Impactul Microaeroflorei din Diferite Spatii Inchise Asupra Sanatatii Si Securitatii In Munca

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I-PRINCIPII DE BAZĂ PRIVIND MICROBIOLOGIA AERULUI

1.1 MICROBIOLOGIA AERULUI

1.2. ORIGINEA MICROORGANSIMELOR DIN AER

1.3.SEMNIFICAȚIA SANITARĂ A MICROORGANISMELOR DIN AER

1.4.IMPORTANȚA AERULUI PENTRU SĂNĂTATEA PLANTELOR,VIEȚUITOARELOR ȘI OMULUI

1.5.ROLUL AERULUI ÎN TRANSMITEREA MICROORGANISMELOR PATOGENE PENTRU OM

1.6 FORMELE DE EXISTENȚĂ A MICROORGANISMELOR ÎN AER

1.7. PRINCIPALELE BOLI AEROGENE

1.8 PROFILAXIA ȘI COMBATEREA CONTAMINĂRII AERULUI

CAPITOLUL II-FACTORI DE RISC SPECIFICI SPAȚIILOR DE LUCRU ÎNCHISE

2.1.RISCURI BIOLOGICE

2.1.1.Mucegaiurile

2.1.2.Bacteriile

2.1.3 Clasificarea agentilor biologici

2.2 RISCURI FIZICE

2.3.RISCURI CHIMICE

2.4.ALTE RISCURI PROFESIONALE

2.5.STATISTICI EUROPENE ȘI NAȚIONALE PRIVIND EXPUNEREA LA AGENȚI BIOLOGICI

2.5.1.Statistici la nivelul Uniunii Europene

2.5.2. Statistici la nivel național

2.6.EFECTELE AGENȚILOR BIOLOGICI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A PERSONALULUI DIN SPAȚII INCHISE

2.6.1.Afecțiuni generate de efectele agenților biologici asupra stării de sănătate a personalului din spații închise

2.6.1.1.Alergii și astm

2.6.1.2 Aspergiloza bronhopulmonară alergică și sinuzitele

2.6.1.3.Pneumonitele prin hipersensibilizare

CAPITOLUL III-LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ PRIVIND EXPUNEREA LA AGENȚI BIOLOGICI LA LOCUL DE MUNCĂ

3.1.REGLEMENTĂRI APLICABILE

3.2.CERINȚE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE LA LOCURILE DE MUNCĂ DIN SPAȚII ÎNCHISE

3.2.1.Valori limită de expunere profesională

3.2.2.Condiții pentru mediul de muncă din spațiile de lucru închise

3.3 OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR

3.4.INSTRUIREA ȘI INFORMAREA LUCRĂTORILOR CU PRIVIRE LA MEDIUL DE LUCRU

3.5.SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR

CAPITOLUL IV- REZULTATE PRIVIND STUDIUL AEROMICROFLOREI DIN DIFERITE SPAȚII ÎNCHISE

4.1 SCOPUL LUCRĂRII

4.2 METODE DE RECOLTARE ȘI ÎNSĂMÂNȚARE A GERMENILOR PREZENȚI ÎN AER

4.2.1 Metode utilizate pentru determinarea aeromicroflorei.

4.2.1.1 Evaluarea poluării biologice a aerului din locațiile unei instituții publice

4.2.2 Analiza microscopică

4.2.3 Metoda de prelevare prin sedimentare (Metoda Koch)

4.3 DETERMINAREA AEROMICROFLOREI DIN CADRUL INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE-DOLJ

4.4 REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA PRELEVĂRILOR REALIZATE ÎN CELE OPT SPAȚII ÎNCHISE DIN CADRUL INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE-DOLJ

4.4.1 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul Biroului “Serviciu Contabilitate”.

4.4.2 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul biroului “Informații”.

4.4.3 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul Centrului Operațional 112.

4.4.4 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul biroului “Serviciu de Telecomunicații Speciale”

4.4.5 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul biroului „Serviciu Dispecerat”

4.4.6 Rezultate privind microaeroflora existentă în cadrul culoarului de liberă trecere (hol)

4.4.7 Rezultate privind microaeroflora existentă în aerul din interiorul biroului „Transmisiuni”

4.4.8 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul sălii de ședințe

4.4.9 Evoluția numărului sporilor fungali în spațiile investigate,pe perioada de analiză

4.4.9.1.Numărul total de germeni (NTG)

4.4.9.2 Numărul total de bacterii Gram-negative

4.4.9.3 Numărul total de stafilococi

4.4.9.4 Numărul total de streptococi

4.4.9.5 Numărul total de miceți

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Prezenta lucrare,este intitulată „Impactul microaeroflorei din diferite spații închise, asupra sănătății și securității în muncă” și are la bază analiza microorganismelor existente în aerul din interiorul a opt încăperi închise din incinta unei instituții publice din municipiul Craiova; dar și evoluția numărului lor pe parcursul perioadei de analiză.

Primul capitol al lucrării urmărește principiile care stau la baza microbiologiei aerului,originea și semnificația sanitară a microorganismelor din aer; importanța aerului pentru sănătatea plantelor,viețuitoarelor,omului; rolul aerului în transmiterea microorganismelor patogene pentru om; dar și formele de existență a microorganismelor în aer; principalele boli aerogene și nu în ultimul rând modalitățile de combatere a contaminării aerului.

În capitolul II al prezentei lucrări sunt tratați factorii de risc specifici spațiilor de lucru închise ; care pot fi biologici,fizici,chimici sau alte tipuri.De asemenea, acest capitol cuprinde și clasificarea agenților biologici în cele 4 grupe de risc precum și prezentarea statisticilor europene și naționale privind expunerea la agenți biologici.

Totodată, aici sunt prezentate și efectele agenților biologici asupra stării de sănătate a personalului din spații închise, în special în ceea ce privește îmbolnăvirile profesionale precum: alergiile,astmul,aspergiloza bronhopulmonară alergică,sinuzitele,pneumonitele prin hipersensibilizare,infecțiile precum și alte tipuri de efecte toxice datorate expunerii la fungi; efecte iritante ale expunerii la mucegaiuri; disfuncții imunologice; eczeme.

Prevederile legislației naționale privind expunerea la agenți biologici la locul de muncă sunt prezentate în capitolul III ; subliniindu-se cerințele de securitate și sănătate la locurile de muncă din spații închise, obligațiile angajatorului,prevederile privind instruirea și informarea lucrătorilor cu privire la mediul de muncă și supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor.

Capitolul IV cuprinde rezultatele privind studiul microaeroflorei din diferite spații închise; particularizându-se pentru 8 încăperi aparținând Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj.

CAPITOLUL I-PRINCIPII DE BAZĂ PRIVIND MICROBIOLOGIA AERULUI

Microbiologia aerului

Atmosfera nu dispune de o floră proprie, în sensul existenței unor microorganisme al căror mediu specific de viață să fie aerul, dar conține în permanență microorganisme provenite de pe sol, din apă, vegetație sau organisme umane sau animale.Totalitatea acestor microorganisme,alcătuiesc microflora atmosferei.

Densitatea acestor microorganisme variază în funcție de apropierea de sol, dar pot fi găsite și la mare înălțime, sau pe suprafețe întinse de apă, la distanță de țărm. Vechile cercetări ale lui Proktor si Parker (1938) au arătat că până la peste 5.000 m înălțime se găsesc atât bacterii (Bacillus subtilis, Bacillus albolactis) cât și fungi (Penicillium globrum, Penicillium lanosum). Mai recent, Green și colaboratorii (1964), au găsit îndeosebi fungi din genurile Alternaria, Aspergilus și Cladosporium până la 27.500 m înălțime, iar Zahell (1942) a pus în evidență până la 740 km de coastă deasupra mării, prezența bacteriilor și fungilor.

1.2. Originea microorgansimelor din aer

Microorganismele din aer provin în cea mai mare parte din natură. La acestea se adaugă microorganismele provenite de la oameni și/sau animale. Frecvența și natura acestora depinde de locul unde le urmărim prezeța. Astfel, în locurile slab populate, vor domina microorganismele provenite din natură.

Structura și densitatea florei microbiene din aer se schimbă în zonele în care există colectivități omenești organizate. Pe lângă germenii din natură apar și germenii adaptați parazitismului uman și animal, densitatea lor în aer crescând în funcție de densitatea populației din zona respectivă (Daliborca-Vlad,2009).

Există deci în atmosferă aceste două grupe de microorganisme:

Flora din natură-reprezentată de microorganismele provenite de pe factorii de mediu naturali(sol,suprafețe de apă sau vegetație) .

Flora de origine umană sau animală-reprezentată de germenii de origine umană și animală(Malschi,2009)

1.3.Semnificația sanitară a microorganismelor din aer

Flora din natură joacă un rol deosebit de important într-o sumă de procese biologice (fermentații, biodegradarea unor substanțe, etc.). Prezintă importanță pentru patologia umană, în special în măsura în care poate constitui alergene. Micozele umane cu fungi din natură sunt relativ rare.

Germenii de origine umană sau animală pot fi grupați în saprofiți, condiționat patogeni și patogeni. Cei saprofiți nu joacă niciun rol în patologia infecțioasă, în timp ce germenii condiționat patogeni și îndeosebi cei patogeni pot provoca îmbolnăviri specifice. În acest caz aerul constituie calea de transmitere a acestor boli, boli care sunt frecvente în colectivitățile omenești(Daliborca-Vlad,2009).

1.4.Importanța aerului pentru sănătatea plantelor,viețuitoarelor Și omului

Importanța sanogenă a aerului rezidă în principal din aceea că :

-asigură condiția primară pentru existența vieții;

-oxigenul reprezintă combustibilul necesar desfășurării proceselor metabolice vitale;

-dinamica presiunii parțiale a gazelor inspirate influențează organismul prin modificările induse în concentrația acestora;

-realizează un ecran protector împotriva nocivității unor componente ale radiației solare(Malschi-2009).

1.5.Rolul aerului În transmiterea microorganismelor patogene pentru om

Aerul joacă un rol epidemiologic foarte important, constituind calea de transmitere pentru un număr mare de agenți patogeni. Supraviețuirea în aer a germenilor de origine umană sau animală, depinde de o serie de factori. În general, aerul nu oferă condiții de dezvoltare a microflorei de origine umană, supraviețuirea lor fiind limitată de existența unor condiții defavorabile. Astfel, temperatura aerului suferă mari variații și numai întamplător corespunde condițiilor optime pentru metabolismul florei mezofile (35°-40°C).

Nici umiditatea aerului nu îndeplinește cerințele bacteriilor din acest grup, atât prin valoarea în general scăzută a umidității relative, cât și prin oscilațiile permanente pe care le prezintă. În aer lipsește orice suport nutritiv pentru microorganismele care parazitează oganismele umane sau animale. La acești factori nefavorabili se adaugă existența unor agenți cu acțiune bactericidă sau bacteriostatică, dintre care cel mai important îl reprezintă radiațiile ultraviolete. În aceste împrejurări nu poate fi vorba de dezvoltarea acestor microorganisme, ci numai de un potențial mai mare sau mai mic de rezistență. Din acest punct de vedere, microorganismele se deosebesc foarte mult intre ele, caracteristicile lor biologice determinând capacitatea de supraviețuire în mediul extern. Astfel, sporii fungilor și bacteriile sporulate au rezistenta cea mai mare, urmând formele vegetative ale bacteriilor și virusurior.

Timpul în care un germen eliminat de bolnav sau purtător poate infecta un organism receptiv, deși variabil de la o specie microbiană la alta, este limitat. De asemenea, trebuie ținut cont că în atmosferă numărul germenilor patogeni se reduce foarte repede, atât prin faptul că sunt repede distruși, cât și prin faptul că se diluează foarte mult. Din aceste motive, în atmosfera exterioară, unde factorii negativi au o acțiune mai pronunțată și unde diluția este mult mai mare, flora patogenă din aer joacă un rol mult mai redus decat în spațiile închise.

Așadar, flora din aerul încăperilor și în general a spațiilor închise joacă rolul principal și bine demonstrat în transmiterea aerogenă a bolilor infecțioase, în special în condiții de aglomerație sau ventilație insuficientă. Din acest motiv, aeroflora constituie o problemă sanitară mai importantă în locuințe, cămine, săli publice și în mod deosebit în spitale, policlinici, școli, creșe, grădinițe, unde transmiterea aeriană a infecțiilor se face cu mare ușurință (densitatea mare de persoane și un număr mare de purtători) (Daliborca-Vlad,2009).

1.6 Formele de existență a microorganismelor în aer

Proveniența germenilor patogeni din aer este, în general, din căile respiratorii superioare, cavitatea bucală, de pe suprafața pielii (în special leziuni sau plăgi supurate) și din dejecțiile umane sau animale. Există și o anumită floră condiționat patogenă cu caracter ubicuitar în natură (Coccidioides, Histonța aerului pentru sănătatea plantelor,viețuitoarelor Și omului

Importanța sanogenă a aerului rezidă în principal din aceea că :

-asigură condiția primară pentru existența vieții;

-oxigenul reprezintă combustibilul necesar desfășurării proceselor metabolice vitale;

-dinamica presiunii parțiale a gazelor inspirate influențează organismul prin modificările induse în concentrația acestora;

-realizează un ecran protector împotriva nocivității unor componente ale radiației solare(Malschi-2009).

1.5.Rolul aerului În transmiterea microorganismelor patogene pentru om

Aerul joacă un rol epidemiologic foarte important, constituind calea de transmitere pentru un număr mare de agenți patogeni. Supraviețuirea în aer a germenilor de origine umană sau animală, depinde de o serie de factori. În general, aerul nu oferă condiții de dezvoltare a microflorei de origine umană, supraviețuirea lor fiind limitată de existența unor condiții defavorabile. Astfel, temperatura aerului suferă mari variații și numai întamplător corespunde condițiilor optime pentru metabolismul florei mezofile (35°-40°C).

Nici umiditatea aerului nu îndeplinește cerințele bacteriilor din acest grup, atât prin valoarea în general scăzută a umidității relative, cât și prin oscilațiile permanente pe care le prezintă. În aer lipsește orice suport nutritiv pentru microorganismele care parazitează oganismele umane sau animale. La acești factori nefavorabili se adaugă existența unor agenți cu acțiune bactericidă sau bacteriostatică, dintre care cel mai important îl reprezintă radiațiile ultraviolete. În aceste împrejurări nu poate fi vorba de dezvoltarea acestor microorganisme, ci numai de un potențial mai mare sau mai mic de rezistență. Din acest punct de vedere, microorganismele se deosebesc foarte mult intre ele, caracteristicile lor biologice determinând capacitatea de supraviețuire în mediul extern. Astfel, sporii fungilor și bacteriile sporulate au rezistenta cea mai mare, urmând formele vegetative ale bacteriilor și virusurior.

Timpul în care un germen eliminat de bolnav sau purtător poate infecta un organism receptiv, deși variabil de la o specie microbiană la alta, este limitat. De asemenea, trebuie ținut cont că în atmosferă numărul germenilor patogeni se reduce foarte repede, atât prin faptul că sunt repede distruși, cât și prin faptul că se diluează foarte mult. Din aceste motive, în atmosfera exterioară, unde factorii negativi au o acțiune mai pronunțată și unde diluția este mult mai mare, flora patogenă din aer joacă un rol mult mai redus decat în spațiile închise.

Așadar, flora din aerul încăperilor și în general a spațiilor închise joacă rolul principal și bine demonstrat în transmiterea aerogenă a bolilor infecțioase, în special în condiții de aglomerație sau ventilație insuficientă. Din acest motiv, aeroflora constituie o problemă sanitară mai importantă în locuințe, cămine, săli publice și în mod deosebit în spitale, policlinici, școli, creșe, grădinițe, unde transmiterea aeriană a infecțiilor se face cu mare ușurință (densitatea mare de persoane și un număr mare de purtători) (Daliborca-Vlad,2009).

1.6 Formele de existență a microorganismelor în aer

Proveniența germenilor patogeni din aer este, în general, din căile respiratorii superioare, cavitatea bucală, de pe suprafața pielii (în special leziuni sau plăgi supurate) și din dejecțiile umane sau animale. Există și o anumită floră condiționat patogenă cu caracter ubicuitar în natură (Coccidioides, Histoplasma, Criptococcus, etc.) sau fungii și actinomicetele responsabile de alveolite alergice extrinseci. Germenii de origine umană sau animală nu se găsesc în aer sub forma de corpi microbieni izolați ci, în general, aderenți la un anumit substrat(praf,fum sau vapori de apă).

Ca urmare a acestui fapt, se consideră că ei sunt distribuiți în aer sub trei forme:

-picături de secreție nazală, buco-faringiană sau eventual bronșică(picături Flügge), eliminate prin cavitatea nazală sau bucală în timpul strănutului, tușitului, cântatului sau vorbitului-mai ales la pronunția consoanelor p,b,s,ș,t,ț.Aceste picături au dimensiuni de peste 100 μm,se depun pe substrat destul de repede după eliminare și sunt proiectate la maxim 5 metri de sursă.

-nuclei de picături (nuclei Wells)- se produc concomitent cu picăturile de secreție,având deci origine comună.Nucleii de picături,au dimensiuni mult mai mici decât picăturile de secreție și de aceea plutesc mult timp în aer până se depun pe pământ,animale,obiecte,sau în apă.În drumul lor prin aer,nucleii de picături pot pierde complet apa și să rămână un rest de substanță organică sau numai un simplu microorganism.În acest fel,dimensiunea lor scade,dar crește gradul de stabilitate și de rezistență la factorii de mediu.

-praf bacterian- se formează prin înglobarea în particulele de praf sau fixarea la suprafața lor a microorganismelor.Aceste microorganisme pot proveni din picăturile de secreție,nucleii de picături,dejecții,secreții,excreții patologice care se pot transforma în pulberi în urma deshidratării(uscării)(Malschi-2009).

1.7. Principalele boli aerogene

Bolile infecțioase care se transmit pe calea aerului se găsesc pe primul loc ca frecvență, cel puțin în zona temperată a globului terestru, iar ca număr reprezintă cca 20% dintre bolile infecțioase. Astfel, vorbim de bolile infecțioase ale copilăriei (rujeola, rubeola, varicela, parotidita epidemică, scarlatina), de gripă și celelalte viroze respiratorii, pneumopatiile cu micoplasme, infecții respiratorii acute bacteriene, difteria, legioneloza, tuberculoza, diferite micoze respiratorii, etc. Să nu uităm și alveolitele alergice extrinseci provocate de fungi si actinomicete.

1.Rujeola-este o infecție virală contagioasă cauzată de virusul rujeolic(familia paramixovirusuri).Modalitatea de transmitere a acestei infecții este prin intermediul tusei sau strănutului persoanei infectate.Perioada cea mai propice de propagare a acestui virus este perioada de incubație a bolii;cand pacientul nu are cunoștiință de existența bolii și nu prezintă niciun simptom.Bolnavul este contagios cu 4 zile înainte de apariția erupției cutanate tipice și 4 zile de la apariția acesteia.

Perioada de incubație(intervalul scurs intre momentul infectării și apariția primelor simptome)se poate întinde pe un interval cuprins între 7 si 18 zile.

Simptomatologia acestei boli apare in circa 8-12 zile de la expunerea la virus și include:

febră mai mare de 38 de grade Celsius,

rinoree (scurgerea de secreții de la nivelul nasului),strănut,

senzația de gât uscat,tuse persistentă,

oboseală,

inapetență.

Această simptomatologie persistă o perioadă cuprinsă între 3 și 5 zile.Spre sfârșitul acestei faze a bolii se observă apariția unei erupții la nivelul cavității bucale sub forma unor puncte roșii cu un mic centru de culoare gri. Această fază a erupției dispare în aproximativ 18 ore; locul ei este luat de erupția tipică rujeolei;caracterizată prin aceea că:

-apare mai întâi la nivelul feței și în spatele urechilor răspândindu-se apoi pe intreg corpul,

-este însoțită de febră ridicată care însă scade in următoarele 2 zile,

-erupția durează aproximativ 5 zile și poate fi însoțită de o ușoară senzație de mâncărime,

-urmând aceeași ordine a apariției erupția dispare lăsând pe piele o ușoară tentă maronie decolorată care însă dispare treptat.

2.Rubeola-boală infecțioasă acută provocată de virusul rubeolic.Afectează in general copiii si adulții tineri și apare cu preponderență iarna și primăvara.Este o boală extrem de contagioasă;perioada de contagiune apărând cu circa 7 zile înainte de erupție și durează 14 zile după erupție.

Modul de transmitere a virusului rubeolic este direct,aerogen(prin secreții nazofaringiene).Este necesar un contact direct între individul receptiv și cel contagios.Persoanele contagioase elimină în mod regulat cantități mari de virus prin intermediul secrețiilor nazofaringiene sub formă de picături Flügge.Transmiterea eficientă a infecției la persoanele susceptibile necesită un contact prelungit și repetat;caz în care 16 din 17 persoane dobândesc infecția rubeolică,în timp ce după un singur contact scurt doar 1 din 5 persoane se îmbolnăvesc.

O persoană infectată poate răspândi virusul atât prin picăturile de fluid eliminate în timpul tusei,strănutului,vorbirii dar și prin intermediul băuturilor la comun.Se poate produce infectarea și prin contactul cu o suprafață contaminată cu picături de fluid,iar apoi atingerea zonei ochilor,nasului,gurii fără spălarea în prealabil a mâinilor.

Perioada de incubație variază intre 14 și 21 de zile.

Simptomatologia tipică a acestei boli,prezintă:

un exantem minor

edem si sensibilitate la palparea ganglionilor

febră moderată

astenie fizică

rinoree

tuse.

3.Varicela-boală infecțioasă acută,contagioasă produsă de virusul varicelo-zosterian(familia virusurilor herpetice).Virusul determină 2 tipuri de infecție:varicela și zona zoster;și se transmite pe cale aerogenă(prin picăturile de tuse,salivă,strănut),prin obiectele contaminate, prin curenții de aer,prin ruperea veziculelor cu lichid și contactul direct cu acestea.

Boala se manifestă prin erupție cu aspect de bubițe mici care evoluează spre vezicule cu lichid incolor;lichid care in evoluție devine tulbure și spoi se resoarbe rămânând crustele(neinfecțioase).

Perioada de contagiozitate începe cu 1-2 zile înaintea apariției erupției.Incubația durează 14-21 de zile.Boala apare cu preponderență iarna și la începutul primăverii.

Simptomatologie:

indispoziție,

inapetență,

oboseală,

cefalee,

febră,

frisoane,

agitație,

mărirea volumului ganglionilor.

4.Parotidita epidemică-boală infecto-contagioasă acută produsă de virusul urlian;care determină inflamarea glandelor salivare.Pe lângă glandele salivare(parotide) această boală poate afecta sistemul nervos,pancreasul,organele genitale. Transmiterea acestei boli are loc pe cale respiratorie,prin picături de secreții respiratorii și rar prin contactul cu obiecte(jucării,veselă)contaminate cu salivă.Perioada de contagiune începe cu 6 zile înainte de apariția simptomelor;transmiterea bolii necesitând un contact prelungit cu persoana infectată.

Contagiunea este de 3 zile înaintea debutului bolii și 4 zile după debutul acesteia.

Este o boală frecvent întâlnită la copiii cu vârste cuprinse între 5 si respectiv 14 ani și apare cu preponderență iarna și primăvara.

Simptomele inițiale includ:

durere de gât,

inapetență,

oboseală,

cefalee,

febră moderată,

tumefierea glandelor parotide.

5.Scarlatina- boală infecto-contagioasă a copilăriei,întâlnită frecvent sub vârsta de 10 ani.Se caracterizează prin debut brusc cu febră,alterarea stării generale,enantem(angină streptococică),exantem(erupție tegumentară maculo-papuloasă urmată de descuamare tegumentară). Scarlatina este determinată de acțiunea unei toxine eliberate de către streptococii beta-hemolitici de grup A. Transmiterea se face pe cale respiratorie,prin tuse,strănut,râs,vorbit,de la bolnavii cu scarlatină,cu anigină streptococică sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic de grup A la nivelul orofaringelui. Fig. 1.5 Scarlatina

Scarlatina este caracterizată de existența a 3 perioade evolutive:

Perioada de debut,

Perioada de stare-apare la circa 24-48 de ore de la debutul bolii,

Perioada de convalescență-7-14 zile de la debutul bolii.

6.Gripa-este o boală infecțioasă acută a căilor respiratorii,foarte contagioasă cauzată de virusul gripal A sau B,care apare în izbucniri epidemice de severitate variată,aproape în fiecare iarnă.Perioada în care infecția gripală apare cu o frecvență crescută este noiembrie-martie.

Transmiterea este respiratorie de la o persoană la alta,prin picăturile de salivă eliminate print use,strănut,vorbire.

Contagiozitatea este de 1-2 zile înainte și 4-5 zile după debutul bolii.

Perioada de incubație este de 2 zile.

Simptomatologie:

frisoane,

febră(39-40 grade Celsius),

dureri musculare,

inapetență,

greață,

vărsături,

tuse uscată.

7.Difteria-este o boală bacteriană acută care poate infecta organismul pe cale respiratorie.Bacteria care produce afectiunea poate intra în organism prin intermediul nasului sau cavității bucale dar și prin răni sau alte discontinuități de la nivelul pielii.

Aceasta se transmite de la o persoană la alta prin secreții respiratorii sau prin inhalarea de picături care conțin bacterii specifice difteriei ca urmare a tusei,strănutului sau râsului unei personae infectate.După expunerea la bacterie,durează,de obicei 2-4 zile pentru ca simptomele să se dezvolte.

Simptomatologie:

dureri acute în gât

dificultăți de respiraație Fig 1.7 Difteria

răgușeală

inflamația glandelor limfatice

frecvența cardiacă crescută

inflamație a cerului gurii

febră ușoară

stare generală de rău.

8.Tuberculoza(TBC)-este cauzată de o bacterie numită Mycobacterium tuberculosis.Ea afectează de obicei plămânii dar și alte părți ale organismului,mai ales sistemul osos si creierul.

Boala se transmite pe cale aerogenă prin picăturile de tuse și strănut.

Perioada de incubație este de 4-12 săptămâni

Simptomatologia bolii cuprinde:

stare de slăbiciune generală Fig. 1.8 Tuberculoza(TBC)

pierdere în greutate

febră

transpirații nocturne

tuse persistentă

expectorații sanguinolente

durere în piept.

9.Legioneloza

Este o pneumopatie acută gravă cauzată de un bacil Gram negativ(Legionella pneumophila) care se găsește mai ales în apa de condensare a sistemelor de climatizare și în apa de distribuție urbană.Infecția este consecutivă inhalării picăturilor de apă deosebit de contaminate.

Simptome și semne: După o incubare de 2-10 zile,boala se declară sub forma unui sindrom pseudo-gripal care asociază: Fig.1.9 Legioneloza

febră ușoară

senzație de rău general

durere toracică

dificultate respiratorie

tuse cu puțină expectorație(Herescu,2013).

1.8 PROFILAXIA ȘI COMBATEREA CONTAMINĂRII AERULUI

Pentru prevenirea apariției bolilor aerogene se impun a fi luate măsuri profilactice și de combatere a contaminării aerului. Principalele măsuri profilactice care trebuie să vizeze în special unitățile sanitare și alimentare sunt:

Proiectarea,construcția și respectarea circuitelor funcționale care asigură un flux fără risc contaminant.

Elaborarea și implementarea unor programe educaționale a căror tematică trebuie să fie axată pe prevenirea contaminării aerului.

Metodele de combatere a contaminării aerului sunt reprezentate de:ventilația,curățenia,dezinfecția aerului.

1.Ventilația reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de reducere a microflorei din aer.Indiferent de metoda de ventilație aleasă,fie ea naturală sau artificială(prin insuflare sau prin exhaustare),trebuie să se asigure un schimb suficient de aer(30 de metri cubi intr-o oră pentru un adult și 16 metri cubi intr-o oră pentru un copil).

2.Curățenia,efectuată corect și systematic reprezintă o metoda eficientă de reducere indeosebi a prafului bacterian.Este de preferat aspirarea prafului sau ștergerea umedă(cu soluții dezinfectante)a tuturor suprafețelor.

3.Dezinfecția aerului.

Pentru dezinfecția aerului din încăperi se pot folosi metode fizice sau chimice.

a)Metodele fizice sunt reprezentate de utilizarea lămpilor cu ultraviolete și se bazează pe proprietatea bactericidă a radiațiilor ultraviolete.Metoda poate reduce aeromicroflora cu până la 75%,dacă umiditatea relativă este mică.Deoarece în cazul iradierii directe,radiațiile cu lungime de undă mică au potențial nociv asupra analizatorului vizual și a tegumentelor umane,metoda se folosește numai ca dezinfecție terminală în încăperle cu risc crescut sau intens contaminate,în absența personalului.

b)Metodele chimice sunt cele mai răspândite procedee de dezinfecție.Sunt folosite substanțe cu proprietăți bactericide,care sunt dispersate în aer sub formă de aerosoli sau vapori ca:substanțele clorigene(cloramina,hipocloritul de sodium,varul cloros),acidul lactic,rezorcina și hexilrezorcina,glicolii(propilenglicol si trietilenglicol),formolul.

Pentru realizarea efectului bactericide,aceste substanțe trebuie răspândite în aer sub formă de aerosoli foarte fini care se evaporă în atmosferă,după care se recondensează pe particulele în suspensie(picături de secreție,nuclei de picături,praf bacterian),în jurul cărora se realizează concentrații bactericide. Efectul de concentrare este maxim numai dacă umiditatea relativă este de 40-50%.În atmosfera uscată condensarea se produce foarte greu,iar în condiții de umiditate excesivă,datorită condensării concomitente și a vaporilor de apă,nu se pot realize concentrații bactericide eficiente. Substanțele clorigene au utilizare limitată sub formă pulverizată deoarece au efecte iritante asupra ochilor si cailor respiratorii și datorită puterii oxidante,pot degrada obiectele din spațiile în care se aplică. Glicolii,deși au efect bactericid mai redus decât substanțele clorigene,sunt aproape lipsite de nocivitate pentru oameni și nu degradează obiectele. Formolul se aplică prin vaporizare în încăperi etanșeizate.Are o acțiune bactericidă mai ales asupra microorganismelor aderente pe obiecte sau lenjerie dar și aspura celor aflate în suspensie.Deoarece este deosebit de irritant,se folosește la dezinfecția terminală a camerelor de izolare a bolnavilor contagioși.

CAPITOLUL II – FACTORI DE RISC SPECIFICI SPAȚIILOR DE LUCRU ÎNCHISE

2.1.RISCURI BIOLOGICE

Riscurile biologice la care sunt supuși angajații din spațiile de lucru închise sunt reprezentate de expunerea acestora la diverse tipuri de microorganisme.Dintre acestea,cele mai frecvent întâlnite în cadrul spațiilor de lucru închise sunt mucegaiurile și bacteriile.

2.1.1.Mucegaiurile

Sunt organisme microscopice simple ce se găsesc atât în mediul interior cât și în mediul exterior.Aceste microorganisme pot pătrunde în organism atât prin inhalare cât și prin contact cutanat.Atunci când sporii de mucegai sunt prezenți în numar mare în aerul respirabil pot cauza reacții alergice,astm,infecții,sinuzite,pneumonite. Există peste 100.000 de specii de mucegaiuri.Mucegaiurile din mediul interior își au sursa în general în mediul exterior,provenind fie din plante,sol,materii în descompunere. Mucegaiurile se dezvoltă în medii umede,slab iluminate,la temperatura camerei(deși se pot dezvolta și în condiții de lumină și frig) și pot crește pe o varietate mare de materiale,inclusiv plastic,metale,izolații electrice și termice,hârtie,lemn,țesături. Dintre speciile de mucegaiuri se poate menționa Aspergillus fumigatus-specie responsabilă de producerea intoxicațiilor alimentare prin aflatoxine.

2.1.2.Bacteriile

Sunt organisme microscopice procariote ce se regăsesc în toate mediile de viață(apă,aer,sol,roci,zăcăminte).Impreună cu algele albastre-verzi au fost încadrate în regnul Monera care cuprinde două încrengături:Schizophita sau Bacteriophyta(bacteriile) și Cyanophyta(algele albastre). După forma celulei,bacteriile pot fi grupate în trei categorii:bacterii sferice,bacterii cilindrice,bacterii spiralate sau elicoidale.

Bacteriile sferice sau cocii,au formă sferică,ovoidală,elipsoidală,reniformă.Forma sferică este modificată de diferiți factori de mediu.În funcție de poziția celulelor-fiice,după diviziune,cocii prezintă următoarele șase subtipuri morfologice:

-cocul simplu sau izolat-la care celulele rezultate din diviziuni rămân independente(Micrococcus ureae);

-diplococul-la care diviziunea se face după planuri succesive paralele,celulele rezultate rămânând grupate câte două(Diplococcus pneumoniae,Neiseria gonorhoeae);

-streptococul-la care diviziunea se face tot după planuri succesive paralele,dar celulele rezultate formează lanțuri de lungimi variabile,ca un șirag de mărgele(Streptococcus pyogenes);

-tetracocul sau tetrada-la care planurile succesive de diviziune sunt perpendiculare unele față de altele,iar celulele rezultate sunt dispuse în grămezi de 4 elemente(Micrococcus tetragenes);

-sarcina-planurile de diviziune sunt orientate în trei direcții diferite ale spațiului și sunt reciproc perpendiculare unul pe altul,de unde rezultă o grupare în cuburi sau pachete,exemplu: Sarcina flava;

-stafilococul-planurile succesive de diviziune sunt dispuse în câteva direcții,iar organismele rezultate se aranjează în grupări neregulate în forma de ciorchine(Staphzlococcus aureus).

Bacteriile cilindrice sunt cunoscute sub denumirea comună de bacili;au formă de bastonașe.Diametrul lor longitudinal este mai mare decât cel transversal,raportul dintre cele două axe variază de la o bacterie la alta.Unele bacterii cilindrice pot lua un aspect filamentos,iar altele pot avea o formă aproape sferic-ovalară(cocobacili);acestea din urmă diferențiindu-se greu de coci. În culturi pure există întotdeauna câteva celule suficient de lungi pentru a indica natura lor cilindrică.Bacilii sunt drepți sau ușor curbați la mijloc sau una din extremități.La unele bacterii cilindrice(cele mai multe la număr ) extremitățile sunt rotunjite(Escherichia coli),pe când la altele extremitățile pot fi retezate drept(Bacillus antracis),umflate(Corinebacterium diphtheriae),ascuțite(Fusiobacterium fusiforme).

Bacilii pot fi grupați câte doi(diplobacili),în lanțuri cu lungimi variabile(streptobacili-Haemophilus ducreyi) sau în palisadă(ca scândurile unui gard).

Unele bacterii(Agrobacterium stellulatum,Agrobacterium radiobacter) formează grupuri caracteristice în formă de rozetă sau de stea(Popa,1997).

Bacteriile spiralate sau elicoidale se împart în:

a) vibrioni-bacterii în formă de virgulă cu o singură spiră(Vibrio comma,Vibria cholerae);

b) spirili-bacterii în formă de spirală cu mai multe spire rigide(Spirilum volutans,Spirilum minus);

c) spirochete-bacterii cu mai multe spire flexibile(Treponema pallidum)

Alte forme de bacterii:

-bacterii pedunculate din familia Caulobacteriaceae,genul Caulobacter-cu un peduncul cu ajutorul căruia se fixează pe alte bacterii (Bacillus suptilis,Hipomicrobium vulgare);

-bacterii filamentoase neramificate(Ordinele Cariphanale și Thioploca);

-bacterii filamentoase cu ramificații false (Spherotilus natans);

-bacterii cu ramificații adevărate (Ordinul Actinomycetales)(Nisipeanu și colab.,2009).

2.1.3 Clasificarea agentilor biologici

Clasificarea agenților biologici în conformitate cu legislația de securitate și sănătate în muncă se bazează pe efectele acestor agenți asupra lucrătorilor sănătoși.Efectele particulare asupra lucrătorilor a căror sensibilitate ar putea fi modificată pentru unul sau mai multe motive,cum ar fi patologia preexistenta,administrarea de medicamente,imunitate deficitară,sarcină sau alăptare,nu sunt luate în considerare în mod specific. Conform art.5 din HG 1092/16.08.2006,privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici în muncă,agenții microbiologici sunt clasificați in patru grupe de risc,în funcție de importanța riscului de infecție pe care îl prezintă:

-grupa 1 — agenți biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală la om;

-grupa 2 — agenți biologici care pot provoca o boală omului și constituie un pericol pentru lucrători; propagarea lor în colectivitate este improbabilă; există în general, o profilaxie sau un tratament eficace;

grupa 3 — agenți biologici care pot provoca îmbolnăviri grave la om și constituie un pericol serios pentru lucrători; ei pot prezenta un risc de propagare în colectivitate, dar există în general o profilaxie sau un tratament eficace;

grupa 4 — agenți biologici care pot provoca boli grave omului și constituie un pericol serios pentru lucrător; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate și nu există în general o profilaxie sau un tratament eficace.

Tabel 2.1.

Lista agenților biologici din grupele 2 și 3,conform HG 1092/16.08.2006

BACTERII și organisme înrudite (după Nisipeanu și colab.,2009)

2.2 RISCURI FIZICE

Riscurile fizice din cadrul posturilor de lucru aflate în spații închise pot fi legate de microclimat,iluminat,expunerea la energia radiantă.Deși asigurarea unor condiții de microclimat controlat este necesară pentru sănătatea și securitatea în muncă,sunt adesea întâlnite situații în care aceste posturi de lucru sunt găzduite în clădiri sau încăperi fără climatizare,cu umiditate ridicată ca urmare a deficiențelor de construcție(izolare insuficientă),deteriorări ale acoperișului sau ale rețelei de apă și/sau canalizare.

Iluminatul în multe dintre aceste posturi de lucru are un nivel necorespunzător fie din cauza utilizării de corpuri de iluminat necorespunzătoare ca intensitate,fie din cauza amplasării acestora în poziții în care crează umbre.

2.3.RISCURI CHIMICE

Riscurile chimice sunt frecvent întâlnite în cazul posturilor de lucru din spații închise în care personalul utilizează agenți chimici;însă nu sunt inexistente și în cazul posturilor de lucru al căror personal nu are ca domeniu de activitate chimia sau substanțele chimice.

Spre exemplu,în cazul arhivelor,expunerea la agenți chimici nu reprezintă unul dintre factorii de risc specifici.Deși substanțele la care sunt expuși în general arhivarii au concentrații mici sau foarte mici,se poate vorbi totuși de existența în cadrul arhivelor a unor riscuri chimice datorate subprodușilor rezultați in urma metabolismului microorganismelor,din produsele de descompunere lentă a fibrei celulozice în timp.

Agenții chimici pot ajunge în organism și prin contact cutanat sau ingestie cu ocazia manipulării documentelor,a umectării buzelor și degetelor în timpul răsfoirii documentelor.În aceste situații,expunerea la agenți chimici poate implica substanțele utilizate la tipărirea documentelor,dintre care unele au componente cu toxicitate ridicată(de exemplu plumbul din cerneluri). Dintre substanțele produse de metabolismul microorganismelor se pot enumera:,rubratoxina,cicloclorotina,islanditoxina,luteoskirina.Aceste micotoxine afectează glanda tiroidă,musculatura,sistemul circulator,cordul,provocând tumori localizate.

2.4.ALTE RISCURI PROFESIONALE

Personalul din cadrul posturilor de lucru din spații inchise poate fi expus de asemenea si la alte tipuri de riscuri profesionale ca:proiectarea neergonomică a spațiului de lucru;stres și ritm accelerat de lucru(cauza fiind lipsa personalului și volumul mare de muncă).

2.5.STATISTICI EUROPENE ȘI NAȚIONALE PRIVIND EXPUNEREA LA AGENȚI BIOLOGICI

2.5.1.Statistici la nivelul Uniunii Europene

Raportul Agenției Europene de statistică-„Statistics in focus.POPULATION AND SOCIAL CONDITIONS 15/2004,EUROSTAT” arată că în anul 2001 s-au înregistrat îmbolnăviri profesionale datorate expunerii la fungi bacterieni și la alți agenți biologici la nivelul EU 12.

Cazuri de noi îmbolnăviri profesionale în anul 2001,la nivelul Uniunii Europene,în funcție de agentul cauzator

2.2

Raportul Comisiei Europene-„Work and health in the EU.A statistical portrait 1994-2002”,publicat în anul 2003 arată că în 2001 s-au înregistrat la nivelul EU-12 aproximativ 5.900 boli respiratorii și 4.600 boli de piele(prin extrapolare s-a estimat că pentru EU-15 cifrele erau de 10.000 boli respiratorii și 8.000 boli de piele).Factorii cauzatori pentru aceste îmbolnăviri pot fi:natura chimică,fizică,biologică. Același document relevă că în anul 2001,la nivelul EU-12 ( cu estimare prin extrapolare pentru EU-15) s-a înregistrat următoarea incidență a bolilor profesionale cauzate de agenți biologici:

Cazuri de noi îmbolnăviri profesionale în anul 2001,la nivelul Uniunii Europene,datorate unor agenți biologici

2.3

2.5.2. Statistici la nivel național

Datele oficiale furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică-București,2012 prezintă numărul cazurilor de îmbolnăviri profesionale declarate în România în perioada anilor 1981-2012.

Cazuri de noi îmbolnăviri profesionale declarate în România

în perioada 1983-2012 (după Todea,2012)

2.4

Grafic 2.1.Evoluția numărului de boli profesionale declarate în perioada(1989-2012)

2.6.EFECTELE AGENȚILOR BIOLOGICI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A PERSONALULUI DIN SPAȚII INCHISE

Expunerea la mucegaiuri poate cauza efecte negative asupra stării de sănătate prin trei mecanisme specifice: generarea unui răspuns imunologic(ex: alergie,pneumonie prin hipersensibilizare), infecții, efecte toxico-iritante generate de subproduși ai mucegaiurilor.

Și expunerea la bacterii poate avea efecte negative asupra stării de sanatate , chiar dacă unele bacterii sunt utile bunei funcționări a organismului și se găsesc în mod normal la persoane sanatoase. Stafilococul auriu se izolează adeseori de pe piele și din mucusul de la nivel nazal. El este responsabil de infecții purulente diverse: furuncule, osteomielită, panarițiu, etc. Expunerea la streptococi are, de asemenea, impact asupra starii de sanatate. Astfel, streptococii fecali sunt conditionat patogeni putand determina boli precum hepatita.

2.6.1.Afecțiuni generate de efectele agenților biologici asupra stării de sănătate a personalului din spații închise

2.6.1.1.Alergii și astm

Reacțiile alergice diferă ca intensitate și extindere și pot fi influențate de starea de sănătate a persoanei : existența unor reacții alergice severe anterioare; astm; afectiuni pulmonare; polipi; infecții frecvente ale sinusurilor nazale, urechilor sau tractului respirator; piele sensibilă. Astmul este o afecțiune a căilor aeriene. Simptomele sale sunt cauzate de inflamație, care produce hiperemia, edematierea, îngustarea si hipersensibilitatea la iritanți a căilor aeriene. Aceasta duce la atacuri recurente de șuerări, dispnee (lipsa de aer), dureri constrictive în piept și tuse. Se estimează că aproximativ 10% din populație are anticorpi IgE la mucegaiurile inhalate. Aproximativ jumătate dintre aceștia se preconizeaza să aibă simptome alergice ca o consecinta a expunerii la alergeni de tip fungi. Asocierea astmului cu expunerea la fungi în mediul intern este mai puțin clar stabilită decât cea in mediul extern. Literatura de specialitate sugerează că pentru copiii ce locuiesc în case umede cu mucegai, este mai mare probabilitatea de a avea afecțiuni ale tractului respirator inferior cum ar fi tuse sau șuierături.

2.6.1.2 Aspergiloza bronhopulmonară alergică și sinuzitele

Aspergilozele imunoalergice reprezinta manifestarea alergiei la fungii din specia Aspergillus în special Aspergillus fumigatus. Ele grupează astmul bronșic aspergilar, aspergiloza bronhopulmonară și alveolita alergică intrinsecă (pneumopatia care apare la numai doua ore după contactul cu ciuperca-alergen). Aspergilozele pulmonare localizate sunt: aspergilomul, aspergiloza pleurală, bronșita aspergilară (ciuperca acoperă suprafața bronhiilor). Aspergilozele difuze sunt: aspergiloza invazivă (importantă la subiectul imunodeprimat), aspergiloza semiinvazivă (importantă la subiecții diabetici sau sub tratament de lungă durată cu cortizon) si aspergiloza diseminată, atingand cel putin doua organe.

Aspergiloza bronhopulmonară alergică (ABPA) este recunoscută a afecta persoane cu astm si fibroză cistică.Elementul critic în acest tip de aspergiloză este reprezentat de o modificare anatomică a plămânului. Studii recente sugerează că o varietate mare de fungi, pe lângă Aspergillus fumigatus, pot produce efecte clinice similare. Expunerea la Aspergillus fumigatus poate avea loc atât în mediul intern cât și în mediul extern.

Sinuzita reprezintă inflamația mucoasei care acoperă sinusurile paranazale. Aceasta poate fi acută sau cronică. Deși virozele și infecția bacteriană secundară sunt cauzele cele mai frecvente ale sinuzitelor, alergia respiratorie este un factor predispozant important. Alergia poate fi cauza inflamației cronice a mucoasei sinusale și nazale. Inflamația mucoaselor impiedică "curățirea" normală a sinusurilor de bacterii și crește astfel posibilitatea declanșării unei sinuzite bacteriene secundare.Sinuzita alergică datorată fungilor este similara cu Aspergiloza bronhopulmonară alergică în sensul că este o hipersensibilitate locală ce apare ca rezultat al dezvoltării fungilor într-o zonă a organismului în care drenajul / vascularizația este foarte slab.

2.6.1.3.Pneumonitele prin hipersensibilizare

Alveolita alergică extrinsecă sau pneumonita prin hipersensibilizare este o afecțiune caracterizată prin inflamația parenchimului pulmonar. Etiologia este foarte variată;antigenele care produc alveolitele alergice fiind substanțe organice sau anorganice, care joacă rol de haptene.Printre antigeni se gasesc actinomycete, fungi, acarieni, resturi proteice, medicamente și alte substante chimice.Alveolita alergica extrinseca poate avea 3 forme: -acută, subacută, cronică. Forma acută apare după o perioadă de sensibilizare. Dupa 6-8 ore de la expunerea la pulberi organice sau vegetale specifice apar următoarele simptome: febră, dureri musculare, cefalee, tuse seacă, dispnee. Severitatea și durata simptomelor generale și respiratorii depind de intensitatea expunerii.În forma ușoară simptomele dispar în câteva ore sau zile;forma severa necesită mai multe zile sau chiar săptămâni pentru obținerea remisiei. -Forma subacută debutează insidios după expuneri prelungite timp de câteva săptămâni, în care se observă tusea si dispneea. Poate progresa spre cianoză și dispnee severă cu subfebrilitate și manifestări generale (scădere ponderala, inapetență), sugerând tuberculoză pulmonară si necesitând spitalizare. Forma cronică este mai rară și are manifestări de boală cronică pulmonară cu tuse, dispnee progresivă,pierdere ponderală. Evoluează cu hipoxie și hipertensiune pulmonară.

Unii autori consideră că alveolita alergică extrinsecă este o boală în care formele acute, subacute și cornice sunt greu de distins. Sensibilizarea apare in general in cazul unor doze ridicate de expunere și/sau a unei expuneri prelungite. Multe cazuri de pneumonite prin hipersensibilizare sunt boli profesionale. Această boală este mai rar intâlnită și este în majoritatea cazurilor identificată pentru anumite activități cum ar fi cele din agricultură, creșterea păsărilor. Expunerea în mediul casnic la sporii de fungi este puțin probabil să cauzeze penumonita prinh hipersensibilizare cu excepția unor situații cu totul neobișnuite; însă probabilitatea este ceva mai mare pentru expuneri la locuri de muncă unde condițiile de lucru sunt total necorespunzătoare (Herescu,2013).

CAPITOLUL III – LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ PRIVIND EXPUNEREA LA AGENȚI BIOLOGICI LA LOCUL DE MUNCĂ

Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfașurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă.

În legislația aflată în vigoare boala profesională este definită ca fiind afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenții nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

3.1.REGLEMENTĂRI APLICABILE

Legea securității și sănătății în muncă 319/2006 are drept scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a lucrătorilor și stabilește principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sanătății și securității lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc și accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată conform legii, instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor, precum și implementarea acestor principii. Angajatorii din toate sectoarele sunt obligați să asigure supravegherea stării de sănătate a tuturor angajaților în relație cu locul/postul de muncă, prin serviciul de medicina muncii, fiind obligați totodată să respecte reglementările aflate în vigoare. Principalul scop al supravegherii stării de sănătate a angajaților trebuie să fie prevenirea primară a accidentelor și bolilor profesionale din orice domeniu.

Hotararea de Guvern nr 1425/2006,modificată și completată prin Hotărârea de Guvern nr 955/8.10.2010 respectiv Hotărârea de Guvern nr 1242/14.12.2011, care aprobă Normele metodologice de aplicare a legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 – stabilește cerințele minime pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprinderi și/sau unități și protecția lucrătorilor la locul de muncă, cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, organizarea activităților de prevenire și protecție în cadrul întreprinderilor și/sau unităților, organizarea serviciilor externe de prevenire si protecție,reglementarea statutului de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă, cerințele de instruire în domeniul securității și sanătății în muncă, organizarea Comitetului de securitate și sănătate în muncă.

Hotărârea de Guvern 355/ 11.04.2007, stabilește cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea imbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenții nocivi chimici, fizici, fizico-chimici și biologici.

Hotărârea de Guvern nr 1092/ 16.08.2006, are ca obiect protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru securitatea și sănătatea lor, rezultate sau care pot rezulta din expunerea la agenți biologici în cursul activității, precum și prevenirea acestor riscuri.

Conform Hotărârii de Guvern nr 1092/2006 ,agenții biologici sunt reprezentați de: microorganisme(inclusiv microorganismele modificate genetic),culturile celulare și endoparaziții umani, care sunt susceptibile sa provoace infecție, alergie sau intoxicație.

3.2.CERINȚE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE LA LOCURILE DE MUNCĂ DIN SPAȚII ÎNCHISE

3.2.1.Valori limită de expunere profesională

Cantitatea de aeromicroflora poate varia foarte rapid, în funcție de condițiile de mediu și de ciclul de viata al microorganismelor, ceea ce face dificilă stabilirea unui nivel mediu de expunere și implicit a unei valori limită de expunere profesională.

Legislația națională nu prevede valori limită de expunere profesională pentru agenții biologici. Evaluarea riscului de expunere la agenți biologici se face, în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.1092/2008, prin identificarea tipurilor de agenți biologici prezenți la locurile de muncă și încadrarea lor in cele 4 grupe de risc biologic.

În funcție de tipul de agent biologic angajatorul trebuie să ia măsuri de prevenire și protecție pentru ținerea sub control a riscului, în conformitate cu obligațiile legale prezentate în subcapitolul 3.3.

Directiva 2000/54/CE privind protecția angajaților contra riscurilor generate de expunerea la agenți biologici la locurile de muncă(transpusă de legislația românească)nu prevede și nu recomandă stabilirea de valori limită pentru expunerea profesională la agenți biologici. Studiul reglementărilor din alte țări (Marea Britanie, Franța, SUA) au evidențiat că nici în aceste țări nu există valori limită de expunere profesională pentru agenți biologici.

Literatura de specialitate recomandă valori limită de expunere pentru următorii indicatori:

Numărul total de germeni mezofili(NTG)-floră care se dezvoltă la 37 0C; este un indicator global care permite aprecierea încărcării aerului cu floră de origine umană sau animală responsabilă de transmiterea infecțiilor pe calea aerului. Numărul total de germeni reprezintă totalitatea coloniilor microbiene crescute pe un mediu solid (geloză nutritivă 2%, geloză sânge). Prezența florei mezofile din aer permite aprecierea condițiilor sanitare dintr-o încăpere: aglomerarea, ventilația, curățenia. În literatura de specialitate, valoarea limită recomandată pentru numărul total de germenii mezofili este de 2500 NTG /mc

Numărul de germeni hemolitici(NG)- este un indicator care arată contaminarea aerului cu floră nazo-faringiană și bucală. Majoritatea infecțiilor aerogene sunt provocate de agenți patogeni care se elimină prin picături de secreție nazo-faringiană, salivară și bronșică.

Germenii hemolitici fac parte din grupa a 2-a – Agenți biologici care pot provoca o boală omului și constituie un pericol serios pentru angajați ; propagarea în colectivitate este improbabilă; există în general, o profilaxie și un tratament eficace conform clasificării din Hotărârea de Guvern nr. 1092 / 2006, art.5.

Valoarea limită recomandată de literatura de specialitate pentru numărul total de germeni hemolitici este de 50 NG / mc.

Indicatiile literaturii de specialitate pot fi considerate ca valori orientative in monitorizarea expunerii la agenti biologici si pentru a evidentia eficienta masurilor de prevenire si protectie luate de angajator.

3.2.2.Condiții pentru mediul de muncă din spațiile de lucru închise

Din punct de vedere al reglementarilor de securitate si sanatate in munca spațiile de lucru închise trebuie sa respecte conditiile prevazute de Hotărârea de Guvern nr. 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locuri de munca referitoare la instalatii electrice,cai si iesiri de urgenta, prevenirea incendiilor, iluminatul, organizarea ergonomica a muncii, ventilatia si conditiile de microclimat.

Mediul de munca este reprezentat de ambientul in care executantul isi desfasoara activitatea la locul de munca. Mediul de munca cuprinde pe de o parte mediul fizic ambiant {spatiul de lucru, conditii de iluminat, microclimat (temperatură, umiditate, curenti de aer), zgomot, vibratiile, radiatiile, puritatea aerului}, iar pe de alta parte mediul social.

Microclimatul la locul de munca reprezintă componenta mediului fizic de munca formata din ansamblul conditiilor de temperatura, umiditate, viteza curentilor de aer si intensitatea radiatiilor calorice care caracterizeaza starea aerului din interiorul unui spatiu de lucru inchis sau din vecinatatea unor sisteme tehnice adapostite de acest spatiu.

Microclimatul la locul de munca:

-influențează securitatea, sănătatea și capacitatea de muncă a executanților în situația în care parametrii sai nu se încadrează în anumite limite de confort conform reglementarilor in vigoare.

-este determinat de: temperatura si umiditatea aerului, de viteza curenților de aer, de temperatura suprafețelor si de radiațiile calorice emise în zona de lucru.

Microclimatul la locul de munca trebuie sa asigure mentinerea echilibrului termic al lucratorilor corespunzator cu cantitatea de caldura degajata de organism in functie de efortul determinat de activitatea desfasurata. In mecanismul de termoreglare actioneaza simultan si se conditioneaza reciproc, in functie de efortul fizic depus, toti parametrii de microclimat.

Astfel, microclimatul la locul de munca trebuie considerat în raport cu:

-limitele de adaptabilitate a organismului uman;

-efortul fizic determinat de activitate (cheltuieli de căldură metabolică);

-îmbrăcămintea executantului;

-caracteristicile procesului tehnologic respectiv.

Confortul termic uman este definit ca totalitatea condițiilor pentru care o persoană nu ar prefera un mediu diferit. Este un concept complex deoarece depinde de o serie de parametrii fizici, organici și externi. Parametrii care influențează confortul termic pot fi grupați în trei categorii:

Parametrii fizici care includ:temperatura aerului, temperatura medie,
radiantă a pereților incintei, umiditatea relativă a aerului, viteza relativă a aerului în
interiorul incintei, presiunea atmosferică, intensitatea luminii, nivelul zgomotului;

Parametrii individuali care includ: vârsta, sexul;

Parametrii externi care includ: nivelul activității umane, tipul îmbrăcămintei,
condițiile sociale.

3.3 OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR

In conformitate cu Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 angajatorul are obligatia de a implementa masuri prin care se asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca pe baza unor principii generale de prevenire, si anume:

-identificarea si evitarea riscurilor,

-evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate,

-combaterea riscurilor la sursa,

-adaptarea muncii la om,

-adaptarea la progresul tehnic,

-inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceeea ce este nepericulos, sau mai putin periculos,

-dezvoltarea unei politici de prevenire care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca,

-adoptarea, in mod prioritar a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala,

-furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenți biologici, angajatorul trebuie să determine natura, nivelul și durata de expunere, pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea și securitatea lucratorilor și pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate. Este obligația angajatorului de a reînoii periodic evaluarea riscurilor si orice modificare a conditiilor de lucru care pot determina expunerea lucratorilor la agenti biologici, precum si creșterea numarului de boli profesionale înregistrate. Angajatorul va furniza autorităților de sănătate publică sau Inspecția Muncii, la cererea acestora, elementele care au stat la baza evaluării riscurilor profesionale. Dacă rezultatele evaluării relevă existența unui risc pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată. Când acest lucru nu este tehnic posibil, ținând seama de activitate și de evaluarea riscurilor, se impune reducerea riscului de expunere profesională la un nivel destul de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea și securitatea lucrătorilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri:

-limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de lucrători expuși sau care pot fi expuși,

-conceperea proceselor de muncă și a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenților biologici la locul de muncă,

-măsuri de protecție colectivă și individuală, atunci când expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace,

-măsuri de igienă adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori diseminării accidentale a unui agent biologic in afara locului de muncă.

3.4.INSTRUIREA ȘI INFORMAREA LUCRĂTORILOR CU PRIVIRE LA MEDIUL DE LUCRU

Angajatorul trebuie să asigure consultarea și participarea lucrătorilor și a reprezentanților lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de sănătatea și securitatea în muncă în cazul expunerii la agenți biologici în timpul activității, în conformitate cu prevederile secțiunii șase capitolul III din Legea nr.319/2006.

Evaluarea riscurilor profesionale asociate expunerii la agenti biologici se efectuează pe baza tuturor informațiilor existente și mai ales pe baza :

-clasificării agenților biologici (clasificare conform Hotărârii de Guvern nr.1092/2006, art. 5) care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate,

-recomandărilor emise de inspectorii de muncă și/sau de inspectorii autorităților de sănătate publică, ce indică necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în scopul protejării sănătății lucrătorilor care sunt sau pot fi expusi in cursul activității lor,

-informațiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorita unei activități profesionale a lucrătorilor,

-efectelor alergice și toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activității lucrătorilor,

-faptului că un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa.

Lucrătorii au obligația de a informa imediat superiorul sau persoana responsabilă cu securitatea și sănătatea la locul de muncă despre orice accident sau incident ce implică manipularea unui agent biologic.

3.5.SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR

Supravegherea medicală este o măsură esențială în monitorizarea expunerii prezente la locul de muncă și pentru confirmarea eficienței măsurilor de control. Examenul medical la angajare stabilește aptitudinea sau inaptitudinea (permanentă sau temporară) în muncă pentru profesia și locul de muncă. Expertiza medicală a noului potențial angajat trebuie să:

-înregistreze informații care să servească drept bază pentru supravegherea stării de sănătate ulterioare,

-înregistreze tipul de activitate pentru care acesta poate fi apt, criteriile de compatibilitate profesională și pericolele de la locul de muncă.

Verificarea clinică a noilor angajați va cuprinde examene de laborator și paraclinice suplimentare care constau în mod obligatoriu în: examen clinic complet, general și examen radioscopic pulmonar. Examenul medical periodic are menirea de a:

-confirma sau infirma aptitudinea în muncă pentru profesia și locul/postul de muncă pentru care a fost angajată persoana,

-depista apariția unei boli care constituie contradicții pentru acele activități și locuri de muncă cu expunere la factorii nocivi profesionali,

-depista in timp util bolile profesionale,

-depista bolile care ar constitui un risc pentru securitatea unitații.

Controlul medical periodic se realizează tuturor angajaților în mod obligatoriu, indiferent de tipul contractului de muncă. Intervalele de timp dintre evaluările de risc trebuie determinate și specificate de către persoanele competente. Frecvența analizelor medicale depinde parțial de natura și de mărimea riscului identificat și de existența și de conformitatea măsurilor de control implementate. Pe perioada angajării, examenele medicale periodice trebuie să aibă loc la intervalele indicate de legile și reglementările naționale. Supravegherea stării de sănătate a personalului angajat este asigurată de către medici specialiști de medicina muncii. Conform legislației și autorităților competente, trebuie să se facă o monitorizare biologică adecvată. Această monitorizare trebuie să fie specifică substanțelor și agenților biologici în cauză(Nisipeanu și colab.,2009).

CAPITOLUL IV- REZULTATE PRIVIND STUDIUL AEROMICROFLOREI DIN DIFERITE SPAȚII ÎNCHISE

4.1 SCOPUL LUCRĂRII

Scopul acestui studiu a fost vizarea a două obiective importante în ce privește:

monitorizarea densității și distribuției sporilor fungali de interior, care pot cauza un răspuns otentia în diferite spații închise.

efectuarea de analize microbiologice pentru determinarea microaeroflorei prezente în diverse spații închise – birouri,săli de ședințe,culoare de liberă trecere(holuri).

Spațiile închise monitorizate pentru realizarea prezentului studiu au fost reprezentate de: șase birouri ,o sală de ședințe,un culoar de liberă trecere(hol) din cadrul aceleiași instituții.

Prelevarea eșantioanelor din toate cele opt locații s-a realizat utilizând aceeași metodă- metoda sedimentării Koch- care presupune plasarea în fiecare încăpere a unei cutii Petri ce conține cartofi-dextroză-agar (PDA) și glucoză-peptidică-agar (PGA) , medii în trei compoziții diferite, expuse la aerul incaperii pentru o perioadă de 5 minute. Colectarea probelor de aer s-a desfășurat în perioada aprilie 2013-martie 2014. Identificarea fungilor s-a bazat pe proprietățile lor microscopice. Pentru materializarea celui de-al doilea obiectiv,mai sus menționat, lucrarea de față și-a propus și efectuarea de analize microbiologice pentru determinarea microaeroflorei prezente în diverse locații închise – birouri, săli de ședințe, culoare de liberă trecere(holuri). Studiul a constat în efectuarea unor analize microbiologice (NTG – număr total de germeni; Gram- germeni gram negativi; SF – stafilococi; ST – stafilococi, M – miceți), prin prelevarea probelor de aer și determinări sezoniere (primăvara, vara, toamna,) pe baza caracterelor morfologice și culturale ale microorganismelor.

4.2 METODE DE RECOLTARE ȘI ÎNSĂMÂNȚARE A GERMENILOR PREZENȚI ÎN AER

Prin prelevarea probelor de aer în vederea determinării numărului de germeni se urmărește identificarea germenilor viabili vehiculați pe calea aerului. Acești germeni rareori se găsesc sub formă de corpi microbieni singulari,întrucât ei ajung în aer fixați pe particule din stratul care îi conține (picături de secreție, scame, fibre vegetale, praf); astfel, numărul de germeni obținut prin oricare metodă de determinare reprezintă în realitate numărul de particule ce conțin germeni viabili, fiecare particulă putând să conțină mai mulți germeni.

De asemenea, trebuie avut în vedere, că mediul de cultură folosit și temperatura de 37oC nu permit totdeauna dezvoltarea tuturor germenilor prezenți în aer, de aceea rezultatele obținute vor reprezenta de cele mai multe ori o subestimare a numărului real de germeni pe unitatea de volum de aer.La alegerea metodelor de recoltare a germenilor din aer trebuie să se țină seama de următoarele aspecte:

-metoda să otent prelevarea particulelor între 1 și 10 m;

-să otent evaluarea numărului de germeni la 1m3 de aer;

-să otent identificarea anumitor germeni sau grupe de germeni.

În ceea ce privește însămânțarea, aceasta se poate realiza, fie direct pe mediile solide turnate în cutii Petri, fie prin intermediul unui lichid steril (ser fiziologic, otenti steril) în care se concentrează germeni din aer și se însămânțează ulterior tot în suprafață pe mediile solide.

4.2.1 Metode utilizate pentru determinarea aeromicroflorei.

4.2.1.1 Evaluarea poluării biologice a aerului din locațiile unei instituții publice

În vederea investigării compoziției fungice a aerului,s-au prelevat eșantioane de aer din toate locațiile alese,utilizând metoda sedimentării Koch;și anume-cutii Petri conținând cartofi-dextroză-agar (PDA) și glucoză-peptidică-agar (PGA), media în trei compoziții diferite (otenti, cu Rose-Bengal și cu streptomicina) expuse la aerul incaperii pentru o perioadă de 5 minute. Cutiile Petri utilizate,au fost ulterior incubate aerob la o otentialn 28oC pentru o perioadă de 5 zile. După incubare și identificare,concentrația de ciuperci din aer a fost otential în unități fomatoare de colonii (UFC)/cm2 . Cu ajutorul preparatelor microscopice s-a realizat ulterior stabilirea caracteristicilor și a structurilor morfologice ale ciupercilor. Pe material montat în lactophenol s-a efectuat determinarea structurilor morfologice ale ciupercilor-identificate la nivelul genurilor pe baza micromorfologiei și cu ajutorul cărților de Ellis și Barnett.

Pentru determinarea microaeroflorei existente în locațiile selectate,s-a pornit la efectuarea unor seturi de analize microbiologice sezoniere (otential,vara,toamna).

Prelevarea agenților biologici s-a realizat utilizând diferite medii de cultură după cum urmează:

Mediul cu geloză otential-pentru număr total de germeni (NTG),

Mediul Levine-pentru germeni gram negative (GR-),

Mediul Chapmann-pentru stafilococi (SF)

Mediul Holmes-pentru streptococci (SP),

Mediul Sabouraud-pentru miceți (M).

Cutiile pentru primele categorii de otentialnal au fost incubate după expunere timp de 24 de ore la o otentialn de +37 oC; iar cele pentru miceți au fost incubate la întuneric,timp de 3-5 zile la o otentialn de +20 oC. Timpul de expunere variază între 5-10-15 minute,în funcție de încărcătura microbiană prezentă în aer(încărcătură microbiană mare-timp redus de expunere). Cutiile Petri cu mediile de cultură solide repartizate, se împachetează în hârtie, se aduc la adăpost și se etalează pe coala de hârtie care a fost folosită pentru împachetat, cu partea deschisă a capacului în jos, astfel încât microorganismele să sedimenteze numai pe suprafața mediului de cultură. După expunere, se notează pe capacul plăcii, locul de recoltare și timpul de expunere .

După incubație,se realizează numărarea coloniilor dezvoltate și se reportează la m3 de aer, prin aplicarea formulei Omelianski: UFC/ m3 = 63662 x N/D x t

În care:

63662= coeficientul empiric, propus de Omelianski,

N= numărul de colonii pe întreaga placă Petri,

D= diametrul plăcii în cm,

t = timpul de expunere în minute.

Numărul total de micromiceți/m3 de aer se determină în mod asemănător,dar ,ca mediu de cultură,se utilizează geloza Sabouraud, Czapek- Dox sau geloza cu extract de cartof și zaharoză;mediile fiind adiționate cu antibiotice. Cutiile se incubează timp de 3-5 zile la o temperatură de 25 oC. Stafilococii din aer se determină pe mediu hiperclorurat Chapman, la 37oC. Coloniile galbene manito – pozitive sunt cercetate apoi pentru elucidarea

testelor de patogenitate (coagulazo – pozitivitatea). Pentru izolarea stafilococului coagulazo – pozitiv se folosește mediul Baird Parker,se incubează la o temperatură de 37oC ,timp de 48 de ore.Testul este apoi completat prin cercetarea catalazei și coagulazei care apare liberă în mediu. Coloniile apar negre, lucioase, rotunde, convexe, înconjurate de zonă opacă alb gălbuie. Mediul Baird – Parker este alcătuit din: agar 2%, gălbenuș de ou, telurit de potasiu, glicină, piruvat de sodiu. Streptococii Viridans și beta hemolitici se cultivă pe geloză – sânge 5-10 % sau geloză – azidă de sodiu. Bacteriile coliforme se cultivă pe geloză Levine, Endo, Istrati- Meitert, la o temperatură de 37oC. Cultivarea la temperaturi ridicate (45°C) ajută la diferențierea tulpinilor de Aspergillus fumigatus de cele aparținând altor specii ale genului Aspergillus.

4.2.2 Analiza microscopică

În vederea analizei microscopice,s-au preparat frotiuri cu colorație Gram simplă (pentru identificarea tipurilor de microorganisme) și dublă pentru a evidenția sporii.

S-a utilizat un microscop Nikon,iar observarea frotiurilor s-a realizat cu ajutorul unui obiectiv 125,în picătură cu ulei de cedru.

4.2.3 Metoda de prelevare prin sedimentare (Metoda Koch)

Această metodă de prelevare,constă în deschiderea cutiei Petri si expunerea sa cu un mediu solid,un timp cuprins între câteva minute până la o oră.

În vederea calculării numărului de germeni la un anumit volum de aer,se recomandă expunerea timp de 5 minute sau expuneri de timp,multiplu de 5 minute (10,15,20,25 minute etc. Până la o oră).

Fig 4.1 Cutie Petri cu mediu solid

După expunere,cutiile se închid și se incubează timp de 24 de ore la o temperatură de 37°C,apoi se mai lasă încă 24 de ore la temperatura camerei și la lumiă pentru a permite dezvoltarea pigmentului la anumite specii bacteriene.

Fig. 4.2 Cutii Petri cu specii bacteriene

Se trece apoi la numărarea coloniilor,mergându-se pe premiza că fiecare colonie pentru dezvoltare,a plecat de la un microorganism;făcându-se abstracție de faptul că în același loc,pe mediu a sedimentat o otential cu mai mulți germeni. Prin numărarea tuturor coloniilor,obținem numărul total de germeni (NTG).Pentru aprecierea cât mai exacta a gradului de salubritate,este recomandată extragerea numărului de germeni indicatori specifici: streptococci,stafilococi,coliformi,Klebssiele,din numarul total.

În funcție de gradul de încărcare a aerului,se stabilește și timpul de expunere necesar.Trebuie evitată încărcarea prea mare cu colonii a mediului de cultură,deoarece,apoi,numărarea devine dificilă și există posibilitatea ca prin aglomerare,unele bacterii sa inhibe dezvoltarea altora. De asemenea în cazul unui număr de colonii prea mic,există riscul crescut al aparitiei unei erori sistematice mari.

Avantajele metodei Koch:

Metodă otentia simplă,

Permite efectuarea concomitentă a mai multor determinări,

Realizează o caracterizare destul de fidelă a gradului de contaminare a aerului.

Dezavantaje:

Microorganismele ce sedimentează aderă pe suspensii de dimensiuni mari,punând astfel în evidență picăturile Flügge și praful bacterian și mai puțin nucleii de picături.Astfel,prin această metodă se obține doar fracțiunea de microorganisme sedimentată în timp.

Până în prezent,metoda nu prezintă un mod unitar de exprimare a rezultatului;numărul de germeni obținut,exprimându-se doar printr-o raportare la unitatea de suprafață și unitatea de timp.Pentru o exprimare pe unitatea de volum,se poate utiliza formula Omeliansky-bazată pe aceea că într-o perioadă de 5 minute,pe o suprafață de 100 cm2,se depun germeni din 10 dm3 aer.

4.3 DETERMINAREA AEROMICROFLOREI DIN CADRUL INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE-DOLJ

În vederea determinării aeromicroflorei din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj și a realizării prezentei lucrări, s-a recurs la investigarea a 8 locuri de muncă din cadrul instituției mai sus menționate;constând în: birouri,săli de ședințe,culoare de liberă trecere,în care sunt depozitate hârtii și documente cu vechimi diferite și care sunt zilnic frecventate de un număr variabil de persoane. Pe baza analizării probelor prelevate prin intermediul metodei de sedimentare Koch (pasiv), a fost determinată încărcătura microbiană. S-a recurs la utilizarea acestei metode de prelevare din cauze practice inerente-metoda low-cost și ușurința utilizării în vederea obținerii de informații preliminare,calitative în ce privește sporii fungici aerieni. Conform rezultatelor obținute,în toate cele 8 locații analizate (șase birouri ,o sală de ședințe,un culoar de liberă trecere(hol)) s-au înregistrat diferențe în ce privește distribuția genurilor fungice; însă, Penicillium, Cladosporium, Aspergillus au cunoscut distribuția cea mai frecventă, respectiv: 43,8 %, 22,2 % , 18,0 % din totalul înregistrat. Alte genuri de fungi înregistrate în spațiile închise analizate în prezenta lucrare: Alternaria, Botrytis, Trichoderma, Verticillium, Fusarium, Stemphyllium, Rhizopus, Mucor.

Frecvența genurilor fungice identificate este prezentată în graficul 4.1.

Grafic 4.1 Frecvența genurilor fungice identificate.

Calitatea aerului din interiorul spațiilor închise analizate depinde de o serie de factori interni ca: procedeele de igienizare,sistemele de ventilație a aerului,tempeatura,umiditatea relativă. Contaminarea aerului din spațiile închise analizate,a fost măsurată pe baza examinărilor microbiologice; ducând la obținerea unor rezultate variate,respectiv încărcături microbiene cuprinse între 232 și 1523 UFC/m3. În prezent, nu există repere privind limitele admise de expunere la sporii fungici aerieni,în vederea evaluării impactului asupra sănătății,datorită: complexității structurii sporilor,variațiilor ce apar în manifestarea omului la expunere și dificultăților ce intervin în prelevarea probelor de rutină. Cu toate acestea,însă,există unele recomandări privind concentrațiile pentru mediile din domeniul construcțiilor.Astfel,pentru spațiile curate,nivelul normal de fungi trebuie sa fie sub 550 UFC/ m3,în încăperile în care se înregistrează valori cuprinse între 550 și 700 UFC/ m3,aerul este considerat a fi contaminat;iar pentru încăperile în care valorile înregistrate depășesc 700 UFC/ m3,aerul este considerat a fi extrem de contaminat.

Rezultatele au arătat că, în toate cele opt locații analizate (șase birouri ,o sală de ședințe,un culoar de liberă trecere(hol), au fost diferențe în distribuția de genuri fungice, dar Penicillium, Cladosporium și Aspergillus au fost genurile cele mai prevalente (otential 43.8, 22.2 și 18.0% din total).

Concentrația de spori fungici în 4 dintre spațiile analizate s-a dovedit a fi mai mare decât standardele otentialnal și prezintă otential pentru dezvoltarea efectelor adverse asupra sănătății lucrătorilor care activează în aceste încăperi;după cum reiese din datele prezentate în tabelul 4.1.

Tabel 4.1

Concentrația sporilor fungali în diferite spații închise aparținând Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj

Pe cele 90 de plăci a fost numărat un total de 333 colonii microfungale.

Identificarea acestora a condus la stabilirea a 11 genuri. În probele de aer de interior au rămas totuși 10 colonii de spori nedeterminați.

Potrivit lui Pastuszka, Cladosporium, Alternaria și Aspergillus sunt fungii principali răspunzători de apariția simptomelor de sensibilizare la copii, ce pot duce până la provocarea simptomelor alergice.Expunerea la aeroalergenul Alternaria poate fi un factor de risc pentru stop respirator la copii și adulți și în cazul tinerilor cu astm.Alternaria, Cladosporium, Curvularia, Fusarium, Trichoderma și Verticillium pot produce micotoxicoze la om.

4.4 REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA PRELEVĂRILOR REALIZATE ÎN CELE OPT SPAȚII ÎNCHISE DIN CADRUL INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE-DOLJ

Clădirea principală a Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj, este construită pe o structură de tipul D+P+4E și beneficiază de un număr de 123 de birouri;fiecare având aerisiri naturale prin intermediul ușilor și ferestrelor,însă nu fiecare este dotat cu sistem propriu de climatizare. Clădirii principale îi sunt de asemenea anexate alte patru , constând în: două Birouri Informații,un dispensar și o cantină.

Spațiile închise investigate in cadrul instituției mai sus menționate sunt reprezentate de:

Birou Serviciu Contabilitate,

Birou Informații,

Centru Operațional 112,

Birou Serviciu de Telecomunicații Speciale,

Birou Dispecerat,

Culoar de liberă trecere (Hol),

Birou Transmisiuni,

Sală de Ședințe.

ANA, trebuie sa respecti ordinea salilor asa cum le-ai prezentat in grafice, adica:

Sala de sedinte

Birou transmisiuni

…..Hol

Birou dispecerat

Birou …..

Centru operational

Birou informatii

Birou serv. contabilitate

Foto 4.1. Aspecte macroscopice – dezvoltare colonii pe cutii Petri la 5 zile de la prelevare

4.4.1 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul Biroului “Serviciu Contabilitate”.

Biroul Serviciului Contabilitate se află situat în clădirea principală a instituției și are o suprafață de 20 m2 ;fiind frecventat zilnic de un număr de minim 15 persoane dintre care 4 își desfășoară aici,timp de 5 zile/săptămână un program regulat de 8 ore/zi.

Biroul beneficiază de aerisire naturală prin intermediul celor 2 ferestre si a unei uși de acces,însă este dotat de asemenea si cu sistem de climatizare. Dat fiind specificul activității prestate în acest birou,hârtia este principalul material utilizat frecvent de catre lucrători.

Rezultatele determinărilor microbiologice în aerul din interiorul Biroului Contabilitate,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.2.

Tabel 4.2.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea 8-Birou Serviciu Contabilitate

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

ANA, VEZI NUMEROTAREA IN CONTINUARE LA TABELE

4.4.2 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul biroului “Informații”.

Biroul Informații se află situat în una din clădirile anexate corpului principal al Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj.

Cu o suprafață de 6 m2 ,biroul este zilnic frecventat de un număr variabil de persoane atât din interiorul instituției cât și din exterior;însă zilnic timp de 12 ore/zi, un agent își efectuează aici serviciul.

Biroul este prevăzut cu 2 ferestre și o ușă de acces prin intermediul cărora se realizează ventilația naturală.Acest birou nu este dotat cu sistem de climatizare.Și aici,hârtia este principalul material folosit cu frecvență de către lucrători.

biologice în aerul din interiorul Biroului Contabilitate,exprimate în unități formatoare de coloRezultatele determinărilor microbiologice obținute din aerul aflat în interiorul Biroului Informații,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.3.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea 7-Birou Informații

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

4.5

4.4.3 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul Centrului Operațional 112.

Centrul Operațional 112 se află situat în clădirea principală a Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj și are o suprafață de 20 m2.In acest birou își desfășoară serviciul zilnic in ture de 24 de ore câte 2 agenți.

Aerisirea naturală este asigurată prin intermediul celor 2 uși de acces și a unei ferestre.Acest birou este dotat de asemenea si cu sistem de climatizare.

Dat fiind specificul activității prestate în acest birou,hârtia este principalul material utilizat frecvent de catre lucrători;biroul funcționând de asemenea ca o microarhivă în circuitul hârtiei în cadrul acestui serviciu.

Rezultatele determinărilor microbiologice în aerul din interiorul Centrului Operațional 112,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.4.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea 6- Centru Operațional 112

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

4.6

4.4.4 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul biroului “Serviciu de Telecomunicații Speciale”

Biroul Serviciu de Telecomunicații Speciale se află situat în clădirea principală a Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj și are o suprafață de 25 m2.In acest birou își desfășoară serviciul zilnic in ture de 24 de ore câte 2 agenți.

Aerisirea naturală este asigurată prin intermediul celor ferestre și a ușii de acces.Acest birou beneficiază de asemenea și de un sistem propriu de climatizare.

Și aici hârtia este folosită cu frecvență de către lucrători prin natura muncii prestate.

Rezultatele determinărilor microbiologice în aerul din interiorul biroului Telecomunicații Speciale,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.7.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea 5-Birou Serviciu Telecomunicații Speciale

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

4.7

4.4.5 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul biroului „Serviciu Dispecerat”

Biroul „Serviciu Dispecerat” se află situat în clădirea principală a Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj și are o suprafață de 15 m2.In acest birou își desfășoară serviciul zilnic in ture de 24 de ore câte un agent.

Aerisirea naturală este asigurată prin intermediul celor două ferestre și a ușii de acces.

Rezultatele determinărilor microbiologice în aerul din interiorul biroului „Serviciu Dispecerat” ,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.8.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea 4-Birou

„Serviciu Dispecerat”

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

4.8

4.4.6 Rezultate privind microaeroflora existentă în cadrul culoarului de liberă trecere (hol)

Culoarul de liberă trecere din care s-au prelevat probele de aer necesare prezentului studiu,este un culoar de acces situat în clădirea principală a Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj,la etajul 1;culoar ce face legătura între un număr de 15 birouri.

Fiind un culoar de liberă trecere,nu se cunoaște numărul exact de persoane care îl parcurg zilnic;însă datorită numărului mare de birouri între care realizează legătura,se estimează un număr mare de persoane.

Prin intermediul ușii de acces și a celor două ferestre se realizează aerisirea naturală a culoarului;acesta nebeneficiind de un sistem de climatizare propriu.

Rezultatele determinărilor microbiologice în aerul culoarului de liberă trecere,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.9.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea Nr.3-Culoar de liberă trecere(Hol)

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

4.9

4.4.7 Rezultate privind microaeroflora existentă în aerul din interiorul biroului „Transmisiuni”

Biroul „Transmisiuni” se află situat în clădirea principală a Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj și are o suprafață de 18 m2.In acest birou își desfășoară zilnic activitatea timp de 8 ore-zi, 5 zile-săptămână 4 angajați.

Aerisirea naturală este asigurată prin intermediul celor două ferestre și a ușii de acces.

Biroul beneficiază de sistem de climatizare propriu.

Rezultatele determinărilor microbiologice în aerul din interiorul biroului „Serviciu Dispecerat” ,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.10.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea Nr.2-Birou „Transmisiuni”

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

4.10

4.4.8 Rezultate privind microaeroflora existentă în interiorul sălii de ședințe

Sala de ședințe în care s-a realizat prezenta analiză se află situat în clădirea principală a Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj și are o suprafață de 30 m2.

Fiind o sală de ședințe,încăperea nu este utilizată în mod regulat și nu este frecventată de un număr fix de persoane.Datorită frecvenței scăzute a „vizitatorilor” și totodată destinației,încăperea se

Aerisirea naturală este asigurată prin intermediul celor 4 ferestre și a ușii de acces.

Sala beneficiază de asemenea de un sistem de climatizare propriu,fiind dotată cu 2 aparate de condiționare a aerului.

Rezultatele determinărilor microbiologice în aerul din interiorul sălii de ședințe,exprimate în unități formatoare de colonii (UFC/ m3 ),sunt sumarizate în tabelul 4.11.

Aeromicrofloră determinată (NTG-număr total de germeni ; Gram-germeni gram negativi;SF-stafilococi;ST-streptococi;Miceți (UFC/ m3 )în încăperea Nr.1- Sală de Ședințe

Perioada Aprilie 2013-Martie 2014

4.11

În urma analizelor efectuate în toate cele 8 locații ale Inspectoratului Județean de Polițe-Dolj, care au dus la rezultatele arătate în tabelele anterioare, s-au constatat următoarele:

– în toate locurile de muncă analizate s-au identificat agenți biologici ce aparțin grupei 2 definiți prin HG nr.1092/2006, ca fiind agenți biologici care pot provoca o boală omului și constituie un pericol pentru lucrători; propagarea lor în colectivitate este improbabilă; există în general o profilaxie sau un tratament eficace.

– în 4 dintre cele 8 locații supuse studiului,s-a observat încărcarea fungică a aerului,obținându-se valori cu mult peste normele orientative. Deși 3 dintre aceste încăperi sunt dotate cu sisteme de climatizare, traficul intens al unui număr mare de persoane către aceste încăperi, hârtia utilizată frecvent ca principal material de lucru de către angajați, lipsa unui sistem de ventilație sunt factori determinanți pentru dezvoltarea microorganismelor într-un număr mai mare în aceste spații.

4.4.9 Evoluția numărului sporilor fungali în spațiile investigate,pe perioada de analiză

4.4.9.1.Numărul total de germeni (NTG)

Expunerea cutiilor Petri la aerul existent in încăperile analizate a indicat în luna august o creștere spectaculoasă a numărului total de germeni mezofili, în special în spațiile destinate centrului operațional, biroului informații și biroului serviciu contabilitate.

Grafic 4.2 Evoluția numărului total de germeni în perioada

Aprilie 2013-Martie 2014.

4.4.9.2 Numărul total de bacterii Gram-negative

Din ordinul Eubacteriales, doar 6 familii prezintă colorație Gram negativă;și anume:Azotobacteraceae,Achromobacteriaceae,Enterobacteriaceae,Brucellaceae, Bacteroidaceae.

În aerul prezent în încăperile analizate pe parcursul prezentului studiu, bacteriile Gram negative întâlnite,au reprezentat un procent redus din totalul germenilor existenți,urmând aceeași distribuție spațială și sezonieră precum cea indicată mai sus pentru numărul total de germeni mezofili.

Grafic 4.3 Evoluția numărului total al bacteriilor Gram negative în perioada

Aprilie 2013-Martie 2014.

4.4.9.3 Numărul total de stafilococi

Genul Staphylococcus (Gr. staphylē = ciorchine + coccos = boabe) este un gen de bacterii gram-pozitive. La microscop apar ca celule rotunde (coci), grupate similar boabelor într-un ciorchine. Acest gen, include la ora actuală 31 de specii – denumite generic "stafilococi"și este un gen bacterian strict aerob sau anaerob, catalazo pozitiv, saprofit si patogen al omului. Stafilococul se izolează frecvent din probe provenind de la suprafața pielii, de la nivelul glandelor cutanate și mucoaselor.Majoritatea stafilococilor sunt nepatogeni și fac parte din microbiota indigenă, colonizînd pielea și mucoasele oamenilor și ale altor organisme. O parte din aceste bacterii pot fi întâlnite și în flora microbiană prezentă în sol.

Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este specia patogenă principală. Ea produce un pigment auriu sau citrin și enzime extracelulare (coagulaze, DN-aze, fibrinolizina, leucodina, bacteriocina, penicilinaze). Stafilococul auriu se izolează adeseori de pe piele și din mucusul de la nivel nazal. El este responsabil de infecții purulente diverse: furuncule, osteomielita, panarițiu, etc. Staphylococcus epidermidis , este o specie coagulazo-negativă, o bacterie comensală întâlnită frecvent pe piele. Deși în mod obișnuit nu este patogenă, poate cauza infecții severe la pacienții imunocompromiși, imunosupresați sau cu catetere.

Stafilococii coagulazo – negativi, formează colonii mici, de culoare alba sau galbenă, cu diametrul de 1-2mm care după incubație colonizează nările și tegumentul și sunt constituenți ai florei cutanate ( reprezentând o adevărată barieră de apărare antimicrobiană). Staphylococcus epidermidis este foarte des intâlnit în infecțiile nozocomiale.

Fig.4.3 Staphylococcus epidermidis

În microflora spațiilor analizate,s-a observat un număr redus de stafilococi în toată perioada de analiză; o dublare a numărului de stafilococi/m3,constatându-se în lunile de vară, potrivit graficului 4.4.

Grafic 4.4 Evoluția numărului total al stafilococilor în perioada

Aprilie 2013-Martie 2014.

4.4.9.4 Numărul total de streptococi

Genul Streptococus face parte tot din categoria bacteriilor Gram pozitive fiind patogen atât pentru om cât și pentru animale sau saprofite. Când cresc în mediu lichid, streptococii se prezintă sub formă de perechi sau lanțuri (streptos = împletit), nu formează endospori și sunt în general imobili.Toți sunt chemoheterotrofi, fermentează glucidele homofermentativ, cu formare de acid lactic, fără degajare de gaze.Genul este mare și divers, cuprinde peste 20 de specii, unele dintre ele fiind anaerobe. Clasificarea streptococilor se face în funcție de mai multe criterii, astfel:

1. După tipul de hemoliză:

-streptococi β-hemolitici-majoritatea specii patogene pentru om și animale;produc hemoliza clară în jurul coloniilor,caracteristică streptococilor din grupele serologice A,B, C,G;

– streptococii α-hemolitici- produc o hemoliză cu nuanță verzuie în jurul coloniilor dar după 24 ore se observă un inel de β-hemoliză;

– streptococii α’-hemolitici – hemoliză incompletă, cu aspect voalat, pe zonele de hemoliză apar hematii nelizate; acest tip de hemoliză este caracteristic grupelor serologice B și D;

– streptococii γ-hemolitici, aparțin grupului serologic D.

2. După habitat și patogenitate:

– streptococi lactici – din vegetale trec în lapte, folosiți în industria fermentativă a laptelui;

– streptococi fecali – sunt condiționat patogeni;

– streptococi orali – prezenți în microbiota mucoasei bucale și la nivelul plăcii dentare; sunt condiționat patogeni (pătrunși în circulație pot determina endocardită);

– streptococi piogeni – prezenți în tractul respirator superior la om și la animale, sunt patogeni, determină îmbolnăviri variate, acute și cronice.

Pentru identificarea acestor coci, cea mai importantă caracteristică relevantă din punct de vedere taxonomic este abilitatea acestora de a liza eritrocitele când cresc pe medii agarizate, cu sânge, precum și cele fiziologice și biochimice ca: temperatura optimă de creștere, pattern-ul de fermentație al glucidelor, producerea de acetoină, reducerea laptelui turnesolat, toleranța la clorură de sodiu și săruri biliare și capacitatea de a hidroliza arginina, esculinul, hipuratul și amidonul. Pentru identificarea unor specii particulare se folosesc de asemenea teste ca sensibilitatea la bacitracină, la medicamentele conținând sulf și etil hidrocupreină. Se știe ca streptococii cresc bine chiar si la concentratii reduse ale oxigenului.

În aeromicroflora spațiilor analizate,conform graficului 4.4, acești streptococi au fost evidențiați mult mai frecvent decât stafilococii și bacteriile gram negative.

Grafic 4.5 Evoluția numărului total al streptococilor în perioada

Aprilie 2013-Martie 2014.

4.4.9.5 Numărul total de miceți

S-a constatat o încărcătură mai mare a aerului din încăperile analizate,cu spori de miceți,în apropierea lunilor de vară,deși genurile identificate,Aspergillus,Penicillium,Mucor, supraviețuiesc chiar și la temperaturi de 5-8°C.Perioada de vară s-a dovedit propice dezvoltării și diseminării miceților în aerul din încăperile supuse analizei.În această perioadă s-a observat o creștere abundentă a coloniilor de miceți pe pereții încăperilor,miceliile atingând dimensiuni de până la 4 cm înălțime.

Grafic 4.5 Evoluția numărului total al miceților în perioada

Aprilie 2013-Martie 2014.

Din categoria micromiceților,au fost identificate ciuperci aparținând claselor Ascomycetes (mucegaiuri verzi) și Mucorales (mucegaiuri albe).Specia aparține regnului Fungi, phylum Ascomycota, încrengătura Euascomycetes, ordinul Eurotiales, familia Trichocomaceae, genul Aspergillus.Încadrarea taxonomică se face pe baza caracterelor morfologice macro și microscopice (aspectul coloniei pe Agar Czapek-Dox, viteza de creștere, forma și dimensiunea conidioforilor și conidiilor), a termotoleranței și a unor caractere biochimice și moleculare (prezența glutamatdehidrogenazei, secreția unor metaboliți secundari de tipul micotoxinelor, secvențele de ADN codant pentru â-tubulină și hidrofobine).Reprezentant tipic al deuteromicetelor, reunește specii care se multiplică asexuat prin conidii. In figura 4.2 este redat schematic aparatul conidial al fungului.Această structură asexuată purtătoare de spori-conidioforul- ia naștere dintr-o celulă vegetativă a miceliului, care se alungește, iar la extremitatea superioară formează o veziculă multinucleată. Porțiunea de jos a hifei, care nu este separată într-o celulă individuală, devine celula bazală. Conidioforul este format din celula bazală, tulpină și veziculă. Vezicula este înconjurată de un strat unic sau dublu de celule fertile denumite fialide. In interiorul fialidelor, nucleii se divid mitotic, migrează spre exterior și formează un strat către peretele celular. Citoplasma și nucleii se separă, după care urmează maturarea conidiosporilor. Procesul se repetă, conducând la formarea unui șir lung de conidiofori.Lanțul de conidii format moștenește zestrea genetică a fialidelor. La speciile cu spori uninucleați, lanțul de conidii constituie o clonă. Speciile de Aspergillus se deosebesc între ele pe baza caracterelor microscopice ale aparatului conidial și a caracterelor de cultură ale coloniilor.

Figura 4.2 Aparatul conidial la Aspergillus

Clasificarea modernă impune observații făcute pe culturi pure de aceeași vârstă, crescute în condiții standard de iluminat, temperatură și substrat. Mediul folosit pentru identificarea speciilor de Aspergillus este mediul Czapek-Dox agarizat (g/l:NaNO3 3 K2PO4 1, Mg SO47 H2O 0,01,zaharoză 30,agar 15) . Uneori, mediul este suplimentat cu diferiți micronutrienți. Adăugarea de extract de carne, peptonă și alte substanțe stimulează creșterea și sporularea. Mediile de elecție pentru studierea caracterelor morfologice sunt reprezentate de Agarul Czapek-Dox (caractere macroscopice) și de Agarul cu extract de malț (caractere microscopice). Pe aceste medii, după o incubare de 5-7 zile la 25°-30°C, apar caracterele utile încadrării taxonomice a izolatului în cauză. O însușire importantă a tulpinilor acestei specii este termotoleranța, ele putându-se dezvolta la temperaturi de până la 55°C.

Morfologia coloniei și dinamica creșterii

Pe Agar Czapek-Dox, după o incubare de 7 zile la 25°C, coloniile au dimensiuni de cca. 4-5 cm, culoare albastră-verzuie spre cenușie și aspect pulverulent datorită sporulări intense.

Aspecte microscopice

La microscop se disting destul de bine capetele aspergilare cu aspect columnar. Hifele sunt septate și dau naștere unor conidiofori a căror extremitate distală se termină printr-o veziculă cu aspect clavat („bâtă de baseball”), de 20-30 μm diametru. Vezicula este tapetată în jumătatea superioară cu un singur rând de celule de culoare verzuie, cu dimensiuni de 6-8 x 2-3 μm – fialidele, care vor genera lanțurile de conidii. Conidiile au formă sferică sau subsferică, aspect verucos și diametru 2,5 – 3,0 μm. Cultivarea la temperaturi ridicate (45°C) ajută la diferențierea tulpinilor de Aspergillus . fumigatus de cele aparținând altor specii ale genului Aspergillus.

Genul Penicillium

Coloniile de Penicillium se dezvoltă rapid pe medii specifice agarizate, formând o pâslă deasă de conidiofori de culoare verde, uneori de culoare albă.

Conidioforii pot fi izolați (mononemate), sau în mănunchiuri (sinemate) terminate cu un rând de fialide monoverticilate sau sub formă de pensulă. In figura 4.3 sunt redate tipurile de ramificație ale conidioforilor.

Fig 4.3 Structura conidioforilor la Penicillium sp.

Formațiunile conțin ramificații și metule (ultima ramificație care poartă fialidele). Celulele dintre metule și stipe sunt ramificate.Ramificația poate fi biverticilată (o singură ramificație), triverticilată (două ramificații), tetraverticilată (trei ramificații). Structurile conidiogene sunt aranjate radial, uneori cu margini lobate, suprafața este acoperită cu un miceliu aerian, hialin, gălbui, purtător de conidiofori, uneori floculați. Culoarea inițială galben-verzuie sau verde-albastră se poate schimba în verde-închis. Prezintă un miros de fructe sau mirodenii, adesea miros de mere sau ananas.

Fig. 4.4 Aspect macroscopic Penicillum sp.

Conidioforii sunt mononemați, tri- sau tetra- verticilați, prezentând câteva stadii de ramificare; fialidele au formă de sticlă cu perete gros. Conidiile sunt la început subglobulare spre elipsoidal, în final uneori globulare.Clasificarea speciilor din genul Penicillium după caracterele de cultură trebuie completată cu caracteristicile morfologice, cu vitezele de creștere pe diferite medii și la diferite temperaturi, precum și cu determinarea profilului metaboliților secundari prin cromatografie în strat subțire. Majoritatea speciilor sporulează în 5-7 zile. Examenul microscopic se face pe preparate cu adaos de acid lactic, cu sau fără albastru de anilină la care se adaugă și o picătură de alcool pentru înlăturarea bulelor de aer și a conidiilor în exces. Germinarea sporilor presupune parcurgerea a două faze, faza de tumefiere și faza de formare a tubului germinativ. Ambele faze necesită o activitate metabolică intensă, existând totuși unele diferențe fiziologice și biochimice. Speciile de Penicillium sunt printre puținii fungi care metabolizează xiloza și alte surse de carbon. Reacția presupune trei trepte, catalizate de poliol dehidrogenaze și kinaze, după schema:

D-xiloza+ NADPH + H+ → xilitol + NADP+

Xilitol + NAD+→ D-xiluloza + NADH + H+

D xiluloza + ATP→ D-xilulozo-5-fosfat + ADP

Genul Mucorales

Ordinul Mucorales – ordinul celor mai multe ciuperci saprofitice Mucorales,

ordinul ciupercilor, clasa Zygomycetes, Zygomycetes – clasa fungilor "coextensive"

cu subdiviziunea Zygomycota. Unele tulpini din genul Mucor sunt de interes biotehnologic. Se prezintă sub formă de hife albe sau colorate, variind în înălțime de la 1-2 milimetri până la câțiva centimetri. Sporangioforii, adesea ramificați, se termină întotdeauna într-un sporangiu fără apofiză, cu mai mulți spori. Sporangiul are mărimi diferite; columela este bine dezvoltată; sporangiul elibereză spori prin rupere sau dizolvare. Zigosporii nu prezintă excrescențe sau suspensori. Clamidosporii sunt prezenți la unele specii.

Fig.4.5 Sporangioforul la Mucor sp

Dintre speciile des întâlnite, Mucor racemosus prezintă colonii albe în culturi tinere, care se colorează în brun-cenușiu pe măsură ce îmbătrânesc, având o înălțime de 2-20 (30) mm, un tal și sporangiospori scurți. Sporangioforii, ramificați, sunt uneori curbați, cu perete încrustat.

Fig. 4.6 Aspect macroscopic Mucor sp.

CONCLUZII

Rezultatele obținute în urma prelevării și analizării probelor de aer din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție-Dolj relevă următoarele aspecte:

Pentru toate grupele de microorganisme analizate au fost înregistrate valori relativ nepericuloase, însă au existat și cazuri (în special în perioada de vară) când s-au înregistrat valori îngrijorătoare ale microaeroflorei prezente în spațiile închise.

Concentrațiile de spori fungali în 4 din cele 8 încăperi supuse analizei s-au dovedit a fi mai mari decât concentrația recomandată în normele orientative pentru încărcarea aerului din spațiile închise (700 UFC/m3 ), prezentând astfel potențial pentru dezvoltarea efectelor adverse asupra sănătății lucrătorilor.

În celelalte 4 încăperi analizate în cadrul instituției vizate s-au constatat concentrații mai mici de 550 UFC/m3 , concentrații ce nu prezintă riscuri și efecte negative asupra sănătății lucrătorilor.

S-a constatat frecvența genurilor fungice aeropurtate Penicillium, Cladosporium, Aspergillus reprezentând 43,8, 22,2, respectiv 18% din totalul genurilor identificate. Alte genuri de ciuperci microscopice incluse în microaeroflora studiată : Alternaria, Botrytis, Trichoderma, Verticillium, Fusarium, Stemphyllium, Rhizopus, Mucor.

Numărul total de germeni (NTG) exprimat în UFC/m3 a înregistrat cele mai mari valori în încăperile aglomerate,unde hârtia este principalul material utilizat cu frecvență de către angajați.

În aerul spațiilor luate în studiu, bacteriile Gram negative au reprezentat un procent redus din totalul germenilor,urmând aceeași distribuție spațială și sezonieră precum cea indicată pentru NTG.

Pentru miceți s-a constatat o încărcare mai mare cu spori a aerului, în apropierea lunilor de vară; cu toate că genurile identificate Aspergillus, Penicillium, Mucor supraviețuiesc și la temperaturi de 5-8oC.

Microorganismele întâlnite în spațiile analizate fac parte din categoria agenților biologici aparținând grupei 2 de ris, definiți de Hotărârea de Guvern 1092/2006 ca fiind agenți biologici care pot provoca o boală omului și constituie un pericol pentru lucrători; propagarea lor în colectivitate este improbabilă; există în general,o profilaxie sau un tratament eficace.

Prezența agenților biologici aparținând grupei 2 poate produce îmbolnăviri profesionale ca: astm, rinită alergică, pneumonii, endocardite.Tipul și gravitatea bolii depind de tipul de agent biologic, de nivelul de expunere, de sensibilitatea organismului expus.

Un nivel ridicat al expunerii la microorganisme s-a evidențiat în special în locurile de muncă în care se utilizează și se depozitează documentele de hârtie, cu circulație a unui număr mai mare de persoane, cu temperaturi mai ridicate, cu sisteme de ventilație insuficient de eficiente. Acest aspect pune accentul pe rolul hârtiei ca purtător al agenților biologici, extinzând riscul de îmbolnăvire profesională și asupra altor categorii de personal.

RECOMANDĂRI

Monitorizarea respectării normelor de igienă personală, a igienei mâinilor, a tehnicilor

de spălare corectă a mâinilor, cu apă, săpun și ștergere.

Asigurarea ventilării periodice, ritmice a încăperilor/spațiilor, prin deschiderea

ferestrelor.

Asigurarea curățeniei pavimentelor prin spălare și dezinfectare.

Aspirarea temeinică a covoarelor, mochetelor existente, în vederea eliminării prafului și pe cât posibil eliminarea acestora din spațiile închise.

Curățarea periodică a huselor existente pe scaune prin folosirea de agenți de spălare și dezinfectare.

Asigurarea întreținerii periodice a filtrelor instalațiilor de condiționare a aerului, înlocuirea lor periodică.

Realizarea văruirilor și/sau vopsirilor periodice în vederea împrospătării și igienizării.

PROPUNERI

Extinderea studiului de cercetare, pentru o mai amănunțită cercetare a agenților patogeni deja identificați în cadrul prezentei lucrări.

Extinderea studiului și la alte instituții publice din Municipiul Craiova.

BIBLIOGRAFIE

*** ,1993, “Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnavire profesională”,București.

***,2004, “Statistics in focus. POPULATION AND SOCIAL CONDITIONS”.

***,2006-2008, “Creare sistem de expertiză prospectivă și evaluarea riscului populației angajate în relație cu expunerea la agenții biologici”,București.

***,2007, “Ambianțe calde. Estimarea stresului termic al omului în muncă pe baza indicelui WBGT (temperatura umedă și de globtermometru)”,București.

Andronache Elena ,1989, “Microbiologie Sanitara” Editura Medicală, București.

Buiuc D., G. Coman, M.Neguț,1998, “ Microbiologie clinică, vol. I", Editura Didactică și Pedagogică, București.

Buiuc D.,M.Neguț, 2008, “Tratat de Microbiologie Clinica, Editia a II-a” Editura Medicală.

Bush R.K., J.M. Portnoy, Environmental and occupational respiratory disorders, The medical effects of mold exposure, J ALLERGY CLIN IMMUNOL”.

Daliborca Vlad Cristina, 2009, “Determinarea speciilor și numărului de agenți patogeni prezenți în aerul din interiorul clădirilor publice și instituțiilor de invățământ din municipiul Timișoara”,Timișoara.

Kolmodin-Hedman Birgitta, G. Blomquist, Eva Sikstrom, 1986, “Mould exposure in museum personnel, Int Arch Occup Environ Health”.

Lazăr Veronica, 2001, „Microbiologie medicală” – Editura. Universității, București.

Lazăr Veronica, Carmen Chifiriuc, Ramona Cernat , 2006, “Imunologie”,Editura Universității București.

Malschi Dana,2009,”Elemente de biologie,ecofiziologie și microbiologie “ ,Editura Bioflux,Cluj-Napoca.

Mandell G.L., J.E Bennett., R. Dolin, 2000, “Principles and Practice of Infectious Diseases. 5th ed. New York, NY: Churchill Livingstone; 2000.

Manescu S.,1989, “Microbiologie sanitară”, Editura Medicală, București.

Moldovan R., M. Liker, M.Doroiu,2002” Îndreptar de lucrări practice, Lito UMFT.

Moldovan R., M.Licker,L. Dan, 2005“Curs de Microbiologie Medicală vol. II”,Litografia UMF Timișoara.

Nisipeanu Steluța, Raluca Ștepa, Maria Haiducu, Ruxandra Chiurtu, 2009, “Impactul agenților biologici prezenți în arhive asupra securității și sănătății în muncă”,București.

Pasanen A-L, S Lappalainen, P. Pasanen, 1996 , “Volatile organic metabolites associated with some toxic fungi and their mycotoxins”.

Popa A.,Daniela Popa,Felicia Dragomir, 1997, “Microbiologie”,Editura Europa,Craiova.

Roponen M., M Seuir, A.Nevalainen, 2002, “Fungal spores as such do not cause nasal inflammation in mold exposure”.

Stoica Ileana, Tatiana Vassu-Dimov, Elena Săsărman , 2002 „Biologia și taxonomia moleculară a microorganismelor: Colecția de culturi microbiene” – Editura Arvin Press,București.

Talaro Kathleen, A. Talaro, 1993, “Foundations in Microbiology” , Wm.C Brown Publishers.

Todea Adriana, Aurelia Ferencs, 2008, „Morbiditatea profesională în Romania in 2007,București.

Todea Adriana, Felicia Popescu, Lavinia Călugăreanu, 2012, “Morbiditatea profesională în România.Anul 2012”,București.

www.creeaza.com

www.crispedia.ro

www.dmmt.ro

www.doctorfungus.com

www.editura.bioflux.com.ro

www.google.ro

www.irasm.ro

www.legislatiamuncii.manager.ro

www.rama.lvr.de

www.scrigroup.com

www.sfatulmedicului.ro

www.uconn.edu

ANEXE

Prelevare de probe

Cutie Petri expusă 15 minute

Cutie Petri pregatita pentru prelevare

Dezvoltare colonii microbiene pe cutiile Petri expuse in spațiile închise din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dolj

BIBLIOGRAFIE

*** ,1993, “Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnavire profesională”,București.

***,2004, “Statistics in focus. POPULATION AND SOCIAL CONDITIONS”.

***,2006-2008, “Creare sistem de expertiză prospectivă și evaluarea riscului populației angajate în relație cu expunerea la agenții biologici”,București.

***,2007, “Ambianțe calde. Estimarea stresului termic al omului în muncă pe baza indicelui WBGT (temperatura umedă și de globtermometru)”,București.

Andronache Elena ,1989, “Microbiologie Sanitara” Editura Medicală, București.

Buiuc D., G. Coman, M.Neguț,1998, “ Microbiologie clinică, vol. I", Editura Didactică și Pedagogică, București.

Buiuc D.,M.Neguț, 2008, “Tratat de Microbiologie Clinica, Editia a II-a” Editura Medicală.

Bush R.K., J.M. Portnoy, Environmental and occupational respiratory disorders, The medical effects of mold exposure, J ALLERGY CLIN IMMUNOL”.

Daliborca Vlad Cristina, 2009, “Determinarea speciilor și numărului de agenți patogeni prezenți în aerul din interiorul clădirilor publice și instituțiilor de invățământ din municipiul Timișoara”,Timișoara.

Kolmodin-Hedman Birgitta, G. Blomquist, Eva Sikstrom, 1986, “Mould exposure in museum personnel, Int Arch Occup Environ Health”.

Lazăr Veronica, 2001, „Microbiologie medicală” – Editura. Universității, București.

Lazăr Veronica, Carmen Chifiriuc, Ramona Cernat , 2006, “Imunologie”,Editura Universității București.

Malschi Dana,2009,”Elemente de biologie,ecofiziologie și microbiologie “ ,Editura Bioflux,Cluj-Napoca.

Mandell G.L., J.E Bennett., R. Dolin, 2000, “Principles and Practice of Infectious Diseases. 5th ed. New York, NY: Churchill Livingstone; 2000.

Manescu S.,1989, “Microbiologie sanitară”, Editura Medicală, București.

Moldovan R., M. Liker, M.Doroiu,2002” Îndreptar de lucrări practice, Lito UMFT.

Moldovan R., M.Licker,L. Dan, 2005“Curs de Microbiologie Medicală vol. II”,Litografia UMF Timișoara.

Nisipeanu Steluța, Raluca Ștepa, Maria Haiducu, Ruxandra Chiurtu, 2009, “Impactul agenților biologici prezenți în arhive asupra securității și sănătății în muncă”,București.

Pasanen A-L, S Lappalainen, P. Pasanen, 1996 , “Volatile organic metabolites associated with some toxic fungi and their mycotoxins”.

Popa A.,Daniela Popa,Felicia Dragomir, 1997, “Microbiologie”,Editura Europa,Craiova.

Roponen M., M Seuir, A.Nevalainen, 2002, “Fungal spores as such do not cause nasal inflammation in mold exposure”.

Stoica Ileana, Tatiana Vassu-Dimov, Elena Săsărman , 2002 „Biologia și taxonomia moleculară a microorganismelor: Colecția de culturi microbiene” – Editura Arvin Press,București.

Talaro Kathleen, A. Talaro, 1993, “Foundations in Microbiology” , Wm.C Brown Publishers.

Todea Adriana, Aurelia Ferencs, 2008, „Morbiditatea profesională în Romania in 2007,București.

Todea Adriana, Felicia Popescu, Lavinia Călugăreanu, 2012, “Morbiditatea profesională în România.Anul 2012”,București.

www.creeaza.com

www.crispedia.ro

www.dmmt.ro

www.doctorfungus.com

www.editura.bioflux.com.ro

www.google.ro

www.irasm.ro

www.legislatiamuncii.manager.ro

www.rama.lvr.de

www.scrigroup.com

www.sfatulmedicului.ro

www.uconn.edu

ANEXE

Prelevare de probe

Cutie Petri expusă 15 minute

Cutie Petri pregatita pentru prelevare

Dezvoltare colonii microbiene pe cutiile Petri expuse in spațiile închise din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dolj