Impactul Globalizarii Si Turismului Asupra Mediului Inconjurator Studiu de Caz Australia

Impactul globalizarii si turismului asupra mediului inconjurator

Studiu de caz Australia

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. GLOBALIZARE – TRASATURI SI CARACTERISTICI

Scurt istoric/ definitii

Impactul economic al globalizarii

Câteva caracteristici definitorii ale globalizării în turism

Pro/ contra globalizare in industria turismului

CAPITOLUL II . CALITATEA MEDIULUI INCONJURATOR SI GLOBALIZARE

2.1. Calitatea mediului inconjurator si rolul ei in turism

2.2. Globalizare si impactul asupra mediului inconjurator

2.3. Programe/initiative globale de protectie a mediului

2.4. Globalizare, turism, mediul inconjurator

CAPITOLUL III.

3.1. Stadiul dezvoltarii turismului in Australia

3.2. Calitatea mediului inconjurator in Australia

3.3. Ecoturism si turism durabil in parcurile nationale Australiene

3.3. Globalizarea industriei turismului

CAPITOLUL IV.

4.1. Programe si strategii de dezvoltare durabila

4.2. Organizatii in domeniul turismului durabil si programe de certificare

4.3. Propuneri de dezvoltare a turismului australian in contextul globalizarii

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Am ales ca temă de dezbatere în această lucrare globalizarea si implicatiile acesteia asupra mediului inconjurator deoarece acest fenomen este din ce in ce mai prezent peste tot in lume. Ca si studiu de caz am ales o țară dezvoltată din punct de vedere turistic, care se pretează la studierea acestui fenomen de globalizare . Această țară este Australia, este o țară care are multe de oferit turiștilor, și mie personal îmi plac enorm atât peisajele de vis cât și calitatea serviciilor și multiplele forme de agrement. Este o tara extrem de vizitata de turisti, cunoscuta la nivel international si de aceea mi s-a părut cea mai potrivita pentru a studia efectele globalizarii si implicatiile acesteia si asupra meidului inconjurator.

În ultimii ani turismul s-a tot dezvoltat devenind în prezent una dintre cele mai importante ramuri ale țărilor ce au o economie dezvoltată. Acest lucru se datorează mai multor factori care influențează acest domeniu în mod direct precum: creșterea timpului liber, creșterea veniturilor, dorința de cunoaștere, faptul că turiștii sunt din ce în ce mai pretențioși, își doresc anumite servicii și sunt destul de sensibili la modificările ce afectează această activitate.

Pornind de la aceste premise în proiectul de față se propune o analiză a efectelor pe care le presupune dezvoltarea tot mai intensa a globalizarii si implicit efectele asupra mediului inconjurator care pot fi fatale pentru resursele turistice de care dispune Australia deoarece o tara supraaglomerata va afecta intotdeauna buna desfasurare a unui mediu sanatos.

În primul capitol se va realiza o scurtă prezentare a termenului de globalizare, cum a luat nastere acesta, ce presupune mai exact efectul de globalizare, se va incerca gasirea de argumente pro/contra globalizare si de asemenea se va evidentia impactul economic al acesteia.

În al doilea capitol se va studia calitatea mediului inconjurator si se va incerca sa se gaseasca programe si initiative globale de protectie al mediului inconjurator deoarece se primesc din ce in ce mai multe semnale de degradare al acestuia. Si nu in ultimul rand se va observa legatura dintre globalizare, turism si mediul inconjurator, care este una foarte stransa.

Fenomenul de globalizare si implicatiile acestuia asupra turismului din Australia va fi pe larg dezbătut în capitolele 3 si 4 care vor cuprinde subcapitole în care sunt prezentate strategiile de protectie a mediului inconjurator, cum a afectat globalizarea turismul din ultimii ani din aceasta tara, iar în urma informaților și analizelor realizate se propun căi de dezvoltare a turismului din perspectiva globalizarii de către realizatorul proiectului.

Se dorește ca în urma acestei lucrări să se creeze o imagine de ansamblu a Australiei precum și să se cunoască în profunzime nivelul de dezvoltare a turismului, factorii care influențează în mod pozitiv și negativ acest fenomen al globalizarii și bineînțeles, ce se poate face pentru că turismul să devină o parte importantă în creșterea economică a țării analizate.

Scopul final al lucrării îl reprezintă cunoașterea. Dorința de cunoaștere este, poate printre cei mai importanți factori psiho-sociali care influențează turismul și de aceea se dorește ca după citirea acestei lucrări să se cunoască mai bine elementele specifice turismului și nu în ultimul rând să apară dorința de a merge să viziteze zonele prezentate, de a cunoaște cultura locurilor, oamenii. Turismul înseamnă cunoaștere și cunoașterea ne dă o siguranță, ne face să ne simțim bine, ne ajută să ne dezvoltăm ca indivizi.

CAPITOLUL I. GLOBALIZARE – TRASATURI SI CARACTERISTICI

În acest capitol ne propunem să cunoaștem mai bine termenul de globalizare, precum și să aflăm câteva aspecte legate de influenta acestuia asupra turismului, aspecte pro/ contra globalizare.

Scurt istoric/ definitii

Omenirea este confruntată cu mari probleme de interes mondial ca agricultura și alimentația, subdezvoltarea, energia, circulația mărfurilor, protejarea mediului,securitatea și pacea, terorismul, criminalitatea transfrontalieră etc. a căror rezolvare presupune nu numai o mobilizare a opiniei publice ci și acțiuni concentrate din partea națiunilor. În procesul de interdependență între națiuni s-au utilizat de-a lungul timpului o serie de noțiuni (termene) ca:

internațional (între națiuni), multinațional (mai multe națiuni), transnațional (dincolo de granițele naționale), global (întreaga lume), mondial (participă – antrenează, interesează – întreaga lume sau majoritatea țărilor).

După Micul Dicționar Enciclopedic (1986), termenul „global ” înseamnă „în întregime” sau „total”, de aici derivând și noțiunile „globalism” și „globalizare”. „Globalism” reprezintă „noua dimensiune a politicii internaționale în epoca contemporană, când ea devine cu adevărat mondială, se manifestă pe mai multe planuri: tehnologic, economic, militar și politic”. În Dicționarul american, în limba engleză americană (Rotaru, 2004),prin termenul „globalism” se înțelege „atitudinea sau politica de a pune interesele întregii lumi înaintea celor individuale ale națiunilor”, iar „a globaliza” înseamnă „a extinde ceva în alte părți sau pe tot globul; a face ceva răspândit pe tot globul”. Specialiștii fac distincția între „ globalizare” ca proces de expansiune a comerțului și investițiilor și „globalitate” care este o stare sau o condiție, o realitate dincolo de globalizare (Bari, 2004).

Globalizarea este un termen intrebuintat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul ca evenimentele care au loc intr-o parte a globului au repercusiuni din ce in ce mai ample asupra societatilor si problemelor din alte parti ale globului. Este cel mai utilizat termen și un concept mult vehiculat în economie, politică și în plan social, deoarece cea mai mare parte a vieții sociale este „determinată de procesele globale, în care culturile, economiile și granițele naționaleau început să dispară”.

In prezent sunt conturate trei mari căi de abordare care fac lumină în încrengătura de idei și teorii care abundă în prezent: viziunea hiperglobalistă, tradiționalistă și cea transformaționalistă.

Abordarea hiperglobalistă tratează globalizarea ca pe o reprezentare a unei lumi de tip „Mc World”, în care societatea globală devine expresia unei singure mari piețe modelată pe tiparul civilizației americane, în care rolul statului se diminuează conform actualei politici neo-liberale a globalizării care urmărește piața liberă. Abordarea hiperglobalistă consideră că umanitatea străbate un drum al evoluției, iar globalizarea reprezintă următoarea oprire, fiind văzută ca o nouă epocă în istoria omenirii.

Abordarea tradiționalistă. Adepții acestei abordări acuză hiperglobaliștii de elaborarea teoriilor globalizării bazate pe mituri, declamând că dezbaterile pe această temă seamănă mai mult cu o isterie generală pe baze departe de realitate. Abordarea tradiționalistă evidențiază faptul că activitatea economică nu cunoaște un proces de globalizare, ci mai degrabă de regionalizare. Chiar și corporațiile transnaționale, care pentru hiperglobaliști reprezintă agenții principali ai globalizării, totuși, acestea își desfășoară 2/3 din activitate în propria regiune sau țară, demonstrând ideile de “regionalizare” și “localizare”.

În concepția transformaționaliștilor, globalizarea este responsabilă pentru transformările adânci din toate sferele activităților umane. Ei au convingerea că aceste schimbări ale aspectelor economice, sociale și politice ale lumii, fac ca viața de astăzi să fie mult mai complexă decât a fost vreodată. Trăim într-o lume aflată în interdependență și într-un proces amplu de interconectare, o lume în care deciziile noastre pot afecta indivizi și comunități din alte părți ale globului.

Tot în cadrul acestei abordări s-a lansat termenul de “glocalizare”.

Din punctul de vedere al analizei geografice, lumea este astăzi mult diferită față de trecut, iar caracteristicile principale sunt:

– orașe mai mari (urbanizarea este o tendință generată de globalizare); “între 1985 și 2005, orașele din țările emergente au cunoscut o creștere de peste 8,5 milioane anual; diferența este că astăzi, orașele cele mai mari ale lumii devin din ce în ce mai mari. Mărimea medie a celor mai mari 100 de orașe ale lumii a crescut de 10 ori față de anul 1900”.

– piețele comerciale sunt mult mai ample datorită tehnologiei avansate în comunicații și transporturi. “Comerțul mondial ca procent din producție este astăzi mai mare de 25%, reprezentând aproape de 5 ori mai mult ca în 1900”.

– producția de bunuri și servicii este extrem de concentrată din punct de vedere geografic, “90% din PIB-ul mondial provine de pe numai 16% din suprafața totală a continentelor; China, Japonia și Statele Unite produc aproximativ jumătate din PIB-ul mondial, în timp ce 15 din cele mai mari economii produc aproximativ 80%”

– în schimb, deși se vorbește atât de mult despre așa numitul “global village” (satul global), lumea este mai fragmentată ca oricând. În timp ce piețele se unesc devenind mai ample, lumea însă cunoaște o divizare politică fără precedent, pe măsură ce țările foste colonii din Asia și Africa, apoi cele din fosta U.R.S.S. și cele din fosta Yugoslavie și-au căpătat independența.

1.2. Impactul economic al globalizarii

Globalizarea în aspectul ei economic „se referă la integrarea crescândă a economiilor în lume, mai ales prin comerț și fluxuri financiare. Uneori termenul se referă și la mișcarea oamenilor (forța de muncă) și cunoștințelor (tehnologiilor) peste granițele internaționale” (Fondul Monetar Internațional, Raport 2000). Alți autori consideră că globalizarea este „integrarea internațională a bunurilor, tehnologiilor, muncii și capitalurilor” sau, mai general spus „integrarea sistemelor naționale cu piețele internaționale”.

George Soros (2002), citat de Rotaru (2004), privește „economia globală ca pe un sistem capitalist global – capitalism triadic internațional” cu trei actori: corporațiile transnaționale, organismele internaționale și lobby-ul care se desfășoară pe piața globală, ca piață principală. Cu alte cuvinte, globalizarea este mijlocul prin care firmele transnaționale industriale și financiare controlează piața și resursele disponibile în scopul obținerii profitului.

După Nicula (2000) „globalizarea, în speță, reflectă extinderea pieței bunurilor și serviciilor, a pieții monetar-financiare și a muncii dincolo de granițele țării”. Prin globalizare se accentuează procesul interdependenței între economii pe plan mondial prin dezvoltarea susținută a schimburilor de mărfuri și servicii și prin dezvoltarea fluxurilor de investiții de capital străin. Aceste concepte și definiții exprimă mai mult latura economică a fenomenului de globalizare.

O definiție mult utilizată în evaluarea acestui concept arată că „ globpiețele internaționale”.

George Soros (2002), citat de Rotaru (2004), privește „economia globală ca pe un sistem capitalist global – capitalism triadic internațional” cu trei actori: corporațiile transnaționale, organismele internaționale și lobby-ul care se desfășoară pe piața globală, ca piață principală. Cu alte cuvinte, globalizarea este mijlocul prin care firmele transnaționale industriale și financiare controlează piața și resursele disponibile în scopul obținerii profitului.

După Nicula (2000) „globalizarea, în speță, reflectă extinderea pieței bunurilor și serviciilor, a pieții monetar-financiare și a muncii dincolo de granițele țării”. Prin globalizare se accentuează procesul interdependenței între economii pe plan mondial prin dezvoltarea susținută a schimburilor de mărfuri și servicii și prin dezvoltarea fluxurilor de investiții de capital străin. Aceste concepte și definiții exprimă mai mult latura economică a fenomenului de globalizare.

O definiție mult utilizată în evaluarea acestui concept arată că „ globalizarea” reprezintă procesul prin care distanța geografică devine un factor tot mai puțin important în stabilirea și dezvoltarea relațiilor transfrontaliere de natură economică, politică și social-culturală. Rețelele de relații și dependențele dobândesc un potențial tot mai mare de a deveni internaționale și mondiale” (Bari, 2001). Prin această definiție trebuie să înțelegem că noile tehnologii ale informației, noile strategii economice și politice atât pe plan național cât și internațional, reduc importanța distanțelor geografice (care nu dispar) în schimburile de mărfuri, de tehnologii, decapital, mișcarea oamenilor și a forței de muncă (tratatul Schengen) și conduc la stabilirea și dezvoltarea relațiilor transfrontaliere de natură economică, politică, socio-culturale, adică la procesul de globalizare. Dar, acest proces de globalizare poate fi frânat de o politică orientată spre conservatorism și izolare, regimuri politice dictatoriale, regionalizări defensive care fragmentează economia mondială etc.

Globalizarea oferă oportunități extinse pentru o dezvoltare reală la nivelul global, dar se manifestă inegal pe regiuni, un progres mare în țările deschise spre integrare globală (cele puternic dezvoltate și cele din Asia de Est) și un trend descrescător pentru țările orientate spre o economie închisă (multe țări din Africa și America Latină).

Factorii determinanti in procesul de globalizare sunt:

Tehnologia de informare și comunicare – dezvoltarea tehnologică spectaculoasă în sfera informaticii și telecomunicațiilor din ultimile decenii au contribuit hotărâtor prin acea „revoluție a informațiilor” la globalizarea vieții economice și sociale internaționale

Ideologia neoliberală – bazată pe democrație și economia de piață, a societății de consum, înseamnă liberalizarea piețelor, descentralizarea economiilor și privatizarea companiilor de stat

Politica – față de procesul de globalizare este un factor determinant

Globalizarea poate provoca și unele dezechilibre în interiorul unor țări: șomaj, standard de viață, sociale, ecologice etc., care pot avea efecte în schimbarea atitudinilor și deficiențe administrative. În concluzie, citându-l pe prof. D. Dăianu (România și Uniunea Europeană,2002), (citat de Rotaru, 2004) – „Globalizarea” este esența fenomenului din zilele noastre: tehnologii ale informației … comprimarea distanțelor prin noi tehnologii, interconectarea și creșterea dependențelor reciproce; integrarea piețelor financiare și comerciale; internaționalizarea (globalizarea) crescândă a producției (prin intermediul firmelor cu activitate globală); apariția unor probleme „planetare” care necesită abordări globale; răspândirea de comportamente și clișee … ce nu cunosc frontiere și emoții; dezvoltarea de identități transnaționale etc. Între probleme „planetare” autorul amintește: protecția mediului înconjurător, efectul de seră, protejarea surselor de apă potabilă, migrația masivă ilegală determinată de sărăcie, conflicte inter-etnice.

1.3. Câteva caracteristici definitorii ale globalizării în turism

Globalizarea de azi a cunoscut o nouă dimensiune în urma schimbărilor rapide din ultimii 25 de ani.

„Globalizarea este procesul de funcționalizare a economiei globale care, în cadrul societății globale, devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru soluționarea problemelor globale” (Dinu, 2003, p. 356), iar în industria turismului este evidentă în majoritatea aspectelor activităților turistice. Companiile internaționale de turism și ospitalitate au profitat de numeroși factori pentru a-și extinde operațiunile globale. Globalizarea a impus o presiune competitivă prin facilitarea intrării mai multor stakeholderi pe piață, iar ca rezultat companiile trebuie să „lupte” într-un mediu mult mai complex.

„Globalizarea este rezultatul, pe de o parte, al nevoii constante a economiei capitaliste de a crește și a se extinde, iar pe de altă parte al dezvoltării intensive și abundenței noilor tehnologii; în același timp, turismul este unul dintre cei mai importanți benficiari ai acestui fenomen, dar și un factor major care contribuie la procesul de globalizare.”.

Globalizarea, prin tiparul său de interacțiune economică, socială, culturală și politică, a permis turismului să se dezvolte la nivel global, în același timp, turismul constituind și premisă a globalizării în numeroase domenii de activitate și industrii conexe: transporturi, telecomunicații, sisteme financiare. Acest considerent a determinat specialiștii să considere că turismul are o accepțiune bivalentă, fiind un fenomen global, dar și un catalizator al globalizării.

In turism, globalizarea afecteaza cererea si oferta in multe feluri. In timp ce globalizarea turismului si a ospitalitatiiva crea locuri de munca si va relansa investitiile pe marile piete turistice ale lumii, tarile cu economii in curs de dezvoltare se confrunta cu perspectivele unor schimbari spectaculoase si a unor cheltuieli majore pentru achizitionarea licentelor, a drepturilor de distributie, a contractelor de management etc.

La baza extinderii globalizarii in industria turismului au stat in cea mai mare parte urmatoarele premise:

Liberalizarea transporturilor, a produselor si serviciilor

Disparitia granitelor si facilitarea formalitatilor de trecere a granitelor

Dezvoltarea serctorului ITC

Cresterea veniturilor populatiei

Schimbari in comportamentul turistilor si a motivatiilor de calatorie.

Tabel nr 1.1 Caracteristicile globalizarii in turism( Feige 1998,111)

Companiile multinaționale din turism, dovedesc că globalizarea cuprinde și turismul, constituit în principal din firme de dimensiuni mici și medii, cu profiluri diferite, în spatele cărora s-au ridicat firme gigant, care au preluat pârghiile de dezvoltare ale acestui sector.

Dacă față de alte domenii de activitate turismul se dovedește un sector atipic din punct de vedere al particularităților funcționării sale, la capitolul globalizare, turismul urmărește un tipar standard.

Strategiile și politicile specifice globalizării sunt aceleași: fuzionare, achiziționare, integrare fie pe verticală, fie pe orizontală, expansiune rapidă la nivel global și deținerea controlului asupra produselor și prețurilor, asupra furnizorilor și ofertanților. Țelul este de a exploata oportunitățile oferite de destinațiile atractive din punct de vedere turistic și nu de a acționa nobil, în sensul de a contribui la creșterea economică și a standardelor de viață ale membrilor comunității. Companiile multinaționale văd globul ca pe mediul lor de acțiune, stabilind strategii ample pentru o prezență globală. Singurul impediment al extinderii globale este reprezentat de dificultatea de a integra produsele turistice standardizate în cadrul unor noi economii, culturi, legislații ce diferă de la țară la țară, în condițiile în care activitățile sunt coordonate de la un centru decizional aflat în altă parte a globului.

Tehnologiile emergente au făcut posibile un control și sisteme operaționale mult mai omogene, cât și o coordonare mai bună a sucursalelor, fără a se mai ține cont de localizarea geografică sau de distanță. Schimbările în mediul politic și legislativ au facilitat libertatea schimburilor comerciale și, mai specific, în dereglementarea transporturilor în turism, cât și a sistemelor de dezvoltare și a investițiilor internaționale, mult mai flexibile și adaptabile. O gamă largă de forme și aranjamente este urmărită, de la dreptul direct de proprietate, parteneriate cu autoritățile locale, guverne până la franciză și consorții de marketing. Mobilitatea forței de muncă, de asemenea, a permis oamenilor să călătorească în diferite țări pentru a gestiona proprietăți și sisteme. Poate cel mai important, emergenta multiculturalizare a angajaților investitorilor, generată de educație, formare, rapoarte mass-media, cât și o vastă experiență de călătorie, dezvoltă un nou tip de întreprinderi globale care oferă produsele lor la un standard de calitate, indiferent de localizare.

Un rol important in globalizarea turismului l-a reprezentat si permeabilitatea granitelor. Fara o trecere rapida a granitelor, fara un timp scurt alocat formalitatilor, inclusiv vamuirii ar fi fost mult ingreunata calatoria milioanelor de turisti intre tari. In aceste conditii au putut fi deosebite doua situatii : pe masura ce pentru turistii din tarile bogate formalitatile devin tot mai simple, tinzand chiar spre anulare, pentru cetatenii tarilor sarace s-a pus in miscare si se perfectioneaza continuu un sistem de stopare a trecerii granitelor pentru tinerea sub control a migratiei. Aici nu se face referire doar la vizele obligatorii, ci la intreg ansamblu de control si repatriere a celor ce incearca sa calatoreasca ilegal. In mode vident, aceasta este o masura aplicata mai ales populatiei din tarile sarace.

Ca urmare a emergentei globalizării noi instrumente sunt necesare pentru a gestiona procese, multietnicitatea și cultura și pentru a sprijini angajații și întreprinderile în vederea satisfacerii tuturor stakeholderilor. În planificarea și managementul destinațiilor turistice și a companiilor de profil trebuie să se țină cont de o serie întreagă de schimbări în societate și în economia mondială. Conform teoriei economice, globalizarea este văzută ca un proces care evoluează gradual. Modelele etapiale pot fi folosite pentru a ilustra scopul și implicarea în tranzacțiile internaționale.

Influenta globalizarii asupra turismului

Influentele globalizarii asupra turismului sunt la nivel:

Cultural:

Crearea unei societati globale

Globalizare culturala

Turist global- comportament uniform

Schimbari cultural

Nevoia de pastrare a identitatii locale

Ecologic:

Degradarea mediului

Accentuarea schimbarilor climatic cu efecte asupra unor destinatii sau medii sensitive

Incalzire globala cu effect asupra unor sectoare ale turismului si asupra unor destinatii

Economic:

Integrarea pe verticala si orizontala a strategiilor la nivelul intreprinderilor din turism

Investitii straine in hoteluri si atractii turistice

Aparitita jucatorilor la nivel global si crearea aliantelor strategice (trasnsporturi aeriene, hoteluri, tour-operatori)

Management turistic global

Competitie mai ridicata, la nivel global a destinatiilor turistice

Politic:

A crescut importanta organizatiilor turistice internaitonale

A crescut necesitatea crearii unui sistem global de coordonare si regularizare a circulatiei pasagerilor

Accent puternic pe conceptual de durabilitate

Tehnologic:

Crearea unui system global de rezervari

Crearea unei retele de distributie globala

Dezvoltarea comunitatiilor mobile

Strandardizarea tehnologiilor in sistemele de transport

Comportamentul turistilor:

Orientare globala

Dependent de tehnologia informational

Accent puternic pe “auto-servire” si folosirea sistemelor de rezerva personala

Cresterea cererii pentru experiente noi

Aparitia unor noi motivatii de calatorie

Reducerea cheltuielilor per calatorie

Calatorii individuale, concepute personal de turisti

Orientare spre calatoria cu masina/autocarul.trenul in loc de calatoria cu avionul

Cazarea in alte tipuri de structure decat hoteluri

Vizitarea prietenilor si a membrielor familiei

Anne-Mette Hjalager (2007, pp. 437-457) construiește un model descriptiv în patru etape al globalizării industriei turismului, cu scopul de a face înțeleasă complexitatea dinamicii interacțiunilor care au loc dincolo de frontiere. Nivelul de analiză este reprezentat de comunitățile turistice și de stakeholderii acestora: companii turistice, comunități, autorități naționale și locale ș.a. În consecință, procesul de globalizare este văzut ca rezultat atât al deciziilor singulare luate de companiile de profil, cât și al decizilor politice naționale și locale. Prima etapă cuprinde încercările sistemului turistic național de a accesa noi piețe. Scopul „misionarilor” turistici este de a atrage clienții către firmele, destinațiile sau țările în care produsul turistic va fi vândut sau consumat. Forța comunicării emerge dincolo de campaniile promoționale de pe piețele internaționale destinate consumatorilor, fiind un liant puternic între

asociațiile turistice și alte organizații colaboratoare. Comunicarea face posibilă depășirea barierelor existente în multe țări în care unele organizații turistice sunt reticente la schimbări radicale.

A doua etapă descrie integrarea și încorporarea afacerilor turistice dincolo de frontierele naționale. Investițiile dincolo de granițele propriei țări reprezintă un subiect tratat pe larg în literatura globalizării. În turism, reproducerea și expansiunea externă a conceptelor de afaceri de succes recunoscute de majoritatea consumatorilor reprezintă o forță majoră puternică pentru globalizare. Transferul de capital și concepte este pregnant în această industrie, iar părerile pro și contra referitoare la hegemonia culturală și economică sunt dezbătute într-o mare măsură, preponderent când transferul se face către țările în curs de dezvoltare. Sunt elaborate două metodele de integrare globală, mai întâi integrarea afacerilor prin investiții, fuziuni și achiziții, iar apoi comerțul global al conceptelor prin francize și licențe.

Cea de-a treia etapă face referire la fragmentarea și relocarea spațială a proceselor de producție. În ultimii ani s-a remarcat un accent mai mare pe crearea de profitabilitate printr-o fragmentare extinsă și optimizarea întregului lanț valoric. În timp ce o mare parte din resurse sunt exclusiv locale sau naționale, accesibilitatea piețelor internaționale afectează din ce în ce mai mult compoziția produsului turistic local și procesul de producție. În acest serviciu cu un grad ridicat de absorbție a muncii, aprovizionarea cu resurse umane și imateriale este de importanță majoră.

În cele din urmă, în cea de-a patra etapă, este pusă sub semnul întrebării identitatea industriei și apar noi tipuri de piețe și concepte de business care vor excede definițiile anterioare ale turismului. Numeroase organizații și mulți cercetători sunt implicați în încercarea de a defini și a desluși logic turismul în categorii statistice și economice tradiționale. Deși modelul sugerează o progresie logică spre faza finală cea mai complexă, în practică, acestea se suprapun.

Dimensiunile turismului din accepțiunea globalizării

Dimensiunea economică urmărește proiectarea consecințelor pozitive ale dezvoltării turismului și rolului său în atenuarea sărăciei din regiunile defavorizate ale globului, atragerea investițiilor străine, creșterea economică, ridicarea nivelului de trai.

Caracteristicile globalizării punctează câteva elemente centrale precum:

crearea alianțelor strategice și apariția jucătorilor globali (companii aeriene, hoteliere,

touroperatori),

dezvoltarea piețelor turistice globale, integrarea pe orizontală și verticală a companiilor din turism și crearea unui mediu competițional puternic între destinațiile turistice din întreaga lume,

giganții din turism devin în același timp exploatatorii resurselor locale și cei care restricționează inițiativele locale și limitează beneficiile economice ce pot fi obținute.

Dimensiunea tehnologică este cea care a generat dezvoltarea turismului internațional prin crearea cadrului optim pentru călătorii datorat inovațiilor din industria transportului aerian, revoluției Internetului ce a permis implementarea sistemelor de rezervări globale și a mijloacelor moderne de comunicație.

Ex. – Companii precum Worldspan, Amadeus, Galileo, Sabre oferă tehnologii de management în timp real pentru prețurile serviciilor turistice, dar și alte inovații de ultim moment care permit furnizorilor, agențiilor și clienților să-și reducă din costuri și să-și sporească productivitatea prin accesul rapid al informațiilor și tranzacțiilor în orice colț din lume.

Sectorul de turism on-line din SUA, Europa și Asia Pacific se află în stadii diferite de dezvoltare, piața americană constituindu-se în cea mai matură pe acest segment –SUA este lider în turismul on-line, în principal din cauza ratei de acces la Internet mai ridicată, estimată la 70%.

Europa, deși aproape la jumătate față de volumul celei din Statele Unite, cunoaște o tendință accelerată de creștere în special în estul continentului; în partea de vest a Europei, piața din țări precum Franța, Marea Britanie și Germania s-a apropiat de maturitate.

Asia Pacific reprezintă regiunea cu cel mai mare potențial de dezvoltare pe acest segment.

Din punct de vedere al dimensiunii sociale, turismul are o influență semnificativă asupra societăților – gazdă. Membrii acestora au oportunitatea de a interacționa cu vizitatori din alte culturi, fară a fi nevoiți să călătorească pentru aceasta, în timp ce turiștii au la rândul lor ocazia de a experimenta stiluri de viață diferite.

Potențialele efecte pozitive ale turismului, atât asupra turiștilor, cât și asupra membrilor comunităților vizitate de aceștia se referă la:

apropierea dintre membrii diverselor culturi;

facilitarea cunoașterii reciproce;

eliminarea percepțiilor negative și a stereotipurilor;

dezvoltarea unor atitudini pozitive față de persoanele nou întâlnite;

întărirea sentimentelor de apreciere, înțelegere, respect și toleranță față de alte culturi;

creșterea încrederii în propria persoană și încurajarea contactelor personale.

Turismul poate avea și efecte negative asupra diverselor societăți și culturi, putând crea tensiune, ostilitate și suspiciuni între membrii acestora, fiind uneori considerat răspunzător de coruperea tradițiilor locale, o sursă de poluare și o amenințare la adresa demnității locuitorilor zonelor turistice vizitate.

Impactul economic și social al turismului asupra unei comunități depinde și de gradul în care veniturile create din activitatea turistică ajung la membrii acesteia, în condițiile în care, în cazul pachetelor all-inclusive, mai puțin de 20% din sumele plătite de turiști ajung la firmele și angajații locali.

Viziunea tradiționalistă asupra globalizării turismului punctează faptul că turismul intern și inter-regional reprezintă circa 80% din totalul turismului, în comparație cu turismul internațional.

Ceea ce caracterizează turismul în prezent este regionalizarea, și nu turismul global. În acceptarea acestei realități este exemplul Europei care deține poziția dominantă în clasamentul pe regiuni al lumii în funcție de numărul de sosiri internaționale. Dar dacă s-ar analiza aceste fluxuri în funcție de proveniența turiștilor, s-ar observa că majoritatea provin tot din țările europene. Concentrarea fluxurilor turistice către anumite destinații ale regiunii, la care se adaugă efectele călătoriilor internaționale către această regiune determină asa-numita regionalizare a turismului.

Dimensiunea politică a globalizării turismului vizează implicarea tot mai activă a tuturor forurilor decizionale ce activează pentru dezvoltarea acestui sector, concomitent cu creșterea interesului pentru ridicarea standardelor de viață a indivizilor, creșterea economică și bunăstarea generală în parametrii dezvoltării durabile și în favoarea omului și mediului.

Sistemul turismului reprezintă un model avansat de cooperare internațională, demonstrând funcționalitatea unui nou model economic modern, analizat, negociat și implementat în conformitate cu împlinirea criteriilor aducătoare de beneficii și diminuarea aspectelor cu impact negativ asupra societății în ansamblul ei.

În turism, guvernele naționale dețin în mod curent un rol important în coordonarea politicilor de dezvoltare a turismului și de atragere a cererii turistice internaționale.

Organizațiile internaționale se implică în crearea unei politici comune a turismului care să fie aplicată la nivel internațional, prin care să se lanseze normative și să se găsească strategii și soluții pentru crearea cadrului normal de funcționare, competiție, durabilitate al operatorilor implicați în furnizarea de servicii turistice.

Globalizarea a creat noi oportunități de dezvoltarea în industria turismului, prin evoluția tehnologică, prin comunicare și transporturi. Globalizarea a afectat furnizorii de servicii turistice din întreaga lume, informațiile computerizate și sistemele de rezervări care au devenit mult mai flexibile și mai eficiente din punct de vedere al costurilor, determinând, astfel, ieftinirea cheltuielilor pentru călătoriile cu avionul și, implicit, accesul mult mai facil către destinații.

Turismul internațional este partea cea mai cunoscută a turismului, deși știm că el nu reprezintă decât cca 20% din totalul călătoriilor. 80% sunt “turism intern”, denumit în limbajul de specialitate și ca turism “domestic”.

Turismul internațional a devenit vedeta activității de turism atât pentru contribuția sa la balanțele de plăți externe dar mai ales că era, în perioada războiului rece, când a explodat și turismul de masă internațional o excepție care proba libertatea, mai ales superioritatea sistemului democratic capitalist. Imediat, concurența între cele două blocuri s-a extins și în domeniul turismului, fiind un argument cu mare putere de convingere. Turismul este o activitate deosebit de complexă, care reunește elemente din toate zonele activității economice dar implică și sistemele politice, legislative, financiar bancare etc. Totuși, la baza lui, contrar părerii vehiculate de regulă, nu stă infrastructura turistică (mai ales cea a serviciilor de bază) ci un amalgam de elemente din care trebuie să remarcăm pe cel impregnat peste tot: cultura, sub toate formele și aspectele ei. Pentru a evidentia caracteristicile globalizarii in industria turismului vom începe prin a reaminti sumar câteva caracteristici definitorii ale globalizării în turism. Noțiunea de "globalizare" o vom înțelege atât sub conținutul definit de DEX cât și de Webster:

– organizarea acțiunilor turistice internaționale obligă la depășirea granițelor propriei țări și la apariția de structuri regionale de tip global

– concentrarea capitalurilor în infrastructura turistică este foarte rapidă, lanțurile hoteliere, companiile de croaziere, trenurile internaționale etc. apărând încă înainte de primul război mondial (și de termenul de "turism"). Logistica necesară transportului: cu autoturismul, trenul, avionul etc. a trebuit organizată de structuri globale sau chiar mondiale

– volumul capitalurilor necesare unor elemente de infrastructură a necesitat efortul concentrat al unor structuri regionale, uneori chiar al statelor produsul turistic fiind unul intangibil, determinat în mod hotărâtor de calitatea muncii personalului angajat în turism a dus, pe de o parte la apariția timpurie a unor reguli de conduită oficioase sau oficiale dar și la structuri și reglementări suprastatale sau internaționale, unele adoptate liber de agenții economici ai altor state, altele aplicate de nevoie, chiar împotriva voinței lor.

– imediat ce a devenit turism de masă au apărut instituții și reglementări transnaționale sau internaționale

– una din cele mai subtile acțiuni ale globalizarii în turism este lobby-ul imens pe care și-l face. Se ajunge până acolo încât o zonă nu va exista – pur și simplu – ca destinație turistică dacă structuri globale profesionale ale tehnocrației globale din turism nu au penetrat în acea regiune.

– turismul este un mijloc de mass media global având toate caracteristicile mijloacelor de informare în masă, dar cu o putere de convingere mult, mult mai mare

– turismul este o activitate globală de la începuturile sale, din momentul în care s-a trecut de la călătorii (rezervate oamenilor cu bani) la folosirea timpului liber al muncitorului pentru a produce profit.

Motivatia economica a globalizarii turismului se refera in principal la maximizarea profitului. Companiile implicate în crearea de produse și servicii destinate turismului au în prezent legături mult mai slabe cu o regiune anume sau cu o economie națională. Dezvoltarea comerțului internațional a făcut ca piața să fie un loc mult mai competitiv, iar companiile mult mai conștiente de nevoia de a fi lideri în ceea ce privește prețurile sau să adauge valoare produselor lor pentru a-și mări cota de piață și rentabilitatea. Așadar, companiile sunt mai pregătite să-și transfere producția în alt loc dacă circumstanțele favorizează acest lucru. Companiile din sectorul serviciilor care doresc să se extindă pe piețele externe au, în general, puține opțiuni, altele decât să investească în capacitatea externă.

Motivele specifice pentru extindere multinațională includ următoarele:

 costuri reduse cu forța de muncă: pentru a fi lideri pe piață în ceea ce privește prețurile, firmele încearcă, în mod constant, reducerea costurilor sub cele ale competitorilor, iar unul dintre factorii-cheie care poate fi redus prin globalizare este costul forței de muncă;

 alte costuri reduse: companiile multinaționale au acces la piețele internaționale de capital și, astfel, rata locala a dobânzilor este rareori luată în considerare; totuși, costurile terenurilor și reglementările privind planificarea pot reprezenta un factor important, cu precădere în evoluțiile sectorului „verde”, iar rata de schimb între economia-mamă și economia gazdă va fi, de asemenea, semnificativă;

 exploatarea „diamantelor naționale”: reprezintă sursa avantajului competitiv în producerea de bunuri și servicii a unei țări, ai cărei factori-cheie sunt competitivitatea intensă și cererea ridicată a consumatorilor pe piața internă, ceea ce face ca firmele să aducă îmbunătățiri tehnologice, calitative și de marketing; astfel, produsul este refăcut și lustruit într-un diamant național și permite companiilor să fie competitive pe piețele externe, unde produsele locale sunt necompetitive, întrucât nu au trecut printr-un proces similar;

 avantaje de marketing: unele companii au o imagine corporativă renumită pe plan internațional, care poate fi exploatată prin extinderea operațiunilor pe plan extern, cum este cazul InterContinental (hotelărie), ClubMed (asociație turistică) etc.

1.4. Pro/ contra globalizare in industria turismului

Globalizarea reprezinta destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un proces ireversibil care ne afectează pe toti în egală măsură, indiferent de locul de apartenenta geografică, regională,religioasă, etnică, doar că în moduri diferite: punerea în legătură a popoarelor , micșorareadistanțelor prin intermediul tehnologiei , rezolvarea unor probleme globale, crearea unei piețeeconomice complexe, disparitia granitelor , consecintele acestui fenomen asupra statului natiune ,conexiune , schimb , concurentă , interdependentă.

Globalizarea a devenit un subiect intens discutat si contraversat, creandu-se astfel doua curente importante: „anti-globalistii”, adica cei care vad doar aspectelenegative ale acestui fenomen si „globalistii”, cei care sustin globalizarea si care o vad ca pe o modalitate de a evolua.

Argumente pro si contra globalizare:

Prin aceste argumente se va incerca convingerea auditoriului de faptul ca globalizarea este pozitiva pentru dezvoltarea si pentru convergenta mondiala, desi costurile si beneficiile nu vor fi uniforme. Conceptului de globalizare i se subordonează cel de cultură, societate, politică, economie, mediu.

Indiscutabil, globalizarea universalizează, implicând ideea de unificare a societăților, chiar dacă prin aceasta se ajunge la relativizarea identităților naționale sau comunitare, cele prin care un popor sau o comunitate anume își definește existența. Astfel, există pericolul omogenizării, al creării unei culturi globale, cum este consumismul, care devine măsura tuturor lucrurilor. Pe de altă parte, globalizarea particularizează, favorizând individualismul și pluralismul. Așadar, repere și pentru cei care susțin globalizarea, promovând-o și beneficiind de pe urma ei, cât și, pe de altă parte, pentru cei care o critică. La fel de important este și faptul că, totuși, nu totul face parte din procesul de globalizare și nu totul este determinat în mod decisiv de aceasta. Globalizarea are limite.

De asemenea, in cazul consecințelor globalizării, intra si dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse cuvinte la modă, dintre care se detașează „interdependența”, proces care se accelerează continuu. Unul dintre cele mai importante efecte ale globalizării rămâne fără îndoială eroziunea statului național. Granițele nu demult fixe, puterea statului și a populației devin, sub tăvălugul globalizării, mult mai permeabile. Această „eroziune“ transpare în mod deosebit de avansat în Europa. Aici, „statele au transferat asupra unei organizații supranaționale noi de la competențe centrale până la suveranitatea monetară”, se arată în „Revista de Științe Juridice”. Tot globalizarea este considerată „responsabilă” și pentru ceea ce este denumit „dumping social”: în timp ce industria beneficiază de pe urma creșterii capacității de concurență în cadrul competiției globale și scăderea implicită a cheltuielilor presupuse de plata asigurărilor sociale (scăzând astfel și cheltuielile salariale suplimentare), sindicatele avertizează asupra pericolului scăderii prea abrupte a salariilor, care permite anumitor țări să producă mai ieftin, cu prețul prăbușirii standardelor de viață. De aici o altă „vină” a globalizării – accentuarea clivajului între bogați și săraci (salariații din India câștigă mai puțin decât cei din Europa și în această privință nu se va schimba mai nimic în viitorul apropiat). Acesta este, de altfel, unul dintre pilonii majori pe care se sprijină mișcarea criticilor globalizării, care a reușit să-și atragă între timp un număr considerabil de susținători. Politicul nu a rămas impasibil la repartizarea neuniformă a câștigurilor, impozitele neplătite de centrele financiare off-shore, crizele internaționale ca rezultat al unor mișcări de capital speculative, concurența ruinătoare la nivel local (generată de amenințările venite din direcția companiilor multinaționale), precum și celelalte consecințe ale globalizării (efectul de seră, fenomenul migrației, criminalitatea internațională sau distribuția armelor de distrugere în masă). Problemele căpătând un caracter din ce în ce mai global, soluționarea lor politică tinde să devină și ea de ordin „global“. În acest sens, există nenumărate proiecte, care vizează inclusiv constituirea unui stat global. Și pentru că acesta rămâne – cel puțin pentru viitorul apropiat – o utopie, și pentru că, după părerea multora, nu este nici măcar de dorit, s-a încercat găsirea unor forme organizaționale noi, care să adapteze politica la noua eră a globalizării. În acest scop, a fost inventat conceptul de „global governance“, mai exact o politică internă la nivel mondial, o politică a noii ordinii mondiale, pe scurt, politica secolulului XXI. Nu este mai puțin adevărat că globalizarea este de cele mai multe ori ,,țapul ispășitor” în dezbaterile politice, în special atunci când se impune justificarea anumitor nereușite de ordin intern, induse de o guvernare defectuoasă, instituții slabe sau politici economice greșite.

Dacă influența globalizării înlocuiește „dictatura” elitelor naționale (un aspect pozitiv) cu cea a finanțelor internaționale (aspect negativ), democrația permite proteste față de efectele considerate nefaste ale fenomenului. Așa au apărut actorii mișcării antiglobalizare, care susțin că aeasta cauzează sărăcie, favorizează țările bogate și cauzează prejudicii majore mediului înconjurător.

Mișcarea antiglobalizare – elemente importante:

Alienarea – conducătorii lumii a treia consideră că destinele lor sunt legate de globalizare, iar experiența Africii pare a fi cea mai frustrantă, aceasta continuând să fie cea mai defavorizată zonă a lumii datorită lipsei cooperării internaționale;

Acțiunea selectivă – țările în curs de dezvoltare spun nu globalizării, mai exact liberalizării comerțului,investițiilor și fuxurilor financiare, acțiune care s-a făcut foarte rapid în țările dezvoltate și foarte lent în cele în curs de dezv.;

Marginalizarea – este cea mai bună caracterizare a țărilor în curs de dezvoltare ca efect al globalizării;

Revenirea la colonialism – colonialismul revine sub forma Băncii Mondiale, FMI-ului, carteluri economice, alianțe strategice,

Pierderea suveranității naționale – cu consecințe în plan economic, social,

Pierderea identității – globalizarea ar putea conduce la o singură civilizație, standardizată potrivit culturii vestice,

Globalizarea economiei subterane – în era globalizării granițele s-au deschis, barierele comerciale au dispărut, cifra de afaceri a companiilor transnaționale a explodat, la fel ca și a organizațiilor criminale transfrontiere.

Membrii mișcării anti-globalizare sunt organizați în rețele prezente atât la nivel global (Forumul Social Mondial), cât si regional. În plus, există sindicate, organizații ale consumatorilor sau aparținând altor categorii sociale („Public Citizens” – SUA), institute („Center for Economic and Policy Research”) sau organizații care lupta împotriva globalizării („GlobalExchange) și pentru obținerea unor drepturi („Marșul Mondial al Femeilor”), pentru respectarea drepturilor omului („Human Right Watch”), pentru protecția mediului („Greenpeace”) și, nu în ultimul rând, pentru eliminarea sărăciei („Christian Aid”). Toatea acestea sunt susținute și de trusturi media, cum ar fi „AfterNet” sau „Idependent MediaCenter”, iar tabloul general este completat de organizații mici, formate strict pentru nevoi de moment.

Manifestațiile antiglobalizare se produc în special pe fondul desfășurării a două categorii de evenimente: reuniunile anuale ale celor mai importante foruri financiare internaționale – Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială – acuzate că netezesc drumul puterii corporațiilor multinaționale și întâlnirile celor mai puternice țări din lume, considerate marile beneficiare ale globalizării. Relevant pentru complexitatea întregului proces este faptul că legătura dintre membrii mișcării se realizează cu ajutorul internetului, una dintre „pietrele de temelie” ale globalizării pe care toți acești contestatari o înfierează…

Avantaje și dezavantaje ale globalizarii:

Printre beneficiile globalizarii se numara:

– Globalizarea conduce spre pace, reducând motivele de conflict

– Comerțul creează bogăție

– Comerțul aduce beneficii pentru toată lumea

– Comerțul liber este cea mai rapidă cale de eliminare a exploatării copiilor prin muncă

– Comerțul, deschiderea și globalizarea sunt suport al guvernării democratice și al statului de drept.

– Liberul schimb este un drept fundamental al omului

– Reducerea costurilor de producție, datorită economiei de scară; accelerarea tranzacțiilor schimburilor care se realizează aproape în timpii comunicați – fax, internet etc.; creșterea vitezei de derulare a operațiunilor comerciale, financiare și tehnologice; extinderea puternică a piețelor și crearea de noi piețe independente de anumite surse sau zone tradiționale și, implicit, o creștere a eficienței întregii activități economice la nivel planetar, ca urmare a mișcării libere a capitalurilor, investițiilor, tehnologiilor și forței de muncă spre domeniile și zonele mai profitabile.

Crearea de noi locuri de munca- creste nivelul de viata al populatiei locale

Cresterea veniturilor- beneficii de natura economica

Cresc investitiile locale

Diminuarea diferentelor tehnologice intre state/destinatii

Acces facil la unele destinatii turistice care pana acum erau mai putin accesibile unor categorii de turisti

Dar nu putem ignora nici dezavantajele globalizarii:

„Disiparea” națiunii și statului național, reducerea locurilor de muncă în țările în curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivității muncii; specializarea unor state în activități de producție generatoare de poluare și care necesită un consum mare de muncă, materii prime și energie; adâncirea decalajelor economice și a polarizării sociale (în prezent, 258 de persoane miliardare dețin o bogăție egală cu cea posedată de 2,5 miliarde de oameni – aproape ½ din populația Terrei); riscul privind dispariția unor ramuri; falimentarea unor bănci; destabilizarea vieții economice, inclusiv a unor state.

Departe de a fi un proces lin si fara contradictii, globalizarea produce tulburari profunde, deoarece conduce la pierderea unor pozitii privilegiate sau macar confortabile, la transferul puterii catre alte zone, grupuri de interese sau persoane, la intensificarea nebuneasca a competitiei si la inevitabile ramaneri in urma a unora, care rezulta in cresterea disparitatilor sociale. Iata de ce globalizarea este intampinata cu reticenta, temere, frustrare si adesea opozitie.

Globalizarea- standardizare, uniformizare

Tind sa dispara diferentele culturale intre state/ destinatii

Se accentueaza diferentele economice intre statele dezvoltate si cele mai putin dezvoltate

Accentueaza inegalitatile dintre oameni, dintre cei saraci si cei bogati

Impact puternic negativ asupra mediului, culturii si valorilor sociale din unele destinatii

Disparitia treptata a intreprinderilor mici locale

Utilizeaza resursele „ saracilor” in beneficiul „bogatilor”

Globalizarea favorizeaza corculatia rapida si a elementelor cu caracter negativ

Exista tari si grupuri care refuza sa se antreneze in aceasta cursa, cel putin temporar. Dar enclavizarea este rareori o solutie pe termen lung, ea duce la stagnare si la accentuarea decalajelor in dezvoltare.

Făcând o paralelă între globalizare și turism se observă că acesta deține, în linii generale, aceleași efecte negative asupra vieții socio-economice și culturale a comunităților de impact:

accentuează inegalitățile dintre oameni, dintre cei săraci și cei bogați;

contribuie la amploarea inechității sociale;

utilizează resursele “ săracilor” în beneficiul “bogaților”;

afectează viața comunităților prin intruziunea de noi valori, cutume și tradiții;

provoacă degradări ale mediului și contribuie la agravarea gradului de poluare.

Specialistii pesimiști consideră creșterea pieței globale a turismului și nașterea societății globale ca pe o problemă, în condițiile în care se preconizează o creștere și o expansiune importantă a turismului (numărul total de sosiri internaționale în 2010 –1 miliard). Această cifră impresionantă, trebuie tratată cu seriozitate, deoarece consecințele negative ale acestei expansiuni pot pune în pericol mediul, cultura locală și chiar societatea sub numeroase aspecte.

În ciuda creșterii turismului global, practicarea turismului va rămâne un privilegiu pentru cei puțini- se previzionează că doar 7% din totalul populației va călători în afara granițelor până în 2020.

*

* *

Având în vedere aspectele analizate mai sus, se poate spune că fenomenul globalizarii afecteaza atat in mod pozitiv cat si negativ economiile majoritatii tarilor, industria turismului si tot ce tine de implicatiile acestuia companiilor din sectorul serviciilor.

CAPITOLUL II .CALITATEA MEDIULUI INCONJURATOR SI GLOBALIZARE

În cel de-al doilea capitol ne vom axa mai mult pe calitatea mediului inconjurator, pe impactul globalizarii asupra mediului inconjurator si vom aduce in prim plan programele/ initiativele globale de protectie a mediului la nivel global.

2.1. Calitatea mediului inconjurator si rolul ei in turism

Relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea mediului ambiant reprezentand conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. Aceasta legatura este una complexa, ea manifestandu-se in ambele directii. Mediul natural, prin componentele sale, reprezinta resursele de baza ale turismului, iar pe de alta parte activitatea turistica are influenta atat pozitiva, cat si negativa asupra mediului ecologic, modificandu-i elementele componente.

Protecția mediului a devenit o problemă vitală a întregii omeniri. Privite de la aspectul activităților economice, influența sa este reflectată în special în performatele unei destinatii turistice. Diferite instrumente și măsuri sunt folosite pentru atingerea obiectivelor politicilor de protecție a mediului. Realizarea obiectivelor de mediu, precum și obiectivele politicii economice generale, va depinde de selectarea și combinarea acestor instrumente. În funcție de ce instrument sau masura sunt implicate protectia mediului poate fi adoptata de către autoritățile de la nivel local, regional, național și internațional. Daca vorbim de turism, obiectivele de măsuri și instrumente este de a proteja baza de resurse naturale fiind principala platforma de dezvoltare a turismului. Condiția preliminară pentru punerea lor în aplicare cu succes are legislație fără echivoc pentru economia și administrația locală, cât și pentru turiști. Managerii Destinatiilor trebuie să adere la legile și normele adoptate la nivelul standardelor naționale (sau mondiale). Intre turism si mediul inconjurator exista o interdependenta care asigura succesul economic pe termen lung al unei destinatii turistice.

Mediul inconjurator este definit ca fiind calitatea vietii, conditiile de viata ale oamenilor si cadrul natural cu habitatele potrivite pentru animale si plante. Calitatea vietii este determinata de disponibilitatea pe termen lung in cantitate suficienta si de o calitate adecvata a resurselor precum apa, aer, pamant si spatiu in general dar si a materialelor neprelucrate. Ca totalitate a factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane si, mai ales, calitatea lui, reprezinta motivatia esentiala a calatoriilor, alcatuind "materia prima" a turismului. De aceea, pastrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale constituie conditia necesara pentru perpetuarea si dezvoltarea continua a consumului turistic. De peste 30 de ani, incepand cu Conferinta asupra Mediului, de la Stockholm din 1972, omenirea a inceput sa recunoasca faptul ca problemele mediului inconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice, in general. Astfel, s-a ajuns sa se vorbeasca despre conceptul de "dezvoltare durabila" care reprezinta un proces ce se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurand dezvoltarea.

Turismul are o contributie insemnata la mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului, manifestandu-se ca un factor activ al dezvoltarii durabile, fiind in interesul sau sa se implice in aceasta problema si sa lucreze in cooperare cu celelalte industrii in asigurarea calitatii bazei de resurse si a supravietuirii acestuia.

Impactul turismului asupra mediului

Impactul pozitiv

Turismul este una dintre cele mai importante industrii si cunoaste o dezvoltare continua. Din ce in ce mai multi oameni sunt interesati in explorarea destinatiilor si culturilor noi si cat mai indepartate. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai multi vizitatori, cu atat mai mult daca ele ofera si posibilitatea de a cunoaste traditii si obiceiuri ale altor culturi.

Cand turismul si mediul inconjurator coexista in armonie, mediul beneficiaza de pe urma turismului. Exista multe exemple de acest gen, majoritatea intrand in unul din cele doua tipuri: conservarea si reabilitarea mediului. Conservarea inseamna pastrarea si utilizarea in cunostinta de cauza a mediului natural si antropic. Conservarea si turismul merg de multe ori mana in mana.

Multe monumente istorice si arheologice au fost salvate de la distrugere datorita interesului turistilor fata de ele. Sute de case cu valoare istorica din Marea Britanie nu ar mai fi fost astazi decat niste ruine sau ar fi fost demult demolate daca nu ar fi fost valoroase pentru turisti. Nu au fost salvate in acest fel doar casele impunatoare si castelele. Beamish Museum, langa Newcastle, este un muzeu in aer liber care cuprinde un mare numar de cladiri cu un aspect umil, cum ar fi colibele minerilor si magazine datand de la inceputul secolului XX. Aceste au fost salvate de la demolare datorita valorii lor de atractie turistica.

In intreaga lume mediul inconjurator a beneficiat de pe urma turismului in variate moduri. Cateva tari din Africa de Est, precum Kenya si Tanzania, si-au facut parcuri nationale si rezevatii de vanat imense pentru conservarea vietii salbatice, cele mai cunoscute fiind Masai Mara si Seregeti. Au facut acest lucru stiind ca viata salbatica este cea mai importanta resursa naturala care atrage turisti in Africa de Est. Parcurile si rezervatiile naturale au reusit sa protejeze multe specii care altfel ar fi fost distruse de vanatul necontrolat. Astazi, Kenya are 13 parcuri nationale si 24 de rezervatii, reprezentand circa 7,5% din suprafata tarii. Turismul nu ofera numai un motiv pentru conservarea mediului natural si a celui antropic, ci furnizeaza si banii necesari pentru conservare: o parte din venitul din turism poate fi utilizat pentru pastrarea mediului inconjurator. De exemplu, multe din parohiile din Anglia utilizeaza donatiile pe care le primesc de la vizitatori pentru reparatii si restauratii. Reabilitarea insemna redarea vietii unei cladiri sau unei zone si renasterea acesteia ca ceva diferit de starea sa initiala. In timp ce conservarea presupune pastrarea mediului inconjurator intr-o forma cat mai apropiata de cea originala, reabilitarea implica o schimbare majora in utilizarea mediului. Multe cladiri si zone au fost salvate prin turism fiind reabilitate ca atractii turistice sau ca spatii de cazare turistice.

Lumea este plina de exemple de cladiri individuale si de zone intregi carora turismul le-a dat o sansa prin reabilitarea ca atractii turistice. Vechile fabrici si-au inceput o noua viata ca muzee; zone industriale au fost convertite in locatiile unor festivaluri; o mare varietate de castele si case impozante care se aflau in paragina au devenit spatii de cazare pentru turisti. Asemenea exemple demonstreaza cum poate beneficia mediul de pe urma turismului salvandu-se ceea ce altfel ar fi fost pierdut in intregime.

Trebuie avut mereu in vedere faptul ca atat resursele naturale cat si cele antropice trebuie pastrate deoarece acestea sunt disponibile o singura data; odata consumate, capacitatea de existenta a destinatiei turistice este terminata. De aceea dezvoltarea turismului trebuie orientata catre beneficiul social net si mai putin catre contul de profit si pierdere. Conceptul de beneficiu social net presupune acea combinare a activitatilor care sa determine o dezvoltare locala cu deteriorarea cat mai putin posibila a mediului natural si social. Pentru a tine sub control acest fenomen trebuie ca toti participantii sa inteleaga nevoia de dezvoltare durabila si sa recunoasca faptul ca succesul afacerii depinde de resurse si de protectia acestora.

Impactul negativ

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, in principal, prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale.

Turismul este un consumator de spatiu si resurse turistice, participand implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic. Aceasta degradare se realizeaza fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau altor obiective turistice pe care turismul le poate deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice.

Presiunea omului asupra mediului natural creste zi de zi, oamenii deplasandu-se mai des si pe distante mai mari fata de trecut. Petrecerea timpului liber ofera prilejul unei exploatari mai intense si unei cuceriri a mediului natural, cea mai mare parte a timpului liber petrecandu-se in afara orasului, in natura. Iesirea periodica din oras spre zonele verzi – sub forma excursiilor, a week-end-urilor sau a vacantelor – a devenit un obicei social cu efecte negative asupra mediului.

Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de numarul mare de vizitatori sositi la destinatiile a caror capacitate optima de primire a fost depasita. Mediul inconjurator scapa rareori de efecte negative atunci cand numarul de turisti este foarte mare. Calitatea apei si a aerului si diversitatea florei si faunei sunt inevitabil afectate intr-un fel, ca si peisajele, orasele si monumentele.

In zonele de mare atractivitate este favorizata desfasurarea de activitati care pun in pericol calitatea mediului. Astfel de zone sunt, de obicei, obiectivele turistice situate in afara traseelor marcate si special amenajate, unde circulatia turistica tinde sa fie necontrolata. Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca de cele mai multe ori distrugerea ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atractii turistice (distrugerea vegetatiei si florei, ruperea copacilor si in special a puietilor,braconajul, degradarea peisajului s.a.).

Poluarea naturii se intensifica si datorita turismului automobilistic al carui efect nociv este alterarea calitatilor aerului, distrugerea pajistilor, a arbustilor si a florei etc.

Un alt mod de degradare a mediului il constituie realizarea investitiilor cu caracter turistic nestiintific si nerational, investitii care se concretizeaza prin: supradimensionarea statiunilor din punct de vedere al capacitatii de primire si de tratament, nerespectarea principiilor generale de exploatare a resurselor naturale.

Aspectele analizate sugereaza ca alaturi de celelalte activitati economico-sociale, turismul constituie o importanta sursa de poluare ceea ce impune o dezvoltare ecologica a acestuia.

Recifele de corali sunt amenintate, suferind de pe urma declinului si degradarii datorate unei combinatii de factori naturali si antropogenici. Comunitatea stiintifica este de acord cu acest lucru, iar presa vorbeste despre asta. 58% din recifele de corali sunt potential amenintate de activitatea umana. Supra-exploatarea si dezvoltarea costala prezinta cea mai mare potentiala amenintare.

Cele mai multe pagube facute de om au legatura cu turismul. In acelasi timp, turismul are o mare importanta economica pentru tarile cu arii semnificative de recife de corali, cum ar fi statele si teritoriile din zona Marii Caraibelor. Pentru unele teritorii insulare mai mici, turismul este punctul de sustinere al economiei locale. Deoarece turismul in Marea Caraibelor este dependent aproape in totalitate de resursele de coasta, cea mai mare dezvoltare are loc in aceasta zona. Impactul activitatilor turistice include atat efecte fizice directe (cum ar fi pagubele aduse de scufundari si de ancorari), cat si efecte indirecte provenite din dezvoltarea infrastucturii turistice in general.

Impactul turismului poate fi adeseori redus crescand informarea si schimband comportamentul atat al turistilor, cat si al lucratorilor in industria turismului local.

Un exemplu care sa evidentieze relatia reciproca complexa dintre turism si mediu, in general, si impactul negativ pe care-l manifesta unul asupra celuilalt, in special, il constituie disparitia in ultimii 20 de ani a 14 cabane din Carpatii romanesti, disparitie datorata unor incendii. Cauzele acestora sunt diverse: trasnet, scurt circuit electric, scurgeri de gaz metan, neglijenta turistilor, lipsa de prevedere a celor care le gospodareau si faptul ca toate aceste cabane de altitudine nu aveau sisteme de prevenire a incendiilor, nici macar nu posedau extinctoare, iar instalatiile erau improvizatii periculoase.

Una dintre aceste cabane este Cabana Diham, o destinatie turistica in sine, care, prin distrugerea cu ani in urma a cabanei Malaiesti, ramasese unul dintre putinele adaposturi montane ce puteau deservi fluxul turistic din zona nordica a masivului Bucegi, cu destinatia in special Varful Omu.

2.2. Globalizare si impactul asupra mediului inconjurator

Colapsul global al mediului înconjurător este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui să lucreze alături de statele în curs de dezvoltare pentru a se sigura de faptul că economiile acestor țări nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Politicienii din zilele noastre ar trebui să se gândească mai degrabă la susținerea programelor de reducere a poluării decât la o extindere cât mai mare a industrializării. Strategiile de conservare a mediului ar trebui să fie acceptate pe scară mondială, șioamenii ar trebui să înceapă să se gândească la reducerea considerabilă a consumului energetic fără ase sacrifica însă confortul. Cu alte cuvinte, având la dispoziție tehnologia actuală, distrugerea globală a mediului înconjurător ar putea fi stopată. Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implica metode ce reduc,colectează, captează sau rețin poluanți înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic și prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puțin combustibil este strategia preferată. Influențând oamenii să folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ajuta de asemenea la îmbunătățirea calității aerului urban.

Globalizarea a contribuit la o uriasa dezvoltare in domeniile financiare si ale schimbului international. A facut ca tarile sa conlucreze mai bine si a dus la diverse inovatii in stiinta si tehnologie. Pe langa acestea a dus insa si la degradarea mediului inconjurator.Globalizarea are efecte indirecte asupra stilului nostru de viata. A dus la un acces mai rapid la tehnologie, la o comunicare imbunatatita si la inovatie. In afara de a juca un rol foarte important in apropierea oamenilor de diferite culturi, a deschis o noua era a prosperitatii si a deblocat multe canale si directii de dezvoltare. Cu toate acestea, a creat insa si cateva puncte de ingrijorare, principalul fiind impactul pe care l-a avut si il are asupra mediului inconjurator. Activistii arata ca globalizarea a dus la un consum mai mare, cu impact asupra ciclului ecologic. Cresterea consumului duce la o productie majorata de bunuri, care dauneaza mediului. Globalizarea a dus de asemenea la o crestere a transporturilor, a materialelor si alimentelor dintr-un loc in altul. Oameni care consumau alimente produse local ajung cu ajutorul globalizarii sa poata consuma alimente produse in alte parti, alte tari. Cantitatea de combustibil consumata pentru transportul acestor produse inseamna o crestere a nivelului de poluare. Gazele emise duc la subtierea tot mai mare a stratului de ozon, in afara de amplificarea efectului de sera. Deseurile industriale generate in urma procesului de productie este incarcat pe nave si deversat in oceane, afectand viata acvatica si deversand chimicale periculoase in ocean.

De asemenea, datorita globalizarii, diverse substante si compusi chimici ajung sa afecteze si solul, afectand plantele si resursele naturale. S-a pus presiune asupra resurselor naturale; in multe parti ale lumii formele de relief precum munti, dealuri sunt inlocuite de tunele si autostrazi si multe pamanturi au fost incalcate pentru a face loc noilor cladiri. Desi omenirea se bucura de aceste progrese, efectele pe termen lung pot fi devastatoare. Atat de multe modificari au fost facute incat procesul de inversare a lor a devenit imposibil. Singura solutie ar fi dezvoltarea de strategii si adoptarea de masuri pentru a reduce aceste efecte negative. Trebuie sa mentinem un echilibru, o armonie in mediul inconjurator. Supravietuirea rasei umane pe aceasta planeta depinde de mediul inconjurator intr-o atat de mare masura incat nu putem ignora consecintele actiunilor noastre.

Teoretic, globalizarea presupune o circulație internațională a ideilor și informațiilor, experiențe cultural comune, o societate civilă global și o mișcare ecologistă global.

Efectele ei sunt multe si diverse. Nu putem spune ca există numai efecte pozitive sau efecte negative. Dar cert este că ele ne-au schimbat viețile, obiceiurile, și chiar și felul în care gândim. Pentru unii acesta este un lucru pozitiv, iar pentru alții negativ.

Dintre efectele pozitive ale globalizării putem enumera Internetul, creșterea schimbului de mărfuri între state, astfel încât să ne putem bucura și de produsele altor țări, creșterea investițiilor,dezvoltarea tehnologiilor și posibilitatea de a comunica din orice colț al lumii, accesul la informații. Tinerii din orice țară, segment important de consumatori, promotori ai

progresului, acceptă și chiar manifestă plăcere pentru aceeași muzică, aceleași haine și încălțăminte, aceleași alimente. Pe plan mondial se produce o reorganizare a serviciilor și o intensificare a relațiilor economice financiare și de forță de muncă. De asemenea, procesul de globalizare este benefic pentru unele țări aflate în curs de dezvoltare, dar și pentru cele dezvoltate, deoarece pot beneficia de investiții străine, împrumuturi, pot participa la organizații internaționale etc.

Un alt mare și important beneficiu al globalizării îl reprezintă globalizarea culturală, turismul, mișcările migratoare, rolul femeilor și dreptul copiilor în societățile cu anumite tradiții.

Se pune accentul pe respectarea drepturilor omului, din care rezultă dreptul la libera exprimare religioasă și libertatea unei persoane de a-și schimba religia, toleranța.

Totodată, globalizarea are numeroase efecte negative, precum desființarea națiunii si statului național, reducerea locurilor de muncă în țările în curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivității muncii, specializarea unor state în activităti de producție generatoare de poluare si care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie, adâncirea decalajelor economice (în prezent, 258 de miliardari dețin o bogatie egală cu cea posedată de 2,5 miliarde de oameni – aproape 1/3 din populația Terrei), de asemenea, se menționează pericolele privind desființarea unor ramuri, falimentarea unor bănci, destabilizarea vieții economice, inclusiv a unor state.

Globalizarea a permis de asemenea, dezvoltarea unor ramuri mai puțin dezirabile, precum crima organizată, terorismul, infractiunile (statisticile arată că în Europa de Vest au sporit considerabil furturile de mașini, infracțiunile economice, spălarea banilor, traficul ilegal de armament și deșeuri radioactive, corupția, traficul de persoane și trecerile ilegale de frontieră, falsificarea de vize și pașapoarte, utilizarea ilegală a mâinii de lucru din statele sărace, precum și infracționalitatea legată de prostituție sau alte forme de exploatare sexuală. În Europa Centrală și de Est, pe lângă tipurile de acțiuni menționate mai sus, se practică infracțiunile împotriva proprietății, extorcarea și falsificarea de bani).

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă țările nedezvoltate sau în curs de dezvoltare o reprezintă sărăcia, care la rândul ei generează și sărăcie sau subdezvoltare culturală, intelectuală, analfabetism.

„Sărăcia afectează starea popoarelor, identitatea lor culturală și națională, prin imposibilitatea conservării obiceiurilor, tradițiilor, relațiilor sociale, aranjamentelor comunitare, a patrimoniului muzeistic prin care ele se apără de valul globalizării.”

În timp ce în țările bogate nu se cunoaște înțelesul cuvăntului sărăcie sau lipsă, în țările nedezvoltate nu există mâncare, apă potabilă și medicamente, oamenii murind fără măcar a avea vreo șansă.

Din păcate, globalizarea și-a lăsat amprenta și asupra mediului înconjurător. Cel mai relevant aspect este încălzirea globală. Aceasta se datorează noului nostru stil de viață, care implică folosirea de diferite substanțe poluante, sprayuri care distrug stratul de ozon, poluarea si abuzarea de resursele naturale ale planetei noastre.

Datorită încălzirii globale se creează efectul de seră, care influențează calitatea aerului și a mediului înconjurător. Se estimează, că dacă nu se iau măsuri pentru stoparea acestui fenomen, temperatura planetei va crește cu 2-5ºC până la sfârșitul secolului XXI.

În ritmul actual, se va ajunge la o încălzire a aerului deasupra Antarcticii, permițând ninsoarea, care actualmente nu poate avea loc datorită temperaturii prea scăzute. Zăpada rezultată din aceste ninsori va contribui la creșterea gheții antarctice. La nivel planetar, o încălzire a atmosferei joase a pământului cu 1,5-4,5ºC ar determina creșterea cu aproximativ 20-140 cm a nivelului mărilor și oceanelor. De asemenea, se va produce o salinitate a apelor subterane, periclitând aprovizionarea cu apă potabilă. Se așteaptă, de asemenea, importante modificări climaterice locale și regionale, având grave consecințe economice și ecologice.

O altă problemă gravă a planetei noastre este diminuarea stratului de ozon, datorată poluării. Stratul de ozon (O3) situat în atmosfera Terrei, între 15 si 45 km înălțime de la suprafața pământului, constituie filtrul natural al planetei, care absoarbe radiațiile ultraviolet și joacă un rol important pentru ocrotirea vieții.

Reducerea cu doar 1% a stratului de ozon poate determina amplificarea cazurilor de cancer al pielii, tulburări de vedere și poate afecta negative fauna, flora, planctonul etc.

Alte probleme grave ale planetei cauzate de globalizare ar fi defrișarea pădurilor ecuatoriale acestea fiind principalele resurse naturale ale planetei, prin reglarea climei si protejarea apelor.

Patrimoniul forestier se află într-un process rapid de diminuare, anual defrișându-se între 10 si 20 milioane hectare de pădure. În timp ce țările bogate utilizează și risipesc resursele naturale, greu reciclabile, ale planetei, există 20 de țări cu 100 milioane de locuitori, care nu-și pot acoperi nici măcar nevoile minime de combustibil.

Din punct de vedere ecologic, pădurile evacuează CO2 din atmosferă și folosc ca habitat faunei și florei, distrugerea acestora cauzând și dispariția a numeroase specii vegetale și animale.

Din păcate efectele negative ale globalizării nu sunt identificate (voit sau nu) de timpuriu sau nu sunt conștientizate într-atât încât să nu lase spațiu și timp de manifestare forțelor ostile securității.

2.3 Programe/initiative globale de protectie a mediului

Protejarea mediului este esențială pentru calitatea vieții generațiilor prezente și viitoare. Provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecției mediului cu creșterea economică continuă într-un manieraă care sa fie sustenabilă. În domeniul protecției mediului există un număr mare de organizații care conservă, analizează și monitorizează mediul în diferite modalități. Aceste organizații de mediu pot fi globale, regionale, naționale sau locale. Printre cele mai importante Organismele internaționale și europene cu atribuții în domeniul protecției mediului se numara:

Organizația Națiunilor Unite (ONU)

ONU a fost înființată la 24 octombrie 1945 de 51 de țări, angajate să mențină pacea prin

cooperare internațională și securitate colectivă. Astăzi, aproape toate națiunile lumii sunt membre ONU: în total 192 de state.

Când statele devin membre ONU, ele acceptă și își asumă obligațiile prevăzute în Carta

Națiunilor Unite, un tratat internațional care stabilește principiile de bază ale relațiilor internaționale.

Conform Cartei, ONU are patru obiective majore:

să mențină pacea și securitatea internațională

să dezvolte relații de prietenie între națiuni;

să coopereze la rezolvarea problemelor internaționale și la promovarea respectului

pentru drepturile omului;

să fie un centru pentru armonizarea acțiunilor tuturor statelor.

În cadrul ONU există următoarele organisme cu atribuții în domeniul mediului:

a) Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)

Principalul organism al ONU creat în vederea protecției mediului, UNEP, a fost înființat

imediat după Conferința Națiunilor Unite pentru Mediul Uman, desfășurată la Stockholm în anul 1972. UNEP are mandatul de a coordona la nivel mondial integrarea politicilor de protecție a mediului în celelalte sectoare în vederea asigurării unei dezvoltări durabile.

b) Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite (CSD)

Comisia pentru Dezvoltare Durabila a fost creată în anul 1993 pentru a asigura continuarea procesului inițiat de Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea, cunoscută și sub numele de Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992. CSD este format din reprezentanți ai 53 de state, aleși odată la 3 ani. CSD are sesiuni anuale axate pe diverse aspecte ale dezvoltării durabile, pilonul cel mai important fiind protecția mediului.

Rolul CSD este de a:

– monitoriza la nivel internațional, național și regional implementarea recomandărilor și angajamentelor conținute în documentele adoptate la UNCED, în principal Agenda 21 și Declarația de la Rio asupra Mediului și Dezvoltării;

– elabora liniile politice directoare ale implementării documentelor UNCED și Summit-ului Mondial pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (WSSD) din 2002;

– promovarea dialogului și crearea parteneriatelor pentru dezvoltare durabilă între guverne, comunitatea internațională și grupurile majore identificate

c) Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare este o rețea de dezvoltare globală a ONU,

care pledează pentru dezvoltare și conectează statele prin accesul la cunoștințe, experiențe și resurse, menite sa ofere oamenilor o viață mai bună. Liderii lumii s-au angajat să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pâna în 2015, inclusiv obiectivul fundamental de a reduce cu jumatate sărăcia extremă. Prin intermediul rețelei sale internaționale, PNUD coordonează eforturile globale și naționale pentru realizarea acestui scop.

d) Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE)

Activitățile desfășurate de UNECE în domeniul mediului au ca obiectiv protecția acestuia și a sănătății umane și promovarea dezvoltării durabile în țările membre, conform principiilor Agendei 21. Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a minimiza impactul negative asupra mediului si pentru a evita astfel compromiterea stării factorilor de mediu pentru

generațiile viitoare.

În afară de organismele menționate anterior, din cadrul ONU, următoarele entități mai au atribuții în domeniul protecției mediului: Organizația pentru Agricultură și Alimentație (FAO), Organizația Internațională pentru Aviație Civilă (ICAO), Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO), Organizația Mondială pentru Comerț (WTO), Organizația Mondială pentru Sănătate (WHO), UNESCO, UNICEF, UNITAR.

Există o serie de acorduri, planuri de acțiune și convenții internaționale care încearcă reglementarea problemei mediului. Dintre acestea, cele mai importante sunt Convenția pentru Biologie „Agenda 21” adoptată în 1992 la Rio de Janeiro privind schimbarea climei, precum și Convenția cadru privind modificările climatice de la Kyoto din 1997. 

Problemele principale discutate în cadrul Declarației de la Rio sunt: precauția, obligativitatea de a acoperi costul pagubelor directe și indirecte (poluatorul plătește), obligativitatea utilizatorului oricărei surse de a prelua costurile efectelor directe și indirecte asociate fiecărei trepte care caracterizează metabolismul sistemelor socio-economice, accesul echitabil la resurse al generațiilor, șanse egale de a accede și utiliza resurse de către membrii unei generații.

Convenția a fost semnată de SUA și alte 152 de state, care și-au luat angajamentul să „stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină interferențele antropogenice periculoase asupra sistemului climateric … într-un interval suficient pentru a permite ecosistemelor să se adapteze în mod natural.”

În 1997, la Kyoto s-au reunit peste 1500 de delegați, grupuri de lobby și șefi de stat din peste 150 de state pentru a elabora un tratat în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Protocolul de la Kyoto nu a cerut țărilor în curs de dezvoltare măsuri imediate, ci a solicitat statelor dezvoltate să-și reducă emisiile de gaze cu anumite cantități, în raport cu anul 1990.

SUA, țara care poluează cel mai mult a refuzat semnarea Protocolului pe motiv că ar dăuna economiei Statelor Unite.

Restul statelor au mers mai departe, semnând Protocolul, acesta intrând în vigoare la 22 octombrie 2004, odată cu ratificarea sa de către Rusia. Până la data de 16 februarie 2005, data la care a fost pus în practică, acesta a fost semnat de 141 de țări, responsabile cu 55% din emisiile cu efect de seră.

Totuși, pentru reducerea gazelor cu efect de seră este nevoie și de implicarea Statelor Unite, acestea emițând 25% din totalul gazelor cu efect de seră.

În 2006 SUA au făcut un mic pas spre reducerea emisiilor de gaze, finanțând cercetări pentru a se găsi alternative la combustibilii fosili, fondurile acordate fiind, totuși, foarte reduse.

Încălzirea globală și protecția mediului nu ar trebui să fie numai preocupări ale statelor, ci și preocupările cetățenilor de rând. Gesturile mici pot avea efecte foarte mari.

Datoria noastră ca cetățeni este, în primul rând protejarea mediului înconjurător prin diverse schimbări ale comportamentului: atunci când mergem la pădure, în loc să lăsăm gunoaiele acolo, indicat ar fi să le strângem și să le lăsăm la primul coș de gunoi; în loc să folosim sprayuri care dăunează stratului de ozon, ne putem orienta către parfumuri care nu poluează; atunci când aruncăm gunoiul un efort deloc mare ar fi ar să o facem selectiv; reciclarea uleiului folosit, a hârtiei etc.

Nu putem cere măsuri din partea guvernului când nici noi nu facem nimic pentru a preveni poluarea mediului.

2.4 Globalizare, turism, mediul inconjurator

Turismul este dependent direct de mediul înconjurător, care reprezintă materia sa primă, obiectul și domeniul de activitate și, totodată, suportul cadru și purtătorul resurselor sale. Turismul se desfășoară în mediu și prin mediu, și, ca urmare, de calitatea acestuia depinde dezvoltarea sau sistarea activităților turistice.

O destinație turistică înseamnă mai mult sau mai puțin o arie cuprinzatoare, este o zona plina de atractii, de comunicare și de factori de primire turistice, adică toate aceste elemente naturale, sociale, antropice, culturale, istorice și cele legate de trafic, împreună cu factori esențiali pentru cazare, hrana, odihnă, relaxare și divertisment pentru turisti. Gestionarea turismului (și a unei destinații turistice), fie ca vorbim la nivelul unui oraș, o regiune sau a unei intregi arii geografice mai largă, necesită concentrarea pe o serie de factori și a unor intregi secvențe de activități ce tin si te mediul inconjurator, în vederea formulării strategiilor și politicilor care vor ajuta spre alegerea unui management adecvat care va duce la realizarea obiectivelor propuse pentru a face detinatia turistica una cu adevarat competitiva

Între turism și mediul înconjurător există o relație complexă, legăturile dintre ele manifestându-se în ambele direcții, mediul natural (prin componentele sale: apă, aer, sol, floră, faună etc.) reprezintă resursele de bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influență asupra mediului, modificându-i elementele componente.

Dezvoltarea activității turistice trebuie să presupună, în mod constant, acordarea unei atenții deosebite calității mediului, prin măsuri de conservare și dezvoltare a calității sale în zonele intrate în circuitul turistic sau în perspectivă de a intra, precum și de controlul consecințelor activității turistice, în vederea utilizării raționale a resurselor turistice.

Ca orice industrie care se dorește competitivă și prosperă, turismul apelează la o materie primă unică și inestimabilă, mediul ambiant, capabilă să satisfacă condițiile de calitate solicitate pentru adaptarea și satisfacerea exigențelor mereu crescânde ale turiștilor, în accepțiunea tuturor ofertanților de turism. De altfel, păstrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale constituie condiția necesară pentru perpetuarea și dezvoltarea continuă a consumului turistic.

Relatia dintre turism – mediu inconjurator are o importanța deosebită, ocrotirea și conservarea mediului ambiant reprezentând condiția de desfășurare și dezvoltare a turismului.

În relația dintre activitățile turistice și mediul înconjurător, în timp și spațiu, se produc modificări asupra componentelor de mediu prin intermediul infrastructurii și circulației turistice. Pentru fiecare unitate turistică ce se propune a se realiza este nevoie de elaborarea unor studii detaliate, de impact între consecințele activităților turistice și protecția resurselor naturale cu valențe turistice, mai ales că cea mai mare parte a peisajelor au valori unice ce nu pot fi restaurate sau înlocuite. Aprecierea gradului de impact a turismului asupra mediului înconjurător se poate face mai întâi prin stabilirea cadrului de lucru, cu punctarea principalelor probleme. Urmărirea datelor statistice trebuie realizată prin indicatori specifici, prin monitorizarea activităților și circulației turistice și prin elaborarea detaliată a studiului de impact. Pe baza unor asemenea studii se pot stabili noile strategii de dezvoltare a activităților și circulației turistice sau de diminuare a lor pentru a se asigura păstrarea calității mediului natural și antropic, care sunt în ultimă instanță, cele mai importante “materii prime” pentru industria turistică.

Prin “impact turismului asupra mediului inconjurator ” se înțelege orice efect direct sau indirect al unei activități umane desfășurate într-o anumită zonă, care produce o schimbare a sensului de evoluție a calității mediului și ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea condițiilor socio-economice.

Calitatea mediului inconjurator va fi de o importanță crucială pentru viitorul succes al destinațiilor turistice. Ca o regulă, managerii de turism acceptă necesitatea introducerii managementului de mediu în strategiile lor, socotind ca acest lucru va duce la o retezare a costurilor și / sau creșterea profiturilor pe termen lung. Cererile de turiști pentru o calitate superioară și concurența în creștere dintre destinații au adus o schimbare: de calitate a mediului care a devenit un subiect proeminent și o condiție prealabilă pentru performanță de succes pe piața turistică. Calitatea mediului in ceea ce priveste o destinație este un criteriu important în luarea deciziei de a călători. Este un factor competitiv între diferitele destinatii, diferite condiții de mediu. Calitatea mediului este un element vital care ajută la îmbunătățirea: calitatea produsului turistic al unei destinații, calitatea experienței turistice, supraviețuirea pe termen lung a destinației pe piața turistică.

Obiectivele studiului de impact au în vedere stabilirea:

• modului de amplasare a obiectivului în mediu, de încadrare în planurile și schemele de amenajare, de valorificare a resurselor existente în zonă;

• modificărilor posibile, pozitive sau negative, ce pot interveni în calitatea factorilor de mediu prin promovarea unui proiect sau unei activități;

• nivelului de afectare a factorilor de mediu, a sănătății populației și a riscului declanșării unor accidente sau avarii cu impact major asupra mediului;

• posibilității de acceptare sau nu a unui proiect sau unei activități.

*

* *

În concluzie, poate fi specificat faptul că prezentul capitol s-a concentrat asupra definirii

relatiei dintre efectele globalizarii si mediul inconjurator și importanței prezentei programelor/initiativelor globale de protectie a mediului ce se ocupă cu acest domeniu turistic.

CAPITOLUL III…

In cel de-al treilea capitol vom dezbate subiecte legate de nivelul de dezvoltare al turismului in Australia, efectele globalizarii turismului precum si detalii legate de calitatea mediului inconjurator din Australia care este pusa usor in pericol prin prisma cresterii emisiilor de dioxid de carbon datorită diferitelor mijloace de transport utilizate la momentul actual pe tot mapamondul, sezonalitatea, cât și distrugerea unor anumite atracții sau destinații turistice datorită neglijenței vizitatorilor existenți.

3.1 Stadiul dezvoltarii turismului in Australia

Localizată chiar în sudul țării Papua Noua Guinee, Australia este pozitionată din punct de vedere geografic atât în emisfera sudică, cât și în cea estică a globului pământesc. Cunoscută în mod oficial drept "Commonwealth of Australia", continentul cu același nume reprezintă o federație și o monarhie constituțională parmalentară, fiind de asemenea și singura țară din lume

așezată pe suprafața unui întreg continent. Totodată, este cea mai întinsă formațiune teritorială

din zona Australia, respectiv Oceania.

Australia este cel mai mic dintre continentele lumii dar și cel mai puțin populat, cu excepția continentului Antarctica. Este o țară bogată în resurse naturale, bogății minerale precum aurul, argintul și diamantele, precum și cantități semnificative de cărbune, gaze naturale și petrol sau cupru, bauxită, uranium și nichel.

Rata creterii populatiei se situeaza pe la 1,3% iar speranta de viată la nastere este pentru bărbati este de 78.5 ani iar pentru femei 82.5 ani. Australia este o insula formata in mare parte din grupuri etnice precum europeni 92%, asiatici 7% iar aborigeni si alii 1%. Populatia Australiei s-a mărit de 4 ori de la sfârsitul războiului mondial, fiind influentată de un ambitios program de imigrare.

În ceea ce privește limba oficială a continentului Australian, aceasta este engleza, datorită supunerii țării către conducerea venită din cadrul Regatului Unit al Marii Britanii. Pe de altă parte, următoarele limbi, din punct de vedere procentual vorbite în cadrul țării propuse spre analiză în prezentul proiect sunt reprezentate de către chineză, italiană și greacă, datorită fluxului de persoane, imigranți ce aleg acest colț al lumii pentru o nouă locuință permanentă. Engleza este limba natională, vorbită si scrisă ca si engleza australiană.

Australia dispune de:

– Căi ferate: total 38,550 km (2006).

– Autostrăzi: total 810,641 km; pavat: 336,962 km; nepavate: 473,679 km(2004).

– Căi navigabile interne: 2.000 km (utilizate în principal pentru agrement pe Murray și Murray-Darling sistemele hidrografice) (2006).

– Porturi și bazine portuare: Brisbane, Dampier, Fremantle, Gladstone, HayPoint, Melbourne, Newcastle, Port Hedland, Port Kembla, Port Walcott,Sydney.

– Aeroporturile: 461 (2007)

Australia este o destinație turistică iubită și vizitată de milioane de turiști în fiecare an, pentru a petrece o vacanță de calitate în special în timpul perioadei de vară și de a se bucura de excelentele și spectaculoasele plaje. Turismul în Australia este una in principalele industrii aducătoare de venituri economiei naționale. O varietate deosebită de floră și faună înfrumusețează această țară pitorească iar rezervații naturale găsite aici sunt principalele atracții. Partea continentală a Australiei este în principal un platou de altitudine mică. Centrul Australiei este alcătuit din câteva zone deșertice iar sud-vestul din câmpii fertile. Clima Australiei este în general potrivită, cu câteva extreme prezente mai ales în ultima perioadă de timp.

Australia ocupă o arie totală de peste 7,5 milioane kmp și este a șasea cea mai mare națiune de pe Terra în funcție de suprafață. Acest mare stat/continent este cunoscut oficial sub numele de Commonwealth of Australia și consistă în șase provincii și câteva teritorii.

Fondată în 1788, provincia New South Wales acoperă o suprafață totală de 809.000 kmp. New South Wales este situată în partea de sud-est a Australiei, la nord de provincia Victoria. Sydney este capitala și cel mai mare oraș al provinciei. New South Wales are o populație totală de aproximativ 7,2 milioane de locuitori – conform recensământului din 2010. Alte localități importante de pe teritoriul New South Wales sunt Armidale, Broken Hill, Coffs Harbour, Gosford, Grafton, Lismore, Maitland, Orange, Taree, Wollongog City, Albury, Bathurst, Cessnock, Dubbo, Goulburn, Griffith, Lithgow, Newcastle, Tamworth și Wagga Wagga. Este cea mai populată provincie a Australiei.

Cunoscut și sub numele de Sunshine State (Statul Însorit), Queensland este situat în partea de nord-est a Australiei și acoperă o arie de aproximativ 1.8 milioane kmp. Capitala este orașul Brisbane iar populația totală este puțin peste 1,5 milioane de locuitori. În afară de capitală, celelalte orașe importante sunt Bundaberg, Gladstone City, Hervey Bay, Maryborough, Rockhampton City, Townsville, Cairns, Gold Coast, Mackay, Mount Isa și Toowoomba City.

Situat în partea centrală a sudului Australiei, regiunea South Australia se întinde pe aproximativ 1 milion kmp și are capitala la Adelaide. Găzduind o populație de aproximativ 2 milioane de locuitori, orașeșe principale și centrele principale culturale și etnice ale South Australia sunt Port Augusta, Wyhalla, Mount Gambier și Port Lincoln.

Hobart este capitala Tasmaniei (nu TaZmania cu Z, ci TaSmania, cu S), provincia insulară a statului Australia, separată de continent prin strâmtoarea Bass (sau Bass Strait). Cu o populație de aproximativ 500.000 de locuitori și acoperind puțin sub 70.000 kmp, Tasmania se mândrește cu frumusețea peisajelor sale, precum și o floră și faună exotică. Cunoscută și sub numele de Holiday Isle (sau Insula de Vacanță), Tasmania oferă o multitudine de parcuri și rezervații naturale. Celelalte orașe majore ale insulei sunt Burnie, Devenport și Launceston.

Provincia din sud-estul extrem al Australiei este cunoscută sub numele de Victoria și acoperă o suprafață de 237.000 kmp, aproape de mărimea României. Principalele orașe sunt Melbourne (capitala), Geelong, Bondigo, Shepparton și Ballarat. Aceste orașe, împreuna cu restul localităților din regiune, însumează un total de peste 5 milioane de locuitori.

Western Australia sau Australia de Vest se găsește bineînțeles în partea de vest a continentului și acoperă o arie de 2,6 milioane kmp. Această provincie nisipoasă are o populație de peste 2 milioane de locuitori, găzduită în principal de capitala Perth și alte câteva orașe principale mai mici, precum Albany, Geraldtown, Mandurah, Bunbury, Kalgoorlie Boulder și Rockingham.

Canberra- Aflați mai multe despre cultura, istoria și modul de viață a australienilor în capitala Australiei, Canberra. Puteti explora trecutul politic și democratia modernă la Muzeul Democrație australian și Palatul Parlamentului. Acestă capitală cultural bogată este renumită pentru lacurile sale, parcuri și împrejurimile native de bushland. Sub frunziș,Canberra oferă restaurante elegante, baruri, cumpărături în boutique-uri și uncalendar non-stop de festivaluri și evenimente.

Secretul orasului Sydney rezidă în tărmul strălucitor împodobit de palmieri, iahturi si golfulee linitite si cele 70 de plaje.

The Rock – Este cartierul istoric al orasului, un labirint de alei frumos restaurate si vechi clădiri din piatră. Cunoscătorii recomandă: The Fortune of war, de pe GeorgeStreet nr. 137 fiind cel mai vechi local din Sydney.Această „adăpătoare” mică, dar foarte populară functionează fără întrerupere din anul 1828. În weekend sunt spectacole de muzică live.

Portul Sydney – Cea mai eficientă metodă prin care poti cunoate cu adevărat portul orasului este să iei feribotul, iar cel mai frumos este legendarul feribot care merge la Manly.

Sydney Harbour Bridge- Sydney Harbour Bridge este o atractie emblematică pentru Sydney si poate fi văzut din orice parte a districtului The Rocks sau din centrul orasului. Acest pod nu detine un record de lungime, însă structura sa este impresionantă. Podul Sydney Harbour Bridge a fost terminat în 1932, la 8 ani după începerea constructiei si se întinde pe 500 m de la nord la sud, având înălimea de 134 m.

Opera din Sydney este fără îndoială cea mai vizitată atractie a orasului si cea

 mai emblematică imagine a sa. Clădirea cu forma unor vele a fost creată de arhitectul danez Jørn Utzon si a fost terminată cu 10 ani mai târziu si cu costuri mult mai mari decât a fost programat, în anul 1973. Opera din Sydney este mai mult decât o sală de concerte, clădirea adăpostind si teatre, studiouri, o sală de concerte, un cinematograf, expoztiii, săli de recepie, o bibliotecă, restaurante si baruri.

  Luna Park Sydney este un parc de distractii în apropiere de Sydney Harbour Bridge, iar intrarea sub forma unei fete de clovn poate fi văzută din multe părti ale orasului.

Plaja Bondi este cea mai faimoasă plajă din Australia, aflată în suburbia Bondi, municipalitatea Waverly, la 7 km de centrul orasului Sidney. Se crede ca "bondi” este un cuvânt de origine aborigenă, însemnând sunetulvalurilor care se sparg. În capătul nordic al plajei, la Ben Buckler, si la sud, lângă plaja McKenzies, există sculpturi în piatră de origine aborigenă.

Latimea plajei Bondi ajunge până la 50 m în nord si până la 100 m în capătul sudic, fiind cea mai largă plajă din regiunea Sydney. Temperatura medie a apei în timpul verii este de 21°C, iar în lunile septembrie – octombrie temperatura medie estede 16 °C. La 150 m în larg este amplasată o plasă de apărare împotriva rechinilor -din 1937 nu s-a înregistrat niciun deces cauzat de rechini. În capătul sudic al plajei se află Băile Bondi, vechi de 100 de ani si care au fost folosite multi ani de faimosul club de înot Bondi Icebergs. La capătul nordic se află piscinile Children’s WadingPool si Wally Weekes Pool. Printre evenimentele anuale cele mai populare în Bondi Beach se numără: Carnavalul de Surf, North Bondi Classic – o cursa înot de-a lungul golfului Bondi, Alergare pe nisip, Sun-Herald City to Surf – o întrecere de la primăria Sydney până înBondi, Festivalul Vântului – un festival international de zmee, Festivalul Sud -American de Sculptură în Nisip, Flickerfest – film de scurt metraj, Celebrările de Crăciun/Anul Nou – populare printre turistii de peste ocean.

Exista numeroase atractii si in Melborne printre care: Puntea de observatie din Melbourne- De când s-a deschis acum 20 de ani, Puntea de observatie a fost unul din obiectivele turistice din Melbourne ce nu putea fi ratat de turistii ce vizitau orasul.Vizitatorii pot alege să urce cele 1254 de trepte sau pot opta pentru un drum mai scurt cu liftul până în vârful celor 55 de etaje. De sus, de pe terasa de observatie, privelsitea asupra orasului Melbourne este ametitoare. Puntea se află în jurul vârfului clădirii Rialto si oferă o panoramă de 360 de grade asupra orasului.

Grădina Botanica Regala- se întinde pe mai bine de 90 de acri si este una dintre cele mai interesante grădini botanice din lume. Aici se găsesc peste 10.000 de specii si peste 50.000 de plante individuale. Turistii vor avea ocazia sa viziteze Grădina si să vadă diverse zone ale Grădinii Botanice cum ar fi: Lacul Ornamental, Pădurea Tropicală Australiană, Grădina de Conservare a Apei si Ierbarul Naional Victoria.

Muzeul Melbourne- Aici se găsete si IMAX Melbourne. Muzeul Melbourne este vizitat anual de peste un milion de oameni. Una dintre atractiile cele mai noi ale muzeului este Aleea Dinozaurilor, unde turistii se pot întoarce în timp pentru a se trezi în compania reptilelor zburătoare si a dinozaurilor…. Si lista poate continua.

Si in Perth turistii au ce face in timpul liber. Ca în cele mai multe orase din Australia, în Perth se găsesc multe parcuri si grădini. Parcul King`s (Parcul Regelui) este cel mai mare, aflat chiar la vest de centrul orasului. Înfiintat în 1872 pe un deal deasupra râului si al orasului, are o

suprafată de 404 ha constând într-o panoramă naturală cu o bogătie de flori sălbatice primăvara si făcând parte dintr-o grădină botanică ce contine mai mult de 1200 de specii de plante din vestul Australiei.

Ningaloo- Alăturați-vă petrecerii tropicale de culoare de la Ningaloo Marine Park, casă a 200 de specii de corali tari, 50 de corali moi și peste 500 de specii de pești. Ningaloo este una dintre cele mai mari recifuri fringing, o întindere de 260 km în largul Australiei de Vest în mijlocul coastei de nord. Mai mult, punctul său cel mai apropiat este la 100 de metri de mal, astfel încât să vă puteți alătura festivitati doar păsind pe plajă.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecințele de ordin social reprezentând sursă de odihnă, ci și economic, putând fi subliniate cu următoarele:

– turismul îndeplinește o funcție economică importantă întrucât contribuie la crearea și utilizarea venitului național;

– contribuie la ridicarea social-economică a unor zone, asigurând eliminarea decalajelor interregionale;

– activitatea turistică face posibilă preluarea unei părți a consumului intern casnic și antrenarea circulației bănești, determinând atenuarea fenomenului inflaționist.etc.

Turismul poate deschide noi orizonturi de cunoaștere pentru unii locuitori ai zonelor sărace. Având contact cu turiști proveniți din diverse colțuri ale lumii, populația din zonele sărace poate afla ce se întâmplă în lume, cum trăiesc locuitorii altor țări. Putem spune chiar că turismul îi determină pe acești oameni să-și dorească mai mult, să învețe mai mult, să-și schimbe mentalitatea și atitudinea fatalistă asupra vieții.

În concluzie, se poate spune că, pe termen mediu, nesiguranța va fi un aspect ce nu trebuie neglijat. Lumea se îndreaptă către o economie globală, iar granițele politice tradiționale vor continua să dispară. Actorii implicați în dezvoltarea sectorului turistic trebuie să facă față schimbărilor și provocărilor cu care se confruntă turismul la începutul noului mileniu.

Oferind o vacanță care invocă prin definiție adevărate minuni, fie că ne gândim la plajele entuziasmante, la orașele cosmopolite, la flora și fauna exotice sau locurile dominate de spiritul aborigen, tot ce ține de Australia lasă pe toată luma cu gura căscată, varietatea ducând la fascinație, apoi la normalul „vreau să merg din nou”. Operatorii de turism avizi de succes caută mereu acel loc, acea destinație care să aducă un plus de nou, un ceva diferit, pentru a-și determina clienții să-i recomande, pentru a-i face să discute despre asta.

Pe măsură ce călătorești în Australia, descoperi o țară recunoscută pentru spiritul ei solid, rezistent, care poate fi observat atât în istoria lungă cât și în contemporaneitate. Cunoscută ca un punct constant de întâlnire a diverselor culturi, credințe sau entii, Australia se prezintă cu adevărat ca o destinație turistică globală. Orice colț al țării are întotdeauna ceva pregătit chiar și pentru călătorii mai experimentați dispunand de numeroase obiective turistice unice in lume.

Mai jos sunt detaliati cativa indicatori turistici regasiti in „ The Authority on World Travel and Tourism- Economic Impact 2015 Australia”

Tabel nr 3.1 Indicatori turistici

Tabel nr 3.2 Indicatori turistici – Cresteri estimative

Dupa cum se poate observa, Australia se situaeaza destul de bine daca facem o comparatie cu tarile de sub ea in tabelul de mai sus, spre exemplu cu Canada, contributia totala a PIB- ului in Industria Turismului si Calatoriilor are o valoare de 145,7 $, pe cand Canada doar 80,2 $, de asemenea numaurl vizitatorilor este in cretere. In schimb daca ne uitam putin la tarile dinaintea ei, vedem foarte usor ca Statele Unite, China sunt cu mult deasupra Australiei, dar acest lucru este de inteles, cele 2 tari sunt mai mai dezvoltate si cunoscute la nivel mondial in comparatie cu Australia.

In ceea ce privesesc estimarile pentru viitorul apropiat, se poate observa ca acestea sunt in crestere, ceea ce inseamna multe beneficii pentru Australia, aceasta va devenii si mai cunoscuta, turistii vor vrea sa revina tot mai des in aceasta tara si bineinteles la randul lor o vor recomanda ca o excelenta destinatie de vacanta prietenilor, cunoscutilor.

Tabel nr 3.3 Indicatori turistici – Cresteri semnificative inregistrate la numar sosiri turisti internationali

Tabel nr 3.3 Indicatori turistici –Numar sosiri internationale

In toate cele 3 tabele de mai sus, se poate observa cum numarul turistilor internationali care viziteaza Oceania (Australia) este in crestere de la an la an, facand o comparatie si cu anul 2010, 2013, 2014. Cresterile nu sunt unele uriase dar incet incet Austalia devine o tara preferata de turisti si in scurt timp se vor face mult mai multe oferte turistice pe aceasta destinatie daca se oberva o cerere din partea turistilor.

Tabel nr 3.4 Indicatori turistici –Numar sosiri internationale

3.2. Calitatea mediului inconjurator in Australia

Turismul a devenit pe parcursul ultimului deceniu extrem de popular în aproape toate

colțurile lumii, pe măsură ce un număr din ce în ce mai mare de oameni au căpătat acces la posibilitatea de a călători cu ajutorul vehiculelor personale, dar și cu ajutorul avioanelor atât pe parcursul vacanțelor deținute, cât și în cadrul serviciului, în unele situații. Unele dintre cele mai

atrăgătoare destinații turistice existente la momentul actual sunt reprezentate de către locațiile aflate în mijlocul naturii, interesante datorită peisajelor și a frumuseților neatinse de mâna omului. Există de asemenea un paradox în ceea ce privește aceste arii naturale, acestea fiind nevoite să echilibreze fluxul de vizitatori și de dezvoltare cu păstrarea mediului înconjurător. Aceleași situații sunt întâlnite și în situația destinațiilor turistice de o mare importanță culturală și arheologică. Volumul de vizitatori trebuie controlat deoarece, în unele situații, sculpturile antice, spre exemplu, pot fi extraordinar de fragile, fiind astfel ținta perfectă în ceea ce privește atacurile de vandalism.

Mai mult, la începutul anilor 2000, un număr de aproximativ 700 de milioane de sosiri ale turiștilor au fost numărate la nivel mondial. Prin urmare, deși este de sine înteles că o activitate globală de această intensitate poate avea un impact extrem de important asupra mediului înconjurător, consecințele nu au fost niciodată măsurate și analizate. Astfel, pot fi remarcate cinci mari aspecte ce pot reprezenta un rezultat al impactului turistic asupra mediului înconjurător, precum schimbarea suprafeței terestre și a utilizării solului, utilizarea energiei electrice și a impactelor asociate acesteia, schimbările în ceea ce privește fauna și flora la nivel mondial, răspândirea bolilor de diferite tipuri, cât și o consecință psihologică asupra călătoriilor, datorită schimbărilor de percepție existente în ceea ce privește întelegerea mediului înconjurător și a impactului pe care călătoriile le pot avea asupra acestuia.

Mergând mai departe, deși este în cea mai mare măsură considerată o industrie ”curată”, bazată pe hoteluri, restaurante, magazine și atracții turistice, și turismul poate reprezenta o foarte mare problemă în ceea ce privește conservarea mediului înconjurător. Turiștii pot polua zonele vizitate din mai multe puncte de vedere, resursele naturale și atracțiile putând fi afectate datorită unei folosiri improprii, printre altele. Prin urmare, turismul poate produce atât beneficii cât și probleme unei anumite zone, prin intermediul activităților pe care le desfășoară și a vizitatorilor regăsiți în cadrul acestora.

Referitor la aspectele pozitive ale turismului asupra mediului înconjurător, acestea sunt în cele mai multe cazuri mai puțin vizibile decât cele negative, concentrându-se asupra situațiilor precum celor de creare a diferitelor oportunitati de angajare pentru locuitorii zonelor respective. De asemenea, turismul mai poate promova cultura unei anumite zone, conservând tradițiile existente în cadrul acesteia, fluxul de turiști ce aleg o anumită destinație turistică reprezentând un motiv în plus pentru a dezvolta infrastructura acelei zone și a serviciilor acesteia.

Mai mult, aspectele naturale ce atrag turiștii pot fi protejate și prin fondurile ce provin din călătoriile acestora, situații ce pot fi regăsite și în cadrul continentului Australian, în ceea ce privește marile parcuri naționale deținute de către țara menționată anterior. Pe de altă parte, printre aspectele negative pe care turismul le poate avea asupra mediului înconjurător se numără următoarele: creșterea emisiilor de dioxid de carbon datorită diferitelor mijloace de transport utilizate la momentul actual pe tot mapamondul, sezonalitatea, nivelul scăzut al serviciilor datorită angajărilor unor persoane nepregătite profesional, cât și distrugerea unor anumite atracții sau destinații turistice datorită neglijenței vizitatorilor existenți.

Calitatea mediului înconjurător, atât a celui naturat cât și a celui creat de om este esențială în ceea ce privește industria turismului, deși relația acesteia cu natura este una extreme de complexă și de provocătoare. Presupune un număr mare de activități ce pot avea efecte adverse asupra mediului, multe dintre acestea fiind asociate construcțiilor de creare sau de consolidare a infrastructurii, precum drumuri sau chiar și aeroporturi, spre exemplu, cât și a facilităților turistice, precum hoteluri, restaurante, magazine, printre altele. Însă, dacă aceste procese nu vor avea loc într-un mod mai atent în ceea ce privește mediul înconjurător, aspectele negative ale turismului vor distruge în mod gradual resursele existente la nivel mondial.

Dezvoltarea turismului poate afecta de asemenea și resursele naturale atunci când se înregistrează un consum foarte ridicat în zonele în care resursele sunt mai reduse, unele dintre cele mai cunoscute probleme la nivel local fiind acelea legate de resursele de apă și de sol. Astfel, apa dulce este considerată ca fiind cea mai importantă resursă naturală existentă la momentul actual, industria turismului utilizând în mod frecvent și deficitar resursele acestea în ceea ce privește restaurantele, hotelurile, și nu numai. Pe termen lung, această atitudine poate duce la dispariția apei potabile și la degradarea proviziilor de apă, creând de asemenea o cantitate ridicată de ape reziduale. De asemenea, dezvoltarea industriei turistice poate pune o presiune foarte mare și pe resursele locale, precum cele de energie, de mâncare, de materii prime, unele dintre ele deja fiind considerate ca fiind aproape de consum. Pe de altă parte, datorită caracterului de sezonalitate al acestei industrii, multe zone în cauză au în cadrul sezonului de vârf un număr chiar și de 10 ori mai ridicat de locuitori decât în alte perioade ale anului, o foarte mare

presiune fiind pusă asupra acestor resurse locale pentru a se putea satisface nevoile și cerințele

clienților existenți. Totodată, de o importanță majoră este reprezentată și de degradarea solurilor,

aici fiind vorba de asemenea și de minerale, combustibili naturali, păduri și multe altele. Creșterea constantă a construcțiilor realizate în cadrul domeniului turistic și de recreație măresc

presiunea asupra acestor resurse din cadrul unor anumite zone naturale, inregistrându-se un impact direct asupra acestora, fie ele regenerabile sau neregenerabile.

Mergând mai departe, există de asemenea și o serie de aspecte negative ce pot creea probleme la nivel mondial, precum poluarea, schimbările climatice, pierderea diversității biologice, subțierea stratului de ozon, acestea având consecințe extrem de grave, precum dezastre naturale semnificative, ce pot pune în pericol atât mediul înconjurător cât și viețile oamenilor. Astfel, poluarea este reprezentată de introducerea în interiorul mediului natural a unor substanțe ce îl pot contamina, cauzând efecte adverse. Aceasta poate aparea atât de la substanțe chimice, cât și de la diverse surse de energie, precum zgomotul, căldura sau chiar și lumina. Substanțele poluante, cele ce dau naștere poluării, pot proveni atât din mediul înconjurător, fiind de asemenea posibilă apariția acestora din exterior, prin intermediul unor alte elemente și situații legate de industria turistică, spre exemplu.

O serie de exemple de poluare poate fi astfel reprezentată de următoarele: poluarea aerului și zgomotul, deșeurile sub diversele lor forme, apele provenite din canalizare, cât și poluarea estetică și termală, printre altele.

Schimbările climatice reprezintă și ele unul dintre cele mai problematice aspect existente la momentul actual în ceea ce privește efectele negative cauzate de turism asupra mediului înconjurător. Astfel, cercetătorii sunt de părere că temperatura suprafaței terestre s-a ridicat în mod constant pe parcursul ultimilor ani datorită efectului de seră existent la nivel mondial în atmosferă, ce duce la captivarea luminii și a căldurii solare. Una dintre principalele cauze ale acestei situații este reprezentată de eliberarea în atmosferă a unui număr de substante chimice, precum dioxidul de carbon, spre exemplu, acumularea acestora putând duce la schibarea climei globale, dacă această situație este ignorată pe termen lung, un proces despre care se crede că deja este în deplină desfășurare. Astfel, acesta este motivul pentru care o serie de organizații non-guvernamentale din Australia s-au decis să se ocupe cu acțiuni referitoare la întelegerea implicațiilor referitoare la schimbările climatice, implementarea și adoptarea unor măsuri de maximizare a rezistenței rezervelor naturale, reducerea eliberării de gaze nocive în atmosferă, colaborarea cu o serie de comunități sau chiar și industrii în vederea descoperirii unor soluții referitoare la schimbările climatice, cât și comunicarea implicațiilor acestor aspecte la nivel mondial.

Pe de altă parte, pierderea diversității biologice este și ea de o importanță enormă atunci când vine vorba despre consecințele existente la nivel mondial în ceea ce privește legătura dintre turism și mediul înconjurător. Acest lucru poate amenința proviziile de hrană existente la momentul actual, reprezentând astfel un impediment referitor la recreație și la turism, afectând de asemenea resursele de lemn, de medicamente și de energie. Totodată, aceasta interferează cu funcțiile ecologice esențiale existente, precum echilibrul speciilor de plante și de animale, regenerarea solului, și nu numai, creând un efect de seră extrem de bine conturat. Mai poate reduce productivitatea ecosistemelor, destabilizându-le și punând bazele posibilității aparițiilor de dezastre naturale precum inundații, secetă, uragane, poluare, sau schimbări climatice.

Distrugerea stratului de ozon reprezintă la rândul său un aspect extrem de delicat al influenței industriei turistice asupra mediului înconjurător. Situat în cadrul stratosferei la o altitudine de aproximativ 12-50 de kilometrii, acesta oferă potecție prin absorbția razelorultraviolete alesoarelui, a radiațiilor acestuia, ce pot fi periculoare pentru oameni și animale într-un ozaj prea mare, distrugerea acestuia putând duce la diverse aspecte de lungă durată ce vor afecta atât mediul înconjurător cât și populația existentă la nivel mondial.

3.3 Ecoturism si turism durabil in parcurile nationale Australiene

Într-un sens social, Australia a fost una dintre țările care au beneficiat de globalizare.

Înainte de utilizarea pe scară largă a tehnologiei comunicațiilor, cum ar fi internetul, Australia a fost cunoscuta ca fiind foarte departe de cea mai mare parte a populației lumii în emisfera nordică. Acum, deoarece caile de comunicare au devenit mai accesibile, distanta geografica contează mai puțin și este mai ușor sa afli mai multe despre alte culturi – și pentru alte culturi sa afle lucruri noi despre noi – prin mijloace sociale.

Multiculturalismul este un alt element al globalizării sociale. Migranții au adus aspecte ale culturii lor de origine, inclusiv alimente, muzică și obiceiuri, care au îmbogățit societatea australiana. Multi australienii au o mai bună înțelegere a altor culturi, facandu-i sa inteleaga mai bine termenul de diversitate.

Spre deosebire de alte țări ce prezintă o cultură extrem de bine conturată și proeminentă,

cultura Australiană este mult mai retrasă și mai ștearsă, locuitorii acestui continent neavând prea

multe tradiții și sărbători de-a lungul anului dar si aparitia globalizarii in aceasta mica insula a dus la pierderea traditiilor, mai ales datorita numarului atat de mare de imigranti din zona.

Tentativele de susținere a unor fenomene regăsite la nivel mondial, precum Halloween, spre exemplu, au eșuat în cea mai mare măsură datorită lipsei de receptivitate a oamenilor în ceea ce privește această sărbătoare extrem de interesantă și de amuzantă. Ziua Națională a Australiei este regăsită pe data de 26 Ianuarie, însă, la rândul ei nu este sărbătorită la scara la care ar trebui datorită reticenței populației Australiene în ceea privește originile deținute, această dată fiind de cele mai multe ori redusă la rangul unei zile excelente petrecute în fața unui grătar alături de cei dragi. Alte date importante pentru țara propusă spre analiză în cadrul prezentului proiect sunt reprezentate de către 1 Ianuarie, dată la care s-a întocmit primul parlament federal, ziua Sfantului Patrick, fiind considerată una dintre singurele tradiții populare existente la momentul actual. Deși nu este de origine Australiană, este sărbătorită cu mare fast pe toată suprafața continentului, oamenii petrecând și simțindu-se bine pe parcursul acestei date. Pe de altă parte, deși, la fel, nu sunt originare din țara studiată, sărbători religioase precum Crăciunul sau Paștele sunt tolerate și încurajate de populație, deși Moș Crăciun, spre exemplu, arată un pic cam prea îmbrăcat în costumul său de la Polul Nord pentru temperaturile ridicate înregistrate în acea perioada în cadrul continentului Australian. Mai mult, mancarea tradițională de Crăciun este înlocuită cu fructe de mare și alte preparate mai ușoare, datorită temperaturilor de chiar 40 de grade Celsius regăsite în cadrul acestei perioade în țara analizată, sărbătoarea fiind asociată foarte mult cu sportul având în vedere vremea frumoasă din regiune. Singurele urme de tradiții încă solide regăsite în cadrul continentului studiat sunt reprezentate de cele susținute de către populațiile Aborigene, extrem de interesante și demne de a fi prezentate turiștilor, și chiar și locuitorilor continentului în cauză.

Un dezavantaj al dependentei noastre de tehnologie este că ne e dor de schimbul social cu țările care nu au tehnologia pentru a comunica în acest mod. Un alt dezavantaj include dominația potențiala de alte culturi asupra societății australiane. Australia este influențată de culturile mai stabile și de țările cu populații mai mari; de exemplu, SUA are o industrie de divertisment bine stabilita, care domină mass-media de limbă engleză.

Globalizarea a influentat în mare măsură economia australiană. Australia are o abundenta de resurse naturale pe care populația de 20 de milioane de oameni nu o pot utiliza, de aceea isi pot vinde surplusul în alte țări, care au o cerere pentru resurse, oferindu-le o piață mondială de peste 6,5 miliarde de oameni. Principalele produse exportate de Australia au venit din industria primară, care reprezinta in principal materii prime, cum ar fi minerale. Industria primară reprezintă aproximativ 50 la sută din exporturile Australiei si include cărbune, uraniu, precum și minereu de fier, precum și alte minerale; cereale, cum ar fi grâu și orez; și carnea si produsele animale, cum ar fi carnea de vită și lână. Alte 50 la sută din exporturinsunt bunuri secundare și servicii tertiare. Bunuri secundare sunt cele care au fost prelucrate sau fabricate, cum ar fi mașini și produse alimentare, în timp ce exporturile terțiare sunt servicii, inclusiv educație și turism.

Australia importă un număr de produse și servicii primare, secundare și terțiare. Țițeiul constituie cea mai mare parte a importurilor primare, în timp ce calculatoare și mașini alcătuiesc majoritatea mărfurilor secundare pe care le importa. Cele mai multe dintre importurile terțiare sunt legate de călătorie, inclusiv cheltuielile de deplasare, transport și asigurare.

Aparitia globalizarii turismului a avut un rol foarte important in dezvoltarea industriei turismului din Australia, mai ales in ceea ce priveste principalele atractii turistice din zona.

Orașul Sydney, considerat drept o destinație turistică cu o varietate aproape infinită de

atracții pentru a își distra vizitatorii, reprezintă capitala statului New South Wales, fiind văzut drept cel mai popular oraș al Australiei. Este localizat pe coasta de sud – est a continentului propus spre analiză, pe malul mării Tasmaniene. Una dintre atracțiile turistice cele mai interesante și de preț ale orașului amintit anterior este reprezentată de faimoasa Operă din Sydney, caracterizată de o cultură și de o arhitectura impresionantă oferind o gamă foarte largă de petrecere a timpului liber vizitatorilor care aleg să îi calce pragul. Un alt punct turistic extrem

de important este reprezentat de Grădina Zoologică Taronga și de Parcul Sălbatic Featherdale, localizate la o distanță de 40 de minute cu mașina de centrul orașului, acestea reprezentând o alegere excelentă de petrecere a timpului liber alături de familie, cuprinzând nu mai puțin de 2200 de specii de animale, precum canguri, pinguini sau urși koala, spre exemplu. O altă atracție turistică este reprezentată de Acvariul Oceanworld Mainly, dar și de către Wild Life Sydney, acestea oferind secvențe din viața de zi cu zi a unor animale altfel inaccesibile oamenilor. Mai mult, Parcul Luna reprezintă și el un al punct extrem de important al orașului Sydney, fiind un parc de distracție ce cuprinde Tower Eye Sydney, un punct panoramic ce îți taie respirația. Mergând mai departe, alte locuri care de asemenea nu trebuiesc ratate sunt Muzeaul Național Maritim al Australiei și Observatorul din Sydney.

Parcurile Naționale Australiene: Importante în sfera Ecoturismului?

Parcurile Naționale au reprezentat întotdeauna una dintre principalele atracții turistice existente în cadrul continentului propus spre analiză în prezentul proiect, și anume, Australia, fiind punctele ce au atras mereu un număr extrem de generos de turiști din toate colțurile lumii. Prin urmare, prezentul subcapitol se va concentra asupra prezentării a patru dintre cele mai importante Parcuri Naturale protejate existente la momentul actual în cadrul continentului amintit anterior, specificând de asemenea conexiunea pe care acestea o au cu industria ecoturismului din Australia și importanța deținută la momentul actual în cadrul acestui domeniu. Trebuie de asemenea specificat faptul că unele dintre cele mai reprezentative parcuri existente în cadrul teritoriului țării menționate anterior sunt manageriate de către Guvernul Australian, în colaborare cu proprietarii lor tradiționali, precum ”Parcul Național Kakadu”, sau chiar și ”Parcul Național Urulu – Kata Tjuta”, reprezentând o punte excelentă de legătură cu reprezentanții culturii Aboriginale.

Parcul Național ”Kakadu”

Considerat de o importanță extrem de mare în cadrul turismului australian, atât din punctul de vedere al ecoturismului, cât și din alte perspective demne de luat în considerare, parcul național ”Kakadu” este la momentul actual inclus în patrimoniul mondial, aflându-se la o distanță de numai 170 de kilometrii de orașul Darwin. Această rezervație naturală unică din punct de vedere arheologic a fost locuită în permanență de mai bine de 40000 de ani, picturile din cadrul peșterilor, cât și sculpturile regăsite și schiturile argeologice fiind o reală dovadă din acest punct de vedere, ilustrând modul de viață și iscusința locuitorilor zonei, încă din preistorie, aria fiind de asemenea un exemplu unic de ecosistem.

Unul dintre cele mai importante aspecte pe care le-au avut în vedere autoritățile australiene în momentul înființării Parcului Național Kakadu a fost reprezentat de către nevoia de spațiu pe care natura o necesită pentru a crește și a se dezvolta după bunul plac. Localizat la sud – vest de Darwin, în regiunea Arnhem, pe malul golfului Van Diemen, acesta cuprinde 20000 de kilometrii pătrați de rezervație naturală protejată, caracterizați de o adevărată bogăție în ceea ce privește fauna și flora existente, numărând chiar și o serie de specii pe cale de dispariție. Mai mult, acesta este considerat ca fiind de o reală importanță în ceea ce privește turismul, și nu numai, atât la nivel local, cât și la nivel național și internațional, fiind introdus din anul 1981 în cadrul Patrimoniului UNESCO.

Parcul este format din patru mari regiuni, și anume, zona Arnhem, bazinele și dealurile

din sud, suprafata Koolpinyah și câmpiile de pe coastele fluviale. Partea vestică e regiunii Arnhem cuprinde formațiuni variind în inălțimi de la 30 la mai mult de 330 de metrii, pe o

distanță de aproximativ 500 de kilometrii. Din punct de vedere floral, aceasta este considerată cea mai diversificată zonă din nordul Australiei, cu un total de 46 de specii de plante considerate pe cale de dispariție, cât și cu nouă specii regăsite numai în cadrul parcului în cauză. Cât despre fauna acestei regiuni, datorită diversității regăsite în cadrul teritoriului, se poate remarca de asemenea faptul că acest parc național este unul dintre cele mai bogate în ceea ce privește viața sălbatică. Pe de altă parte, regiunea nu a fost prea afectată de migrațiile europene, în comparație cu restul continentului, din acest motiv vegetația fiind extinsă în cadrul zonei, aceasta fiind aproape nemodificată și din punctul de vedere al faunei. Un număr de aproximativ 300 de populații Aborigene trăiesc la momentul actual în cadrul parcului, inclusiv proprietari originali ai zonei ce vorbesc despre o legare spirituală cu locurile în cauză, ce este apoi transmisă vizitatorilor din punct de vedere cultural și istoric.

Parcul Național ”Purnululu National Park”

Consiredat ca fiind unul dintre cele mai importante centre turistice existente la momentul actual în cadrul continentului Australian, Parcul Național ”Purnululu National Park” este localizat în zona Kimberley din Vestul țării, în statul Western Australia, acoperind aproximativ 240.000 de hectare de teren, considerate ca fiind zone în preponderență sălbatice.

Printre atracțiile descoperibile în cadrul acestuia pot fi remarcate zona Bungle Bungle, un peisaj spectacular caracterizat de prezența unor stânci sculptate ce se înalță aproximativ 250 de metrii deasupra zonei semi-aride ce le înconjoară. Mai mult, acestea prezintă un interes extrem de mare din punct de vedere geologic datorită eroziunii permanente în care se regăsesc de aproximativ 20 de milioane de ani, dar și datorită frumuseții excepționale pe care o dețin. De asemenea, mai poate fi menționată accesibilitatea extrem de redusă în cadrul acestui parc natural, acesta fiind aproape necunoscut populației Australiene până la mijlocul anilor 1980. Denumirea acestuia vine din cadrul unui termen aborigen ce înseamnă ”gresie”, iar cea de ”Bungle Bungle”, cel mai probabil de la un anumit soi de iarba. Printre atracțiile cele mai interesante ale acestui parc se pot regăsi Echidna Chasm sau chiar și Piccaninny Creek, doua puncte turistice ce atrag anual un număr impresionant de vizitatori. Prima zonă este caracterizată de prezența unor chei înalte, înguste, cât și a unor formațiuni stâncoase impresionante, în timp ce cea de-a doua destinație turistică este marcată de blocuri tigrate de granit în formă de stup de albine, acestea fiind principalele motive de celebritate ale parcului în cauză, printre altele. Mai mult, acest punct de atracție turistic reprezintă un monument natural extrem de important pentru cultura și turismul australian, reprezentând una dintre principalele locuri alese de vizitatorii ce se decid asupra acestei destinații, fiind de asemenea un loc reprezentativ pentru ecoturismul regăsit în cadrul țării propuse spre analiză în prezentul proiect.

Parcul Național ”Uluru – Kata Tjuta”

Cu o denumire preluată din limba aborigenilor, însemnând mai precis ”multe capete”,

Parcul Național Urulu – Kata Tjuta este unul dintre cele mai importante puncte turistice existente la momentul actual în cadrul continentului Australian. Este cunoscut de asemenea și datorită monumentului natural denumit Mount Olga, un masiv muntos cu o înălțime de aproximativ 1052 metrii, format din aluviuni. Pe de altă parte, cupolele celor 36 de domuri sunt de piatră și coboară foarte abrupt în desert, formând astfel o atracție extrem de interesantă pentru vizitatorii din toată lumea ce aleg Australia drept destinație turistică.

Considerat ca fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice existente la momentul actual în cadrul continentului australian, parcul național ”Uluru – Kata Tjuta” este cunoscut chiar și la nivel internațional pentru cea mai mare stâncă din monolit, denumită Uluru, alături de cele 36 de domuri și grote adânci ale Kata Tjutei, cunoscute de asemenea sub numele de stâncile ”Olga”. Mai mult, întreaga zonă este considerată sacră de către populațiile Aborigene regăsite în cadrul ariei, acestea fiind cele mai numeroase din toată Australia. În anul 1987 această zonă a fost înapoiată Indigenilor, obiectivele turistice recăpătându-și numele original. Pe de altă parte, datorită monumentelor naturale regăsite în cadrul său, parcul național ”Uluru – Kata Tjuta” este unul dintre cele mai importante puncte turistice existente la momentul actual, oferind de asemenea o viziune largă asupra a tot ceea ce înseamnă cultură Aborigenă, conferind vizitatorilor ce aleg această destinație turistică o experiență de neuitat din toate perspectivele posibile.

În ceea ce privește punctul turistic Uluru, acesta este compus din pietre dure de nisip care au fost expuse și au rezultat din eroziunea rocilor aflate de jur împrejur, printre altele. Acesta are o bază de aproximativ 9,4 kilometrii, având un vârf aproape plat. De asenemenea, prezintă un număr impresionant de peșteri, formate la bază prin degradare de natură chimică și prin eroziunea nisipului.

Kata Tjuta, pe de altă parte, cuprinde o formațiune de 36 de domuri din stâncă, tinzând să aibă margini aproape verticale expuse aceluiași proces ca și în cazul multelui Urulu, rezultatul fiind oarecum asemănător și atrăgând anual un număr impresionant de vizitatori. Mergând mai departe, în ceea ce privește vegetația, aceasta a fost modificată de nenumărați factori, precum climatul sau incendiile ce au marcat zona în cauză, putând fi grupate în cinci mari categorii, fiind aranjate în mod concentric în jurul formațiunilor de monolit. Fauna este și ea una extrem de interesantă, existând un număr de aproximativ 22 de mamifere native regăsite în cadrul acestui parc natural, aici fiind incluși câinii dingo, cangurul roșu, cât și o serie de marsupiale mici, printre altele. Totodată, indigenii Aborigeni sunt încă prezenți în cadrul zonei. Aceștia susțin religia și filozofia tradițională, având o interpretare proprie a peisajelor, florei, faunei, cât și a fenomenelor naturale, creând astfel legături nerostite între oamenii care îl vizitează și teritoriu din punct de vedere social, spiritual și istoric. Mai mult, trebuie menționat că monolitul Uluru regăsit în cadrul acestui parc național este unul dintre cei mai importanți și mai impunători din lume la momentul actual, înălțându-se la aproximativ 350 de metrii deasupra solului, oferind un spectacol de neuitat turiștilor ce îl aleg drept destinație turistică, având totodată o importanță extremă din punctul de vedere al ecoturismului în cadrul țării propuse spre analiză, respectiv Australia.

Parcul Național ”Daintree”

Localizat la numai 160 de kilometrii în nord de Cairns, acesta este un parc național ce cuprinde păduri tropicale extrem de bătrâne, fiind considerată o suprafață regăsită în cadrul Patrimoniului Mondial. În centrul parcului național ”Daintree”, pe coastă poate fi regăsită Valea Daintree cu Cape Tribulation la nord și cu Mossman și Port Douglas la sud. Mai mult, pe

cursul râului Daintree poate fi descoperit satul Daintree. Datorită inexistenței unui pod pe deasupra râului amintit anterior, un feribot este utilizat pentru a realiza transportul, în drum spre Cape Tribulation, zona fiind împărțită în Daintree la nord de râu și la sud de acesta, tocmai pentru a se reuși o recunoaștere mai ușoară a diferitelor regiuni existente în cadrul acestui parc național.

Pe de altă parte, mai poate fi remarcat faptul că acest parc național este practic o zonă

de păduri tropicale sălbatice din Nordul Queensland, Australia, acestea fiind de o imensă valoare biologică în ceea ce privește comunitatea științifică existentă datorită biodiversității regăsite și a concentrației de specii de plante și animale existente în aceste locuri și inexistente în alte colțuri ale lumii. Mai mult, parcul național ”Daintree” găzduiește la momentul actual cele mai vechi păduri tropicale existente pe suprafața pământului, acest lucru fiind de o reală importanță în ceea ce privește ecoturismul, atât de promovat în cadrul țării propuse spre analiză în cadrul prezentului proiect. Pe de altă parte, din punct de vedere climatic, aceasta zonă este marcată la rândul său de cel musonic, fiind caracterizată de două sezoane, uscat și ploios, fiecare având particularitățile sale și prezentând un motiv în plus de vizitare din partea potențialilor turiști. Totodată, această arie naturală prezintă și o serie deobiective turistice, precum plimbările pe Plaja Wonga sau satul Daintree, spre exemplu.

Grădinile Botanice Naționale Australiene

Considerate la rândul lor de o importanță extrem de mare în cadrul industriei turismului

cât și în ceea ce privește ramura acesteia, denumită ecoturism, Grădinile Botanice Naționale Australiene mențin în cadrul lor o colecție de plante native din toate părțile țării, acestea fiind

afișate pentru plăcerea și educația vizitatorilor, fiind totodată utilizate pentru diverse acțiuni de cercetare în ceea ce privește clasificarea plantelor și în biologie. De asemenea, un ierbar pentru speciile păstrate de plante este asociat în mod direct cu colecția încă în viață. Mai mult, grădinile cultivă de asemenea plante pe cale de dispariție, acest lucru ajutându-le și protejându-le importriva extincției, oferind de asemenea informații prețioase ce ar putea ajuta la reintroducerea acestora în cadrul habitatului lor natural.

Localizată pe o lungime de aproximativ 2000 de kilometrii, Marea Barieră de Corali se

întinde de la Capul York până la Tropicul Capricornului, fiind localizată de-a lungul coastei de est a continentului Australian. Format din recife de corali, este considerat cel mai mare sistem de recife al pământului la momentul actual, fiind găsit pe o suprafață de aproximativ 200000 de kilometrii pătrați, fiind din anul 1981 sub protecția și patrimoniul UNESCO. Pe de altă parte însă, nu se știe nici la momentul actual daca prin intermediul acestei acțiuni s-a reușit o protejate de lungă durată a acestui important punct turistic și natural, acest lucru urmând să fie văzut pe măsură ce anii vor înainta. De asemenea, flora și fauna regăsite în cadrul acestei regiuni sunt de o diversitate ieșită din comun, fiind de asemenea considerată o ”sală de nașteri pentru balenele cocoșate”, acesta fiind numai unul din motivele pentru care se reușește atragerea unui număr atât de ridicat de turiști în fiecare an.

Ecoturismul, considerat ca fiind una dintre cele mai noi forme de turism existente la momentul actual, poate fi definit drept ”turismul durabil ecologic ce se concentrază în primul rând asupra experimentării și descoperirii zonelor naturale, bazat pe o întelegere sporită a culturii și a mediului înconjurător, dar și pe aprecierea și conservarea acestuia într-un mod cât mai atent cu putință”.

Mergând mai departe, o caracterizare mai aprofundată a acestui termen îl poate descrie ca fiind ”o combinație între conservarea naturii și turism. Principalele obiective deținute de către acesta sunt reprezentate de către ideea dezvoltării durabile, cu un impact cât mai scăzut asupra peisajelor și a mediului inconjurător, oferind de asemenea și o vastă perspectivă asupra aspectelor culturale și naturale de o importanță vitală existente într-o anumită regiune. Mai mult, este considerat la momentul actual ca fiind una dintre ramurile turistice cu cea mai rapidă extindere la nivel mondial, datorită deschiderii unei palete foarte largi de turiști în ceea ce îl privește.

Astfel, ecoturismul poate fi considerat drept forma de turism ce reunește activitățile durabile ale călătoriilor, promovând conservarea și protejarea ariilor naturale, beneficiind totodată de susținerea economiilor locale existente la momentul actual. Oamenii ce planifică o vacanță de tip eco pot anticipa nu numai posibilitatea de a vizita o serie de peisaje încântătoare, dar și de a descoperi și învăța lucruri noi în ceea ce privește protejarea biologică a ariilor naturațe, dar și despre susținerea culturilor și economiilor locale. Prin urmare, există patru obiective diferite ale ecoturismului, printre care se pot număra următoarele: conservarea mediului înconjurător, dar și a celui cultural, impactul deținut asupra economiilor locale, cunoașterea sferelor sociale și culturale ale zonei respective, dar și oportunitățile educaționale oferite de către acesta.

Atunci când vine vorba despre primul obiectiv al ecoturismului amintit în cadrul rândurilor anterioare, și anume acela al conservării mediului înconjurător și a celui cultural, acesta se referă în special la oferirea posibilității turiștilor de a contribui la conservarea și protejarea habitatelor naturale existente în cadrul zonei respective, cum ar fi cele din parcurile naturale, spre exemplu. Mai mult, conform U.S Agency for International Development, în marea majoritate a țărilor în care arii întregi au fost păstrate cu scopul conservării naturii, foarte multe guverne din cadrul țărilor în curs de dezvoltare nu dețin fondurile necesare pentru a reuși protejarea acestora. Acesta este motivul pentru care banii cheltuiți de către turiști pentru vizitarea unor astfel de zone naturale protejate sunt utilizati pentru a aduna fonduri menite să continue protejarea acelor zone spre beneficiul generațiilor următoare.

Pe de altă parte, următoarele două obiective susținute de către această nouă formă de turism sunt si ele de o imporanță extrem de mare, și anume, cunoașterea sferelor culturale și locale deținute de către zona respectivă, dar și a oportunităților educaționale propuse de către această formă de turism. Astfel, unul dintre principalele scopuri ale ecoturismului este acela de a produce o majorare a cunoașterii și întelegerii turiștilor în ceea ce privește condițiile sociale regăsite în cadrul unei anumite destinații turistice, precum sărăcia, spre exemplu, care în foarte multe situații este ascunsă vederii vizitatorilor. Prin urmare, ecoturismul încearcă expunerea turiștilor la toate realitățile sociale și economice regăsite în cadrul regiunii alese, tocmai pentru a le putea oferi o imagine cât mai bogată și mai de ansamblu asupra destinației în cauză.

Cât despre cel de-al doilea obiectiv adresat în cadrul prezentului paragraf, acesta are ca scop combinarea călătoriilor cu oportunități educaționale referitoare la dezvoltare durabilă, spre exemplu. Acesta încearcă educarea vizitatorilor în ceea ce privește protejarea ariilor naturale și a resurselor regăsite în cadrul acestora, oferindu-le de asemenea călătorilor o imagine clară asupra conceptului de durabilitate în cadrul comunităților și economiilor locale. Mai mult, nu numai turiștii sunt educați prin participarea pe care aceștia o au în cadrul ecoturismului, localnicii având de asemenea un rol extrem de important de jucat în cadrul unui astfel de scenariu, tocmai pentru a reuși obținerea de beneficii de lungă durată în ceea ce privește propriile comunități.

Prin urmare, toate aceste aspecte enunțate în rândurile de mai sus se pot regăsi și în cadrul continentului Australian, acesta ocupând una dintre pozițiile fruntașe în cadrul acestui domeniu, fiind una dintre cele mai importante destinații turistice ce susțin si promovează acest tip de turism extrem de interesant și de educativ.

În ceea ce privește ecoturismul în Australia, acesta a cunoscut o dezvoltare rapidă și extrem de sigură, bazându-se pe susținerea și promovarea sa atât din partea autorităților locale și

naționale, cât și din cea a localnicilor propriu-zisi, cetățeni normali implicați la rândul lor în viața de zi cu zi atât a societății dar și a societății regăsite în cadrul continentului Australian. Acesta este și unul dintre motivele principale pentru care o serie de organizații extrem de importante au început să se dezvolte în cadrul acestei regiuni, alături de nenumărare politici de mediu și de programe ce se concentrează asupra acestei noi și interesante forme de turism, tocmai pentru a oferi turiștilor o imagine cât mai detaliată și mai ademenitoare în ceea ce îl privește, motivându-i astfel să aleagă ecoturismul în favoarea altor forme de turism promovate de către țara în cauză.

Organizațiile bazate pe ecoturism și programele de certificare deținute

Referitor la prezentul subcapitol, în cadrul acestuia se va încerca prezentarea principalelor organizații bazate pe ecoturism existente la momentul actual în cadrul continentului Australian, cât și a programelor de certificare pe care fiecare dintre ele le oferă și a beneficiilor ce pot fi obținute odată cu acestea, tocmai pentru a putea oferi cititorului o imagine cât mai concludentă asupra acestei ramuri a industriei turistice, și anume, a ecoturismului.

~ Ecotourism Australia ~

Atunci când vine vorba despre cele mai importante organizații ce se concentrează asupra ecoturismului și a programelor de certificare deținute de către acesta, se poate spune că

Ecotourism Australia este una dintre cele mai importante organizații existente la momentul actual în cadrul continentului menționat anterior. Aceasta a fost creeată în anul 1991, drept o organizație non-profit, fiind considerată astăzi cea mai importantă formațiune de acest fel la nivel național, concentrându-se, așa cum și numele o arată, asupra industriei ecoturismului, și a

promovării acesteia. Deține de asemenea o serie extrem de diversificată de membrii, acestia incluzând și sectoarele cheie ale industriei, susținând de asemenea și structuri de cazare ecoturistice, tour-operatori, dar și agenții de turism specializate pe acest tip de turism. Se mai concentrează totodată și pe managementul ariilor protejate, alături de promovarea acestora în mediul academic și studențesc, pe lângă asociațiile de turism și de călători locali și regionali, spre exemplu. Mai mult, această organizație non-guvernamentală axată pe domeniul ecoturismului Australian susține o serie de programe extrem de interesante și de benefice atât mediului înconjurător cât și societății continentului amintit anterior, precum ”Ecotourism Certification”, ”Respecting Our Culture (R.O.C.) Certification”, ”Climate Action Certification”

sau chiar și ”EcoGuide Certification”, printre altele.

Primul program amintit anterior susținut de către organizația non-guvernamentală Ecotourism Australia este reprezentat de către ”Ecotourism Certification”, de o importanță semnificativă în ceea ce privește acest sector turistic regăsit în cadrul industriei turismului din interiorul continentului Australian. Considerat ca fiind programul pilot în ceea ce privește acest

segment al industriei turismului din țara propusă spre analiză, aceasta a luat naștere în anul 1996, Ecotourism Certification fiind primul tip de certificare în ceea ce privește mediul înconjurător din cadrul industriei turistice susținute la nivel mondial. Se axează asupra operatorilor de turism natural, oferind și promovând manageri specializati pe zonele naturale protejate, dar și călătorii și comunitățile locale, cu asigurarea asupra faptului că această experiență de certificare este susținută de o promisiune de practicare în cele mai bune condiții a durabilității ecologice, a managementului pozitiv al ariilor naturale, dar și de promovarea experiențelor ecoturistice de o calitate ridicată. Mai mult, simbolul, emblema Ecotourism Certification este un brand recunoscut la nivel mondial, care îi ajută pe călători ăn alegerea unei experiențe și destinații autentice și interesante, considerată durabilă din punct de vedere economic, social, și nu în ultimul rând din punctul de vedere al mediului înconjurător. Acesta le oferă turiștilor asigurarea că produsele certificate sunt susținute de către un angajament puternic și bine organizat în ceea ce privește acțiunile durabile, tocmai pentru a putea oferi cele mai interesante și de calitate experiențe naturale turistice pe care orice turist și le-ar putea imagina.

Programul Ecotourism Certification este de asemenea, asa cum a mai fost specificat în cadrul paginii anterioare, prima acțiune de acest tip realizată la nivel mondial, fiind creeată tocmai pentru a se concentra asupra nevoilor de a identifica și certifica operatori turistici specializați în domeniile cadrului natural și ale ecoturismului. În ceea ce privește situația actuală a acestuia, este exportat către restul lumii în prezent, cunoscut drept International Ecotourism Certification Program.

Totodată, acest program oferă și o serie de definiții în ceea ce privește conceptul de ecoturism, și anume ”ecoturismul este reprezentat de către turismul într-o arie naturală ce oferă modalități interesante de a descoperi mediul înconjurător prin intermediul unul operator ce utilizează resursele într-un mod inteligent, contribuind la conservarea mediului și ajutând comunitățile locale”, respective ”concentrarea asupra celor mai invative și importante produse de tip ecoturistic din Australia, oferind oportunitatea de a învăța despre mediul înconjurător prin intermediul unui operator pregătit pentru a obține cele mai bune soluții referitoare la utilizarea inteligentă a resurselor existente, contribuind astfel la conservarea mediului și la ajutarea dezvoltării comunităților locale”.

Prin urmare, operatorii turistici pot aplica pentru a obține o certificare de tip Ecotourism Certification în ceea ce privește următoarele produse: excursii turistice, atracțiile existente, cazarea propusă, sau chiar și o combinație între cele amintite anterior, printre altele. Astfel, principalele beneficii pe care acest tip de certificare le poate aduce este reprezentat de către o recunoaștere internatională prin utilizarea siglei Ecotourism Australia pe produsele proprii și în cadrul promovării acestora, acestea fiind de asemenea listate, în urma certificării, în cadrul broșurii Green Travel Directory. Mai mult, acesta oferă o listă a propriilor produse în cadrul paginilor de căutare existente pe site-ul oficial al organizației Ecotourism Australia, oferindu-le producătorilor șansa de a își promova produsele în cadrul rubricii ”Green Holiday Idea of the Month” de pe pagina principală a aceluiași site amintit anterior. Pe de altă parte, acest tip de certificare oferă totodată și beneficii în cadrul sferei marketing-ului, precum promovarea produselor în interiorul unei serii de expoziții naționale și internaționale, printre altele, susținând în același timp un discount de aproximativ 50% oferit operatorilor ce dețin acest tip de certificate în ceea ce privește apartenența în cadrul organizației Ecoutourism Australia, acest el reprezentând în mare o modalitate de a oferi un ghid de implementare a unor acțiuni de durabilitate ecologică, spre beneficiul atât al populației, cât și al mediului înconjurător.

Mergând mai departe, următorul program susținut de către organizația nonguvernamentală Ecotourism Australia este reprezentat de certificarea ”Respecting Our Culture”. Considerat un program de dezvoltare a industriei turistice, a fost creeat de Aboriginal Tourism Australia (organizație cunoscută mai mult sub numele de A.T.A), fiind administrată de Ecotourism Australia. Acest program a fost produs prin intermediul unei ample consultații la nivel național susținută de Aboriginal Tourism Australia alături de comunitățile de Indigeni, de

operatorii turistici și de părțile interesate din cadrul industriei. Mai mult, acest program susține

experiențele turistice prin îndeplinirea asteptărilor clienților într-un mod profesional și durabil,

încurajând de asemenea industria să acționeze într-un mod respectuos în ceea ce privește moștenirea culturală a Indigenilor. Scopul principal al acestui program este reprezentat de ajutarea sectorului de turism susținut de Indigeni să dezvolte afaceri durabile referitoare la protocoalele culturale, problemele legate de mediul înconjurător și managementul afacerilor.

Prin urmare, programul este extrem de util în selectarea experiențelor superioare oferite de Indigeni, garantând că produsul finit sub forma unei excursii este durabil adresând atât protocoalele culturale relevante, cât și acțiunile benefice mediului înconjurător, printre altele. În plus, în ceea ce privește procesul de certificare formală a programului ”Respecting Our Culture, ” acesta include procedurile ce asigură consultarea și cunoașterea proprietarilor tradiționali, oferind astfel comunităților de Indigeni o modalitate de a se proteja de exploatarea culturală ce i-ar putea afecta într-un mod semnificativ. Standarde referitoare la mediului înconjurător sunt de asemenea folosite tocmai pentru a asigura faptul că sferele culturale și moștenirile sunt protejate prin intermediul unor strategii de management a teritoriilor corespunzătoare, dar și prin informații accesibile oferite pentru a încuraja o dezvoltare durabilă a turismului și a practicilor implicate de acesta, protejând totodată parcurile naționale și teritoriile moștenite, oportunitățile de dezvoltare a afacerilor pentru comunitățile de Indigeni și nu numai, mentinând totodată integritatea și autenticitatea culturală a acestora.47 În ceea ce privește situația prezentă a acestui program, există 12 afaceri care au fost deja certificate, 18 fiind încă în proces de a obține acest document, acest rang.

Prin urmare, produsele certificate variază de la excursii personalizate extinse la excursii de o zi către centrele culturale foarte importante regăsite în zona respectivă. Toate produsele au în comun o structură profesională foarte dezvoltată, cu un angajament important către cultura și drepturile Indigenilor. Produsele certificate prin intermediul programului ”Respecting Our Culture” pot fi regăsite în Australia, de la orașe extrem de importante precum Melbourne la locații mai puțin cunoscute turiștilor cu o accesibilitate mai redusă decât în mod normal. Prezintă

de asemenea un cod de conduită extrem de strict adresat vizitatorilor teritoriilor deținute de către indigeni, printre altele, denumit ”Welcome to Country”, punând accentul pe respectul, relația și

responsabilitatea pe care turiștii o au față de locurile vizitate și de cultura și localnicii acestora.

Prin urmare, într-o sferă a industriei extrem de competitivă, afacerile legate de turism ce pot fi regăsite la nivel național posedă un potențial extrem de ridicat de a beneficia de oportinitățile disponibile. Mai mult, cu ajutorul unei acreditări prin intermediul programului ”Respecting Our Culture”, ele vor fi recunoscute drept o afaceri durabile bazate pe o etică culturală și a mediului înconjurător extrem de solidă și de interesantă. Mai mult, acest program este caracterizat de un grad foarte ridicat de unicitate, oferind de asemenea, printre altele, recunoașterea autenicității și a protocoalelor culturale deținute de anumite regiuni. Lansat în anul 2003, acesta susține atât afacerile legate de turismul Aboriginal cât și alte tipuri de turism. Deși este folosit de o perioadă lungă de timp în cadrul dezvoltării turismului Australian la nivel național, comunitățile locale au cunoscut o serie foarte limitată de beneficii prin intermediul acestuia. Prin urmare, chiar dacă cererea în ceea ce privește acest tip de turism este în continuă creștere, el este încă privit la o scară extrem de redusă, programul nefiind preconizat să cunoască o creștere extrem de importantă în următoarea perioadă.

Următorul program susținut de Ecotourism Australia este reprezentat de către ”Climate Action Certification”, acesta fiind dedicat recunoașterii eforturilor susținute de industria turismului în vederea reducerii emisiilor de dioxid de carbon. A fost creeat pentru toate sectoarele din cadrul industriei turismului, fără a lua în considerare dimensiunea și nivelul reducerii de dioxid de carbon deja existent. Operatorii deja certificați sunt formați din hoteluri,

atracții turistice, excursii, companii de transport, restaurante, agenți de turism, cât și diverse sectoare ale industriei Australiene. Prin urmare, programul în cauză a fost creeat de către Ecotourism Australia pentru a putea oferi industriei turismului un răspuns timpuriu în ceea ce privește cele mai importante probleme ale mediului existente în prezent la nivel mondial. Acesta va putea oferi industriei studiate un set de metode utile atât pentru adaptarea strategiilor déjà existente, fiind dezvoltat în colaborare cu autoritatea parcului ”Great Barrier Marine”, și cu ”South Australian Tourism Commission”.

Ultimul program susținut de organizația non-guvernamentală intitulată Ecotourism Australia, ”EcoGuide Australia Certification” este un program de certificare pentru cadrul natural și pentru ghizii din cadrul domeniului ecoturistic. Oferă o acreditare în referitoare la acest domeniu ce răsplătește ghizii ce reușesc să îndeplinească diferite competențe și standarde. Este creeat pentru a spori competentele ghizilor, cât și pentru a le evalua deprinderile, abilitățile, cunoștințele, și acțiunile personale. Mai mult, acest program de certificare susține și completează programul denumit Ecotourism Certification. Unul dintre obiectivele principale îndeplinite în cadrul acestui program vorbește despre apartenența la organizația Ecotourism Australia. Prin urmare, programul în cauză oferă bazele unui ghid ce va ajuta la realizarea unei experiențe turistice caracterizate de autenticitate, responsabilitate față de mediul înconjurător și profesionalism, fiind considerată o acreditare recunoscută de către organizația Guides of Australia. Referitor la beneficiile oferite ghizilor australieni în cadrul prezentului proiect, acestea sunt și ele de o reală importanță, printre acestea putând fi incluse, accesul la materiale de training și la echipamente de ghidare la un cost redus, spre exemplu.

Totodată, Ecotourism Australia mai este cunoscută ca activând într-o gamă largă de arii

ale industriei, precum în educarea consumatorului și în marketing, în dezvoltarea industriei, dar și în cadrul Conferinței Anuale Global ECO Asia Pacific, printre altele, spre exemplu, fiind văzută drept una dintre cele mai importante și mai semnificative organizații non-guvernamentale existente la momentul actual în cadrul continentului Australian, și chiar și la nivel mondial.

~ Politici Australiene de mediu: ”Ecotourism Australia Limited: Indigenous Tourism Policy” ~

Atunci când vine vorba despre politicile de mediu existente în Australia, una dintre cele

mai importante regăsite la momentul actual în cadrul continentului propus spre analiză este reprezentată de Politica de Turism a Indigenilor, aceasta referindu-se de asemenea la protejarea și susținerea mediului înconjurător, printre altele. Prin urmare, ecoturismul în Australia este foarte strâns legat atât de peisajul antic și diversificat al țării în cauză, cât și de flora și fauna regăsită în cadrul acesteia. Peisajele existente pot fi considerate drept o oglindă a tradițiilor și a

credințelor acelor regiuni, prezentând managementul teritoriilor realizat de către populația de Indigeni din cadrul zonei respective pe o perioadă de peste zeci de mii de ani. Chiar daca este vorba despre comunități izolate, regionale sau urbane, acestea sunt legate inevitabil de spiritualitatea și de existența populațiilor amintite anterior.

Prin urmare, Ecotourism Australia Limited ilustrează diversele tradiții și culturi ale populației de Indigeni, susținând de asemenea relațiile pe care aceștia le au atât cu teritoriile ocupate cât și cu marea și cu toate aspectele ale mediului înconjurător. Prin urmare, politica în cauză încurajează afacerile din domeniul turistic să se implice în colaborări cu membrii populației indigene în dezvoltarea activităților de infrastructură, spre exemplu. Astfel, în anul 2008, organizația Aboriginal Tourism Australia a fost închisă, Ecotourism Australia fiind de acord să preia activitățile susținute de către programul de certificare ecoturistică intitulat ”Respecting Our Culture”, încorporând de asemenea principalele concepte deținute de acesta în cadrul programului Ecotourism Certification. Mai mult, aceasta politica recunoaște ideea conform căreia turismul trebuie să promoveze valoarea calitații interpretărilor, implicând mai multe culturi, în special cele ale Indigenilor din zonele alese pentru a fi vizitate. Toate ariile turistice prezintă o serie de valori culturale semnificative.

Activitățile turistice ar trebui în primul rând să respecte, să susțină și să prezinte atributele culturale deținute de către ariile vizitate, componentele programului ”Respecting Our Culture” ecoturism certificați ca atare să își îmbogățească produsele prin colaborarea respectuoasă și sensibilă cu populațiile Indigene și cu toate culturile cu care acestea pot intra în contact. Prin urmare, politica și programul ”Ecotourism Australia Limited” vor continua șă susțină și să promoveze expunerea vizitatorilor la culturile populațiilor Indigene și la poveștile acestora, dar și să promoveze respect pentru și spre întelegerea culturilor acestora, atât tradiționale, cât și contemporane, încurajând de asemenea indivizii, organizațiile și afacerile de origini Indigene să dezvolte produse turistice susținând potențiale parteneriate benefice ambelor părți cu civilizațiile amintite anterior, în special în domeniul ecoturismului și în dezvoltarea durabilă a acestuia.

3.4. Globalizarea industriei turismului

In ceea ce privesc structurile de cazare existente in Australia, aici se gasesc o multitudine de hoteluri scumpe, cele mai mari lanturi de hoteluri au deschise aici hoteluri, iar in cele ce urmeaza se va enumera o parte dintre acestea conform site-ului fivestaralliance.com. Asadar unul distre efectele benefice ale globalizarii este deschiderea acestor mari hoteluri care aduc venituri considerabile Australiei mai ales datorita faptului ca sunt niste hotleuri care se preteaza anumitor categii de turisti, turistii cu venituri destul de ridicate.

Table nr 3.5. Top 77 Luxury Hotels Australia( cateva exemple)

Sursa: http://www.fivestaralliance.com/luxury-hotels/208/australia-the-south-pacific/australia

De asemenea in Australia exista un hotel unic in intreaga lume prin privelistea oferita clientilor Australia a deschis un Parc Zoo unic in lume. Orasul australian Canberra este gazda unui hotel amplasat in mijlocul unei gradini zoologice. In acest hotel unic in lume, iubitorii de safarii pot simtii pe pielea lor cum se faci baie in timp ce un urs se uita la tine sau cum e sa iei masa in timp ce leii fiorosi te privesc insistent prin geam.

In Jamala Wildlife Lodge toate acestea sunt posibile intrucat acest hotel este unic in lume prin aceasta posibilitate pe care le-o ofera clientilor, si anume, de a fi in mijlocul fiarelor salbatice fara ca acestea sa la poata face vreun rau. Mai exact, camerele acestor hoteluri sunt defapt cabane de lemn avand geamuri generoase de sticla prin care oamenii pot vedea absolut tot ceea ce se intampla in zona salbatica a fiarelor. Ei pot face baie in timp ce privesc animalele salbatice sau pot chiar dormi in timp ce privesc rechinii prin sticla groasa care se afla in loc de tavan.  Aceste camere inedide din hotelul australian Jamala Widlife Lodge a facut acest hotel celebru in lume si unic prin privelistea salbatica de safarii pe care o acorda clientilor sai.

Australia este cel mai iubit loc pentru toti iubitorii de safarii si din aceasta cauza a luat nastere acest hotel in mijlocul parcului zoo cu fiare. trebuie de precizat faptul ca acest hotel are foarte multi clienti in ciuda preturilor exagerat de mari care se cer. Astfel pentru a petrece o noapte in acel hotel trebuie sa scoti din buzunar intre 400 si 1.500 de franci australieni care, la cursul valutar de astazi reprezinta 1.200 si 4.700 de lei, bani pe care majoritatea romanilor nu ii pot acorda pe o noapte petrecuta in hotelul Jamala Wildlife Lodge din Canberra, Australia.

De asemenea in acest hotel, clientii au posibilitatea de a fi in mijlocul animalelor mai putin periculoase asa cum sunt maimutele si girafele. Clentii hotelului Jamala Wildlife Lodge din Canberra, Australia, au posibilitatea de a se juca si de a hrani aceste animale care nu fac parte din categoria fiarelor salbatice.

In Australia exista numeroase forme de divertisment iar printre cele mai interesante enumeram „Beef Australian 2015”- un eveniment social, este o parte importantă a identității comunității locale iar carnea de vită din Australia este sursa principala de a sărbători importante evenimente din locațiile din jurulul Rockhampton.

Buckle up Rockhampton! Profesionistul Bull Riders face debutul la carnea de vită Australia 2015. Unul dintre cele mai interesante sporturi vazute vreodata se pregătește pentru a face debutul la carnea de vită Australia 2015.

Sete Merc este una dintre cele mai frumoase acte vii din Australia. Ei au vândut mai mult de 200.000 de albume, cu '20 de motive bune" și a fost nominalizat pentru Premiile ARIA & APRA.

Festivalul Jane Austen Australia este o sărbătoare anuală în Canberra unde Austen și fanii napoleonieni din toată Australia vin și se distreaza – se bucura inclusiv de dans, muzică, mâncare, jocuri, tir cu arcul, scrimă, teatru, promenade, bile mari, discuții, ateliere de lucru , costume și cărți. Încă de la începuturile sale în 2008, acest mic festival a înflorit într-unul dintre cele mai încântătoare si furmoase zone in Canberra.

In ceea ce priveste mancare din Australia fast food tocmai a devenit mai rapid si ușor furios. McDonalds în Australia a avut cateva luni mai proaste dupa ce a postat cifrele pentru ultimul trimestru, care a arătat că profiturile lor au scăzut cu 30%, iar principala problemă pare a fi de a face cu imaginea lor.

Deci, într-un efort de a schimba ceea ce oamenii cred despre firma lor, au început să incerce câteva tactici mai ciudate. În primul rând au facut un meniu de burgeri gourmet care sunt diferiti de obisnuita medie Big Mac, si este livrata foarte diferit. Dacă comandați peste 25 dolari (€ 17) alimente on-line, vi se poate livra in stil unic cu ajutorul unui Ferrari F430 Spider sau un Lamborghini alb. Se pare ca au deja un mare succes in conformitate cu Journal Digital, care a remarcat că oamenii se opreau sa faca selfie-uri cu faimoasele masini. Aceasta este o parte dintr-un ansamblu de mișcare McDonalds în regiune pentru aconvinge oamenii ca McDonalds este un restaurant mai sănătos și mai classi decât era înainte.

*

* *

Toate aspectele negative enumerate și descrise anterior pot duce, netratate, la diverse dezastre naturale, precum inundații, cutremure, erupții vulcanice, avalanșe, secete, dar și diverse boli ce pot avea repercursiuni serioase asupra turismului, atât la nivel local cât și la nivel internațional, distrugând credibilitatea pe care o anumită destinație turistică și-o poate forma pe parcursul anilor, și diminuând astfel numărul de turiști ce aleg acea locație în favoarea altora.

CAPITOLUL IV…….

In acest ultim capitol se vor discuta aspecte legate de nivelul de dezvoltare durabila din Australia, adresând totodată principalele programe existente pe teritoriul australian în vederea realizării acesuia, diferite forme de turism practicate in zona precum ecoturismul si prezentarea anumitor organizatii de turism care sprijina dezvoltarea durabila, certificari legate de mediu.

4.1. Programe si strategii de dezvoltare durabila

Dezvoltarea durabilă în ansamblu reprezintă un deziderat al lumii contemporane. Conceptele „dezvoltare durabilă a turismului”, respectiv „dezvoltare durabilă” sunt relativ recente, avându6si originile în Recomandările Conferintei ONU cu tema „Mediu si dezvoltare”, care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992. Atunci a fost pusă în discutie ocrotirea naturii pentru viitor, sprijinirea unei industrializări mai puin distructive *i găsirea căilor de înlocuire a dezvoltării economice intensive cu o dezvoltare durabilă. Deoarece relatia turism – mediu este foarte strânsă si cu implicatii în dublu sens, este necesar ca turismul să se implice în această dezvoltare durabilă.

Definitia care se dă în mod curent, dezvoltării turistice durabile este următoarea: „Dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială, economică a mediului, prin exploatarea resurselor naturale si culturale si în interesul generatiilor viitoare”.

Turismul durabil înseamnă abilitatea destinatiei turistice de a rămâne competitivă împotriv atuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară si a-i fideliza ulterior, de a rămâne unică din punct de vedere cultural si a fi într-un permanent echilibru cu mediul ambiant.

Turismul durabil trebuie să echilibreze balanta între satisfacerea a două tipuri de nevoi:

• dezvoltarea economică

• protectia potentialului natural, a mediului înconjurător, în ansamblul său.

În acest context, Organizatia Mondială a Turismului (OMT), Consiliul Mondial pentru Călătorii si Turism (WTTC), Uniunea Internatională de Conservare a Naturii (UICN), Federatia Mondială pentru Ocrotirea Naturii (WNF) si Federatia Europeană a Parcurilor Nationale si Naturale (PNABE) se numără printre organizatiile internationale care dezvoltă politici si linii directoare cu privire la conservarea si protejarea resurselor naturale.

Fig. 4.1 Baza de date – Indicatori de Dezvoltare Durabilă (IDD)

(Sursa: www.insse.ro)

Prezentul subcapitol, referitor la dezvoltarea durabilă a turismului australian, se va concentra asupra prezentării unor programe și politici create tocmai în acest scop, ilustrându-se

obiectivele și scopurile acestora, alături de motivele pentru care au fost propuse si implementate

în cadrul continentului analizat în proiectul în cauză.

Programul de certificare a Acțiunii Climatice Australiene

Acest proiect realizat prin intermediul organizației non-guvernamentale intitulate Ecotourism Australia va putea oferi călătorilor și potențialilor turiști posibilitatea de a judeca eforturile realizate de către operatorii turistici în ceea ce privește reducerea sau eliminarea de dioxid de carbon în atmosferă prin intermediul acțiunilor desfășurate, cu ajutorul unui sistem de certificări realizat tocmai în acest scop. Acesta este dedicat clasificării eforturilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, fiind realizat pentru a se putea plia pe toate sectoarele industriei turistice, indiferent de dimensiunea sau nivelul acțiunilor de reducere a dioxidului de carbon elaborate deja. Acesta include hoteluri, atracții turistice, mijloace de transport, restaurante, etc, schimbările climatice reprezentând una dintre cele mai importante griji ale industriei turistice. Astfel, industria turismului australian se poate regăsi în strânsa competitivitate existentă pe piața aceluiași domeniu la momentul actual, cu o stagnare permanentă a valorilor referitoare la numărul turiștilor, atât naționali cât și internaționali, această situație reprezentând un beneficiu alcontinentului Australian din punctul de vedere al conservării mediului înconjurător.

Programul E3

Îmbunătățirea eficienței energiei aplicațiilor și produselor prezintă beneficii semnificative din punctul de vedere al economiei și al mediului înconjurător în ceea ce privește continental Australian, printre care se pot număra reducerea efectului de seră resimțit din ce în ce mai puternic la nivel mondial, a emisiilor de gaze, dar și a cererii de energie regăsite în cadrul țării propuse spre analiză pe parcursul prezentului proiect. Prin urmare, acest proiect ajută a salvarea gospodăriilor și a afacerilor din acest domeniu, stabilizând costurile produselor pe baza cărora acestea își asigură supraviețuirea. Mai mult, principalele politici utilizate pentru obținerea

reducerii în cadrul utilizării energiei din partea acestor produse sunt următoarele: ”Minimum Energy Performance Standards” și ”Energy Rating Labes”, acestea îndrumând consumatorii spre alegerea unor aplicații mai eficiente din acest punct de vedere pe perioada ultimilor 25 de ani, aceste două politici fiind implementate printr-o inițiativă de colaborare a Australiei cu Noua Zeelandă, denumită ”Equipment Energy Efficiency Program”

The Parks Australia: Sustainable Tourism Overview 2011 – 2016

Programul “Sustainable Tourism Overview 2011 – 2016”, este susținut de către organizația The Parks Australia. Scopul acesteia este acela de a identifica principiile și obiectivele ce vor ghida această organizație către un management eficient al turismului referitor la rezervele naturale existente în cadrul continentului australian pe perioada următorilor cinci ani.

Această perspectivă strategica se află intr-o permanentă cooperare cu planurile manageriale ale fiecărei rezervații naturale, cât și cu Strategia Turistică Națională de Lungă Durată a guvernului australian, realizată în anul 2009. Însă pe măsură ce anii au trecut, numărul politicilor interne și al structurilor de susținere a acestora a crescut simțitor, tocmai pentru a se obține imaginea unei industrii turistice cât mai bine conturate și mai eficiente. Prin urmare, principalele rezervații naturale aflate sub coordonarea prezentului program sunt următoarele: Grădinile Botanice Australiene, Parcul Național și Grădinile Botanice ”Booderee”, Parcul Național ”Christmas Island”, Parcul Național ”Kakadu”, Parcul Național și Grădina Botanică ”Norfolk Island”, Parcul Național ”Pulu – Keeling”, dar și Parcul Național ”Uluru – Kata Tjuta”.

Astfel, organizația Parks Australia va dezvolta și implementa strategii de management referitoare la următoarele obiective legate strict de dezvoltarea durabilă a turismului: oferirea experiențelor turistice de o calitate ridicată, primitoare, promovând bogățiile naturale și culturale regăsite în cadrul țării și a rezervelor acesteia, minimizarea impactului vizitatorilor asupra valorilor naturale și culturale ale continentului propus spre analiză în cadrul prezentului proiect, realizarea beneficiilor sociale, economice, și a diverselor parteneriate comerciale, cât și reușirea susținerii unor acțiuni benefice din punct de vedere economic și social prin intermediul turismului legat de cultura Aborigenă și de persoanele reprezentative acesteia, toate acestea fiind esențiale dezvoltării unei industrii turistice sănătoare și concurente în cadrul continentului australian.

Transformarea hotelurilor din Melbourne

Prezentul program intitulat ”Greening Melbourne's hotels” este un program referitor la

mediul înconjurător creeat și susținut de orașul cu același nume menit să ajute hotelurile existente în cadrul acestuia să reducă din consumul de energie, de apă, și să gestioneze în mod

eficient costurile managementului deșeurilor existente. Mai mult, programul ”Savings in the City” are ca scop oferirea de susținere în conducerea, recunoașterea și sfătuirea hotelurilor din cadrul orașului, ajutându-le să identifice acțiuni viabile din punct de vedere economic ce ar putea ajuta la reducerea consumului de energie și al costurilor de întreținere. Hotelurile reprezintă primul sector asupra căruia prezentul proiect se va concentra, 11 dintre acestea aflându-se în primele 200 de poziții când vine vorba despre consumul de apă înregistrat în orașul menționat anterior. Mai mult, sectoarele alimentației și cazării produc un procentaj de 18% din totalul deșeurilor colectate în cadrul acestei zone, acesta fiind un alt motiv de implementare al prezentului program în cadrul continentului australian.

Strategia Turistică Națională de Lungă Durată a Australiei

Considerată de o importanță extrem de mare în ceea ce privește industria turistică existentă la momentul actual în cadrul continentului australian, aceasta a fost lansată în luna Decembrie a anului 2009, pentru a echilibra legătura dintre politicile referitoare la aspectele legate de cerere și ofertă din cadrul domeniului amintit anterior. Astfel, în prima sa fază de desfășurare, aceasta s-a axat asupra consultării cu acționarii și a colecționării unei baze solide de dovezi în vederea susținerii reformelor cheie. Prin urmare, industria turistică din Australia contribuie anual cu aproximativ 34 de miliarde de dolari la Produsul Intern Brut al acesteia, angajând mai mult de 500000 de persoane și câștigând de asemenea mai mult de 10% din totalul veniturilor realizate din exporturi. Mai mult, obiectivele acestei politici sunt reprezentate de o structură susținută a acesteia în vederea distrugerii barierelor existente referitoare la creșterile industriale, un mediu înconjurător cooperant ce ajută la majorările valorilor industriale, cât și previziuni referitoare la asistența practică a afacerilor individuale. Prin urmare, etapa următoare a strategiei în cauză, respectiv cea vizând anul 2020 a fost lansată în anul 2011, concentrându-se asupra promovării mai multor acțiuni ce pot genera beneficii reale și tangibile pentru activitățile

turistice, sporindu-se astfel numărul potențialilor turiști ce vor alege continentul australian ca destinație.

Organizatii in domeniul turismului durabil si programe de certificare

Propuneri de dezvoltare a turismului Australian in contextual globalizarii

*

* *

În concluzie, poate fi specificat faptul că prezentul capitol s-a concentrat asupra definirii

și ilustrării importanței ecoturismului, prezentând de asemenea organizații nonguvernamentale ce se ocupă cu acest domeniu turistic, programele acestora, politicile de mediu, dar și valoarea parcurilor naționale și a grădinilor botanice existente în cadrul continentului australian.

http://ageconsearch.umn.edu/bitstream/90535/2/WP%2031.pdf

http://issuu.com/rasmus_nielsen/docs/globalization_in_australia___tourism

https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=tourism+globalization+in+australia

Australia

http://www.abs.gov.au/ausstats/abs@.nsf/mf/8635.0/

http://www.abs.gov.au/ausstats/abs@.nsf/mf/3401.0/

Canberra- Aflați mai multe despre cultura, istoria și modul de viață a australienilor în capitala Australiei, Canberra. Puteti explora trecutul politic și democratia modernă la Muzeul Democrație australian și Palatul Parlamentului. Acestă capitală cultural bogată este renumită pentru lacurile sale, parcuri și împrejurimile native de bushland. Sub frunziș,Canberra oferă restaurante elegante, baruri, cumpărături în boutique-uri și uncalendar non-stop de festivaluri și evenimente.

Secretul orasului Sydney rezidă în tărmul strălucitor împodobit de palmieri, iahturi si golfulee linitite si cele 70 de plaje.

The Rock – Este cartierul istoric al orasului, un labirint de alei frumos restaurate si vechi clădiri din piatră. Cunoscătorii recomandă: The Fortune of war, de pe GeorgeStreet nr. 137 fiind cel mai vechi local din Sydney.Această „adăpătoare” mică, dar foarte populară functionează fără întrerupere din anul 1828. În weekend sunt spectacole de muzică live.

Portul Sydney – Cea mai eficientă metodă prin care poti cunoate cu adevărat portul orasului este să iei feribotul, iar cel mai frumos este legendarul feribot care merge la Manly.

Sydney Harbour Bridge- Sydney Harbour Bridge este o atractie emblematică pentru Sydney si poate fi văzut din orice parte a districtului The Rocks sau din centrul orasului. Acest pod nu detine un record de lungime, însă structura sa este impresionantă. Podul Sydney Harbour Bridge a fost terminat în 1932, la 8 ani după începerea constructiei si se întinde pe 500 m de la nord la sud, având înălimea de 134 m.

Opera din Sydney este fără îndoială cea mai vizitată atractie a orasului si cea

 mai emblematică imagine a sa. Clădirea cu forma unor vele a fost creată de arhitectul danez Jørn Utzon si a fost terminată cu 10 ani mai târziu si cu costuri mult mai mari decât a fost programat, în anul 1973. Opera din Sydney este mai mult decât o sală de concerte, clădirea adăpostind si teatre, studiouri, o sală de concerte, un cinematograf, expoztiii, săli de recepie, o bibliotecă, restaurante si baruri.

  Luna Park Sydney este un parc de distractii în apropiere de Sydney Harbour Bridge, iar intrarea sub forma unei fete de clovn poate fi văzută din multe părti ale orasului.

Plaja Bondi este cea mai faimoasă plajă din Australia, aflată în suburbia Bondi, municipalitatea Waverly, la 7 km de centrul orasului Sidney. Se crede ca "bondi” este un cuvânt de origine aborigenă, însemnând sunetulvalurilor care se sparg. În capătul nordic al plajei, la Ben Buckler, si la sud, lângă plaja McKenzies, există sculpturi în piatră de origine aborigenă. Latimea plajei Bondi ajunge până la 50 m în nord si până la 100 m în capătul sudic, fiind cea mai largă plajă din regiunea Sydney. Temperatura medie a apei în timpul verii este de 21°C, iar în lunile septembrie – octombrie temperatura medie estede 16 °C. La 150 m în larg este amplasată o plasă de apărare împotriva rechinilor -din 1937 nu s-a înregistrat niciun deces cauzat de rechini. În capătul sudic al plajei se află Băile Bondi, vechi de 100 de ani si care au fost folosite multi ani de faimosul club de înot Bondi Icebergs. La capătul nordic se află piscinile Children’s WadingPool si Wally Weekes Pool. Printre evenimentele anuale cele mai populare în Bondi Beach se numără: Carnavalul de Surf, North Bondi Classic – o cursa înot de-a lungul golfului Bondi, Alergare pe nisip, Sun-Herald City to Surf – o întrecere de la primăria Sydney până înBondi, Festivalul Vântului – un festival international de zmee, Festivalul Sud -American de Sculptură în Nisip, Flickerfest – film de scurt metraj, Celebrările de Crăciun/Anul Nou – populare printre turistii de peste ocean.

Exista numeroase atractii si in Melborne printre care: Puntea de observatie din Melbourne- De când s-a deschis acum 20 de ani, Puntea de observatie a fost unul din obiectivele turistice din Melbourne ce nu putea fi ratat de turistii ce vizitau orasul.Vizitatorii pot alege să urce cele 1254 de trepte sau pot opta pentru un drum mai scurt cu liftul până în vârful celor 55 de etaje. De sus, de pe terasa de observatie, privelsitea asupra orasului Melbourne este ametitoare. Puntea se află în jurul vârfului clădirii Rialto si oferă o panoramă de 360 de grade asupra orasului.

Grădina Botanica Regala- se întinde pe mai bine de 90 de acri si este una dintre cele mai interesante grădini botanice din lume. Aici se găsesc peste 10.000 de specii si peste 50.000 de plante individuale. Turistii vor avea ocazia sa viziteze Grădina si să vadă diverse zone ale Grădinii Botanice cum ar fi: Lacul Ornamental, Pădurea Tropicală Australiană, Grădina de Conservare a Apei si Ierbarul Naional Victoria.

Muzeul Melbourne- Aici se găsete si IMAX Melbourne. Muzeul Melbourne este vizitat anual de peste un milion de oameni. Una dintre atractiile cele mai noi ale muzeului este Aleea Dinozaurilor, unde turistii se pot întoarce în timp pentru a se trezi în compania reptilelor zburătoare si a dinozaurilor…. Si lista poate continua.

Si in Perth turistii au ce face in timpul liber. Ca în cele mai multe orase din Australia, în Perth se găsesc multe parcuri si grădini. Parcul King`s (Parcul Regelui) este cel mai mare, aflat chiar la vest de centrul orasului. Înfiintat în 1872 pe un deal deasupra râului si al orasului, are o

suprafată de 404 ha constând într-o panoramă naturală cu o bogătie de flori sălbatice primăvara si făcând parte dintr-o grădină botanică ce contine mai mult de 1200 de specii de plante din vestul Australiei.

Ningaloo- Alăturați-vă petrecerii tropicale de culoare de la Ningaloo Marine Park, casă a 200 de specii de corali tari, 50 de corali moi și peste 500 de specii de pești. Ningaloo este una dintre cele mai mari recifuri fringing, o întindere de 260 km în largul Australiei de Vest în mijlocul coastei de nord. Mai mult, punctul său cel mai apropiat este la 100 de metri de mal, astfel încât să vă puteți alătura festivitati doar păsind pe plajă.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecințele de ordin social reprezentând sursă de odihnă, ci și economic, putând fi subliniate cu următoarele:

– turismul îndeplinește o funcție economică importantă întrucât contribuie la crearea și utilizarea venitului național;

– contribuie la ridicarea social-economică a unor zone, asigurând eliminarea decalajelor interregionale;

– activitatea turistică face posibilă preluarea unei părți a consumului intern casnic și antrenarea circulației bănești, determinând atenuarea fenomenului inflaționist.etc.

Turismul poate deschide noi orizonturi de cunoaștere pentru unii locuitori ai zonelor sărace. Având contact cu turiști proveniți din diverse colțuri ale lumii, populația din zonele sărace poate afla ce se întâmplă în lume, cum trăiesc locuitorii altor țări. Putem spune chiar că turismul îi determină pe acești oameni să-și dorească mai mult, să învețe mai mult, să-și schimbe mentalitatea și atitudinea fatalistă asupra vieții.

În concluzie, pot spune că, pe termen mediu, nesiguranța va fi un aspect ce nu trebuie neglijat. Lumea se îndreaptă către o economie globală, iar granițele politice tradiționale vor continua să dispară. Actorii implicați în dezvoltarea sectorului turistic trebuie să facă față schimbărilor și provocărilor cu care se confruntă turismul la începutul noului mileniu.