Impactul Modificarilor Antropice Asupra Mediului In Judetul Galati

Impactul modificarilor antropice asupra mediului in judetul Galati

1.Introducere – Localizarea geografică a județului Galați

Judetul Galati face parte din Regiunea de Dezvoltare 2 Sud-Est (constituita în baza Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala în România), care cuprinde de asemenea judetele Braila, Buzau, Constanta, Tulcea si Vrancea.

De asemenea, județul face parte din Euroregiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) și este parte componentă a Zonei Economice Libere "Galați-Giurgiulești-Reni".

Din punct de vedere istoric, județul este inclus in provincia tradițională Moldova.

Judetul Galati are o suprafata totala de 4.466,3 km2, reprezentând 1,9% din suprafata României.

Ca pozitie geografica, judetul Galati se înscrie în aria judetelor pericarpatice-dunarene, fiind situat în partea cea mai sudica a Moldovei, la confluenta a trei mari ape curgatoare – Dunarea, Siretul si Prutul – în sectorul fluvio-maritim al tarii.

Coordonatele geografice ale judetului sunt 45025’- 46010’ latitudine nordica si 27020’ – 28010’ longitudine estica.

Judetul Galati are urmatoarele vecinatati:

N – judetul Vaslui;

E – Râul Prut, granita cu Republica Moldova;

S – Fluviul Dunarea, judetul Tulcea;

Sud-Vest- Fluviul Siret, judetul Braila,

Vest-Nord-Vest- Fluviul Siret, judetul Vrancea.

Prin pozitia sa la exteriorul arcului carpatic, judetul Galati ocupa zona de întrepatrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeana, sud-europeana si nu în ultimul rând central-europeana, ceea ce se reflecta fidel atât în conditiile climatice, în învelisul vegetal si de soluri, cît si în structura geologica a reliefului.

Figura nr. 1- judetul Galati

Judetul Galati reprezinta un nod important de circulatie teritoriala, generat de sisteme de cai de comunicatii rutiere, navale si feroviare, prin amplasarea geografica, existenta zonei libere, accesul la cele trei tipuri de cai de comunicatii asigurând legaturi la nivel regional.

Principalele cai rutiere ce strabat judetul Galati sunt reprezentate de drumuri nationale si europene, dupa cum urmeaza: DN 24 Marasesti (DN2) – Tecuci – Bârlad – Vaslui – Iasi – Sculeni – Granita RM, DN 25 Galati – Tecuci (DN24), DN 26 Galati – Murgeni (DN24a), E 581 Galati-Tecuci.

2.Istoricul cercetarilor

2.1. Lucrări ce vizează spațiul analizat

Pentru realizarea lucrarii am analizat:

in primul rand documente de sinteza, buletine de analiza, diverse sinteze existente la Agentia pentru Protectia Mediului Galati (rapoarte anuale, lunare, afisate pe situl http://apmgl.anpm.ro/) din anul 2005,

documente de organizare a teritoriului pentru judetului Galati: Planul de amenajare a teritoriului judetul Galati, Planul de dezvoltare locala, Planul judetean de gestionare a deseurilor, diverse planuri si proiecte implementate sau in curs de implementare in judetul Galati,

diverse documente/ informatii pentru judetul Galati: surse de poluare industriala, informatii si date statistice, etc.

Nu am identificat lucrari similare.

2.2. Date istorice ale județului

Teritoriul județului Galati poartă mărturii materiale ale prezenței omului din timpuri străvechi, preistorice. Analiza succesiunii și repartiției dovezilor arheologice de cultură materială arată că teritoriul județului a fost populat și a intrat pe circuitul folosinței umane din timpuri preistorice.

Cele mai vechi vestigii umane în ținutul Covurluiului aparțin paleoliticului final și epipaleoliticului. Culturile paleolitice sunt localizate la Berești și la Cavadinești. Paleoliticul superior a fost pus în evidență în nordul județului, pe moșiile așezărilor Pleșa, Puricani, Crăiești, Bălăbănești, Șipote, Rădești, Băneasa, Suceveni.

În succesiunea strategică arheologică au fost localizate și așezări din neoliticul vechi, aparținând culturii Criș, ce apar sub formă de așezări neîntărite. Urmele acestei culturi au fost descoperite la Negrilești și la nord de Tecuci, pe valea Bârladului, la Munteni. La Berești au fost puse în evidență urme ale culturilor Precucuteniene și Cucuteniene. Cultura Precucuteniană este reprezentată prin ceramică pictată bicromă și tricomă la Stoicani, Măstăcani, Smulți, Drăgănești, Băneasa, Suceveni. Cetățuia de la Stoicani arată, prin resturile culturii materiale, ocupațiile vânătorești, de creșterea animalelor și de cultură a plantelor, practicate de locuitorii acestui teritoriu, ca și unele meșteșuguri casnice, ca de exemplu olăritul, torsul, țesutul.

Continuitatea populației este dovedită de culturile materiale aparținând perioadei de tranziție spre epoca bronzului, reprezentate prin așezări de tip "Sălaș" la Stoicani.
Epoca fierului a lăsat numeroase urme materiale descoperite și cercetate în peste 15 localități actuale, arătând pătrunderea unor influențe ale civilizației grecești dinspre Dobrogea. Astfel, ceramică și monede grecești au fost descoperite la Galați, Barboși și Frumușița, iar la Galați se pare că a existat chiar o așezare grecească. Vestigiile arheologice permit reconstituirea unui ax al pătrunderii civilizației și culturii materiale grecești pe direcția Histria- gura Siretului- Barboși- Poiana (Tecuci)- Trotuș- Oituz, ceea ce demonstrează intensitatea activității materiale și spirituale a autohtonilor.

Cultura geto-dacică este reprezentată prin așezări localizate pe vetrele actuale de la Galați și Frumușița și prin așezarea Piroboridava (Poiana, comuna Nicorești).

Viața romană a fost deosebit de intensă. Castrul militar de la Barboși și așezarea civilă de pe vatra Galaților de azi întrețineau legături comerciale cu Moesia Inferioară și cu Grecia și Asia Mică pe Dunăre și Pontul Euxin.

Numeroase urme materiale pun în evidență și perioada migrației popoarelor, care au lăsat urme și în toponimia acestor locuri.

În secolele X-XIII se înscriu și pe teritoriul actual al județului Galați forme ale feudalismului timpuriu, strâns legate de influența bizantină, fapt atestat de numeroase monede bizantine descoperite. În secolele XV-XVI sunt atestate de documente istorice scrise, numeroase așezări, ca de exemplu Blăjerii de Jos (1448), Liești (1495), Șerbăneștii (1430), Buceștii (1548), Drăgănești (1575) etc., iar în secolul al XVII-lea Umbrărești (1649), Salcea (1695), etc.

Pe harta lui Dimitrie Cantemir din Descriptio Moldaviae sunt consemnate așezările Nicorești, Poiana, Piscu, Corod, Oancea, Adam, Tulucesti, Foltești, Tecuci, Galați.

La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea apar sloboziile, care duc la îndesirea rețelei de așezări rurale, din care astăzi s-au păstrat Slobozia Băneasa, Slobozia Oancea,  Slobozia Conachi și Slobozia Corni.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au ivit așezări rurale noi ca urmare a creșterii producției marfă de cereale după 1859, a reformei agrare din 1864 și după împroprietărirea din 1879.

Diferitele forme de populare- migrațiile, păstoritului agricol, infiltrațiile lente și colonizările, imigrările (lipoveni, greci, bulgari, armeni, evrei etc.) au contribuit la modificarea structurii demografice a județului. Astfel, popularea a fost stimulată de dezvoltarea agriculturii, de liberalizarea comerțului, de intensificarea circulației, de procesele de împroprietărire.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, au avut loc frământări social-politice și conflicte numeroase. Acestea au contribuit la accelerarea procesului de destrămare a relațiilor feudale și la apariția și accentuarea relațiilor de producție capitaliste.

Masele populare din județ au acționat în mișcarea antiotomană din anul 1821 și în aceea revoluționară de la 1848.

Participarea activă a populației din fostele județe Covurlui și Tecuci la lupta pentru unirea principatelor a fost determinată, în bună parte, de faptul că aici au trăit și activat patrioți înflăcărați ca Alexandru Ioan Cuza (care a fost pârcălab de Galați) și Costache Negri (originar din satul Mînjina care astăzi îi poartă numele). La Mînjina participau la elaborarea ideilor unioniste personalități marcante ale neamului românesc, cum ar fi: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu.

(sursa: http://www.prefecturagalati.ro/portal/)

3.Metodologie si baza de date

Lucrarea de față a fost concepută sub aspect metodologic pentru a satisfice exigențele aplicării „metodei științifice”. Astfel, au fost avute în vedere, în primul rând, orientările metodologice de factură normativă (principii de cercetare), apoi au fost definite categoriile metodologice operaționale (metode, procedee, tehnici și mijloace) și, finalmente au fost aduse clarificări cu privire la conceptele definitorii utilizate în cadrul lucrării.

Dintre principiile metodologice avute sistematic în vedere pentru realizarea lucrarii accentul s-a pus pe următoarele: principiul spațialității, principiul cauzalității, principiul ecologic, principiul integrării, principiul antropic, principiul cronologic ș.a.

Cele mai relevante concepte pentru studiul de față sunt următoarele: conceptul de environment (mediu înconjurător), conceptul de calitatea mediului, conceptele de impact și evaluare environmentală.

Baza de date/ informatii a fost constituita in primul rand de informatiile existente la autoritatile judetului Galati (Agentia pentru Protectia Mediului Galati, Sistemul de Gospodarire a Apelor Galati, Consiliul Judetean, Prefectura, Directia de statistica): rapoarte, studii, sinteze, proiecte, studii de evaluare de impact, buletine de analiza factori de mediu, date statistice.

4.Aspecte generale

4.1.Relief

Judetul Galati prezinta un relief tabular cu o fragmentare mai accentuata în nord si mai slaba în sud, distingându-se dupa altitudine, pozitie si particularitati de relief, cinci unitati geomorfologice:

zona de confluenta între Platoul Covurlui la nord (50% din suprafata judetului),

câmpiile Tecuci si Covurlui (34%) si

lunca Siretului inferior si cea a Prutului la sud (16%).

Județul Galați este situat in exteriorul arcului carpatic și ocupă zona de intrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană și in parte, central-europeană, ceea ce se reflectă atat in condițiile climaterice, in invelișul vegetal și de soluri, cat și in structura geologică.

Relieful oferă o priveliște cu inălțimi domolite, cuprinse intre 310 m in nord și 5—10 m la sud și se caracterizează prin aria de contact intre dealurile cele mai sudice ale Podișului Moldovei, Campia Romanǎ și Podișul Dobrogean. La nivelul județului Galați nu se intalnesc formațiuni muntoase.

4.2.Geologie si resurse ale subsolului

Din punct de vedere geologic, fundamentul zonei este de vârsta proterozoic superior– paleozoic alcatuit din argile, argile nisipoase, nisipuri, acoperite de depozite de vârsta levantina– reprezentate prin argile, marne, nisipuri rosii si placi de gresii.

Cele mai vechi formatiuni din zona sunt alcatuite din roci metamorfice asociate cu intruziuni, precum si formatiuni mezozonale, cu micasisturi, ce apar între Prut si localitatea Frumusita- Cuca.

Fundamentul proterozoic- paleozoic are o cuvertura mezozoica alcatuita din formatiuni triasice si jurasice. Fundamentul este afectat în zona de o falie cu directia E – V (falia Oancea -Blânzi), ce delimiteaza la nord fundamentul N – dobrogean.

Geologia judetului ofera o priveliste cu înaltimi domolite, cuprinse între 310 m în nord si 5 -10 m la sud.

Din punct de vedere al resurselor naturale, judetul Galati prezinta importante resurse naturale de materii prime neregenerabile, generatoare de energie, alcatuite îndeosebi din combustibili fosili, ai caror reprezentanti tipici sunt în principal hidrocarburile.

Hidrocarburile (titei, gaze asociate, gaze libere) se exploateaza pe teritoriul judetului Galati în unitatea geologica majora a Promontoriului Nord Dobrogean. Exploatarea este realizata de SNP – sucursala PETROM Braila si sucursala PETROM Moinesti.

Principalele structuri aferente exploatarii de hidrocarburi din zona jud Platoul Covurlui la nord (50% din suprafata judetului),

câmpiile Tecuci si Covurlui (34%) si

lunca Siretului inferior si cea a Prutului la sud (16%).

Județul Galați este situat in exteriorul arcului carpatic și ocupă zona de intrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană și in parte, central-europeană, ceea ce se reflectă atat in condițiile climaterice, in invelișul vegetal și de soluri, cat și in structura geologică.

Relieful oferă o priveliște cu inălțimi domolite, cuprinse intre 310 m in nord și 5—10 m la sud și se caracterizează prin aria de contact intre dealurile cele mai sudice ale Podișului Moldovei, Campia Romanǎ și Podișul Dobrogean. La nivelul județului Galați nu se intalnesc formațiuni muntoase.

4.2.Geologie si resurse ale subsolului

Din punct de vedere geologic, fundamentul zonei este de vârsta proterozoic superior– paleozoic alcatuit din argile, argile nisipoase, nisipuri, acoperite de depozite de vârsta levantina– reprezentate prin argile, marne, nisipuri rosii si placi de gresii.

Cele mai vechi formatiuni din zona sunt alcatuite din roci metamorfice asociate cu intruziuni, precum si formatiuni mezozonale, cu micasisturi, ce apar între Prut si localitatea Frumusita- Cuca.

Fundamentul proterozoic- paleozoic are o cuvertura mezozoica alcatuita din formatiuni triasice si jurasice. Fundamentul este afectat în zona de o falie cu directia E – V (falia Oancea -Blânzi), ce delimiteaza la nord fundamentul N – dobrogean.

Geologia judetului ofera o priveliste cu înaltimi domolite, cuprinse între 310 m în nord si 5 -10 m la sud.

Din punct de vedere al resurselor naturale, judetul Galati prezinta importante resurse naturale de materii prime neregenerabile, generatoare de energie, alcatuite îndeosebi din combustibili fosili, ai caror reprezentanti tipici sunt în principal hidrocarburile.

Hidrocarburile (titei, gaze asociate, gaze libere) se exploateaza pe teritoriul judetului Galati în unitatea geologica majora a Promontoriului Nord Dobrogean. Exploatarea este realizata de SNP – sucursala PETROM Braila si sucursala PETROM Moinesti.

Principalele structuri aferente exploatarii de hidrocarburi din zona judetului Galati sunt:

titei: Frumusita, Independenta – Schela, Matca, Grivita Nord;

gaze asociate cu titei: Frumusita, Independenta – Schela, Matca, Grivita Nord si Slobozia Conachi;

gaze libere: Buciumeni, Cudalbi, Frumusita, Grivita Nord, Independenta.

Formațiunile geologice tinere și in special cele cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrișuri – exploatate la Galați, Tecuci, Braniștea și din albia minoră a raului Prut, au o deosebită importanță pentru industria materialelor de construcții.

În ceea ce priveste resursele de ape minerale, judetul Galati, din cauza reliefului de câmpie, este destul de slab dezvoltat. În apele subterane potabile si industriale din zona Liesti– Costache Negri– Lupele– Frumusita– Galati– Piscu exista însa rezerve omologate în evidenta nationala de resurse minerale. Acestea contin 0,6 – 1,0 g/l saruri, iar duritatea lor este de 15 – 20 grade.

Resurse naturale de suprafata (paduri, terenuri agricole pasuni). Padurile si alte terenuri cu vegetatie forestiera ocupa 43.824 ha din suprafata judetului. Suprafata împadurita totala a judetului este de 37.000 ha (cca. 8,3% din suprafata totala a judetului).

4.3. Clima

Teritoriul judetului Galati apartine în totalitate sectorului cu clima continentala (partea sudica si centrala, însumând peste 90% din suprafata, se încadreaza în tinutul cu clima de câmpie, iar extremitatea nordica, reprezentând 10% din teritoriu, în tinutul cu clima de dealuri).

În ambele tinuturi climatice, verile sunt foarte calde si uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar si de întreruperi frecvente provocate de advectiile de aer cald si umed din S si SV care determina intervale de încalzire si de topire a stratului de zapada. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului și Dunării introduc in valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai răcoros vara și destul de umed și mai puțin rece iarna.

Temperatura medie anuala înregistreaza valori cuprinse între 9,8 0C în sudul judetului Galati, în zonele de lunca, si 10,5 0C în restul teritoriului.

Circulatia generala a atmosferei are ca trasaturi principale frecventa relativ mare a advectiilor lente de aer temperat- oceanic din V si NV (mai ales în semestrul cald), advectiile de aer temperat- continental din NE si E (mai ales în anotimpul rece), precum si advectiile mai putin frecvente de aer arctic din N si aer tropical maritim din SV si S.

Regimul pluviometric

Cantitatile de apa provenite din precipitatii sunt variabile. Regimul pluviometric este considerat ca fiind secetos, având lunile de maxim în iunie si de minim în septembrie. Valoarea anuala medie a precipitatiilor este de 450 mm.

Regimul eolian

Vântul predominant bate din directia Nord-Nord-Est, cu o frecventa de 18,4%, iar intensitatea medie anuala este de 3 grade Beaufort, corespunzând unei viteze medii de 8 m/s.

Frecventa medie anuala a vânturilor din directia Nord-Est este de 18,6%, iar intensitatea medie anuala de 2,3 grade Beaufort. Vântul se intensifica începând din octombrie si ajunge la apogeu în aprilie, când se înregistreaza în medie 5,5 zile cu vânturi de intensitate cuprinsa între 6 si 8,7 grade Beaufort.

Perioadele de acalmie reprezinta circa 18% din numarul total de zile ale anului.
(Sursa: ANM – Centrul Meteorologic Regional Moldova)

4.4. Hidrografia

Spre deosebire de alte resurse naturale care cunosc un proces de epuizare in timp, apa este o resursă regenerabilă, fiind supusă unui proces continuu de reimprospătare, urmand circuitul natural care ii asigură continuitatea.

Constituie una din resursele naturale cele mai importante. După cum se știe, apa de suprafață, care are cea mai mare stabilitate in mediul natural al Terrei, este un solvent ideal și constituie locul de naștere a vieții, locul de conservare a acesteia.

Apele curgatoare din judetul Galati se încadreaza în tipul de regim continental accentuat, specific dealurilor si podisului Moldovei, cu scurgere predominanta în sezonul de primavara si vara, cu ape mari primavara si viituri în timpul verii si toamnei.

4.4.1. Ape de suprafațǎ

Resursele de ape de suprafata sunt de trei ori mai bogate decat cele subterane, dacă se iau in considerare debitele medii multianuale. Dat fiind că folosirea surselor subterane este mai puțin costisitoare și sunt teoretic de calitate mai bună, acestea sunt rezervate in majoritatea cazurilor pentru alimentări cu apă potabilă, iar cele de suprafață pentru cerințele industriale, care de regulă sunt mai mari decat cele menajere, pentru irigații, piscicultură și alte folosințe.

Principalele cursuri de apa care strabat judetul Galati sunt: Dunarea, Siretul, Prutul si Bârladul.

Sursa principala pentru alimentarea cu apa a municipiului Galati, atât pentru populatie cât si pentru industrie si alte utilitati, este fluviul Dunarea. Volumul de apa captata din Dunare este de 178.800 mc/zi (81%), iar din sursa de adâncime frontul Salcia– Vadul Rosca de 41.900 mc/zi (19%).

Apele freatice se gasesc la o adâncime mai mica de 10 metri si nu au influenta asupra evolutiei solului. Ele sunt situate la un nivel critic în luncile principalelor râuri, unde solurile sufera de exces de apa temporar sau permanent.

Reteaua hidrografica de pe raza judetului Galati aflata în administrarea SGA Galati are o lungime de 1.348 km.

Tabel nr. 1- Principalele cursuri de apa din judetul Galati

(Sursa: agentia pentru protectia mediului Galati)

În ceea ce priveste suprafata totala ocupata de lacuri si balti la nivelul judetului Galati, aceasta este de 3.770 ha. Principalele lacuri si balti, cu suprafetele aferente, existente pe teritoriul judetului Galati sunt prezentate în tabelul nr. 2:

Tabelul 2- Principalele lacuri si Balti din judetul Galati

(Sursa: Direcția Județeană de Statistică Galați– Anuarul Statistic al Județului Galați– ed. 2009)

4.4.2. Ape subterane

Apele subterane sunt înmagazinate în orizonturi de pietrisuri si nisipuri, prin infiltrarea apelor din precipitatii, topirea zapezii, cât si din apele din reteaua hidrografica, formându-se straturi acvifere întinse sau locale situate la adâncimi de 10- 30 de m catre terasele Siretului, unde adâncimea acestora descreste treptat.

Sursele de apă subterane ale județului Galați:

straturi de mică adancime (sub 50 m: Cosmești, Salcia – Liești, Cernicari)

straturi de medie adancime (50 – 100 m: Vadu Roșca Nicorești)

straturi de mare adancime (peste 100 m: Rotunda și intravilanul municipiului Tecuci)

4.5.Vegetație, faună si soluri

4.5.1. Flora

Pe substratul litologic alcătuit din loess care ocupă cea mai mare suprafață a județului Galați, ca și pe nisipurile de pe valea Barladului și Siretului, s-a instalat o vegetație ierboasă, tipic de stepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se face agricultură.

Asociațiile stepice sunt asemănătoare cu cele ale Europei estice, care se continuă și pe teritoriul județului Galați.

Vegetația de stepă este reprezentată prin graminee și dicotiledonate.

Gramineele sunt prezente prin tufișuri rezistente la uscăciune formate din: păiuș (Festuca vallesiaca), negară (Stipa capillata), pir crestat (Agropyrum oristatum), lucernă mica (Medicago minima) etc. In afară de aceste asociații de vegetație stepică, mai sunt răspandite asociații vegetale derivate sau secundare, reprezentate prin Andropogan Ischaemun, care este rezistentă la pășunat și se instalează ușor pe terenurile degradate.

Pe nisipurile fixate apar: sărăcică (Salsola ruthenica), ciulini (Cecatocarpus sarenarius) etc.

Pe inălțimile mici ce separă văile intre ele, pe pantele mai abrupte, unde eroziunea verticală și liniară a inlăturat cuvertura de depozite loessoide și unde apar roca de bază sau depozitele aluviale și deluviale, din cauza dezagregării, roca de bază se desface in fragmente mici, iar prin spălare, particulele fine au fost inlăturate.

Pe materialul dezagregat, rămas pe loc, acolo unde spălarea a fost redusă, s-a instalat o vegetație de stepă ierboasă, care a favorizat formarea unui sol schelet de suprafață, in care s-a acumulat o cantitate redusă de humus. In aceste părți, unde predomină materialul fin la suprafață, sunt condiții favorabile pentru pomii fructiferi și cultura viței de vie. Acolo unde predomină materialul grosier, sunt condiții pentru plantații de protecție și pășunat.

4.5.2. Fondul forestier

Suprafața totală a județului Galați este de 446.600 ha, din care suprafața ocupată de fondul forestier este de cca. 37 mii ha, reprezentand cca. 8,2 % din suprafața județului. Este constituit din păduri de stejar in amestec cu tei și carpen, precum și păduri de stejar brumăriu, arțar tătăresc sau plantații de salcam.

4.5.3. Fauna

Fauna terestrǎ este bine reprezentatǎ de rozǎtoare de camp, șoparle, șerpi și iepuri, iar dintre pǎsǎri mai des intalnite sunt potarnichea, prepelița și ciocarlia. Pǎdurile seculare de la Adam, Buciumeni și Viile adǎpostesc specii de interes cinegetic ca mistrețul și vulpea.

Fauna aparține biotopului stepei și silvostepei precum și biotopului luncilor și bălților. Fauna spontană este reprezentată, atat prin animale sedentare, cat și migratoare.

Elementele faunistice care populează zona silvostepei sunt adaptate agrobiocenozelor și putem aminti popandăul, harciogul, dihorul de stepă, iar dintre păsări: rațe, gaște, grauri, ciori, dropii.

Fauna care populează luncile și bălțile se compune din: vulpe, vidră, iar dintre păsări: rața, gasca, pescărușul, sitarul, lișița. Modificările ce au avut loc in biotop au avut ca efect și reducerea lor ca număr și arie de răspandire.

4.5.4. Zone naturale protejate

Pe teritoriul judetului Galati masurile de protectie a mediului înconjurator, luate în concordanta cu reglementarile legale, s-au concretizat în crearea unor rezervatii naturale ca puncte de interes stiintific si de atractie turistica.

În judet exista un numar de 16 arii naturale protejate de interes national de tip rezervatie naturala (potrivit Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national- Sectiunea a III-a si Legii 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale,a florei si faunei salbatice), si un parc natural, cu limitele descrise în HG nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone. De asemenea prin Hotarârea Consiliului Judetului Galati nr. 46/1994 au fost declarate arii natural protejate de interes judetean o serie de situri cu valoare biologica.

Tabel 3- lista ariilor protejate din judetul Galati de interes national

Fig. 2- Rețeaua de arii protejate– județul Galați

Arii naturale protejate de interes internațional

Avand in vedere necesitatea asigurării unor măsuri speciale de protecție diferențiate in situ pentru conservarea și utilizarea valorilor patrimoniului natural se instituie un regim de protecție diferențiat in funcție de potențialul conservativ al ariei.

Ariile de interes internațional prezintă habitate naturale cu o diversitate biologică floristică și faunistică recunoscută pe plan internațional In județul Galați există o singură arie naturală protejată de interes internațional– Rezervația Biosferei Delta Dunării care este Sit Ramsar și Sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural. Statutul de rezervație a biosferei a fost instituit prin Legea nr. 82/1993. Rezervația Biosferei Delta Dunării include situri Natura 2000 și rezervații naturale cu potențial conservativ recunoscut pe plan internațional.

Rezervația Biosferei Delta Dunării are o suprafață totală de 580.000 ha și este situată pe teritoriul a 3 județe: Tulcea, Constanța și Galați. Mai puțin de 1% din suprafața totală aparține județului Galați (circa 770 ha) in zona Cotului Pisicii.

Arii naturale protejate de interes comunitar

Ariile naturale protejate de interes comunitar au fost constituite in vederea aplicării unor măsuri speciale prin includerea intr-o rețea la nivel european, acoperind aproximativ 20% din teritoriul Uniunii Europene, avand drept scop conservarea unor habitate naturale și/sau a unor specii sălbatice de interes comunitar. Desemnarea acestor arii a fost determinată de prezența unor habitate a căror areal s-a redus sau existența unor specii a căror număr de indivizi a inregistrat o scădere continuă devenind astfel periclitate, vulnerabile, rare sau endemice.

In județul Galați sunt instituite 14 situri de importanță comunitară SCI și 5 arii de protecție specială avifaunistică SPA

4.5.5. Solul

În cadrul judetului Galati exista foarte multe tipuri genetice de sol, iar în cadrul aceluiasi tip se întâlnesc mari variatii. Majoritatea tipurilor de sol au roca mama pe loess, mai putin pe argile si marne. Textura variaza de la o grupa de sol la alta. La cele mai multe predomina textura nisipoasa si mai putin argiloasa. De asemenea, structura se schimba de la un orizont la altul, lipsind cu totul la nisipurile consolidate din zona comunelor Bârcea, Umbraresti, Draganesti, Munteni si Matca.

Tipurile de sol întâlnite pe teritoriul judetului Galati sunt dupa cum urmeaza:

soluri cernoziomice ciocolatiu si castaniu cu profil normal;

cernoziomuri degradate, cu profil de la moderat pâna la puternic erodat;

cernoziomuri cambice si cernoziomuri argiloiluviale;

soluri coluviale sau aluviale de panta si de vale;

solurile cenusii si solurile brune de padure podzolite;

regosoluri si psamoregosoluri

Cernoziomul carbonatic (cernoziom castaniu deschis sau cernoziom ciocolatiu carbonatat), format în partea cea mai uscata a stepei pe pajisti xerofile cu graminee, se întâlneste în partea de sud a câmpiei si podisului Covurlui.

Un alt subtip de cernoziom este cel freatic- umed sau cernoziomul de fâneata, care se formeaza pe reliefuri joase. Regimul hidric al acestor soluri este favorabil culturii vitei de vie, care are un sistem de radacini radiculare profunde, cu ajutorul carora poate folosi apa din stratul acvifer.

Solurile cenusii de padure si brune cenusii se întâlnesc în partea de est a zonei nisipoase Hanu Conachi- Tecuci si pe alocuri în comunele Balabanesti si Nartesti, din nordul judetului, unde umiditatea este mai bogata.

Solurile brune cenușii sunt favorabile pentru cultura plantelor tehnice, cerealelor, pomilor fructiferi și viței de vie. In ceea ce privește legumicultura, lunca Siretului și a Prutului prezintă condiții favorabile, datorită solurilor aluvionare

Tabel 4- Clasele de soluri cartate la nivelul anului 2012:

(Sursa: Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Galați)

Suprafața agricolă a județului Galați este de 351157 ha, ocupată astfel:

71,23 % – clasa cernisoluri

28,77 % – soluri de tipul – protisoluri, hidrisoluri, luvisoluri, antrisoluri

4.6. Populație și așezări

4.6.1. Demografia

Evoluția datelor demografice la nivelul județului Galați inregistrate la recensămintele din 1992, 2002, respectiv 2011 este următoarea:

Tabel 5- evolutia datelor demografice

Conform Comunicatului de presă privind rezultatele definitive ale Recensământului Populației și al Locuințelor – 2011, publicat de Institutul Național de Statistică la data de 5 iulie 2013, populația stabilă a județului Galați la data de 20 octombrie 2011 era de 536167 persoane.

Față de situația existentă la recensămantul anterior (2002), populația stabilă a scăzut cu 83389 persoane.

In municipii și orașe trăiesc 293518 persoane, reprezentand 54,7% din totalul populației stabile. Față de situația de la penultimul recensămant, ponderea populației stabile din mediul urban a scăzut cu 2,1 puncte procentuale.

În privinta densitatii populatiei pot fi facute urmatoarale observatii:

Cea mai mare densitate a populatiei din Romania se gaseste în municipiul Galati;

Aproximativ jumatate din populatie este concentrata pe 10 % din suprafata totala a judetului (zona Municipiului Galati si a comunelor învecinate acestuia– Sendreni, Smârdan, Vânatori, Tulucesti).

Analiza pe medii de rezidenta releva urmatoarele aspecte:

La nivelul anului 2011, populatia urbana era de 293518 (54,7 %) locuitori din populatia totala a judetului, iar cea rurala de 242649 (45,3%);

În perioada 2002– 2011 populatia judetului a înregistrat o scadere cu 83389 persoane (13,4% fata de anul 2002).

Populatia judetului Galati prezinta o tendinta de îmbatrânire, aceasta regasindu-se în piramida vârstelor ca o îngustare la baza acesteia. În totalul populatiei, ponderea populatiei cuprinsa între 0-14 ani în anul 2011 a fost de 15,84% (17,19% în anul 2002), cea între 15-59 ani de 66,60% (65,17% în anul 2002) si cea a populatiei în vârsta de 60 de ani si peste de 16,83% (17% în anul 2002).

Îmbatrânirea demografica este mai accentuata în mediul rural datorita structurii pe vârste a celor ce migreaza din rural în urban.

De asemenea îmbatrânirea mai accentuata a populatiei rurale se explica si prin îmbatrânirea populatiei feminine, a carei vârsta medie este de 76,5 ani, în anul 2011, fata de 72,2 ani vârsta medie a populatiei.

4.6.2. Asezari umane

În anul 2011 judetul Galati a prezentat urmatoarea organizare administrativ– teritoriala:

2 municipii: Galati – municipiu resedinta de judet, Tecuci;

2 orase: Beresti, Tg. Bujor;

60 comune cu 180 sate.

Figura nr. 3 Organizarea administrativa a judetului Galati

5. Utilizarea terenurilor

Structura ocuparii teritoriului este urmatoarea:

vegetatie forestiera – cca. 8,3% din teritoriu;

terenuri agricole – cca. 80%;

ape de suprafata – 3%;

alte suprafete – 6,08%.

Suprafata agricola a judetului Galati cuprinde 358.645 ha, din care suprafata arabila 293.343 ha, pasuni si fânete 44.328 ha si livezi 1.716 ha.

Tabel nr. 6 Utilizarea terenului in judetul Galati la 31.12.2009

Sursa: Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Galați

5.1.Dinamica teritorială in perioada 1980 – 2005

Tabel nr. 7- Evolutia suprafetei agricole in perioada 2001-2006 in judetul Galati (ha)

(Sursa: directia judeteana de Statistica)

În urma aplicarii prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii nr. 36/1991 privind organizarea societatilor agricole, a Legii privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, a Legii nr. 54/1998, a avut loc restructurarea si diversificarea formelor de proprietate. Astfel 99,9 % din terenurile agricole si forestiere sunt proprietate privata. Acestea sunt cultivate de 576 exploatatii agricole comerciale, având în medie 258 ha fiecare si de 163 exploatatii agricole familiare care detin în medie 46 ha (Sursa: Agentia pentru Protectia Mediului Galati – Raport privind Starea Mediului, 2012).

În judetul Galati, datorita solului fertil se cultiva în principal grâu, secara, orz, orzoaica, ovaz, porumb, plante uleioase, legume, vita de vie (podgoriile de la Nicoresti), etc.

În ceea ce priveste legumicultura, lunca Siretului si a Prutului prezinta conditii favorabile datorita solurilor aluvionare.

6.Analiza impactului antropic

6.1. Definirea impactului și clasificarea tipurilor de impact

6.1.1. Conceptul de impact environmental, este strâns legat de conceptul de calitate și stare a mediului (Fig. 4), fiind într-o relație dialectică cu acesta. Se referă la toate acțiunile umane (existente și potențiale) care interferează asupra componentelor de mediu, sănătății și bunăstării umane dintr-un teritoriu. Impactul poate fi pozitiv sau negativ sub aspectul efectelor induse componentelor environmentale.

Fig. 4 Reprezentarea simplificată a cadrului presiune-stare-impact-răspuns (după Swart & Bakes, 1995)

Clasificarea impacturilor

Se pot distinge:

după forma de manifestare:

– Impacturi ireversibile: nu pot fi absorbite de mediu într-un timp dat;

– Impacturi reversibile cauzate de un factor permanent, iar intervenția poate fi metabolizată de mediu într-un interval determinat fără nici o intervenție de diminuare.

După durata de manifestare:

– Impacturi temporare, cănd energia de impact este consumată rapid, air efectul dispare tot așa;

– Impacturi permanente, când impactul se menține un timp îndelungat sau chiar nedefinit.

În raport de scara teritorială a efectelor induse, distingem:

– Impacturi locale, care influențează un spațiu limitat;

– Impacturi strategice, care se repercutează asupra unei zone mai extinse decât aria exploatată de o activitate umană.

În funcție de intensitatea impacturilor se deosebesc:

– Impacturi de intensitate ridicată- deci acțiune maximă;

– Impacturi de intensitate medi- cu efecte evidente și percepute

– Impacturi de intensitate scăzută, a căror efecte sunt metabolizate de mediu în timp scurt.

După natura efectelor se disting:

– Impacturi negative, cu valoare de degradare a mediului:

– Impacturi pozitive, cu efecte favorabile și stări de siguranță a omului;

– Impacturi vizuale (manifestate asupra peisajului și esteticii sistemelor teritoriale);

– Impacturi cumulative (pozitive, negative) determinate de acțiuni sinergice care induc efecte complexe prin cumularea și amplificarea efectelor în timp

6.1.2. Evaluarea impactului antropic. Conceptul stă la baza studiilor de evaluare a impactului antropic asupra mediului înconjurător. Evaluarea impactului asupra mediului înconjurător reprezintă o trecere de la știință (care ține seama de datele și contextul problemei), la decizia social-politică, în sensul că ea include granițele societății, economiei și mediului.

Dacă se cunoaște magnitudinea și efectele activităților umane se pot valorifica aceste aspecte în managementul environmental și în procesul de luare a deciziilor.

Concentrarea atenției geografilor se va face asupra naturii și extinderii impactului uman și asupra analizei efectelor activității umane asupra fiecărui component geografic în parte (ex.impactul antropic asupra vegetației, faunei, solurilor, substratului, reliefului etc.)

Evaluarea impactului asupra mediului înconjurător este interpretată ca un proces gândit să asigure că potențialele impacturi semnificative asupra mediului sunt evaluate satisfăcător și sunt luate în considerare în planificarea, proiectarea, autorizarea și implementarea tuturor tipurilor de acțiuni relevante (Glasson et al., 1994).

Evaluarea impactului asupra mediului este un instrument al politicilor de mediu (politici environmentale) și al procesului de luare a deciziei la diverse nivele scalare (național, regional, local).

În multe cazuri evaluarea impactului asupra mediului face parte din reglementările de mediu. În general, un proces de evaluare a impactului asupra mediului are următoarele etape:

– elaborarea unui studiu de impact asupra mediului care să vizeze potențialele impacturi și efecte ale dezvoltării activităților umane într-un teritoriu;

– consultarea și participarea publică ulterioară publicării studiului de impact;

– includerea rezultatelor din studiul de impact și a observațiilor pe marginea acestuia în procesul de luare a deciziilor în ceea ce privește autorizarea și implementarea activităților umane.

Pe baza abordării și a principiilor de organizare a evaluării se pot delimita câteva categorii de tehnici și metode:

– proceduri ad-hoc;

– liste de control;

– matrici de evaluare;

– rețele și sisteme de diagrame;

– metode cantitative;

– modelare;

– alte tehnici („opinia orchestrată a experților” – metoda Delphi; Sisteme Informaționale Geografice – SIG).

Activitatea de evaluare a impactului de mediu este un proces:

1. anticipativ, care urmărește ca problemele environmentale să fie luate în considerare încă din fazele incipiente de demarare a unor noi obiective și activități majore cu impact asupra mediului;

2. integrator, deoarece integrează considerentele environmentale în faza de proiectare, contribuind la respectarea cerințelor dezvoltării durabile;

3. tehnic și participativ, deoarece îmbină colectarea, analizarea și utilizarea unor date tehnice și științifice cu consultarea publicului și autoritățiolor cu atribuții în domeniul protecției mediului înconjurător.

Se consideră că factorii potențiali restrictivi pentru eficacitatea și eficiența instrumentelor cu care se evaluează impactul asupra mediului înconjurător sunt:

• contextul social (ex. sărăcia);

• contextul administrativ, respectiv rolul jucat de autoritățile competente;

• existența unei lipse de informații și cunoștinte clare asupra relațiilor din cadrul mediului înconjurător și a parametrilor cheie ai calității lui;

• subiectivitatea preferințelor (existența unor prejudecăți, ignorarea alternativelor, suficiența detaliilor etc).