Impactul Investitorilor Institutionali Asupra Pietei de Capital din Romania

CAPITOLUL I – OBIECTUL LUCRĂRII

Prezenta lucrare își propune definirea noțiunii de “investitor instituțional” prin stabilirea obiectului de activitate, a scopului urmarit, a filozofiei (strategiei) investiționale, a modului de orgnizare și dezvoltare care stau la baza acestei categorii de investitori.

Clasificarea investitorilor instituționali constituie un alt obiectiv al acestei lucrări, clasificare care se va face in raport de natura investițiilor, a gradului de risc la care sunt dispuși, a strategiei de dezvoltare pe care o au în vedere, precum și alte caracteristici specifice care vor fi enumerate și analizate în cuprinsul lucrării.

Obiectivul principal pe care îl urmărește prezenta lucrare este caracterizat de prezentarea obiectului și activității investitorilor instituționali, a rolului pe piața mondiala a acestei categorii de investitori, precum și impactul acestora asupra pieței de capital din lume, respectiv din România.

Ceea ce își propune să reflecte lucrarea este tocmai infuența acestei categorii de investitori asupra fluxurilor de capital în lume, a fluctuațiilor care se pot produce în diverse economii/zone prin intrarea sau ieșirea de pe piață a capitalurilor deținute de investitorii instituționali, precum și prezentarea beneficiilor/riscurilor care pot fi aduse de asemenea investitori.

CAPITOLUL II – DEFINIȚII ȘI INTERPRETĂRI

Până la momentul definirii noțiunii de investitor instituțional considerăm necesar definirea termenului de “investiție” în sensul că, în condițiile în care se va face o clasificare a naturii și sursei investițiilor, se va putea înțelege mult mai bine temenul de “investitor instituțional”.

Astfel, prin investiții, înțelegem totalitatea cheltuililor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital.

În raport cu modul de folosire a bunurilor de capital investițiile se impart în a). investiții de înlocuire, destinate înlocuirii bunurilor de capital scoase din funcțiunie, ca urmare a uzurii lor fizice a căror sursa este amortizarea și b). investiții pentru dezvoltare sau nete, destinate sporirii volumului capitalului tehnic real, adică formării nete a capitalului, a căror sursă o formează venitul.

În raport de sursa investițiilor (a proprietarului) ne aflăm în fața investițiilor a). private – efectuate de către sectorul privat și b). publice – efectuate de către guvern, iar cele care se efectuează în cadrul granițelor naționale ale unei tări se numesc a). interne, spre deosebire de cele care se efectuează în alte sau către alte țări, care se numesc b). externe.

Investițiile externe (sau investițiile străine), reprezintă transferuri de capital dintr-o țară în alta sub forma investițiilor directe sau de portofoliu. Investiția directă constă în plasarea de capitaluri de către investitori străini pentru înființare de firme industriale, agricole, de construcții, transporturi, societăți bancare etc, în unele țări. Rezultatul investiției este formarea de capital real, care poate fi o firmă cu capital integral străin sau o societate mixtă (joint venture) – investiția strănă implicând astfel o relație de lungă durată a investitorului străin în economia țării de referință, acesta păstrând controlul asupra folosirii și gestionării resurselor transferate. Investiția de portofoliu, constă în achiziționarea de către investitorii străini de acțiuni ale unor firme deja existente. Dacă investiția directă îmbină plasamentul financiar cu investiția reală, investiția de portofoliu reprezintă, în esență, un plasament financiar, o investiție în titluri financiare tranzacționate pe piața capitalului. Atunci când investitorul străin ajunge să achiziționeze și să dețină pachetul de control al acțiunilor, pe lângă plasamentul financiar inițial apar, de regulă și alte transferuri, caracteristice investițiilor directe. În ansamblu, investițiile străine sunt apreciate favorabil și stimulate printr-o legislație adecvată, având în vedere efectele pozitive produse mai ales de investițiile directe prin transferurile de tehnologie de vârf, know-how, experiență managerială și abilități antreprenoriale, accesul la piețele externe de desfacere etc.

Astfel, prin investitor instituțional înțelegem acea entitate care deține capitaluri mari pentru investiții private de dezvoltare, axate în principal pe investiții externe de portofoliu sau directe, în scopul obținerii de profit, precum companii sau fonduri care dispun de capitaluri mari în vederea efectuării de investiții oriunde pe mapamond, în orice domeniu de activitate care reprezintă interes de dezvoltare și care face obiectul de activitate al fondului, în limitele și condițiile stabilite în statutul de înființare și a prevederilor legale din țara care reprezintă ținta investițiilor. Investitorii instituționali sunt acoperiți de mai puține restricții regulamentare/legale întrucât se presupune că aceștia sunt mai conștienți și mult mai capabili decât ceilalți investitori să se protejeze din punct de vedere organizațional, financiar sau legal. Totodata aceștia sunt obligați să dea socoteala/explicații majorității pentru investițiile care le efectueză precum și pentru strategia de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung.

CAPITOLUL III – CATEGORII DE INVESTITORI INSTITUȚIONALI

În raport de obiectul de activitate stabilit de către fiecare investitor instituțional vom putea distinge următoarele categorii de investitori: companii de investiții, fonduri mutuale, brokeri, companii de asigurări, fonduri de pensii, bănci de investiții, fonduri de alocare.

a). Companii de investiții

Prin companii de investiții înțelegem acele societăți comerciale care investesc în fonduri de risc în numele său și pe seama investitorilor mici în schimbul unui preț. Prin combinarea fondurilor pentru un număr cât mai mare de investitori mici in investiții specifice (în conformitate cu obiectivele investitorilor), o companie de investiții acordă fiecărui investitor posibilitatea să acceseze o gamă mai largă de activități investiționale decât dacă aceștia în mod individual ar fi optat să le acceseze. Totodată, investitorii individuali, vor putea să facă economii pentru activitățiile investiționale din moment ce companiile de investiții sunt capabile să facă economii datorită marimii operațiunilor și volumului acestora.

Există două categorii de asemenea companii: fonduri mutuale (open – end companies) și fonduri de investiții (closed – end companies).

Fondurile mutuale

Fondurile mutuale sunt acele fonduri conduse de către o companie de investiții având drept obiect de activitate strângerea capitalurilor de la acționari și investirea acestora într-o anumită categorie de bunuri/active în funcție de anumite obiective prestabilite – fondurile mutuale adunând bani prin vânzarea acțiunilor sale către public. Astfel fondurile mutuale cu banii obținuți din vânzarea acțiunilor sale împreună cu banii câștigați din alte investiții cumpără diverse mijloace de investiții cum ar fi acțiuni, obligațiuni și alte instrumente financiare.

În schimbul banilor dați fondului pentru cumpărarea acțiunilor, investitorii obțin calitatea de acționari și proprietatea fundamentală asupra acțiunilor lor. În majoritatea fondurilor mutuale investitorii sunt liberi sa-și vândă acțiunile în orice moment chiar dacă prețul acțiunii fluctuează zilnic, depinzând de performanța și siguranța dată de fondul mutual.

Beneficiile fondului mutual mai presupun și diversitatea investiției și profesionalismul cu care sunt administrați banii. Aceste fonduri oferă posibilitatea de alegere, lichiditate și confort, dar ele presupun taxe și deseori impun un plafon minim de investiție.

Există multe tipuri de fonduri mutuale și anume: fonduri mutuale caracterizate printr-o dezvoltare agresivă, fonduri de alocare a activelor, fonduri de echilibru, fonduri de obligațiuni, fonduri de capitalizare, fonduri clonate, fonduri de acțiuni, fonduri globale, fonduri de creștere, fonduri de creștere și venit, fonduri internționale, fonduri de instrumente financiare, fonduri de investitii în obligațiuni orășenești, fonduri regionale, fonduri sectoriale etc.

Există o largă terminologie referitoare la fondurile mutuale acestea în sens larg clasificându-se în două mari categorii: fonduri mutuale deschise și fonduri mutuale închise.

Fondurile mutuale deschise

Fondurile mutuale se impart în două mari categorii: fonduri închise și fonduri deschise. Majoritatea lor sunt fonduri deschise. Denumirea de deschise vine de la faptul că numărul acțiunilor emise este nelimitat. Atât noii cât și actualii acționari pot adăuga la investiție orice suma doresc, astfel fondul emițând noi acțiuni pentru aceștia. De asemenea, fondurile deschise răscumpără acțiuni de la investitori. Pentru a determina valoarea unei acțiuni în cazul unui fond deschis se folosește valoarea nominală (net value). Acțiunile se pot cumpăra chiar de la fondul mutual sau prin intermediul agenților săi, ele nu sunt comercializate la bursă.

Putem enumera următoarele categorii de fonduri mutuale deschise:

Fonduri monetare (money market funds): acestea sunt care investesc peste 90% din activ în intrumente monetare – titluri de stat, depozite bancare și certificate de depozit. Fondurile monetare sunt fonduri pe termen scurt și reprezintă, practic, instrumente de cash management.

Un asemenea instrument se adresează, spre exemplu, societăților comerciale care dispun de anumite lichidități pe termene scurte. Păstrarea acestora în conturi curente la bănci oferă câștiguri nesemnificative, în timp ce păstrarea în depozite trebuie să se facă pe termene fixe, predeterminate. Fondul monetar îmbină avantajele ambelor variante, oferind câștiguri comparabile cu dobânzile depozitelor bancare, însă un acces imediat la bani în orice moment, fără pierderea câștigurilor acumulate până la acel moment. Fondurile monetare sunt un instrument bun și pentru investitorii în acțiuni, pentru perioadele în care aceștia dispun de lichidități între două investiții pe piața de capital. Comisioanele de retragere ale fondurilor monetare sunt în general foarte mici (pot fi și zero), accesul la sumele investite făcându-se în termen operativ (1-2 zile), iar riscurile sunt foarte reduse.

Fonduri cu instrumente cu venit fix (fixed income funds) – acestea extind conceptul de fond monetar și includ și obligațiuni (corporative și municipale) în activ. Criteriul principal pentru încadrarea în această categorie îl reprezintă o deținere de peste 90% din activ în instrumente ale pieței monetare și obligațiuni. Întrucât practic toate investițiile unui asemenea fond sunt instrumente cu venit fix, teoretic valoarea unității de investiție crește continuu (pot apărea și excepții legate de anumite situații investiționale, însă acestea sunt izolate).

Fondurile de instrumente cu venit fix sunt instrumente pe termen mai lung decât fondurile monetare și oferă investitorilor posibilitatea unei investiții indirecte în obligațiuni. Acest lucru este avantajos pentru investitori, ținând cont de faptul că dobânzile la obligațiuni sunt mai mari decât dobânzile la depozitele bancare, iar investitorii nu pot avea acces la emisiunile de obligațiuni în orice moment, ci doar la momentul emisiunii inițiale a acestora (tranzacțiile cu obligațiuni la bursă sunt încă foarte reduse).

Fondurile de instrumente cu venit fix se caracterizează prin riscuri reduse și sunt adresate investitorilor cu toleranță redusă la risc (în general investitori începători pe piața de capital, obișnuiți cu plasamente bancare și monetare), dar și investitorilor în acțiuni care vizează o echilibrare a portofoliului de acțiuni și de reducere a riscurilor acestuia.

În țara noastră fondurile deschise de investiții încadrate la această categorie de către UNOPC sunt: BCR Clasic, FCEx, Fortuna Gold, Orizont, Tezaur și Vanguard Protector.

Fonduri diversificate (balanced funds) – sunt fonduri care plasează sume atât în instrumente cu venit fix (titluri de stat, depozite, obligațiuni) cât și acțiuni, aboruni, abordând o strategie echilibrată, pentru a obține randamente mai mari, dar menținând un nivel de risc mediu. Fondurile de investiții diversificate sunt instrrumente pe termen lung și mediu.

Fondurile diversificate reprezintă tipul de fond „clasic” ce oferă investitorilor un portofoliu echilibrat de investiții și reprezintă un instrument de bază al pieței de capital. Fondul de investiții diversificat se caracterizează prin investiții în acțiuni într-un procent între 10% și 45% din activ, restul banilor fiind plasați în instrumente cu venit fix. Ținând cont de structura portofoliului, valoarea unității de investiție a fondului are în general un trend constant crescător, deși pe termene scurte pot exista și variații negative.

Fondul diversificat se adresează investitorului „tradițional” în fonduri, care își dorește performanțe semnificativ peste dobânzile bancare, fără a depăși un nivel de risc mediu. La acest moment fondurile deschise de investiții încadrate în această categorie sunt: Active Dinamic, BCR Dinamic, Capital Plus, Fortuna Classic, Integro, Stabilo, Transilvania.

Fonduri de acțiuni (equity funds) – sunt fonduri a căror strategie se bazează în principal pe investițiile în acțiuni listate. Aceste fonduri reprezintă un instrument foarte puternic pentru investitori, oferind un acces indirect la creșterile bursei de valori.

Ținând cont de creșterile bursei din ultimii ani în țara noastră, fondurile de acțiuni au oferit randamente foarte bune în ultimii ani, randamente ce depășesc de câteva ori dobânzile bancare. Nivelul de risc este ridicat, iar valoarea unității de investiție poate înregistra și scăderi pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp, în cazul în care evoluția acțiunilor din portofoliul fondului este negativă. În aceste condiții, priceperea și experiența administratorului sunt esențiale în obținerea de performanțe.

Criteriul de încadrare a unui fond în această categorie este o investiție de minim 45% din activ în acțiuni. La acest moment fondurile din România care se încadrează în această categorie sunt: Oportunități Naționale, Intercapital, Napoca și Omninvest.

Sursa: www.kmarket.ro

Fondurile mutuale închise

Acestea se comportă mai mult ca niște acțiuni la bursă decât ca niște fonduri deschise. Astfel, fondurile închise emit un număr fix de acțiuni în cadrul oferte publice primare după care acțiunile sunt vândute și cumpărate la bursa de acțiuni. Spre deosebire de fondurile deschise aceste nu sunt obligate să emită noi acțiuni sau să răscumpere acțiunile. Valoarea unei acțiuni a unui fond închis este determinată în totalitate de cererea de pe piață astfel că acțiunile pot fi trnzacționate fie sub valoarea lor nominală (discount), fie peste ea (premium).

De vreme ce trebuie luat în considerare nu numai valoarea nominală dar și cea de piață la care se tranzacțoionează acțiunile, fondurile închise sunt recomandate investitorilor experimentați.

În România putem identifica următoare fonduri de investiții active:

1. Fondul Româno-American pentru Investiții

Fondul Româno-American pentru Investiții. Fondul Româno-American pentru Investiții este o corporație americană inființată în 1994 de Guvernul SUA și a cărei misiune este să promoveze libera inițiativă și spiritul antreprenorial în România prin investiții și împrumuturi pe termen lung destinate întreprinderilor mici și mijlocii. În general, sumele investite variază între 850.000 și 5.000.000 USD și chiar peste pentru fiecare beneficiar, dar Fondul poate participa sau aranja co-finanțări pentru sume mai mari. Fondul a stabilit programe speciale pentru sume mai mici.

2. Fondul român post-privatizare – FRPP

Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare și UE au creat acest fond de investiții cu o valoare de 44 milioane Euro. Scopul Fondului este să ofere capital și asistență managerială pentru firmele private mijlocii din România care să ducă la creșterea valorii acestor firme și prin urmare, să crească valoarea investiției fiecărui acționar. Fondul are ca scop investiția în firme românești mijlocii care au perspective de creștere economică și pot realiza profit. Contribuția fondului poate varia de la 0,3 mil Eur până la 3 mil Eur. Această contribuție are o durată limitată și nu trebuie să ofere fondului poziția de acționar majoritar. Administratorul Fondului este GED Capital Development, iar operațiunile Fondului sunt sprijinite prin 10 mil Eur ca asistență tehnică oferită de Uniunea Europeană, prin intermediul programului Phare.

3. Oresa Ventures

Oresa Ventures (en). ORESA Ventures, firmă de investiții specializată pentru țările din Europa Centrală și de Est, a fost înființată în 1996. ORESA Ventures urmărește să investească în firme private ale căror management are o strategie de dezvoltare bine conturată și care au potențial de a deveni lideri în domeniile lor de activitate într-o perioadă de 3 – 5 ani. Managementul ORESA Ventures oferă credite de 1 milion USD firmelor private cu management competitiv și potențial de creștere. De asemenea, oferă firmelor în care investește, cosultanță de specialitate în domeniile financiar, marketing și management strategic. De asemenea, ORESA Ventures este dispusă să co-investească alături de parteneri strategici sau financiari și poate prelua fie o parte mică, fie una substanțială din capitalul social, cu condiția să nu dețină o poziție majoritară.

4. RMDF – Romania & Moldova Direct Fund

Romania & Moldova Direct Fund a fost creat în 1998 pentru a facilita investițiile directe în companiile private și în curs de privatizare din România. Printre finanțatori amintim: World Bank's International Finance Corporation, the Archer Daniels Midland Company și DEG (Germany). Total capital: 31 milioane USD. Societatea de management este Romania & Moldova Management Co. LLC. Majoritatea investițiilor sunt destinate pieței românești. Fondul are o durată de viață de 8 ani cu posibilitatea extinderii cu 1-2 ani. Sectoarele avute în vedere: industrie agroalimentară, servicii (ex. distribuție, telecomunicații), materiale de construcții. Se acceptă atât poziții minoritare cât și majoritare, urmate de ieșire în cca. 3-5 ani. Investiții semnificative: First Romanian Distribution, Rompetrol S.A., Sanex S.A.

5. Danube Fund LTD

Danube Fund este un fond de investiții efectuate în principal în România în companii private sau majoritar private dupa efectuarea investiției în special în companii cu profitabilitate ridicată. Managementul este asigurat de Southeastern Europe Management Co. din Atena și oficiul său din București. Capitalul disponibil este de 30 mil USD din care 19 mil USD au fost deja investiți. Investitorii sunt Alpha Credit Group, E.B.R.D., I.F.C. (Banca Mondială), Bankers Trust, alți investitori instituționali și industriași greci având proiecte de investiții în regiune. Investițiile trebuie să indeplinească criteriile: investiții directe în capital privat sau mixt, poziție minoritară, valoarea proiectelor să fie între 500.000$ și 2 milioane$, rata rentabilității să fie de minim 30% pe an. Rata de returnare anuală a fondului este de 30%. Până acum au fost făcute investiții de 12 mil USD în clădiri și centre de afaceri în București, fabrica de țevi din plastic la Râmnicu Vâlcea; a înființat o firma de leasing împreună cu Alpha Credit Romania Bank; a extins o bancă comercială în Moldova împreună cu EBRD etc.

6. ACEE II – Advent Central and Eastern Europe II

Fondul a fost înființat în 1998 dupa ce Advent Central and Eastern Europe I deja investise 70 mil USD în această regiune. Managementul firmei este deținut de Advent International. Noul fond de 200 mil USD a fost deschis pentru a acoperi oportunitățile existente pe piața Europei Centrale și de Est. Din această sumă, 60 mil USD sunt rezervați pentru România. Advent International oferă credite pornind de la 5 milioane $, preferând companiile stabile, care pot demonstra că au fost, sunt și vor rămâne profitabile. Criteriile de investiții sunt : dezvoltarea unei afaceri cu mare potențial de reușită, care necesită capital mai mare de 5 mil USD, care are o bună echipă managerială, bune perspective de creștere, din care să iasă în maxim 5 ani prin ofertă publică sau prin vânzare către un investitor strategic sau chiar către deținătorul inițial al capitalului. Fondul nu investește în afaceri noi, în bunuri imobiliare, tutun, băuturi alcoolice sau arme. Cele mai importante investiții au fost făcute în Bere Ciuc, Grivița International, Haber International, Mobifon, Monopoly, Europlakat. Tipul investiției: capital privat.

7. American Internatioal Group New Europe Fund

AIG New Europe Fund (American International Group) are un capital disponibil de peste 310 milioane USD și în general investește în proiecte cu sume cuprinse între 10 mil USD și 30 mil USD în companii care-și pot demonstra profitabilitatea. Rata de restituire a creditului este de 35% anual. Fondul preferă achiziții de acțiuni nou emise dar și cele existente deja. Fondul caută să iasă din investiție în timp de 3 până la 5 ani prin vânzare către un investitor strategic sau ofertă publică. Investiții semnificative: MobilRom, Luxten

8. Black Sea Fund

A fost înființat în August 1998. Este al patrulea fond administrat de Global Finance și este afiliat la Greek Latzis Group. Black Sea Fund este succesorul Euromerchant Balkan Fund, administrat de Global Finance International Ltd. Euromerchant Balkan Fund, având disponibili pentru România 12 mil USD a investit pe larg intre 1996-1998 în companii precum Delrom, Axxon Romania, Moara Loulis, Neoset și Romcolor. Black Sea Fund, are un fond disponibil pentru România de 62 mil USD. Capitalul deja investit este de 14 mil USD. Investițiile au fost făcute în companii precum Queen, Delrom și Star Foods. Principalele criterii de investiții sunt: minimum 2 mil USD necesari pentru investiția respectivă, poziție minoritară activă, participare alături de un partener strategic, poziție semnificativă pe piață și un management de calitate. Nu există preferință pentru un sector anume dar exclud investițiile în alcool, tutun și industria de armament. Tipul de investiții; capital privat.

9. EIF – Environmental Investment Fund

Fondul de Investiții de Mediu pentru Europa Centrală și de Est este un fond de capital de risc creat în anul 1998 pentru o perioadă de 10 ani, care investește în întreprinderi din europa Centrală și de Est care oferă bunuri și servicii în domeniul protecției mediului. Fond de sprijinire a companiilor care se ocupa de mediu. Environmental Investment Partners pune la dispozitie credite de 1-3 milioane USD firmelor cu vânzări de minim 0,8 milioane$ și trei ani de actvitate în afacerea respectivă; solicită o rată de returnare a creditului de 35%.

10. RIF – Romanian Investment Fund

The Romanian Investment Fund Limited (RIF) are sediul în Cipru și și-a început activitățile în România în aprilie 1997 având la dispoziție o sumă de 65 de milioane USD. Fondul a fost lansat de Alliance Capital Management L.P. și Investmentbank Austria A.G. Acesta și-a propus efectuarea de investiții pe termen lung în companiile din România. RIF este condus de Capital Group S.A. din București. Fondul oferă credite de 1 milion USD firmelor private mijlocii și mari cu potențial de creștere.

11. BPEP – Barings Private Equity Partners

A început operând cu aproximativ 50 mil USD capital de risc și se asteaptă să atragă alte 60 mil USD. Fondul și-a focalizat investițiile pe regiuni precum Bulgaria, Polonia, România, Ungaria și Republica Cehă. Aproximativ 40% din capitalul fondului este reținut pentru România, având ca ținte societățile mijlocii și mari ce activează în orice sector cu perspective, mai puțin industria de media. Fondul oferă credite pornind de la 7 milioane USD; acestea sunt eligibile doar pentru firmele lider de piață. Ieșirea din investiție are loc după aproximativ 3-5 ani. Tipul investiției este capitalul privat. Investiție semnificativă: Topway Craiova.

12. K+ SME Romania Fund

Având suport financiar din partea SENTER, Agenția Executivă a Ministerului Olandez al Economiei, K+ a lansat SME Fund (Small and Medium Enterprise Fund) în România. Fondul și-a orientat activitatea asupra IMM-urilor cu experiență în export și a celor care au identificat anumite oportunități pe piața locală. Fondul a fost înființat de Dutch Joint Stock Company (BV). K+ este managerul fondului. Capitalul atras până acum depășește 2.4 mil Euro. În viitor se asteaptă ca acesta să depășească 15 mil Euro. Fondul este finanțat de 10 investitori privați cu experiență cuprinzătoare în mai multe sectoare.

13. Romanian Growth Fund

A fost înființat în 1997 și are ca fonduri disponibile pentru Romania 25 mil USD. Fondul este condus de Global Euro Asia Management Company iar ca consultant pentru Romania este Global Valori Mobiliare. Fondul are ca ținte companiile de automobile, industrie petrochimică și cele specializate pe bunuri de larg consum precum: Dacia Pitești, Armătura Cluj, Compania Națională de Petrol. Investițiile fondului nu depășesc 33% din capitalul social al companiilor respective.

14. Romanian Reconstruction Capital

A fost creat in 1997 iar managementul companiei este deținut de IFG International Ltd. Capital SA administrează fondul în România. Valoarea fondului disponibil pentru investiții este 7 mil USD. Până acum au fost deja investiți 3 mil USD. Fondul urmărește să investească mai ales în companii cotate la bursă și pe Rasdaq. Investiția pe proiect variază între 0.5 și 1.5 mil USD. Principalele investiții făcute până acum sunt: Electroaparataj, Alimentara Cluj și alte companii listate la bursă. Tipul investiției: companii listate la bursă sau nou privatizate.

15. Société Générale Romania Fund

Fond închis creat în 1997 de Société Générale France. Suma disponibilă pentru România este 50 milioane USD. Fondul a investit atât în societăți necotate la bursă (ex. Dorna Apemin, Dorna Lactate, Luxten Lighting, Conterra Focsani) cât și în cele cotate (ex. Arctic Gaesti, Policolor, Electroaparataj and I.M.S.A.T). Mărimea investițiilor este cuprinsă între 1,5 – 5 milioane USD. Accentul în decizia de investire se pune pe calitatea managementului.

16. SOLO FUND

SOLO FUND este un fond de investiții administrat de Global Business Group (GBG). Capitalul GBG este de 20 milioane USD din care jumătate este destinat activităților din România. Companiile țintă sunt cele private sau de stat din domeniul imobiliar.

17. SEAF Trans-Balkan Romania Fund

Fondul a început să activeze în România în martie 2001 prin preluarea activităților fostului K+ Venture Partners Fund. Managementul celor 8 milioane USD este asigurat de Small Enterprise Assistance Funds LLC ('SEAF'), o companie americană specializată în investiții în IMM-uri din piețe care au nevoie de capital. Principalii finanțatori sunt International Finance Corporation, FinnFund, Norfund, Black Sea Bank for Trade and Development, Governments of Holland, Switzerland and Germany. Mărimea medie a investițiilor făcută de fond este de 400 000 USD dar poate varia între 100 000 USD și 1000 000 USD. Fondul etse interesat de companiile cu mare potențial de creștere în care se preferă a se deține 25-49% din acțiuni. Tipul de investiție: participare la capital combinat cu împrumuturi convertibile. Momentan sunt incluse în portofoliu companii de software, distribuție și vânzări cu amănuntul.

18. F&C

Grupul de investiții Foreign & Colonial are în administrare 68 de milioane USD pregătiți pentru a fi investiți în România. Fondul dorește să investească 80% din capital în companii listate. Fondul este susținut de investitori din Marea Britanie, Europa și Orientul Mijlociu.

19. Global Finance

Global Finance International Ltd. oferă credite de 2-3 milioane USD adresându-se companiilor mature și care dețin cel puțin 40% din acțiuni; se solicită de asemenea o cifră de afaceri de minim 6 milioane de dolari.

b). Brokeri

Prin broker înțelegem acel agent de bursă care lucrează ca angajat al unei firme de brokeraj, sau ca independent, pentru executarea ordinelor clienților privind operațiuni bursiere, asumându – și rolul de intermediar în tranzacțiile cu titluri financiare, în schimbul unui comision.

Brokerul este acea societate de valori mobiliare care execută ordinele clienților de vânzare – cumpărare a titlurilor financiare, activitate care necesită a fi autorizată de către o instituție spacializată în supravegherea serviciilor de intermediere financiară – în România, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare – fiind compensat cu un comision numit brokeraj sau curtaj (comision însușit de broker, calculat ca o cotă parte din valoarea contractului, operațiunilor intermediate de acesta).

Activitatea desfășurata de către brokeri poate consta și în activități de intermediere în domeniul asigurărilor care, la fel ca în cazul societăților de investiții financiare, percepe un comision pentru asigurările încheiate.

c). Companii de asigurări

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați, își asumă răspunderea de a acoperi pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanei respective sau de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, în baza legii, față de alte persoane.

Asiguratul este acea persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asiguratorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot să apară în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejuduciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

Companiile de asigurări se încadrează în categoria investitorilor instituționali datorită fondurilor (primelor de asigurare) atrase de la asigurați și a posibilității de introducere a acestor fonduri în circuitul economic.

În fapt, companiile de asigurări, prin colectarea și dispunerea acestor sume stabilesc soluții pentru constituirea rezervei în vederea acoperirii riscurilor ce ar putea interveni într-un interval de timp, respectiv în plasarea acestor fonduri în diferite investiții pentru obținerea de profit.

d). Fonduri de pensii

Prin fonduri de pensii înțelegem acel fond care colectează prime în mod regulat și frecvent de la angajatori și angajați pentru a investi în acele fonduri sigure și profitabile, pentru ca la un moment dat să plătească un venit lunar angajaților sau foștilor angajați care au ajuns la o anumită vârstă sau au ajuns la pensie.

Puterea financiară a acestor fonduri de pensii este dată de volumul și marimea primelor de asigurare cu care contibuie fiecare angajator și angajat pe parcursul activității sale.

Aceste fonduri, în special cele din pilonul al treilea (bănci, companii de asigurări de viață), dispun de uriașe fonduri în vederea plasării acestora în investiții cât mai atractive pentru obținerea unor randamente cât mai mari pnetru clienții lor.

CAPITOLUL IV – STRATEGII DE DEZVOLTARE ȘI EVALUARE A RISCULUI DE CĂTRE INVESTITORII INSTITUȚIONALI

Strategia de dezvoltare a investitorilor instituționali

Fondurile de investiții, în raport de natura acestora, își formează strategii de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung structurându-și bugetele în funcție de randamentele la care se așteaptă într-o anumită perioadă de timp.

Pentru fiecare perioadă (etapă) de dezvoltare, investitorii instituționali în raprt de așteptările pe care le au de la anumite investiții, alocă bugete pentru investiții, cunoscute și sub denumirea de „portofoliu de investiții”.

Un portofoliu constituie de fapt un cumul de investiții în domenii diferite. Aceste investiții, în raport de natura investitorului instituțional, se pot efectua cel puțin în acțiuni listate la bursă (sau în cadrul unor companii închise, nelistate la bursă, dar care au un potențial de creștere mare), obligațiuni – destinate în principal obținerii unor dobânzi atractive, fonduri mutuale – care reprezinta de fapt entități cu fonduri atrase în vederea efecturii de investiții pentru atingerea indicilor de performanță stabiliți de fiecare fond.

Construirea unui portofoliul performant (winning portofolio) depinde de numeroși factori care trebuie luați în considerare în momentul efectuării acestei construcții și anume:

evaluarea posibilităților de a efectua investiții în domeniul de interes;

analiza potențialului investiției într-un interval de timp (de obicei mediu sau lung);

analiza expunerii/toleranței față de risc;

obiectivele stabilite de fiecare investitor.

Printre mijloacele la care apeleaza investitorii instituționali în vederea obținerii unui portofoliu de succes putem spune cu siguranță că aceștia apelează în principal la diversificarea investițiilor (asset allocation), cele mai importante fiind, așa cum menționam mai sus: acțiuni, obligațiuni, alte active – aceste clase de active, fiecare cu propria expunere față de risc, depinzând în mare parte de profilul investițional al fiecăruia.

Investitorii instituționali, atunci când construiesc planul de alocare al investițiilor, iau în considerare obiectivele, toleranța față de risc și orizontul de timp al investiției. Acești trei factori principali permit stabilirea unui calendar al necesităților financiare care vor exista la un moment dat și care va fi gradul de incertitudine al investiției pe care îl tolerează pentru a trece de la o fază de dezvoltare la alta.

Odată stabilită perioada investiței și gradul de risc la care se pot expune, investitorii instituționali, stabilesc natura investiței care se potrivește cel mai bine cu profilul investițional. Deși investitorii cunosc faptul ca riscurile cu cât sunt mai mari cu atât potențialul investitiției este mai mare, aceștia au în vedere și posibilitatea ca la un moment dat, tunci cand va fi nevoie de lichidități financiare, să nu existe posibilitatea exploatării investițiilor la randamentul proiectat tocmai datorită lipsei profitabilității sau neajungerea la maturitate a investiției. Astfel, pe termen lung deși investiția în acțiuni aduce potențialul cel mai mare, acțiunile sunt extrem de volatile și greu de controlat, acestea situându-se în categoria investițiilor cu grad mare de risc. Și din acest punct de vedere investitorii se orientează pe diversificarea portofoliului de acțiuni, diminuându-și astfel expunerea pe o singură acțiune.

Obligațiunile intră în categoria investițiilor cu grad mediu de risc, acestea având însă și un randament mult mai scăzut decât acțiunile.

Multi investitori pentru a-și diversifica cât mai mult investițiile apelează și la investiții in domeniul activelor imobiliare (acestea aducând o dublă valoare din exploarea acestoara și, de multe ori, din creșterea valorii de piață a activelor imobiliare) precum și la investiții internaționale.

Scopul diversificării investițiilor

Scopul diversificării este acela al reducerii riscurilor care se pot ivi ca urmare a construirii unui portofoliu de investiții. Volatilitatea unui astfel de portofoliu va fi limitată motivat de faptul că nu toate clasele, industriile sau companii individuale vor avea scăderi sau creșteri de randament în același interval de timp și cu aceeași rată de fluctuație. Deși acest lucru poate reduce rata de creștere a unui portofoliu, diversificarea reduce posibilitatea diminuării substanțiale a valorii investiției și asigură premizele unei dezvoltări solide pe termen lung.

Proiectarea planului de alocare a activelor este primul pas pe care companiile multinaționale îl parcurg în sensul diversificării portofoliului. Diversificarea investițiilor între diferite active conferă o oarecare siguranță investitorului împotriva pierderilor în cazul în care una dintre investiții este sub performanțele așteptate. Întrucât valorile diferitelor investiții se mișcă adesea în direcții opuse, investiția intr-o gamă largă de active reduce riscul ca toate activele să se diminueze valoric în același timp. Cu toate acestea, procesul diversificării, nu este întotdeauna îndeajuns.

Avantajele diversificării investițiilor

Un mare avantaj al diversificării activelor este acela al posibilității de echilibrare a portofoliului astfel încât sumele investite să se mențină într-un balans controlabil și profitabil. Astfel, pentru investitorii care folosesc propriile fonduri sau fac propriile investiții în diferite domenii de activitate, este important ca în mod frecvent să echilibreze portofoliu pentru a-l aduce în punctul ideal analizat la îceputul investiției. De exemplu, în cazul creșterii excesive a portofoliului de acțiuni, un investitor instituțional va opta să vândă o parte din acțiunile care i-au adus un randament peste așteptări (marcându-și astfel profitul și diminundu-și astfel expunerea excesivă pe categoria de investiții „acțiuni”), alocând venitul obținut unei alte categorii de investiții sau aștepând o scădere a pieței de acțiuni în vederea reintrării în piață sau chiar intrarea pe o altă piață cu potențial mai mare de dezvoltare.

Riscul și evaluarea riscului de către investitorii instituționali

Atunci cănd investitorii intituționali decid alocarea de fonduri în vederea efectuării unor investiții, aceștia în mod obligatoriu analizează expunerea la risc a afacerii.

În mod esențial prin risc înțelegem acel eveniment sau proces nesigur și probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate, operațiune sau acțiune economică. Spre deosebire de incertitudine riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei regului de probabilitate pentru rezultatele scontate, ca și prin cunoașterea acestei legi de către cei interesați.

Riscul este atât obiectiv cât și subiectiv – riscul obiectziv fiind inerent oricărei activități caracterizate prin variția rezultatelor probabile și reprezintă o varibilă independentă de individ. Riscul subiectiv constituie o estimare a acelui obiectiv și depinde de individ, de informția sa, de temperamentul, atitudinea și capacitatea de a analiza și prelucra informația în vederea evaluării corecte a potențialului risc.

Rscul poate fi evaluat și prin analiza gradului de volatilitate a unei anumite investitiții, volatilitatea reprezentând tendința valorii a unei anumite investiții. Astfel, dacă o acțiune are variații mari de preț într-un interval scurt de timp se spune că această acțiune este volatilă, în timp ce dacă o acțiune are variații mici de preț (sau stagnează) într-un interval scurt de timp, această acțiune nu este volatila. Urmare a acestei situații o acțiune cu cât este mai volatilă cu tât este mai rsicantă din punct de vedere al posibilității de câștig

Riscul subiectiv la care se pot expune investitorii sunt:

La nivel microeconomic:

a). Risc pur – accidental și asigurabil, împotriva caruia investitorii se pot asigura fiind susceptibil de a produce profit;

b). Risc speculativ – se asigură cu dificultăți, investitorii având posibilitatea fie de a pierde fie de a câștiga;

c). Risc de neplată – de insolvabilitate a unor firme aflate în pragul falimentului.

La nivel macroeconomic:

a). Risc social – provocat de evnimente sociale majore precum greve generale;

b). Risc politic – provocat de evenimente politice semnifictive ca războaie, schimbări de regim politic;

c). Risc economic – concretizat în dezechilibre la nivel general, precum inflație galopantă, șomaj de masă, recesiune.

Există și alte categorii de riscuri, precum:

– riscuri de schimb valutar: dacă lichiditățile financiare trebuie convertite într-o altă monedă, fluctuațiile de curs valutar vor afecta investiția print-un câștig sau printr-o pierdere, în funcție de cursul valutar și perioada de timp cât moneda nu va fi reconvertită – acest risc afectând de obicei companiile care execută tranzacții comerciale internaționale.

– riscuri de piață: valoarea unei investiții poate scădea într-o perioadă de timp doar pentru faptul că schimbările economice sau alte evenimente pot avea un impact semnificativ asupra pieței. Alocarea și diversificarea pot proteja investitorii împotriva riscurilor de piață datorită faptului că anumite sectoare din economie oscilează din punct de vedere al performanței la intervale de timp diferite.

– riscuri în domeniul industriei: schimbări într-un mediu particular al industrei pot provoca pierderi prin scăderea acțiunilor care au legătura cu asemenea ramură a economiei – de obicei investitorii apelează la diversificarea portofoliului de acțiuni prin achiziția acestora din mai multe domenii (financiar, industrial, comercial etc.).

– riscuri bursiere: unele evenimente din viața unei companii listate pot avea un efect deosebit asupra valorii acțiunilor listate la bursa de valori, acest risc putând fi încă o dată diminuat prin diversificarea portofoliului de acțiuni.

– riscul nevoii de lichidități: o investiție este posbil să fie vândută încă înaite de a ajunge la maturitate datorită nevoii de lichidități. De asemenea există riscul perceperii unor taxe în cazul în care afacerea se lichidează înainte de termen și imposibilitatea ca acea investiție de a mai aduce profit investitorului.

CAPITOLUL V – Impactul investitorilor institutionali asupra pieței de capital din România

A. Aspecte generale privind piața de capital

Piața de capital reprezintǎ o piațǎ specializatǎ unde se întâlnesc și se regleazǎ în mod liber cererea și oferta de active financiare pe termen mediu și lung. Concret, este vorba despre o piațǎ pe care se tranzacționeazǎ în mod liber valori mobiliare, piațǎ ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor fizice sau juridice care economisesc (cumpǎrǎtorii de acțiuni și obligațiuni) și care urmǎresc plasarea profitabilǎ a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de cǎtre emitenții de acțiuni/obligațiuni, care sunt în căutare de capital în vederea finanțǎrii unor proiecte de investiții.

Desigur, piața de capital prezintǎ interes și din alte puncte de vedere, permițând preluarea controlului asupra unor societǎți prin achiziții semnificative de acțiuni sau obținerea unor câștiguri pe termen scurt prin specularea modificǎrilor de curs ale valorilor mobiliare.

La nivelul economiei, bursa îndeplinește mai multe roluri :

a). Acumularea de capital pentru întreprinderi: bursa le oferǎ companiilor posibilitatea de a acumula capitalul necesar extinderii acestora prin vânzarea de titluri financiare cǎtre publicul investitor ;

b). Mobilizarea economiilor private pentru investiții: investirea economiilor private în tilturi de valoare duce la o mai bunǎ alocare a resurselor, deoarece fondurile, care altfel ar fi fost consumate sau imobilizate în depozite bancare, sunt mobilizate și redirecționate, ele promovând astfel comerțul și industria ;

c). Redistribuirea veniturilor: oferind posibilitatea unui spectru larg de persoane de a cumpǎra diferite titluri și, în consecințǎ, de a deveni acționarii unor societǎti profitabile, bursa diminueazǎ inegalitǎțile generate de veniturile foarte mari deoarece mulți oameni au posibilitatea de a obține o parte din profiturile obținute de afaceri care au fost inființate de alte persoane ;

d). Imbunǎtǎțirea modului de conducere a companiilor: avand o multitudine de proprietari, companiile au, în general, tendința de a-și îmbunǎtǎți standardele și eficienta managerialǎ pentru a satisface cat mai bine cerințele acționarilor sǎi. Este evident faptul cǎ, în majoritatea cazurilor, companiile publice tind sǎ aibǎ un mai bun management decat cel al companiilor private ;

e). Creazǎ oportunitǎti investitionale pentru micii investitori: spre deosebire de alte activitǎți economice care necesitǎ mobilizarea unui capital mare, investiția fǎcutǎ pe piețele bursiere este posibilǎ atât marilor, cât și micilor investitori, fiecare persoanǎ achiziționand cantitatea de titluri de valoare pe care și-o permite din punct de vedere material. Așadar, bursa oferǎ o altǎ sursǎ de venituri și celor cu economii mici;

f). Guvernul poate strânge fonduri pentru dezvoltarea unor proiecte: guvernul și chiar autoritǎțile locale pot decide sǎ împrumute fonduri necesare finanțǎrii unor proiecte mari legate de infrastructurǎ, cum ar fi construcția de noi locuințe sau dezvoltarea rețelei de drumuri, prin punerea în vânzare a unor obligațiuni. Aceste obligațiuni pot fi vândute la bursǎ, unde membri ai populației le pot cumpǎra. Prin aceastǎ sursǎ alternativǎ de finanțare, guvernul sau autoritǎtile locale nu mai sunt nevoite sǎ mǎreascǎ taxele și impozitele pentru a strânge fondurile necesare dezvoltǎrii respectivelor proiecte

g). Barometru al economiei: la bursǎ, prețul acțiunilor societǎților tranzacționate crește și scade în funcție de forțele pieței, în general. Prețurile titlurilor tranzacționate tind sǎ creascǎ sau sǎ rǎmanǎ stabile atunci când societǎțile și economia în general aratǎ semne de stabilitate. În concluzie, evoluția cursurilor la bursǎ poate fi un indicator al trendului general de la nivelul economiei.

Istoricul Bursei de Valori București

Activitatea bursieră în țara noastră datează din anul 1839, prin intemeierea burselor de comerț. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de Valori București (BVB), iar peste o săptămână a aparut și cota bursei, publicată în Monitorul Oficial. De-a lungul existenței sale, activitatea bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii (răscoala din 1907, războiul balcanic 1912-1913), bursa fiind închisă apoi pe perioada primului război mondial. După redeschiderea sa, a urmat o perioada de șapte ani de creșteri spectaculoase, urmată de o perioadă tot de șapte ani de scădere accelerată. Activitatea Bursei de Efecte, Acțiuni și Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota bursei acțiunile a 93 de societăți și 77 de titluri cu venit fix (tip obligațiuni).

Bursa de Valori îndeplineste rolul preponderent pe care îl are pe piața de capital româneasca prin respectarea unor cerințe de transparență a pieței bursiere, protecția investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficiență și lichiditate corespunzătoare pentru titlurile tranzacționate. Astfel, ea ofera investitorilor garanție morală și securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidității valorilor mobiliare înscrise la cotă.

După o perioadă de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori București s-a redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociației Bursei de către 24 de societăți de valori mobiliare. După aprobarea de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a Regulamentelor și Procedurilor de funcționare și operare, Bursa de Valori București și-a început activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzacții la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusa la dispoztie de Banca Naționala a României. În cadrul primei ședințe de tranzacșionare, societățile de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei au putut negocia 905 acțiuni a 6 societăți comerciale cotate.

Conform site-ului oficial a Bursei de Valori București, rolul pe care aceasta îl îndeplineste este:

a). de a furniza o piațǎ organizatǎ pentru tranzacționarea valorilor mobiliare;

b). de a contribui la creșterea lichiditǎții valorilor mobiliare prin concentrarea în piațǎ a unui volum cât mai mare de valori mobiliare,

c). de a contribui la formarea unor prețuri care sǎ reflecte în mod corespunzǎtor relația cerere-ofertǎ;

d). de a disemina aceste prețuri cǎtre public

Indicii Bursei de Valori București

Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)

Indicele BET a fost creat, în primul rând, în scopul reflectǎrii tendinței de ansamblu a pretțurilor corespunzǎtoare celor mai lichide și active 10 societǎți tranzacționate în cadrul BVB. Aceste societǎți sunt selectate exclusiv din cadrul societǎtilor listate la Categoria I a Bursei de Valori București, aplicandu-se totodatǎ și criteriul diversificǎrii activitǎșii societǎșilor respective.

Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze adecvate pentru tranzacționarea instrumentelor derivate pe indici (index opus și contracte futures) pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru investitori.

Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistenta acordatǎ de Institutul Austriac de Studii Avansate.

Indicele BET este calculat ca o medie ponderată cu capitalizarea a prețurilor celor mai 10 lichide acțiuni cotate la Bursa de Valori București. Marimea indicelui din fiecare zi este raportată la mărimea indicelui corespunzatoare din data de referință.

În condițiile în care participarea unui simbol în index este limitatǎ la 25% din totalul capitalizǎrii simbolurilor incluse în indicele BET, factorul de ponderare al acestuia poate fi egal cu una dintre cele douǎ valori :

numǎrul de acțiuni corespunzǎtoare simbolului respectiv (în cazul în care ponderea capitalizǎrii acestuia în capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indicele BET este mai micǎ de 25%) sau un numǎr ajustat (în cazul în care ponderea capitalizǎrii simbolului depǎșește limita procentualǎ impusǎ de 25%).

Pentru a compensa orice efect artificial asupra prețului de tranzacționare datorat, spre exemplu, unor evenimente ca:

a. divizǎri (splits) sau consolidări ale acțiunilor incluse în portofoliul indicelui

b. modificarea componenței indicelui (înlocuirea unui simbol în portofoliul indicelui)

c. modificǎri survenite în capitalizarea unei societǎți ale cǎrei acțiuni sunt incluse în portofoliul indicelui, astfel încât ponderea acestui simbol sǎ depǎșeascǎ limita procentualǎ de 25% din capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indice

d. orice modificări în capitalul social al unei firme aflate în portofoliul indicelui

valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f, în ziua în care are loc schimbarea care afectează prețul. Astfel se realizează continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui. Ajustarea indicelui BET se efectueazǎ și prin modificarea factorilor de ponderare.

Criteriile pentru selecția valorilor mobiliare în portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

1. acțiunile trebuie să fie cotate la categoria I a Bursei de Valori București;

2. acțiunile trebuie sa aibă cea mai mare capitalizare bursieră; de asemenea, se urmărește ca suma capitalizărilor firmelor ale căror acțiuni sunt în portofoliul indicelui să depaseasca 60 % din capitalizarea bursiera totală;

3. acțiunile trebuiesc astfel alese încât să se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

4. acțiunile trebuie să fie cele mai lichide, acesta caracteristică fiind aproximată prin totalul valorii tranzacțiilor pe acțiunea respectivă; se urmărește ca suma valorii totale a tranzacțiilor acțiunilor din portofoliul indicelui să fie cel putin 70 % din valoarea totală tranzacționată.

Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea performanțelor societǎților a cǎror acțiuni compun portofoliul indicelui (coșul indicelui), precum și a societǎților recent listate, în vederea unor posibile actualizǎri a componenței indicelui (înlocuiri).

Indicele BET – C (BUCHAREST EXCHANGE TRADING – INDICE COMPOZIT)

Indicele compozit BET-C, lansat în mai 1998, s-a născut ca un răspuns dat necesității unei reprezentări complete a evoluției prețurilor tranzacționate la Bursa de Valori București. Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusǎ și de creșterea numǎrului de societǎți listate la BVB.

BET-C, un indice din generația a doua, folosește formula mediei prețurilor medii ale acțiunilor, ponderată cu capitalizarea bursieră. Portofoliul indicelui conține toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi după formarea prețului de piață. Continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corecție, care este insăși valoarea indicelui în ziua anterioară modificării compoziției coșului indicelui.

Deși pe baza sa nu se pot face operațiuni futures și cu opțiuni, BET-C este util pentru ca face posibilă calcularea coeficientului de corelație, prin care legăturile dintre două piețe (sau segmente) pot fi puse în evidență și a cărui mărime indică nivelul de legătură existent între piețele respective.

În cazul în care exista acțiuni care nu mai corespund criteriilor de selecție în portofoliul indicelui se procedează la o actualizare a portofoliului indicelui. Și în acest caz, factorul de corecție f este recalculat, pentru a compensa această modificare. Astfel se respectă cerința ca indicele sa reflecte zilnic schimbarile prețurilor acțiunilor fața de prețurile acelorași acțiuni, la un moment de referință.

Toate modificarile în portofoliul indicelui se fac periodic și se decid de către Comitetul Indicelui, care analizeaza și decide trimestrial actualizarea acestora.

Indicele BET-FI (BUCHAREST EXCHANGE TRADING – INDICE SECTORIAL PENTRU FONDURI DE INVESTIȚII)

Acest indice este primul indice sectorial lansat de BVB la 1 Noiembrie 2000. BET-FI reflectǎ tendința de ansamblu a prețurilor fondurilor de investiții tranzactționate în cadrul Bursei de Valori București.

Metoda de calcul este identicǎ cu cea aplicatǎ pentru indicii BET si BET-C. Factorul de ponderare pentru un simbol inclus în indicele BET-FI este numǎrul de acțiuni al simbolului respectiv.

Singura regulǎ privind includerea unui fond de investiții în indicele BET-FI este ca acesta sǎ fie listat la BVB.

Metodele de ajustare a acestui indice sunt modificarea factorilor de ponderare și modificarea valorii indicelui prin aplicarea unui factor de corecție (regulǎ similarǎ cu cea utilizatǎ pentru indicii BET si BET-C). Principalele evenimente care determinǎ ajustarea indicelui sunt urmǎtoarele :

a). divizǎri (splits) sau consolidǎri ale acțiunilor incluse în coșul indicelui ;

b). adǎugarea sau stergerea unui simbol în/din coșul indicelui ca urmare a listǎrii, respectiv delistǎrii;

c). modificǎri de capital pentru o societate ale cǎrei acțiuni sunt incluse în coșul indicelui.

B. Impactul investitorilor instituționali asupra pieței de capital din România

Se spune că investițiile străine fie ele directe sau indirecte sunt și vor fi motorul creșterii economice în România. În prezenta lucrare ne vom referi în principal la investițiile pe piața de capital, investiții ce au generat la diverse momente în timp mișcări mai mult sau mai puțin spectaculoase în piață.

Din 1989 și până astăzi România, în încercarea de a scăpa de găurile negre ale economiei, a trecut de la cunoscutul slogan “nu ne vindem țara” la “privatizare pentru un euro”. În ultimii 15 ani țara noastră a atras peste 11,930,314,5 mii euro conform datelor existente la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Concret, străinii au cumpărat 105.767 societăți românești, dar din păcate nici o instituție românească nu poate spune cu exactitate adevarata valoare investită de nerezidenți în economia românească în afara capitalului social. Datele statistice arată preferința investitorilor pentru comerțul cu ridicata (32%), industrie (18,2%), servicii profesionale (17,4), comerț cu amănuntul (15,0), turism (5,2%), agricultura (4,3%), construcții (4,3%) și transporturi (3,4%).

O evoluție a intrărilor și a ieșirilor de capital din și în România, și volumul cumpărărilor și vânzărilor realizate de nerezidenți este prezentată în următoarele două grafice:

Se poate vedea că totalul cumpărărilor nerezidenților este la un nivel relative redus și se află în scădere, reprezentând doar 29% din totalul cumpărărilor la Bursa de Valori București, față de 34% în 2004 și 38% în 2003. Totuși, trebuie avut în vedere că interesul pentru piața de capital românească în anii 2003 și 2004 a fost puțin mai redus față de 2005, valoarea cumpărărilor înregistrate cu titlurile societăților listate la Bursa de Valori București pe anul 2004 reprezentând 55.66% din totalul valorilor cumpărărilor înregistrate pâna acum în 2005.

Nerezidenții sunt în general investitori de portofoliu, volumul vânzărilor acestora fiind în mod constant mai redus decât volumul cumpărărilor. Valoarea încasată de nerezidenți din vânzări cuprinde până acum 24,25% din totalul vîânzărilor pe 2005, 20,84% din totalul vânzărilor pe 2004 și 29,33% din totalul vânzărilor pe 2003.

În anul 2004 interesul investitorilor străini pentru piața de capital românească s-a menținut la un nivel constant, diferența dintre intrările și ieșirile de capital rămânând la aceeași valoare față de anul 2003.

Totalul sumelor intrate pe piața de capital de la nerezidenți în intervalul 2000 – iulie 2005 în conturile Socităților de Servicii de Investiții Financiare este de 2.782,6 mil RON (827,9 mil euro), retrase din conturile S.S.I.F. – urilor (totalul sumelor ieșite din piața de capital) este de aproape 1.844,4 mil. RON (521 mil euro).

Creșterea în volum a diferenței dintre intrări și ieșiri în anul 2004 față de anul 2003 este aproximativ 40 mil RON, o creștere cu aproape 18%. Diferența dintre intrările și ieșirile de fonduri în 2004 au fost de aproximativ 267,553 RON (valori numai pentru nerezidenți).

Volumul cumpărărilor și cel al vânzărilor, în anul 2004, evidențiate pe țări ale căror rezidenți derulează tranzacții pe piața de capital a României se prezintă sintetic în tabelele de mai jos.

Se remarcă 10 țări ale căror rezidenți au investit în piața de capital din România, din care de departe rezidenții SUA au avut cea mai mare participare 2,682 mld. RON, adică aproximativ 26% din total.

La nivelul vânzărilor se remarcă rezidenții din Cipru care au vândut în valoare de 355.87 mil RON ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din totalul vânzărilor în anul 2004. Datele pot fi văzute în tabelul de mai jos:

Pentru o imagine mai fidelă a asupra cumpărărilor și vânzărilor realizate în 2004 vom prezenta în graficele următoare structura acestora:

Începutul anului 2005 a fost destul de bun în ceea ce privește volumul tranzacționat de nerezidenți pe piața de capital din românească, o valoare maximă fiind înregistrată în luna februarie, când totalul cumpărărilor însuma 353,487,632 RON iar totalul vânzărilor 315,934,400 RON, din care 83,25% din cumpărări si 80,66% din vânzări făcute prin sistemul Buresi de Valori București. Urmează o perioadă de acalmie atât a investitorilor autohtoni cât și a celor străini, un minim al valorii tranzacționate de cei din urmă atingându-se în luna iulie (111.8 mil RON cumărări, 33.8 mil RON vânzări). Odată cu modificarea pragului de deținere la SIF-uri de la începutul lunii iulie se observă o sporire a investițiilor străine prin sistemul BVB acestea ajungând în luna august la o valoare apropiată de 375,617,483 RON.

În ceea ce privește intrările și ieșirile de capital străin, sumele aduse în România de nerezidenți pe piața de capital în luna iulie au devansat pentru a treia lună consecutiv ieșirile și au totalizat 84.5 mil. RON, excedentul fiind valabil și pe ansamblul primelor șapte luni, așa cum reiese din datele furnizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Potrivit CNVM, sumele ieșite din piața bursieră au ajuns la 20.9 milioane de lei în lunile iulie, cu 63.5 milioane de lei sub nivelul intrărilor.

Interesantă este și structura volumului total al vânzărilor și cumpărărilor pe piața de capital din România. Astfel, ponderea la cumpărare a nerezidenților în totalul pe anul 2006 a fost de 28.98% iar cea din totalul vânzărilor de 24.25%. În luna ianuarie 2005 piața de capital românească a prezentat cel mai mare interes din partea investitorilor străini, ponderea cumpărărilor în total fiind de 34.74% iar din punct de vedere al ponderii vânzărilor nerezidenților luna mai prezontă un nivel maxim (31.46%).

Interesant de amintit ar mai fi și cele mai mari companii străine care au investit în România cumpărând pachete semnificative din societățile listate. Pe primul loc în topul investitorilor străini pe piața de capital românească este OMV Aktiengesellshaft, societate austriacă, care a achiziționat 51% din totalul acțiunilor Petrom SA, prin achiziționarea a 33.34% din totalul capitalului social și prin aportsuplimentar de capital până la participația de 51%. În top urmează The Rompetrol Group N.V., din Olanda, cu dețineri de 51.74% din Rompetrol Rafinărie Constanța, una din cele mai lichide acțiuni cotate la Bursa de Valori București.

CONCLUZII

Investitorii instituționali au adus o contribuție deosebită asupra pieței de capital din România, aceștia fiind probabil motorul evoluției spectaculoase atât a Buresei de Valori București cât și Rasdaq, indecele acestora depășind recoduri în fiecare an.

Este de remarcat faptul că, dacă acum câțiva ani în urmă, lichiditatea burieră era extrem de redusă (3-4 sute de mii de euro per zi), în prezent lichiditatea a crescut, ajungând chiar la 20-30 milioane euro per zi, prin prezența unor investitori atât internaționali cât și naționali cât mai activi și cu fonduri din ce în ce mai consistente.

Tocmai prezența investitorilor instituționali, a contribuit la creșterea unei culturi bursiere, la obținerea unor randamente de peste 100% per an, capitalizarea Buresei de Valori București depășind recent valoarea de 20 miliarde euro și nevoia listării unor noi companii.

BIBLIOGRAFIE

1). Popa Ioan – „Bursa” (vol 1 si 2) , Colectia Bursa, Editura Adevarul, Bucuresti
1994;

2). „Dicționar de economie”, Niță Dobrotă, Editura Economică, 1999;

3). www.investorword.com;

4). www.kmarket.ro;

5). www.finațare.ro;

6). www.investorguide.com

BIBLIOGRAFIE

1). Popa Ioan – „Bursa” (vol 1 si 2) , Colectia Bursa, Editura Adevarul, Bucuresti
1994;

2). „Dicționar de economie”, Niță Dobrotă, Editura Economică, 1999;

3). www.investorword.com;

4). www.kmarket.ro;

5). www.finațare.ro;

6). www.investorguide.com