Impactul Miniaturii Muzicale Asupra Tinerei Generatii
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1. MELOTERAPIA
1.1. Definiția muzicii
1.2. Originile muzicii
1.3. Caracteristici ale melodiilor
Capitolul 2. MUZICA – RESURSĂ ÎN DEZVOLTAREA MEMORIEI
2.1. Comunicarea
2.1.1. Definiția comunicării
2.1.2. Efectul Mozart
2.2. Genuri muzicale
2.3. Efectul muzicii asupra creierului uman
2.4. Efectul muzicii asupra corpului
2.5. Efectele negative ale muzicii
2.6. Influența muzicii asupra societății
Capitolul 3. CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRIVIND IMPACTUL MINIATURII MUZICALE ASUPRA TINEREI GENERAȚII
3.1. Tema cercetării
3.2. Obiectivele cercetării
3.3. Ipotezele de lucru
3.4. Organizarea și conținuturile cercetării
3.5. Scop și strategia
3.6. Etapele cercetării
3.7. Analiza datelor
Concluzii
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
MELOTERAPIA
1.1. Definiția muzicii
Hernandez Tucubal spunea că: muzica este arta de a exprima senimentele și emoțiile, arta de a transmite idei, gânduri prin sunete combinate cu ritm.
În dicționar găsim termenul artă definiti astfel: activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități, iar ca definiție a muzicii: arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică sau: știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei (Amen, 2012, p. 67).
Fiecare persoană ascultă un gen de muzică diferit. Să scri despre muzică, înseamnă să ajungi la sentimentele și stările de spirit al fiecărei persoane, deoarece fiecare are propria identitate sonoră muzicală, pe unii îi îmbogățește, îi hrănește, îi calmează sau îi transformă.
Muzica este valorată în funcție de diferitele proveniențe, în funcție de scopul care i se oferă, ori pentru emoția ce o produce sau pentru căile folosite, muzica s-a putut deosebi astfel: în funcție de epoci, genuri, muzica de salon, de dans, instrumentală, corala. etc.
1.2. Originile muzicii
Originile muzicii rămân necunoscute, deoarece la început nu se foloseau instrumente muzicale pentru a fi interpretate, se folosea doar vocea umană, sau percuția corporală. Dar este logic să gândim ca muzica a fost descoperită cam în același moment cu apariția limbajului.
Schimbul de înălțime muzicală în limbaj produce un cântec, astfel că este posibil ca la început să fii apărut în felul acesta. În plus, stările emotive diferite, atunci când vorbim, sau o expresie ritmică constituie o altă formă de interpretare și ritm (Iamandescu, 2011, p. 36).
Adică, muzica a luat naștere odată cu prelungirea și schimbarea înălțimii sunetelor vorbite. Această teorie științifică a fost susținută de foarte mult timp și filozofi și sociologi precun Jean Jacques Rousseau, Johann Gottfried Herder sau Herbert Spencer au fost unii dintre apărătorii ei.
După ce omul a descoperit cum să-și îndeplinească necesitățile de bază, interesul de a descoperi și alte lucruri a crescut, astfel ca bazându-se pe sunetele vântului, cântecul păsărilor, mișcarea copacilor și tot ce îl înconjura s-a născut interesul de a crea un aparat care să imita acele sunete plăcute, care să servească pentru relaxare și delectare.
Utilizând pentru aceasta pietre, bețe și oase pentru fabricarea instrumentelor muzicale. Aceste materiale și în actualitate se folosesc pentru a fabrica instrumente muzicale.
În anul 1995 s-a găsit în peștera lui Divje Babe, în Slovenia, un flaut cu o vechime între 45.000 și 80.000 de ani, cel mai vechi găsit până acum, asociată neanderthalilor, instrumentelor litice Musteriense, în timp ce restul flautelor găsite erau asociate homo sapiens (Iamandescu, 2011, p. 38).
În forma lui originală măsura 37 centimetri și era fabricată dintr-un femur de urs.
Cu trecerea timpului au evoluat și captivând atenția omului în acest fel, acesta putea să producă muzica atunci când își dorea. În secolul XXI se poate asculta muzica interpretată cu ajutorul instrumentelor precum: chitară, chitara electrică, trompete, clarinet, pian, orga, marimba, tamburine, baterie, baterie electrică, etc. (Iamandescu, 2011, p. 39).
Muzica evolutioneaza odată cu ființa umană, și nu va înceta să existe , diversificându-se în funcție de preferințele persoanelor.
Prima melodie a fost intonata pe o singură voce (monodica), când s-a trecut la polifonie a apărut astfel armonia, o altă calitate a muzicii. Melodia poate sugera idei, sentimente puternice, elemente din natură.
1.3. Caracteristici ale melodiilor
Categoriile de muzică ce vor fi analizate în această lucrare au următoarele caracteristici: au o durată de aproximativ 4-5-minute; melodiile sunt cantabile, ușor de reținut și fredonat; accentul este pus pe melodie; au un ritm vioi, dansant; se pune accentul pe instrumentele de percuție. Reacțiile ascultătorului sunt diferite variind în funcție de personalitatea acestuia, condițiile ambientale, trăiri interioare, etc. Un factor important îl are ritmul, care fie susținut de zgomotul extrem, poate determina pe ascultător să ajungă la stări apropiate extazului, beției (Balteș, 2012, p. 23).
Între caracteristicile principale ale muzicii analizate în continuare întâlnim diferențe de ritm, text, melodie, suntet. Tempo-ul și ritmul poate fi: rapid, lent, moderat, dansant, de relaxare (Balteș, 2012, p. 23).
Sunetul diferă în funcție de instrumentele folosite, astfel acesta poate fi acustic, electric, vocal, instrumental.
Textul melodiei poate fi: inteligent, simplu, ritmic, sincer/direct, lăudăros, visător, plăcut, îmbucurător/fericit, romantic, optimistă, reflexiv, amărât, enervant, depresiv/trist, emoțional, relaxant, entuziast, energic (Iamandescu, 2011, p. 96).
CAPITOLUL AL II-LEA
MUZICA – RESURSĂ ÎN DEZVOLTAREA MEMORIEI
2.1. Comunicarea
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise între două persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor (Bularga, 2008, p. 45).
2.1.1. Definiția comunicării
Pentru Carlos Interiano (Doctor în Investigații Sociale, Master și Licențiat în Comunicare și Periodism. Director al Doctoratului de Investigare Socială, Universitatea Panamericană, fost director al Școlii de Științe ale comunicării, Universitatea San Carlos și nu în ultimul rând scriitor) spunea astfel: a comunica reprezintă tot acel proces în care se produce un transfer de informații. Este un schimb de idei, de sentimente, emoții între un emisor și un receptor, este un fapt în a da și a obține informații (Bularga, 2008, p. 46).
Pentru Rudolph Verderber (autor al cărții Communicate), comunicarea este un proces de a împărtășii semnificația, chiar dacă contextul este o conversație informală, interacțiune cu un grup sau un discurs în public (Bularga, 2008, p. 46).
Pasquale Paoli definește comunicarea colectivă puțin mai simplă, ca o comunicare interpersonală și menționează trei elemente esențiale pentru orice proces de comunicare: sursa ce poate fi o persoană sau o organizație informativă; mesajul care poate lua orice fel de interpretare; destinația ce poate fi orice persoană care înțelege semnalele pe care sursa le transmite (Bularga, 2008, p. 46).
Mediile de comunicare socială sau masivă (mass-media) precum radio, ziare, în special televizorul sau internetul contribuie la transmiterea acestor mesaje.
2.1.2. Efectul Mozart
Acum câțiva ani s-a realizat un experiment care părea să arate că o persoană care ascultă muzică clasică își poate îmbunătăți memoria. Acest efect a luat numele de efectul Mozart, pentru că melodia la care a fost relevat cel mai prgnant acest efect era Sonata lui Mozart în D major. Imediat după ascultarea acesteia, timp de 10-15 minute, creștea punctajul subiecților la testul de gândire spațială din bateria de teste de inteligență Stanford-Binet. Concluzia acestor cercetări era că memoria este îmbunătățită pentru că muzica și abilitățile spațiale împărtășesc aceleași neuroconexiuni (Cayce, 2005, p. 19).
În consecință s-a încercat operaționalizarea și cuantificarea acestor cercetări așa că alte laboratoare au încercat să folosească muzica lui Mozart pentru a îmbunătăți memoria, dar au eșuat. Pierzându-se undeva firul, mai târziu s-a încercat replicarea experimentelor originale, dar rezultatele originale, nu au mai apărut. Efectul Mozart a devenit, astfel, un mit în care unii încă mai cred și investesc (pe internet se vând casete pentru creșterea abilităților memoriei, gândirii etc. bazate pe studiile inițiale privind efectul Mozart, evident cu omiterea faptului că ipotezele au fost infirmate).
O altă idee ar fi că lecțiile de muzică au efect asupra gândirii spațiale. Un experiment a arătat că copii de 3-4 ani care au făcut lecții de instrumente cu clape au avut rezultate mai bune la testul tempo-spațial (puzzle), față de alți copii care învățau să cânte vocal, să lucreze pe calculator sau nu învățau nimic în cadrul experimentului. În ciuda acestor cercetări, per ansamblu, nu există nici un studiu clar care să demonstreze că muzica îmbunătățește inteligența sau memoria permanent. Noi studii trebuie făcute pentru a arăta cum muzica și memoria interacționează.
Efectul Mozart mai este numit și supermemoria studiind electele benefice ale muzicii sale asupra unui ansamblu de procese psihice în special din sfera cognitivă mai exact gândire spațială și aptitudini matematice (Cayce, 2005, p. 21). Are un efect benefic și ajută creierul copilului să se dezvolte optim, la tratarea autismului, a dislexiilor și a tulburărilor de vorbire, Alzheimer, trezirea din comă etc.
Muzica lui Mozart nu este singura capabilă să producă efecte benefice ci muzica clasică în general. Ascultarea fără încetare a creației mozartiene poate duce la suprasaturare tocmai de aceea se recomandă o alternanță între aceasta și celelate lucrari clasice. Super memoria poate fi atinsă cu ajutorul muzicii baroce în tempo lent și intonată cu predominantă de un ansamblu de coarde ce ajută la pastrarea unui nivel constant crescut al atenției. Utilizarea ca fundal sonor crează starea optimă, crește nivelul concentrării și întârzie instalarea oboselii (Cayce, 2005, p. 22).
Sandra Aamodt și Sam Wang în cartea Secretele creierului uman combat această afirmație îndreptând-o spre o altă direcție. Analizând mai multe cercetări realizate de-a lungul anilor aceștia ajung la concluzia că muzica clasică nu ajută la îmbunătățirea memoriei ci studiul unui instrument care duce la dobândirea unor aptitudini de gândire deoarece muzica și gândirea în spațiu sunt procesate de aceleași sisteme din creier. Inteligența copiilor poate fi dezvoltată prin consumarea muzicii și nu doar ascultarea pasivă a acesteia.
Sunt de acord cu faptul că muzica și în special studiul unui instrument ajută la formarea armonioasă a unui copil. Studiul unui instrument implică ore de repetiții ce ajuta la responsabilizarea copiilor. Din ce în ce mai mulți părinți doresc să compenseze lipsa acestora cu tablete, televizor etc însă fără a se gândi la consecințe. În timpul unui joc pe calculator ascultăm melodii ce se repetă devenind obsedante ce ne prind în vraja lor fiind destul de greu să îl poți închide. Studiul muzicii cu ajutorul unui instrument aduce beneficii mototii, memoriei și nu numai.
2.2. Genuri muzicale
Rythm&Blues, cunoscut ca și R&B, sau Jumping Music, este un gen muzical ce i-a naștere din jazz, gospel și blues. Termenul muzical a fost introdus în Statele Unite în 1949 de către Jerry Wexler. A înlocuit termenul cunoscut ca race records adică înregistrări de rasă, considerat ofensiv pentru persoanele de culoare, precum și pentru categoria de la Billboard Harlem Hit Parade în iunie 1949. Acești termeni erau folosiți pentru identificarea genului muzical care mai târziu se va dezvolta în formă rock and roll-ului (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Rhythm_and_ blues).
R&B original, cunoscut astăzi precum Rhythm and blues clasic, a evolutionat urmând două drumuri: unul cunoscut ca rhythm and bluesc contemporan; unul care nu are legătură cu subgenul, rhythn and bluesc mainstream.
R&B a fost predecesor al rock and roll-ului (nu sunt puțini aceia care spun că singura diferența era numele) și succesorul a fost rockability (atunci când s-a amestecat cu curente diferite de country). Are puternice influențe din jazz și jump, pe lângă o mare influență din muzica gospel.
Primele înregistrări de rock and roll consistau în melodii de R&B. Whole Lotta Shakin`Goin`On, primul exit al lui Jerry Lee Lewis, a fost o versiune dintr-o temă de R&B care a atins punctul cel mai de sus în listele de muzică populară, R&B și country (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Rhythm_and_ blues).
Muzicienii nu au dat atâta atenție diferenței dintre jazz și R&B și frecvent înregistrau pentru ambele genuri. Numeroși artiști de swing de asemenea au înregistrat muzica R&B.
Anii `50 au fost primii ani în care R&B și-a făcut simțită prezența, coincidand cu alte genuri precum jazz și R&R (rock and roll), R&B și-a dezvoltat alte variații regionale.
Câțiva dintre artiștii demni de menționați au fost: Fats Domino (cu melodii precum Blueberry Hill și Ain`t that a shame), Proffesor Longhair, Frankie Ford, Solomon Burke, Irma Thomas, The Neville Brothers și Dr. John.
În continuare se va menționa o listă a categoriilor din R&B aproximativ în ordinea apariției (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Rhythm_and_ blues):
Quiet Storm: este un gen relaxant, ușor romantic, liniștitor. Numele provine de la un program radio numite WHUR, de la Universitatea Howard din Washington DC, de la jumătatea anilor 70, numit astfel în urma exitului melodiei Quiet Storm de Smokey Robinson (1975). Spre diferență de R&B contemporan, Quiet Storm nu prezintă o mare influență din partea hip-hop-ului și a avut un mare succes în anii `80 cu artiști precum Luther Vandross, Anita Baker, Șade, Lionel Richie și Gerald Levert și mai târziu în anii `90 cu Brian McKnight și Vanessa Williams.
New jack swing: este o combinație de R&B și hip-hop. Noul jack swing se diferențiază prin folosirea apogiaturilor de rap și prin folosirea cutiilor de ritm precum Roland TR-808. Teddy Riley și grupul Guy sunt recunoscuți ca și inventatorii genului. Celebritățile ce ies în evidență în acest gen sunt: Bobby Brown (ex New Edition), marele Michael Jackson, Justin Timberlake și Boys ÎI Men, trupă care a ajuns să fie foarte cunoscută. O alternativă feminină, noul Jill swing, a fost sprijinită de artiști: petrum Janet Jackson (sora lui Michael Jackson), grupul TLC, și Aaliyah.
Rhythm & blues mainstream-se poate spune că acest gen este cel mai la modă. Acesta este cel mai tânăr gen din R&B și din mainstream hip hop, a fost creat la sfârșitul anilor 1990 și astăzi se afla în plin apogeu fiind foarte ascultat între tineri. Provine din Nort-America, este fructul unui amestec al artiștilor pop care căutau o schimbare de sunet, estetica și imagine a producătorilor muzicali ai genului R&B și hip-hop, acesta a început în tipicile boy bands și girl bands din Statele Unite și Marea Britanie (în specal în balade pop/R&B). Acest amestec a dat naștere unor melodii cu baza tipică de pop acompaniate de instrumente, folosind versuri și uneori rap-uri de R&B și hip-hop. La mijlocul anilor `90 Mariah Carey a dat o altă întorsătură muzicii făcând istorie combinând R&b și hip-hop în 1995 cu tema Fantasy reușind să devină prima melodie feminină din #1 Bilboard Hot 100. Cu această melodie Mariah Carey a reușit să se stabilească că cea mai mare adeptă a R&B modern. La începutul secolului, uniunea între R&B și hip hop a ajuns în punctul în care singura diferență între o înregistrare R&B și hip hop se afla în vocea cantata sau rap. Artiștii individuali au început să iasă în evidență mai mult decât grupurile vocale. Astăzi artiști cei mai populari de R&B sunt: Mariah Carey (artistă R&B cu cele mai multe discuri vândute), Beyonce, Black Eyed Peas, Usher, Akon, Chris Brown, T-pain, Ashanti, Christina Aguilera, Ne-yo și R-Kelly printre alții. Producătorii cei mai cunoscuți sunt: Jimmy Jam, Pudd Daddy, Timbaland, Will.I.Am. Acest gen nu trebuie confundat cu hip-hop soul, care a luat forme mai apropiate cu hip-hop original. Majoritatae artiștilor de hip-hop soul anterior au înregistrat material New Jack Swing. Unii dintre cei mai cunoscuți sunt: Mary J. Blige care au ajuns să devine exponentele generului R&B și una dintre cele mai bună voci, Erykah Badu și Aaliyah.
Neo soul: îmbină influențe hip-hop în sunetul R&B cu Soul clasic al anilor `70. Adevăratul neo soul se caracterizează prin a avea armonii de soul și este acompaniat de beats de hip-hop alternativ. Câțiva artiști din acest gen sunt: Tony Toni Tone, Erykah Badu, Lauryn Hill, Aaliyah și cel mai bun exemplu Alicia Keys.
Reggae este genul muzical ce s-a dezvoltat pentru prima dată în Jamaica spre sfârșitul anilor 1960. Chiar dacă termenul este abitual utilizat pentru a descrie diferite stiluri de muzică jamaicană, prin reggae se înțelege genul muzical specific care a luat naștere după rocksteady (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Reggae).
Termenul reggae este derivat din ragga, o abreviere din raggamuffin care în engleză înseamnă coate goale. S-a utilizat această eticheta pentru a denumi pe săracii din Jamaica și deasemenea mișcările culturale din cartierele sărace. În actualitate se numește ragga sau raggamuffin unele substiluri de reggae. Se crede că aceasta este originea numelui, creatorul de reggae Steve Barrow, atribuie termenul streggae (femeie cu moravuri ușoare) care mai târziu a trecut la regge. În schimb Bob Marley atribuieste cuvântul reggae cu o origine spaniolă pentru a se referi la muzica regelui.
Reggae se bazează pe un stil ritmic, caracterizat prin opriri regulare, pe o muzică de fundal de baterie ritmică, cunoscută ca și beat și toba, care folosește ca și bătaie primul și al treilea timp din măsură. Acest ritm este mai lent decât alte stiluri asemănătoare reggae precum ska și rocksteady (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Reggae).
Reggae se asociază cu mișcarea rastafari. În principiu utilizarea lui se limita doar la ceremonii Rasta mai târziu s-a trasnformat într-o formă de expresie muzicală în Jamaica.
Unii dintre interpreții cei mai cunoscuți de acest gen sunt: Bob Marley, Peter Tosh și Jimmy Cliff, Steel Pulse, Bunny Wailer, Black Uhuru printre alții. Versurile acestui gen tratează teme de tip social, politic său religios.
Chiar dacă o mare influență a avut-o muzica africană tradițională, jazz-ul și primul R&B, reggae provine din dezvoltarea genului ska și rocksteady din anii 1960 din Jamaica. Unul dintre persoanele care au contribuit la dezvoltarea acestui gen a fost Count Ossie.
Genul muzical Ska, a luat naștere în Jamaica în anii 1959, pe lângă faptul că era foarte ascultat în subcultura jamaicană a rude boys, în 1964, a câștigat teren și în cultura engleză. Rude boys, au folosit discurile ska la jumătatea vitezei, deoarece prefereau să danseze mai lent, aceasta făcând parte din imaginea lor de tipi duri. Pe la mijlocul anilor `60 mulți artiști începuseră să folosească ska în ritm lent, în același timp se dădea importantă și walking bass și offbeats. Sunetul mai lent a fost numit rocksteady a umarea a unui single de Alton Ellis. Această fază a muzicii jamaicane a durat doar până în 1968, când muzicienii au schimbat viteza muzicii, grăbind-o și adăugând și alte efecte. Toate acestea au luat parte la crearea genului care astăzi îl cunoaștem ca reggae (http://www.ipedia.ro/muzica-reggae-752/).
Cum s-a precizat anterior, reggae s-a dezvoltat din rocksteady în anii 1960. Trecerea de la rocksteady la reggae se observa prin utilizarea shuffle la orgă, al cărui pionier a fost Bunny Lee.
Tema Long Shot Bus` me bet publicat de către grupul The Pioneers în 1967 este considerat că și primul exemplu de înregistrare al noului sunet ce curând a fost cunoscut ca și Reggae (http://www.pioneersreggaegroup.com/bio.htm). Dar numai în 1968 au fost publicate primele discuri de reggae: hitul Hold me tight a artistului Johnny Nash a fost recunoscut că primul care a pus reggae în listele de succes în Statele Unite. În acea epocă influenta reggae a început să se simtă în muzică rock. Un exemplu de rock ce avea influențe din ritmul reggae este melodia formației The Beatles Ob-la-di, Ob-la-da din 1968.
The Wailers, a fost trupa formată de Bob Marley, Peter Tosh și Bunny Wailer în 1963. Este grupul cel mai cunoscut care a făcut tranziția prin cele trei etape de la prima muzică populară jamaicana: ska, rocksteady și reggae. Alți pionieri reggae: Prince Buster, Desmond Dekker și Jackie Mittoo (http://wailers.com).
În dezvoltarea ce a condus de la ska spre rocksteady și posterior spre reggae, a fost fundamentală contribuția unor producători jamaicani. Printre aceștia se număra Chris Blackwell, care a fost fondatorul siglei Island Records în Jamaica în 1960 și s-a mutat în Inglaterra în 1962, unde a continuat să promotioneze muzica jamaicană. S-a unit cu Trojan Records și așa s-a început să se publice discuri a artiștilor reggae în Statele Unite până în 1974 când Saga a cumpărat sigla (https://www.islandoutpost.com/about-jamaica-luxury-hotels/our-founder/).
În 1972, filmul The harder they come a arătat un mare interes pentru regge în Statele Unite și versiunea lui Eric Clapton din 1974 din tema lui Bob Marley I shot the sherriff a ajutat la ajungearea reggae la mainstream. Spre jumătatea anilor 1970, genului reggae i se face un mare spațiu în posturile de radio englezești. Ceea ce s-a cunoscut ca fiind etapă de aur reggae corespunde aproximativ cu stingerea genului roots reggae.
În a doua jumătate a anilor 1970, scena de punk rock din Marea Britanie era în construcție, iar genul reggue a avut o mare influență asupra acestuia. Unii Dj`s de punk difuzau melodii reggae și numeroase formații de punk au introdus aceste influențe reggae în muzică lor.
Fără îndoială, dacă vorbim despre reggae obligatoriu trebuie să spunem câteva cuvinte și despre persoana cea mai impotanta pe scenă reggae: Robert Nesta Marley Booker, cunoscut mai bine ca Bob Marley. A fost un muzician și compozitor jamaican. S-a născut în Nine Mile, Saint Ann Parish, în Jamaica, pe data de 6 febroarie 1945 și a murit în Miami, pe 11 mai 1981, doar la 36 de ani, deoarece a fost diagnosticat cu cancer ce i-a ajuns la plămâni și creier (http://www.bobmarley.com).
În timpul carierei muzicale a fost lider, compozitor și chitarist în trupele de ska, rocksteady și reggae. The Wailers (1964-1974) și Bob Marley&the Wailers (1974-1981). Marley continua să fie cel mai cunoscut și respectat interpret de muzică reggae ce a ajutat atât la răspândirea muzicii în Jamaica precum și mișcării și religiei Rastafari în toată lumea.
Reggae are două genuri: roots reggae, dancehall
Early reggae, deasemenea cunoscut precum skinhead reggae din cauza popularității în acea subcultură engleză de clasa muncitoreasca, a luat naștere spre sfârșitul anilor `60 pe măsură ce influenta muzicii funk a început să se simt în formă de cânt a muzicienilor reggae. Ceea ce caracterizează subgenul early reggae este faptul că se oferă mai multă importanță groove muzicii. S-au introdus orga și instrumentele de suflat în versiunile de single (http://www.newworld encyclopedia.org/entry/Reggae). Printre cele mai cunoscut trupe de skinhead reggae se număra John Holt, Toots& the Maytals, The Pioneers, etc.
Roots reggae este un gen de muzică spiritual a căror versuri erau dedicate lui Dumnezeu (Jah). Printre temele cele mai folosite se număra sărăcia și împotrivirea asupra guvernului și diferențele de naționalitate. Multe dintre melodiile lui Bob Marley și Peter Tosh se pot considera roots reggae (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Reggae).
Din punct de vedere muzical, în melodia Roots, Rock, Reggae, Marley a creat un nou stil de muzică: off beat. Chiar dacă se separă total de ritmurile din ska, rock steady, reggae, skank, flyers, rockers și alte stiluri, acest ritm unic este atât de asociat lui Marley că puțini artiști au reușit să îl mai folosească.
Dub este un gen care se caracterizează prin amestecul de material înregistrat și prin a da o importanță mai mare bateriei și basului. Tehnicile utilizate provocau în ascultător senzații povestite de Tubby ca și un vulcan în minte.
Stilul rockers a fost creat spre jumătatea anilor 1970 de către Sly&Robbie. Rockers este descris ca și un stil curgător, mecanic și agresiv de reggae (http://www.newworldencyclopedia.org/ entry/Reggae).
Subgenul de lovers rock a luat naștere în sudul Londrei spre mijlocul anior 1970. Versurile tratau teme precum iubirea. Este un subgen asemănător rhythn&blues.
The toasting este un stil de a cânta sau a vorbi despre un disc care a fost utilizat pentru prima dată în Jamaica în 1960 de către Dj`s precum U-Roy și Dennis Alcapone. Acest stil a influențat cu putere asupra Dj-ului jamaican Kool Herc, care a folosit acest stil în New York în Block Parties spre sfârșitul anilor 1970 fiind acesta precedentul direct de hip hop și rap. Tehnicile de a amesteca muzica dup deasemenea au influențat asupra hip hop-ului (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Reggae).
Dancehall a luat naștere în jurul anilor 1980 în grupuri precum Yellowman, Super Cat și Shabba Ranks. Acest stil s-a caracterizat prin a cânta precum Dj și a răpea sau a face toasting pe ritmuri foarte rapide. Ragga (de asemenea cunoscut precum raggamuffin) și reggae fusion sunt subcategorii de dancehall unde partea instrumentală o susține muzica electronic și sampling.
Printre pionierii ragga se numărau: Shinehead și Buju Banton și ca exemple mai actuale cunoscuții: Mr. Vegas, Elephant Man și Sean Paul (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/ Reggae).
Reggaeton este o formă muzicală de cartier care a devenit populară printre tinerii din Latino America la începutul anilor 1990. Predecesorul genului reggaeton s-a format în Panama. După apariția genului în Puerto Rico, a evoluat spre numele reggaeton. Este o combinație între reggae caribean și dancehall cu muzica latinoamericană, precum cu elemente din hip hop (http://www.reggaeton.com.ua/index.php/History_of_Reggaeton).
Reggae fusion este o combinație de reggae sau dancehall cu elemente din alte genuri, precum hip-hop, R&B, jazz, rock, drum and bass, punk sau polkă.
Hip hop a luat naștere în cartierele marginale din New York (Bronx), formate din comunități afroamericane, spre sfârșitul anilor `60 ca urmare a numeroaselor probleme care pe care le aveau comunitățile de negri pentru a intra în discoteci (http://www.britannica.com/topic/ hip-hop).
Petrecerile din stradă erau acompaniate de funk și soul până când primii Dj`s au început să izoleze percuția și să o elimine, deorece melodiile erau din ce în ce mai dansante.
Se consideră că Dj Kool Herc a fost tatăl hip hop-ului, care a introdus alături de sora lui această tehnică în Jamaica. Se poate spune că Dj Kool Herc a fost cel care a creat figura MC (maetru de ceremonii) și break (http://www.britannica.com/topic/hip-hop).
Africa Bambaataa, a vrut să explice definiția hip hop în patru elemente: Break, Grafitti, Mcing și Djing. Chiar dacă aceasta definiție este incompletă se poate introduce și beatbox, sau faptul de a juca basketball.
Combinarea între elemente MC și Dj confirma stilul muzical de hip hop sau rap.
Hip hop are un dans caracteristic. Boying este cunoscut din punct de vedere popular ca breakdance. Băiatul care dansează acest tip se numește B-Boy iar fata B-Girl sau Fly Girl.
Există totuși o diferență între un B-boy și un breaker: primul dansează pentru interese culturale și cauta să introduce elemente noi, inovatoare aducând nivelul de dificultate la noi dimensiuni.
În schimb, breaker este persoana care dansează doar pentru interes sau modă și se consideră că un are o bază în mișcările hip hop.
Graffiti este ramură artistică din cultura hip hop. Graffiti se realizează în special pe clădiri. Estetică grafitti a avut o mare influență pe coperțile cd-urilor. Cei care practică această ramură de hip-hop se numesc writters (http://www.britannica.com/topic/hip-hop).
Cum spuneam și anterior, Hip Hop-ul s-a născut în cartierele mărginașe din New York, Dj Kool Herc a fost primul Dj care a utilizat această formă de a îmbina dúb. S-a născut în Jamaica dar a emigrat în Statele Unite în 1967. Muzica dub era populară în Jamaica mulțumită influențelor marinerilor statelor unite și al ryhtm&blues.
Grandes sound systems a fost creat de jamaicani cu puține resurse deoarece nu-și puteau permite să cumpere o cantitate mae de discuri. Imigranții jamaicani au avut o mare influență asupra stilului vocal rap prin simple melodii ce se cântau la petreceri și erau inspirate din tradiția de toasting jamaicana.
În această epocă un rol important la avut influenta muzici disco și dezvoltarea hip-hop în afara New York, în special în Philadelphia unde mai târziu a luat naștere gansta rap. Muzica hip hop era vocea tinerilor marginalizați, majoritatea formați din imigranți sau persoane de culoare ce erau disprețuiți de către ceilalți, care locuiau în zone periferice fără resurse economice, arătând astfel realitatea socială,economică și poltica în cântece (http://www.britannica.com/topic/hip-hop).
Anii `80 au influențat spre diversificarea hip hop ca și gen muzical. Întâlnim aceasta diversificare în melodii precum: The Adventures of Grandmaster Flash on the Wheels of Steel de Grandmaster Flash. Se simte influența muzicii electro ce pornea cu avânt în această epocă. La mijlocul anilor 1980 rock-ul a avut o anumită influență asupra hip hop odată cu publicarea albumelor King of Rock și Licensed to III (http://www.britannica.com/topic/hip-hop).
Înainte de anii 1980 hip hop se limita să rămână doar în Statele Unite, însă în ani 1980 a început să se extindă și în afara acestuia, în țări precum: Germania, Japonia, Australia și în sudul Africii. Muzicianul Sindey a devenit primul prezentator negru al televiziunii franceze cu show-ul H.I.P H.O.P .
Gangsta rap este o categorie a hip hop-ului care prezintă stilul de viață violent al tinerilor afroamericani și imigranți din cartierele mărginașe ale marilor orașe. Gangsta este pronunția de la cuvântul gangster (http://www.britannica.com/art/gangsta-rap). Printre cei care au contribuind la creearea acestui gen se afla raperul Schooly D și Ice T.Fue. 6 în the mornin` publicată în 1986 de Ice-T a fost considerată prima melodie gangsta rap. Încetul cu încetul, spre începutul anilor 1990 gangsta rap a devenit cel mai popular și vândut gen de muzică din această categorie.
În anii `90 versurile melodiilor s-au schimbat complet. Dacă la început tematica trata despre viața în cartierele mărginașe, lupta pentru drepturile societății de culoare, după ce cominitatea negrilor a fost acceptată și lucurile s-au calmat în Statele Unite, tematica trata despre: bani, alcool, viața de lux, sex, mașini, etc.
Ritmul dembow a fost descoperit și produs de către Dj de dancehall spre sfârșitul anilor 1980 începutul anilor 1990, a fost predominant în melodii de Shabba Ranks. Dembow în reggaeton este considerat baza percuției. Alte ritmuri în reggaeton sunt: bam bam riddim, poco man jam. Versurile pun mare accent pe rima pentru că melodia să fie ușor de recunoscut și căutată de către tineri. Stilul de rima a fost inspirat în raggamuffin, dancehall jamaican și rap. Ca și tematica se vorbește despre viața socială, istorii de dragoste, problem din viață, iar temele sunt asemănătoare muzicii hip hop.
La începutul anilor `60, muzica adolescenților era dulce, inocentă, iar mediile de comunicare transmiteau doar muzică pop. Dar o nouă generație de tineri britanici doreau o muzică cu ritm, mesaj și mai rebelă, găsind astfel în muzică clasei de joc a negrilor din SUA, blues-ul. Mulți credeau că acest gen provine din credințe budiste și ritualuri satanice, de aceea se crede că transmit mesaje subliminale dacă versurile sunt cantate invers. Clasa muncitoreasca se identifică cu clasa negrilor iar blues-ul forma parte din furia vieții de zi cu zi.
În S.U.A. faptul ca unei persoane îi plăcea muzica negrilor putea aduce cu sine consecințe rele politice dar Marea Britanie era departe de toate aceste consecințe. Astfel în anii 1965, adolescenții crezând că ascultă blues-ul negrilor nordamericani, au creat astfel propriul stil de muzică rock&roll.
Nașterea acestui stil un a fost considerat un stil complet, deoarece a rezultat din încercarea nereușit de a cânta blues-ul negrilor.
Rock&roll își are rădăcinile în anii 1950. În această epocă, rock-ul negrilor era cel mai bun având ca reprezentanți pe: Check Berry, Bo Diddley și Little Richard. Încetul cu încetul rock-ul a fost preluat de populația albilor unde întâlnim artiști precum: Elvis Presley, Roy Orbison și Gene Vincent. Acestă cultură ajunge în U.K prin muzicieni precum Billy Fury și Marty Wilde. Un grup de mare renume a fost The Quarrymen, care apoi și-au schimbat numele în The Beatles (http://www.britannica.com/art/rock-and-roll-early-style-of-rock-music).
În 1960 se poate spune că rock-ul pierde denumirea roll din grupuri precum Beatles care au înlocuit aceasta prin muzică beat (suntetul constant al basului și bateriei) .
Puțin mai târziu ia naștere mișcarea mod, adoptat de Beatles, Rolling Stones, The Who și alte grupuri. În acest moment rock-ul pierde roll-ul deoarece muzica nu era construită pe o structură puternică de dans. Acesta este momentul în care Bob Dylan, ale cărui melodii transmiteau un mesaj de ideologie politică amestece melodii cu baza în folk cu chitara electrică creând un nou subgen: folk rock.
Rock-ul psicodelic i-a naștere în California având ca reprezentanți pe Grateful Dead, The Doors și Iron Butterfly. Acest nou gen este asimilat de U.K de grupurile britanice. Astfel i-au naștere grupuri precum Pink Floyd care mai târziu dau naștere unui rock simfonic (http://www.britannica.com/art/rock-and-roll-early-style-of-rock-music).
Spre sfârșitul anilor `60 apar Jimi Hendrix și Eric Clapton cu Cream revoluționând astfel formă de a cânta la chitară.
The Velvet Underground, partea mai întunecată, lirica și artistică a rock.ului, inspirată din Factory de Andy Warhol, a lăsat o urmă puternică în rock, influentant în punk, rock-ul gotic și rock-ul alternativ, liderul a fost Lou Reed. Dar spre sfârșitul acestei deceniu rock își pierde bună reputație din cauza mișcării hippie. Aceștia, împotriva societății consumului, au început să aibă idei budiste și crestine-protestante. Lumea plină de pace pe care ei o vedeau se datora drogurilor pe care le luau (http://www.britannica.com/topic/the-Velvet-Underground).
În 1970 grupuri precum Black Sabbath, Led Zeppelin sau Queen încep să combine elemente din alte genuri muzicale cu rock dând astfel naștere genului heavy metal.
La începutul anilor `70 Queen devine faimos abordând un amestec între hard rock, rock progresiv, heavy metal, glam rock și opera rock.
De asemenea la începutul anilor `70 apare trupa The Runaways, un boom al muzicii din acea epocă, deoarece trupa era formată doar din femei (http://therunaways.com).
Alte formații/soliști de hard rock sunt: Aerosmith, Kiss en Americe, AC/DC în Australia, Thin Lizzy în Irlanda, Motorhead în U.K. Spre sfârșitul anilo `70 apare marele boom englez punk, și trupe precum: The Ramones, Misfits, Iggy Pop, Dead Boys și alții. La începutul anilor `80 se formează trupe ca: U2, Blondie, și The Police. 1980 începe cu formula pop rock ce deține influențe din new wave. De asemenea i-a naștere și rock creștin, sau indian sau indian pop. Spre sfârșitul anilor `80 începutul anilor `90 i-a naștere thrash metal cu formații precum Metallica și Slayer. Spre sfârșitul acestei epoci se îmbină genul rock cu metal industrial având ca reprezentanți pe Marilyn Manson și Rammstein.
În `90 genul metal începe o combinație cu spiritul rock altrnativ, unde diferite formații se adaptează acestei schimbări, precum Metallica. Metal se afla în top-uri, astfel că Pantera a fost capabilă să coboare nivelul cunoscutului Michael Jackson cel care era numărul unu pe listele americane, cu nou disc metal extrem (http://www.britannica.com/art/heavy-metal-music). În anii 2000 existau trupe precum: Rap Metal, Slipknot, Korn, Linkin Park, Kings of Leon, The Strokes.
Expresia pop, vine din engleză, fiind prescurtarea de la muzică populară. Astfel, se înțelege prin muzică pop o combinație între diferite genuri muzicale populare într-o societate. Mulți spun că acest gen a luat naștere în anii `50. Autorii David Hatch și Stephen Millward defineau muzică pop astfel: un corp al muzicii, ce se diferențiază de muzică jazz și folk. Muzică pop poate fi folosită pentru a descrie un gen diferit, adresat tinerilor, caracterizat ca o alternativă mai ușoară pentru rock&roll (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Pop_music).
Termenul pop a fost înregistrat pentru prima dacă în 1926, folosit în sensul unei părți muzicale. Începând cu anii 1950, termenul s-a folosit pentru a descrie un gen destinat tinerilor.
Pop baroc este un gen muzical derivat din pop psicodelic, cunoscut în anii 1960, ce se caracterizca prin faptul că folosea aranjări orchestrale sau instrumente proprii ale muzicii clasice, precum vioară, violoncel, flaut, harpă sau trompetă (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/ Pop_music).
Power pop – substil al muzicii pop, caracterizat prin folosirea melodiilor și armoniilor vocale asemănătoare muzicii pop din anii `60 combinate cu riffs ale chitarii și o energică secțiune ritmică (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Pop_music).
Indie pop face referire la muzică indie bazată pe structura muzicii pop.
Teen pop este un gen de muzică pop orientată spre adolescenți. Își are originea în anii 1980 în SUA, instrumentele cele mai folosite fiind cutia de ritmuri, sintetizatorul și vocea. Este deasemenea cunoscut ca și Teen Rock, Teen Punk, Teen R&B pentru trupe și cântăreți cu influența în acest gen: Avril Lavigne, Skye Sweetnam, The Veronicas, Ashley Tisdale sau Selena Gomez.
Electro pop sau denumit și tecno-pop este un stil particular de muzică electronică ce a apărut în anii `80. Melodiile electropop sunt melodii pop, cu ritmuri simple dar dansabile. Electro pop este asociat cu mișcarea Neo Romantică, de la începutul anilor `80 și mișcările synthpop și electroclash începând cu anii `90. Astăzi Lady Gaga este una dintre cântărețele ce au adoptat acest gen (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Pop_music).
Synthpop, de asemenea cunoscut precum tecno pop, este un gen muzical derivat din new wave și dezvoltat spre sfârșitul anilor `70 și începutul anilor `80, în principiu în U.K.și Germania, dar și în SUA
Pop latino este denumirea ce o primește muzica latină din genul muzicii pop. În primul rând include artiști din țări precum Italia, Spania, Portugalia și Franța deoarece din aceste țări provin rădăcinile latine (http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Pop_music).
Apoi apar cântăreți și formații din republicile latinoamericane (hispanoamericani, brazilieni și haitieni) precum și din coloniile franceze și portugheze din alte continente (în special din Africa). La oreja de Van Gogh este unul dintre cele mai cunoscute trupe spaniole de muzică pop latino.
Se numește Pop 80s, muzica pop dezvoltată în anii 1980. În această epocă putem aminti pe cei doi regi ai popului de astăzi: Madonna, cu albumul sau Like a virgin și Michael Jackson, cu albumul Thriller.
În timpul anilor `90, importanți artiști pop din anii 1980 precum (http://www.newworld encyclopedia.org/entry/Pop_music): Janet Jackson, Celine Dion, Madona, Whitney Houston, Michael Jackson și Michael Bolton au avut un mare succes pe piața muzicală.
Pe de altă parte Mariah Carey s-a transformat în artistă cea mai importantă din această epocă, după cum reiese din revista Billboard. De asemenea întâlnim pe: Jennifer Lopez și Destiny`s Child. Spre sfârșitul deceniului, două cântărețe importante care au făcut parte din alte grupuri și-au făcut apariția ca și soliste pe piața muzicii, Christina Aguilera și Britney Spears.
După căderea muzicii disco spre sfârșitul anilor `70, diferiți muzicieni de funk au început să experimenteze cu talk boxes și să folosească beats cât mai puternici. După electro au luat naștere alte subgenuri muzicale cunoscute și astăzi.
House este un stil muzical dansabil ce derivă din electro. Își are originea în Chicago la începutul anilor 1980. La început a fost popular printre publicul afroamerican, latino și gay, dar mai târziu a fost adoptat de către lumea întreagă. Muzica house are influențe din muzica soul și funk. Acest stil imita percuția muzicii disco, în special utilizarea instrumentului bongos la fiecare beat, chiar dacă folosesc basul și bateria electrică (http://www.britannica.com/art/house-music).
Techno este un stil de muzică electronică de dans ce își are originea în Detroit, Statele Unite spre jumătatea anilor `80. Originea acestui gen se afla în unirea diferitelor genuri muzicale europene, care puneau accentul pe utilizarea sintetizatoarelor. Caracteristica cea mai importantă este ritmul rapid, agresiv. Aceste genuri muzicale își trag rădăcinile din funk, free jazz și electro. Techno este uneori confundat cu alte stiluri diferite precum dance sau trance, de asemenea se confunda cu house. În schimb muzica house are ritmuri mai lente decât cea techno și conține mai multe vocale, în afară de diferențierea prin utilizarea sintetizatoarelor (http://www.britannica.com/ art/techno).
Tineretul din ziua de astăzi este atras de techno, un gen care reușește să îndeplinească toate condițiile, este creativ, inovator, avangardist dar accesibil. Pentru a îndrăgi acest gen de muzică majoritatea ascultătorilor aparțin aceleiași categorii, sunt ușor narcisiști și exhibiționiști. Fanii muzicii techno înlocuiesc alcoolul cu power-drinks și folosesc drogurile un ca un refugiu ci ca un excitant psihic. Acest gen de muzică te face să uiți de tine, să te pierzi în momentul prezent, tinerii fiind adepții motto-ului: Trăiește clipa (Carpe Diem).
Fanii muzicii techno un sunt mai puțini conștienți de problemele lor, decât tinerii din alte generații, doar că perspectiva lor de viață este alta. Ei resping parțial sistemul politic și trag concluzii din experiențele lor de viață. Mesajul pe care îl transmit atât prin atitudinea lor, cât și prin forma de dans și îmbrăcăminte este unul singur distracția.
Muzica techno amestecă stilurile celorlalte categorii din ultimele decenii: fuste hippie multicolore, capul ras, frizura punk, adidași și haine de marcă. Fanii techno dețin o autoestimă înaltă, sunt mai expensivi, plini de umor, spirituali, spontani.
Flamenco este un gen de muzică spaniol de dans care își are originare în Andalucia încă din secolul XVIII, are ca baza muzica și dansul andaluz și în a cărei dezvoltare un rol important l-au avut țiganii andaluzi. Cântul, mișcarea și dansul sunt principalele trăsături ale acestui gen (http://www.britannica.com/art/flamenco).
În noiembrie 2010 UNESCO (Organización de las Naciones Unidas pară la Educación, la Ciencia y la Cultură) a declarat flamenco Patrimoniul Cultural Inmaterial al Umanității.
Genul muzical flamenco a luat naștere spre sfârșitul secolului XVIII în orașe și localități agrare din Andalucia. Între 1920 și 1955 spectacolele flamenco au început să se organizeze în piețele de tauri și la teatre sub denumirea opera flamenca. Această denumire era o strategie economică a promotorilor, deoarece opera avea o remunerare de 3% în timp ce spectatorii plăteau un 10%. În această epocă spectacolele de flamenco s-au extins în toată Spania și în principalele orașe ale lumii (http://www.britannica.com/art/flamenco).
În anii 1970 în Spania se respira un aer nou pe plan social și politic iar societatea spaniolă era influențată de diverse genuri muzicale venite din restul Europei și Statele Unite.
Existau numeroși artiști precum: Antonio Mairena, Pepe Marchena și Manolo Caracol.
În anii 1980 o nouă generație de artiști flamenco a pus stăpânire pe acest gen, Camaron, Paco de Lucia, Morente și alții. Acești artiști aveau un mai mare interes pentru muzică populară urbană (http://www.britannica.com/art/flamenco).
Postura și tehnica chitariștilor de flamenco, denumiți tocaores, este diferită față de cea a chitariștilor de muzică clasică. În timp ce chitariștii de muzică clasică sprijină chitara pe piciorul stâng ușor înclinată, chitaristul flamenco obișnuiește să încrucișeze picioarele și să sprijine chitara pe piciorul care se afla cel mai sus. Tocaores moderni obișnuiesc să folosească chitare clasice, chiar dacă există un anume gen de chitară, chitara flamenca. Aceasta cântărește mai puțin iar cutia este mai îngustă decât a chitarei clasice, având astfel un sunet mai încet (http://www.britannica.com/art/flamenco). Principalii chitariști au fost: Manuel Ramirez de Galarreta, Gran Ramirez (1864-1920) și ucenicii săi Santos Hernandez (Madrid 1873-1943) care au construit numeroase chitari pentru maeștrii Sabicas, Domingo Esteso și Modesto Borreguero. De asemenea amintim pe frații Conde, Faustino (1913-1988), Mariano (1916-1989) și Juliu (1918-1996), nepoți de-ai lui Domingo Esteso.
Acompaniamentul dar și tehnica rasgueado a chitariștilor flamenco se bazează atât pe sistemul armonic modal precum și cel tonal, chiar dacă combinarea între amândouă este cea mai folosită.
Unele melodii flamenco sunt interpretate a palo seco (a capella), fără acompaniament de chitară. În funcție de interpretare putem aminti diferite tipuri de atac: atac airoso: vivace, ritmic, cu sonoritate strălucită, aproape metalică; atac țigănesc sau flamenco: profund și prin ciupire, folosesc în special contratimpii; atac pastueño: lent și liniștit; atac sobrio: fără ornamente; atac virtuos: dominând cu excepție tehnică; atac scurt: sărac în resurse tehnice și expresive; atac rece: fără legato și ciupit (http://www.britannica.com/art/flamenco).
Costumația flamenco este folosită de către dansatorii flamenco pe parcursul reprezentărilor. Costumul este elementul caracteristic din flamenco. Este vorba de o rochie lungă și pe corp ce ajunge până la gleznă, ce este îmbogățită cu voal atât pe fusta cât și pe mâneci. Este confecționată din culori vi și vesele, cele mai căutate fiind rochiile cu buline (http://www.britannica.com/art/flamenco).
Pe lângă rochii, pieptănătura este reprezentativă, părul fiind strâns într-un coc, având ca și complement o eșarfă care se lăsă ușor pe umeri.
2.3. Efectul muzicii asupra creierului uman
Aivanhov vorbește în cartea sa Muzica și cântecul în viața spirituală despre importanța corului. Prin cântul coral, Aivanhov, spune că ne exprimăm dorința de a îmbrățișa întreg universul și de a fi în armonie cu totul. Propun să facem o scurtă refexie asupra acestei fraze și de a încerca să vedem care este adevaratul sens al acesteia. Pentru a realiza acest lucru trebuie sa pornim foarte scurt de la definiția corului. Corul reprezintă un grup de cântăreți care au menirea de a da naștere unei piese muzicale împreună. Corul în general este format din 4 sau chiar mai multe voci. Fiecare voce trebuie să realizeze procese neurologice îndelungi pentru a transpune muzica și totodată să apeleze la latura emoțională pentru a fi în acord cu ceilalți și pentru a transmite împreuna cu clariate mesajul real al muzicii. Practica de a cânta pe patru voci este o reflectare, o expresie în planul fizic a exercițiului ce trebuie sa îl facem zilnic și de mai multe ori pe zi pentru a acorda impreună spiritul nostru, sufletul nostru, intelectul nostru, inima noastra (Aivanhov, 2012, p. 20).
Cântul vocal este cel mai reprezentativ pentru exprimarea emoției și cel mai patrunzător dar oare care este rolul creierului? Raoul Husson în cartea sa Vocea cântată explică în amanunt implicațiile neurologice ce au loc în timpul cântului vocal. Majoritatea artiștior sunt de parere ca ei nu au nevoie de matematică și fizică pentru a face muzică însă Husson îi contrazice cu desăvârșire. Un cântăreț trebuie să știe sa-și dozeze respirația, să-și calculeze intensitatea sunetului pentru a se face auzit de aceea repetiția generală de multe ori poate fi un fiasco total. În momentul începerii concertului toate aceste calcule matematice dispar și începe să intervină latura artistică în adevăratul sens al cuvântului fiint reprezentată de către emoție. Dar oare în momentul apariției emoției creierul nu mai coordonează muzica? Evident acest raspuns este negativ. Creierul nu cedează locul în profida emoției ci emisfera drapta încearcă să conducă. Toate calculele matematice privind intensitatea sunetului, pozitia sunetului, mișcarea scenică și chiar textul muzicii respective migrează spre conștient unde deja s-au transformat în reflexe, lasănd loc emoției să dea viață muzicii. Acest proces se aplică și instrumentiștilor.
Vocea este impregnată de magnetismul și vitalitatea noastră. Cântecul nu trebuie considerat ca o activitate pentru trecerea timpului, ci una care atinge toate regiunile ființei. În voce se pot sesiza toate vibrațiile corpului fiind cel mai ușor mod de a transmite emoția. Cu siguranță cu toții am observat că atunci cand suntem supărați sau chiar fericiți și nu vrem să se observe acest lucru încercăm să dăm o comandă rapidă creierului însă la primul contact verbal cu o persoană emoția resimțită de noi se observă cu ușurință printr-un tremurat în voce și nu numai. Aivanhov împarte vocile în trei categorii: cele ce stimulează sau adorm voința, cele ce luminează sau întunecă inteligența, cele ce trezesc niște sentimente înalte sau declanșeaza niște pasiuni vulgare. Aceste trăiri rezultate provin din modul de viață pe care soliștii sau cântăreții îl adoptă. A avea voce și a putea cânta este un dar primit de la cel de sus însă acest dar este primit cu un scop și anume acela de a face o lucrare minunată impreună cu Divinitatea. Pentru un cântăreț nu este important doar stilul de viață ci acesta trebuie să aibă grijă și la emoțiile pe care acesta le trăiește (Aivanhov, 2012, p. 23).
Revenind la muzica corală aș dori sa expun ideea lui Aivanhov în care afirma că cele 4 voci bas, tenor, alto, sopran reprezintă o imagine a omului. Basul este inima, tenorul intelectul, alto sufletul iar sopran spiritul. Analizând aceasta putem spune ca inima reprezintă viața, intelectul este reprezentat de către creier, sufletul reprezintă emoția iar sopranul muzica. După această analiză putem trage niște concluzii privind importanța vocilor în cadrul corului precum: basul deține fundamentala, reprezintă sunetul de bază pe care se construiesc acordurile, oferă stabilitate; viața însăși deține aceste lucruri; tenorul – intelectul sau creierul, este partea interioară ce ajută la construirea unui ansamblu armonios și la dezvotatrea întregului; alto însăși prin culoarea sa timbrală însuflețește lucrarea muzicală de altfel cum și emoția lucrază la îndeplinirea acestui scop; sopran este vocea cea mai înaltă, care deține de cele mai multe ori melodia și frumusețea întregului; culoarea timbrală și înălțimea sonoră te înalță și te poartă către muzica îngerească.
Arta muzicală contribuie la dezvoltarea multilaterală armonioasă astfel educația muzicală trebuie începută de la o vârstă fragedă pentru a ajuta la modelarea sensibilității artistice. Muzica este refugiul sufletelor pe care le-a rănit fericirea (Cioran, 1996, p. 13). Gradul de afectivitate rezultă și din diferențele dintre ritmul muzical și cel personal, însă melodia ocupă primul loc prin faptul ca după percepere ascultătorul este implicat în apariția emoției ca fenomen psihic.
Edgar Cayce spunea că muzica este un medicament ce trebuie folosit cu discernământ considerând că mulți bolnavi puteau fi alinați sau chiar vindecați cu ajutorul muzicii dar avertiza că anumite muzici îi pot îmbolnăvi pe ascultători (Cayce, 2005, p. 63). În opinia sa, muzica este definită drept un fenomen vibrator de aceeași natură cu culoarea provenită din energia cosmică. Sursa tuturor energiilor este divină, numita de Cayce The Creative Forces. Vorbește de o ,.`:echivalență între sunet și culoare spunând: Culorile sunt în mod natural spiritualizarea tonului, adică a sunetului, și despre faptul că aptitudinile muzicale vin totdeauna din viețile anterioare în contact cu natura când omul a putu să asculte cântecul creaturilor conferindu-i calități pentru muzică provenită din activitățile naturii iar adevăratul artist este o ființă conectată spiritual. Talentul artistului este expresia vibrațiilor corpului spiritual indiferent de latura artistică dezvoltată. Muzica oamenilor ar trebui să fie un ecou al muzicii sferelor celeste. Muzica noastră ar trebui să exprime unitatea omului cu celelalte regnuri ale naturii și unitatea sa cu forțele naturii. Pitagora spunea că sferele cosmosului emit muzică, muzică divină, minunată pe care se străduia sa o surprindă plimbându-se noaptea pe câmp.
Goethe spunea că muzica transcedentală era numită altădată muzica celesta și era auzită destul de des de muribunzi. Este un limbaj universal, capabil să transceandă barierele culturale, infinit adaptabil unor moduri de utilizare personalizate, în funcție de pacient și boală, muzica e abia la începutul carierei sale de mijloc terapeutic. Sau, poate, o regăsim acum, o redescoperim, după ce am uitat-o decenii de-a rândul, luați de valul reclamelor care ne promit să ne scape repede de orice – de la dureri de încheieturi până la dureri ale sufletului. Din toate aceste date, reiese că terapia prin muzică și-ar găsi principala utilizare în afecțiunile de ordin psihic. Totuși, dacă ținem seama de legătura indisolubilă dintre psihic și trup (legătură de care medicina occidentală adesea nu prea ține seama, din păcate), efectele unei terapii muzicale bine conduse s-ar putea putea prelungi și amplifica dincolo de combaterea depresiei și a stărilor de melancolie sau de agitație (Gagim, 2003, p. 32).
Fie că ascultăm muzică, ciripitul păsărilor sau pălăvrăgeala de la o petrecere, auzul începe cu un set de unde de presiune din aer, pe care le numim sunete. Intervalul de succesiune al undelor stabilește înălțimea tonului, astfel distanțele mai mici produc sunete înalte iar distanțele mai mari produc sunete joase, iar înălțimea lor determină intensitatea sunetului. Încă din cea mai îndepărtată antichitate Inițiații cunoșteau influența magică a sunetelor asupra ființelor și a materiei. Muzica naturii trezește sentimentul muzical făcându-l să încerce să se exprime prin muzică cu ajutorul cântului vocal sau instrumental.
Muzica este o artă a cărei substanță principal o constituie sunetele după cum spunea și J. J. Rousseau muzica este arta de a combina sunetele într-o manieră plăcută pentru ureche, iar Jules Combarieu spunea că muzica este arta de a gândi cu sunetele (Balteș, 2012, p. 78).
Muzica poate acționa la nivel inconștient și poate produce diferite efecte. Ex: muzica calmă din diferite magazine poate scadea numărul de furturi, valoarea productivității în muncă poate varia în funcție de muzica ce se aude. Muzica barocă descrește presiunea sangvină și crește capacitatea de învățare, duce la relaxarea ritmului cardiac. Asupra creierului activează atât emisfera cerebrală dreaptă cât și pe cea stângă, astfel cântatul face ca creierul să proceseze mai multe informații. Lecțiile de muzică au efect asupra gândirii spațiale. Unele tipuri de muzică pot produce simetria dintre cele două emisfere, dizabilități în învățare și comportament distructiv precum heavy rock și rap datorită ritmului. Ea exprimă un mesaj virtual ce variază în funcție de particularitățile înăscute sau dobândite. Aceasta reprezintă o cale de comunicare intraverbală adică de la suflet la suflet. Muzica are o forță de evocare a unor trăiri anterioare având o stimulare psihică multiplă: senzorială, intelectuală, volițională (efect mobilizator). Poate amplifica o stare de bucurie sau adânci ascultătorul în stare de tristețe, având rolul de modelare a personalității. Poate modela un copil astfel îl poate ridica la un nivel înalt de înțelegere și simțire declanșându-i stări afective și sentimente care îl fac să vibreze în fața problemelor vieții (Cioran, 1996, p. 26).
Muzica ne relaxează, ne induce o anumită dispoziție (bună sau rea), dă un sens existenței noastre, având efecte precum: efect cathartic (purificator față de emoțiile negative acumulate) și relaxant (în ceea ce privește acumularea oboselii); forță de evocare a unor trăiri anterioare (fiind importantă implicarea condiționării diverșilor stimuli în cadrul experienței individului) și de sugerare (prin isomorfismul deja amintit).
Depinde și de imaginația ascultătorului pe care, de altfel, o stimulează și o îmbogățește. – stimularea psihică multiplă: senzorială (inclusiv creșterea rezistenței la efort), intelectuale (mai ales ideația), volițională (efect mobilizator în diverse activități: profesionale, militare etc.)
Este cunoscută acțiunea muzicii de a amplifica o stare de bucurie (o aduce la paroxism) într-o împrejurare fericită din viața cuiva (în expresia Să cânte muzica!) sau de adâncire a unei stări de tristețe (dar și de clarificare interioară) – în cazul unui marș funebru – conotații erotice. Kirkegaard a decelat cu claritate, o dimensiune sexuală în exprimarea pulsiunilor și a stărilor de euforie traduse în limbaj muzical (Bularga, 2008, p. 41). Senzualitatea, în sfera Eros-ului, ar fi, pentru acest autor, fenomenul uman cel mai net exprimat al experienței muzicale. Muzica este, cu siguranță, expresia cea mai adecvată a libidoului. – favorizarea comunicării umane, – emoțiile estetice produse în muzică sunt greu de diferențiat de cele cu un substrat pur personal, eventual cu caracter pur biografic sau axiologic. – muzica accelerează bătăile inimii și ritmul respirației, le incită la mișcare (cele mai elocvente argumente pentru aceasta din urmă sunt oferite de impulsul de a bate măsura, mișcările corpului care acompaniază muzica audiată și, mai ales, culminează cu dansul, adevărata artă a expresiei corporale susținută de muzică). Toate aceste efecte imediate, dacă sunt repetate, conform teoriilor învățării condiționate, pot duce la modelarea personalității. Adică efectele sunt fie activate de atâtea ori încât corpul/psihicul consideră că sunt ale lui naturale și, și le însușește ca atare; fie corpul / psihicul deține deja aceste trăsături, iar tipul de muzică declanșator îl ajută să se împlinească.
Arta muzicală ocupă un loc important în cadrul educației estetice, ce contribuie la dezvoltarea multilaterală armonioasă a personalității umane contemporane. Educația muzicală trebuie începută de la o vârstă fragedă cu ajutorul unor cadre didactice bine instruite pentru a ajuta în principal la modelarea sensibilității artistice prin însușirea și trăirea unor numeroase valori ale culturii muzicale (Gagim, 1996, p. 56).
Pe data de 16 noiembrie 2013, ziarul Adevărul publica un articol ce se numea Lecțiile de muzică luate de copii, le dezvoltă conștiința de sine, afirmând în continuare că acestea au capacitatea de a le dezvolta regiuni din creier asociate cu auzul și conștiința de sine. Acest studiu se ocupă doar de partea intelectuală însă muzica e mai mult decât atât (http://adevarul.ro/sanatate /minte-sanatoasa/studiu-lectiile-muzica-luate-copii-dezvolta-constiinta-sine-1_5286f335c7b855ff5 6ff51ae/index.html). Muzica este o formă de expresie socială care transcede individualul, și care prin puterea ei emoțională, devine un mod de comunicare între compozitor, interpret și ascultător. A cânta la un instrument, cu vocea sau a asculta muzică te pune în legătură cu sinele tău fizic pe căi necunoscute de poezie sau pictură.
Mi-am propus să vorbesc în câteva rânduri despre muzica în biserică tocmi pentru a accentua importanța muzicii în viața spirituală. În ultima perioadă observăm că prezența corului în biserică devine aproape indispensabilă. Dar să fie vorba doar de o nouă modă a secolului XX-XXI sau pur și simplu s-a sesizat necesitatea acesteia? Muzica îl face pe om să iasă din el însuși și din lume, ea îl înalță deasupra lui însuși și a lumii, fiind cea mai frumoasă revelație a lui Dumnezeu.
Muzica deține implicții psihologice complexe care nu se referă doar la melodie ci și la ritm, armonie și culoare. Muzica este omul, mai mult decât cuvintele, căci cuvintele nu sunt decât simboluri abstracte care transmit înțelesuri reale bazate pe fapte. În afara materiei totul este muzică, însuși Dumnezeu este o halucinație sonoră. Este absolutul trăit, trăit totuși prin intermediul unei imense iluzii pentru că se risipește de îndată ce se restabilește liniștea (Cioran, 1996, p. 14).
Muzica vorbește fiecăruia dintre noi, chiar și celor ce nu au nici o idee despre un astfel de ansamblu de legături pe care ei le ignoră. Reprezintă o desfășurare, o curgere de sunete a căror îmbinare constituie melodia iar viteza acestei desfășurări reprezintă elementul ritmic al muzicii. Vorbește fiecăruia dintre noi, chiar dacă pe limbi diferite. Indiferent de capacitatea noastră de înțelegere, ea exprimă, în mod inevitabil, un mesaj virtual a cărei recepție este în funcție de particularitățile înnăscute sau dobândite ale ascultătorului, dar și de un complex de factori conjuncturali mergând, de la gradul de transparență al intențiilor autorului și cel al modalităților de execuție a muzicii de către interpret, până la particularitățile de context în care are loc audiția. Creierul nostru dă un sens muzicii și ne permite să luăm decizii în legătură cu gusturile noastre muzicale. Ea reprezintă o cale de comunicare directă, intraverbală (vorbește fără cuvinte) între ceea ce ea sugerează sau evocă și ascultătorul care îi decodifică mesajul. În cazul muzicii vocale, în ciuda clarității și lipsei de echivoc a mesajului (dialog verbal), se menține, prin însoțirea cuvintelor de către muzică, un nivel suplimentar de comunicare infraverbală de la suflet la suflet, deoarece în spatele mesajului muzical se află intenția de comunicare (explicită sau nu) a celui care compune muzica (Cioran, 1996, p. 15).
În același timp, citându-l pe Ansermet, este imposibil să-ți faci o idee despre muzică, fără să-ți faci o idee despre om, fără să vezi conturându-se o întreagă filozofie. Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc (http://www.societateamuzicala.ro/beethoven-ludwig-van-beethoven). Omul își transmite în mod spontan sentimentele și senzațiile prin intermediul muzicii: el își expimă sentimentul religios prin muzică, și tot prin ea își traduce durerile, bucuriile, iubirea și toate experiențele sale cele mai profunde (Aivanhov, 2012, pp. 3-4).
Melodia are un impact direct asupra psihicului ascultătorului și ajută la înțelegerea mesajului transmis de compozitor, și totodată are o maximă influență în domeniul afectivității ascultătorului. După perceperea acesteia ascultătorul este implicat în apariția emoției ca fenomen psihic (Iamandescu, 2011, p. 67). Gradul de afectivitate rezultat în urma ascultării unei melodii este dat și de difetența dintre ritmul muzical și ritmul personal. Se consideră că nu există copii insensibili la muzică astfel cum nici o ființă umană nu este inaptă la ritmicitate.
Emile Jaques-Dalcroze în pedagogia muzicală a evidențiat legăturile dintre muzicalitate și ritmicitate creând astfel o gimnastică ritmică cu scopul trăirii intensive a muzicii prin posibilitatea improvizatorică. Același merit îl are și Carl Orff prin lucrarea sa Muzica pentru copii, astfel prin introducerea instrumentelor orff mulți copii handicapați au găsit un ajutor (http://www.dal crozeusa.org/about-us/history).
Un alt aspect important este redat de armonie. Paul Valery spunea: Muzica… îmi comunică impresii cvasiabstracte de echilibre, de deplasări de echilibre, îmi dă intuiția conținutului, extremelor, intermediarelor emoțiilor, chiar a materiei… Ma face să dansez, să răsuflu, mă face să plâng, să gândesc, acest lucru reprezentând iluziile unei vieți complete (http://clubulmelomanilor. blogspot.ro/2008_10_01_archive.html).
Ascultarea se realizează printr-un lanț de relații dintre care și intelectual- afectivă ce se realizează în emisfera percepției muzicale adică analiza conținutului tehnic muzical dar și trăirea indeațional- emoțională a mesajului transmis de muzica audiată.
Muzica trezește în noi o întreagă lume de gânduri și emoții. Orice ființă umană reacșionează cu plăcere la muzică deși în grad diferit și nu la orice fel de muzică. Exista foarte puțini oameni care nu iubesc muzica despre care Shakespeare spunea: Feriți-vă de cei cărora nu le place muzica, ei au toate defectele (http://danielix-danielix.blogspot.ro/2015/01/despre-emotiile-muzicale.html). Ea reprezintă o resursă importantă care stimulează dezvoltarea plenară a copiilor fiind întotdeauna mijlocul optim de alinare, de mângâiere, de divertisment și ușurare sufletească. Interesul copilului petru muzica de toate genurile poate fi stimulat prin audiții muzicale. Are un rol și, prin asta, o putere demne de luat în seamă. Schimbările pe care le poate realiza sunt, deocamdată, neînțelese și greu de anticipat, dar unele efecte sunt mai vizibile decât altele.
Astăzi muzica este mult mai repede împrăștiată, mult mai accesibilă și efectele ei de masă se propagă mult mai viu. Un alt aspect necunoscut, dar intuit, este că muzica poate acționa la nivel inconștient și poate produce diferite efecte. De exemplu, în încercarea de a folosi efectele benefice ale muzicii, o muzică calmă a fost pusă în diferite magazine ceea ce a dus la scăderea numărului de furturi. De asemenea, studii au arătat că valoarea productivității în muncă poate varia în funcție de muzica ce se aude. Dar muzica nu are efect doar asupra oamenilor.
S-a constatat că muzica clasică crește producția de lapte la vaci (http://www.romania libera.ro/special/reportaje/super-ferma-din-ardeal-in-care-o-vaca-a-dat-103-litri-lapte-intr-o-sing ura-zi-230900), pe când muzica rock o scade. Pe de altă parte, muzica rock îi face pe șobolanii de laborator să se reproducă mai mult decât de obicei.
Muzicologul Julius Portonoy a descoperit că muzica nu doar schimbă metabolismul, afectează energia musculară, crește sau scade presiunea arterială și influențează digestia, dar că ar putea cel mai bun stimul care produce aceste schimbări (http://www.psihologiaonline.ro/ download/lucrari/L011_Muzica_OglindaPers.pdf).
Dr. Raymond Bahr, șeful unității de îngrijire coronară a spitalului Sf. Agnes din Baltimore, în urma unei cercetări a aflat că o jumătate de oră de muzică are același efect ca 10 mg de Valium. Într-un experiment, un băiat și o fată, adolescenți, care nu se cunoșteau, erau într-o cameră pe care ei o credeau privată. Când se auzea muzică clasică și balade ei vorbeau foarte prietenos, dar, oarecum, depărtați. Când li s-a pus muzică pop și jazz atitudinea lor a devenit mult mai prietenoasă și au început să se țină de mână și să se ia de după gât. Când muzica s-a schimbat înapoi la clasică și balade au devenit din nou mai formali și mai rezervați. Dacă se punea iar muzică pop și jazz, se trecea iar de la formal la familiar (Cayce, 2005, p. 94).
Pe parcursul ultimelor decenii, o imensă activitate de cercetare în neuroștiințe a fost dedicată percepției și cunoașterii muzicii. Tehnologii de imagistică creierului au fost folosite pentru a localiza anumite zone ale creierului în care se prelucrează informațiile muzicale și pentru a documenta schimbările survenite în magnitudinea de activitati cauzate de schimbări acustice de stimuli muzicali. Numeroase studii ne-au oferit informații cu privire la coerența inter-emisferică interacțiune a zonelor creierului în timpul procesării muzicii precum și despre modificările structurale și funcționale ale creierului cauzate de muzică și activitățile muzicale. Pentru neurologi muzica a avansat la o paradigmă de neuroplasticitate convingătoare.
Puterea muzicii în influențarea memoriei este destul de surprinzătoare. Muzica barocă de exemplu, ca și muzica compusă de Mozart, activează atât emisfera cerebrală dreaptă cât și pe cea stângă. Activarea simultană a celor două emisfere cerebrale maximalizează capacitatea de învățare și reținere a informației. Informația care este studiată activează emisfera stângă, în timp ce muzica activează emisfera dreapta. De asemenea activitățile în care sunt implicate ambele emisfere cerebrale, cum sunt cântatul la un instrument sau cântatul vocal, fac creierul mai capabil să proceseze informații. Potențialul de învățare poate fi crescut de 5 ori dacă ascultăm muzică cu 60 de batai pe minut (așa cum este muzica barocă și compozițiile lui Mozart). De exemplu în Grecia antică piesele de teatru erau cântate, pentru că grecii înțeleseseră în mod intuitiv că muzica îi ajută să își amintească mai bine (Iamandescu, 2011, p. 76). Limbile străine pot fi învățate mult mai rapid, chiar și 1000 de cuvinte într-o singură zi, dacă este folosită muzica. Cu ajutorul muzicii baroce limbile străine pot fi învățate chiar și în decurs de o luna.
Impactul melodiei asupra psihicului ascultătorului este direct, el constituind cheia care deschide înțelegerea acestuia pentru muzica ce i se prezintă. Melodia are o influență maximă în domeniul activității ascultătorului având posibilități vaste de sugestie. Acționează direct și simultan asupra diferitelor etaje ale sistemului nervos astfel încât ne putem imagina că înfluențele unui anume tip de muzică se pot adresa anumitor părți ale acestei structuri a sistemului nervos, obținând raspunsuri în funcție de specialitatea etajului respectiv.
Ascultarea muzicii are la bază un lung și complex lanț de procese neurofiziologice a căror desfășurare în timp este însă cvasiinstantanee. Aceste procese inițial acustice sunt convertite într-o recepție complexă: senzorială cu participarea analizatorului acustic dar cu o importanță decisivă pentru urechea muzicală; acustică propriu-zisă – recepția sunetelor, ca atare în ambele zone simetrice din lobii temporali; muzica propriu-zisă indispensabilă – perceperea muzicii sub forma ei structurată; intelectual afectivă cu sediul în emisfera cerebrală stângă cu implicații în conștientizarea percepției muzicale, trăirea ideațional emoțională a mesajului vehiculat de muzica ascultată (Aivanhov, 2012, p. 29).
Muzica încă din cele mai vechi timpuri a avut ca rol comunicarea intraverbală. Muzica care ne pătrunde, deșteaptă în noi un ecou reducând tensiunile și dând o semnificație existenței noastre. Aceasta totodată acționează cu abstracția instantanee a sunetelor înlăuntrul individului, făcându-l să înțeleagă mai bine sensul intrinsec al vieții ca și minunile lumii, intensitatea recepției frumosului precum și încărcătura morală conținută în mesajul ei.
Muzica nu poate fi doar ascultată, e ca atunci când încercăm să citim o carte. Muzica își transmite mesajul însă acesta trebuie procesat de creier și înțeles. Discursul muzicii de cele mai multe ori este liber lasând imaginația să zburde pe cele mai îndepărtate meleaguri. Ea reprezintă totodată și cel mai bun psiholog, astfel atunci când suntem triști, fericiti, ascultăm muzică. Aceasta actionează la nivelul creierului încercând să schimbe starea de spirit a individului. De multe ori când trecem prin anumite greutăți ale vieții simțim nevoia să mergem la biserică pentru a ne ruga. Nu doar rugăciuna este benefică ci muzica din cadrul slujbei care ne transmite o senzație de liniște, pace, siguranță. Versurile cântărilor bisericești lucrează la nivelul creierului iar muzica la nivelul emoțional. Muzica barocă de exemplu, ca și muzica compusă de Mozart, activează atât emisfera cerebrală dreaptă cât și pe cea stângă. Elementele care țin de logică activează mai cu seamă emisfera stângă, în timp ce aspectele emoționale activează preponderent emisfera dreapta. Activarea simultană a celor două emisfere cerebrale maximalizează capacitatea de învățare și reținere a informației. De asemenea activitățile în care sunt implicate ambele emisfere cerebrale, cum sunt cântatul la un instrument sau cântatul vocal, fac creierul mai capabil să proceseze informații. Potențialul de învățare poate fi crescut de 5 ori dacă ascultăm muzică cu 60 de batai pe minut (așa cum este muzica barocă și compozițiile lui Mozart).
Puterea muzicii în influențarea memoriei este destul de surprinzătoare. De exemplu în Grecia antică piesele de teatru erau cântate, pentru că grecii înțeleseseră în mod intuitiv că muzica îi ajută să își amintească mai bine. Limbile străine pot fi învățate mult mai rapid, chiar și 1000 de cuvinte într-o singură zi, dacă este folosită muzica. Cu ajutorul muzicii baroce limbile străine pot fi învățate chiar și în decurs de o luna.
Acum câțiva ani s-a realizat un experiment care părea să arate că o persoană care ascultă muzică clasică își poate îmbunătăți memoria. Acest efect a luat numele de efectul Mozart, pentru că melodia la care a fost relevat cel mai prgnant acest efect era Sonata lui Mozart în D major. Imediat după ascultarea acesteia, timp de 10-15 minute, creștea punctajul subiecților la testul de gândire spațială din bateria de teste de inteligență Stanford-Binet. Concluzia acestor cercetări era că memoria este îmbunătățită pentru că muzica și abilitățile spațiale împărtășesc aceleași neuroconexiuni. În consecință s-a încercat operaționalizarea și cuantificarea acestor cercetări așa că alte laboratoare au încercat să folosească muzica lui Mozart pentru a îmbunătăți memoria, dar au eșuat. Pierzându-se undeva firul, mai târziu s-a încercat replicarea experimentelor originale, dar rezultatele originale, nu au mai apărut. Efectul Mozart a devenit, astfel, un mit în care unii încă mai cred și investesc (pe internet se vând casete pentru creșterea abilităților memoriei, gândirii etc. bazate pe studiile inițiale privind efectul Mozart, evident cu omiterea faptului că ipotezele au fost infirmate).
O altă idee ar fi că lecțiile de muzică au efect asupra gândirii spațiale. Un experiment a arătat că copii de 3-4 ani care au făcut lecții de instrumente cu clape au avut rezultate mai bune la testul tempo-spațial (puzzle), față de alți copii care învățau să cânte vocal, să lucreze pe calculator sau nu învățau nimic în cadrul experimentului. În ciuda acestor cercetări, per ansamblu, nu există nici un studiu clar care să demonstreze că muzica îmbunătățește inteligența sau memoria permanent. Noi studii trebuie făcute pentru a arăta cum muzica și memoria interacționează (Bularga, 2008, p. 39).
2.4. Efectul muzicii asupra corpului
Muzica este percepută de oameni în mod diferit, și ca urmare și răspunsul la muzică este diferit de la o persoană la alta. Ritmul muzicii este o componentă importantă care duce la asemenea răspunsuri diferite de la un individ la altul. Ritmul organizează mișcarea fizică și este legat de corpul uman, care conține ritmuri proprii, cum sunt bătăile inimii, mersul, respirația, etc. Ritmul ajută la organizarea mișcărilor fizice în timp: copiii autiști de exemplu pot învăța anumite mișcări (să își lege șireturile la pantofi, etc), dacă aceste mișcări sunt puse pe muzica (Iamandescu, 2011, p. 36).
Muzica clasică din perioada barocă duce la relaxarea ritmului cardiac, astfel că pulsul preia ritmul muzicii. Pe masură ce corpul se relaxează din ce în ce mai mult, mintea se poate concentra mult mai ușor. Mai mult, muzica barocă descrește presiunea sangvină și crește capacitatea de învățare. Muzica afectează amplitudinea și frecvența undelor cerebrale, rata respirației și rezistența electrică a pielii și produce dilatația pupilelor (Iamandescu, 2011, p. 37).
2.5. Efectele negative ale muzicii
Nu toate efectele muzicii asupra creierului uman sunt însă pozitive. Unele tipuri de muzică pot produce pierderea simetriei dintre cele două emisfere cerebrale. Cu toții am avut asemenea experiențe, atunci când încercam de exemplu să ne concentram la o anumită sarcină și nu am putut face acest lucru din cauză că auzeam o muzică la un volum prea mare sau un tempo nepotrivit. O asemenea muzică poate duce la dizabilități în învățare și comportament disruptiv la copii, și poate duce la scaderea capacității de muncă la adult. Genurile de muzică care pot produce asemenea efecte sunt mai ales heavy metal și rap. Se pare că vinovatul de aceste efecte este ritmul muzicii (Blask, 1997, p. 13).
Pentru a avea efecte benefice muzica trebuie să aibă anumite atribute, respectiv sa fie suficient de complexă și să implice o activitate intensă a creierului. Efectele muzicii nu se reflectă doar asupra creierului uman ci și a plantelor.
Observând imaginile din figura de mai sus, muzica clasică dă naștere unor forme sublime pe cand heavy metal reprezintă o dezordine totală. Masaru Emoto, autorul cărții Mesajele ascunse din apă a realizat mai multe cercetări pornind de la idea că Pământul pe care trăim cu toții este alcătuit din apă și mai ales corpul nostrum este alcătuit într-o proporție de trei sferturi din apa. Prin cercetările sale încearcă să ne facă pe noi oamenii să ne schimbăm perspectiva asupra universului și a propriei noastre existențe.
Întorcându-ne la efectele negative ale muzicii și aruncând din nou o privire a ilustrației amintite aș dori să prezint câteva caracteristici ale acestui gen. Heavy rock investighează, în toate aspectele sale, caracteristica fundamentala a rock-ului, beat-ul (ritmul), adică sunetul instrumentelor de percuție completat mai târziu de basul electric. Se inspiră din percuția excitantă a riturilor voodoo și a magiei negre a grupurilor africane; ritmuri și rituri strâns legate de sexualitate. Acetui tip de muzică i se mai adaugă și rock-ul Satanist. Rock-ul Satanist a început să fie difuzat pe o cale subliminală, dar a continuat de fiecare dată mai deschis. Adepții obișnuiesc să fie practicanți ai sectelor diabolice, umblă însoțiți de pentagrame întoarse, nume de demoni (Blask, 1997, p. 14).
Studiile psihiatrice au demonstrat că rock-ul produce la anumiți indivizi următoarele patologii: modificări ale reacțiilor emotive, care merg de la frustrare la violență incontrolabilă; pierderea capacității de concentrare; tulburări de memorie și de coordonare neuromusculară; pierderea propriei voințe; stare hipnotică sau cataleptică, care transformă persoana într-o specie de zombie; supraexcitare neurosenzorială care produce euforie, autosugestie, isterie și inclusiv, halucinație; stări depresive (care merg de la nevroză la psihoză, mai ales combinate cu droguri); prin ascultarea zilnică: tendințe de suicid și omucidere; în timpul concertelor: automutilare, autopedeapsă și, de asemenea, impulsuri irezistibile de distrugere, vandalism și răzvrătire (Blask, 1997, p. 16). Acest gen muzical este preferat de adolescent în perioada acestora de glorie. Aflându-se în perioada de rebeliune în care totul este dus la extreme și în care sunt de părere că nimeni nu-i înțelege, apelează la acest gen musical în care au impresia că se regăsesc sau cel puțin îi face să se exteriorizeze și să-și exprime furia.
Este dreptul nostru să alegem ce tip de muzică vrem să ascultăm însă înainte de a opta pentru un anume gen ar trebui să ne gândim la urmările pe care le poate avea corpul și sănătatea noastră mintală în urma alegerilor. Trebuie să conștientizăm tipul de muzică benefic nouă dar și cel distructiv. Puterea muzicii contemporane poate duce la îmbolnăvire sau nebunie, astfel duce la dărâmarea totală a ființe umane, distrugând sistemul nervos, iar muzica religioasă duce la înobilarea sufletului și comunicarea cu Divinitatea. Trebuie totodată să conștientizăm și că anumite genuri muzicale au efecte nocive asupra organismului, comportamentului și sensibilității.
2.6. Influența muzicii asupra societății
Muzica a fost lăsată pentru a servi unui scop bine definit, acesta fiind înălțarea gândurilor spre ceva simplu, curat, nobil și înălțător, pentru crearea unui sentiment de pace, liniște și relaxare dar și transmiterea unei stări optimiste, pozitive.
Muzica este benefică atunci în înalta sufletul, imprimând asupra minții armonii plăcute. Platon spunea: Când modul muzicii se schimbă, legile fundamentale ale statului se schimbă (http://www.psihologiaonline.ro/download/lucrari/L011_Muzica_OglindaPers.pdf). John Lennon, de asemenea, avea o opinie unică: O cale rapidă în a distruge o societate este prin muzică ei http://www.psihologiaonline.ro/download/lucrari/L011_Muzica_OglindaPers.pdf).
Mulți artiști dar și fani folosesc muzica pentru a se înălța pe ei înșiși, dar și pentru a-și câștiga existența. O pregătire adecvată a vocii este un aspect important al educației și nu ar trebui să fie neglijată de către nici un artist. Talentul unei voci extraordinare ne este lăsat pentru a-l folosi în scopuri constructive, pentru a fi o binecuvântare pentru semenii noștrii. Sunt artiști care au un dar special de a cânta și sunt vremuri când un mesaj special este adus doar printr-o melodie intonată de o singură persoană sau de mai mulți uniți în grup.
Când artiștii cântă cu spirit, cu pricepere și de plăcere acest sentiment este transmis fanilor astfel de artiști rămânând în amintirea generațiilor. Nu este necesar un volum maxim pentru că mesajul să fie transmis și muzica să fie ascultată, ci important este intonația cât mai clară, pronunția corectă și exprimarea mesajului care trebuie să atingă sufletul ascultătorilor.
Se pare că niciodată în istoria umană muzica un a avut o așa mare influență ca cea din zilele noastre. După cum a rezultat din întreaga lucrare ritmul muzicii a fost preluat în mare parte din ritualurile șamanilor africani, versurile având un rol foarte important asupra subcontientului celor care ascultă.
Cercetări științifice ale medicilor precum David Elkind au dat ca și rezultat următorul lucru, un sunet strident la un volum înalt contribuie foarte mult la plierea proteinelor, astfel că un ou crud pus în timpul unui concert în fața unui difuzor, după aproximativ trei ore s-a transformat într-un ou fiert moale (http://study.com/academy/lesson/elkinds-theory-of-adolescent-egocentrism. html).
Muzicologul Julius Portnoy a descoperit că muzica un doar poate afecta metabolismul, dar poate afecta și energia musculară, crește sau scădea presiunea arterială, influențând inclusiv digestia (Portnoy, 1963, p. 67).
S-a demonstrat că genul heavy metal are o influență și asupra plantelor, în concret încetinește creșterea plantelor ducând uneori și la moartea acestora. Un alt experiment a fost realizat asupra peștelui, care supus tratamentului muzicii rock, având și o lumină intermitentă a dus la moartea acestuia.
Nu este nevoie de un studiu aprofundat pentru a ajunge la concluzia că muzica și genurile de muzică ascultate influențează asupra minții și subconștientului, asupra întregului organism ducând la relaxarea acestuia sau având influențe negative. Dacă se ține cont de exemplele date anterior se poate spune că omul un este excepția.
Cercetări aprofundate au demonstrat că tinerii după un aproximativ 30 de minute petrecute într-o discotecă își pierd complet autocontrolul căzând astfel într-o stare hipnotică. Jimmy Hendrix spunea astfel: Cu ajutorul muzicii noi hipnotizăm oamenii, coborându-i la nivel primitiv, și acolo, găsind punctul lor cel mai slab, le poți sugera orice dorești (http://ecology.md/md/page/influenta-muzicii-asupra-subconstientei-omului).
În majoritatea companiilor sunt angajați specialiști ce selectează muzica pentru magazine, alegând astfel ritmul, tonul, volumul, mesajul potrivit astfel încât clientului să-i transmită stare necesară de relaxare și comfort pentru a face alegerile corespunzătoare la cumpărături.
Când este ascultată cu interes muzica are un larg impact asupra psihicului uman. Unele studii psihologige arata că unele melodii pot transmite lumina sufletului nostru atunci când ne simțim la unison și de acord cu acea lucrare.
R&B era forma de a critica rasismul din partea albilor asupra negrilor. Astăzi, această muzică a adoptat un sens mai superficial, ce vorbește despre lux și bani din belșug. Cântăreții de R&B nnu au de-a face cu cei din trecut, deoarece astăzi sunt tipare mondiale ale frumuseții, ceea ce atrage rasa albilor să asculte acest gen de muzică. Fanii acestui gen de muzică sunt în principiu persoane cu autocontrolul scăzut, doritoare de a-și asuma riscuri, au sentimente și emoții puternice, vorbesc nechibzuit atunci când sunt supărate. În viața socială sunt mai puțini implicați, fiind ușor retrase, simțindu-se marginaliza-ți de către ceilalți din perspectiva faptului cum văd ei viață. Astfel comunicarea se realizează mai greu, își i-au lucrurile în serios și dacă li se oferă o responsabilitate o duc cu atenție până la sfârșit. Aceasta a influențat în faptul că cei albi adoptă din ce în ce mai multe elemente din cultura negrilor, ca de exemplu coafură, codițele împletite, îmbrăcămintea tipică din cartierele mărginașe. Acest gen de muzică a avut o mare influență între cele două rase și a făcut ca trupe de acest gen precum Destiny`s Child, să fie una din trupele feminine cu cel mai mare succes din lume.
Persoanele care ascultă reggae provin din Jamaica și au un stil de viață peculiar, imitat de către toți fanii acestui gen. Bob Marley, ce aparținea religiei rastafari ne-a făcut să asociem imaginea și formă de viață a acestei ideologii cu muzica reggae. Fanii muzicii reggae (în special jamaicanii) au trăsături caracteristice precum păr lung, sau tunsoare zero, vestimentația asemănătoare celor din Caribe și utilizarea constantă a simbolului marihuana. Astăzi reggae este cunoscut între adolescenți precum Dancehall, foarte asemănător hip hop-ului, oferind dansuri atractive pentru publicul său.
Hip hop are o mare influență în societatea noastră, deoarece este un stil cu mare atractiv pentru tineri și adolescenți. Hip hop este ascultat atât de rasă albă cât și de către negrii din cauza culturii și formei de viață. Pe adolescenți îi atrage violența din tematica melodiilor, cât și teme filozofice și sentimentale. Este admirată rebeliunea raperilor încălcând legea și criticând politică. Cei care trăiesc în cartierele mărginașe admira viața de lux și excesul pe care îl au raperii care s-au ridicat din același cartieri ca și ei, ceea ce îi fac în stare să gândească că și ei sunt în stare și merită o viață mai bună. Un alt atractiv îl reprezintă mobilierul urban, cunoscut ca și graffiti. O mulțime de persoane se simt atrase față de break-dance chiar dacă nu arata interes față de restul culturii hip-hop. Persoanele care prefera hip-hop-ul au un nivel înalt de responsabilitate, acestea fiind conștiincioase. Pentru ele muzica este o muzică de grup.
Reggaetonul este în România un stil foarte cunoscut între adolescenții de astăzi. Această muzică este cea care ocupa în mare parte listele de top din discoteci și pub-uri. Versurile vorbind despre sex și iubire. Adolescenții dansează acest gen denumit perreo, dar care nu are nici o estetică în particular.
Rock-ul are într-adevăr o mică repercusiune, deoarece căutate sunt subgenurile muzicii rock, care au o formă de viață și o vestimentație peculiara.
Punk și heavy sunt două mișcări rebele care promovează libertatea drepturilor și dispariția claselor sociale. Baza acestui gen este reprezentată de către clasa muncitoreasca și clasa de jos. Adolescenții diferă între ei prin forma de a se îmbrăca de a se purta, aceasta reprezentând motto-ul acestui gen, de a fi diferit față de ceilalți. Cei care resping rock-ul au o satisfacție scăzută, în alte cuvinte sunt nemulțumite de statusul curent, se simt neîmpliniți.Fanii muzici rock tind să spună lucrurilor pe nume, un încearcă să impresioneze. Nu sunt persoane responsabile sau ambițioase, punându-și nevoile pe primul plan.
Pop este muzica cea mai comercială ce există în ziua de astăzi. Versurile vorbesc despre sentimente, un urmăresc nici-o ideologie și un există o vestimentație specifică. Pop-ul este considerat de mulți ca și rock-ul mai ușor și comercial. Persoanele care resping muzică pop au o prezență socială scăzută, se datorează faptului că acest gen este comercial și foarte populat. Aparține persoanelor extraverte și optimiste, cărora le place să se facă de folos celor din jur. Cei care nnu prefera acest gen de muzică tind să fie mai puțin comunicativi, să aibă o prezență socială slabă, să fie inhibate, îi considera pe fanii acestui gen superficiali și puțini inteligenți. Fanii muzicii pop sunt de obicei persoane cu autoestima scăzută, deși par sigure pe ele este mai mult o mască, sub care se ascunde ușor pesimismul, învinovățirea atunci când lucrurile un merg bine, se gândesc că alții sunt mai buni, cauta tot timpul confirmarea și aprobarea celor din jur. Aceștia au un temperament creativ scăzut, evita riscurile preferând metodele tradiționale de a realiza lucrurile.
Electro este stilul ce domina în discoteci și pub-uri. Tinerii obișnuiesc să-l asculte adorând extazul ce această muzică îl provoacă prin ritmurile rapide. Este un gen de muzică creată pentru tineri. Se poate spune că versurile aproape lipsesc, melodiile en transmițând nici un mesaj.
Între adolescenții actuali adevăratul flamenco aproape s-a pierdut. Fuziunea pe care o are cu pop, denumită flamenco-pop, este genul cel mai ascultat în zilele noastre în țări precum Spania. Acest gen reprezintă o parte importantă din folclorul spaniol. Faptul că flamenco-pop și reggaegon sunt stiluri predominante face că spaniolii sa un aibă o cultură muzicală prea bogată.
După cum se poate observa în acest grafic, predominante sunt două genuri muzicale având un procentaj de 19% ambele, acestea sunt hip-hop/rap și techno/house. Următoarele genuri ascultate de către tineri sunt în procentaj egal de 13% muzică pop și reggaeton. Cu o cifră minus, adică 12% este se ascultă muzica flamenci și derivatele sale. Urmează apoi la mică distanță de muzică rock, un 11%. Nu în ultimele categorii se afla muzica negrilor și punk, în procentaj de 6%. Cea mai puțin ascultată fiind muzică heavy și reggae, 5%.
În ceea ce privesc profesorii se poate observa din următorul grafic următoarele: în procentaj de 8% se ascultă muzică pop, urmată apoi de muzică rock 7%, muzica negrilor 6% și flamenco 5% . Acestea fiind principalele genuri ascultate de către profesori cu mici diferențe procentuale. O mică parte din ei, 1%, ascultă următoarele genuri: techno-house, punk, heavy și reggae. După cum se poate observa nu a fost necesară includerea celorlalte categorii de muzică, deoarece nivelul culturii între adulți și tineri este destul de diferit. Genuri precum hip-hop sau reggaeton printre altele nefiind nici măcar incluse în statistice.
Este de menționat faptul că rezultatele sunt relative, acestea diferențiind în funcție de cultura generală a elevilor/profesorilor, educație, principii, religie, rasă, cultura etc.
În concluzie, ascultăm zilnic, voluntar sau involuntar, la școală, la birou, acasă, pe stradă, la tv, pe youtube, în magazine, la vecini; fie că ne place fie că nu muzicii îi acordăm mai mult timp decât ne imaginăm; îi acordăm mai mult timp decât familiei, prietenilor, lecturii sau altor activități, fără să știm en pătrunde în minte și en influențează comportamentul, impulsurile sau stările sufletești. Cu alte cuvinte, muzica reușește să exprime foarte bine ceea ce cuvintele nu spun. Ceea ce sufletul simte și trăiește.
Muzica este o lege morală ea da suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viața și veselie tuturor lucrurilor, ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos ((http://www.psihologiaonline.ro/download/lucrari/L011_Muzica_ OglindaPers.pdf)), spunea Platon. Ținând cont de aceste cuvinte înțelepte, este indicat să nu ne lăsăm vrăjiți de armonia sunetelor scoase de vocile omenești sau diferitelor instrumente, ci să fim atenți la efectul acestora asupra sufletului. Dacă muzica pe care o ascultăm ne transmite o stare de liniște, de înțelepciune, sfințenie, respect pentru cei care o interpretează atunci să o ascultăm, dar dacă prin ascultarea ei în suflet se aprind altfel de sentimente un este muzica indicată.
Cercetări ce au fost duse la bun sfârșit au arătat ca muzica lui Mozart îmbunătățește gândirea spațială și memoria oamenilor. Cei doi cercetători Rauscher și Shaw au realizat un experiment ce a inclus trei grupuri de preșcolari: copiii dintr-un grup au luat lecții de pian-canto, cel de-al doilea grup au luat lecții de folosirea calculatorului, iar un al treilea grup nu au primit niciun fel de lecții. Ca rezultat al acestui experiment copiii care au participat la lecțiile de pian au avut rezultate cu 34% mai mare la testele ce măsurau capacitatea spatial-temporală față de celelalte două grupuri de copii. S-a descoperit astfel că numai muzica înbunătățește funcțiile superioare ale creierului necesare în studierea științelor, ingineriei, matematicii sau a jocului de șah (Neurological Research, 1997).
CAPITOLUL AL III-LEA
CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRIVIND IMPACTUL MINIATURII MUZICALE ASUPRA TINEREI GENERAȚII
3.1. Tema cercetării
Scopul acestui demers vizează îmbogățirea experienței culturale, formarea gustului pentru muzica cultă și conștientizarea reacției față de genuri muzicale neexplorate sau ignorate.
Am încercat în ultimii ani să identific modalitățile de lucru cele mai potrivite și eficiente în privința realizării unei culturi muzicale la copii, de orice vârstă și corespunzător vârstei. Luând în considerare condițiile actuale de vehiculare a informației, lărgirea factorilor care contribuie la educația tinerilor, impactul exploziv al mijloacelor mass-media, consider că rolul școlii ar trebui reconsiderat și programele școlare reevaluate, noile generații de copii au stiluri de învățare diferite, reacționează mai bine și mai relaxat la activități care să-i responsabilizeze și să le întărească încrederea în forțele proprii.
3.2. Obiectivele cercetării
Conform curriculum pentru educație muzicală la nivel liceal, o abordare mai nouă a învățării muzicii urmărește: ponderea sporită a contactului nemijlocit al elevilor cu muzica; modalitatea de abordare a audiției muzicale; importanța acordată în continuare studiului instrumentelor muzicale accesibile; modalitatea de abordare a notației muzicale; valorificarea la nivel superior a valențelor formative ale muzicii; abordarea interdisciplinară în studiul muzicii.
Propunerile orientative stabilite de programă, în privința audiției și a repertoriului vocal, fac parte din segmente ale muzicii care sunt puțin cunoscute sau total necunoscute tinerei generații, acest lucru atrage după sine reacția de respingere, plictiseală și neacceptare din partea copiilor. Ei vor să cânte, dar nu au aceleași preferințe, ei vor să asculte, dar nu ceea ce li se propune. Audiția ca și repertoriul vocal la clasă reprezintă o piatră de încercare pentru profesor, discrepanța dintre muzica pe care tinerii o ascultă în timpul liber și muzica propusă de orele de educație muzicală determină o situație de acceptare că trebuie ceea ce n-ar trebui să se întâmple în cazul acestei discipline… se întâmpla, însă, ca utilizarea unor metode didactice active să trezească interesul și să-i implice în realizarea unor – proiecte tematice pe diverse teme muzicale, lucrări colective, postere, exerciții de prezentare liberă, discuții pe teme de interes.
3.3. Ipotezele de lucru
I-am întrebat deseori pe elevi dacă le place muzica, răspuns: Da! I-am întrebat ce rol cred ei că are muzica, răspuns: o metodă de relaxare spune Ana, un refugiu de la problemele vieții, spune Teodora, mi-a influențat stilul vestimentar, spune Ana Maria, muzica e cel mai bun prieten al meu, spune Alexandra. I-am întrebat dacă sunt mulțumiți de muzica ce le este oferită de mass-media, răspuns: nu! da! Părerile sunt diferite, funcție de mediul în care trăiesc, obișnuințele muzicale; unii dintre ei, ascultă posturile de radio, urmăresc posturile TV de profil, cei care iubesc muzica rock, dubstep, rap, edm (electronic dance music) nu sunt satisfăcuți de ceea ce primesc prin mass media, cei mai mulți ascultă muzică străină considerând că piața muzicală românească este invadată de kitch-uri și manele, că multe genuri au degenerat semănând din ce în ce cu acestea.
…rappul «a reușit» sa-mi construiască un caracter solid, bazat pe imunitate sentimentală față de toate ramurile sociale privilegiate și pe masiva dezvoltare a simțului civic față de «tovarășii de drum»” spune Maria. Răzvan crede că muzica poate schimba o persoană din bine în rău și invers, Paula afirmând: ascult aproape toate genurile rock… voi rămâne veșnic loială muzicii rock. Deși nu recunosc sau nu realizează, tinerii sunt influențați de ceea ce ascultă, își expun ideile pe care le promovează mai bine sau mai rău anumite genuri, afirmă că nu le pasă de ce părere au alții dar nu încetează să-și susțină preferințele muzicale. Comportamentul și vestimentația îi trădează adesea, vocabularul specific, replici sau fragmente de melodie devenite emblematice le însoțesc pașii permanent.
Categoric, o bună parte dintre ascultători sunt influențați de cei din jur în privința formării gusturilor muzicale; o altă categorie este cea a celor care afirmă că au descoperit că le place un anumit gen de muzică în momente deosebite ale vieții lor, că au fost atrași de interpret, de melodie, de timbrul vocii, de atitudine, câteodată și de mesajul pe care îl primesc prin text sau cântec în întregul său.
Din sute de elevi, numai câțiva au recunoscut că au ascultat vreodată o piesă clasică, cor, soliști de muzică clasică. Oana spune: muzica clasică mi se pare interesantă, altceva decât melodiile din ziua de azi în care sunt promovate doar teme superficiale. Aceasta nu e promovată, astfel tinerii se rezumă la ce aud la radio. Alin enunță: Muzica ce nu-mi place este cea populară și cea clasică… pe care, oricum, sunt nevoit s-o ascult la școală, …urăsc muzica clasică.
Primele audiții au fost cu muzică corală, colinde, fragmente din creații clasice; apoi, având în vedere situația, am propus fragmente video din muzica veche și apoi din viața unor compozitori, am căutat evoluții inedite care să le trezească interesul, am propus coruri (video) cu mișcare și alte elemente atractive, le-am interpretat eu însămi fragmente de muzică corală sau clasică, i-am solicitat să-și exprime prin cuvinte starea indusă de audițiile de cântece religioase, operă, miniaturi instrumentale, simfonii.
Pornind de la aceste considerații, abordarea variată a conținuturilor programei, utilizarea unor metode atractive și strategii didactice potrivite vor determina stimularea interesului pentru muzica cultă și, în special, pentru miniatura muzicală reconsiderând locul și rolul acesteia în viața tinerilor, formarea unor valori și atitudini pozitive.
3.4. Organizarea și conținuturile cercetării
Mi-am organizat prezentarea acestei epoci muzicale în așa fel încât să utilizez strategii variate și eficiente pentru a atrage și menține interesul elevilor, dar și în vederea creării unor situații noi de învățare, care să determine o participare activă a acestora la: comentarii pe tema lecțiilor predate și a aspectelor inedite identificate de fiecare; lecturarea unor însemnări, considerații asupra compozitorilor și muzicii romantice; prezentarea PPT a datelor referitoare la viața, activitatea și creația lui Schubert; vizionarea unor fragmente video din viața și creația lui Schumann, Chopin; audiții – miniaturi instrumentale, muzica pentru pian, liedul.
În urma audițiilor, vizionărilor, prezentării mele elevii și-au format o idee privitoare la caracteristicile acestei epoci muzicale, și-au exprimat interesul pentru miniaturile instrumentale și uimirea în fața virtuozității instrumentiștilor.
În vederea realizării unui proiect colectiv Franz Schubert, s-a procedat la: crearea unor grupe de lucru; stabilirea, la alegerea fiecărei grupe, a temei miniproiectului; studiu individual, consemnarea unor date despre copilăria, studiile, creația,viața și liedul lui Schubert; realizarea unei prezentări a datelor culese și organizate de fiecare grupă și afișarea acestora; prezentarea lucrărilor și alcătuirea proiectului pe clasă; reacții privind activitatea proiectului; alegerea unor creații pentru activitatea de audiție.
În semestrul al doilea, am propus elevilor de clasa a IX-a să realizeze un proiect în care să-și prezinte genul -interpretul-trupa care reprezintă opțiunea lor muzicală în acest moment., aceasta fiind cea mai bine primită propunere, iar participarea peste așteptări. Le-am specificat faptul că vor trebui să-și susțină în fața clasei proiectul, să vorbească liber, să argumenteze alegerea, să ne facă să înțelegem de ce au ales așa. Am avut surprize plăcute și faptul că am dat importanță intereselor lor muzicale i-a determinat să aibă o altă atitudine față de ora de muzică, să fie deschiși și bine intenționați, să-și dorească o manifestare activă și disponibilitate pentru ceea ce le propun. Elevii au depus un efort voit, au prins momentul de a-și expune în plen preocupările, de a-și argumenta alegerile și proiectele lor au fost pline de informații, creativitate, documentate, coerent prezentate.
La clasa a X-a, o dată cu studierea curentului romantic, am înțeles că drumul către muzica clasică nu e pavat cu consonanțe nicidecum. Indiferent cât te străduiești în ora de muzică nu se poate dezvolta cultura muzicală cu rezultate răsunătoare. E prea puțin și prea rar, dar se poate realiza o introspecție prin muzica cultă, o înțelegere a evoluției muzicii, o conștientizare a faptului că muzica este o artă complexă și cere multă muncă, studiu și atenție.
Studierea compozitorilor romantici, specificul acestui curent plin de neliniște, exuberanță și imprevizibil a fost un prilej de a-i apropia, încă o dată, de muzica pe care o ascultă doar la școala. Au fost câteva ore de cunoaștere a romantismului, de identificare a caracteristicilor, de prezentare a compozitorilor anilor 1800, de suscitare a interesului pentru aprofundarea muzicii romantice prin audiții de lieduri, nocturne, miniaturi pianistice evidențiate de interpreți sau de accesibilitatea muzicii lor, de secvențe video cu impact asupra auditoriului, prin exemplificări de alegere a muzicii preferate într-un secol în care concertele și muzica cultă făceau obiectul preocupării oamenilor, indiferent de statut sau nivel social.
3.5. Scop și strategia
Se au în vedere următoarele: cultivarea interesului pentru muzica cultă; dezvoltarea multilaterală și armonioasă a elevului, sub influența echilibrată a educației artistice; dezvoltarea deprinderii de a asculta conștient, precum și a capacității de a înțelege mesajul muzical din creații vocale și instrumentale de muzică cultă; dezvoltarea capacităților de receptare a muzicii și dezvoltarea gustului estetic al elevilor
Creațiile trebuie: să fie valoroase din punctul de vedere al realizării artistice; să se adreseze intereselor afective ale elevilor; să fie interpretate cât mai expresiv; să se facă prezentarea, în prealabil, a conținutului de idei exprimat prin versuri și muzică. Accesibilitatea se referă la respectarea atât a capacității de concentrare în timp a elevilor cât și la alegerea gradatǎ a lucrărilor, de la interpretări vocale spre cele vocal-instrumentale, de la creații de scurtă durată la compoziții mai ample.
Pentru maximum de randament al audiției, am respectat etapele realizǎrii acesteia: asigurarea unui spațiu și ambient corespunzǎtor audiției, cu materialele specifice; audierea propriu-zisǎ; reaudierea piesei (dacǎ se impune acest lucru).
În aceastǎ etapǎ, cele mai utilizate metode sunt explicația și conversația, care trebuie să fie cât mai poetice, pentru a crea starea emoțională necesarǎ contactului nemijlocit cu muzica. Familiarizarea elevilor cu datele specifice creației muzicale am realizat-o eficient prin intermediul lecturilor muzicale (integral sau fragmente), prezentând conținuturi specifice istoriei muzicii, formelor și genurilor muzicale, într-un limbaj accesibil elevilor. Aceste date constituie achiziții importante pentru elevii interesați de cunoaștere prin elemente suplimentare privind înțelegerea corectă a unor lucrări celebre.
În afara metodelor didactice tradiționale, am propus: metoda proiectului, experimentul, învățarea prin cooperare, lucrul în grup, expunerea., metode care au atras după sine o participare activă și eficientă a elevilor.
Variabilele cercetării sunt: variabila independentă – utilizarea și îmbinarea metodelor didactice tradiționale cu cele activ-participative; variabile dependente – motivarea și implicarea elevilor în descoperirea muzicii culte, formularea și respectarea opiniilor despre acest gen, încrederea în forțele proprii în scopul realizării proiectelor, folosirea argumentelor în alegerea și susținerea unor materiale realizate în grup sau individual, formarea unei atitudini pozitive față de creația Schubertiană audiată.
3.6. Etapele cercetării
Am propus celor două clase realizarea unui comentariu privind muzica pe care o ascultă, opinia despre muzica cultă și impactul muzicii contemporane asupra generației lor.
Clasa experimentală a avut parte de: audiții, vizionare PPT cu informații despre Schubert, citate din Viețile marilor compozitori de Harold Schonberg și Schubert de Dan Spătaru; în timpul audițiilor au notat și afișat impresii proprii; le-am pus la dispoziție imagini și extrase din cărți privind viața și creația lui Schubert; le-am împărtășit aprecierile mele legate de preferința pentru acest compozitor, le-am propus să realizeze miniproiecte pe grupuri de lucru în vederea obținerii unui proiect comun, pe clasă; fiecare grup de lucru și-a ales o temă pentru care au studiat individual și pe grupuri mici, au cooperat în organizarea proiectului, au audiat, au cercetat surse de informare diverse în scopul culegerii de date pe care le-au expus creativ pe coli mari de hârtie.
Clasa de control a primit informații și audiții, în condiții de predare obișnuite, au fost evaluați printr-un test de cunoștințe, au audiat și au exprimat opinii.
Elevii au realizat materialul după studierea resurselor informaționale potrivite temei propuse, organizarea datelor pe care le-au cules, folosirea imaginilor, desenelor sau aplicațiilor ilustrând elemente muzicale, portrete, alte imagini specifice și demonstrative pentru tema abordată. Fiecare grupă a expus informațiile despre Franz Schubert, viața și creația sa pe un poster de carton care îl prezenta creativ și foarte eficient structurat ca text sau reprezentare schematică. Posterele au fost însoțite de elemente atașate confecționate cu migală, creativitate și foarte sugestive – o vioară din carton, un suport de notițe în formă de vioară miniaturală.
Discursul susținut de unul sau doi reprezentanți ai grupelor a fost foarte angajant, deosebit de bogat, coerent și expus în mod liber. Posterele au fost afișate și prezentate, pe rând, în fața clasei făcându-se legătura între aspectele vieții lui Schubert și au alcătuit un întreg tematic, cu multă responsabilitate, creativitate și documentare obiectivă. Prezentarea proiectului tematic Ce știm despre Schubert a constituit un prilej de experimentare a cunoașterii, de provocare competitivă, de conlucrare și de susținere în plen a rezultatelor muncii în echipă, a fost de asemenea și un motiv de satisfacție a muncii împlinite. A fost și o nouă ocazie de a aprecia creația de pian a lui Schubert, de a recunoaște lucrări reprezentative Ave Maria, Păstrăvul (lied și cvintet instrumental), Serenada pe care le-au audiat în prealabil.
Clasa experimentală a fost monitorizată atent și stimulată să: depună eforturi pentru a audia acasă creația lui Schubert; cerceteze și să identifice surse bine documentate; selecteze informații, funcție de tema pe care și-au ales-o (copilăria, creația, anii de școală); organizeze materialul cules în mod creativ și să-și pregătească un discurs de susținere a proiectului; să argumenteze alegerea temei de grup; să se folosească de ceea ce au aflat în clasă pentru a-și exprima opinia despre impactul cunoașterii vieții și creației lui Schubert asupra lor și atitudinii față de muzică.
Urmare a utilizării metodei proiectelor, expunerii, dezbaterii, rețeaua de discuții, studiul aprofundat s-au constatat următoarele aspecte: elevii C.E. au dobândit deprinderi de a înțelege și audia cu mai multă ușurință muzica cultă; elevii C.E. sunt mai interesați în ceea ce privește desfășurarea orei de muzică; elevii C.E. au disponibilitate în a-și îmbogăți cunoștințele și deprinderile muzicale; elevii C.E. apreciază diferit creațiile muzicale culte și pot realiza o paralelă între genurile muzicale; elevii C.E. dau dovadă de mai multă responsabilitate în ceea ce privește studiul în clasă sau acasă și sunt interesați și de alte subiecte propuse; modalitatea de abordare a lecțiilor a creat o schimbare în stilul de învățare al elevilor, determinând implicare; elevii și-au dezvăluit aptitudini și trăsături de personalitate pe care nu le-au folosit până acum.
3.7. Analiza datelor
Materialul obținut prin aplicarea chestionarului a fost prelucrat și interpretat utilizând tabele.
Tabelul nr.1
Activități desfășurate zilnic care plac cel mai mult
Tabelul nr. 2
Genuri de spectacole
Tabelul nr. 3
Plăcerea de a cânta
Tabelul nr. 4
Plăcerea de a dansa
Tabelul nr. 5
Instrumente la care ar vrea să cânte
Tabelul nr. 6
Genuri de muzică ascultate
Tabelul nr. 7
Plăcerea de a asculta muzică pentru copii
Tabelul nr. 8
Evenimente unde au auzit cântându-se muzică
Tabelul nr. 9
Spectacole TV urmărite
Tabelul nr. 10
Genuri preferate
BIBLIOGRAFIE
Aïvanhov, Omraam Mikhaël, Muzica și cântecul în viața spirituală, Ed. Prosveta, București, 2012.
Amen, Daniel G., Schimbă-ți mintea ca să te vindeci de tulburările emoționale, Ed. Curtea Veche, București, 2012.
Balteș, Felicia Rodica, Emoțiile induse de muzică, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2012.
Blask, Falko Michael Fuchs-Gamböck, Techno .Introducere în psihoterapie, Ed. Romcartexim, 1997.
Brad Iamandescu, Ioan, Muzicoterapia receptivă, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2011.
Bularga, Tatiana ,Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008.
Cayce, Edgar, Magia vindecării prin muzică, Pro Editură și Tipografie, București, 2005.
Cioran, Aurel, Cioran și muzica, Ed. Humanitas, Seria Antologiile Humanitas, 1996.
Damasio, Antonio, În căutarea lui Spinoza, Ed. Humanitas, București, 2010.
Dispenza, Joe, Antreneaza-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mintală, Ed. Curtea Veche, București 2012.
Gagim, Ion, Dimensiunea psihologică a muzicii, Ed. Timpul, Iași, 2003.
Gagim, Ion, Știinta și arta educației muzicale, Ed. ARC, Chișinău, 1996.
Goleman, Daniel, Emoții distructive, Ed. Curtea Veche, București, 2011.
Goleman, Daniel, Emoții vindecătoare, Ed. Curtea Veche, București, 2008.
Grosu, Eugenia, Tainele creierului uman, Ed. Albatros, București 1981.
Linden, David J., Mintea ca întîmplare, Ed. Herald, București, 2012.
Rothschild, Babette, The body Remembers, The Psychophysiology of Trauma and Trauma Treatment, W. W. Norton & Company, 2000.
***, „The Do Re Mi’s of Everyday Life: The Structure and Personality Correlates of Music Preferences”, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 84, no. 6, 2003.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Miniaturii Muzicale Asupra Tinerei Generatii (ID: 116258)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.