Impactul Migratiie Parintilor Asupra Adolescentilor Ramasi Acasa
Cuprins
Argument…………………………………………………………………………….……..…..6
I.ADOLESCENȚA ȘI FENOMENUL MIGRAȚIEI……………………………….…………8
I.1. Problemele și nevoile adolescentului din zilele noastre……………………………………9
I.1.1. Adolescentul și problemele sale…………………………………………………………….……9
I.1.2. Nevoile de bază a adolescentului………………………………………………………………10
I.2. Adolescența și criza de originalitate………………………………………………………12
I.3. Perspective teoretice asupra migrației………………………………………….…………14
I.3.1. Cauzele și efectele migrației……………………..…………………………………….………16
1.3.2. Conditii intre…………………
II. SPECIFICUL MEDIULUI FAMILIAL CU MEMBRII ABSENȚI O PERIOADĂ LUNGĂ DE TIMP……………………………………………………………………………………….19
II.1. Definirea conceptului de “familie”………………………………………………………..19
II.2. Stilurile parentale și dezvoltarea personalității…………………………………..………20
II.3. Rolul părinților în viața adolescentului…………………………………………….……..22
II.4. Principiile protecției drepturilor copilului…………………………………………..……24
II.5. Drepturile fundamentale ale copilului (international)………………
III. TULBURARI DE COMPORTAMENT A COPIILOR CU PĂRINȚI PLECAȚI ÎN STRĂINĂTATE…………………..…………………………………………………………27
III.1. Familia și imporțanta ei………………………………………………………………….27
III.2. Impactul plecării părinților în străinătate asupra adolescentului………………………..28
III.2.1. Ce se întamplă cu un adolescent desparțit de părinții săi………………………..………28
III.3. Consecințele migrației reflectate asupra adolescentului………………………….…….30
Predelicventa
Abandon si esec scolar……………………..
IV. Studiu și rezultate realizate de Organizatia “Salvați Copii……………………………….34
Concluzii………………………………………………………………………………………36
Bibliografie……………………………………………………….……………………………38
Lista figurilor:
Figura I. Numarul romanilor placati din tara (1990-2009)………………………………8
Figura I.1. Migtatia international (anii 2007-2011)…………………………………15
Figura I.2. Migratia Femeilor………………………………………………………………..16
Figura III.1. Numarul de copii cu parinti plecati la munca in strainatate, studiu facut de UNICEF si SOROS;
Figura:IV.1 (aproximativ 67% din copii care au participat la aceste servicii și-au îmbunatățit rezultatele școlare)
Figura: IV.2. Pe perioada participării la acest proiect, copii au absentat mai puțin de la școală
Figura: IV.3. Prin acest program copii și-au imbunătățit diferite abilități
Figura: IV.4. Relația dintre părinți și copii
Figura: IV.5. Ministerul Muncii arată evoluția în timp a copiilor cu părinți pnecați la muncă în străinătate
Argument
Adolescentul contemporan trăieste într-o lume plină de tensiuni, de schimbări socio-economice și politice, de evoluție și redefinire a profesiilor și ocupațiilor. Familia are un rol foarte important în conturarea personalității unui adolescent, deoarece fiecare dintre ei aleg un model de urmat din cadrul familiei în care trăiesc. Și este prima școală a adolescentulului, iar contribuția pe care o au pătinții în educația lui reprezintă factorul principal în dezvoltarea adolescentului. Obligația familiei este de al ajuta pe adolescent să afle normele, valorile si deprinderile necesare pentru dezvoltarea sa ca individ în societatea în care trăieste.
Ursula Șchiopu și Emil Verza subliniază că adolescența este perioada cu cele mai mari schimbări și cu cele mai vizibile efecte în înfățișare, comportamente și relaționarea internă cu lumea exterioară. Este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate și de datorie. Sub aspect afectiv, în adolescență se manifestă cea mai evidentă transformare, în care apar pasiuni importante în viața acestuia (prima iubire, gelozia, ura). Această perioadă este încărcată de o maturizare pe toate planurile, inclusiv pe cel sexual, influențând toate structurile senzoriale. Imaginația, afectivitatea, interrelațiile de toate felurile, încep să cuprindă identitatea sexuală socializată și integritatea ei în sinele corporal.
Migrația în căutarea unui loc de muncă care să aducă stabilitate materială familiei este unul dintre procesele sociale care influențează profund societatea românească actuală. Multi cetățeni români au ales sa lucreze peste hotare, pentru bunastarea materială a celor dragi lor. Plecarea peste hotare la muncă a părinților are și efecte pozitive și efecte negative asupra copiilor rămași acasă. Efectele positive sunt legate de bunăstarea materială a copiilor (condiții de locuit mai bune, telefon mobil, tablete, computer etc.). Efectele negative a plecării părinților la muncă în străinatate se resfrăng asupra copilului râmas acasă, mai ales relația dintre părinte și acesta.
Plecarea părinților la muncă peste hotare este un fenomen care ia amploare și care poate duce la destrămarea familiei. Fenomenul migrației este o problemă foarte depresantă în țara noastră, pentru copii rămași acasă în grija rudelor sau a altor personae apropiate. Din cauza lipsei locurilor de muncă și a salariilor mici, mulți părinți au fost si sunt obligați să-și abandoneze pentru o scurtă perioadă de timp copiii pentru a munci peste hotare.
Astfel că, în primul capitol al lucrării de fața vom vorbi în prima parte despre adolescență, problemele unui adolescent iar în a doua parte vom arata amplorara fenomenului de migrație, cauzele care au produs migrația și ce efecte s-au produs în urma migrației.
În cel de-al doilea capitol, vom lua în considerare si vom analiza specificul mediului familial cu membrii absenți o perioadă lungă de timp. Atenția va fi axată pe importanța mediului familial în viața adolescentului, a dezvoltării acestuia și rolul părintelui în viața adolescentului. Privarea de afectivitate a adolescentului, dar nu numai, lipsa parinților produce grave dezechilibre in personalitatea adolescentului si a viitorului adult, acesta traind cu sentimental dureros ca nu are pe nimeni alaturi. De asemenea, vom sublinia si cateva aspect privitoare la principiile drepturilor copilului reglementate de legislatia nationala si international cu privire la protectia si promovarea drepturilor copilului, chiar si a acelui copil ramas singur acasa in urma plecarii parintilor in strainatate.
In cel de-al treilea capitol, vom scoate in evideta importanta familiei in viata adolescentului, impactul pe care o are migratia in viata adolescentul. De asemenea vom studia consecintele migratiei care se reflecta asupra adolescentului si numeroase riscuri la care sunt expusi din cauza plecarii parintilor la munca in strainatate.
Figura 1. Numarul romanilor placati din tara (1990-2009)
I. ADOLESCENȚA ȘI FENOMENUL MIGRAȚIEI
Există trei stadii ale adolescenței, fiecare din ele cu particularități și caracteristici proprii.
Cele trei stadii ale adolescenței:
Adolescența timpurie;
Adolescența mijlocie;
Adolescența tarzie.
Adolescența timpurie
Cercetatorii au descoperit că în funcție de sex adolescența timpurie începe la vârsta de 12 ani la băieți iar la fete începând cu varsta de 11 ani. Fetele în aceastp privință au un dezavantaj pentru că sunt primele care trec prin schimbări bruște corporale. Pe lângă toate aceste lucruri, trec prin emoții noi, dar cel mai mult au nevoie de intimitate și trebuie respectată. În timp ce aceștia întâlnesc și cunosc persoane noi, relația cu părinții devine tensionata. Când sunt criticați în glumă sau în serios, atât fetele cât și băieții devin sensibili și se supara foarte ușor.
Adolescența mijlocie
Adolescența timpurie începe între 13 și 16 ani la fete, iar la băieți între 14 și 17 ani. Etapa de mijloc este este mai captivantă pentru adolescenți, pentru că îți dezvăluie identitatea proprie și dezvoltarea personalității. Devin tot mai mult dependenți de părinți, iar pe primul loc devin prietenii. Tinerii pot cădea foarte ușor în capcana anturajului. Un pas important în această etapă este interesul pentru sex. Adolescenții sunt preocupați mai mult de viața lor personală, mai exact de ce vor face cu viața lor, ce le place și ce nu.
Adolescența târzie
Adolescența târzie începe intre 16-17 ani și se încheie la vârsta de 21 de ani. Între acești ani, viitorii adulți au ocazia să se pregătească pentru ce mai importantă perioadă, cea de adult. Acum ei pot lua decizii hotărâtoare, în care pot decide singuri ce vor să facă mai departe. De asemenea, se îmbunătățesc relațiile cu părinții, se reconsolidează relația și apropierea față de ei, pentru că în această perioadă devin independenți.
I.1. Problemele și nevoile adolescentului din zilele noastre
I.1.1 Adolescentul și problemele sale
Adolescența este acea perioadă din viata a unui om care se întinde de la vârsta de 11 ani până la 18 ani.
Adolescentul trece printr-o perioadă cu anumite schimbări, și ele sunt:
Aspectul corporal;
Maturizarea sexualității;
Diversificarea emoțiilor și trăirilor;
Comportamentele și atitudinile față de el și față de ceilalți;
Relațiile cu ceilalți;
Interesele;
Dezvoltarea constiinței și a constiinței de sine;
Independent pe care o caută să o castige din ce în ce mai mult;
Prieteniile, anturajul;
Aspirațiile;
Dorințele de afirmare;
Motivațiile.
Toate aceste transformări nu sunt suficient gestionate și înțelese de adolescent și părinte sau familie, pot naște probleme:
– Neîntelegerile, conflictele, comunicarea dificilă dintre adolescent și părinte, se pot datora necunoasterii sau neînțelegerii acestor aspect care sunt în continuă schimbare, pe drumul dinspre copilarie spre maturitate. Adolescentul devine din ce în ce mai constient de propria persoana, de propriile lui posibilități, de calitățile și defectele sale.
– Emoțiile, trăirile și sentimentele adolescentului se diversifică și își modifică intensitatea și consistența. Poate aparea prima dragoste sau prima dezamăgire, trăiri pe care înca adolescentul nu le poate gestiona eficient.
– Relaționarea cu ceilalti poate întampina și ea dificultăți în etapa adolescenței.
– Agresivitatea sub toate formele sale, consumul de diferite substanțe (alcool, tutun, drog), minciuna, furtul, fuga de acasă, aceste comportamente deranjează întreaga familie. Dispariția acestor comportamente nu se face de la sine, iar efortul familiei se epuizează și frustrant pentru toți membrii familiei.
– În viața adolescentului apare și depresia. Viața adolescentului poate fi pusă în pericol, dacă părintele este neglijent cu această problemă. El trebuie ajutat de specialisti: medici, psihologi.
– Problemele alimentare.
– Emotivitate.
– Izolare sau regrete.
– Pierdere.
– Divorțul părinților.
– Tensiune și incapacitate de relaxare.
– Probleme scolare.
– Dificultăți în alegerea viitoarelor studii sau a unei profesii.
I.1.2. Nevoile de baza a adolescentului
Fiecare părinte trebuie sa cunoasca nevoile propriului copil pentru o dezvoltare normala a acestuia. Un adolescent are nevoile sale, in special patru categorii de nevoi:
Nevoia de dragoste si securitate,
Dragostea aducatoare de securitate este cea mai importanta nevoie la varsta adolescentei, oferind baza viitoarelor relatii sociale, in familie, cu prietenii, colegii, cu propria familie mai tarziu. Ea este o conditie pentru dezvoltarea unei personalitati sanatoase, este o nevoie permanenta a finite umane. Satisfacerea acestei nevoi ii ofera securitate adolescentului, sentumentul sigurantei si al increderii in ceilalti si a increderii in sine.
Nevoia de experiente noi, de stimulare,
Aceasta nevoie este importanta pentru un adolescent pentru dezvoltarea intelectuala a acestuia. Experientele sunt importante pentru a cunoaste lumea si pentru ca, impreuna cu trairile generate de dragostea de care un adolescent are parte, pun bazele modelului intern de functionare a lumii. Experientele noi ale unui adolescent vor fi traite in combinative cu orarul si rutinele clare ale vietii de familie. La scoala, progresele si experientele copilului sunt influentate de calitatile profesorilor.
Nevoia de a fi laudat si recunoscut ca fiind capabil,
Orice adolescent are nevoie si isi doreste sa fie laudat de catre parinte, professor, prieteni, astfel el simte ca este capabil sa faca anumite lucruri. Toti adolescentii au potential de invatare, de a face anumite lucruri, dar trebuie stimulate si rasplatind eforturile facute de el, astfel va avea curaj sa mearga mai departe.
Nevoia de responsabilitati.
Responsabilitatile cresc pe masura inaintarii in varsta, fiind importante pentru ca dau sentimental de libertate in timpul desfasurarii propriilor actiuni. Daca varsta la care copilul solicita responsabilitati aceasta nevoie nu este valorizata de parinti (la 3 ani cand vrea sa se imbrace singur; la adolescent, cand vrea sa munceasca pentru a castiga banii pentru sine), mai tarziu cand parintii au asteptari de la tanar, el nu va sti si nu va avea initiative sau capacitatea de as-i asuma anumite responsabilitati. Asumandu-si responsabilitati, adolescentul invata reguli, de ce sa faca anumite lucruri intr-un anume fel. El va trebui sa beneficieze de de prezenta unui adult pentru as-i asuma unumite responsabilitati mai complexe. (A. Muntean, (2006), p. 88-90)
I.2. Adolescenta si criza de originalitate
Adolescenta este un moment important in dezvoltarea individului. Aceasta perioada este insotita de schimbari semnificative atat fizic cat si mental. Neintelegerile, conflictele dintre generatii creeaza o distant intre parinti si adolescenti, o tensiune permanenta intre acestia. Vârsta adolescenței ocupǎ un loc deosebit in procesul formǎrii personalitǎții omului. Ea reprezintǎ, in multe privințe, un punct nodal, deoarece in aceasta perioadǎ se produc modificǎri psihologice extrem de importante si apar particularitǎți noi, care in cursul dezvoltǎrii ulterioare, in anumite condiții de viațǎ, activitate si educație, devin trǎsǎturi stabile ale personalitǎții omului.
Adolescenta este una din cele mai delicate perioade ale copilariei, presarata cu o multime de schimbari si experiente noi pentru copil. Este varsta marilor schimbari corporale, a primilor fluturi in stomac si a experientelor sexuale, dar si a marilor decizii legate de directia si scopul propriei vieti.
Criza de originalitate
Criza de originalitate este unul din momentele cele mai dificile sin viata adolescentului. Trecand prin aceasta criza, adolescentul incepe sa cunoasca tensiunea si gustul propriei vocatii. Criza de originalitate se manifesta si dureaza diferit de la un adolescent la altul. De cele mai multe ori este declansata de evenimente cu un caracter mai puternic, de o umilire sau o dezamagire. Toti tinerii trec prin aceasta perioada de criza de originalitate, ea este de scurta durata. In timpul crizei de originalitate adolescentul priveste viata ca pe un drum indepartat, se redescopera si este destul de slab pentru a fi independent. Fiecare generatie traieste in adolescent momentele sale de refacere interioara a lumii si a vietii si a valorilor morale, sociale, economice, etc.
Perioada de adolescent si criza de originalitate strabate trei etape:
Etapa preadolescentei, ce este identical cu perioada pubertatii ( 10-11 pana la 14 ani), si in aceasta perioada de varsta domina fenomenul de maturizare biologica. Aceasta etapa se suprapune cu cu cea mai intensa forma de manifestare a crizei de originalitate (atitudini de comportament, conflicte, motivatie iritata). La adolescentii care se afla in aceasta perioada a varstei criza se manifesta intai in familie, iar apoi in scoala.
Etapa marii adolescente ( 14 pana la 18/19 ani). In aceasta perioada a vartei adolescentii vad lucrurile altfel decat in prima etapa. Ei incep sa isi dea seama in ce lume traiesc, se autoevalueaza, vor sa fie independenti, au atitudini deschise fata de problemele vietii sociale in care sunt implicati, placerea de a se afirma in fata celorlalti si aspiratii vocationale.
Etapa adolescentei prelungite ( 18/19 pana la 24/25 ani) in care criza de originalitate se incarca de responsabilitati sociale si cetatenesti, integrarea in viata sociala. (Shiopu U. (1979), pp. 23)Adolescentul se afla într-o perioadă de schimbări rapide biologice, psihologice și sociale și trebuie să ia decizii majore (de exemplu, alegerea cariei). Adolescentul trăiește o criză de originalitate deoarece nu știe foate bine cine este sau încotro se îndreaptă.
In cautarea unei noi identitati
A avea o identitate înseamnă a fi cineva, a ocupa o anumită poziție într-un context social dat, a juca un anumit rol, a dispune de un anumit statut.Practic, identitatea unei persoane reprezintă un răspuns explicit sau implicit laîntrebarea Cine sunt eu?
Transformările care se produc în întreaga structură a personalității adolescentului au implicații deosebit de importante: maturizarea fiziologică, dezvoltarea capacității de cunoaștere, apariția de noi dorințe și sentimente dau adolescentului impresia că este o persoană cu totul nouă, diferită de copilul care era până de curând. Abandonarea vechii identități creează uneori sentimentul de vid, lipsă de repere și dezorientare. Pentru a se echilibra și a se redescoperi pe sine însăși el caută noi identificări, noi modele de personalitate la care să se raporteze.Astfel, adolescentul devine treptat conștient nu doar de ceea ce este, ci și de ceea ce poate deveni
I.3. Perspective teoretice asupra migratiei
Fenomenul migratiei a existat dintotdeauna si a suferit in decursul timpului modificari la nivelul continutului, a sferei de cuprindere si a formelor de manifestare. Migratia a avut cu preponderenta o motivatie economica, dar si de retragerea din fata unor amenintari. Fenomenul migratiei a fost abordat ca fiind o problema demografica, prin popularea sau depopularea unor teritorii.
“Migratia este un fenomen complex, ce consta in deplasarea unor personae dintr-o arie tritoriala in alta, urmata de schimbarea domiciliului si/sau de incadrare intr-o forma de activitate in zona de sosire.” In ultimii ani, sa inregistrat o crestere a migratiei permanente si a migratiei fortei de munca temporare.
Migratia international presupune miscarea persoanelor care pleaca din tara de origine in vederea stabilirii in mod temporar sau definitive intr-o alta tara. Acest fenomen apare ca reactie la schimbarile economice, de structura sociala si de calitate a vietii. Migratia international a fortei de munca a luat amploare in ultimii ani si a devenit un fenomen de mare interes pentru cercetatorii din anumite domenii (sociologie, economie, antropologie) pentru unele organizatii stiintifice nationale si international si pentru unele cercuri guvernamentale din diverse tari. Prin migratia international se intelege, in general, deplasari de personae singular sau de grupuri, familii in afara granitelor nationale, in speranta unor conditii de trai mai bune.
Figura I.1. Migtatia international (anii 2007-2011)
Emigratia reprezinta “deplasarea pendulatorie a populatiei intre resedinta si locul de munca. Emigratia este actul parasirii tarii sau regiunii natale de catre un individ sau un grup de indivizi pentru a se stabili in alta tara. Emigrarea poate avea motive economice, politice sau personale.
Imigratia reprezinta “primirea populatiei deplasate in tara de destinatie, temporar sau definitive. Imigratia are la baza motive economice, familial, de munca, de studiu sau poate fi un impact negative in diverse situatii- catastrofe naturale, conflicte, evenimente revolutionare, etc.. (O. Floricel, (2006), p.17)
I.2. Migratia Femeilor
I.3.1. Cauzele si efectele migratiei
Cauzele migratiei
In decursul timpului, au existat emigrant care s-au deplasat in arii geografice noi ca urmare a unei situatii economice precare, a unor persecutii cultural religioase sau datorita unor conditii politice adverse.
Cauzele care au stat la baza miscarii migratorii a populatiei sunt:
– Cauza esentiala in procesele de suprapopulare, marcate prin rupture dintre numarul populatiei si resurse, avand drept efect reducerea vniturilor dintre numarul populatiei si resurse;
– In anumite tari, cresterea intensive a animalelor a favorizat disponibilizarea fortei de munca, aceasta intrand apoi sub incidenta migratiei;
– In alte situatii, dezvoltarea cailor de comunicatie a facilitate dispersarea industriilor, ceea ce reclama forta de munca si antreneaza o parte a populatiei in fluxul migratoriu;
– Miscarile migratorii pot fi determinate si de motive istorice, religioase, politice, care pot fi considerate drept cause accidentale si actuale;
– Cauzele de ordin psihologic au in vedere fascinatia unor locuri, forme de relief sau peisaje;
– Cauzele de ordin ecologic determina asa-numita migratie ecologica. Aceasta presupune deplasarea de populatie din zonele afective de transformari ale mediului natural sau antropic spre alte regiuni.
Cauzele migratiei international sunt evidentiate in cause ale migratiei voluntare si cause ale migratiei involuntare sau fortate. Pentru lucratorii emigrant, fenomenul migratiei are efecte positive si negative. Ca efect pozitiv, este remarcat faptul ca emigrantii isi pot gasi un loc de munca in functie de aptitudini si calificare, de cele mai multe ori obtinand salarii mai mari decat in tara de origine. (C. Cormos, (2011), pp. 13-25)
Cauzele care au stat la baza migratiei multor oameni din tara:
Scaderea nivelului de trai;
Lipsa locului de munca;
Venituri insuficiente;
Pentru studii/perfectionare;
Reuniunea familiei;
Cause medicale;
Din curiozitate.
Efctele migratiei
Migratia este un fenomen cu un numar mare de efecte atat positive , cat si negative. Unul dintre efectele negative ale migratiei se refera la scaderea numarului de populatie din tara de origine. Iar unul din efectele positive ale migratiei este ca emigrantii pot sa isi gaseasca un loc de munca in functie de aptitudini si calificare, si de multe ori obtin un salariu mai mare decat in tara de origine, astfel incat ei isi pot imbunatatii situatia materiala.
Riscuri cu care ar putea sa se confrunte emigrantii:
Discriminarea;
Riscul de a nerespecta angajatorul contractual de munca incheiat;
Dificultati de acomodare;
Tensiuni in relatie cu forta de munca, ajungand uneori pana la conflict.
Emigrarea poate avea efecte de ordin social asupra familiilor celor care au plecat la munca in strainatate. Un efect negative mai poate fi si parasirea familiei, chiar si pentru o perioada mai lunga de timp asupra cresterii si educatiei copiilor si asupra relatiei de cuplu.
II. SPECIFICUL MEDIULUI FAMILIAL CU MEMBRII ABSENTI O PERIOADA LUNGA TE TIMP
II.1. Definirea conceptului de “familie”
Familia este un grup de personae, ce sunt inrudite prin sange, si au anumite drepturi si obligatii care le respecta. In familie fiecare persoana indeplineste un anumit rol social, si astfel familia devine un grup social, in care are loc integrarea copilului in societate.
In primul rand familia este ceva ce nu poate nimeni alege. Ea se realizeaza prin casatorie care uneste doua personae si au anumite trasaturi commune. Cine se naste va face parte dintr-o familie care este un grup restrains ce poarta acelasi nume si respecta aceleasi reguli si obligatii.
In al doilea rand, familia este necesara oricarui individ, pentru a se dezvolta si a se forma, si este un loc unde trebuie sa se sinta protejat si iubit. Familia este ceva ce trebuie pretuit si respectat. Astfel, familia este un lucru spre care tinde orice om in care domneste iubirea, intelegerea si atasamentul.
“Familia este considerata a fi o entitate de sine statatoare, avand scopul de a pregati generatiile viitoare in vederea participarii la dezvoltarea sociatatii.” (Bulai T., (2006), p. 9) Famila, prin evolutia sa a devenit o institutie care apara interesele umane si care pune accentual pe sinceritatea sentimentelor ce leaga membrii familiei intre ei. Familia trebuie sa-i asigure copilului o capacitate emotional necesara echilibrului psihic, si sa-i asigure increderea necesara pentru rezolvarea problemelor vietii. (Batranu E., (1980), pp. 7-16)
Familiile din societatiile europene au suportat transformari profunde in ultimile decenii, iar acest fapt este sigur. Familia care cu putin timp in urma era un nucleu bine inchegat a inceput sa fie distrus sau foarte afectat in multe societati. (Zamfir E., p. 189) Emilia Batranu, autoarea cartii “Educatia in familie”, este de parere ca: “este foarte importanta ambitia umana in care se naste si creste copilul, deoarece aceasta exercita o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii sale, asupra formarii intregii sale personalitati. Familia privita din perspectiva nucleului social este prima care influenteaza dezvoltarea copilului, punandu-si amprenta pe intreaga sa personalitate. Prima scoala a omului a fost si ramane in familie, pentru ca ea formeaza temelia pe care se construieste personalitatea. (E. Batranu, (1980), p.18)
George Neamtu consideră că familia este cea ce constituie mediul de ucenicie natural al copilului, prin valoarea exemplului de învatare și a tot ce are nevoie copilul pentru a supraviețui și pentru a se dezvolta în societate. Deși functiile familiei se schimbă în timp, în relație cu schimbarile culturale și de civilizație ale societății, apar două funcții generale ale familiei, care pot varia de-a lungul istoriei, rămân ca sarcini majore ale familiei din orice timp și loc: satisfacerea nevoilor tuturor membrilor familiei și cresterea și educarea noilor generații. (Neamțu G., (2005), p.670)
“Familia a devenit un factor mai puțin competent și dispus să realizeze educația copiilor. Simțindu-se depașiți de exigențele societății de astăzi, numeroși părinți abdică din funcția educativă fiind determinate să-și neglijeze copii. În modul acesta educația nu rămâne decât o funcție diminuată a familiei contemporane.”
II. 2. Stilurile parentale și dezvoltarea personalității
Conceptul de stil parental se referă la variațiile normale în încercările de control și socializare a copiilor de către părinți. Două aspecte sunt importante în această definiție. În primul rând faptul că stilurile parentale descriu variații normale în practicile parentale, astfel ele nu ar trebui înțelese ca stiluri deviante de practici parentale cum ar fi cazurile de abuz sau neglijare. Deși părinții pot să difere în ce privește modul în care încearcă să controleze sau să-și socializeze copiii și în ce privește măsura în care fac asta, se presupune că rolul principal al părinților este de a influența, învăța și controla copiii.
O serie de studii și observații clinice au indicat maimulte stiluri de comunicare și control caracteristice în relația părinți-copii :
a)Stilul dictatorial
Acest stil relațional este caracterizat de un control exagerat, cerințe maridin partea părinților, dar cu căldur ă afectivă redusă. În acest caz, părinții solicită și așteaptă supunere, obediență indiscutabilă din partea copiilor lor, însă fără a explica copiilor motivele pentru aceste pretenții. În consecință, adolescenții care cresc în familii cu părinți dictatoriali sestructurează ca personalități cu o competență socială scăzută, nu dispun decriterii precise de autoevaluare, sunt mai puțin independenți și nu au încredereîn sine, considerând că, prin așteptările lor, părinții lor sunt absurzi și daudovadă de lipsă de afecțiune .
b)Stilul democratic autoritar
Acest stil parental cumuleaza cei doi factori, căldura și controlul. Față de copii, părinții manifestă cerințe înalte în paralel cu o atenție și implicare afectivă crescută. De și respectă dreptul adolescentului de a lua decizii, acești părinți așteaptă de la el un comportament disciplinat și îi oferă motive pentru ase comporta astfel, ceea ce duce la dezvoltarea independenței și aresponsabilității. Adolescenții care au părinți democratici au o apreciere de sine înaltă, sunt independenți și încrezători în sine. Ei vor dobândi o mai mare competență socială însoțită de bune capacități de adaptare, bazate pe o apreciere realistă. Comportamentul părinților caracterizat prin căldură afectivă, răsplata acordată pentru merite are consecințe favorabile în achiziționarea de către adolescent aunor factori structurali ai personalității care îi ofer ă independență, o identitate proprie, capacitate de auto-evaluare.Este de preferat o astfel de abordare egalitara a adolescentului fațădeuna autoritar ă, de respingere, condiții în care minorii nu ezită să spună că „părinții uită că au fost și ei tineri "și „nu își cunosc limitele".
c)Stilul neglijent
Stilul parental neglijent cumuleaza cei factori – controlul și căldur ă afectivă– însa sub un semn negativ, în sensul că se manifestă puțină căldură și control, iar ca urmare a dezinteresului și neimplicării părinților educația prezintă valențe scăzute. Datorită absenței unor modele și criterii clare,autoevaluare și imaginea de sine are fie o tendință de hipervalorizare, fie o unade lipsă de valorizare. În acest caz, copiii pot avea o evoluție spre intoleranță și pasivitate, cu un slab control emoțional și o slabă toleranță la frustrare.
d) Stilul permisiv
În acest caz, căldura afectivă este accentuată dar, în schimb, controlul parental este foarte scăzut și slab resimțit de către adolescent. Copii evoluează înspre o personalitate în care domină o toleranță excesivă, cu dependență față de părinți sau persoanele adulte. Nu își asumă responsabilități și manifestă comportamente fluctuante și labile, frecvent aggresiv impulsive și fac abstracție de opinia celor din jur. În familiile cu dezvoltare normală adolescenții sunt mult mai cooperanți, sunt veseli, învață să spună glume, să râdă și să se bucure. (Verza E. (2000)
II.3. Rolul parinților în viața adolescentului
Adolescența este definită ca fiind o perioadă în care adolescentul încearcă să-și dezvolte o identitate personal și să-și clarifice anumite interese profesionale. Totodată, adolescența este perioada în care se formează comportamente specifice rolului sexual. În căutarea propriei identități, comportamentele adolescentului variază, el dorește să îmbrățișeze sarcinile cele mai dificile pentru a se dezvolte cât mai mult. Este important ca în această etapă de dezvoltare a adolescentului, parintii să încurajeze autonomia copilului sau și în același timp să păstreze un control asupra independenței pe care i-o acorda parintii (L. Catalin, (2009), p.10-12)
Perspectiva pe care o avem asupra lumii este rezultatul experientelor noastre din interiorul familiei. Influența părinților și a familiei lasă urme adânci în viața adolescentului. (Hedges P., Editura (2006), p137). Astăzi se constata o trecere de la familia-celula de bază a societății, la cuplu-celula de baza a societății. Societatea românească se aliniază tendințelor generale privind familia: numarul crescut de uniuni consensuale sau concubinaje devenite aproape regula la tineri, numarul tot mai crescut de divorturi, familii monoparentale, numarul crescut de personae singure. ( Tereza Bulai, (2006), p. 12) Schimbarile care au avut loc în cadrul familiei și în relațiile dintre familie și societate au generat în majoritatea țărilor europene probleme sociale noi. Într-o măsura tot mai mare, ele constituie subiect de preocupare sau chiar de îngrijorare la nivel de societate. (Zamfir E. (2000) p.189)
În Romania, Legea 272 din 2004, garantează dreptul copilului de a creste alături de părinții săi: “Ambii părinți sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educării și intreținerii sale, precum și prin reprezentarea legala și administrarea patrimoniului său.”: ( citat din Legea 272 din 2004, privind Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului, capitolul II Drepturile Copilului, Secțiunea a-2-a Mediul familial și îngrijirea alternativă, art. 35, alin. (1), art. 36, alin. (1), (2)) Deși părinții sunt principalii responsabili de formarea copiilor ca indivizi, pentru că rolul lor, mai ales de la vârste fragede, este determinat în raport cu celelalte instante sociale existente, ei pot crește sau diminua încrederea în sine a copiilor, creativitatea și dezvoltarea aptutudinii, talentele sau pasiunile acestora. Personalitatea viitorului adult este determinate în mare masura de modul în care părinții înteleg să-i ofere afectivitate, să-i educe și să-i formeze. (Tereza Bulai, (2006), p.17)
Toate aceste efecte negative și schimbări, au repercursiuni grave asupra adolescentului, considerat fiind victimă principală a degradării și depravării tot mai accentuate a sociatății din ziua de azi. Astfel că, familia a devenit un factor mai putin competent și dispus să realizeze educația adolescenților. Unii dintre părinți, simțindu-se depășiți de exigenele societății de astăzi, precum și ai violenței în familie, alcoolismul, lipsa de comunicare, plecarea în străinatate în cautarea unui loc de munca, acestia abdica din functia de parinte și cea educativa fiind determinați să-și neglijeze copii sau chiar să îi abandoneze în diferite instituții ale statului.
Relația dintre părinți și copii se modifică întotdeauna în timpul adolescenței. Părinții acceptă tacit, ca și profesorii, pntru ca ei trec printr-o perioadă mai dificilă în care ei învață și experimentează diferite lucruri pe propria piele la varsta adolescenței. Distanța de varstă îi face adesea pe părinți să îi inteleaga, pentru ca și ei au fost cândva ca ei, dar nu în acest mod. (Șchiopu U., (1979))
II.4. Principiile protecției drepturilor copilului
Legi privind protecția copiilor rămasi singuri acasa in urma plecarii parintilor la munca in strainatate
Art.8 Părinții care intenționează să plece la muncă în străinătate sunt obligați să găsească copilului un mediu familial care să întrunească condițiile prevăzute de lege.
“Dreptul copilului la mediu familial și la îngrijire alternativă
In cuprinsul sectiunii a 2-a, “Mediul familial si ingrijirea alternative” din cuprinsul Capitolului II “drepturile copilului” al Legii privind protectia si promovarea drepturilor copilului sunt reglementate dreptul copilului de a creste alaturi de parintii sai (art. 30-38) si dreptul copilului lipsit, temporar sau definitive, de ocrotirea parintilor sais au care, in vederea protejarii intereselor sale nu poate fi lasat in grija acestora, de a primi protectia alternative ( art. 39-42). Cat priveste dreptul copilului de a creste alaturi de parintii sai, ne vom ocupa de formele de manifestare ale acestui drept, de obligatia corelativa a parintilor de a creste copilul, precum si de expresia minimal de a dreptului de a creste alaturi de parinti sau de unul dintre acestia de a pastra legaturi personale si contracte directe cu ambii parinti.
Dreptul copilului de a creste alaturi de parintii sai (art.30-38)
Pentru prima oara in legislatia noastra, acest drept al copilului este consacrat expres prin art. 30 alin. (1) din Legea nr. 272/2004. Desigur, nici pana acum dreptul copilului de a creste alaturi de parintii sai nu a fost contestat, doar ca a avut o existent oarecum anonima, in conditiile in care Codul familiei se margineste sa stabileasca in art. 100 alin. (1) “copilul minor locuieste la parintii sai”, desi, la drept vorbind, a locui impreuna cu parintii inseamna, implicit, a creste alaturi de parinti; pe de alta parte, obligatia instituita in sarcina parintilor prin art. 101 C. fam. De a creste copilul presupune si un drept corelativ, acela al copilului de a fi crescut de catre parintii sai.
Care sunt formele de manifestare ale dreptului copilului de a creste alaturi de parintii sai? Dupa cum rezulta din art. 8 alin. (2) al legii, acest drept este recunoscut copilului de la nastere. Stabilirea si pastrarea identitatii copilului, daca este cazul, cu sprijinul institututiilor si autoritatilor publice, are ca finalitate definirea apartenentei sale familial ca premise a exercitiului dreptului de a creste alaturi de parinti.
In ceea ce priveste copilul cetatean roman aflat in strainatate si care, din orice motive, nu este insotit de parinti, un alt reprezentant legal si nici nu se gaseste sub supravegherea legala a unor personae din strainatate, reintoarcerea sa la parinti (sau la un alt reprezentant legal) se va face prin grija Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului, la sesizarea misiunilor diplomatice si consulare a Romaniei, concomitenti cu asigurarea masurilor de protective special al copilului.
Copilul nu poate fi separate de parintii sais au de unul dintre ei impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitative prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului (art.33) (la subsol: separarea copilului de catre parintii sai este una dintre cele mai des intalnite forme de violare a dreptului la respectful vietii familial prevazute de art. 8 al Conventiei europene.)
Orice separare a copilului de parintii sai, precum si orice limitare a exercitiului drepturilor parintesti trebuie precedate de acordarea sistematica a serviciilor si prestatiilor prevazute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzatoare a parintilor, consilierea lor, terapie sau mediere, acordare in baza unui plan de servicii [art.34. alin. (2)], planul de servicii fiind documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor si prestatiilor, pe baza evaluarii psiho-sociale a copilului si a familiei, in vederea prevenirii separarii copilului de familia sa [art. 4]. Serviciile si prestatiile destinate mentinetii copilului in familie sunt serviciile de zi, prin care, potrivit art. 108 alin. (1), se asigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatiilor copilului si ale parintilor sai, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului si ale parintiilor sai, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa respective prestatiile financiare exceptionale acordate, conform art. 121, de primarii, in situatia in care familia care ingrijer\ste copilul se confrunta temporar cu problem financiare determinate de o situatie exceptional si care pune in pericol dezvoltarea armonioasa a copilului. Daca separarea copilului de parinti este inevitabila, constatandu-se ca in pofida acordarii serviciilor si prestatiilor potrivit planului de servicii, mentinerea copilului in familie nu este psibila, instituirea uneia din masurile de protective speciala- intra in discutie plasamentul si plasamentul in regim de urgent, intrucat in cazul masurii special de protective a supravegherii specializate a copilului care a savarsit o fapta penala dar nu raspunde penal, conform art. 81, acesta este mentinut de familia sa, sub conditia respectarii unor obligatii se face in baza planului individualizat de protective, al carui obiectiv proprietar este reintegrarea copilului in familia sa [art. 53 alin (1), art. 54 alin. (3)].
Dreptul copilului de a creste in mod efectiv alaturi de parintii sai are correspondent in obligatia corelativa a parintilor de a-l creste.
In vederea realizarii dreptului copilului de a creste in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mental, morala, spiritual si sociala, conform art. 32 sunt stabilite in mod expres urmatoarele obligatii si sarcina parintilor: obligatia de a supraveghea copilul; obligatia de a colabora cu acesta si de a-i respecta viata intima, vrivata si demnitatea; obligatia de a informa copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta sis a ia in considerare opinia acestuia; obligatia de a interprinde toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; obligatia de a coopera cu persoanele fizice si juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii copilului lor. Trebuie sa remarcam faptul ca in art.32 sunt stabilite obligatii ale parintilor in legatura cu asigurarea unor sandarde calitative favorabile cresterii copilului in conditii optime.
Dimensiunea calitativa a obligatiei parintesti de a creste copilul se raporteaza la dreptul copilului de a fi crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mental, morala si sociala, adica intr-o ambianta familial in care parintii coopereaza cu copilul, il asculta si sunt receptive la doleantele sale, ii respecta demnitatea si intimitatea, dar in acelasi timp il supravegheaza si colaboreaza cu persoanele cu atributiuni legate de ingrijirea, educarea, pregatirea profesionala a copilului.” ( Emese F. (2005), p. 50-54)
III. Tulburari de comportament a copiilor cu parinti plecati in strainatate
III.1. Familia si importanta ei
Familia este o forma superioara de comunitate care are la baza relatiile sociale si biologice in care are loc circulatia ereditatii biologice, psihologice, avand scopul de a pregati generatiile viitoare in vederea participarii la dezvoltarea societatii. (Manoiu F. I. (1996))
Valoarea familiei nu poate fi neglijate pentru ca familia influenteaza direct procesele demografice prin functia sa reproductive si astfel asigura continuitate societatii, familia este mediul in care realizeaza socializarea primara a copiilor, in care acestia invata sa ia contact cu principiile de baza ale morale, credintei, conduitelor. (Feraru D. P., (2007)) Familia de astazi nu are foarte milti membrii, este mica compusa doar din parinti si copii lor. Viata acestora este in mare parte separate, referindu-se la activitatile profesionale. Pentru ca parintii lucreaza, abia la sfarsitul zilei sunt impreuna dupa terminarea programului de lucru sau la sfarsitul saptamanii, in concedii. Diferitele caracteristici ale familiilor de astazi contribuie la faptul ca diverse modele de familie pot sta alaturi. Motivele de decizie pentru o forma sau alta de familie sunt diferite. (Bulai T., (2006))
Functionarea normal a familiei este conditionata de realizarea armonioasa a tuturor functiilor biologice si sociale, economice, educative, morale si altele. Functia economica are o influenta deor\sebita asupra problemelor generale ale familiei. Formele prin care familia isi exercita functia educative asupra copilului sunt: familia influenteaza dezvoltarea gandirii si calitatea modelului ligvistic.
Familia este sau ar trebui sa fie mediul de baza pentru copil pe parcursul intregii copilarii si al adolescentei. In ceea ce priveste abdicarea de la rolul de parinte, ca urmare a existentei anumitor factor ice-I determina pe acestia sa-si abandoneze copii, coincide cu aparitia multor problem in randul copiilor, ele prezinta o nuanta afectiva, scolara, familial si sociala. Familia nu mai este un spatiu de educare si formare, un loc al acceptarii si intimitatii, copii si adolescentii nu mai beneficiaza de axemplul parintilor, nu mai experimenteaza totodata ceea ce inseamna concret iubire si parteneriat. (Tereza Bulai, (2006), p.45)
III.2. Impactul plecarii parintilor in strainatate asupra adolescentului
Dupa anul 1990, in Romania, ca in majoritatea tarilor europene, tranzactia catre o societate democratica, la o economie de piata a dus la un colaps manifestat la nivelul de individ prin scaderea calitatii vietii, numarul locuitorilor de munca, a scazut salariul existent de cateva oro mai mic decat media Uniunii Europene, mai ales in randul femeilor, nesiguranta zilei de maine, existent oportunitatilor economice in tarile de sosire, situatia pietei de munca. Plecarea unuia sau ambilor parinti este in stransa relatie cu gasirea si ocuparea unui loc de munca pe piata fortei de munca externe, cu restabilirea echilibrului financiar si material din mediul familial, cu cresterea nivelului de trai, manifestandu-se ca un fenomen social. Efectele sunt resimtite atat de familia in care au loc shimbari de structura, dinamica si functionalitate, cat si de copil care confrunta cu o varietate de problema.
Stiinta sociologica defines familia ca un grup de personae legate direct prin relatii de rudenie, ai carei adulti isi asuma responsabilitatea pentru cresterea copiilor. ( Bulai T., (2006))
Familia este o forma superioara de comunitate care are la baza relatiile sociale si biologice in care are loc circulatia ereditatii biologice, psihologice, avand scopul de a pregati generatiile viitoare in vederea participarii la dezvoltarea societatii.
III.2.1. Ce se intampla cu un adolescent despartit de parinti sai?
Realizarile sau nereusitele din viața unui om sunt determinate de experiențele trăite în copilărie. Copilul, în perioadele importante din viața lui – primii ani, clasa întâi, adolescența, – are nevoie ca părinții să-i fie alături. Părintele este primul și nelipsitul sprijin din viața unui copil. Oricare ar fi vârsta copilului – chiar dacă nu poate încă să meargă, să vorbească sau să numere, ori este deja un adolescent – el trăiește cu greu plecarea unui părinte sau lipsa ambilor părinți.
Mai multe studii privind situația copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației, realizate în Republica Moldova și România în ultimii ani, constată că plecarea părinților în străinătate are mai multe efecte negative asupra copiilor. Un copil cu părinții plecați peste hotare simte că este singur și lipsit de protecție. Chiar dacă rămâne sub supravegherea unei rude, el se simte părăsit, pentru că nu-i are alături pe cei mai importanți oameni – părinții lui.
Pentrucă mama și/sau tata nu-l încurajează și nu sunt aproape când are nevoie, el nu este sigur de sine. Acest copil nu simte că acasă îl așteaptă cineva care ține la el și care îl va întreba cum și-a petrecut ziua. În lipsa ambilor părinți, copilul găsește cu greu o persoană de încredere cu care să discute despre lucrurile care îl preocupă. Deseori, el nu are cui să împărtășească emoțiile și gândurile. Nu are cu cine să se sfătuiască atunci când întâmpină greutăți în viață. Copilul care rămâne pentru o perioadă fără părinți, mai ales dacă este mic, se simte dezorientat. În multe cazuri are tulburări de somn, devine agresiv sau foarte trist, nu vrea să comunice, nu-și dorește nimic în afară de reunirea familiei. Viața de unul singur, cu părinții departe, înseamnă pentru copil și multe situații noi la care trebuie să se adapteze: administrarea banilor și repartizarea timpului, prepararea hranei și îngrijirea fraților mai mici, luarea deciziilor zilnice legate de gospodărie și de școală. Deseori, copilul nu este pregătit să se descurce singur cu toate aceste sarcini. De multe ori, din cauza acestor condiții de viață, scade reușita lui școlară. Activitățile care erau cândva obișnuite pentru copil – sport sau dansuri – care îi făceau plăcere, îl ajutau să se dezvolte și să se afirme, încep să fie neglijate din diferite motive: fie că nu mai are timp, fie că nu-l mai interesează.Atunci când copilul se simte singur, când nu poate comunica în fiecare zi cu ceilalți membri ai familiei, deseori grupul de prieteni devine un loc în care el se simte important și își poate împărtăși emoțiile care îl copleșesc. De obicei, acest grup de prieteni este alcătuit din copii în aceeași situație – cu părinții plecați.
O altă consecință a lipsei părinților din viața copilului pentru o perioadă îndelungată este răcirea relațiilor dintre ei. Chiar dacă tuturor copiilor le este foarte dor de părinți și mulți copii comunică destul de des cu ei la telefon, menținerea unei relații apropiate și calde pe această cale este extrem de grea. La telefon este mai greu să gesticulezi, să exprimi sentimente, să simți o strângere de mână sau să arăți afecțiunea. Faptul că unii copii locuiesc singuri și afișează bunurile primite de la părinți, poate atrage oameni care vor să profite de ei. De multe ori bună starea oferită de părinți nu este constantă, iar acești copii pot recurge la acțiuni ilegale pentru a menține nivelul de viață cu care s-au obișnuit. (L. Catalin, (2009), p.10-12)
III.3. Consecintele migratiei reflectate asupra adolescentului
Plecarea unuia dintre parinti in strainatae este o consecinta negative ce determina deteriorarea relatiei copilului cu parintele ramas acasa. Diferentele dintre copii de migrant si cei de non-migranti sunt mici in ceea ce priveste comportamentul deviant, totusi plecarea parintilor in strainatate este un factor de risc. Copii ai caror parinti sunt plecati la minca in strainatate au un profil asemanator cu cei ce traiesc in familii monoparentale ca urmare a despartirii parintilor sau a decesului unuia dintre ei. Desi plecarea la munca in strainatate este temporara, efectele asupra copiilor sunt similar cu cele ale pierderii unui parinte prin divort sau deces.
Copii ai caror parinti sun plecati la munca in strainatate ar trebui sa li se ofere un set de servicii, aceste servicii ar trebui sa include consiliere speciala, ajutor in procesul de invatare, conditii de petrecere a timpului liber in activitati organizate in comun cu alti copii. Foarte milti romani care lucreaza in strainatate au unul sau mai multi copii lasati singuri acasa. Sunt cazuri in care adolescentul este si tata si mama, avand grija de fratii mai mici lasati de parinti acasa.
Parintii plecati in strainatate sunt de mai multe feluri: care suna des, care vin acasa la cateva luni sau parinti care trimit numai bani. Inainte de a pleca parintii in strainatate, si-au lasat copii in grija rudelor sau a vecinilor pentru a fi siguri ca sunt ingrijiti si are cineva grija de ei si promitand ca va trimite bani pentru ingrijirea copilului. Cand ajung acolo, unii parinti uita de copii care au ramas acasa. In acest caz copilul este abandonat de catre parinte, chiar daca nu este o decizie oficiala care sa recunoasca acest lucru. Lipsa parintilor si a unui mediu familial determina absenta unor sentimente normale la adolescent, intarzieri in dezvoltarea fizica, si tulburari de comportament. (Bulai T., (2006))
Durata absentei unui membru al familiei este asociata cu o serie de probleme sau cu neasigurarea unor nevoi de baza ale adolescentului. Nevoia de afectiune scade odata cu cresterea duratei absentei parintilor, fiind inlocuita cu nevoia de comunicare cu acestia. (Bulai T., 2006)) Orice separare de parinti este insotita de o diminuare a inplicarii nevoilor de baza ale adolescentului cu efecte importante asupra dezvoltarii acestuia. Separatea prelungita sau definitive dintre parinti si adolescenti are un impact negative in viata acestuia. In urma separarii de parinti, pe adolescent ii marcheaza sentimental de durere. Durerea este o reactie normal interiorizata la pierderi, ea apare atunci cand copilul este despartit de parintii sai.
Copilul/adolescentul este expus la numesoase riscuri din cauza plecarii parintilor in strainatate, ele sunt:
Dorul de parinti.
Copii/adolescentii sufera de dorul dupa parintii care au plecat la munca in strainatate. Ei trebuie sa invete sa isi controleze aceasta suferinta pentru a face fata (nu au alta solutie). Aceasta suferinta copii o resimt in functie de varsta, legatura de atasament care este intre parint si copil. Acesti copii/adolescent pot fi ajutati si sprijiniti de consilieri pentru a trece mai usor peste aceasta suferinta. Consilierul poate ajuta adolescentul facand cu el diferite activitati si sa poata vorbi cu parintii prin orice mijloc de comunicare care sunt accesibile: telefon, mesaje scrise, internet, scrisori, astfel incat adolescentul sa tina legatura cu parintii plecati din tara.
Vinovatia.
Copilul/adolescentul poate avea sentimental de vinovatie, gandindu-se ca din cauza lui parintii au plecat in strainatate si crezand ca ar fi putut sa-i opreasca. Ei promit parintilor ca vor avea grija de fratii mai mici si vor face toate treburile de acasa. Adolescentul traieste un sentiment de vinovatie, pentru ca parintii ii spun ca vor avea un viitor mai bun.
Copilul/adolescentul trebuie sa accepte deciziile adultilor si sa depaseasca acest sentiment de vinovatie pentru ca aceste decizii au fost luate din cauza lipsei locurilor de munca in tara si de a oferii familiei un trai mai bun.
Supraincarcarea cu sarcini.
Intr-o familie unde sunt mai multi copii apare supraincarcarea cu sarcini la copii mai mari ( in special la fete) , din cauza plecarii ambilor parinti sau a mamei in strainatate. Ei fac toate treburile gospodaresti pe care le faceau parintii: menaj, plata facturilor, gatit, ingrijirea fratilor mai mici. Din cauza supraincarcarii de sarcini, copii sunt obositi si nu isi maid au interesul la scoala, au absente sau in cel mai rau caz renunta la scoala pentru a putea sa se ocupe d gospodarie si de fratii mai mici.
In aceasta situatie poate intervenii consilierul sau psihologul pentru a gasi diferite solutii de a ajuta copii, in special ce care sunt supraincarcati cu sarcini, sa poata continua scoala.
Frica de a fi institutionalizat.
Copilul/adolescentul este retinut in fata unui psiholog sau consilier, ii este frica din cauza ca acestia poate sa “il duca la o casa de copii”, nestiind de fapt rolul acestora. Din cauza lipsei de informare parintii sau cei care raspun de copii ramasi acasa ii interzic sa poarte o discutie cu un psiholog sau un consilier. (Luca C., (2007), p. 62-68)
În ceea ce privește efectele plecării părinților, studiul face distincția între următoarele:
1. creșterea nivelului de trai (familiile au o situație financiară mai bună decît anterior);
2. modificarea structurii familiale (separarea determină o ruptură la nivel familial și poate conduce la divorț);
3. schimbarea exercitării rolurilor (supraîncărcarea și inversarea de rol; rolul poate fi preluat de fratele sau sora mai mare care va neglija activitățile școlare);
4. schimb cultural (părinții se întorc cu o mentalitate nouă, fapt ce poate influența mediul familial);
5. apariția diverselor probleme ale copiilor.
Figura III.1. Numarul de copii cu parinti plecati la munca in strainatate, studiu facut de UNICEF si SOROS
IV. CADRUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII PRIVIND IMPACTUL MIGRAȚIEI PĂRINȚILOR ASUPRA ADOLESCENȚILOR RĂMAȘI ACASĂ
Scopul cercetării
Scopul lucrării de cercetare este acela de analiza, în cadrul Organizației “Salvați Copiii” gradul de satisfacție față de sistem a copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, cu vârsta cuprinsă între 13-18 ani și menținerea legaturii în permanență cu părinții plecați de acasă.
Obiective
În partea de cercetare a lucrării de față, obiectivele sunt:
Să analizăm modul prin care adolescentul ține legătura cu părinții plecați peste hotare;
Să studiem cu cine conviețuiește adolescentul și în ce condiții;
Cauzele care ia determinat pe părinți să plece la muncă în străinătate lăsănd copii acasă;
Perioada și locul
Cercetarea de față s-a desfășurat la sediul Organiyației “Salvați Copiii”, Strada Ion Inculeț, nr 5-7 (in Gradinita nr 281), Sector 1, Bucuresti, Telefon: 0744 360 921, Fax: +40 21 224 59 64, E-mail: [anonimizat].
“Salvați Copiii” România este o organizație neguvernamentală, non-profit care, din 1990 participa in mod activ pentru drepturile si protectia copilului din România. În anul 2015, Organizatia “Salvați Copiii” a împlinit 25 de ani. 25 de ani în care personalul Organizatiei au învățat de la copii că societatea și lumea în care trăiesc se pot schimba, pot fi mai bune și mai frumoase, prin educație, perseverență și încredere. In cei 25 de ani, Organizatia “Salvati Copiii” a inclus în programele sale 1.150.000 de copii. 1.800 de voluntari s-au implicat în activitățile directe cu copiii și partenerii organizației.
În prezent, organizația desfășoară programe în 39 de localități, are filiale în 12 județe și mai mult de 1.800 de voluntari, în majoritate tineri. Organizația “Salvați Copiii” din România este membru al organizației Save the Children International. Ea este cea mai mare organizație independentă din lume ce promoveaza drepturile copilului si protectia copilului. Organizatia cuprinde 30 de membri și desfășoară programe în peste 120 de țări.
Misiunea Organizației “Salvați Copiii” România este de a obține progrese marcante privind modul în care copiii sunt tratați și de a produce schimbări imediate și de durată în viața acestora. Viziunea Organizației este aceea în care toate drepturile copilului sunt respectate.
Organizatia “Salvați Copiii” acționeaza pentru o lume:
• în care fiecare copil este apreciat și respectat;
• care ascultă și învață de la copii;
• în care fiecare copil are speranțe și perspective;
• în care fiecare copil este protejat de orice forma de violență, abuz și exploatare.
IV.1. Dimensiuni actuale ale fenomenului de migrație și efecte asupra adolescentilor
Organizația “Salvați Copii” în anul 2014 în București a venit în ajutorul copiilor cu părinți plecați în străinătate dându-le o șansă la educație și protecție.
La 24 septembrie 2014 în București au fost peste 80.000 de copii ai câror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Mai îngrijorător este că 4 din 10 sunt complet lipsiți de grija părintească, având ambii părinți plecați în străinătate sau care provin din familii în care părintele unic susținător era plecat.
Numeroase studii realizate în ultimii ani au pus în evidență că datele oficiale a facut cunoscut doar o parte din întinderea fenomenului. În anul 2007, Fundația “Soros” precizează, doar în rândul elevilor de gimnaziu, un număr de două ori mai mare decât cel prezentat de autorități. Sunt aproximativ 170.000 elevi de clasele V-VIII care au cel puțin un părinte plecat la muncă peste hotare. În anul 2008, un alt studiu asată că, la nivel național, erau aproximativ 350.000 de copii ai căror părinți plecară în străinătate, iar mai mult de o treime dintre aceștia (circa 126.000) erau afectați de migrația ambilor părinți.
Copiii care au rămas acasă în urma migrației părinților, sunt lipsiți de afecțiunea și de supravegherea acestora și sunt expuși la mai multe riscuri: abandon școlar, autoizolare, apariția unor tulburări emoționale și tulburari de comportamentale. “Salvați Copii” oferă acestor copii un suport educațional, psihologic și social pentru a nu intra într-un centru vicios ci pentru a avea sanse egale la educație și protecție ca restul colegilor
Gabriela Alexandrescu, presedintele Organizației “Salvați Copiii” spunea că afectul unui copil ca lipsă a părinților nu destabilizează cu nimic: el nu va ințelege niciodată decizia părinților de a emigra, se va simți neiubit, abandonat, nu va ințelege de ce stă cu bunicii în timp ce alți copii stau cu părinții lor. Acești copii care sunt despărțiți de părinții lor vor fi predispuși la absenteeism școlar, sau chiar la abandon școlar. “Salvați Copiii” incearca să ofere acestei cadegorii de copii vulnerabili un sprijun în activitățile școlare și în viașa social.
“Salvași Copiii” sprijină copiii rămași singuri acasă printr-un program: „Creștem Împreună”
Din anul 2010 până in anul 2014 “Salvați Copiii” a oferit servicii complexe acestor copii, părinților lor și persoanelor în grija cărora au rămas aceștia, înființănd 16 centre locale “Creștem împreună” în urma cercetării realizate de organizație. În aceste centre copii primesc pregatire școlară suplimentară și sunt ajutați la facerea temelor, consiliere psigologica, diferite activități pentru a socialize în timpul liber. Specialiștii care sunt implicați educarea acestor copii in aceasta perioadă de doi ani au ținut permanent legatura cu persoanele în a căror îngrijire se află copiii și îi asigură orientarea, consilierea și pregătirea lor prin diferite întâlniri și vizite la domiciliu.
Peste 3.600 de copii și 2.500 de adulți au beneficiat de aceste servicii. “Salvați Copiii” precizează că în perioada ianuarie-iunie 2014, 893 de copii și 519 persoane în grija cărora au rămas copiii și părinții acestora au participat la aceste servicii și la activitățile organizației. Mai jos, sunt câteva din rezultatele care au fost obținute de “Salvați Copii” în cadrul evaluării din luna iunie 2014:
Figura:IV.1(aproximativ 67% din copii care au participat la aceste servicii și-au îmbunatățit rezultatele școlare)
Figura: IV.2. Pe perioada participării la acest proiect, copii au absentat mai puțin de la școală
Figura: IV.3. Prin acest program copii și-au imbunătățit diferite abilități
Figura: IV.4. Relația dintre părinți și copii
Acest program “Creștem împreună” a dat rezultate uimitoare din punct de vedere emoțional, cât și socio-emotional iar Organizația “Salvați Copii” a hotarât să continue având drept scop susținerea copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă peste hotare. Iar pe timpul verii copii vor avea ocazia să frecventeze diferite activități educative de tip “Școală după școală” organizate tot in cadrul proiectului.
IV.2. Probleme ale adolescenților ai căror părinți plecați la muncă în străinătate
A. Statistici și estimări cu privire la copii rămași singuri acasă
Nu se cunoaște cu exactitate numarul copiilor rămași singuri acasă în plecării unuia sau ambilor părinți în străinătate pentru perioade lungi de timp. Autorități ale administrației publice locale și centrale depun eforturi în vederea determinării numărului acestor copii și, cu toate acestea, dimensiunea reală a acestui fenomen rămâne necunoscută. DGASPC, Ministerului Munci, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și SPAS (Servicii Publice de Asistență Socială) nu prezintă numărul total de copii rămași singuri acasă, ci doar acelora ale căror situații sunt cunoscute și înregistrate.
Direcția Generalade Asistență Socială și Protecția Copilului a prezentat la sfărșitul anului 2012, un număr de 79.901 copii ai căror părinți sunt plecați la muncă in străinătate, înregistrați în evidențele autorităților responsabile de asistența social. 41% erau lipsiți complet de grija părintească: dintre aceștia 22.993 de copii aveau ambii părinți plecați peste hotare, iar 9.991 de copii proveneau din familii în care părintele unic susținător era plecat.Alarmant este faptul că un număr de 3.346 de copii au ajuns în sistemul de protecție specială: din care, 827 de copii sunt în centre de plasament și 500 de copii au fost dați în grija asistenților maternali.
Cei mai mulți copii rămași singuri acasă în urma migrației părinților, înregistrați de DGASPC era în Județul Suceava cu 8.538 copii, apoi Județul Bacău cu 7.281 copii și Județul Neamț cu 5.740 copii. Iar cei mai pușini copii rămași singuri acasă au fost inregistrați în Municipiul București cu 468 de copii.
Figura: IV.5. Ministerul Muncii arată evoluția în timp a copiilor cu părinți pnecați la muncă în străinătate:
În anul 2008, UNICEF arată că erau 350.000 de copii ai căror părinți erau plecați în străinătate, și aproximativ 126.000 de copii din aceștia erau afectați de migrația ambilor părinți („Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate”).
Dintre obiectivele propuse de Organizația „Salvați Copiii”, sunt menționate următoarele:
SPAS-urile au obligația de a identifica periodic cazurile de copii rămași singuri acasă și de a evalua și a monitoriza aceste cazuri în particular;
Școlilor au obligația de a sesiza SPAS/DGASPC în legatură cu cazurile copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate;
Găsirea unor modalități ca părintele să țină regulat legătura cu copilul său;
DGASPC/SPAS are obligația de a se asigura că persoana care are grijă de copil, se ocupă într-adevăr de acesta;
SPAS/ DGASPC are obligația de a oferi servicii sociale specific nevoilor acestor copii, cât și persoanelor care au în intreținere și în îngrijire acești copii;
Dispunerea unui mecanism pentru un schimb de informații eficiente între toate instituțiile care lucrează cu copii rămași acasă în urma plecării părinților în străinătate ;
B. Studii și cercetări a copiilor rămași singuri acasă
Organizația “Salvați Copiii”, în anul 2007 și-a propus ca prin cercetarea „Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă” să accentueze: impactul pe care o are plecarea părinților asupra dezvoltării copiilor și nevoilor acestora, să dezvolte anumite servicii pentru acești copii. Acest studiul a mai analizat situația acestor copii și din perspectiva respectării drepturilor copilului prin Convenția ONU. Fiind un demers cu caracter exploratoriu, s-a optat pentru o cercetare de tip calitativ, utilizându-se, ca metode de cercetare interviul. La grupele de vărstă mică, s-a folosit câteva tehnici (tehnica desenului, tehnica colajului de poze, poveștii despre o zi obișnuită din viața de copil) pentru a ușura exprimarea și comunicarea opiniilor copiilor. Au participat aproximativ 60-70 de copii cu vărsta cuprinsă între 8 și 18 ani, aproximativ 40 de persoane care au grijă de acești copii, aproximativ 40 de cadre didactice, 8 consilieri școlari și 6 asistenți sociali din cadrul primăriilor sau al Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, din Județul Suceava, Iași și Neamț.
Concluzii studiului “Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași singuri acasă”
Dreptul la familie și protecție:
Lipsa mamei este mai des și mai intens resimțită de către copii, pentru că aceasta se ocupă de treburile gospodărești, iar în lipsa ei, revin copiilor. Mamele, în general reușesc să aibă o relație apropiată cu copilul ei, și o comunicare deschisă cu aceștia, ei rămănănd singuri, simt aceastaș
Numeroase probleme de comunicare apar între copii și bunici, din cauza sistemului de valori adoptat de fiecare, stilul de viață diferit și incapacitatea celor în varstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilului de viață moderne specific tinerilor;
S-a demonstrat că în cazul adolescenților, este mai greu să comunice cu bunicii, deoarece cei în vărstă nu reușesc să coopereze ;
Adolescenții au nevoie de comunicare constantă și apropiată cu un părinte pentru a fi sprijinit în luarea unei decizii importante pentru viața lui;
În cazul adolescentelor par să comunice destul de bine cu bunicii, însă și-ar dori o comunicare mai deschisă și mai strănsă așa cum o aveau cu mama.
Dreptul la educație:
Adolescenții, în special la băieți, care au ambii părinți plecați la muncă peste hotare, sunt predispuși la abandon școlar;
Tot printre adolescenți, întălnim și tendința de absenteism școlar;
Cei mici cât și adolescenții întâmpină dificultăți în efectuarea temelor și a înțelegerii lecțiilor predate la școală, simt nevoia de a fi ajutați de către un adult în lipsa părinților;
În familiile unde mama este cea plecată, fetele se ocupă mai mult de activitățile gospodărești decât de școală;
Dreptul la opinie și participare:
Copilul resimte atât lipsa informării cât și a participării la decizie într-un mod negativ, cu consecințe asupra atitudinii și comportamentului în absența părinților de acasă;
Copilului, indiferent de vârstă, nu îi este cerută părerea la decizia pe care o ia părintele cu privire la plecarea la muncă în străinătate;
Dreptul la timp liber, joc și activități culturale:
În familiile unde mama este plecată, copii își ocupa timpul liber mai mult cu îngrijirea gospodăriei;
Copii care rămân în grija bunicilor, posibilitățile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii este reduse din cauza lipsei disponibilității acestora;
Rezultatele acestui studiu remarcă faptul că există anumiți copii care nu sunt supravegheați de nici un adult (părinte, rudă sau cunoștință); aceștia nu se bucură de un mediu familial adecvat pentru dezvoltarea lor psihică și emoțională normală. Acești copii au în general peste 14 ani și sunt considerați aproape mature de către părinți, de aceea sunt lăsați singuri acasă. S-a demonstrat faptul că, acești copii, sunt predispuși la un risc mai mare de abandon școlar, infracționalitate și consum de droguri.
Organizația “Salvați Copiii” a fost pusă în situația unei cercetări cu privire la copii rămași singuri acasă în urma migrației părinților, împreună cu Fundația “Soros”, Asociația “Alternative Sociale”, UNICEF, Gallup România și Universitatea “Dunărea de Jos” Galați.
Fundația “Soros” România, a realizat în anul 2008 un program de cercetare “Migrație și Dezvoltare”, în urma rezultatelor a copiilor rămași singuri acasă.
Cercetarea fenomenului copiilor rămași singuri acasă în urma migrației părinților a fost derulată în două etape: în anul 2007 a fost o cercetare de tip cantitativ, iar în anul 2008 a fost o cercetare de tip calitativ (plecând de la rezultatele anterioare). Prin acest demers, Fundația “Soros” și-a propus să determine care este impactul absenței părinților plecați în străinătate asupra copiilor rămași în țară și să ia măsuri asupra efectelor negative care se resfrăng asupra acestora, și diminuarea lor.
În anul 2007 Fundația “Soros” a făcut o anchetă de teren, ea a fost realizată de un eșantion de 2.037 elevi din clasele V-VIII, ce include aproximativ 437 de elevi care au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Din studiul “Soros” a rezultat că numărul de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate înregistrat de oficialități este mult sub realitate.Acest studiul mai arată că migrația părinților pentru muncă are efecte pozitive cât și efecte negative asupra copiilor rămași acasă.
Efecte positive are la bază bunăstarea materială pe care o au copii :îmbunătățirea condițiilor de locuire, telefon mobil, computer, îmbrăcăminte, etc. Dintre efectele negative, s-a observat faptul că plecarea unuia dintre părinți determină o deteriorare a relației copilului cu părintele rămas acasă. Alte efecte negative în urma migrației părinților se întâlnesc la nivel psihologic; depresia este întălnită la majoritatea copiilor.
Asociația “Alternative Sociale” a realizat în anul 2008 un studiu în cadrul unui proiect “Home Alone”.
Asociația “Alternative Sociale” a derulat cercetarea în zona județului Iași și a avut o componentă cantitativă. Beneficiarii acestei cercetări au fost elevi cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani (atât din mediul urban – Municipiul Iași, cât și din mediul rural – comuna Răducăneni). Componenta calitativă care a avut loc în această cercetare a fost cu specialiști din domeniul protecției copilului din cele două localități.
Scopul acestui studiului a fost acela de a contura un profil al familiei de migranți, de a identifica factorii prielnici plecării părinților la muncă în străinătate, cum percep copii plecarea părinților la muncă în străinătate, ce efecte produce plecarea părinților asupra copiilor și identificarea unor căi pentru protejarea acestor copii.
Rezultatele acestui studiu au pus în evidență faptul că:
părinții care pleacă la muncă în străinătate au între 25 și 45 ani;
principalul motiv a plecării părinților la muncă în străinătate este lipsa banilor;
familiile care se destramă este rezultatul migrației;
plecarea părinților peste hotare are un efect negativ asupra copiilor: ei trăiesc ca și cum au fost abandonați și nu le sunt asigurate anumite nevoi;
apar anumite probleme legate de absenteism și abandon școlar la copiii care au părinții plecați la muncă în străinătate;
în mediul rural se observă o creștere a responsabilităților ce le revin copiilor;
Asociația “Alternative Sociale” a făcut o cercetare la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași singuri acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate și a fost sprijinit de UNICEF.
Pentru a obține o analiză la nivel național a situației copiilor rămași singuri acasă, Asociația “Alternative Sociale” a combinat cercetarea cantitativă (chestionar aplicat pe un eșantion de 2.000 de gospodării), cu cercetarea calitativă (studii de caz, interviuri în profunzime cu reprezentanți ai autorităților centrale și locale) și analiza documentației.
Rezultatele cercetării arată că, fenomenul cuprinde aproximativ 350.000 de copii (când a fost derulată cercetarea). Aproximativ 126.000 de copii, fiind afectați de migrația ambilor părinți. Jumătate dintre copiii cu ambii părinți plecați au vârsta sub 10 ani; peste jumătate dintre aceștia au vârsta între 2 și 6 ani, iar cealaltă jumătate au vârsta peste 7 ani.
Universitatea Dunărea de Jos din Galați, în anul 2007, a realizat un studiu „Problemele copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate”
Acest studiul s-a bazat pe aplicarea unui chestionar pe 981 de elevi din județele Galați, Brăila, Iași și Botoșani.
77% din elevi fiind din zona Galați, urmărindu-se identificarea factorilor determinanți ce intervin în luarea deciziei părinților de a pleca la muncă în străinătate, atitudinilor copiilor asupra plecării și implicit, efectelor plecării părinților asupra copiilor. În același timp, cercetarea și-a propus să identifice și schimbările care intervin în viața familiei în urma plecării unuia sau ambilor părinți plecați în străinătate. Mai mult, în acest studiu fost urmărit schimbările de mentalitate a parinților plecați în străinătate și influențele asupra copiilor rămași acasă.
Concluzii ale studiului au fost:
38,8% din copii au mama plecată la muncă în străinătate iar 38% au tatăl plecat. Aceasta indică un risc accentuat pentru copii, luând în considerare ca mamele dețin rolul cel mai important în creșterea și educarea copiilor; iar acesta este unul dintre factorii importanți care contribuie la schimbarea modelului familiei;
8,4 % dintre copii au fost lăsați singuri acasă de către părinții plecați la muncă peste hotare;
24% dintre copii declară că vorbesc din când în când sau foarte rar cu părinții lor;
44% dintre copii declară că au observat cei din jurul lor se comport diferit față de ei;
45,67% dintre copii spun că le lipsesc foarte mult părinții; cei mai mulți dintre aceștia au mamele plecate;
15,29% dintre copii cred că relațiile dintre părinții lor s-au stricat;
27,42% dintre copii spun că părinții lor plecați la muncă în străinătate nu au de gând să se întoarcă în țară; 42% nu știu dacă părinții lor se vor întoarce;
31% dintre copii doresc să plece în străinătate, din care 15% doresc să plece în străinătate pentru a munci.
C. Cadrul legislative relevant cu această interventie
Ordinul ANPDC nr. 219/15.06.2006 privind activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate
Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Ordinul 219 reglementează pentru cetățenii români care au copii minori în îngrijire și doresc obținerea unui contract de muncă în străinătate obligația de a notifica Serviciului Public de Asistență Socială (SPAS) / primăriei de domiciliu intenția de a pleca la muncă în străinătate, precum și nominalizarea persoanei în întreținerea și îngrijirea căreia vor rămâne copiii. Părinții solicitanți de locuri de muncă în străinătate au obligația prezentării la agenții de ocupare a forței de muncă a unei dovezi emise de SPAS/primăria de domiciliu, care atestă îndeplinirea acestei obligații.
SPAS / Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) are obligația de a identifica permanent cazurile de copii ai căror părinți se află la muncă în străinătate, de a lua măsuri în vederea prevenirii separării copilului de familia sa (va stabili modalitățile de menținere a relațiilor personale ale copilului cu părinții, precum și tipul de servicii de consiliere psihologică de care va beneficia copilul) și de a identifica serviciile de suport pe care comunitatea le poate oferi familiei/persoanei la care se află copilul în întreținere și îngrijire. Persoanele cu atribuții de asistență socială au obligația reevaluării situației acestora la fiecare 3 luni. Dacă există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, aceștia au obligația de a sesiza Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în vederea instituirii unei măsuri de protecție specială (plasament în regim de urgență sau plasament).
În prezent, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului nu reglementează situația acestor copii.
Pentru a veni în sprijinul copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, Salvați Copiii România a înaintat propuneri de modificare a Legii 272/2004, solicitând introducerea unui capitol separat care să se refere strict la această categorie de copii.
Conclizii
Consecințele migrației părinților în străinătate, așa cum o arată și datele anchetelor cantitative și o confirmă și interviurile cu personae care au o experiență directă cu copii aflați în asemenea situații, sunt contextuale și nu ar trebui exagerate sau generalizate. Având în vedere că cei mai mulți dintre copiii cu părinți plecați rămân împreună cu mama sau în cadrul familiei extinse și că sunt relative puține situaiile în care familia nu are mecanismele necesare de a acționa asupra copilului, afirmațiile referitoare la efectele negative ale absenței părinților ar trebui să specific categoria de copii care sunt expuși unor asemenea riscuri.
O consecință directă a migrației părinților este cea a privării copilului de afectivitatea parentală și de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia. În condițiile plecării părinților pe perioade mai lungi și a rămânerii copiilor în grija unor personae care nu au capacitatea și/sau competența de a oferi sprijinul emoțional și educativ aceste două consecințe pot produce la rândul lor efecte negative în ceea ce privește sănătatea și dezvoltarea psihică a copilului, implicarea în activități școlare și rezultatele acestora, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor și supunerea la exploatare sau abuzuri de altă natură.
Efectele negative identificate prin această cercetare și prezentate în această lucrare sunt probabil asemănă toate cu cele întâlnite în general în cazul copiilor care provin din familii dizolvate fie prin divorț, fie prin decesul unuia dintre părinți, astfel încât copiii cu părinți plecați în străinătate sunt o categorie suplimentară expusă unor riscuri. Atenția comunităților prin intermediul în special al școlii, dar și al instituțiilor de protecțiea drepturilor copilului, trebuie să se concentreze asupra acestor categorii de copii în aceea și măsură ca și asupra copiilor proveniți din familii foarte sărace, destrămate sau în care părinții pur și simplu nu‐și exercită rolurile pe care le presupune statutul de părinte.
Migrația părinților nu acționează întotdeauna direct asupra copiilor, ci indirect prin producerea unor efecte care conduc la disoluția familiei. O categorie de copii care sunt cei mai expuși riscurilor de diverse forme sunt cei care provin din familii destrămate și în special atunci când mama este cea care pleacă la muncă în străinătate. În aceste situații este cel mai probabil ca să se producă abandonul copiilor sau expunerea acestora la abuzuri din partea adulților în grija cărora rămân.
Familia rămâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protecției și educației copilului. Familia este mediul esențial care poate influența dezvoltarea și destinul copilului prin securizare materială, dragoste și educație. Familia asigură dezvoltarea ca personalitate independentă a copilului, dezvoltandu-i responsabilitatea pentru actele proprii, precum și capacitatea de a se orienta în anumite situații necesare integrării în societate.
Bibliografie:
Allport G. W., Structura si dezvoltarea personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991;
Batranu E., Educatia in familie, Editura Politica, Bucuresti, 1980;
Bulai T., Fenomenul migratiei si criza familial, Editura Lumen, Iasi, 2006;
Cormos Cristina- V., Migratie si identitate, Editura Universitatii “Stefan cel Mare” din Suceava, Suceava, 2011;
Cretu T., Psihologia varstelor, Editura Polirom, Iasi, 2009;
Emese F., Protectia drepturilor copilului, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006;
Feraru D. P., Costurile sociale ale migratiei externe din Romania, Editura Lumen, Iasi, 2007;
Hedges Patricia, Personalitate si temperament. Ghidul tipurilor psihologice, Editura Humanitas, Buceresti, 2006;
Luca Catalin, Ghid pentru parintii care pleaca la munca in strainatate, Editura Terra Nostra, Iasi, 2009;
Luca C., Gulei Alexandru Stelian, Metodologie, asistenta sociala, psihologica si juridica a copiilor ramasi singuri acasa ca urmare a plecarii parintilor la munca in strainatate, Editura Terra Nostra, Iasi, 2007;
Luca C., Pascaru G., Foca L., Buzscu M., Gavriliuc C., Platon D., Manual pentru profesionistii care lucreaza cu copii ramasi singuri acasa ca urmare a plecarii parintilor la munca in strainatate, Edituta Terra Nostra, Iasi, 2009;
Modrea M., Imaginea de sine si personalitate in adolescent, Editura ALITER, Focsani, 2006;
Manoiu F. I., Epureanu V., Asistenta sociala in Romania, Editura ALL, Bucuresti, 1996;
Muntean A., Psihologia dezvoltarii umane, Editura Polirom, Iasi, 2006;
Palade C., Relatia dintre socializarea adolescentilor si impoetanta acordata realitatii virtual, Editura Ars Docendi, Bucuresti, 2009;
Neamtu George, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2005;
Radulescu S. M. si Baciu D., Introducere in sociologia delicventei juvenile. Adolescenta intre normalitate si deviant, Editura Medicala, Bucuresti, 1990;
Romelia C. si Umbres R. G., Efectele migratiei. Studio la nivelul comunitatii Vulturu, Vrancea, Editura Lumen, Iasi, 2006;
Schiopu U., Criza de originalitate la adolescenti, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978;
Verza E., Psihologia varstelor, Editura ProHumanitas, Bucuresti, 2000;
Zlate M., Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti, 1997;
Zisulescu S., Caracterul, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978;
Zamfir E., Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara, Editura Expert, Bucuresti, 2000;
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=0001#Media.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Migratiie Parintilor Asupra Adolescentilor Ramasi Acasa (ID: 121502)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.