Impactul Optiunilor Contabile Asupra Performantelor Financiaree la S.c. Vanuva Impex S.r.l

CUPRINS

Introducere

Într-o perioadă în care se vehiculează tot mai mult termenul de criză financiară, analiza impactului acesteia și consecințele impactului au devenit obiectivele majore al oricărei societăți.

Informația economică reprezintă un element indispensabil al progresului fiind prezentă în toate domeniile de activitate. În contextul dezvoltării economiei de piață și al sporirii gradului de complexitate al acesteia, informația economică trebuie să se dezvolte corespunzător, astfel încât să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a întreprinderilor și rezultatele activității economico-financiare.

Analiza economico-financiară are un rol important în realizarea acestor obiective, contribuind, prin metodele și tehnicile utilizate, la cunoașterea stării diferitelor fenomene, identificarea factorilor și cauzelor care provoacă anumite disfuncționalități și luarea măsurilor corespunzătoare pentru reglarea și optimizarea rezultatelor economico-financiare ale fiecărei întreprinderi.

Ansamblul unor tehnici de manipulare a unor situații financiare, o cosmetizare a imaginii companiilor cu scopul de a le prezenta într-un mod mai atractiv investitorilor sau potențialilor investitori constituie contabilitatea creativă, motivată de cerințele managerilor, rezultat al creativității profeșioniștilor contabili, rezultatul posibilităților de alegere permise de cadrul legal cât și de posibilitățile deschise de unele lacune și cusuri ale normelor contabile.

Lucrarea de față este alcatuită din două capitole, primul fiind o prezentare a firmei S.C. VANUVA IMPEX S.R.L. și organizarea sa internă, iar capitolul al doilea vizează prezentarea unor concepte și teorii referitoare la performanțele economico- financiare ale societății și modalitățiile de menținere pe piață.

În studiul de caz vom avea în vedere impactul opțiunilor contabile asupra performanțelor economico- financiare ale S.C. VANUVA IMPEX S.R.L..

CAPITOLUL I

Prezentarea generală a

S.C. VANUVA IMPEX S.R.L.

1.1. Prezentarea societății comerciale

Denumirea: S.C. VANUVA IMPEX S.R.L

Sediul social: Calea Ploiești, nr. 25, Târgoviște

Telefon: 0245/248562

Nr. înreg. ORC: J15/1435/2006

Cod fiscal: RO9823952

Forma juridică: persoană juridică română, societate cu răspundere limitată

1.2. Obiectul de activitate al societății comerciale

Societatea comercială are ca obiect de activitate principal 5147 – comerț cu ridicata al altor bunuri nealimentare, iar ca obiect secundar de activitate, următoarele:

5244 – comerț cu amănuntul al mobilei, al articolelor de iluminat și al altor articole de uz casnic;

5248 – comerț cu amănuntul în magazine specializate al altor produse;

5262 – comerț cu amănuntul prin standuri și piețe;

5263 – comerț cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine;

Import – export: cu toată gama de produse prevăzute în obiectul de activitate.

1.3. Istoricul societății comerciale

Societatea supusă analizei în lucrarea de față, S.C.VANUVA IMPEX S.R.L, se încadrează în categoria unităților plătitoare de impozit pe profit. Aceasta a fost constituită în anul 2009, dar și-a început activitatea în anul 2013. Profitul societății a crescut în fiecare an cu 5%.

Societatea a optat pentru obiectul de activitate comerț cu ridicata și cu amănuntul a figurinelor din plastic pentru decorarea grădinilor. Odată cu obținerea unor venituri tot mai mari în fiecare an și implicit creșterea profitului societatea a decis lărgirea gamei de produse. Această decizie a influiențat în bine veniturile societății și a dus la obținerea de noi colaborări.

Astfel, începând cu anul 2012 societatea si-a lărgit sfera de activitate, în sensul că s-a întreptat atât spre comerțul cu rulote turistice și comerciale, cât și către comerțul cu piese de schimb și accesorii pentru acestea, S.C.VANUVA IMPEX S.R.L fiind într-o continuă dezvoltare.

Societatea urmărește obținerea a cât mai multe noi colaborări, diversificarea gamei de produse precum și creșterea profitului. Pentru realizarea obiectivelor propuse, se efectuează studii și cercetări de piață, în vederea stabilirii nevoilor cererii de pe piața pe care acționează societatea, a ofertelor concurenților, cât și a potențialilor concurenți, în vederea stabilirii unor măsuri care să avantajeze societatea.

Aceste măsuri au avut în vedere întotdeauna satisfacerea cât mai bine a nevoilor clienților săi și lărgirea ariei de acțiune a ofertei unității, măsuri care într-un final conduc la dezvoltare pe plan economic și social a societății, creșterea ratelor de rentabilitate și performață, și implicit a profitului net.

1.4. Administrarea și conducerea societății comerciale

Adunarea Generală a Asociaților este organul de conducere al societății care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială.

Societatea este administrată de către cei 5 asociați, care au și funcția de administratori, cu următoarele atribuții:

angajează și concediază personalul;

stabilește drepturile și obligațiile personalului angajat;

elaborează și aprobă regulamentul interior de funcționare al societății prin care se stabilește îndatoririle și responsabilitățile personalului societății pe compartimente;

stabilește tactica și strategia de marketing;

stabilește strategia obiectivelor generale societății;

aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și a bilantul contabil;

alege și revocă membrii Consiliului Director;

aprobă înființarea sau desființarea de filiale;

modifică actul constitutiv și statutul;

1.5. Evoluția principalilor indicatori

După cum se poate observa din graficul de mai sus, societatea S.C.VANUVA IMPEX S.R.L este într-o continuă dezvoltare.

În primii doi ani de activitate, aceasta nu a avut schimbări majore în cadrul veniturilor, cheltuielilor și implicit a profitului, însă din anul 2007, anul în care și-a diversificat oferta și s-a orientat și către alte segmente de piață, veniturile societății au crescut considerabil determinând implicit, o creștere a profitului.

Începând cu acest an, după cum se vede și din tabelul și graficul prezentat, profitul unității crește considerabil de la un an la altul.

Deci, putem spune că strategiile de marketing – management, utilizate de unitate, au fost bine gândite și au condos societatea spre o postură tot mai favorabilă.

1.6. ORGANIGRAMA S.C. VANUVA IMPEX S.R.L.

CAPITOLUL II

IMPACTUL TEHNICILOR DE

CONTABILITATE CREATIVĂ ASUPRA SOCIETĂȚII COMERCIALE

2.1. Contabilitatea creativă. Aspecte generale

Calificată drept „arta de a crea provizioane“ (Pourqueri, 1991, pp. 72-75)”, „arta de a calcula beneficiile” (Lignon, 1989, pp. 17-20) sau „arta de a falsifica și truca un bilanț” (Bertolus, 1994, pp. 79-108) ori „de a prezenta un bilanț” (Gouin, 1991, p. 11), contabilitatea reprezintă știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori".

Obiectul general al științelor de gestiune îl reprezintă „studiul manierei de a conduce, de a dirija, de a structura și a dezvolta o organizație”.

Contabilitatea managerială are rolul de strângere a datelor (din surse interne și externe), de analiză și procesare, de interpretare și comunicare a informațiilor rezultate pentru utilizarea lor în cadrul organizațiilor pentru ca managementul să poată planifica, lua decizii și controla mai bine operațiile”.

Noul termen de „contabilitate creativă” are în vedere alegerea celei mai bune opțiuni contabile care să reflecte cât mai corect realitatea și interesul entității.

Folosită pentru prima dată de cabinetele anglo-saxone (creative accounting), contabilitatea creativă este preluată și în alte zone sub denumirea de contabilitate imaginativă sau contabilitate de intenție.

Contabilitatea creativă este conceptul utilizat în descrierea procesului de utilizare a cunoștințelor de către contabilii profesioniști cu scopul de a manipula cifrele incluse în conturile anuale.

Literatura de specialitate oferă contabilității creative o multitudine de definiții, dintre care redăm pe cele mai importante, din punctul nostru de vedere:

"Ansamblul tehnicilor, opțiunilor și libertăților lăsate de textele contabile care, fără a se îndepărta de la norme și de la exigențele contabile, permit conducătorilor de întreprinderi posibilitatea de a jongla rezultatul sau de a modifica aspectul documentelor contabile de sinteză".

"o manieră de utilizare a regulilor, însa flexibilitatea și imprecizia acestor reguli fac ca situațiile financiare să fie diferite de cele care ar fi rezultat prin respectarea strictă a regulilor".

"un ansamblu de procedee vizând modificarea nivelului rezultatului (creștere sau reducere) sau a prezentării situațiilor financiare, fără ca aceste obiective să se excludă mutual".

"tehnică de prezentare a conturilor anuale ale societăților, permițând afișarea unei imagini mai favorabile a rezultatelor și bilanțului".

"instrument de ameliorare a conturilor anuale, un suport și o consecință a ingineriei financiare și fiscale".

"transformarea cifrelor contabile din ceea ce sunt ele de fapt în ceea ce preparatorii doresc, pentru a obține avantaje din regulile existente sau din ignorarea unora sau a tuturora".

Conform lui B. Colasse, contabilitatea creativă sau "imaginativă" reprezintă acele practici de informare contabilă situate la limita legalității anumitor socetăți comerciale care caută să îmbunătățească imaginea conferită de contabilitatea performanțelor și situațiilor economice și financiare, "jucându-se" cu normalizarea și reglementarea.

Griffiths afirmă că “orice firmă își truchiază beneficiile. Documentele de sinteză publicate se întocmesc pe baza unor registre care au fost <<aranjate>>, de o manieră delicată, uneori chiar ciopârțite. Cifrele prezentate investitorilor au fost în întregime manipulate cu scopul de a-i proteja pe cei vinovați (gestionarii).”

Naeser concluzionează că, contabilitatea creativă înseamnă „procesul prin care, dată fiind existența unor breșe în reguli, se manipulează cifrele contabile și, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare și divulgare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc”.

Feleagă și Malciu definesc contabilitatea creativă fiind „procesul prin care profesioniștii contabili își folosesc cunoștințele în scopul manipulării cifrelor incluse în conturile anuale”.

Concluziile ce decurg din definițiile prezentate anterior sunt:

a) obiectul contabilității creative este constituit de modificarea prezentării conturilor, având ca scop ameliorarea dar și deteriorarea, îndeosebi când este vorba de minimizarea rezultatului, cum ar fi pentru eludarea anumitor exigențe fiscale.

b) o a duua consluzie este dată de interesul manifestat în acceași măsură atât pentru conducatorul ei, cât și pentru întreprindere. Aceasta poate avea ca obiectiv, la nivelul conducătorului întreprinderii, prevenirea unor "raiduri" bursiere, creșterea remunerării sale ori permiterea unei cât mai bune comunicări șn relația cu acționarii acesteia. În ceea privește întreprinderea, contabilitatea creativă are în vedere îndeosebi reducerea vizibilitatii politice și a constrângerilor financiare externe, minimizarea sarcinii de impozit.

Contabilitatea creativă respectă litera și spiritul legii și normelor contabile, dar nu le incalcă. Teoreticienii consideră faptul că, contabilitatea creativă este din ce în ce mai răspândită și are un caracter negativ.

„Diferite forțe exercită o influență asupra conturilor și una și mai puternică asupra rezultatelor. Centrul de interes al fiecărui grup de actori generează o motivație pentru gestionarea cifrelor contabile”.

2.2. Factorii generativi ai contabilității creative

Factorii care au determinat dezvoltarea fenomenului de contabilitate creativă pot fi considerați a fi:

contextul crizei economice ce a determinat acuitatea concurenței;

degradarea rezultatelor și a situației financiare ce constituie factori de conjunctură;

necesitatea acerbă de finanțare, respectiv necesitatea de a respecta anumiți indicatori, precum rezultatul pe acțiune, rata îndatorării, în situația unor fonduri proprii insuficiente;

presiunea în creștere asupra societăților comerciale ce avea în vedere comunicarea de rezultate cât mai bune, presiune exercitată îndeosebi de analiști și investitori, precum și necesitatea de asigurare a unui curs stabil la lansarea societăților private în dorința de a fi cât mai bine cotate pe piață.

Printre alți factori mai pot fi cotați eterogenitatea referențialelor și armonizarea în curs tradusă printr-un spațiu de libertate și de decizii lăsate de către fiecare organism normalizator, insuficiența normelor contabile etc..

,,Situațiile financiare se identifică ca victimă și contabilitatea creativă ca armă a crimei.”

2.3. Tehnicile contabilității creative

Fără a impune anumite limite, pot fi identificate o multitudine de tehnici creative, după cum urmează:

1) regulile și normele contabile oferă posbilitatea societăților comerciale să poată face o alegere între diferitele metode de contabilizare, cum ar fi, spre exemplu, referențialul internațional ce oferă posibilitatea contabilizării costurilor îndatorării prin utilizarea metodei rezultatului și metodei capitalizării. În acest fel, o societate comercială poate alegă politica contabilă ce îi poate oferă imaginea perfectă. Dieter și Watt au argumentat că principalul motiv al creșterii popularității finantării „în afara bilanțului” este faptul că în present, contabilitatea datoriilor nu este dotată cu instrumente conceptual capabile să facă față unor metode sophisticate de finanțare.

2) un alt factor ce se pot constitui în practici ale contabilitatii creative sunt tranzacțiile artificiale. Acestea se realizează atât prin mutarea profitului între diferite perioade contabile cât și prin manipularea cifrelor contabile. Un exemplu în acest senms este operația de lease-back. Explicitat, aceasta înseamnă că, o societate vinde un activ unei bănci, ulterior acesta fiind preluat, concomitent, print-un contract de locație, sub o astfel de tranzacție, prețul de vânzare putând fi fixat deasupra sau sub valoarea curentă a activului, întrucât diferența poate fi compensată prin creșterea sau reducerea chiriilor.

3) estimarile contabile ce pot lasa spațiu realizării de manipulări. Există momente și situații în care compania este forțată să apeleze la doi evaluatori: evaluatorul X, ce poate avea un punct de vedere optimist, respectiv evaluatorul Y ce ar avea un punct de vedere distinct, respectiv pesismist. În această situație, "contabilul creativ" poate determina realizarea unei evaluării în funcție de interesele avute în vedere, realizând o alegere între opiniile evaluatorului X sau Y. Durata de viață contabilă este stabilită potrivit cu IAS 16. Atitudinea pesimistă ori optimistă a expertului evaluator referitoare la estimarea duratei de viață economică utilă poate crea spațiu oportunității de subiectivism și contabilitate creativă.

4) imaginea dorită din conturi, poate fi oferită de tranzacțiile veritabile. Se poate presupune o afacere ce constă într-o investiție de l00.000 u.m., la cost istoric ce poate fi vândută pentru suma de 300.000 u.m. la costul actual. Managerii afacerii pot decide în ce an vor vinde investiția, în scopul augmentării profitului.

2.4. Efecte ale utilizării tehnicilor contabilității creative

Utilizarea tehnicilor contabilității creative are ca scop distorsionarea informațiilor publicate, ceea ce presupune că societatea comercială poate profita de breșele existente în normele și regulile contabile, dar și de flexibilitatea acestora pentru atingerea țelului final.

Cu toate că între contabilitatea creativă și încălcarea deliberată a legii (fraude) există o diferentă evidentă, cele două fenomene apar în condiții de dificultate financiară a societăților comerciale, având ca fundament intenția de a frauda.

Unul din efecte, prin aplicarea principiului prudenței sau a principiului conectării cheltuielilor la venituri, are loc majorarea sau diminuarea veniturilor, ceea ce poate determina grăbirea sau incetinirea recunoașterii veniturilor.

Normele contabile pot lăsa o anumită marjă de manevră în cuantificarea cheltuielilor ce apartin unui exercitiu, astfel, o durată mai mare sau mai mică de amortizare ar afecta mărimea rezultatului, iar în mod similar, pot fi analizate provizioanele și posibilitatea activării anumitor cheltuieli, pentru anumite active, indicându-se doar numărul maxim de ani în care trebuie amortizate. Drept rezultat, un alt efect este majorarea sau diminuarea cheltuielilor.

Conform normei IAS 37, un provizion se înregistrează doar atunci când întreprinderea trebuie să facă față unui ,,angajament de a transfera avantaje economice, ca o consecință a unor evenimente trecute, și când provizionul poate fi estimat.

„Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli necesită estimări, creând astfel condiții pentru netezirea rezultatelor. Astfel, umflarea provizioanelor în anii beneficiari diminuează rezultatul, iar dezumflarea provizioanelor în anii deficitari majorează rezultatul. De asemenea, în anumite situații, societățile își pot netezi rezultatele evitând provizionarea riscurilor”.

Modificarea veniturilor și cheltuielilor, ce au ca efect majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor, afectează mărimea rezultatului și, în consecință, mărimea rezervelor, modificându-se și valoarea fondurilor proprietarilor și toate ratele calculate pe baza acestora.

Stocurile pot fi evaluate prin diferite metode și, astfel, valoarea lor poate fi diferită, cu efecte corespunzătoare asupra contului de profit și pierdere. Modificările respective afectează mărimea activelor curente și necurente, precum și indicatorii calculați pe baza acestora. Flexibilitatea, cu privire la calculul amortizării și provizioanelor, oferă posibilitatea diminuării sau majorării valorii nete a activelor, un alt efect al contabilității creative.

În anumite state, normele și regulile contabile oferă posibilitatea regularizării anumitor datorii, pe un interval de timp, cum ar fi cele referitoare la pensionare. Drept urmare, o companie interesată în majorarea rezultatului va proceda la repartizarea datoriei pe o perioadă maxim permisă. Acesta are ca efect ceea ce numim majorarea sau diminuarea datoriilor.

Un alt efect este reclasificarea activelor sau datoriilor. Exemplu: în funcție de intenția companiei, pentru titlurile care necesită a fi înscrise în activele curente sau în activele necurente, înregistrarea într-o categorie sau alta afectează ratele calculate pe seama acestora, astfel că, uneori, pot exista dubii în ceea ce priveste încadrarea unui element într-o anumită categorie.

Există părti în anexă în care se pot include în mai multe sau mai puține informații, lipsa informațiilor relevante pot afecta deciziile utilizatorilor externi, ceea ce determină manipularea informațiilor.

Criteriile folosite în prezentarea informațiilor contabile pot să constituie o portiță pentru manifestarea creativității, cum ar fi, spre exemplu, alegerea unei scale vericale sau orizontale într-un tabel ce poate modifica substanțial impresia despre datele structurate în acesta. Acesta are ca efect prezentarea informațiilor.

În consecință, cu toate că nu este ilegală utilizarea contabilității creative, aceasta arată faptul că, aflați sub presiune financiară, managerii caută soluții fară a-și mai pune problema respectării unor standarde etice.

Altfel spus, minciuna ori adevărul spus pe jumătate pot fi considerate ca susceptibile de posibile fraude.

2.5. Impactul utilizării tehnicilor contabilității creative în cadrul unei firme

Pentru descrierea procesului prin care profesioniștii contabili își folosesc cunostințele în scopul manipulării imaginii în conturile anuale, se utilizează contabilitatea creativă.

Cercetătorul britanic J. Argenti a invocat pentru prima dată termenul de contabilitatea creativă, respectiv în literatura din anul 1973, precizând că aceasta este un indiciu prevestitor de criză, autorul stabilind o legatură directă între declinul afacerilor, incompetența managerilor și practicile de contabilitate creativă.

Contabilitatea creativă presupune folosirea imaginației profesioniștilor contabili pentru a traduce acele inovații economice, juridice și financiare pentru care, în momentul apariției lor, nu existau soluții contabile normalizate, și, pe de altă parte, montajele care decurg din aceasta inginerie financiară fiind inițiate în funcție de incidența lor asupra bilanțului și rezultatelor companiei.

CAPITOLUL III:

STUDIU DE CAZ

Acceptiunea și interesul masurării performanțelor întreprinderii, pe baza soldurilor intermediare de gestiune

Performanța reprezintă acea permanent procupare a tuturor actorilor economici.

Percepția ei este destul de diferită, în funcție de interesele specific ale fiecăruia. De aici pleacă motivul pentru care, în prima parte a acestui capitol sunt detaliate și prezentate diferitele accepțiuni ale performanței în domeniul gestiunii. Interesul masurării acestor performanțe, referințele și instrumentele de măsurare, se află în legătură strânsă cu obiectivele vizate de întreprindere și de partenerii acesteia.

Performanța este un concept de referință atât în abordările teoretice cât și o preocupare permanent în acțiunea practică. Măsurarea performanțelor reprezintă o direcție de interes principal și prioritar pentru normalizarea contabilă internațională.

Într-o accepțiune generală, performanța este asociată cu reușita și anume succesul într-un anumit domeniu; în cele mai multe cazuri, cuvântul performanț este atribuit rezultatului pozitiv al unei acțiuni , rezultatului bun obținut într-un domeniu privat de activitate.

Rezultatul măsurării perfomanțelor este fiabil dacă eroarea sistematică este minimă, iar măsura obținută este apropiată de adevărata valoare.

Interesul general al preformanței rezultă din faptul că:

Dă posibilitatea celor interesați să cunoască stadiul de avansare în desfașurarea anumitor acțiuniș;

Permite aprecierea rezultatelor obținute, în raport cu eforturile depuse;

Poate servi la justificarea anumitor mijloace suplimentare;

Angajamentele fiecăruia sunt concretizate la ameliorarea gestiunii.

3.1. Criteriile de apreciere a performanțelor:

Criteriile de evaluare și stabilire a performanțelor au un caracter dinamic. Fiecare epocă are un criteriu preferențial de evaluare. Aprecierea acestor performanțe și a capacității întreprinderii de a crea bogăție prin intermediul “ taliei”și a mărimii acesteia, s-a dovedit a fi irealistă. Am asistat în timp la dezmembrările conglomeratelor mari în distincte unități.

Mărimea a lăsat locul unui alt criteriu de apreciere a performanțelor, ceea ce numim noi “ profitul”. Acesta reprezintă un sold care rămâne întreprinderii dupa achitarea cheltuielolor.

Profitul , ca indicator de performanță, are o serie de limite, unele legate de diferitele distorsiuni impuse de principiile contabile clasice iar altele legate de incapacitatea acestuia de a reflecta diferitele niveluri de risc dintr-o întreprindere.

Începând cu anul 1990, în SUA și cu anul 1995 în Europa, luăm parte la impunerea și proliferarea indicatorilor ce evidențiază procesul de creare de valoare: EVA. MVA, CVA.

Dinamica criteriilor de performanță

Tabelul 2.1.

Astăzi, analiștii sunt preocupați de măsurarea performanței durabile a întreprinderii.

Tabelul următor relatează tipurile de indicatori cu semnificație în masurarea realizării tuturor obiectivelor dezvoltării durabile:

Indicatorii performanțelor în condițiile dezvoltării durabile

Tabelul 2.2.

3.2. Profitul

Veniturile și cheltuielile sunt definite ca elemente directe de măsurare a profitului. Din punct de vedere patrimonial, cheltuielile și veniturile ar putea fi definite astfel: “ veniturile corespund unor creșteri ale valorilor patrimoniale, în timp ce cheltuielile conduc la o diminuare a acestora”.

Veniturile sunt:

Elemente care atestă o evoluție a beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile;

Care se concretizează în creșteri de capital propriu;

În structura veniturilor, conform IAS, atât veniturile cât și cheltuielile sunt legate de îndeplinirea obiectului de activitate al întreprinderii.

Informatiile prezentate de tabloului SIG sunt utile managerilor firmei și investitorilor de capital.

Rezultatul scăderii mai accentuate a producției exercitiului decât cea a consumurilor intermediare este reprezentată de diminuarea VA în 2014. Scăderea producției exercitiului este cauzată în special de micșorarea producției vândute, lucru care a dus la efecte nefavorabile asupra profitului .

În anul 2014, excedentul brut din exploatarea a înregistrat o diminuare ca urmare a scăderii valorii adaugate.

În același an, s-a înregistrat o scădere a rezultatului de exploatare reflectând asupra activității din exploatare o înrăutățire.

Tot în 2014 s-a înregistrat o pierdere din activitatea curentă, din cauza cheltuielilor financiare foarte mari. Activitatea din 2014 cunoaște o scădere cu 1.402.582 mii lei .

Astfel, întreprinderea înregistrează o reducere a profitului .

În cadrul analizei,principalele obiective constau în studierea și interpretarea a trei dimensiuni financiare: rentabilitate, lichiditate și structura financiară.

1. Ratele de rentabilitate reflectă caracteristicile economice și financiare ale întreprinderii, cît și compararea performanțelor industriale și comerciale ale acestora.

Rezultatele obținute sunt măsurate cu ajutorul ratelor de rentabil itate în raport cu activitatea întreprinderii (rentabilitatea comercială) și a mijloacelor economice (rentabilitatea economică) sau financiare (rentabilitatea financiară).

Indicatori de rentabilitate

3.3. Analiza ratei rentabilității comerciale:

Rata rentabilității comerciale reprezintă eficiența activității comerciale a întreprinderii, asigurând astfel o legătura între profitul și cifra de afaceri netă. În literatura de specialitate cele mai utilizate rate de rentabilitate sunt următoarele:

a)

b)

c)

unde: = rata rentabilitatii comerciale

= rata rentabilitatii comerciale nete

= Rata marjei brute din vanzari

= cifra de afaceri neta

= profit aferent cifrei de afaceri nete

= profit operational

= profit net

În ceea ce privește întreprinderilor mari romanesti, este recomandată, prezentarea situațiilor financiare a anumitor indicatori, prin intermediul legislației actuale din domeniul contabilitatii, care reflectă performanțele economico-financiare ale acestora, printre care și rata marjei brute din vânzări.

În caracterizarea performantei la nivel microeconomic, principala limită a acestor rate de rentabilitate este generată de calculul pe baza profitului contabil, astfel va fi influențată semnificativ de politicile și practicile contabile utilizate de întreprindere .

Analiza factoriala a ratei rentabilitatii comerciale se poate efectua pe baza modelelor:

I.

II.

Rata marjei brute din vânzări reprezintă ponderea profitului operațional în cadrul cifrei de afaceri nete. Rata de rentabilitate reflectă politica comercială a întreprinderii și nivelul capacității acesteia de a controla costurile de producție. Nivelul marjei de profit depinde de natura activității, performanțele acesteia ,dimensiunea, capacitatea tehnică si dimensiunea, cota de piața deținută, mediul concurențial național și internațional etc.

Pentru analiza de tip factorial vom utiliza modelul de analiza al ratei marjei brute din vânzări:

Nivelul ratei rentabilitatii comerciale este influentat de structura productiei vandute, costul de productie unitar si pretul mediu de vanzare (exclusiv TVA).

Metodologia de cuantificare a variatiei ratei marjei brute din vanzari si a influentelor factorilor, este urmatoarea:

2,40 – 5,9 = – 3,5

Influența modificarii structurii productiei vandute:

g = (1- 20.972.255 / 20.955.704 )*100 – 5,9 =

g = 1,1 %

Influentei modificarii preturilor de vanzare pe produse:

p = (1 – 20.972.255 / 25.356.402 ) 100 – 0,07 =

p = +10,29 %

Influentei modificarii costurilor de productie pe produse:

c = (1- 24.747.610 / 25.356.402 )*100 – 17,29 =

c = – 14,889 %

Este constatată reducerea ratei marjei brute din vânzări cu aproximativ 24% în anul 2014 în comparație cu anul 2013. Scăderea ratei a fost determinată de influențele negative datorate creșterii costurilor de productie. Contribuția nefavorabilă a modificării structurii cifrei de afaceri nete reprezintă efectul majorării ponderii produselor mai puțin profitabile decât media pe întreprindere în anul anterior.

Creșterea prețurilor de vânzare contribuie pozitiv la rata marjei brute cu 10,29 % reflectând în acest fel, efectul îmbunătățirii calității produselor și serviciilor, politicii comerciale a întreprinderii.

Apreciem că dinamica similară a costurilor de producție pe produse și a prețurilor de vânzare a acestui factor asupra ratei marjei brute din vânzări, nu a fost generată de îmbunătățirea calității produselor și serviciilor sau alte cauze, ci de efectul inflației, ceea ce a dus direct la creșterea cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumate, cheltuielilor cu personalul, cheltuielilor administrative, precum și a celor de desfacere etc.

Micșorarea ratei marjei brute din vânzări, reprezintă diminuarea randamentului activității comerciale a întreprinderii și insuficiența controlului costurilor aferente vânzărilor.

3.4. Analiza ratei rentabilității economice :

Rata rentabilității economice, una dintre cele mai importante rate, pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe.

Literatura de specialitate oferă mai multe modalități de calcul pentru rata rentabilității economice (Re):

sau

Re = Profit / At ; Rc = Profit / CA

Re = Re1 – Reo = 18,9 – 16,7 = 2,23

Re = 2,23

Influenta modificarii randamentului activelor imobilizate:

= (5,9 / 1,66163 –16,7) = 3,55073 – 16,7 = – 13,1492 %

Influenta modificarii rotatiei activelor circulante:

= 5,9 / 1,775035 + 13,1492 =3,3238+13,1492= + 16,473%

Influenta ratei rentabilitatii comerciale:

=45.011.802 / 25.356.402 = 1,775

Nivelul rentabilității economice cunoaște o scădere de 2,23 % datorată influențelor negative ale randamentului activelor imobilizate, activelor circulante și rentabilității comerciale.

Diminuarea randamentului activelor imobilizate cu 13,149 % și creșterea randamentului activelor circulante cu 16,473 % reflectă ineficiență în utilizarea activelor.

3.5. Analiza ratei rentabilității financiare:

10,87 %

1,43 %

Rf = Rf1 – Rf0 = 1,431 – 10,68% = – 9,44 %

Randamentul capitalurilor proprii este masurat de rata rentabilității financiare.

Analizând cele două perioade, putem observa că rata rentabilității financiare a scăzut de la o perioadă la alta cu 0,4825 ceea ce reprezintă o situație nefavorabilă.

Influența vitezei de rotație a activelor totale:

(29.552.938/49.016.928)*( 36.778.554 / 12.667.940 )*( 1.376.508 /20.508.526) –

– 0,1068 % = (0,60*2,90*6,71) – 10,687 =

11,67 % – 10,687 = 0,82 %

+ 0,82 %

Influența factorului de multiplicare a capitalului propriu:

(29.552.938/49.016.928) *(49.016.928/12.489.224)*( 1.376.508/20.508.526) –

– 0,11748 = (0,60291 * 3,9247 * 0,06711)*100 – 11,67 =

15,80085 – 11,67

+ 4,13 %

Influența profitului net la 1 leu venituri totale:

1,413 – 15,80085

– 14,39 %

Analizând cele două perioade, se constată că rata rentabilității financiare s-a diminuat de la o perioadă la alta cu 9,44 %.

Viteza de rotație a activelor totale a condus la reducerea ratei rentabilității financiare cu 14,39 %, reflectând ineficiență în utilizarea activelor. Pentru bună interpretare, se recomandă analiza vitezelor de rotație pe principalele categorii de active, mai exact, activele imobilizate și activele circulante.

3.6. Analiza performanțelor financiare:

Analiza corelației FR-NFR-TN:

Obiectivul situațiilor financiare este acela de a furniza informații în ceea ce privește, poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare ale întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

În urma acestei analize, se poate stabili un diagnostic asupra situației financiare și rentabilității întreprinderii, care să permită confirmarea, determinarea sau infirmarea punctelor tari sau a celor slabe, în manifestarea întreprinderii: de investiții, de exploatare, de trezorerie și de finanțare.

Pentru această analiză financiară regrupăm pozițiile din bilanțul contabil, obținând bilanțul financiar.

Conform acestui tablou voi calcula cele trei mase ale bilanțului:

Fondul de rulment financiar = Capitaluri permanente – Activ imobilizat

FRF 2013 = 67 427 940 000 – 16 741 648 000 = 50.686.292.000

FRF 2014 = 67 428 000 000 – 15 510 342 000 = 51.917.658.000

Nevoia de fond de rulment = Stocuri și creanțe – Datorii de exploatare

NFR 2013 = 19 423 726 000 – 20 741 546 000 = – 1.317.820.000

NFR 2014 = 29 345 660 000 – 28 517 452 000 = 828.208.000

Trezoreria = FRF – NFR

TN 2013 = 50.686.292.000 + 1.317.820.000 = 52.004.112.000

TN 2014 = 51.917.658.000 – 828.208.000 = 51.089.450.000

În perioada 2013 – 2014 FRF este pozitiv , întreprinderea putând astfel, să-și acopere nevoia de investiții din capitalurile permanente.

Ratele de lichiditate sau trezoreria:

SITUAȚIA RATELOR DE LICHIDITATE

CONCLUZII

Deși poate fi considerată o tehnică tentantă companiilor, contabilitatea creativă este de fapt o tehnică considerată purtătoare de costuri. Chiar dacă, atragerea de investitori și resurse este mai ușoară, prin apelarea la această inginerie, interpretarea informațiilor furnizate de contul de rezultate trebuie să fie făcută cu o mare atenție, ținând cont de faptul că pentru manipularea acestora, întreprinderile dispun de multiple mijloace, astfel că practicarea contabilității creative poate conduce la consecințe devastatoare.

Contabilitatea creativă, se poate concluziona, că reprezintă o cosmetizare a imaginii companiilor, respectiv ansamblul unor tehnici de manipulare a situațiilor financiare, având scopul de a le prezenta într-un mod mai atractiv investitorilor sau potențialilor investitori.

„Contabilitatea creativă nu încalcă legea și normele contabile. Ea respectă litera dar, evident, nu și spiritul acestora… Nu există nici un dubiu asupra caracterului negativ al contabilității creative. Ea distorsionează rezultatele și poziția financiară referitoare la întreprinderie și, dacă le dăm crezare teoreticienilor, devine o practică din ce în ce mai utilizată…”

Pentru a fi totuși utilă în luarea deciziilor economice, informația se adresează utilizatorului avizat, care are un volum rezonabil de cunoștințe în domeniul economic și cunoscător al efectelor asupra calității profiturilor.

BIBIOGRAFIE

LUCRĂRI GENERALE ȘI SPECIFICE

ARTICOLE