Impactul procesului de brain drain [625216]

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI
FACULTATEA DE STUDII EUROPENE

Impactul procesului de brain drain
pentru România -posibile soluții în
contextul Uniunii Europene
Student: [anonimizat]: Relații internaționale si studii europene
Anul I
CLUJ -NAPOCA
2020

ABSTRACT

În această lucrare mi -am propus să explorez particularitățile migrației de tip brain -drain1 care se
manifestă între statele Uniunii Europene, acordând o atenție deosebită fluxurilor dintre statele membre
din Est și ce le vestice, evidenț ând ampl oarea fluxuri lor migratorii ale persoanelor înalt calif icate care se
manifestă între statele dezvoltate ș i cele în curs de dezvoltare. Se constată astfel că fenomenul de brain –
drain se manifestă generalizat în toate țările Uniunii Europene, însă intensitat ea diferă.

INTRODUCERE

Aceast ă lucare descrie fenomenul de exod al creierelor ca parte a migrației internaționale
contemporane. Exodul creierelor se referă la emigrația indivizilor cu o educație superioară, cu
implicații majore asupra țării de origine, dacă emigrația acestor indivizi nu este înlocuită de alți
indivizi înalt calificați fie prin imigrație, fie prin pol itici de revenire. Acestă lucrare descrie și
conceptele complementare derivate din brain drain/exodul creierelor, precum risipa creierelor și brain –
gain, cât și motivele pentru care indivizii înalt calificați, mai ales cei din România, aleg să emigreze .
Dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere ca factor de producție a dus la atragerea muncii
înalt ca lificate de către statele lumii (Lowell 2006 citat în Prelipeanu, 2008). După 1990,
schimbările economice și politice, apariția unei piețe globale au dat naștere unei migrații a
lucrătorilor înalt calificați dinspre țările în curs de dezvoltare spre cele d ezvoltate. Aceștia își
doreau condiții de viață și muncă mai bune . 2

1 O definiție comună a fenomenului este dată de dicționarul Merriam Webster pentru care „brain drain” (în limba română
„exodul creierelor”) reprezintă plecarea persoanelor educate sau a profesioniștilor dintr -o țară sau un sector economic într -un
altul, d e obicei pentru salarii sau condiții de trai mai bune.
2 Emigrația forței de muncă înalt calificate din România. O analiză a domeniilor cercetare – dezvoltare, medicină și
tehnologia informației și a comunicațiilor
.http://eminet.cdcdi.ro/sites/default/fil es/arps/images/projects/Emigratia%20fortei%20de%20munca%20inalt%20calificate
.pdf, accesat pe 4 ianuarie 2020

I. EVOLUȚIA FENOMENULUI DE BRAIN DRAIN – SCURT ISTORIC

Migrația este un fenomen ce s -a manifestat de la începuturile omenirii. Acesta s -a manifestat cu
intensități diferite de -a lungul timpului, căpătând forme noi. Migrația este în creștere în multe țări, fapt
ce a determinat pe termen lung, apariția acelor societăți multi culturale. Astfel, o parte însemnată din
țările dezvoltate s -au transformat în societăți diversificate, multietnice, iar cele care nu au ajuns încă la
acest nivel, s -au orientat decisiv în această direcție.3
Pentru cercetătorii din domeniul migrației a de venit tot mai clar că acest fenomen trebuie privit
ca ceva normal ce se manifestă la nivelul societății omenești de -a lungul istoriei. Unii specialiști în
domeniu (Garson și Loizillon, 2003) consideră că după sfârșitul celui de -al doilea război mondial, ță rile
europene au experimentat patru perioade principale de migrație.

a) Perioada 1950 -1960

După terminarea celui de -al doilea război mondial, atât etnicii naționali cât și alte persoane au
început să se întoarcă în țările de origine, generând fluxuri migr atorii de masă în Europa. În același timp,
însă, reconstrucția Europei postbelice necesita o mar e cantitate de forță de muncă. Ca urmare,
autoritățile statelor interesate, firme sau agenții private au început să recruteze lucrători străini. Aceste
ample mi șcări migraționiste în cadrul Europei și dinspre țările în curs de dezvoltare au contribuit la
dezvoltarea și creșterile succesive economice înregistrate în Europa, în perioada 1945 -1975.
Competiția cu modelul politic socialist din Europa Centrală și de E st a stimulat dezvoltarea de
politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocupării, dar și la ameliorarea și
modernizarea sistemelor de securitate socială și, astfel, la evoluția către statele bunăstării generale . În
această perioad ă, s-a dezvoltat industria grea, manufacturieră, sectorul construcțiilor și activitățile
publice, determinând o creștere economică imp ortantă în țările europene . Până la începutul anilor `80,
numărul străinilor rezidenți în Europa Occidentală s -a triplat f ață de anii 1950, ajungând la 15 milioane.4

3 Douglas S. Massey, Joaquin Arango, Graeme Hugo, Ali Kouaouci, Adela Pellegrino, J. Edward Taylor:
“Theories of International Migration: A Review and Appraisal”, presentation of IUSSP Committee on SouthNorth Migration

4 Tudorache, C., Evoluția fenomenului migrației în Europa, Economie teoretică și aplicată, Nr. 6/2006
http://store.ectap.ro/articole/211.pdf

b) Perioada crizelor economice: 1970 – prima jumătate a anilor 1980

A doua perioadă a migrației a fost marcată de crizele economice, datorate creșterii prețului
petrolului din 1973 și 1979. În anii următori, schimbările din economia mondială, revoluția economică și
noile modele de organizare a afacerilor au modificat natur a muncii, erodând modelele de ocupare
tradiționale. Ca urmare, migrația forței de muncă s -a modificat .5
Unele state europene au redus sau au încercat să reducă imigrația. Șomajul în creștere și
escaladarea tensiunilor sociale au determinat guvernele să el imine politicile active de recrutare din
străinătate. Au crescut costurile recrutării din străinătate pentru angajatori, au fost limitate categoriile de
lucrători străini ce puteau fi angajați și s -au stabilit cote anuale pentru forța de muncă din străinăt ate. De
asemenea, guvernele au aplicat politici pentru încurajarea lucrătorilor migranți să se întoarcă în țările de
origine. În realitate, regresul economic din țările gazdă nu a condus la întoarcerea masivă a imigranților
în țările de origine.
Conform e stimărilor Națiunilor Unite, doar 10% dintre lucrătorii migranți s -au întors în țările de
origine în următorii doi ani după criza petrolului din 1973, combinată cu criza civică din 1974 -1975. Cu
toate acestea, așa cum arătau în studiul lor , Gaston și Loizi llon (2003), migrația forței de muncă a scăzut
până spre sfârșitul anilor `80.

c) Diversificarea țărilor gazdă și de origine și creșterea numărului solicitanților de azil,
refugiaților și minorităților etnice

A treia perioadă a migrației, care a început la sfârșitul anilor `80, este caracterizată de
diversificarea statelor gazdă și a celor de origine. Țări de emigrație tradiționale din Europa, precum
Spania, Italia, Irlanda, Grecia și Portugalia, se transformă treptat în țări de imigrație. Migran ții nu mai
provin din fostele colonii, ci ei sunt formați din diverse grupuri din mai multe țări. OCDE, în statisticile
sale, prezintă faptul că această perioadă se caracterizează, prin revenirea interesului pentru migrația
forței de muncă, în special pent ru lucrătorii calificați și înalt calificați, spre sfârșitul anilor 1990.
După prăbușirea blocului comunist și deschiderea frontierelor, a crescut fluxul migrator pe
direcția est -vest, în special circulația minorităților etnice. Începând cu anii 1990, frontierele statelor și

5 www.europa.eu.int/comm/employment_socia l/fundamri/movement/studies: “Migration in Europe: Lessons
from the Past” , accesat pe 18 ianuarie 2020

aspectele legate de migrație, s -au regăsit printre pro blemele europene de interes major. Țările terțe nu
beneficiază de condiții privilegiate privind accesul și participarea activă la procesul de integrare
europeană, dar trebuie să facă față efectelor externe ale Uniunii Externe, printre care și migrația ileg ală.
Pe de altă parte, State Membre ale Uniunii Europene, precum și statele candidate se confruntă cu noi
probleme în domeniul control ului frontierei și migrației.6

d) Migrația forței de muncă „preferențială”: lucrători calificați și migrație temporară

În ultimii ani s -a înregistrat o creștere a migrației permanente și a migrației forței de muncă
temporare ca urmare a intensității fazei de expansiune de la sfârșitul anilor 1990, pe de o parte, și
dezvoltării tehnologiei informației și comunicației, sănătăți i și educației, sectoare care necesită forță de
muncă cu grad de calificare ridicat, pe de altă parte. În timp ce populația din Europa Centrală (Republica
Cehă, Republica Slovacă, Ungaria și Polonia) migrează spre țările Europei de Vest, aceleași țări devi n
destinație pentru migranții din țările Europei de Est, precum Belarus sau Ucraina.
Totodată, migrația ilegală a căpătat noi dimensiuni și a devenit mai periculoasă. Începând cu a
doua jumătate a anilor 1990, s -au amplificat discuțiile privind efectele migrației internaționale pentru
lucrătorii înalt calificați. Cererea de lucrători înalt calificați poate fi satisfăcută în foarte mare măsură de
țările în curs de dezvoltare, beneficiile directe ale “migrației creierelor” fiind încă foarte apreciate.
Importul de specialiști încă are loc, chiar dacă semnificația sa este mai scăzută. Se poate previziona,
însă, o creștere a fluxului invers de specialiști, dinspre țările bogate înspre cele mai puțin dezvoltate, ca
urmare a reducerii cererii pentru personalul cu calificări înalte datorită creșterii eficienței economice în
țările dezvoltate. Astfel , majoritatea regiunilor dezvoltate din punct de vedere economic concurează
vederea atragerii forței de muncă performante pentru aco perirea nevoilor lor economice.

6 2 Tudorache, C., Evoluția fenomenului migrației în Europa, Economie teoretică și aplicată, Nr. 6/2006
http://store.ectap.ro/articole/211.pdf

II. MOTIVE DE EMIGRA ȚIE

Migrația indivizilor înalt calificați este influențată de spe cializarea diferită a acestora care
generează diferite cauze de atragere (pull factors) și de respingere (push factors). De exemplu,
motivele de emigrare ale unui cercetător pot fi aspirațiile personale și curiozitatea științifică; ale
unui manager pot fi reflecția priorităților angajatorului; pentru cadre universitare și studenți
motivele de emigrare ar fi atracția față de țările în care sistemele naționale de
inovație/universit ățile sunt extrem de dezvoltate și în care ”deschiderea științifică” este o
prioritate; iar pentru oameni de știință și ingineri cauzele de atragere ar putea fi țările/companiile
care au reputația oferirii de locuri de muncă în domeniile inovării și noilor tehnologii (Mahroum,
2000). Mai mult, în cazul tuturor lucrătorilor înalt cali ficați, cauzele de atragere (pull factors)
surclasează cauzele de împingere (push factors). Mahroum a realizat în 1999 o clasificare a
mobilității înat calificaților, prin corelare cu factori de respingere și atracție, dar și cu politicile
de imigrație.
Grup Tip de factori de atragere și de respingere Tip de politici
Manageri și
Executivi Beneficii și remunerație Orientate spre afaceri
Ingineri și
tehnicieni Factori economici (mecanisme de cerere și
ofertă) Legislația pentru imigrație Taxe
aferente veniturilor
Cadre
universitare și
oameni de știință Dezvoltarea științei de jos în sus
Natura și condițiile de muncă
Prestigiu instituțional Politici inter -instituționale și
interguvernamentale
Antreprenori Politicile guvernamentale (vize, taxe,
protecție)
Facilități financiare/fiscale Politici guvernamentale și regionale
Legislația pentru imigrație
Studenți Eficiență birocratică Recunoașterea unui loc de
muncă global Probleme de accesabilitate în
țara de origine Experiență interculturală Politici inter -instituționale și
interguvernamentale Legislația pentru
imigrație

Acest model poate fi completat și adaptat la emigrația înalt calificaților. Astfel, și motivele
emigranților români înalt calificați diferă în funcție de specializarea/domen iul/formarea dobândită, de
factorii de respingere și atragere și politicile de imigrație din țara aleasă pentru a fi țară de destinație.
Ca factori de atragere, cercetările arată că motivele principale pentru emigrație în cazul
studenților, cadrelor didact ice și oamenilor de știință sunt: continuarea studiilor recunoscute la nivel
internațional; oportunități mari pe piața forței de muncă; dorința de a dobândi un statut social mai bun;
nemulțumirea cu societatea românească; libertatea; experiența unei noi cu lturi.
Sondajul Ligii Studenților Români din Străinătate (2014) a relevat ca primi factori de atragere:
dotările tehnice din universitățile gazdă, calitatea profesorilor, viața socială și culturală, aplicabilitatea
cunoștințelor dobândite, calitatea cursu rilor, oportunități profesionale după finalizarea studiilor, sistemul
de evaluare a cunoștințelor.
În cazul medicilor cercetările au arătat că motivele de emigrație sunt în legătură directă cu
nivelul salarial redus pentru standardul de viață dorit; condi țiile de muncă (ore de muncă pe săptămână,
nivel ridicat de stres, lipsa de relații profesionale sănătoase, lipsa unei competiții bazate pe excelență și
merit, lipsa de integritate, de transparență, existența nepotismului și a corupției în sistemul medical );
lipsa echipamentelor medicale care împiedică aplicarea cunoștințelor și dezvoltarea profesională; lipsa
oportunităților educaționale și pentru dezvoltarea carierei; lipsa prestigiului p rofesiei de medic . Atât
studiile din 2004, cât și cele din 2014 și 2 015, arată ca prime motive de neîntoarcere în România
corupția din stat, slaba dezvoltare economică a României, investiții străine puține și lipsa politicilor
pentru reîntoarcerea emigranților români (înalt calificați sau nu).7

7 Emigraț ia forței de muncă înalt calificate din România. O analiză a domeniilor cercetare – dezvoltare, medicină și
tehnologia informației și a comunicațiilor. Raport de cercetare
http://eminet.cdcdi.ro/sites/default/files/arps/images/projects/Emigratia%20fortei%2 0de%20munca%20inalt%20calificate.
pdf, accesat pe 19 ianuarie 2020

III. CONCEPTE COMPLEMENTARE

1) Brain waste sau risipa creierelor
În cazul cercetărilor despre studenți, cadre didactice și oameni de știință au fost invocate motive de
emigrație/factori de respingere ca: lipsa resurselor financiare pentru a face cercetare la nivel
intern ațional în România; investițiile foarte mici în domeniul cercetare -dezvoltare -inovare, atât în
sectoarele de stat, cât și în cele private, dar și sentimentul de brain waste resimțite o dată cu rămânerea
sau reîntoarc erea în țară . Brain waste este tradus ca "risipa creierelor" si utilizat în literatura romanească
și ca "neutralizarea creierelor" , "irosirea de creiere ".
Conceptul descrie situația lucrătorilor înalt calificați care, în țara de origine sau de destinație, acceptă
să facă munci care nu sunt adec vate nivelului lor de educație și experienț ă. Mai mult, aceștia "exercită
munci necalificate, pentru care sunt supracalif icați", Petroff (2016) îi numește pe lucrătorii înalt
calificați prinși în acest proces migranți prinși la mijloc (migrants in the midd le), fiind unul dintre
motivele majore care ii determină să ia decizia de a emigra.

2) Brain -gain sau câștig de creiere
În anii 1990 studiul fenomenului brain drain a luat o turnură diferită și a trecut de la analiza cauzelor
emigrației lucrătorilor înalt ca lificați (push factors) la studiul cauzelor de atragere (pull factors) bazate
pe cererea și politicile create de țările de destinație special pentru profilul lucrătorului înalt calificat din
țările în curs de dezvoltare. Programe educaționale de atragere ( push) a persoanelor înalt calificate din
alte state și oferirea de avantaje substanțiale pe piața muncii au fost dezvoltate de țări cum sunt SUA,
Canada, Australia. La nivel european, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Olanda, Germania și recent
Belgia și F ranța sunt principalele țări cu politici agresive de atragere a forței de muncă în special din
Estul Europei . Însă studiile curente subliniază faptul că exodul/brain drain se balansează cu un altfel de
câștig pentru țara de origine.
Dacă literatura tradiț ională vedea exodul creierelor ca pe un blestem pentru țările în curs de
dezvoltare, în literatura post -modernă acesta este considerat un b eneficiu care conduce la câștig . Se
vorbește despre mai multe aspecte, cum ar fi faptul că mobilitatea cetățenilor di ncolo de granițele
naționale nu trebuie văzută ca o amenințare pentru statele de origine și că migranții pot reprezenta o
sursă de capital social, financiar, cultural si politic; despre migrația, de exemplu a românilor, ca un
proces de transformare de jos (impusă de migranți, familiile lor și prieteni); despre convergență la un

sistem de valori promovate de țările europene și nu ca ceva ce este impus de sta tul român ; despre
efectele reverse p ozitive cum sunt rețelele comerciale dar și rețelele profesionale create de specialiști
(medici, cercetători, IT -iști etc.) sau reț elele științifice numite și rețe le de creiere (brain networking ),
care presupun colaborări profesionale la distanță și sunt astfel un alt aspect pozitiv al exodului creierelor.
În aceste condiții, se observă că atât pentru țara de origine cât și pentru cea de destinație are loc brain
gain sau "câștigul de creiere".
Astfel, conceptul de brain drain nu mai trebuie privit în termeni absoluți. În contextul în care
comportamentul mi gratoriu al înalt calificaților permite alegerea țărilor de destinație, comunicarea facilă
cu membrii rețelei profesionale permite transferul de capital și informație, comunicarea cu familia și
prietenii permite transferul de obiceiuri, practici, informați i noi din țara de destinație în țara de origine
generând astfel un proces de învățare, de socializare cu țara d e destinație , brain drain nu mai poate fi
analizat ca un proces absolut în care o țară pierde și cealaltă câștigă.
De asemenea, este necesar a s e menționa că emigrația este un rezultat al dezvoltării economice, și nu
al lipsei acesteia: ”Imigranții nu provin din locuri sărace, izolate, deconectate de piețele lumii, ci din
regiuni și națiuni care suferă schimbări si o dezvoltare rapidă ca rezultat al incorporării lor în comerțul
global, rețelele de informație ș i producție.”
Mai mult, vestul Europei și astfel întreaga Uniune Europeană câștigă în permanență de pe urma
emigrației înalt calificaților dinspre țările central, est și sud -est europene, ast fel că ”emigrația înalt
calificaților este văzută ca un indicator de succes pentru întregul proiect european în car e libera
circulație este necesară integrării economice și astfel, creșterii veniturilor pentru cetățenii europeni ”

3) Migrația de revenire
Însă migrația de revenire reprezintă idealul pentru țările de origine. Această migrație este
definită ca “circulația creierelor” (brain circulation) și presupune dobândirea studiilor/cunoștiințelor
în străinătate, iar apoi obținerea unui loc de muncă în țara de origine . Câștigul ar proveni din
utilizarea/aplicarea/transferul experienței, capitalului educațional, profesional, uman, dar și
economic al lucrătorilor înalt calificați, dobândit în altă țară către țara de origine . Însă ca migrația de
revenire să aibă loc, emigranții reîntorși trebuie să dispună de oportunități reale de a dobândi un
statut social mai bun și opo rtunități de carieră mai bune. Dacă aceste oportunități ar apărea în țara lor
de origine, tendința este una de reîntoarcere, dacă nu, acești a aleg alta destinaț ie. În același timp,
cercetările arată că migrația de revenire este condiționată de progresul tehnologic din țara de origine

care permite aplicarea cunoștințelo r întro infrastructură adecvată și faptul că rețelele profesionale și
colabo rarea la distanță sunt preferate migrației de revenire în lipsa unor condiții adecvate pentru
muncă, a facilităților și a standardului de viață mai scăzut față d e cel dorit în țara de origine.
Studiile au arătat că legăturile de familie prezente în afara țării de origine nu au, pentru categoria
lucrătorilor înalt calificați, o influență majoră în găsirea unui loc de muncă în domeniu. Importanța
lor este destul de redusă comparativ cu migrația econo mică în care migranții urmează “ căile
batătorite” (beaten p aths) de familie în țara de destinație. Astfel, în lanțul migratoriu al oricărui
migrant au fost identificate două tipuri de legături/rețele: legături tari (strong ties) și legături slabe
(weak ties ). Familia, prietenii, reprezentă legăturile tari, iar leg ăturile slabe sunt reprezentate de
asociați, colegi de muncă, cunoștințe în domeniu. În cazul lucrătorilor înalt calificați, legăturile tari
sunt folosite foarte rar sau chiar deloc. În schimb, legăturile slabe sunt deseori vitale în traiectoria
profesiona lă a lucrătorilor înalt calificați.

IV. SOLU ȚII ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI PENTRU LIMI TAREA FENOMENULUI

Aspecte principale
 România urmărește mai multe inițiative pentru a -și moderniza sistemul său de
învățământ. Cu toate acestea, punerea în aplicare avansează cu diferite viteze, iar
măsurile de îmbunătățire a ratelor de participare și a calității învățământului nu au fost
întotdeauna corelate în mod corespunzător. O serie de inițiative promovează educația
civică.
 Deși în 2016 s -a înregistrat o creștere, cheltuieli le din domeniul educației rămân scăzute,
în special în învățământul preșcolar și școlar. Ambele domenii sunt importante pentru un
start în viață în condiții de egalitate și pentru combaterea părăsirii timpurii a școlii, care
rămâne o problemă.
 Echitatea în domeniul educației, decalajul dintre mediul rural și cel urban și incluziunea
romilor rămân provocări -cheie, cu consecințe asupra unei creșteri favorabile incluziunii și
asupra inegalităților în societate.
 Se depun eforturi pentru a îmbunătăți educația și formarea profesională (EFP) și pentru a
consolida legăturile dintre întreprinderi și universități, dar, în ansamblu, relevanța
educației pentru piața forței de muncă rămâne încă o provocare.

 Sistemul de învățământ și ansamblul competențelor forței de muncă nu țin pasul cu
cerințele unei economii moderne. Nevoia de sporire a nivelului de competențe rămâne
urgentă. Participarea la procesul de învățare în rândul adulților este foarte scăzută, în
special în rândul persoanelor slab calificate.

a) Modernizarea învățământului școlar
Părăsirea timpurie a școlii rămâne un aspect problematic. Aflat la un nivel de 18,1% în 2017,
numărul persoanelor care părăsesc timpuriu sistemul de învățământ și de formare profesională (cu vârste
cuprinse între 18 și 24 de ani) ră mâne unul dintre cele mai ridicate din UE. Acesta este cu mult peste
media la nivelul UE (10,6 %) și peste obiectivul național pentru 2020 (11,3 %). Rata este alarmant de
ridicată în zonele rurale (27,1 % ) și în rândul romilor (77% ). Un studiu recent (UNIC EF, 2017)
sugerează că numărul ridicat de persoane care părăsesc timpuriu sistemul de învățământ și de formare
profesională s -ar putea menține. Deși ratele abandonului școlar din învățământul primar și secundar
inferior au scăzut, în special în zonele rura le, proporția copiilor neșcolarizați a crescut.
Ratele de înscriere în învățământul secundar superior sugerează că unul din patru elevi fie nu își
continuă studiile în învățământul secundar superior (după clasa a opta), fie abandonează după absolvirea
învățământului obligatoriu (clasa a zecea). Studiul constată că, în pofida politicilor de îmbunătățire a
calității educației din ultimul deceniu, intervențiile au fost insuficient corelate, iar legătura cu creșterea
ratelor de participare rămâne slabă. Majori tatea măsurilor se axează pe abordarea barierelor sociale în
calea participării școlare și mai puțin pe creșterea calității e ducației oferite în școli .
România se află în prezent în plin proces de dezvoltare a unui mecanism de avertizare rapidă pentru
identificarea copiilor expuși riscului de abandon. Deși cu întârziere, au început să fie puse în aplicare
proiecte finanțate din Fondul social european (FSE) pentru a atrage cadre didactice motivate în școlile
dezavantajate și a aborda rata abandonului școlar . Deși calendarul opțiunilor de tip „a doua șansă”
pentru cursanții adulți a devenit mai flexibil, modul în care sunt elaborate astfel de opțiuni rămâne
neatrăgător.

b) Promovarea învățării în rândul adulților
Participarea și accesul la învățare în rândul adulților rămân foarte scăzute, în pofida necesității de
perfecționare și reconversie profesională a forței de muncă. Participarea la învățare în rândul adulților a
fost de 1,1 % în 2017, cu mult sub media UE de 10,9 %. Competențele digitale ale populației se

îmbunătățesc, dar rămân printre cele mai scăzute din UE: în 2017, doar 29 % din populație deținea cel
puțin competențe digitale de bază (față de media UE de 57 %).
Competențele forței de muncă sunt inadecvate pentru nevoile unei economii moderne . La f el ca în
multe alte țări, în România, automatizarea proceselor de producție determină cererea de niveluri mai
ridica te de abilități cognitive . Conform Studiului privind formarea profesională continuă, 26,7 % dintre
întreprinderile românești (UE -28: 72,6 %) au oferit cursuri de formare profesională angajaților lor în
2015, iar 21,3 % dintre angajați au participat la aceste cursuri (UE -28: 40,8 %). În 2015, majoritatea
întreprinderilor din România au indicat că principalele competențe necesare pentru dezvolta rea afacerii
lor sunt competențele de lucru în echipă, competențele tehnice, competențele practice și competențele
specifice locului de muncă.
Deși s -au luat anumite măsuri pentru a aborda Recomandarea Consiliului UE privind parcursurile de
actualizare a competențelor, rămân în continuare anumite provocări. Metodologia de creare de profiluri
ale solicitanților de locuri de muncă de către serviciul public de ocupare a forței de muncă s -a
îmbunătățit. Cursurile de competențe -cheie pentru persoanele slab cali ficate aflate în căutarea unui loc
de muncă au fost incluse în planul național de servicii publice de ocupare a forței de muncă, iar
clasificarea ocupațională a fost modificată pentru a include „lucrătorii necalificați” și a le oferi o
calificare de nivelu l 1.
Printre provocările care persistă se numără activitățile de informare a adulților inactivi; oferta
limitată de educație și formare nonformală; accesul restrictiv la programele de calificare profesională
pentru persoanele cu un nivel scăzut de calific are; un nivel insuficient de cunoștințe și de coordonare
între părțile interesate; monitorizarea, asigurarea calității și formarea personalului. Evaluarea actuală a
competențelor pe care se bazează programele de formare se bazează pe posturile vacante din trecut.
Acest lucru nu ia în considerare în mod suficient nevoile în continuă schimba re ale economiei .
Cadrul național al calificărilor din România a fost corelat cu Cadrul European al Calificărilor în
aprilie 2018. Acesta include toate nivelurile (opt) ș i tipurile de calificări din sistemul formal de educație
și formare, dar punerea sa în aplicare este încă într -o fază incipientă . Având în vedere aceste provocări,
recomandările spe cifice fiecărei țări i se solicită României, de asemenea, să își îmbunătățe ască
capacitatea de sp orire a nivelului de competențe.8

8 “Monitorul educației și formării 2018 Educație și formare România”
https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/document -library -docs/et -monitor -report -2018 -romania_ro.pdf ,
accesat pe 20 ianuarie 2020.

BIBLIOFRAFIE
Surse pdf
Douglas S. Massey, Joaquin Arango, Graeme Hugo, Ali Kouaouci, Adel a Pellegrino, J. Edward
Taylor: “Theories of International Migration: A Review and Appraisal”, presentation of IUSSP
Committee on South North Migration
Stefan Stanciugelu, Viorel Mihaila : “Al patrulea val: migratia creierel or pe ruta Romania –
Occident”, 2011
Tudorache C.: “ Evoluția fenomenului migrației în Europa, Economie teoretică și aplicată” Nr.
6/2006

Surse o nline
“Emigrația forței de muncă înalt calificate din România. O analiză a domeniilor cercetare –
dezvoltare, medicină și tehnologia i nformației și a comunicațiilor”
http://eminet.cdcdi.ro/sites/default/files/arps/images/projects/Emigratia%20fortei%20de %20munca%20i
nalt%20calificate.pdf , accesat pe 4 ianuarie 2020
“Migration in Europe: Lessons from the Past” , accesat pe 18 ianuarie 2020
www.europa.eu.int/comm/employment_social/fundamri/movement/studies
“Monitorul educației și formării 2018 Educație și formare România”
https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/document -library -docs/et -monitor -report -2018 –
romania_ro.pdf, accesat pe 20 ianuarie 2020.