Impactul Fondului Social European Asupra Regiunii Nord Vest

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. POLITICA DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE

Delimitări conceptuale

Evoluția politicii regionale (de coeziune) a UE până în prezent

Politica de coeziune a UE în perioada 2007-2013

Politica de coeziune a UE în perioada 2014-2020

Politica de coeziune, politica de ocupare și politica socială a UE. Interferențe și provocări

CAPITOLUL II. FONDUL SOCIAL EUROPEAN CA INSTRUMENT AL POLITICII DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE 2007 – 2013

Ce este Fondul Social European?

Domeniile de intervenție ale Fondului Social European

Temele orizontale ale Fondului Social European

CAPITOLUL III. IMPACTUL FONDULUI SOCIAL EUROPEAN ASUPRA DEZVOLTĂRII REGIONALE IN UNIUNEA EUROPEANA ÎN PERIOADA 2007-2013

Contextul și justificarea intervenției prin FSE în UE în perioada 2007-2013

Bugetul, programele, prioritățile și domeniile de intervenție ale FSE în Statele Membre ale UE în perioada 2007-2013

Implementarea, rezultatele intervenției prin FSE și impactul regional în Statele Membre ale UE în perioada 2007-2013

Proiecte de succes finanțate prin FSE în Statele Membre ale UE în perioada 2007-2013

CAPITOLUL IV. IMPACTUL FONDULUI SOCIAL EUROPEAN ASUPRA DEZVOLTĂRII REGIONALE IN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2007-2013

Contextul și justificarea intervenției prin FSE în UE în perioada 2007-2013

Bugetul, programele, prioritățile și domeniile de intervenție ale FSE în România în perioada 2007-2013

Implementarea, rezultatele intervenției prin FSE și impactul regional în România în perioada 2007-2013

Proiecte de succes finanțate prin FSE în România în perioada 2007-2013

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

(Motivația alegerii temei, obiective, întrebări de cercetare)

Teza de doctorat cu tema „Impactul politicii și programelor de dezvoltare regională asupra disparităților inter și intra-regionale – abordare metodologică și practică” reprezintă un tablou amplu al evoluției dezvoltării regionale în România în contextul mai larg al politicii europene de dezvoltare regională, prin prisma obiectivului major al acestei politici, de diminuare a disparităților între diferitele regiuni și zone geografice și prevenire a apariției unor noi dezechilibre.

Teza își propune să realizeze o analiză detaliată a disparităților de dezvoltare între regiunile țării și să dezvolte totodată o metodologie de evaluare a impactului programelor de dezvoltare regională, pornind de la identificarea unor indici de disparitate relevanți, care să ia în considerare nu numai specificitățile economice, ci și pe cele teritoriale și sociale.

Scopul final al tezei este ca pe baza metodologiei propuse de evaluare a impactului programelor de dezvoltare să fie identificate direcțiile majore și schimbările necesare la nivelul politicii, printr-o mai amplă luare în considerare a principiilor și obiectivelor planificării spațiale.

CAPITOLUL I. POLITICA DE COEZIUNE A UNIUNII EUROPENE

I.1. Delimitări conceptuale

Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene de la Lisabona din 2007 prevede că: Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului. Aceasta promovează coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre.

Ca urmare a Comunicării Comisiei Europene din 3 martie 2010, a fost adoptată Strategia Europa 2020 – O strategie pentru creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. Prioritățile stabilite sunt:

1. creștere economică inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

2. creștere economică durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

3. creștere economică favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, socială și teritorială

Strategia Europa 2020 a fixat 5 obiective majore pentru următorul deceniu: ocuparea forței de muncă, educația, cercetarea și inovarea, incluziunea socială și reducerea sărăciei și energia/clima.

În vederea promovării politicilor de coeziune, Uniunea Europeană a creat fondurile structurale, instrumente financiare care funcționează în baza unor programe pe domenii și obiective prioritare ale politicilor regionale ale UE. Fondurile structurale sunt implementate prin aplicarea cadrului legal definit prin Regulamentul UE nr. 1303/2013  din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, al Regulamentului UE nr. 1301/2013 din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, al Regulamentului UE nr. 1304/2013 din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și al Regulamentului UE nr. 1300/2013  din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune.

Programarea și utilizarea Fondurilor Structurale și de Coeziune trebuie să țină cont de următoarele principii:

Complementaritate, coerență, coordonare și conformitate

Fondurile intervin împreună cu măsurile naționale, inclusiv cele de la nivel regional și local, integrând prioritățile Comunității

Comisia și statele membre asigură coerența intervențiilor Fondurilor Structurale și de Coeziune cu măsurile, politicile și prioritățile Comunității și complementaritatea cu celelalte instrumente financiare comunitare.

Coerența și complementaritatea reies în special din liniile directoare strategice ale Comunității pentru coeziune, în cadrul strategic național de referință și în programele operaționale.

Cu respectarea competențelor lor, Comisia și statele membre asigură coordonarea dintre intervențiile din cadrul Fondurilor Structurale și de Coeziune, Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondului European de Pescuit, a intervenției Băncii Europene de Investiții și a celorlalte instrumente financiare existente.

Programarea

Obiectivele Fondurilor Structurale și de Coeziune sunt urmărite în cadrul unei programări multianuale efectuate în mai multe etape, care include identificarea priorităților, finanțarea și sistemele de gestiune și control

Parteneriatul

Obiectivele Fondurilor sunt urmate în cadrul unei cooperări strânse („parteneriat”) între Comisie și fiecare stat membru.

Fiecare stat membru organizează, după caz și în conformitate cu normele și practicile naționale în vigoare, un parteneriat cu autorități și organisme cum sunt: autoritățile regionale, județene, locale și alte autorități publice competente; partenerii economici și sociali; orice alt organism adecvat care reprezintă societatea civilă, partenerii de mediu, organizațiile neguvernamentale sau organismele însărcinate cu promovarea egalității între bărbați și femei Parteneriatul se referă de asemenea la elaborarea, aplicarea, monitorizarea și evaluarea programelor operaționale.

Nivelul teritorial al punerii în aplicare

Aplicarea programelor operaționale cade în responsabilitatea statelor membre la nivelul teritorial adecvat, în conformitate cu sistemul instituțional propriu fiecărui stat membru

Intervenția proporțională

Resursele financiare și administrative utilizate trebuie să fie proporționale cu suma totală a cheltuielilor aferente unui program operațional cu privire la:

aplicarea fondurilor în ceea ce privește indicatorii privind realizarea și rezultatele programelor operaționale

evaluările strategice și operaționale făcute de statul membru sau de Comisia Europeană

principiile generale ale sistemelor de gestiune și de control

întocmirea de rapoarte anuale și rapoarte finale de execuție a programelor operaționale

Gestionare partajată

Bugetul Uniunii Europene alocat Fondurilor Structurale și de Coeziune este executat în cadrul managementului împărțit între statele membre și Comisie, ținându-se cont de principiul bunei gestiuni financiare

Adiționalitate

Contribuția Fondurilor structurale nu se substituie cheltuielilor structurale publice sau asimilabile dintrun stat membru

Egalitatea de șanse

Statele membre și Comisia iau măsurile adecvate pentru prevenirea oricărei forme de discriminare bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor Structurale și de Coeziune și în special în ceea ce privește accesul la fonduri.

În special, accesibilitatea persoanelor handicapate este unul dintre criteriile care trebuie respectate la definirea operațiunilor cofinanțate din Fondurile Structurale și de Coeziune și de care trebuie să se țină seama în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor Structurale și de Coeziune

Dezvoltarea durabilă

Obiectivele Fondurilor Structurale și de Coeziune sunt urmărite în cadrul dezvoltării durabile și a promovării, de către Comunitate, a obiectivului de protejare și îmbunătățire a mediului înconjurător.

Astfel, fondurile de coeziune finanțate în prezent de UE sunt:

Fondul European pentru Dezvoltare Regională FEDR – creat în 1975 în vederea reducerii disparităților regionale precum și a dezvoltării echilibrate a regiunilor din UE. Furnizează fonduri pentru dezvoltarea IMM-urilor, a infrastructurii, dezvoltare locală și asistență tehnică. Este alocat la nivel regional.

Fondul Social European FSE – înființat în 1958 pentru prevenirea și combaterea șomajului de lungă durată precum și pentru integrarea tinerilor pe piața muncii. Furnizează fonduri pentru integrarea pe piața muncii a șomerilor și persoanelor dezavantajate. Este alocat la nivel regional.

Fondul de Coeziune FC – înființat în 1994 destinat investițiilor în protecția mediului, proiecte legate de energie și infrastructura de transport. Destinat statelor membre cu PIB pe cap de locuitor sub 90% din media UE. Este alocat la nivelul fiecărui stat membru.

Alocarea fondurilor se face cu scopul de a îndeplini trei obiective:

Obiectivul de Convergență „cu scopul de a accelera convergența statelor și regiunilor mai puțin dezvoltate”. Este instrumentul principal al politicii regionale și deține 81,5% din chletuieli. Acoperă domeniile „îmbunătățirii calității investițiilor în capitalul fizic și uman, dezvoltarea inovației și a societății cunoașterii, adaptabilitatea la schimbările economice și sociale și protecția și îmbunătățirea mediului și a eficienței administrative”. Se concentrează pe regiunile mai sărace, definite la nivelul NUTS2.

Obiectivul de Competitivitate Regională și Ocupare este creat pentru a acționa „în afara regiunilor mai puțin dezvoltate…pentru a întări competitivitatea și atractivitatea regiunilor ca și ocuparea prin anticiparea schimbărilor economice și sociale, incluzându-le pe acele legate de deschiderea comerțului”. Obiectivul deține 16% din finanțarea regională și este finanțat de FEDR și FSE. Fiecare regiune neacoperită de Obiectivul de convergență este eligibilă și depinde de fiecare stat membru să decidă care din regiunile sale trebuie să primească fonduri.

Obiectivul de Cooperare Teritorială Europeană are scopul de a întări cooperarea transfrontalieră prin îmbinarea inițiativelor regionale și locale. Spre deosebire de celelalte obiective, acesta operează la nivelul NUTS3 (deși în practică o regiune NUTS2 poate fi create dacă toate regiunile NUTS3 sunt alese). Aceasta înseamnă că operează în regiuni care sunt de asemenea eligibile și pentru primele două obiective și îi sunt complementare. Regiunile care mai întâi s-au calificat pentru obiectivul 1 în cadrul financiar 2000-2006, dar care acum nu mai sunt eligibile pentru fonduri de convergență, primesc fonduri de comptitivitate tranzițională ca și regiuni „phasing in”. Aderarea celor 10 state membre noi a avut efectul statistic de reducere a PNB pe locuitor al UE la aproximativ 12,5%. Aceasta a făcut neeligibile unele regiuni și țări care ar fi putut fi eligibile pentru ajutor în cazul vechii calculații. Aceste regiuni vor primi ajutor tranzițional până în 2013, fiind cunoscute ca și regiuni „phasing out” aflate în cadrul obiectivului de convergență.

Politica regională, cunoscută sub numele de „politică de coeziune” are drept scop realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale. Aceasta este orientată spre diminuarea diferențelor între regiuni prin stimularea competitivității și creșterea oportunităților de angajare precum și conectarea regiunilor pentru a-și valorifica și evidenția punctele forte comune, dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții, ducând la consolidarea Uniunii Europene. Se bazează pe alocarea unei părți importante din bugetul comunitar către regiunile mai puțin prospere în vederea dezvoltării echilibrate a acestora precum și către grupuri sociale defavorizate.

Politicile europene în materie de ocupare a forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor, având drept obiectiv o creștere durabilă și o mai mare coeziune socială. Uniunea Europeană deține un rol de stimulare în domeniul social. Aceasta a introdus un cadru juridic menit să protejeze cetățenii europeni. Uniunea Europeană încurajează cooperarea între statele membre, coordonarea și armonizarea politicilor naționale, precum și participarea autorităților locale, a sindicatelor, a organizațiilor patronale și a tuturor părților implicate.

I.2. Evoluția politicii regionale (de coeziune) a UE până în prezent

Odată cu apariția Comunității Economice Europene, în 1957, prin Tratatul de la Roma s-a enunțat preocuparea țărilor membre de a întări unitatea economiilor lor și de a asigura o dezvoltare armonioasă, reducând decalajele între regiuni și întârzierile din partea celor mai puțin favorizate, fără a prevedea însă o realizare efectivă a unei politici regionale comunitare. Prin Tratat s-a creat Fondul Social European – FSE cu rolul principal în special în ocuparea forței de muncă dar și în mobilitatea lucrătorilor pe teritoriul comunitar. Totodată art. 130 recunoaște disparitățile existente între statele membre din punctul de vedere al bunăstării.

Tratatul de la Maastricht intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 are ca principal obiectiv coeziunea, astfel luând ființă Fondul de coeziune care va sprijini proiecte în domeniul mediului înconjurător și al transporturilor în statele mai puțin dezvoltate.

Tratatul de la Amsterdam întărește importanța coeziunii și introduce preocupări legate de reducerea șomajului prin reducerea diferențelor ale nivelurilor de dezvoltare ale regiunilor.

Prin prima extindere a Comunității Europene din 1973 s-au accentuat decalajele regionale, atât în Marea Britanie cât și in Irlanda existând zone cu nivel de dezvoltare mai redus. În a doua etapă de extindere din 1981, s-au adâncit și mai mult decalajele regionale prin aderarea Greciei, care a devenit astfel statul cu cel mai redus venit pe cap de locuitor. Aderarea Austriei, Finlandei și Suediei din 1995 nu au condus la probleme regionale. Aceeași situație o întâlnim și în 1986 odată cu aderarea Spaniei și Portugaliei, în 1990 prin unificarea Germaniei dar mai ales în 2004 prin aderarea a zece state: trei foste republici sovietice (Estonia, Letonia, Lituania), patru foști sateliți ai URSS (Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia), o fostă republică iugoslavă (Slovenia) și două insule mediteraneene (Cipru și Malta), în 2007 a României și Bulgariei și în 2013 a Croației.

Cu toate că cele șase valuri de extindere au fost pregătite din timp atât de statele membre cât și de cele în curs de aderare, multe dintre acestea beneficiind de fonduri preaderare, se observă că acestea au condus la adâncirea decalajelor regionale și deci a crescut distanța față de atingerea obiectivului enunțat de dezvoltare armonioasă a regiunilor Uniunii Europene.

Din punct de vedere istoric, politica regională își are bazele în tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului CECO. Acesta prevedea posibilitatea finanțării de către Comisie a reconversiei regiunilor afectate pe o perioadă îndelungată de criza industriei cărbunelui și oțelului. După 1960 au fost alocate ajutoare nerambursabile pentru reconversia muncitorilor aflați în șomaj.

Prin Tratatul de la Roma se abordează problema politicii regionale, printr-o dezvoltare armonioasă a întregii Comunități Europene, dar și libera circulație a forței de muncă: necesitatea stabilirii mecanismelor utile pentru a pune în legătură ofertele și cererile de forță de muncă și pentru a facilita echilibrul în condițiile îndepărtării riscurilor grave pentru nivelul de trai și al ocupării forței de muncă în diverse regiuni și industrii.

Urmare a prevederilor Tratatului de la Roma, în 1959 s-a înființat un grup de înalți funcționari naționali, responsabili cu politica regională. Astfel, în 1961 s-a desfășurat prima Conferință pe problemele economiilor regionale, cu accent pe regiunile periferice, preponderent agricole și regiuni frontaliere. În 1967 a fost înființată o Direcție generală însăcinată cu politica regională care a sintetizat obiectivele politicii regionale de la acea dată:

Elaborarea planurilor de dezvoltare regională

O acțiune urgentă pentru patru tipuri de regiuni : preponderent agricole, în declin, frontaliere și cele cu șomaj structural

Instaurarea unui Comitet permanent de dezvoltare regională pe lângă Comisia Europeană

Participarea financiară a Comunității

Criza economică din 1973 a pus din nou în discuție problema diferențelor între nivelul de dezvoltare a diferitelor regiuni. Aderarea Greciei, Spaniei și Portugaliei din 1981 au adâncit decalajele regionale și au dublat populația aflată în zone mai puțin favorizate. Prin Actul Unic European din 1986 se recunoaște importanța politicilor regionale astfel că în 1988 și 1993 au loc două reforme ale fondurilor structurale alocate de Uniunea Europeană.

Cu toate că prin aderarea în 1995 a Austriei, Finlandei și Suediei nu a avut loc o creștere a populației aflată în zone mai puțin favorizate, țările sărace au exercitat presiuni în vederea modificării politicii regionale și a modului de alocare a fondurilor destinate acestei politici a UE.

Prin Tratatul de la Maastricht intrat în vigoare în 1993, s-a instituit Fondul de Coeziune ai căror beneficiari vor fi exclusiv Spania, Potugalia, Grecia și Irlanda, în vederea dezvoltării regionale a acestor țări. Agenda 2000 adoptată în 1997 pornește de la ideea că integrarea economică durabilă este posibilă doar prin menținerea unei coeziuni economice și sociale între statele membre.

În 1988 politica regională se concretizează prin diferite instrumente :

fondurile structurale

instrumentele financiare de coeziune

instrumentele financiare ale Băncii Europene de Investiții

instituțiile comunitare

Fondurile structurale la acea dată erau :

Fondul Social European FSE

Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă FEOGA

Fondul European de Dezvoltare Regională FEDR

Din 1993 s-a adăugat și Instrumentul Financiar pentru Orientare în domeniul Pescuitului IFOP

Din 1994 s-a adăugat și Fondul de coeziune FC

Ca urmare a reformei a politicii regionale din 1988, resursele alocate fondurilor structurale au fost dublate de la 6,7 miliarde ECU în 1987 la 14,2 miliarde ECU în 1993 iar în 1999 reprezenta déjà 35% din bugetul comunitar.

Adevărata piatră de încercare a politicii de coeziune o reprezintă în schimb extinderea spre Est. Al cincilea val al lărgirii, cu 10 + 2 + 1 țări, se particularizează nu doar prin amploarea sa (deși, în termeni relativi, în ceea ce privește populația de pildă, procesul este comparabil cu extinderile precedente) cât mai ales prin faptul că a accentuat foarte mult disparitățile în cadrul Uniunii.

Prin cel de al treilea raport asupra coeziunii economice și sociale din 2004 se evidențiază două mari categorii de problem și mijloacele de realizare ale politicii de coeziune:

În ceea ce privește prioritățile, a existat un larg consens în ceea ce privește orientarea resurselor existente numai asupra regiunilor cel mai puțin dezvoltate și, în special, asupra noilor state membre.

În legătură cu mijloacele de realizare ale CES, discuțiile au scos în evidență necesitatea simplificării modului de gestionare al fondurilor structurale atât pentru actuala perioadă de programare, cât mai ales pentru intervalul următor.

Cadrul financiar 2007-2013 alocă fonduri pentru creșterea durabilă, împărțită între competitivitate și coeziune și resursele naturale. Regulamentele comunitare adoptate în 2006 aduc modificări ale politicii de coeziune ale UE, astfel că vor fi definite doar trei obiective:

convergență (prin care sunt sprijinite regiunile rămase în urmă din punct de vedere economic),

competitivitate regioanală și ocupare a forței de muncă (prin care se sprijină se sprijină celelalte regiuni în vederea atingerii obiectivelor Lisabona)

cooperare teritorială europeană (prin care se urmărește o dezvoltare echilibrată a teritoriului comunitar, încurajarea cooperării și a schimbului de bune practice între regiunile UE).

Dacă în perioada de programare 2000-2006 existau cinci instrumente structurale: Fondul European de Dezvoltare Regională FEDR, Fondul Social European FSE, Fondul de coeziune FC, Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă FEOGA, Instrumentul Financiar pentru Orientare în domeniul Pescuitului IFOP, pentru perioadele 2007-2013 și 2014-2020 vor rămâne doar trei: Fondul European de Dezvoltare Regională FEDR, Fondul Social European FSE, Fondul de coeziune FC, celelalte două instrumente fiind transferate către politicile aferente (agricultura și pescuitul).

I.3 Politica de coeziune a UE în perioada 2007-2013

Politica de coeziune a Uniunii Europene, integrată în tratate începând din 1986, și-a fixat ca obiectiv să reducă diferența între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, pentru a consolida coeziunea economică și socială. Odată cu integrarea celor zece țări noi în 2004, apoi a Bulgariei și României în 2007, acest efort de armonizare a trebuit întărit. Principalii beneficiari ai Fondului au fost chemați să contribuie la dezvoltarea economică a noilor lor parteneri. În același timp, întreaga Uniune face față unor provocări rezultând dintr-o accelerare a restructurării economice ca urmare a globalizării, a deschiderii schimburilor, a efectelor revoluției tehnologice, a dezvoltării economiei cunoașterii, a unei populații pe cale de îmbătrânire și a unei creșteri a imigrației.

Instrumentele financiare ale UE funcționează în baza unor programe pe domenii și obiective prioritare ale politicilor regionale ale UE. Fondurile structurale sunt implementate prin următoarele regulamente:

un regulament general: Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune

regulamente specifice pentru surse de finanțare: Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul Social European, Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT), Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de instituire a Fondului de coeziune

Politica de coeziune a Uniunii Europene din perioada 2007-2013 are ca obiectiv declarat coeziunea economică, socială și teritorială, reducerea decalajelor de dezvoltare între regiuni prin creșterea economică și mai multe locuri de muncă pentru toate regiunile UE.

Odată cu începerea unei noi perioade de programare are loc o reconfigurare a arhitecturii politicii de coeziune, ținând cont de realitatea actuală: aderarea în 2004 a 10 țări foste comuniste, în 2007 aderarea României și Bulgariei precum și perspectiva aderării în 2013 a Croației.

Tabel 1: Obiectivele fondurilor structurale în perioadele 2000-2006 respectiv 2007-2013

Sursa: Inforegio 2007, http://ec.europa.eu/inforegio, pagină consultată în mai 2015

Obiectivele centrale ale politicii de coeziune în perioada 2007-2013:

Obiectivul convergenței: susținerea creșterii și creării de slujbe la nivelul statelor untilizând criteriul coeziunii și la nivelul regiunilor utilizând criteriul Obiectivului 1. În plus, acest obiectiv înseamnă retragerea treptată a fondurilor în cazul acelor state și regiuni care ar fi rămas eligibile dacă pragul coeziunii ar fi fost stabilit la 90% din PIB-ul mediu per capita al UE 15 iar pragul regional la 75% din PIB-ul mediu per capita al UE15 și nu cel UE 25.

Obiectivul competitivității regionale și al ocupării furnizează fonduri pentru toate regiunile neacoperite de obiectivul convergenței și asigură introducerea de fonduri pentru acele regiuni care s-au calificat pentru finanțarea obiectivului 1 în perioada 2000-2006 dar al căror PIB per capita depășește acum 75% din media PIB-ul per capita al UE15

Cooperarea Teritorială Europeană furnizează fonduri pentru cooperarea transfrontalieră pentru regiunile Nuts 3 care au granițe maritime, naționale sau UE, pentru cooperarea transnațională în cazul a 13 zone de cooperare regional identificate de Comisie și pentru cooperare inter-regională și stabilirea de rețele și schimb de experiență.

Tabel 2: Alocarea fondurilor structurale pe stat membru în funcție de obiective în perioada 2007-2013

Sursa: Inforegio 2007, http://ec.europa.eu/inforegio, pagină consultată în mai 2015

După cum se observă din tabelul de mai sus, Polonia a beneficiat de cele mai mari alocări de fonduri corespunzătoare politicii de coeziune, urmată de Spania și Italia iar Luxemburgul de cele mai mici.

Fig.1: Alocarea fondurilor structurale pe obiective în perioada 2007-2013

Sursa: Inforegio 2007, http://ec.europa.eu/inforegio, pagină consultată în mai 2015

Pentru perioada 2007-2013 s-a alocat un buget de 347 miliarde de euro reprezentând peste o treime din bugetul Uniunii Europene. Dintre acestea:

81,5% au fost alocate pentru obiectivul convergență;

16% au fost alocate pentru obiectivul competitivitate regională și ocuparea forței de muncă;

2,5% au fost alocate pentru obiectivul cooperare transfrontalieră europeană.

Figura 2: Alocarea bugetară a politicilor de coeziune a Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013

Sursa: Inforegio 2007, http://ec.europa.eu/inforegio, pagină consultată în mai 2015

Ponderea politicii regionale în cadrul bugetului a crescut de-a lungul timpului: după cum arată tableul 3, în 1988 ponderea era de 17% și de atunci a crecut ușor și se preconizează că va ajunge la 38% până în 2013. Pentru Cadrul Financiar 2007-2013 finanțarea totală disponibilă este de 308 miliarde de euro la nivelul prețurilor din 2004, care reprezintă 0,38% din venitul național brut al UE. Totuși, ponderea bugetului alocată politicii regionale nu a crescut semnificativ în ultimii ani în ciuda disparității crescute în ceea ce privește bunăstarea în cadrul Uniunii Europene extinse.

Tabel 3: Ponderile politicii regionale în bugetul UE

Sursa: European Commission, The Community Budget: Facts in Figures, 2000; European Navigator at www.ena.lu și documentele Comisiei.

I.4 Politica de coeziune a UE în perioada 2014-2020

Politica de Coeziune a UE 2014 – 2020. Viitorul FS&C, FEADR, FEPAM 2014 – 2020

BIBLIOGRAFIE

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

Andrei, Liviu C., Economie Europeană, București: Editura Economică, 2009

Dodescu, Anca, Chirilă, Lavinia, Economie europeană. Manual universitar, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2014

Horga, Ioan, Modele ale dezvoltării regionale. Evaluarea politicilor regionale, Editura Universității din Oradea, 2013

Tache, Ileana, Politici economice europene, Editura Economică, 2014

Mureșan, Maria, Procesul de integrare a României în economia europeană, Dimensiuni istorice și contemporane,Editura ASE București, 2008

Roșca, Elisabeta, Dezvoltarea regional în contextul integrării în Uniunea Europeană, Editura Economică, 2006

Marin, Dinu, Socol, Cristian, Marinaș, Marius, Economie europeană. O prezentare sinoptică, Editura Economică, 2004

Sârb, Gheorghe Sebastian, Aspecte privind dezvoltarea regională în România și Uniunea Europeană, Editura Universității din Oradea, 2010

Ștefan, Maria Cristina, Dezvoltare regională și locală, Editura Economică, 2008

Angelescu,C., Ailenei, D. și Dachin, A. (coord.) (2011), România în Uniunea Europeană. Calitatea integrării. Dezvoltare regională, Simpozion științific, Facultatea de Economie, ASE, București, [on-line], http://store.ectap.ro/suplimente/Romania_UE_Calitatea-integrarii_dezvoltare-regionala.pdf;

Comisia Europeană (2007) Politica de coeziune a UE 2007-2013: comentarii și texte oficiale – DG for Regional Policy website, [on-line], http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/publications/guide2007_ro.pdf;

Mădălina Militaru, Cezar Militaru, Amalia Cristescu, Disparitățile și importanta politicii regionale europene, Universitatea „Spiru Haret”, București, [on-line], http://store.ectap.ro/suplimente/Romania_UE_Calitatea-integrarii_dezvoltare-regionala.pdf

Artis, Michael; Nixson, Frederick, The Economics of the European Union. Policy and analysis. Fourth edition, 2007- Cap 7 Regional Policy – 7.1 the arguments for EU regional policy

Capello, R. și Nijkamp, P., eds. (2009). Handbook of Regional Growth and Development Theories, Edward Elgar Publishing;

Comisia Europeană (2012) Inforegio-PANORAMA, Evaluarea politicii regionale – observații și rezultate, No. 33, Spring 2012, EC – DG for Regional Policy website, [on-line], http://ec.europa.eu/regional_ policy/sources/docgener/panora_ro.htm;

Comisia Europeană (2012) Politica de coeziune a UE 2014-2020: propunerile legislative – DG for Regional Policy website, [on-line], http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/proposals_2014_2020_en.cfm;

Comisia Europeană (2014) Creșterea competitivității regiunilor și orașelor europene, stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă, [on-line], http://europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/regional_policy_ro.pdf;

Constantin, D.L. (2000) Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Editura Economică, București;

Constantin, D.L. (2004) Elemente fundamentale de economie regională, Editura ASE, București;

Dodescu Anca, Politici economice pentru creștere și dezvoltare regională. Provocări pentru România în contextul crizei economico-financiare și integrării în modelul european, Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu”, Editura Expert, București, 2013;

Dodescu, Anca, Chirilă, Lavinia, Economie europeană. Manual universitar, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2014;

El-Agraa, Ali, The European Union: Economics and Policies, eight edition, Cambridge University Press, 2007 -22.3 The current and future EU regional policy; 22.4 Some key issues for the future.

Jovanovic, Miroslav N. , The Economics of European Integration. Limits And Prospects, Edward Elgar Pub, 2005 – 8.9 Regional policy, 8.10 Objecives and justification, 8.11 Instruments

Jula, D. (2002) Economie regională, Editura Estfalia, București;

McCann, P. (2001) Urban and Regional Economics, Oxford University Press, Oxford;

Nello, Susan Senior, The European Union: Economics, Policies and History, 2nd edition, McGraw-Hill Education, 2009 Cap 15 Regional Policy pg. 348 – 15.1 Introduction;

Porter, M.E. și Ketels, C. (2009) “Clusters and Industrial Districts: Common Roots, Different Perspectives”, Becattini G., Bellandi M. și De Propris L. (eds) A handbook of industrial districts, Cheltenham: Edward Elgar, 172-183;

Socol, C. și Socol, A., (2006) “Modelul european: creștere economică, convergență și coeziune”, Economie teoretică și aplicată, nr. 8 (503), [online],http://store.ectap.ro/articole/137.pdf;

Ștefan, M.C., (2008) Dezvoltare regională și locală, Editura Economică, București;

European Commission, 2008. ‘Think Small First’ – A ‘Small Business Act’ for Europe, Commission communication – COM(2008)394 final.

European Commission, 2011. Review of the "Small Business Act" for Europe, Commission communication – COM (2011)78 final.

European Commision, 2012. SME Performance Review, Fișa informativă SBA pentru România 2012 [pdf.] European Commision. Available at: <http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis/performance-review/files/countries-sheets/2012/romania_ro.pdf> [Accessed 11 August 2014].

European Commission, 2013a. Draft Joint Employment Report. Accompanying the Communication from the Commission on Annual Growth, Survey 2014, COM (2013). Available at: < http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/2014/jer2014_en.pdf > [Accessed 15 september 2014].

European Commision, 2013b. SME Performance Review, Romania 2013. Available at: <http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis/performance-review/files/countries-sheets/2013/romania_ro.pdf > [Accessed 11 August 2014].

European Commission, 2013c. Entrepreneurship 2020 Action Plan. COM(2012) 795 final. Available at <http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/entrepreneurship-2020/index_en.htm> [Accessed 18 August 2014].

European Commission, 2014a. The EU Youth Guarantee. Available at: <http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-14-530_en.htlm> [Accessed 15 September 2014].

European Employment Observatory Review, 2010. Self-employment in Europe 2010, Available at: <http://www.eu-employment-observatory.net/resources/reviews/EEOReview-Self-Employment2010.pdf> [Accessed 17 September 2014].

Eurostat, 2014. Available at <http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/themes> [Accessed 12 August 2014].

Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) /The European Commission (EC), 2013. The Missing Entrepreneurs: Policies for Inclusive Entrepreneurship in Europe, OECD Publishing, Available at: < http://dx.doi.org/10.1787/9789264188167-en.

Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), 2012. Entrepreneurial Activities in Europe. Policy Brief on Youth Entrepreneurship. Local Economic and Employment Development (LEED), Available at: <http://www.oecd.org/document/60/0,3746,en_2649_34417_49308796_1_1_1_1,00.html

OECD, 2009. Eurostat Entrepreneurship Indicators Programme, Measuring Entrepreneurship A Collection of Indicators, Available at: <http://www.oecd.org/dataoecd/43/50/44068449.pdf.

Parker, Simon, C., 2009. The Economics of Entrepreneurship, Cambridge: Cambridge University Press.

Potter, J., 2012. The missing entrepreneurs: entrepreneurship and social inclusion in europe inclusive entrepreneurship: obstacles and opportunities for job creation. OECD, Centre for Entrepreneurship, SMEs and Local Development. Available at <http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=88&langId=ro&eventsId=774&moreDocuments=yes&tableName=events&typeId=92.

Sitografie:

Agenția de Dezvoltare Nord-Vest : www.nord-vest.ro

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Politica Regională: http://ec.europa.eu/dgs/regional_policy/index_en.htm;

Comisia Europeană – Directoratul General pentru Politica Regională: http://ec.europa.eu/dgs/regional_policy/index_en.htm;

Comisia Europeană:http://www.europa.eu.int/comm

Comisia Europeană: Regiunile și dezvoltarea locală: http://ec.europa.eu/policies/regions_local_development_ro.htm;

Comitetul Regiunilor: http://www.cor.europa.eu/

EUROSAT: http://ec.europa.eu/eurostat

Exemple de proiecte de dezvoltare regională: http://ec.europa.eu/regional_policy/projects/stories/index_ro.cfm

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – www.mdrt.ro; http://www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/politica-de-dezvoltare-regionala

Ministerul Fondurilor Europene: http://www.fonduri-ue.ro/

OECD: http://www.oecd.org/employment/

OIPOSDRU Nord-Vest: http://www.runv.ro/

Portalul Uniunii Europene, Politica regională: http://europa.eu/pol/reg/index_ro.htm

POSDRU: http://www.fonduri-ue.ro/posdru/

Etc.