Impactul Migratiei Asupra Securitatii In Europa

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL CRIZELOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

IMPACTUL MIGRAȚIEI ASUPRA SECURITĂȚII SOCIALE ÎN EUROPA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,

PROF. UNIV. DR. MARIAN ZULEAN

ABSOLVENTĂ,

BURUIANĂ (MANEA) ALMA-GABRIELA

BUCUREȘTI

2016

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL CRIZELOR

IMPACTUL MIGRAȚIEI ASUPRA SECURITĂȚII SOCIALE ÎN EUROPA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,

PROF. UNIV. DR. MARIAN ZULEAN

ABSOLVENTĂ,

BURUIANĂ (MANEA) ALMA-GABRIELA

BUCUREȘTI

2016

Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………………………………………………… 1

Capitolul I. Migrația – fenomen și scurt istoric………………………………………………………… 2

Fenomenul de migrație a popoarelor…………………………………………………………………..

Evoluția istorică a migrației………………………………………………………………………………..

Cauzele migrației………………………………………………………………………………………………

Clasificarea migrației…………………………………………………………………………………………

Capitolul II. Migrația și securitatea socială în Europa…………………………………………….

2.1. Geografia migrației în Europa………………………………………………………………………..

2.1.1. Aspecte generale………………………………………………………………………………….

2.1.2. Migrația în România………………………………………………………………………….

2.2. Efecte sociale și economice ale migrației în Europa…………………………………………..

2.3. Cadrul legal al migrației ………………………………………………………………………………

2.4. Impactul migrației asupra securității……………………………………………………………….

Capitolul III. STUDIU DE CAZ

3.1. Criza refugiaților din Siria

3.1.1. Despre Siria

3.2. Chestionar privind fenomenul migrației – interpretare

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Această lucrare este o scurtă cercetare asupra impactului pe care îl are migrația, în genere, și în special asupra Europei, și o observare a evenimentelor cu care societatea europeană s-a confruntat în ultimul timp. Am fost și suntem spectatorii unor fenomene care s-au întâmplat relativ firesc, deoarece migrația era de așteptat să influențeze continentul european, din păcate, nu într-o măsură atât de negativă cum s-a dovedit a fi.

De-a lungul timpului, migrația s-a dovedit a fi o modalitate de a contribui la dezvoltarea și modelarea popoarelor și, în final, a societății în care ne regăsim, fiind un proces continuu, după cum se poate vedea, și în momentele actuale, aceasta are loc, influențând negreșit spațiul în care ne aflăm. Influențele au avut efect asupra majorității sferelor unei societăți, atât din punct de vedere economic, social, cultural, politic, demografic etc., ajutând la acest proces și globalizarea, ca fenomen, deoarece în magnitudinea lui, fenomenul de globalizare ne duce la o interconectivitate și corespondență care nu poate fi de ignorat.

Într-o lume atât de interconectată ca cea din zilele noastre, migrația a devenit o realitate care atinge aproape toate colțurile lumii. Modalitățile de transport au făcut mai accesibilă, mai ieftină și mai rapidă relocarea migranților. În același timp, conflictul, sărăcia, inegalitatea de șanse și lipsa unor locuri de muncă decente sunt printre motivele care obligă oamenii să își părăsească domiciliul pentru a căuta un viitor mai bunpentru ei și familiile lor.

Dacă există polici și reforme de sprijin, migrația poate contribui la o creștere economică sustenabilă și o dezvoltare în țara de origine și în țara-gazdă. În ciuda multor beneficii ale migrației, populația migratoare rămâne printre cele mai vulnerabile categorii ale societății.

Rezultatele fenomenului de migrație se reflectă în procesul evoluției societății globale, care se află la un nivel avansat de dezvoltare multiculturală și economico-socială. Migrația este un proces al realității multidimensionale, unde cooperarea internațională este imperativă, pentru a asigura o migrație ordonată care să implice respectarea drepturilor omului și să aplice garantat tratamente umane refugiaților și migranților.

Migrația rămâne unul dintre puținele răspunsuri la nevoile tinerilor, care vor să aibă un loc de muncă decent, să scape de sărăcie, persecuție și violență.

Capitolul I. Migrația – fenomen și scurt istoric

Fenomenul de migrație a popoarelor

Definiția migrației, conform DEX (2009) este ”deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali”. Fenomenul își are originea încă de la începuturile omenirii, având denumirea, mai exact, de migrația popoarelor. Acest fenomen de migrație a popoarelor este cel care a modelat demografic populația Globului, de-a lungul timpului.

Migrația popoarelor se referă la invaziile barbare (predominant populații germanice), care a avut loc în secolele III-XI, pe suprafața Europei, facând trecerea de la Antichitate la Evul Mediu Timpuriu. Procesul migrației consta în reacția popoarelor exterioare imperiilor la presiuni economice și politice din partea lor, care se puteau supune sau nu. De aici, au urmat deplasări ale populațiilor în masă, la care se adăugau și cauze climatice, mai ales sezoanele de răcire a climei, cauze economice, mai ales efecte ale agriculturii excesive, cauze sociale, creșetere demografică lentă, și alte cauze. Una din primele schimbări în procesul migrației a fost extinderea creștinismului, astfel că în anul 392, la sfârșitul domniei împăratului Teodosiu I, creștinismul a fost adoptat ca religie oficială a Imperiului Roman. Triburile vandalilor au invadat teritoriile Spaniei și s-au perfecționat în tehnicile navigației, accesând astfel și insulele din vestul Mării Mediterane. Acest lucru a fost o lovitură pentru Imperiul Roman, deoarece din acele insule proveneau taxe și aveau loc transporturi de grîne către Roma. După moartea regelui vandal triburile s-au liniștit. Burgunzii au ocupat suprafața Elveției de azi, însumând o populație de 80 000 de persoane; familia regală burgundă accepta căsătoriile mixte, iar în privința religiei, erau destul de permisivi. Populațiile asiatice (hunii) au migrat dispre Mongolia spre vest, începând cu secolul I î.e.n.. În expansiunea hunilor de a cuceri cât mai multe teritorii romane, s-a remarcat conducător Attila, care a reprezentat o amenințare reală la adresa Imperiului Roman, și după ce a invadat câteva teritorii nordice, a renunțat la cucerirea Romei, din cauza epidemiei de ciumă și a răscumpărării în aur oferite de Papa Leon I cel Mare. Ulterior, imperiul lui a decăzut din cauza răscoalelor interne și a înfrângerilor de către celelalte popare barbare. Triburile alane (origine iraniană) au fost atacate de huni, ceea ce a cauzat formarea de alianțe cu celelalte triburi, în special cu vandalii. Triburile alane au participat la marea migrație a popoarelor slave spre Europa Centrală. De-a lungul secolelor, aceștia au fost colonizați, și o mare parte din ei s-au convertit la creștinism. Apoi, ca și vandalii, au fost asimilați de populațiile locale și au dispărut din istorie.

Evoluția istorică a migrației

Istoric vorbind, migrația are la bază dorința unui individ de a găsi bunăstare sau de creștere a nivelului de bunăstare. Plecând de la această idee, toate fenomele de migrație sunt analizate pornind de la acest concept de bază,

Cauzele migrației

Principalele motive pentru care oamenii aleg să migreze sunt:

Cauze economice, pentru a găsi un loc de muncă și securitate economică

Cauze sociale, pentru îmbunătățirea calității vieții sau pentru reîntregirea familiei

Cauze politice, pentru a scăpa de persecuția politică sau de razboi

Cauze de conflict, pentru a scăpa de situațiile conflictuale sau război

Cauze religioase, pentu a găsi o societate mai receptivă și o cultură deschisă la mai multe credințe

Cauze legate de mediul înconjurător, pentru a evita cauzele dezastrelor naturale precum inundații sau schimbări extreme de climă.

Cu toate că majoritatea migranților internaționali locuiesc în țări cu venituri ridicate, cei mai mulți provin din țări cu venituri medii, aproximativ 157 de milioane de migranți, în anul 2015. Din acești 157 de milioane aproape 49% își au rezidența într-o țară cu venituri ridicate.

Pentru cei care sunt forțați să se relocheze din cauza schimbărilor climatice, a războiului, a persecuției religioase sau din cauze culturale, migrație este de cele mai multe ori periculoasă și dificilă. Mulți dintre ei devin refugiați fără casă, deoarece nu sunt întotdeauna bine primiți, fiind forțați să locuiască în adăposturi pentru refugiați pentru perioade îndelungate de timp.

Indiferent de cauze, migranții sunt vulnerabili în orice stadiu al procesului de migrație, călătorind din țările de origine spre destinația aleasă. Cu toate că mulți dintre aceștia ajung în siguranță în țările de destinație și se integrează în noile comunități, mulți alții îndură mari greutăți care le pot afecta integritatea fizică, sănătatea mentală și bunăstarea per amsamblu, precum și familia. De regulă, migranții traversează zone unde se desfășoară conflicte armate sau alte situații cu desfășurări de violențe, unde pot rămâne prinși. Și, de asemenea, pe rutele lor, ei pot deveni ținte ușoare în fața abuzurilor și exploatării de orice fel, și orice alte tipuri de risc.

Unii migranți pierd contactul cu familiile lor, mulți suferă accidente sau se îmbolnăvesc, fără a avea acces la sevicii medicale. În fiecare an, zeci de mii de migranți mor sau dispar pe drum, lăsând în spate familii în așteptarea unui semn de viață. Una dintre organizațiile care vrea să vină în întâmpinarea vulnerabilităților cu care se confruntă migranții este Comitetul Internțional al Crucii Roșii. Această organizație nu își propune să încurajeze sau să descurajeze fenomenul de migrație, ci mai degrabă să se concentreze pe ajutorarea celor mai vulnerabili migranți, îndiferent de statutul lor legal, prin asigurarea protecției de care beneficiează sub legile internaționale și locale, inclusiv apelarea la protecția specială de care pot beneficia refugiații sau cei care caută azil.

Clasificarea migrației

Migrația, după anumite criterii, poate fi clasificată în mai multe tipuri. Avem migrație legală sau ilegală, după criteriul respectării sau nu a condițiilor legale de a emigra. Fiecare țară are impus un set de reguli, mai mult sau mai puțin, diferit față de celelalte.

După nivelul macro al deplasării, avem migrație externă sau internă. O persoană poate efetua deplasarea în interiorul țării unde are rezidența, și atunci avem migrație internă, sau se poate deplasa în altă țară, fenomen mult mai des întâlnit, și atunci se numește migrație externă.

Și ultimul nivel de clasificare ar fi cel al felului de migrație, dacă a fost sub imperiul imprejurărilor nefaste sau de bună-voie. În perioadele interbelice, când există catastrofe naturale, condiții economice reduse sau nerespectarea drepturilor omului, migrația peroanelor este involuntară. În cazul în care nu există vădit cauze nefaste asupra unui trai decent, dacă există dorința de a emigra, atunci avem migrație voluntară.

Capitolul II. Migrația și securitatea socială în Europa

2.1. Aspecte generale

La nivel global, peste 244 de milioane de oameni, în anul 2015, aveau statutul de migranți, cu o creștere de 71 de milioane sau 41%, comparativ cu anul 2000. Aproximativ două treimi din migranții internaționali locuiesc în Europa (76 de milioane) sau Asia (75 de milioane). America de Nord se află pe al treilea loc în topul continentelor cu cei mai mulți migranți, aproximativ 54 de milioane, urmată de Africa cu 21 de milioane, America Latină și Caraibele, 9 milioane și Oceania, 8 milioane.

Între anii 2000 și 2015, Asia a adunat, mai mult decât orice altă parte a Globului, cea mai mare populație de migranți internaționali, aproximativ 26 de milioane; apoi urmează Europa, cu 20 de milioane de migranți, raportat la acceași perioadă, America de Nord cu 14 milioane și Africa cu 6 milioane. În multe locuri ale lumii, migrația are loc în primul rând între țări care sunt localizate aproximativ în același perimetru.

În 2015, 67% din numărul total al migranților locuiau în doar 20 de țări. Cei mai mulți migranți locuiesc în Statele Unite ale Americii, 47 de milioane, număr aproximativ egal cu o cincime din totalul mondial. Germania și Rusia sunt a doua și a treia locație cu cel mai mare număr de migranți din lume, urmate de Arabia Saudită, Marea Britanie și Irlanda de Nord și Emiratele Arabe Unite. Din topul acestor 20 de țări, nouă sunt situate în Asia, șapte în Europa, două în America de Nord și câte una în Africa și Oceania. (Popfacts, December 2015)

În perioada 2000 – 2015, s-a înregistrat o ușoară scădere în rândul migranților de sex feminin, de la 49,1% la 48,2%. În 2015, cel mai ridicat procent din totalul femeilor care au migrat la nivel internațional s-a înregistrat în Europa, cu 52,4% și America de Nord, cu 51,2%. Mult mai scăzute sunt procentajele din Asia, cu 42%, Africa, cu 46,1%, unde populația migratoare de sex masculin o depășește pe cea feminină.

În anii recenți, Asia a cunoscut o creștere rapidă a numărului internațional de migranți, numărul de bărbați care au migrat sărind de la 27 de milioane în 2000, la 44 de milioane în 2015. Media de vârstă a celor care migrează este de 39 de ani, în 2015, în ușoară creștere de la 38 de ani în anul 2000. Migranții internaționali care locuiesc în Africa sunt cei mai tineri, cu o medie de vărstă de 29 de ani, urmată de Asia, cu o medie de vârstă de 35 de ani și America Latină și Caraibele, cu 36 de ani. Migranții din America de Nord, Europa și Oceania au o medie de vârstă mai mare, respectiv de 42 – 44 de ani.

În 2015, numărul migranților internaționali sub vârsta de 20 de ani a fost de 37 de milioane. Majoritatea migranților au o vârstă la care fac parte din forța de muncă în putere și tânără. Aproape jumătate din migranții internaționali s-au născut în Asia, aproximativ 104 milioane din 244 milioane sau 43%. Pe al doilea loc urmează Europa, cu 62 de milioane sau 25% și pe al treilea loc America Latină și Caraibele, cu 34 milioane sau 14%.

Numărul populației internaționale de migranți a crescut mai repede față de populația globului. Aproape 10% este procentul care constuie totalul populației migratoare din populația globului.

Cu toate acestea, în Europa, nivelul fluxurilor migratoare nu este de ajuns pentru a regla surplusul de decese, comparativ cu nașterile. De exemplu, în America de Nord, dacă presupunem că vom avea un procent zero net al migrației, mărimea populației ar începe să decadă în perioada 2040 -2045, pe când cu menținerea actuală a tipologiei de migrație, populația este de așteptat să continue să crească. Deoarece migranții internaționali au o tendință de a include o proporție mai mare de oameni apți de muncă, comparativ cu populația mondială, migrația netă pozitivă poate contribui la reducerea proporției de îmbătrânire.

Cu toate acestea, migrația internațională nu poate inversa sau opri trendul pe termen lung al populației de a îmbătrâni. Continuând cu actualul tipar de migrație, toate teritoriile mari sunt de așteptat să prezinte o proporție de îmbătrânire semnificativ mai mare până în anul 2050. Dacă admitem că va continua procesul actual de migrație în Asia, pentru fiecare 100 de persoane lucrătoare (cu vârsta între 15 – 64 de ani) vor fi 28 de persoane în vârstă dependente (peste 65 de ani) în 2050, comparativ cu proporția de 11 la 100 din 2015. De asemena, aceeași proiecție, pentru perioada 2015 – 2050, este de așteptat să crească de la 26 la 48 la 100 de oameni în Europa, de la 22 la 38 la 100 în America de Nord, de la 11 la 31 în America Latină și de la 18 la 30 în Oceania. Doar Africa ar avea o proporție de sub 10 persoane la 100, până în anul 2050.

Cea mai numeroasă populație ”diaspora” provine din India. În anul 2015, 16 milioane de oameni din India locuiau înafara țării, comparativ cu Mexic, 12 milioane, Rusia, 11 milioane, China, 10 milioane, Bangladesh, 7 milioane.

2.1.1. Geografia migrației în Europa……………………………………………………………..

2.1.2. Migrația în România…………………………………………………………………………..

2.2. Efecte sociale și economice ale migrației în Europa

Economic vorbind, migrația poate ajuta la creșterea economiei. Spre exemplu, în 2014, migranții din țările în curs de dezvoltare au trimis în țările de origine aproximativ 436 de miliarde de dolari. Țările de destinație, de asemenea, pot beneficia de pe urma migrației. În țările de destinație, forța de lucru migratoare poate acoperi deficitul de forță de muncă, pot creea locuri de muncă ca și antreprenori, și pot contribui în domeniul taxelor și al contribuțiilor sociale.

Migranții sunt cea mai dinamică forță a societății, care pot deschide calea către domenii ca știința, medicina și tehnologia și pot îmbogăți comunitatea promovând diversitatea culturală.

Cu toate acestea, în momentul unui declin economic, ei vor fi cei care vor fi concediați primii, cei care sunt plătiți mai puțin decât ar trebui, care vor lucra ore suplimentare fără să fie plătiți pentru ele și în condiții mai proaste decât colegii născuți în țara respectivă.

Scheme ale fluxului de migratie in Europa

Numeroase organizații non-guvernamentale și instituții internaționale și-au propus ca obligație primară să protejeze viețile, să conserve demnitatea și să aline suferințele migranților care au nevoie de toate acestea. De asemenea, se urmărește să se crească nivelul de conștientizare despre legile umanitare internaționale, legile drepturilor omului, legile refugiaților și a altor standarde și normecare se pot aplica pentru a atrage atenția asupra problemenlor cu care se confruntă migranții.

Una dintre organizațiile care se ocupă și-a asumat responsabil aceste obiective/obligații este Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). Aceasta a luat naștere în 1951 și are sediul în Geneva, Elveția. Este prima dintre organizațiile interguvernamentale din domeniul migrației, care colaborează îndeaproape cu guvernele statelor partenere. În prezent, sunt 127 de state membre, alte 17 state care au statut de observatori, cu birouri în peste 100 de țări. De asemenea, Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) lucrează activ pentru a promova cooperarea internațională pe probleme de migrație, caută asistență în găsirea de soluții practice pentru problemele legate de migrație, asigură asistență umanitară pentru migranți, inclusiv pentru refugiați sau oameni dislocați intern.

Constituția Organizației Internaționale a Migrației recunoaște legătură dintre migrație și economie și dintre dezvoltare socială și culturală. Din punctul de vedere al acestei organizații, sunt cuprinse patru ramuri ale managementului de migrație: Migrație și Dezvoltare, Facilitarea migrației, Regularizarea migrației, Migrația Forțată.

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) colaborează cu Organizația Națiunilor Unite pe domenii variate legate de migrație. Numeroase rapoarte și rezoluții se discută și sunt aprobate în fiecare an de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, cu referire la impactul pe care îl are migrația la nivel global. Acestea au scopul de a rezolva problematici în domeniul drepturilor omului, dezvoltării sociale și securității, în ceea ce îi privește pe migranți.

Comitetul Internțional al Crucii Roșii are și activități care implică vizite către migranți care au fost reținuți ori în instituții criminale sau în structuri de detenție a migranților ilegali. În timpul acestor vizite, Comitetul are în vedere evaluarea calității umane cu care sunt tratați deținuții migranți, dacă li se oferă condiții decente de detenție și care să le respecte demnitatea, șă dacă sunt angrenați unui proces legal normal pentru niște deținuți. De asemenea se mai evaluează contactul cu lumea dinafară, precum autoritățile consulare sau familiile deținuților. Se încurajează autoritățile ca reținerea migranților care comit o infracțiune sau o crimă să fie folosită ca ultimă soluție și să fie folosite alternative, în special pentru grupurile vulnerabile formate din copii sau indivizi traumatizați.

Comitetul Internțional al Crucii Roșii oferă expertiza acumulată și sprijinul către societățile naționale care licrează cu migranții deținuți. De exemplu, se furnizează apă potabilă și obiecte de igienă personală pentru asigura o igienă de bază, prexcum și o reabilitare fizică pentru persoanele care au fost rănite sau au membre amputate. Apoi, se mai asigură reparații și reabilitări ale infrastructuriilor și îmbunătățirea calității structurilor sanitare în locațiile unde migranții se stabilesc temporar.

Pierderea contactului cu familia este cea mai comună consecință a migrației, și cea care poate conduce la alte nevoi sau probleme. Căile de comunicații pot fi restricționate din cauza lipsei de resurse, a rănirilor sau a îmbolnăvirilor.

Când migranții mor, de multe ori, procedurile nu sunt urmate cum ar trebui, în vederea indetificării. Comitetul Internțional al Crucii Roșii asigură suport medico-legal și încurajează comunicarea între serviciile medico-legale și alte organizații sau agenții în slujbă umanitară. De asemenea, se asigură notificarea familiilor și se emite un certificat de deces oficial.

2.3. Cadru legal al migrației

Organizația Națiunilor Unite are cinci instrumente legale referitoare la migrația internațională. Acestea sunt:

Convenția din 1951 referitoare la Statutul Refugiaților

Protocolul din 1967 referitor la Statutul Refugiaților

Convenția Internațională a Protecției Drepturilor Migranților și a Membrilor Familiilor lor (1990)

Protocolul de Prevenire, Suprimare și Pedepsire a Traficului de Persoane, în special Femei și Copii (2000)

Protocolul împotriva Traficului cu Migranți pe Uscat, Mare sau Aer (2000)

Împreună cu instrumentele de reglementare a drepturilor migranților, adoptate de Organizația Internațională a Muncii, s-a format baza internațională normativă și cadru legal pe migrație internațională.

Convenția Refugiaților din 1951 și Protocolul din 1967 au fost ratificate de 146 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite. Cu toate aceste, doar un sfert din totalul statelor membre au ratificat Convenția Internațională din 1990. Începând cu octombrie 2015, 36 de state membre au raticifcat toate cele cinci protocoale al Organizației Națiunilor Unite, în timp ce 14 state membre nu au ratificat niciunul.

2.4. Impactul migrației asupra securității

Încet dar sigur, migrația s-a ridicat pe agenda comunității internaționale, încă de la adoptarea Programului de Acțiune discutat la Conferința Internațională despre Populație și Dezvoltare din 1994. Acest document conține cele mai cuprizătoare și negociate texte pe tema migrației internaționale. În vreme ce numeroase summit-uri și conferințe pe domeniile social și economic au confirmat contribuția migrației internaționale la dezvoltare, aceasta nu a fost afirmată și de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.

După ani de dezbateri cu privire la organizarea unei conferințe pe migrație internațională, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a decis să aibă loc un Dialog la nivel înalt pe Migrație Internațională și Dezvoltare în septembrie 2006. Acesta a constituit primul eveniment la nivel înalt al Adunării Generale dedicat exclusiv acestui subiect. Începând cu anul 2007, Forumul Global pe Migrație și Dezvoltare a găzduit un dialog informal și cooperarea între Guverne, cu extensie spre înmulțirea beneficiilor migrației internaționale și minimalizarea impactului negativ. Comisia Globală pe Migrație Internațională a înființat Grupul pentru Migrația Globală, o entitate interinstituțională responsabilă cu vegherea aplicării instrumentelor internaționale și a normelor în domeniul migrației internaționale, pentru creșterea coerenței administrative și îmbunătățirea reacțiilor Organizației Națiunilor Unite și a comunității internaționale în fața oportunităților și a provocărilor aduse de acest fenomen.

La cea de-a doua întâlnire a Dialogului la nivel înalt pe Migrație Internațională și Dezvoltare, care a avut loc în octombrie 2013, Adunarea Generală a adoptat o declarație prin care se recunoștea că mobilitatea umană este un factor cheie în susținerea dezvoltării.

Criza migrației din Mediterană a scos la suprafață insuficiența administrativă a politicii U.E. privind migrația. Scopul este de a se gestiona mai bine

Capitolul III. STUDIU DE CAZ

3.1. Criza refugiaților din Siria

3.1.1. Despre Siria

Siria este derivată din Imperiul Neo-Asirian, care datează din secolul al 10-lea î.e.n. În era modernă, Siria a avut o perioadă de ocupație franceză (1917- 1920), iar după terminarea Primului Război Mondial, Siria a fost un Mandat al Ligii Națiunilor (Wikipedia, 11 iunie 2016), care a dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În zilele noastre, Siria și-a câștigat independența în anul 1946. Republica Arabă Siriană a luat naștere la sfârșitul anului 1961 până la lovitura de stat a Partidului Ba’athist din 1963, care a ajuns la putere și s-a menținut până în zilele noastre. Republica este condusă de un guvern militar din martie 1963.

Din punct de vedere geografic, Siria face parte din Orientul Apropiat și se învecinează la nord cu Turcia, la sud cu Israel și Iordania, la est cu Iraq și la vest cu Marea Mediterană și cu Liban. Este o țară cu climă aridă, un relief muntos și deșertic și de stepă. Are resurse importante de petrol, descoperite prima dată în 1956, și de gaz natural, din 1940. Capitala Siriei este Damasc, cu o populație de aproximativ 1.700.000 de locuitori, supranumit și Orașul Iasomiei. Populația totală a țării, în anul 2000, era de aproximativ 16.700.000 de locuitori.

Din punct de vedere politic, țara este condusă de Bashar Al-Assad, ales Președinte pe 10 iulie 2000, de 97,29% dintre votanți, conform statisticilor guvernului sirian. Acesta este și comandantul forțelor armate, care însumează 400.000 de soldați. O mare parte din finanțarea militară a provenit de la statele arabe din Golful Persan și pentru mult timp, iar Uniunea Sovietică a reprezentat o principală sursă de antrenament militar. (Wiki, 2016)

Din punct de vedere internațional, Siria a primit statutul de țară ”neliberă” (studiul Freedom in the World), deoarece drepturile omului nu sunt respectate aproape deloc. Câteva exemple ale încălcării drepturilor omului în Siria sunt: arestarea activiștilor democrației, cenzurarea site-urilor web, impunerea de interdicții de călătorii, arestări abuzive, tortura, disparițiile, discriminare femei/fete, până la presupuse folosiri de arme chimice de către guvernul sirian asupra propriului popor. În anul 2002, SUA a acuzat Siria că ar fi în posesia amelor de distrugere în masă, ceea ce nu ar fi exclus, având în vedere buna colaborare a guvernului sirian cu Coreea de Nord.

3.1.2. Povestea conflictului

Totul a plecat de la proteste anti-guvernamentale care s-au transformat într-un război civil. În această transformare, au murit 250.000 de sirieni, de-a lungul a 4 ani și jumătate. În anul 2011 a început războiul civil. În acest conflict, Siria a fost izolată de comunitatea internațională, terminându-se relațiile diplomatice cu Franța, Canada, Germania, Marea Britanie, Tunisia, Libia, SUA, Spania, Belgia și statele Golfului. Siria mai are relații diplomatice cu: Rusia, Algeria, Egipt, Iraq, Liba, Sudan și Yemen. Cu toate acestea, Siria a fost suspendată din Liga Arabă, din cauza violențelor exercitate asupra civililor. (Wiki, 2016)

În urma izbucnirii conflictului, aproape 11 milioane de sirieni au fost forțați din casele lor și înrolați ca forțe militare.

REFUGIAȚII DIN SIRIA

Numărul refugiaților la nivel global a a atins un nivel maxim de la Al Doilea Război Mondial încoace. În 2014, numărul total de refugiați internaționali era aproximat la 19,5 milioane, reprezentând aproape 8% din toți migranții internaționali. Regiunile dezvoltate au găzduit 86% din numărul total de refugiați (12,4 milioane de persoane) și regiunile mai puțin dezvoltate au oferit azil pentru 3,6 milioane de persoane. În 2014, Turcia era țara care găzduia cei mulți refugiați din toată lumea, având 1,6 milioane de refugiați între granițele sale. După Turcia urmau Pakistan (1,5 milioane), Liban (1,2 milioane), Iran (1 milion), Etiopia și Iordania (câte 700.000 de mii/țară).

Între anii 2000 – 2015, tările cu cea mai mare rată de creștere a ”diasporei” au fost Siria (13,1% pe an), România (7,3% pe an), Polonia(5,1% pe an) și India (4,5% pe an). În Siria, această creștere a fost cauzată de fluxul considerabil de persoane care cereau azil și de refugiați, urmare a conflictului din zonă.

În sensul soluționării crizei refugiaților din Siria, Comisia Europeană a propus șase principii pentru dezvoltarea cooperării UE –Turcia, care a fost aprobat pe 7 martie 2016. Primul principiu este acela de returnare în Turcia a migranților care se deplasau din Turcia spre Grecia, conform cu legile internaționale și cu eventuale modificări aduse legislației domestice din cele două țări; al doilea principiu este acela ca la relocarea unui sirian care a fost reprimit în Turcia din Grecia, un altul să fie relocat din Turcia în U.E, în condițiile în care, conform Schemei Europene de Relocare existau 18,000 de locuri disponibile, plus alte 54,000 de locuri actuale nealocate încă supuse negocierilor de relocare; al treilea principiu este cel al accelerării implementării schemei liberalizării vizelor, unde Turcia a întrunit doar 35 din 72 de cerințe; al patrulea principiu este legat de accelerarea contribuțiilor statelor membre pentru Mecanismul pentru Refugiați din Turcia și creșterea resurselor, până în acest moment doar Germania și Turcia au contribuit; al cincilea principiu este pregătirea deciziilor de a iniția noi capitole în procesul de accesare la negocieri al Turciei; și al șaselea principiu se referă la cooperarea pentru îmbunătățirea condițiilor de viață între granițele Siriei. De la începutul crizei, Comisia Europeană a alocat aproape 468 de milioane de euro pentru ajutorarea umanitară din Siria. În prezent, sunt în desfășurare proiecte care însumează aproximativ 200 de milioane de euro.

În direcția de respectare a legislației în contexul relocării sau returnării migranților sunt necesare de aplicat câteva măsuri de către Grecia, și anume:

să fie făcută o distincție clară între migranții deja existenți pe insulă și noii migranți care sosesc din Turcia

Grecia trebuie să aplice statutul Turciei ca ”țară-terță de siguranță”

Punctele de interes să fie conforme cu obiectivele de aplicare accelerată a procedurii de azil

Capacitățiile de înregistrare și de detenție ale punctelor de interes să fie mărite

Transporturile la mare tonaj din insulele grecești în Turcia să fie amplasate.

De asemenea, în aceeași idee și Turcia trebuie să aplice o serie de măsuri, după cum urmează:

Să reînnoiască statutul de protecție temporară pentru sirienii care au părăsit Turcia

Să ofere acces la procedurile practice de azil pentru toate persoanele care au nevoie de protecție internațională

Să se asigure că protecția este oferită și de non-sirieni, în special de cei care s-au întors

Prioritatea de restabilire ar trebui acordată sirienilor care au rămas în Turcia, din momentul în care au fost eligibili pentru protecția temporară.

Turcia trebuie să întreprindă măsuri necesare pentru a preveni accesarea altor rute de migrație ilegală pe mare sau pe uscat, din Turcia către U.E.

Uniunea Europeană și cele 28 de state membre s-au angajat să relocalizeze 160.000 de persoane care ajung în Grecia sau Turcia, cu nevoie clară de a beneficia de protecție internațională, din care până în septembrie 2017, Consiliul nu s-ar decide asupra a 54.000. De asemenea, U.E. vrea să restabilească 22.504 persoane care au nevoie de protecție internațională provenite din țări din lumea a treia ca Liban, Iordania, Turcia sau Libia. Comisia Europeană, împreună cu statele membre, a elaborat și a recomandat un sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat pentru refugiați în Turcia.

Principalele obstacole cu care se confruntă statele membre sunt: un număr insuficient de angajamente formale, utilizarea discriminatorie a statelor membre cu privire la preferințe pentru profilul aplicanților, timp de răspuns îndelungat la solicitări de relocare, obstacole legate de verificările de securitate, respingeri nejustificate, lipsa oferirii de informații de către statele membre, anterioare relocării migranților. Probleme întâmpinate de Italia și Grecia în problema gestionării valului de migranți sunt: nevoia de a constitui pucnte de interes complet operaționale și continuarea de a implementa hărți rutiere, capacitatea insuficientă la punctele de înregistrare în Grecia, insuficientă capacitate de coordonare, urmărire aproape inexistentă a aplicanților.

Contramăsurile pentru obstacolele și problemele întâmpinate de statele membre sunt: creșterea numărului de angajamente, răspuns la solicitările de relocare în maxim o săptămână, oferirea de informații pre-deplasare; pachetul de contramăsuri pentru problemele întâmpinate de Grecia și Italia sunt: finalizarea operațională a punctelor de interes, îmbunătățirea capacității de coordonare, finalizarea procedurilor de înlesnirea relocării pentru minorii neînsoțiți și creșterea capacității autorităților elene de înregistrare a aplicanților în vederea relocării.

Implementarea Programului European de Asistență de Urgență a rulat fonduri de 700 de milioane de euro între anii 2016 – 2018 și a avut la bază evaluări ale nevoilor întocmite de organizații partenere precum agenții ONU, ONG-uri, organizații internaționale sau organizații specializate ale statelor membre. Asistența statelor membre a fost variată, începând cu organizarea de echipe, asigurarea unor adăposturi, aprovizionarea cu stocuri medicale, expertiză.

Începând cu martie 2011, Siria a intrat în haos. Numărul deceselor cauzate de violențele din Siria se ridică la 200.000 (ianuarie 2015) și alți 1 milion de răniți. Peste 11,5 milioane de oameni, reprezentând jumătate din populația țării au fost nevoiți să-și părăsească casele, dintre care 3,9 milioane de sirieni au plecat în țările vecine și alți 7,6 milioane au fost relocați intern. Înafară de numărul victimelor, conflictul a avut un impact dramatic asupra indicatorilor economico-sociali, indicator produsului intern a scăzut cu 40%, iar speranța de viață a scăzut cu 20 de ani, la 55,7 ani.

Piața armelor disponibile s-a extins încă de la începutul conflictului, din cauza fluxului constant de trafic de arme din Siria. Comunitatea internațională nu a putut preveni proliferarea armelor. De exemplu, în iunie 2013, Uniunea Europeană nu a fost în stare să reînnoiască interzicerea importului/exportului de arme și echipamente pentru represiune internă.

Se pare că nu se arată nicio soluție diplomatică către o cale pașnică de stingere a conflictului. A fost adoptată o rezoluție de către Consiliul de Securitate, în februarie 2014, care cerea ca ”toate părțile implicate să oprească imediat toate atacurile împotriva civililor, ca și folosirea nediscriminatorie a armelor în zone populate”. Cu toate acestea, arme explozive, incluzând arme interzise ca muniții cu dispersie, au fost și continuă să fie folosite în exces în zone populate, nu numai omorând sau rănind dar și contaminând zonele respective pentru anii ce vor veni.

Pentru a întocmi documentări și evaluări ale efectului de contaminare al armelor în Siria, organizația Handicap International a inițiat strângerea de date despre folosirea și tipurile de arme convenționale: arme mici saau ușoare, arme explozive și mine. Astfel, s-a creeat o bază de date a incidentelor, pe care s-a putut stabili o hartă a zonelor afectate frecvent, s-a stabilit gradul de severitate al incidentelor. (The use of explosive weapons in Syria, HANDICAP INTERNATIONAL, May 2016)

BIBLIOGRAFIE

Dicționarul Explicativ al Limbii Române, 2009

International Comitee of the Red Cross, www.icrc.org, September 2015

http://www.unaoc.org/ibis/about/who-we-are-international-organization-for-migrations/, 6 iulie 2016

http://www.iom.int/un-documents, 6 iulie 2016

United Nations, Department of Economics and Social Affairs, Population Divison (2015). Trends in International Migrant Stock: The 2015 revision (United Nations database)

”International Migration Report 2015”, United Nations, New York, 2016

”Managing the Refugee Crisis”, European Council, 17-18 March 2016

”The use of explosive weapons in Syria”, HANDICAP INTERNATIONAL, Case Study May 2016 Advocacy

BBC, Syria: The story of the conflict, BBC News. Accesat pe 11.06.2016 la: http://www.bbc.com/news/world-middle-east-26116868

Wikipedia, Siria, accesat pe 11.06.2016 la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria