economic – Suport în găsirea unui loc de muncă pentru persoanele defavorizate.

Distribuția grupului țintă, care a beneficiat de cursuri de calificare, după criteriile etnice:

Etnie rromă – 200 persoane

Etnie română – 89 persoane

Etnie maghiară – 11 persoane.

Figura 3.1. Distribuția grupului țintă, care a beneficiat de cursuri de calificare, după criteriile etnice:

Capitolul 3. Prezentarea proiectelor europene POCU

3.1. Rolul și importanța proiectelor POCU

Potrivit ultimelor declarații privind absorbția fondurilor UE până în data de 31 martie 2016, România a adus de la Comisia Europeană 11,733 miliarde de euro din fondurile structurale și de coeziune de 19,2 miliarde de euro alocate în perioada 2007-2013. Rata efectivă de absorbție a ajuns la 61,57%, potrivit datelor centralizate de Ministerul Fondurilor Europene.

Acești bani se adaugă la 2,1 miliarde de euro aduse ca avansuri de la Comisia Europeană, dar vor retrage sumele proporționale de absorbție efectivă după ce vor trasa linia în 2017.

În 2016, România a reușit să încaseze aproape 750 de milioane de euro de la Comisia Europeană, pe baza cheltuielilor pe perioada 2007-2013. Aceasta este, în principiu, suma colectată pe termen scurt de ministrul Aura Raducu, vechea perioadă de programare.

În perioada de programare 2007-2013, România a cerut Bruxellesului 12,54 miliarde euro, sau 65,8% din suma alocată fondurilor structurale și de coeziune. Prin urmare, la 31 martie 2016, țara așteaptă încă Comisiei Europene 800 milioane – cheltuieli în proiecte românești și europene deja plătite de statul român de diverși beneficiari publici și privați care au dezvoltat aceste proiecte.

1. Programul Operațional Regional a înregistrat o rată de absorbție de 64,75%, peste 2,56 miliarde fără avansuri.

POR a fost gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale și al Administrației Publice.

Principalii beneficiari implicați au fost autoritățile locale europene, proiecte care vizează, în special, repararea drumurilor locale, renovarea școlilor, reabilitarea blocurilor termice etc.

2. Programul Operațional Sectorial de Transport (POS), România a reușit o rată de absorbție de 62,65%, de peste 2,68 miliarde de euro.

POS Transport este gestionată de Autoritatea de Management a Ministerului Fondurilor Europene în ianuarie 2015. Totuși, până în prezent, autoritatea de management era Ministerul Transporturilor.

Principalii beneficiari implicați au fost banii europeni, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR), Căi Ferate (CFR), Metrorex – toate sub Ministerul Transporturilor.

3. Programul Operațional pentru Competitivitate Economică (POSCCE) are o rată de absorbție de 59,07%, care este de aproape 1,5 miliarde de euro.

Practic, acest program nu ar fi făcut progrese în 2016. Autoritatea de Management POSCCE a fost Ministerul Finanțelor Europene în 2014, dar până atunci a fost Ministerul Economiei.

Principalii beneficiari ai proiectelor europene care s-au dezvoltat în cadrul programului sunt universitățile, institutele de cercetare, companiile private (în special TIC).

4. Programul Operațional Sectorial Mediu, țara a atins o rată de absorbție de 66,76%, de peste 2,94 miliarde de euro.

POS este gestionat de Autoritatea de Management a Ministerului Fondurilor Europene în ianuarie 2015. Până atunci, însă, autoritatea de management era Ministerul Mediului.

Principalii beneficiari au dezvoltat proiecte în acest sens, fiind companii de utilități publice deținute de autoritățile locale, Agenția Națională pentru Protecția Mediului etc.

Lucrările au vizat infrastructura de apă și canalizare, depozitele de deșeuri, proiectarea prevenirii inundațiilor.

1. Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) a avut cea mai mică rată de absorbție – doar 49,68%, adică 1,72 miliarde de euro.

Amintiți-vă că în martie 2016 Comisia Europeană a blocat procedura de întrerupere, plătindu-i României 167,9 milioane de euro, reprezentând cheltuieli în proiecte europene efectuate de POSDRU.

Autoritatea de Management POSDRU este Ministerul Fondurilor Europene în 2014, dar până atunci a fost Ministerul Muncii. Principalii beneficiari au fost reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale, autorităților locale, autorităților centrale (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă – ANOFM) etc. Proiectele sunt finanțate în principal din programe de formare, consiliere profesională, ocuparea forței de muncă, combaterea discriminării împotriva romilor etc.

2. Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, rata efectivă de absorbție a fost de 82%, adică 170 milioane.

Acest mic program a stagnat în 2016, dar este ușor de înțeles, având în vedere rata ridicată de absorbție (completată cu rata de creștere a UE atinge 95% din acest program).

PODCA este gestionată de Autoritatea de Management a Ministerului Dezvoltării Regionale și a Administrației Publice, dar și Ministerul de Interne a subordonat această autoritate atunci când a inclus portofoliul administrației publice.

Instituțiile publice au fost beneficiari aici.

3. În fine, POAT a avut o rată de absorbție de 80,7%, sau 137,5 milioane de euro.

POAT se află sub conducerea directă a Ministerului Fondurilor Europene de la înființarea sa în primăvara anului 2011, Ministerul Afacerilor Europene.

Din acest program au fost finanțate activități de sporire a absorbției fondurilor europene în alte programe: majorări salariale pentru MFE civile, călătorii, seminarii, chiria Ministerului Fondurilor Europene etc.

Aceste sume nu includ țara, dar și fondurile UE pentru agricultură și dezvoltare satelor, bani gestionați de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În perioada 2007-2013, Programul Național de Dezvoltare Rurală, România, a reușit să obțină o rată de absorbție de 88,36%, adică 7,15 miliarde de euro atrase la Bruxelles începând din ianuarie 2016.

În plus, plățile directe pe hectar (fără a necesita proiecte europene), România a câștigat Fondul european agricol (cu o creștere de aproape 84% FEGA) 7,3 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013. În total, pentru perioada de programare 2007-2013, România a obținut 33,44 miliarde euro de la Comisia Europeană, fonduri de contabilitate și de preaderare (PHARE, SAPARD, ISPA), fonduri post-aderare deja menționate mai sus și "bani" în alte posturi – fonduri de acces.

Noul cadru financiar multianual 2014-2020 a început abia în România, dar și în alte țări ale UE. Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre au finalizat cadrul legislativ pentru banii europeni greoi 2014-2020, primul an este, în principiu, a pierdut toată lumea.

Situația a afectat țările mai sărace, în special România, care depinde într-o mai mare măsură de fondurile UE și pentru care experiența buzelor și capacitatea administrativă de a ajunge din urmă. Potrivit ministrului finanțelor în noua perioadă de programare 2014-2020, România a primit din partea Comisiei Europene 2,14 miliarde de euro, în principal în numerar reprezentând avansuri pe care le acordă executivului comunității, fără proiecte.

Acești bani, 1,35 miliarde de euro, au intrat în fondurile structurale și de coeziune, care intră sub incidența Ministerului Fondurilor Europene.

Restul banilor sunt pentru agricultură și dezvoltare satelor și alte alocări.

Fondurile structurale și coeziunea, care intră sub incidența Ministerului Finanțelor Europene, România nu a cerut niciun ban de la Bruxelles, în perioada 2014-2020, pentru rambursarea cheltuielilor suportate pentru noi proiecte.

Nu a existat nicio modalitate de a face acest lucru, deoarece nu au fost încă autorități de management acreditate pentru noile programe operaționale. Pentru a finaliza fondurile aritmetice ale UE în 2007 – 31 martie 2016, România a primit de la Comisia Europeană un total de aproape 35,6 miliarde de euro (în toate programele posibile). În schimb, țara a contribuit la bugetul UE de 12,74 miliarde de euro.

Deci, dați un sold pozitiv de 22,85 miliarde de euro – "profitați" România din relația cu UE.

În cadrul financiar 2014-2020, fondurile structurale și coeziunea care sunt în responsabilitatea Ministerului Finanțelor Europene în 2015, România a lansat cereri de propuneri doar în două axe, Programul Operațional pentru Competitivitate (POSCCE).

Au fost deschise mandatul MFE de la Marius Nica: 446 de milioane de euro pentru cercetare și dezvoltare și 50 de milioane pentru proiecte de tehnologia informației și comunicații (IT & C).

Mandatele primilor ghiduri Aura Raducu au fost lăsate în martie 2016. Ministrul a demisionat 8 miliarde vor fi puse la dispoziția beneficiarilor prin apeluri deschise lansate de ghidul reclamantului.

Astfel, mulți spun Raducu, sau au plecat sau au contractat linii de finanțare:

• 3,5 miliarde pentru proiecte de transport în fază

• 0,5 miliarde – proiecte competitive – contractarea

• 3 miliarde de euro – Apă și ape reziduale

• 0,65 – mediu, biodiversitate, deșeuri

• 0.350 – dezvoltare locală – zone marginalizate.

Este vorba despre programul operațional pentru capitalul uman (POCU), care a lăsat ghidajele a două cereri de propuneri, un total de 60 POCU care urmează să fie lansat în 2014-2020.

România a obținut cele mai scăzute fonduri UE pe cap de locuitor în politica de coeziune a UE pentru perioada 2014-2020, 164 de euro pe cap de locuitor pe an, jumătate împotriva Slovaciei și Ungariei.

Polonia este negocierile clare cu câștigător, aducând aproape jumătate din această sumă, și anume 77,6 miliarde EUR (44,6% din totalul regional).

România poate obține finanțare de 22,9 miliarde de euro (13,8% din total), Republica Cehă și Ungaria cu 21,9 miliarde euro (13,2% și 13,1%), Slovacia 13,9 miliarde euro (8,4%) și Croația 8,6 miliarde euro (5,1% ).

În funcție de fondurile UE disponibile pe cap de locuitor în perioada 2014-2020, România se află mult în urma țărilor vecine.

Slovacia este lider în acest sens, cu 369 de euro pe cap de locuitor pe an, urmată de Ungaria, cu 316 de euro, Republica Cehă, 299 de euro, Croația, 289 de euro, Polonia, 288 de euro până la 164 de euro pe an pentru România.

Potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI), România a înregistrat în 2013 un PIB pe cap de locuitor de 8630 de dolari pentru 18.868 dolari SUA pentru Republica Cehă, 17.929 dolari SUA în Slovacia, 13.333 dolari SUA în Polonia, 13.312 dolari SUA în Croația 13.171 dolari SUA În Ungaria. De asemenea, România a inclus în raportul Erste Bank cu cele mai mici fonduri europene alocate pentru educație, cercetare și dezvoltare: mai puțin de 8% din totalul fondurilor disponibile pentru perioada 2014-2020.

Situația este similară Ungariei, cu o alocare de mai puțin de 10%, față de 20% în Republica Cehă, Polonia 15%, 14,5% în Slovacia. În timp ce România a înregistrat cea mai scăzută rată de utilizare a fondurilor UE în perioada 2007-2013, când 19,2 miliarde de euro au fost disponibile în cadrul politicii de coeziune.

Din cele șase țări chestionate, numai Polonia a reușit să utilizeze mai mult de două treimi din fondurile UE 2007-2013, cu un procent de 67,9%, urmate de Ungaria (59,3%), Slovacia (52,6%) și Republica Cehă (51,1% în timp ce România a rămas în urmă, cu o rată de 37,8%.

Programul Operațional Capital Uman al României pentru implementarea FSE în perioada 2014-2020 prezintă prioritățile și obiectivele de a investi aproximativ 5 miliarde de euro (din care 4,3 miliarde euro din bugetul UE), ajutând românii, inclusiv tinerii , să-și găsească un loc de muncă, să-și îmbunătățească educația și abilitățile, să reducă sărăcia și excluziunea socială, să sprijine mai bine serviciile sociale și instituțiile pieței muncii. O atenție deosebită este acordată tinerilor, romilor și populației rurale.

România se confruntă cu provocări importante pe piața muncii, atât în ​​domeniul ocupării forței de muncă, cât și al sărăciei. Acest PO se axează pe principalele priorități identificate pentru România și va reprezenta o sursă importantă de investiții în ocuparea forței de muncă, educație, lupta împotriva sărăciei sau sprijin pentru serviciile sociale.

Programul are șapte priorități, cu următoarele alocări din partea UE:

Prioritățile 1 și 2 sunt dedicate implementării Garanției pentru tineret în România, cu 211 milioane euro pentru regiunile eligibile pentru IEI (Centrul, Sud Estul și Muntenia de Sud) și 362 milioane EUR pentru restul țării. Măsurile vor fi adaptate profilurilor tinerilor care nu sunt angajați, educați sau instruiți (NEET).

Acestea pot include consiliere, orientare, formare, ajutor pentru înființarea de companii și sprijin pentru mobilitate, precum și stimulente pentru angajatori de a crea locuri de muncă, programe de ucenicie etc.

Prioritatea 3, "Locuri de muncă pentru toți", are o alocare UE de 1,1 miliarde de euro. Acesta va sprijini accesul la ocuparea forței de muncă, cu accent pe șomeri și persoane inactive, pe șomeri pe termen lung, pe lucrători în vârstă, pe persoane cu handicap și pe persoane cu un nivel mai scăzut de educație.

Acest lucru va duce la îmbunătățirea competențelor acestora, facilitând recunoașterea calificărilor sau a experienței acestora; sprijinirea mobilității forței de muncă între diferite regiuni din România și asistarea participanților la găsirea unui loc de muncă sau înființarea microîntreprinderilor și a IMM-urilor), printre altele.

Prioritatea 4, cu 940 de milioane de euro, vizează promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei. Măsurile integrate vor ajuta persoanele dezavantajate, inclusiv pe cele ale romilor, să aibă acces la piața forței de muncă, prin îmbunătățirea competențelor lor și prin sprijinirea antreprenoriatului și a întreprinderilor sociale, printre alte acțiuni.

Vor fi sprijinite mai multe grupuri vulnerabile, cum ar fi persoanele fără adăpost, persoanele care suferă de dependență, victimele violenței domestice sau ale traficului de persoane, deținuții sau foștii infractori, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap. Sprijinul specific va fi, de asemenea, acordat serviciilor sociale, cum ar fi asistența socială, serviciile de sănătate și de îngrijire, inclusiv sprijinirea așa-numitei "dezinstituționalizare" (asistență acordată grupurilor cu nevoi de îngrijire care le permit să trăiască mai mult în mod independent, ).

Prioritatea 5, cu 201 milioane de euro, sprijină dezvoltarea locală sub responsabilitățile comunităților. Acesta acoperă zonele urbane (orașe cu peste 20 000 de locuitori), cu accent pe comunitățile dezavantajate. Astfel, acesta va completa sprijinul acordat zonelor rurale și orașelor mai mici în cadrul Programului de dezvoltare rurală.

Prioritatea 6, educație și abilități, va investi 1,2 miliarde de euro pentru a sprijini educația a doua șansă pentru tinerii NEET, pentru a reduce părăsirea timpurie a școlii, pentru a îmbunătăți accesul și calitatea învățământului terțiar, pentru a sprijini ucenicia, stagii și învățare pe tot parcursul vieții, pentru a îmbunătăți competențele cadrelor didactice, precum și educația și formarea profesională în general, având întotdeauna drept scop creșterea gradului lor de relevanță pentru cerințele pieței muncii.

O atenție deosebită este acordată persoanelor dezavantajate, cum ar fi romii sau persoanele din zonele rurale sau cu competențe reduse, de exemplu prin burse. Prioritatea 7 include restul de 258 de milioane de euro pentru asistență tehnică pentru punerea în aplicare a programului.

3.2. Priorități ale programului POCU

Programul acoperă toate intervențiile Fondului Social European din România. Este un răspuns la provocările pe care Strategia Lisabona reînnoită le pune statelor membre UE, inclusiv Poloniei. Aceste provocări includ transformarea Europei într-un loc mai atractiv pentru investiții și locuri de muncă, dezvoltarea de cunoștințe și inovație și crearea de locuri de muncă mai permanente.

Strategia de la Lisabona și obiectivele politicii de coeziune a UE se bazează pe ipoteza că dezvoltarea capitalului uman și social contribuie la o mai bună utilizare a potențialului de muncă și la creșterea competitivității economiei.

Obiectivul Programului Operațional pentru Capitalul Uman este de a permite realizarea deplină a potențialului uman prin creșterea ocupării forței de muncă și sporirea adaptabilității întreprinderilor și personalului acestora, creșterea nivelului de educație în societate, reducerea zonelor de excluziune socială și sprijinirea dezvoltarea structurilor administrative de stat.

Programul se concentrează pe următoarele domenii: ocuparea forței de muncă, educația, incluziunea socială, sporirea adaptabilității angajaților și a întreprinderilor, precum și aspecte legate de dezvoltarea resurselor umane în zonele rurale, dezvoltarea unei administrații publice eficiente și eficiente la toate nivelurile, buna guvernare și forța de muncă promovarea sănătății. Obiectivul principal al programului este de a spori ocuparea forței de muncă și coeziunea socială. Acest lucru se va realiza prin punerea în aplicare a unui număr de obiective, și anume:

Îmbunătățirea nivelului de activitate profesională și capacitatea de a găsi un loc de muncă de către persoane care sunt șomere sau profesionale pasive;

Reducerea zonelor de excluziune socială;

Îmbunătățirea adaptabilității angajaților și a întreprinderilor la schimbările din economie;

Promovarea educației în societate la toate nivelurile de educație, combinată cu îmbunătățirea calității serviciilor educaționale și asigurarea unei mai bune abordări a nevoilor economiei bazate pe cunoaștere;

Consolidarea potențialului administrației publice de a dezvolta politici și de a furniza servicii de înaltă calitate, precum și de consolidare a mecanismelor de parteneriat;

Programul va include punerea în aplicare a măsurilor care vizează mobilizarea șomerilor și a celor inactivi din punct de vedere economic, prevenirea excluziunii sociale și asigurarea unui acces egal la locuri de muncă pentru persoanele și grupurile care suferă de discriminare pe piața forței de muncă.

Sunt planificate, de asemenea, măsuri de ajustare a întreprinderilor românești la modernizarea economiei; adaptabilitatea lor va fi sporită. Programul va finanța activitățile care îi vizează angajații pe întreprinderii, în special cei cu calificări profesionale mici sau învechite. Aceste activități vor viza îmbunătățirea potențialului și calificărilor acestora și vor include transferul de cunoștințe între angajații întreprinderii, pe de o parte, și centrele de cercetare și dezvoltare, pe de altă parte.

Prioritățile programului din domeniul educației vor sprijini proiectele menite să asigure gestionarea eficientă a sistemului de învățământ, îmbunătățirea curriculei de predare și integrarea în ele a elementelor inovatoare și îmbunătățirea eficacității formării și dezvoltării personalului educațional, atât la nivel universitar, cât și la niveluri de învățământ inferior.

Alte domenii de sprijin vor include adaptarea programelor didactice la nevoile pieței muncii, creșterea competenței și cunoștințelor studenților în domeniile științei de importanță majoră pentru economie, consolidarea cooperării între instituțiile de învățământ, pe de o parte, și întreprinderi și sectorul de cercetare și dezvoltare pe de altă parte.

Măsurile destinate dezvoltării potențialului didactic al universităților și sprijinirea dezvoltării facultăților legate de tehnologie, matematică și științe naturale vor fi un alt domeniu foarte important de focalizare.

Activitățile care vizează consolidarea potențialului administrației românești vor fi, de asemenea, susținute în cadrul programului. Atât organele guvernamentale, cât și cele ale autoguvernării vor primi sprijin financiar pentru a consolida procedurile legislative și pentru a îmbunătăți calitatea și accesibilitatea serviciilor publice (în special pentru antreprenori), precum și pentru a promova cooperarea dintre administrația publică și partenerii care reprezintă sectorul de afaceri și cel de-al treilea sector.

Implementarea PO va fi finanțată din fonduri UE (Fondul Social European – 85%) și din fonduri interne (bugetul de stat și bugetele autoguvernării locale – 15%). Suma pentru întregul program este de aproximativ 11,4 miliarde euro, din care 960 366 839 euro este alocată pentru implementarea Priorității 4.

Finanțare încrucișată: Autoritatea de Management a OPC a permis finanțarea încrucișată, adică posibilitatea extinderii catalogului de cheltuieli eligibile pentru cofinanțare din Fondul Social European pentru a include costurile eligibile în cadrul Fondului european de dezvoltare regională.

Birocrația excesivă reprezintă principalul obstacol în calea îmbunătățirii ratelor de absorbție a fondurilor UE pentru țările din regiune. Deși țările cele mai sărace din UE ar trebui să fie principalii beneficiari ai fondurilor structurale și alocațiilor de investiții pentru România și Bulgaria, economiile celor mai puțin dezvoltate din UE sunt mai mici decât au.

Pentru a ajunge la un nivel suficient de subvenții, cele două țări vor primi asistență financiară din partea altor programe europene, cum ar fi politica agricolă comună. Cea mai mare parte a fondurilor UE de coeziune disponibile pentru România pentru perioada 2014-2020 va fi direcționată către infrastructura de mediu și transport (peste 20% pentru fiecare sector). Proiectul feroviar Arad – Brașov – București – Constanța va aduce o contribuție majoră la creșterea economică prin reducerea timpului necesar transportului de mărfuri și a pasagerilor, consideră experții Erste Bank.

Cu toate acestea, acest proiect ar putea fi un pas important în strategia guvernului român și a sectorului privat de a revigora turismul pe Marea Neagră și de a crește cota serviciilor în contul curent, notele bancare austriece.

Cu o rată de absorbție de 90% în perioada 2014-2020, România ar spori creșterea economică cu 0,8 puncte procentuale pe an, cel mai mare potențial din regiune, comparativ cu 0,7 puncte pentru Ungaria, 0,6 puncte pentru Croația, 0,5 pentru Polonia și Slovacia și 0,3 pentru Ungaria puncte pentru Republica Cehă, au estimat analistii Erste.

Guvernul planifică în noul program o creștere a absorbției fondurilor europene de 50-80% până la sfârșitul anului 2015, singura schimbare majoră față de programul guvernamental adoptată în 2012 este legată de rolul Ministerului Fondurilor Europene (MFE) ca autoritate de management.

Guvernul are trei obiective majore pentru următorii ani: o mai mare utilizare a fondurilor existente până la sfârșitul anului 2020, "întârzieri în recuperarea trecutului" și negocierea și punerea în aplicare a fondurilor "mai bune" legate de viitoarea perioadă de programare (2014-2020 ), "lecții de învățare din trecut". Planurile guvernului ar trebui să fie în noul program, creșterea absorbției fondurilor europene cu 50-80% până la sfârșitul anului 2018.

Concluzii

Proiectele de investiții reprezintă baza dezvoltării economice și sociale a țării noastre. Investiția este un cost care va influența cel mai mult viitorul, dar este necesar ca această influență să fie nu numai pozitivă, ci și să depășească eforturile de investiții. S-ar putea să existe diferite surse de finanțare a investiției, însă, în ultimul timp, granturile europene sunt accesate tot mai mult de diverși agenți sau instituții economice. Pentru a obține finanțare europeană, proiectul trebuie să îndeplinească anumite condiții și trebuie să respecte anumiți indicatori economici, sociali și de mediu.

De asemenea, pentru unele linii de finanțare, este necesară pregătirea analizei economice, pentru a demonstra că beneficiul proiectului pentru societate este important și acoperă eforturile de investiții. Astfel, analiza economică studiază influența proiectului pe nivel macroeconomic sau regional și își evaluează contribuția la bunăstarea regiunii sau a comunității locale.

Analiza economică este un instrument util pentru fiecare evaluare a proiectelor, dar cele mai mari bariere în calea dezvoltării sale sunt lipsa de date valabile și experiența redusă din România. În aceste condiții, datele de intrare pot fi estimate incorect, rezultând date de proiect iluzorii și subiective. Pentru o selecție adecvată a proiectelor pe baza indicatorilor de evaluare economică, trebuie elaborat un ghid național, complet și complex.

Fondurile europene, disponibile pentru țara noastră ca stat membru al UE, reprezintă o mare oportunitate de a obține finanțări specifice pentru diferite domenii, fiind eligibile atât instituțiile publice, cât și agenții economici. Fondurile europene susțin dezvoltarea infrastructurii și a economiei locale, fiind un instrument al Uniunii Europene de acțiune pentru eliminarea disparităților economice și sociale, între regiuni și între țări, în vederea realizării coeziunii economice și sociale.

Pentru a obține fonduri UE este necesară o pregătire a proiectelor de investiții, care să demonstreze și să prezinte statutul actual al candidatului, dar și trasabilitatea viitoare a fondurilor obținute după depunerea proiectului. Astfel, fiecare linie de finanțare are un Ghid specific pentru solicitanți, care include criterii de eligibilitate, criterii de selecție, indicatori de evaluare, structura administrativă a dosarului de finanțare și alte informații importante pentru solicitant. Majoritatea ghidurilor necesită o limitare specifică a indicatorilor economici și financiari, care rezultă din analiza cost-beneficiu, ca o condiție de eligibilitate.

Pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor publice, este necesar ca proiectul care solicită finanțare europeană să demonstreze în mod realist viabilitatea, capacitatea competitivă și adaptarea și performanțele economice și financiare viitoare ale solicitantului. Analiza cost-beneficiu oferă informații privind activitatea financiară și economică la nivel micro și macroeconomic.

Comisia Europeană, executivul UE, a obținut 420 de milioane de euro din partea României pentru corecții financiare în cadrul Programului Operațional Resurselor Umane (POSDRU), care a avut loc între 2007 și 2013, a declarat ministrul fondurilor UE, Cristian Ghinea.

Rata de absorbție a fondurilor în cadrul POSDRU a fost cea mai scăzută din toate programele. Acesta a fost de 1,72 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că țara a utilizat doar 49,68% din totalul fondurilor.

Pentru perioada actuală de programare, care durează până în 2020, autoritățile intenționează să pună în aplicare un nou sistem de gestionare și control al proiectelor. Ministerul fondurilor UE a spus că aceasta va reduce și o parte din birocrația.

Bibliografie

Barrow, C. J. 2003. Social Impact Assessment: An Introduction. London: Arnold;

BUNCH, Mary 1995, Social Indicators: Annotations from the Literature, Working Paper F-02, Exploring Canadian Values: Foundations for Well-Being, Canadian Policy Research Networks Inc., Ottawa;

Chen, Huey T., 1990, Theory-driven evaluation. Thousand Oaks, CA: Sage Publications;

PRONK, J., Haq, M. (Ed.), 1992, Sustainable Development – From Concept to Action. The Hague Report. The Hague and New York, p. 49.

Connell, James P., Anne C. Kubish, Lisbeth B. Schorr and Carol H. Weiss (eds.), 1995, New Approaches to Evaluating Community Initiatives. Vol.1: Concepts, Methods, and Contexts. Washington, D.C.: The Aspen Institute;

Hansen, Hanne Foss, 2005, Choosing Evaluation Models, A Discussion on Evaluation Design, in Evaluation, SAGE Publication, Vol. 11, No. 4;

Stanculescu, M, R. Neef, editori, 2002, The Social Impact of Informal Economies in Eastern Europe, Ed.Ashgate U.K.;

Tashakkori, Abbas, Charles Teddlie (2003) Handbook of Mixed Methods in Social &

Behavioral Research, SAGE Publications, Inc., p. 27.

Tavistock Institute et all, The Evaluation of Socio-Economic Development: The GUIDE, 2003, p. 26.

Policy Research Committee 1996. Growth, Human Development, Social Cohesion: Draft Interim Report, October;

VANCLAY, Frank, 2003, The International Handbook of Social Impact Assessment: Conceptual and Methodological Advances, Edward Elgar Publishing;

WHOLEY, Joseph S., Harry P. Hatry şi Kathryn E. Newcomer (Editori), 2005, Handbook of

Practical Program Evaluation 2nd Edition, p. 38.

Wholey, Joseph S., Harry P. Hatry şi Kathryn E. Newcomer (Editori), 2005, Handbook of Practical Program Evaluation 2nd Edition;

***Comisia Europeană, 1995, “Common Guidelines for Monitoring and Evaluation”, Luxembourg: OPOCE;

*** www.finantare.ro/fonduri-structurale/pocu-2014-2020;