Impactul Extinderii Rolului Uniunii Europene Asupra Strategiei DE Dezvoltare A Republicii Moldova

IMPACTUL EXTINDERII ROLULUI UNIUNII EUROPENE ASUPRA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A REPUBLICII MOLDOVA

cUPRINS

ADNOTARE (în română, rusă și engleză)

Lista abrevierilor

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Repere istoriografice și conceptuale ale strategiei Uniunii Europene de extindere în partea de Est

1.1. Istoriografia cercetării strategiei de extindere a Uniunii Europene în partea de Est

1.2. Aspecte analitico-practice ale politicii strategice de extindere în partea de Est

1.3. Concluzii

capitolul II. Efectele extinderii Uniunii Europene asupra dezvoltării Republicii Moldova

2.1. Influența prioritară a strategiei Uniunii Europene asupra factorului economic

2.2. Impactul politicii strategice a Uniunii Europene asupra procesului de dezvoltare în domeniul energetic

2.3. Concluzii

capitolul III. Studiu comparativ: perspective și realizări

3.1. Relațiile RM-UE până și după semnarea Acordului de Asociere

3.2. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană: avantaje și dezavantaje

3.3. Concluzii

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Lista abrevierilor

UE – Uniunea Europeană

SCERS – Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei

UV RBK – Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan

ZLSAC – Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător

PA – Planul de Acțiune

APC – Acordul de Parteneriat și Cooperare

PEV – Politica Europeană de Vecinătate

IEVP – International Education Volunteer Program (Program Voluntar Internațional pentru Educație)

SAAGC – Stații de Alimentare a Automobilelor cu Gaze Comprimate

ENTSO-E – European Network of Transmission System Operators for Electricity (Rețeaua operatorilor de sisteme de transport a energiei electrice)

TFUE – Tratatul privind Funcționarea UE

APE – Asociația pentru Politică Externă

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Așa cum fenomenul integrării europene nu-și pierde actualitatea atât din punct de vedere teoretic cât și din punct de vedere practic, el este supus unui studiu tot mai larg și aprofundat. Perspectiva acestei probleme este din ce în ce mai ademenitoare pentru multe state noi, independente, care s-au format pe teritoriul European a fostei URSS. Unul din aceste state este și Republica Moldova.

În Republica Moldova integrarea europeană a devenit un subiect pe cît de mediatizat, pe atît și de controversat. Dezbaterile generate pe acest subiect s-au axat în mare parte pe oportunitatea integrării europene a unui stat atît de mic și de problematic din punct de vedere economic, cum este Republica Moldova. Seriozitatea cu care guvernele au abordat posibilitatea integrării europene a Moldovei a variat pe parcursul celor 8 ani de cînd a fost semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare cu Uniunea Europeană (1994, în vigoare din 1998). În prezent, integrarea europeană reprezintă doar un element al retoricii actualei conduceri, folosit pentru a nu tensiona și mai mult relațiile cu structurile europene, fiind în același timp și un gaj pentru posibilele ajutoare financiare din țările UE.

Cu toate acestea, opțiunea majorității cetățenilor Republicii Moldova de a se integra în UE (potrivit sondajelor realizate de IPP Moldova), actualitatea subiectului integrării europene în cercurile politice de la Chișinău și modestele acțiuni întreprinse în vederea realizării acestui deziderat ne fac să credem că Republica Moldova, după o perioadă de incertitudini, va opta pentru integrarea europeană în calitate de interes național primar. Odată stabilite niște priorități clare privind dezvoltarea strategică a Moldovei, realizarea acestora, reieșind din calitatea de stat mic a Republicii Moldova, va fi posibilă doar ca urmare a propriilor acțiuni diplomatice încadrate într-o politică externă foarte activă și coerentă. Și în acest caz, în elaborarea unei strategii externe adecvate este de importanță majoră analizarea intereselor statelor vecine sau ale celor care exercită cea mai mare influență asupra afacerilor interne și, respectiv, pot extinde această influență și asupra afacerilor externe. Studiul de față reprezintă o încercare de a efectua acest lucru. Prin examinarea intereselor Rusiei, României și Ucrainei, trei centre de influență politică asupra Republicii Moldova, există posibilitatea de a identifica unele opțiuni reale și coerente pentru politica externă moldovenească în vederea optimizării și accelerării procesului de integrare europeană, reieșind din punctele de tangență ale intereselor externe identificate.

Gradul de cercetare a temei. Cercetările aprofundate vis-à-vis de problema integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană a apărut odată cu extinderea spațială a acesteia și creșterea puterii economice. De îndată cum granițele Uniunii Europene s-au apropiat foarte mult de cele ale Republicii Moldova, specialiștii autohtoni și străini au început să cerceteze acest fenomen într-o manieră amplă, din urma cărora au apărut diverse lucrări în care sînt expuse dispoziții generale referitor la influența extinderii Uniunii Europene spre Est asupra Republicii Moldova, și în special, a integrării României. Odată cu intensificarea cunoașterii situației date de către societatea moldovenească, au apărut diverse opinii ce împart societatea în două categorii: contra și pro integrării în Uniunea Europeană. Datorită acestui fapt, cercetările asupra problemei date s-au aprofundat, studiindu-se amănunțit soarta unor vecini proaspeți deveniți membri ai Uniunii Europene.

Problema integrării europene s-a aflat sub cercetările unor mari scriitori ca E. Bomberg, J. Peterson, R. Corbett, A. Staab, C. Zorgbibe, B. Rosamond, M. Sullivan și alții. Desigur, aceasta nu trece neobservată pentru cercetătorii români, printre care pot fi menționați: G. Prisăcaru, A. Ivan, I.G. Bărbulescu, A. Profiroiu, C. Ghinea, B. Toma. Unele încercări de a investiga procesele integraționiste se realizează și în Republica Moldova. Printre cercetătorii autohtoni pot fi evidențiați: O. Șofronschi, V. Bucătaru, I. Boțan, V. Chirilă. Unele abordări cu caracter economic sunt cercetate de I. Osoianu, I. Klipii, E. Prohnițchi, V. Prohnițchi. Multiple studii cu referire la problema integrării Republicii Moldova în structurile europene și euro-atlantice au fost realizate în cadrul Institutului de Politici Publice, acestea fiind supuse analizei în lucrările „Moldova și Integrarea Europeană”, „Republica Moldova și Integrarea Europeană”, „Republica Moldova și Integrarea Europeană. Cooperare în Pactul de Stabilitate”

Pe parcursul ultimilor ani problema aderării la Uniunea Europeană tindea să devină obiectul unui consens politic mai larg și în Republica Moldova. În virtutea importanței sale strategice, acest subiect a fost în atenția mai multor politicieni și analiști. Din păcate, multe pledoarii proeuropene reflectă doar niște interese de conjunctură și nu sunt lipsite de încărcături ideologice inutile. Sunt destul de rare abordările realiste ale aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, care s-ar axa pe studierea legăturii dintre factorii spațiali, politici, etnopsihologici, vectorii economici externi și modalitățile de promovare a intereselor economice naționale. Aceste abordări devin deosebit de necesare mai ales acum, după ascensiunea politică de-a dreptul remarcabilă a comuniștilor în Republica Moldova.

Problema de cercetare. Ipoteza de la care pornește prezenta investigație constă în aceea că, în lumea contemporană integrarea reprezintă unul din factorii primordiali ai relațiilor internaționale. La începutul secolului XXI lumea trece printr-o multitudine de procese care au loc atît în interiorul statelor, cît și în exteriorul acestora. Are loc apariția noilor grupări integraționiste, diversificarea formelor organizaționale, evoluția de la modelele simpliste spre altele mai complexe. Diversitatea paradigmelor integrării permite practic tuturor statelor, indiferent de poziția pe arena politică internațională, de potențialul și nivelul de dezvoltare, să-și determine locul în cadrul acestor procese. Examinînd organismele internaționale existente, am putea constata că, complexitatea și varietatea proceselor integraționiste, caracterul lor contradictoriu, interacțiunea cu alte aspecte ale raporturilor sociale fac ca sfera termenului de „proces integraționist” să fie diferită de la un autor la altul.

Obiectul de cercetare. Ca obiect de studiu mi-a propus a fi anume integrarea Republicii Moldova în Uniunea Eurpeană. Acest subiect nu încetează să fie cercetar amănunțit nu numai de către experți dar și de căre tinerii cu studii în domeniul dat. Anual apar o multitudine de cercetări ce reflectă viața europeană ce se dezvoltă în Republica Moldova.

Scopul și obiectivele lucrării. În conformitate cu actualitatea temei și a gradului de cercetare, mi-am propus drept scop descoperirea gradului de influență a exinderii Uniunii Europene asupra strategiei de dezvoltare a Republicii Moldova, cercetarea unor preziceri referitor la o ”Molodovă deja integrată” în Uniunea Europeană. În vederea realizării scopului propus, am formulat următoarele obiective:

De a examina rădăcinile Uniunii Europene și beneficiile extinderii acesteia asupra statelor de Est;

De a evidenția elaborarea conceptual-teoretică a politicii externe și a interesului național al Republicii Moldova;

De a expune gradul de influență a extinderii Uniunii Europene asupra vieții social-economice moldovenești;

De a evalua politica de integrare a Republicii Moldova în spațiul integraționist european;

De a decoperi impactul politicii strategice a Uniunii Europene asupra procesului de dezvoltare în domeniul energetic;

De a determina perspectivele și consecințele strategiei Uniunii Europene asupra politicii interne și externe;

Efectuarea unui studiu comparativ referitor la situația Republicii Moldova înainte și după semnarea Acordului de Asociere.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Drept bază teoretico-metodologică la elaborarea acestei teze, mi-a servit cercetările specialiștilor în domeniu din SUA, Canada, Franța, România și respectiv din Republica Moldova. În cadrul cercetării au fost aplicate și îmbinate o serie de metode teoretice și empirice care au ajutat la cercetarea influenței extinderii Uniunii Europene asupra strategiei de dezvoltare a Republicii Moldova. Printre acestea sunt menționate:

Metoda sistemică, a făcut posibilă analiza proceselor de integrare a Republicii Moldova în diferite organisme internaționale, care sunt o consecință a transformării sistemului internațional.

Metoda comparativă, a servit la relevarea trăsăturilor distinctive ale proceselor integraționiste din arealul European, la studierea situației socio-economice a Republicii Molodva înainteși după semnarea Acordurul de Asoriere cu Uniunea Europeană și respectiv la constituirea unor previziuni vis-à-vis de o eventuală integrare.

Metoda istorică, prin intermediul căreia a fost cercetat procesul de elaborare și realizare a rădăcinilor Uniunii Europene în contextul evoluției istorice. A fost examinată evoluția relațiilor bi și multilaterale ale Republicii Moldova cu statele member ale Uniuni Europene, cum ar fi de exemplu, România, Italia, Franța cît și relațiile în cadrul diferitor organizații europene.

Metode sociologice, prin intermediul cărora s-a cercetat opinia publică cu privire la diferite probleme politice referitor la extinderea Uniunii Europene spre Est și integrării Republicii Moldova.

Metoda behavioristă și structural-funcțională, cu ajutorul cărora s-au cercetat reacțiile, comportamentul și auto determinarea guvernelor, partidelor politice, a populației în procesul elaborării politicilor integraționiste și definirii vectorului european al Republicii Molodva.

În procesul de investigare s-a apelat, de asemenea, la analiză și sinteză, la abstractizare și raționalizare, la inducție și deducție, la content-analiza izvoarelor publicistice, sondajelor de opinie, ceea ce ne-a oferit posibilitatea să evidențiem dinamica proceselor de integrare a Republicii Moldova în cadrul o Moldova cu statele member ale Uniuni Europene, cum ar fi de exemplu, România, Italia, Franța cît și relațiile în cadrul diferitor organizații europene.

Metode sociologice, prin intermediul cărora s-a cercetat opinia publică cu privire la diferite probleme politice referitor la extinderea Uniunii Europene spre Est și integrării Republicii Moldova.

Metoda behavioristă și structural-funcțională, cu ajutorul cărora s-au cercetat reacțiile, comportamentul și auto determinarea guvernelor, partidelor politice, a populației în procesul elaborării politicilor integraționiste și definirii vectorului european al Republicii Molodva.

În procesul de investigare s-a apelat, de asemenea, la analiză și sinteză, la abstractizare și raționalizare, la inducție și deducție, la content-analiza izvoarelor publicistice, sondajelor de opinie, ceea ce ne-a oferit posibilitatea să evidențiem dinamica proceselor de integrare a Republicii Moldova în cadrul organismelor europene.

La baza investigației se află: principiul interdisciplinar, care a permis evidențierea corelațiilor specifice rezultate din impactul proceselor integraționiste asupra politicii externe și asupra interesului național al Moldovei. Principiul determinismului a servit drept indiciu în analiza influenței extinderii Uniuni Europene asupra strategiei de dezvoltare a Republicii.

Noutatea științifică și valoarea aplicativă a lucrării. La tema respectivă e dificil să vorbesc despre ceva unic, original sau despre o noutate științifică, dar studiind tema respectivă, am cunoscut nu doar gradul de infuență a Uniunii Europene asupra Republicii Moldova dar și al Federației Ruse. Fiind o țară ex-sovietică, aceasta din urmă a avut o mare influență asupra statului moldovenesc, dar odată cu intensificarea colaborării cu Uniunea Europeană, Moldova se desprinde ușor-ușor de influența și manipularea rusească. De asemenea am făcut cunoștință cu asistența economică-financiară europeană, cu multe programe, granturi și alte proiecte care susțin dezvoltarea Republicii Moldova, dar, cel mai grav, aste faptul că am descoperit că societatea moldovenească nu este destul de informată la acest capitol. Îmi dau seama bine din ce cauză nu sunt formate organizații care să aibă ca scop major informarea corectă a fiecărui cetățean cu privire la suporturile financiare nerambursabile oferite de către UE, în special. Ar fi agreate de către popor formarea unor astfel de organizații.

Cu privire la valoarea aplicativă, această cercetare științifică poate constitui o sursă de informare pentru fiecare cititor. Datorită analizei critice a unor aspecte din cadrul rezultatelor obținute, probabil cititorul își va forma unele concluzii referitor la avantajele și dezavantajele integrării RM în UE.

Structura și volumul lucrării: În vederea realizării sarcinilor și scopurilor studiului, aceasta a fost structurată în introducere, trei capitole a câte 3 paragrafe, concluzii și recomandări, încheiere, anexe, lista abrevierilor urmate de lista bibliografică a materialelor utilizate în cercetarea temei.

CAPITOLUL I întitulat Repere istoriografice și conceptuale ale strategiei de Uniunii Europene de extindere în partea de Est, oferă o sinteză a principalelor concepte, teorii și metode ale procesului de extindere europeană și a integrării europene.

CAPITOLUL II, ”Efectele extinderii Uniunii Europene asupra dezvoltării Republicii Moldova”, ne oferă posibilitatea de a face cunoștință cu specificul relațiilor financiar-economice și energetice dintre UE și RM dar și impactul eurpean asupra acesteia. Sunt examinate unele suporturi oferite din partea UE pentru dezvoltarea unor domenii de activitate din Moldova.

În CAPITOLUL III, ” Studiu comparativ: perspective și realizări”, este reflectată mult mai bine evoluția relațiilor de colaborare și gradul de apropiere a Republicii Moldova de UE. O mare importanță în raționalizarea procesului de integrare europeană a statului nostru o are semnarea Planului Individual de Acțiuni „Uniunea Europeană– Republica Moldova”, care este o ofertă substanțială, concretă de colaborare si parteneriat.

Volumul lucrării este de ? pagini.

CAPITOLUL I. Repere conceptuale ale strategiei Uniunii Europene de extindere în statele de Est

În acest compartiment sînt incluse unele repere istoriografice, aspecte teoretico-metodologice ce servesc în calitate de suport introductiv necesar pentru valorificarea subiectelor ce urmează a fi supuse investigațiilor științifice. Primul subcompartiment este de factură istoriografică, fiind analizate mai multe lucrări științifice elaborate la tema subiectelor abordate de cercetători și analiști atît din străinătate, cît și din Republica Moldova.

Al doilea subcompartiment conține suportul teoretico-metodologic de realizare a investigațiilor prin definirea conceptelor de ”integrare europeană” și ”extindere europeană” și altele, raportînd la integrarea Republicii Moldova în UE.

1.1 Istoriografia cercetării strategiei de extindere a Uniunii Europene în partea de Est

Uniunea Europeană, formată din șase state membre la crearea sa, în 1957, a ajuns să includă azi 27 de state membre, în urma a cinci extinderi. Extinderea este un important motor pentru integrare. Cu toate acestea, a cincea extindere, de o amploare fără precedent, care a avut loc în două valuri succesive în 2004 și 2007 pentru a include 12 noi state membre, a fost cea care a definit contururile politicii de extindere. Aceasta regrupează acum țările candidate la aderarea la UE și țările potențial candidate din Balcanii de Vest. Primele sunt incluse în procesul de extindere, iar ultimele în procesul de stabilizare și de asociere.

Articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană și criteriile de la Copenhaga formează cadrul pentru extindere. În timp ce obiectivul procesului de extindere este de a pregăti țările candidate pentru a-și asuma obligațiile de stat membru la momentul aderării, procesul de stabilizare și de asociere este menit să apropie țările potențial candidate de Uniunea Europeană. Aceste procese se bazează pe cerințe stricte, în care se ține seama de nevoile și meritele specifice ale fiecărei țări, fiind sprijinite de instrumente bilaterale și financiare concepute în acest scop.

Pentru Merton Kelstrup nu există incompatibilitate între metoda realistă și UE. El consideră că societatea internațională este acarcterizată de anarhie (al doilea mare postulat al realiștilor) și, ca urmare, statele acceptă să transfere din suveranitatea lor unor instituții comunicare în domenii specifice pentru a face față efectelor, intereselor și aversiunilor lor reciproce. Această logică face din UE un forum în care suveranitățile se comunitarizează la nivel supranațional.

Wim Kok, în raportul său denumit Extinderea Uniunii Europene : Realizări și perspective, analizează implicațiile și provoările legate de apropiata extindere a UE. Încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetățeni, abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. Aderarea a 10 state în 2004 este doar o etapă într-un proces care a început cu numai bine de un deceniu în urmă și care va continua încă mulți ani de acum încolo. Kim Kok a ales să cerceteze anume extinderea pentru că este proiectul cel mai ambițios întreprins de UE : el reprezintă reunificarea continentului eurpean, divizat în urma ultimului război mondial. Au existat în trecut și alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată, dar actualul proces deextindere ajută la îndeplinirea visului părinților fondatori ai UE : o Europă unită și liberă.

După părerea autorului, extinderea UE este împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea ușor dată uitării atunci când securitatea și prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înțeles.

După părerea lui Rosamond Ben, în lucrarea sa intitulată Theories of European integration, integrarea europeană este un proces în care actorii politici din diverse interese naționale, acceptă să-și ofere o parte din loialitate, eforturi, așteptări și activități politice spre un nou centru de putere, ale cărui instituții posedă jurisdicție asupra statelor naționale pre-existente. Rezultatul final al unui proces de integrare politică este o nouă comunitate politică, suprapusă peste cele pre-existente. Acesta mai afirmă faptul că teoria politicii europene contine 3 operațiuni : – hotărârile faptelor politice, sau esimările probabilității ; – observarea relațiilor de cauzalitate între elemente de politică ; – evaluări și norme, care denaturează percepția faptelor.

Unul dintre cei mai buni oameni de știință care a făcut zece ani de lectură și învățături care l-a condus la realizarea lucrării sale L’elargissement de l’Union Européenne, este Sabine Saurugger. A citit mult, chiar prea multe cărți și alege să-și expună criticile sale în cărți, neavând necesitatea de a subliinia utilitatea acestora pentru studenți sau comunitate. Cercetează integrarea europeană și publică lucrări împreună cu colegul său Yves Saurel.

S. Saurugger demonstrează că teoria relațiilor internaționale nu și-a folosit tote cărtușele, în cazul în careapierdut monopolul analizei de integrare europeană. În primul rând pentru că Uniunea Europeană pretinde să pătrundă în luma întreagă cu instrumentele de politică externă și de securitate, apoi, pentru că UE nu trebuie să fie înțeleasă limitându-se la comparația cu un stat.

Théories et concepts de l’intégration européenne constituie un instrument util pentru cititori în formarea și înțelegerea construcției europene.

Autorul cărții UE – Politicile extinderii, Bărbulescu Iordan Gheorghe, a pus accentul pe înțelegerea modului în care se clădesc și modifică politicile comune ale Uniunii, mai ales a acelora cu icidență majoră asupra unui nou membru, precum Romania, ce are agricultură, dar și industrie, un PIB scăzut dar și un mare potențial de creștere care să-i permită evoluții spectaculoase, resurse proprii de energie, fiind însă și importator, având încă potențial emigraționist, ocupând un loc privilegiat pe vectorul securitate, ceea ce-i va atrage și imense responsabilități.

În plus, autorul a analizat cu precădere politicile UE și impactul asupra dezvoltîrii acestora și a UE pe ansamblu, insistând mai puțin asupra impactului extinderii asupra aspectelor instituționale deoarece respectiva temă a fost dezvoltată într-o lucrare anterioară.

Reputat specialist în domeniul dreptului comunitar, autorul Augutin Fuerea a scris nenumarate cărți și studii, participând la multe reuniuni științifice internaționale, având multiple distincții din partea Academiei Române, Uniunii Juriștilor și din partea multor alte organizații. Prof. univ. dr. Augustin Fuerea este incontestabil o autoritate în materia dreptului Uniunii Europene. În cărțile sale Manualul Uniunii Europene, care este difuzat în V volume, autorul cuprinde o amplă disertație asupra apariției și evoluției Comunităților Europene, cuprinde o bogată descriere a principalelor tratate asupra Comunităților europene, descrie principalele instituții ale Uniunii Europene, având un capitol dedicat statelor-membre ale Uniunii Europene și un capitol dedicat delimitărilor naționale în legatură cu Uniunea Europeană.

Pentru toate acestea, "Manualul Uniunii Europene" constituie o lucrare cu caracter obligatoriu pentru toți cei interesați de istoria și tendințele dreptului comunitar și politicii europene și evoluția instuționalș a Uniunii Europene.

The European Union: How Does it Work? este introducerea perfectă pentru a înțelege structura și operațiunile UE, pentru cei care se întîlnesc cu acestea prima data. Autorii acestei cărți, Elizabeth Bomberg, John Peterson și Richard Corbett, au reușit să actualizeze manualul în lumina ratificării Tratatului de la Lisabona și efectele crizei financiare asupra zonei euro. Acesștia scriu despre procesul de elaborare a politicilor, a democrației în UE, și a securității interne și externe a UE.

O altă lucrare care mi-a fost de mare utilitate este The European Union Explained: Institutions, Actors, Global Impact, al cărui autor este Andreas Staab. Această scurtă introducere este ideală pentru oamenii de știință, de afaceri, mass-media, sau sectorul non-profit care au nevoie de o prezentare succintă a structurii, istoriei și politicilor UE. Andreas Staab oferă termeni de bază și cadre interpretative pentru înțelegerea evoluției UE, ansamblu structural, scopul și mandatul principalelor sale divizii componente și domenii politice cheie, cum ar fi unificarea pieței.

Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană s-au dezvoltat pe o traiectorie ascendentă pe parcursul ultimilor ani. Preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană a dat un nou suflu vectorului principal al politicii externe al Republicii Moldova și anume integrarea europeană și aprofundarea relațiilor cu Uniunea Europeană, atât bilateral cât și multilateral prin intermediul inițiativelor regionale, în special Parteneriatul Estic. Victoria Bucătaru, director de programe din cadrul APE, susține faptul că progresul relațiilor dintre Republica Moldova și UE se datorează în mare parte și susținerii politice de care are parte Moldova din partea partenerilor europeni.

O serie de state membre ale UE au declarat ferm deschiderea lor pentru susținerea parcursului european al Republicii Moldova atât timp cât aceasta din urmă se identifică cu principiile și standardele structurii europene. De asemenea, consideră că un partener de încredere pe calea integrării europene este și România, care contribuie intens la apropierea Republicii Moldova de modelul european de integrare. Drept urmare a mai multor acțiuni întreprinse de ambele state, în iulie 2012 a avut loc prima reuniune a Comisiei Mixte Interguvernamentale pentru Integrare Europeană Republica Moldova-România. În cadrul reuniunii părțile au discutat atât evoluțiile notabile înregistrate în dialogul Republica Moldova-UE, cât și perspectivele extinderii și aprofundării cooperării bilaterale în domeniu.

O altă doamnă cercetătoare a integrării RepubliciiMoldova în UE, este Elena Prohnițchi, ce în studiul său Vectorul european al Republicii Moldova la confluența intereselor externe ale României, Ucrainei și Rusiei cercetează o problemă ce reprezintă un impediment în integrarea RM în UE. Aceasta afirmă că Rusia influențează politica internă și externă a Moldovei prin intermediul problemei transnistrene, care constituie un subiect aparte al relațiilor moldo-ruse. Este binecunoscut faptul că problema transnistreană se datorează în mare parte susținerii, la început armate, apoi politice și economice, de către Rusia, a liderilor separatiști de la Tiraspol.

1.2. Aspecte analitico-practice ale politicii strategice de extindere în partea de Est

Uniunea Europeană (U.E.) reprezintă – prin organizare și obiective – cea mai complexă structură  politică și economico-monetară, existentă pe continentul European. Uniunea și-a început activitatea sub această denumire la 1 noiembrie 1993, urmare Tratatului de la Maastricht. Uniunea reunește la ora actuală: 18 republici și 7 monarhii constituționale (Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Spania și Suedia) – toate democrații.

Până în urmă cu câțiva ani se aprecia că,  în sensul cel mai larg, Europa este o civilizație unitară, derivată  dintr-o tradiție iudeo-creștină împărtășită. Acum, o asemenea evaluare este depășită, urmare a încorporării și a dimensiunii musulmane. Turcia, Albania și Bosnia-Herțegovina (parțial) sunt țări musulmane și care, în plus, și-au exprimat voința de integrare în Uniunea Europeană.

O definiție occidentală a Europei a fost asociată cu Roma și moștenirea sa istorică–catolicismul. Dar, tradiția creștină a Europei a înglobat de asemenea Bizanțul și tradiția sa ortodoxă. De aceea, pe bună dreptate, fostul Papă, Ioan Paul al II-lea, vorbea despre catolicism și ortodoxism ca despre doi lobi ai aceluiași plămân –creștinismul. Așadar, civilizația europeană este mai mult decât Europa lui Carol cel Mare, adică Europa Occidentală.

UE este cel mai mare furnizor de programe de dezvoltare și ajutor umanitar din lume. Cu toate că depunde efoturi mari pentru a diminua criza din interior, aceasta, de asemenea, oferă ajutor țărilor ce se pregătesc pentru aderare și pentru a construi o politică externă comună ce va contribui mult la extinderea valorilor europene în întreaga lume. Succesul acestor ambiții depinde de capacitatea de a lua decizii eficiente și să le pună în aplicare cu utilitate.

Uniunea Europeană este prin natura și structura sa o instituție sui-generis (unică, care nu a mai existat). UE este o organizație internațională și în același timp este condusă prin intermediul unor instituții supranaționale, către care statele membre deleghează o parte din suveranitate și putere de decizie în propriile afaceri interne. Aceste instituții au mai multă putere de decizie în unele domenii decît în altele, deseori reprezentînd interese independente de cele ale statelor pe care le reprezintă. UE posedă astăzi unele din atributele unui stat – instituții cu puteri executive, legislative, juridice comune, monedă unică, drapel, imn – și chiar ale unui sistem politic – partide politice europene, grupuri de lobby, organizații neguvernamentale, iar finalitatea spre care va evolua UE în viitor – o federație de state sau o structură interguvernamentală – este unul din principalele subiecte de dezbateri teoretice și practice cu privire la UE.

Integrarea europeană este cel mai frecvent asociată cu perioada de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, ca o cooperare stânsă între statele de Vest. Dar conceptul de guvernare europeană are de fapt o istorie mult mai lungă. De la Imperiul Roman al lui Iulius Cezar până la Napoleon, Hitler și Stalin, istoria europeană este marcată de numeroase încercări de a forma o multitudine de națiuni și etnii într-o entitate mai mult sau mai puțin politică cu tendințe concurențiale cu privire la cum ar trebui să fie legate diferite state și gradul în care trebuie să păstreze autonomia și suveranitatea. Cu toate acestea, deși conceptul de Europă integrată nu este nou, fără îndoială, Uniunea Europeană este cea mai recentă ”unealtă” pentru organizarea Europei, fiind, până în momentul de față, o încercare de succes pentru integrare

Extinderea este instrumentul principal prin care UE lărgește zona de pace, prosperitate și stabilitate spre noi state, contribuie la reunificarea continentului, își extinde piața comună, devenind mai competitivă pe arena mondială și mai pregătită pentru a face față presiunilor globalizării, și își consolidează rolul de actor internațional. Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității.

Extinderea este o modalitate esențială prin care UE poate să extindă stabilitatea, democrația și prosperitatea în Europa. Acest proiect are nevoie de un larg suport din partea populației europene. Din aceste considerente, percepem necesitatea unui compromis în privința extinderii UE, care la rîndul său să țină cont de valoarea strategică a acesteia, dar în același timp, să asigure capacitatea de funcționare a UE.

Într-o accepțiune generală, demararea construcției proiectului european în sensul enunțării în mod oficial a unor principii și obiective care ar sta la baza acestui proiect, a avut loc o dată cu lansarea Declarației Schuman, la 9 mai 1950. Pe lîngă aspectul economic s-a urmărit asigurarea unui spațiu de dezvoltare comun în condiții de pace, stabilitate și prosperitate. În Declarație se afirma că „Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rînd o solidaritate reală”.

Datorită faptului că se utilizează frecvent și termenul aderare, menționez că DEX-ul îl definește pe acesta (de la termenul din franceză adhérer): „a deveni parte la un tratat; a deveni adept la ceva cunoscîndu-i și împărtășindu-i principiile”. Adică statele fondatoare au stabilit niște principii la care cei care le cunosc și le împărtășesc pot să subscrie. Astfel, prin aderarea la UE și integrarea în UE în sensul teoriilor integrării sub diferite aspect.

Extinderea UE generează procese importante privind funcționalitatea instituțiilor europene și crează un cadru formal de asigurare a integrării graduale a statelor nou aderate printr-o succesivitate de decizii politice.

La Consiliul European de la Copenhaga din 1993 s-au stabilit o serie de criterii pe care un stat trebuie să le îndeplinească pentru adeveni membru al Uniunii Europene:

a) criteriul politic: instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților;

b) criteriul economic: o economie de piață funcțională, precum și capacitatea de a face față presiunilor concurențiale din piața internă;

c) acceptarea acquis-ului comunitar: capacitatea de a-și asuma obligațiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice și monetare ale Uniunii Europene. Aceste criterii au fost numite criteriile de la Copenhaga, confirmate de Consiliul European de la Madrid în decembrie 1995, care a subliniat importanța adaptării structurilor administrative ale statelor candidate în vederea creării condițiilor pentru o integrare graduală înUE.

Pe lîngă problemele tehnice, instituționale și dificultățile economice, extinderea Uniunii Europene constituie un obiectiv istoric și politic, iar succesele ei depind de eforturile pe care trebuie să le depună două părți: Uniunea Europeană și statele candidate.

Imperativitatea extinderii se reflectă repetat în discursurile oficialilor Uniunii Eropene. Așa, de exemplu, Romano Prodi a declarat în Parlamentul European la 15 februarie 2000 că extinderea este foarte importantă (atît pentru Uniunea Eropeană, cît și pentru statele care exprimă voința de adeziune la această instituție europeană), indispensabilă, reprezentînd o șansă istorică conformă intereselor politice și economice. Președintele Comisiei Europene a subliniat că pînă acum s-a realizat o integrare economică, iar de acum încolo se cere a fi urmărit obiectivul integrării politice care trebuie să meargă în pas cu extinderea geografică. Atrăgînd atenția că perspectivele extinderii partajează opinia publică occidentală între speranța în progres și frica de o Europă fără identitate și fără frontiere, Romano Prodi subliniază necesitatea convingerii tuturor europenilor în importanța lărgirii. Günter Verheugen, la rîndul său, a afirmat: „Extinderea este ireversibilă, imperativă, strategică și politic fezabilă…, ea va instaura pacea și stabilitatea în întreaga Europă…, problema nu constă în da sau nu, ci în cînd și cum“.

Integrarea europeană înseamnă politici comune. Devenite membre ale Uniunii Europene, statele nu mai au competențe exclusive în domenii precum agricultura, comerțul, energia, transportul, educația, protecția mediului, afacerile interne, finanțele. Politicile în domeniile menționate mai sus sunt comune, fiind coordonate de instituțiile supranaționale. Aceasta este esența asa-numitei metode comunitare.

Primele politici comunitare reglementau comerțul cu oțel și cărbune, precum și agricultură. Treptat integrarea europeană a cuprins și alte domenii, dar unele sunt mai sensibile. Statele sunt mai puțin entuziaste în ceea ce privește cedarea competențelor exclusive în astfel de domenii cum ar fi politica externă, politica de apărare și politica de securitate. 

În prezent, pentru un număr impresionant de domenii Uniunea Europeană are elaborate politici, ce afectează viața zilnică a cetățenilor din Uniune.

Lărgirea Uniunii Europene și în special extinderea spre Est este un răspuns corespunzător celor două mari evenimente istorice: sfîrșitul războiului rece și prăbușirea Imperiului Comunist. Europa nu trebuie să fie divizată din nou în diferite blocuri, iar avantajele integrării europene nu trebuie rezervate doar anumitor state. Dezvoltarea Europei a ajuns la momentul în care este cazul să fie definite clar obiectivele și să fie întreprinse acțiuni concrete în vederea atingerii acestora. Cele două tendințe principale din Europa – reforma internă a UE și lărgirea – sînt strîns legate între ele. Fiecare dintre tendințe este esențială, dar acestea trebuie realizate în strînsă legătură dacă se dorește asigurarea succesului. Atît ideea lărgirii UE, cît și cea a aprofundării integrării europene, a necesitat o importantă campanie de informare și promovare în UE și în țările candidate.

Pe parcursul anilor au fost elaborate mai multe strategii de integrare. Strategia integrării rapide nu a fost acceptată, deoarece terapia de șoc nu poate fi aplicată atunci cînd sînt necesare adaptări esențiale ale sistemelor economice, politice și sociale. Strategia gradualistă este cea în baza căreia se va efectua lărgirea UE, aceasta fiind bazată pe principiul propriilor merite (ceea ce permite statelor să adere în baza propriilor rezultate) și catch-up (care oferă posibilitatea acelor state care au început mai tîrziu pregătirile să le ajungă din urmă pe celelalte state candidate în Uniunea Europeană).

Una dintre cele mai importante tendințe în relațiile internaționale contemporane sunt procesele de integrare care pot schimba radical imaginea politică a lumii. Construirea unei Europe unite arată cât de complex și ambiguu este acest fenomen. Există un conflict de interese naționale și regionale.

Teoriile de integrare europeană se pot împărți în 2 categorii, cele care fac parte din paradigma interguvernamentală și cele care fac parte din paradigme  supranațională.

Paradigma interguvernamentală este o paradigmă cu scopul de a menține și de a respecta suveranitatea statelor – cooperarea integuvernamentală. Expresie a realiștilor, interguvernamentalismul permite intereselor naționale de a prevala la stadiul ultim al deciziei prin jocul umanității. Schema funcțională se referă la faptul că fiecare stat are drept egal de decizie, adică dreptul de veto. Interguvernamentalismul se bazează și pe ceea ce se poate numi cooperare între state care înseamnă căutarea unor acorduri liber consimțite prin dezbateri, discuții permanente și chiar confruntări care au loc între membri. Organizațiile care au la bază cooperarea au un aparat instituțional mai simplu decât cele care folosesc paradigma supranațională. Instituția cea mai importantă este cea care reunește membrii organizației, celelalte instituții având doar rol consultativ. Deciziile care se iau la nivelul organizației trebuie să se bazeze pe unanimitate, iar rezultatul acestor decizii se constituie în așa numite acorduri internaționale. Aceste acorduri nu au prioritate asupra dreptului intern, național. Conceptul de stat suveran este cel mai bine asociat acestei paradigme.

Prin intermediul paradigmei supranațională are loc un transfer de competențe de la un nivel național către un nivel superior, comunitar dar supranațional. Ca principiu de drept, aceasta se regăsește încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX la baza unor organisme internaționale. Schema funcțională presupune crearea de instituții pentru ca transferul de suveranitate să funcționeze. Aceste instituții funcționează în afara oricărui stat membru, deci suprastatal. Supranaționalismul presupune integrarea și solidaritatea statelor membre pe baza unor principii liber consimțite care prevăd transferul de suveranitate dinspre fiecare stat membru către un centru supranațional, care astfel are puterea de a lua decizii, fie integral, fie pe domenii limitate de competență. Acest tip de organizație sau centru supranațional are puteri proprii prin care zonele de competență convenită sunt superioare celor ale statelor membre (adică centrul decide). În instituțiile organizațiilor supranaționale, deciziile se pot lua conform regulilor majorității, în special a majorității calificate. Puterile instituțiilor supranaționale se exercită imediat fără a trece prin nivelul guvernelor naționale.

Îmbinarea acestor curente teoretice conferă originalitate construcției europene, a cărei țintă finală o constituie cristalizarea unei federații europene, idee ce se regăsește de-a lungul întregii istorii europene ca expresie a unității culturale și spirituale a bătrânului continent.

 În afară de aceste teorii, există altele care privesc formarea de unități supranaționale ca un rezultat al procesului de luare a deciziilor. Rezultatul este că statele se integrează într-o arhitectură agregată pentru că liderii în mod individual au decis că așa ar trebui, pentru că propriul interes este realizat prin cooperarea cu celelalte entități și nu prin izolarea de acestea. În aceste cazuri, conceptele de interes personal sau interes național și putere ar putea opera ca variabile explicative: statele înțeleg că interesele lor sunt realizate prin amalgamare sau îi forțează pe ceilalți (sau sunt forțați de alții) în cadrul unei uniuni. De exemplu, Amitai Etzioni prezintă formarea de comunități internaționale luând în considerare locul puterii și argumentează că „o nouă comunitate se formează… când o națiune mai puternică decât un alt potențial membru ghidează procesul de unificare”.

Problema pe care teoreticienii proceselor de integrare au întâmpinat-o a fost definirea integrării. Unii văd acest proces caun nivel sau situație pe care statele națiune îl ating și apoi îl mențin, alții îl văd ca un proces în mișcare care în instanță este fărăsfârșit. Ca urmare, pentru unii starea integrării este un punct bine definit, care poate fi observat empiric, de obicei prin formareaunei uniuni. Pentru alții, nu există nici un punct. Ei se concentrează pe procesul de integrare precizând că integrarea ar putea să nufie neapărat o uniune formală. Pentru aceștia, integrarea este dată de variabilitatea unor caracteristici care se crede că reprezintăuniunea, și așadar, statele pot în mod constant oscila în procesul sau nivelul lor de integrare.

1.3 Concluzii

Uniunea Europeana este o organizație a țărilor europene dedicată creșterii integrării economice și întărirea cooperarii între state. Uniunea Europeana are sediul in Bruxelles, Belgia.

Fiind înfințata oficial la 1 noiembrie 1993, este cea mai recenta organizație de cooperare europeană care a inceput cu Comunitatea Europeană de Carbune si Oțel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeană in 1967. Membrii acestei organizatii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in Uniunea Europeană. În 1994 Austria, Suedia și Finlanda au întrat si ele astfel numarul total de membrii a ajuns la 15.

Uniunea Europeana are mai multe obiective. În special ea muncește pentru a promova și extinde cooperarea între membrii în unele regiuni, inclusiv în probleme economice, sociale și legate de comerț, politică externă, securitate și probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice și Monetare (UEM), care a stabilit o singură monedă pentru membrii UE. În afară de UEM, progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europeane de a-și atinge obiectivele a fost limitată de neînțelegeri între statele membre, probleme economice și politice externe și presiune din partea noilor democrații est europene de a deveni membre.

UE a parcurs un drum lung din 1951. Numarul țărilor membre a crescut la 15 și poate crește până la 21 până în 2010. A creat un corp comun de legi, practici și politici și un nivel de cooperarea între membrii foarte mare. Progresul său însă n-a fost constant, periode de activitate au fost despărțite de mulți ani de somnolență. Acest lucru se datorează în special din pricina a două dezbateri care au fost aduse mai aproape odată cu propunerea integrării țărilor din Europa de Est. Prima este de a da prioritate “adâncirii” sau “lărgirii” uniunii, adică de a se concentra asupra integrării actualilor membrii mai mult sau asupra integrării altor noi țări. A doua chestiune este supranaționalismul împotriva interguvernalismului. Cu toate că supranaționalismul a fost acceptat, guvernele naționle n-au vrut să cedeze controlul organelor UE asupra unor domenii politice sensibile cum ar fi politica externă și sistemul judiciar.

Cea mai imediată provocare pe care UE trebuie sa o înfrunte este succesul monedei unice, dar în mare parte viitorul euro-ului depinde în cât de acceptabil se dovedește a fi instituțiile financiare și piețele lumii. Pe termen lung extinderea în est ar trebui să îmbunătățească viitorul monedei prin extinderea pieței unice și prin stimularea creșterii economiei și a comerțului.

Extinderea are loc într-un moment în care UE se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește performanța sa economică, coeziunea internă și rolul său extern. Procesul de extindere aduce cu sine rezultate pozitive în multe domenii ale politicii publice, ce sunt de interes pentru cetățenii europeni. Pentru ca succesul acestui proces să fie însă deplin, este necesar să se definească o strategie clară. Cum poate fi el gestionat astfel încât beneficiile să fie maxime ? În trecut, atenția presei, a opiniei publice și a autorilor de strategii s-a concentrat asupra procesului de aderare – “cum și când vor adera noile state membre ?”. În prezent, atenția trebuie să se deplaseze către întrebarea “ce se întâmplă după aderarea acestor țări ?” și “ce politici sunt necesare într-o Uniune Europeană lărgită ?”. Ar fi nevoie de o agendă pentru a gestiona și monitoriza schimbarea aceasta.

capitolul II. Efectele extinderii Uniunii Europene asupra dezvoltării Republicii Moldova

2.1. Influența prioritară a strategiei Uniunii Europene asupra factorului economic

Pe parcursul ultimilor ani problema aderării la Uniunea Europeană tindea să devină obiectul unui consens politic mai larg și în Republica Moldova. În virtutea importanței sale strategice, acest subiect a fost în atenția mai multor politicieni și analiști. Din păcate, multe pledoarii proeuropene reflectă doar niște interese de conjunctură și nu sunt lipsite de încărcături ideologice inutile. Sunt destul de rare abordările realiste ale aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, care s-ar axa pe studierea legăturii dintre factorii spațiali, politici, etnopsihologici, vectorii economici externi și modalitățile de promovare a intereselor economice naționale. Aceste abordări devin deosebit de necesare mai ales acum, după ascensiunea politică de-a dreptul remarcabilă a comuniștilor în Republica Moldova.

Prosperitatea economică a UE este atracția principală pentru statele care vor să adere la UE. Perspectiva de aderarea la UE înacelași timp oferă motivația și modelul pentru reforme interne,așa cum a demonstrat experiența de aderare la UE a statelor dinEuropa Centrală și de Est. Asistența financiară din partea UE (anexa nr.1), accesul neîngrădit la piața unică europeană, ancorarea fermă a statelor candidate în standardele UE de calitate a guvernării și supremație a legii, combinate cu nivelul mic al salariilor, productivitatea inaltăși taxe simple au dus în statele Europei Centrale și de Est la ratede creștere economică net superioare celor din statele vechi ale UE (statele baltice, de ex. înregistrează o rată de creștere de patru ori mai mare decît cea din zona euro).

În același timp, aderarea la UE nu aduce cu sine prosperitatea și creșterea economică în mod automat. Va fi nevoie de zeci de ani pentru ca statele Europei Centrale și de Est să atingă nivelurile de trai din restul UE. Pentru ca calitatea de membru al UE să aducă beneficii reale, un stat trebuie să fie pregătit să facă față regulilor și costurilor participării intr-un club de state bogate, cum este UE. Acesta este raționamentul principal pentru criteriul economic de la Copenhaga care presupune existența în statele candidate a unei economii de piață funcționale și a capacității de a face față competiției de piață din UE.

În ciuda ratei de creștere economică înaltă înregistrate pe parcursul ultimilor cinci ani, Republica Moldova rămîne a fi unul din statele cele mai sărace din Europa, cu un PIB pe cap de locuitor de 2.170 dolari SUA și cca 27% din populație sub pragul absolut al sărăciei (2004). Dezvoltarea socio-economică a RM și aproximarea (convergența) nivelului de trai cu cel al UE este unul din obiectivele fundamentale ale PA. Pentru realizarea acestui obiectiv, PA prevede, pe de o parte, continuarea reformelor structurale din RM prevăzute în APC în vederea asigurării creșterii economice durabile, coeziunii sociale și combaterii sărăciei. Pe de altă parte, PA prevede integrarea graduală în piața unică europeană și o serie de perspective noi pentru dezvoltarea relațiilor comerciale bilaterale, atragerea investițiilor și extinderea relațiilor economice cu UE – măsuri care în cele din urmă vor contribui la revigorarea economică a RM.

Merită a fi menționat că o mare parte din obiectivele de dezvoltare socio-economică prevăzute în PA se suprapun cu cele trasate în Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS) pentru 2004-2006, aprobată de Parlamentul RM în decembrie 2004. SCERS prevede o serie de reforme economice și sociale pe termen mediu care vor asigura o creștere economică echilibrată necesară pentru reducerea sărăciei și dezvoltarea durabilă a RM.

SCERS stabilește următoarele obiective pe termen mediu:

a) creșterea economică durabilă și cuprinzătoare;

b) reducerea sărăciei și a inechității, participarea mai activă a celor săraci la dezvoltarea economică;

c) dezvoltarea resurselor umane.

PA și SCERS împărtășesc obiectivul de lungă durată de dezvoltare socio-economică a RM, deși abordează în mod puțin diferit acest obiectiv – PA mai mult prin prisma procesului de integrare europeană a RM, iar SCERS mai mult din perspectiva dezvoltării durabile a RM pe termen lung și a realizării obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Deoarece obiectivele acestor strategii sânt complementare, realizarea, monitorizarea și evaluarea acestora trebuie să fie coordonate și sincronizate.

a) Creșterea economică durabilă șic uprinzătoare

PA RM-UE acordă o deosebită atenție asigurării unei creșterie conomice durabile și cuprinzătoare ca premisă esențială pentru reducerea sărăciei și ridicarea standardelor de viață. Totodată, în PA Guvernul și-a asumat obligația de a consolida în continuare reformele pentru a conferi și stemului economic național funcționalitate și stabilitate. Alături de alte obiective, guvernul va urmări îmbunătățirea cadrului regulatoriu al afacerilor și va îmbunătăți climatul investițional.

Asigurarea unei creșteri economice împlică un cadru macroeconomic stabil sau previzibil. După haosul monetar și hiperinflația de la începutul anilor 1990, autoritățile monetare moldovenești au reușit să reducă substanțial inflația în perioada 1994-1997. În 1998-2000, ca urmare a efectelor induse de criza financiară rusă, prețurile au înregistrat o accelerare. Deși creșterea prețurilor în prezent este ceva mai temperată, presiunile inflaționiste rămîn înalte, erodînd în primul rînd veniturile reale ale populației și temperînd investițiile. În domeniul macroeconomic, guvernul a atins rezultate bune în domeniul stabilității bugetare și al reducerii datoriilor externe.

După o perioadă lungă de recesiune economică acută din anii 1990, creșterea economică in Moldova a reînceput în 2000. După cum constată majoritatea studiilor, creșterea economică în Moldova este puternic favorizată de cererea de consum finanțată de transferurile de venit efectuate de muncitorii moldoveni care lucrează peste hotare (Anexa 2). Deși ratele de creștere economică sînt relativ mari (în medie 6,3% între 2000 și 2005), calitatea și durabilitatea creșterii ridică mari semne de întrebare. Baza viitoarei creșteri este erodată de insuficiența investițiilor de capital și de faptul că emigrația aduce cu sine diminuarea cantitativă și calitativă a resurselor umane necesare pentru creștere.

Expansiunea economică nu este insoțită și de o creștere pe potrivă a numărului de locuri de muncă. Pînă în 2003 creșterea economică în general s-a produs în paralel cu reducerea numărului de locuri de muncă în întreprinderile medii și mari și cu o stagnare în sectorul întreprinderilor mici. Rata șomajului rămîne la cote relativ mici (6,8-8,5%) numai din cauza că cetățenii au opțiunea emigrării peste hotare. Anume emigrarea menține presiunile asupra pieței muncii interne la cote deocamdată suportabile.

b) Reducerea sărăciei și a inechității, participarea mai activă a celor săraci la dezvoltarea economică

În capitolul dedicat dezvoltării și reformelor sociale și economice, PA prevede drept obiectiv principal „adoptarea măsurilor pentru reducerea sărăciei, inclusiv prin sporirea eficienței și preciziei politicilor de asistență socială”. Creșterea economică a determinat o reducere substanțială a incidenței și profunzimii sărăciei. Creșterea economică a contribuit aproximativ cu 2/3 la scăderea totală a sărăciei. Al doilea factor ca importanță care a contribuit cu 1/3 la reducerea sărăciei a fost redistribuirea venitului. Drept rezultat, în 1999-2004 incidența sărăciei a scăzut de la 73% la 26,5%.

Totuși, avînd un sfert din cetățeni sub pragul de sărăcie, Moldova rămîne una dintre cele mai pauperizate țări europene. Sărăcia este unul din factorii catalizatori ai emigrației forței de muncă și are nu doar manifestări economice, dar și sociale acute. În particular, se observă că săracii sînt marginalizați, participarea lor la viața comunităților este limitată și se permanentizează sentimentul de insecuritate personală acută. Inegalitatea în distribuirea veniturilor nu a scăzut la fel de dramatic ca și incidența sărăciei. Celor mai săraci 20% din cetățenile reveneau în 2004 numai 7% din cheltuieli de consum pe economie. Inegalitatea de venituri este și mai mare decât inegalitatea cheltuielilor, acest lucru fiind determinat de faptul că creșterea economică are o bază sectorială și teritorială îngustă.

Sectorul în care activează majoritatea relativă a populației și de care depinde cea mai mare parte a cetățenilor sărăci este agricultura. Acest sector a înregistrat o evoluție economică extrem de volatilă. Riscurile în acest sector rămîn foarte mari, iar productivitatea muncii foarte mică. Luați împreună, acești factori determină venituri mult sub media națională și dificultăți în inițierea, dezvoltarea și extinderea afacerilor.

c) Dezvoltarea resurselor umane

Deși nu figurează în mod expres ca obiectiv distinct, în PA RMUE dezvoltarea resurselor umane este reprezentată printr-o seriede alte acțiuni și măsuri (sănătatea publică, dezvoltarea regională și rurală, politici sociale și de angajare, reorientarea cheltuielilorpublice spre reducerea sărăciei in rindul copiilor și majorarea ratelor de incadrare netă in educație). Pe de altă parte, deși este nominalizată ca o prioritate de interesnațional, dezvoltarea resurselor umane nu a făcut pînă în prezent obiectul unor evaluări aprofundate și al unor politici pe termen lung. Spre exemplu, aplicarea cercetării în economie se face cu dificultate, iar un sistem de transfer de tehnologie și inovare abia începe să funcționeze. Contribuția cercetării din fonduri publice sau private la competitivitatea economică și dezvoltare este modestă.

Analiza situației curente din domeniul resurselor umane șiocupării forței de muncă a evidențiat o serie de aspecte criticeprecum:

– rate relativ ridicate de abandon școlar /părăsire timpurie a școlii;

– absența unor sisteme interne de asigurare și management al calității în educație și infrastructura inadecvată în special în mediul rural;

– insuficienta implicare a partenerilor sociali în programele specific de dezvoltare a resurselor umane;

– productivitatea muncii scăzută;

– mobilitatea scăzută pe piața muncii;

– presiuni asupra ocupării, generate de procesele de privatizare și restructurare;

– cultura antreprenorială limitată;

– integrarea insuficientă a unor grupuri social-vulnerabile în educație și pe piața formală a muncii.

Acestea, cît și alte aspecte critice constituie obiectivul general în dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității acestuia pe piața muncii, prin asigurarea oportunităților egale de învățare pe tot parcursul vieții și prin dezvoltarea unei piețe a muncii moderne și flexibile.

Opțiunea europeană în societatea moldovenească s-a consolidat pe parcursul anilor sub influența factorilor externi și interni. Factorii externi cei mai importanți au fost evoluțiile europene și cele din cadrul CSI. Pe de o parte, populația din Republica Moldova a devenit martor al extinderii zonei de securitate și prosperitate dinspre Europa occidentală spre cea de Est. S-a văzut că statele candidate la aderare la UE au devenit atractive pentru investitori, a crescut nivelul de trai, oamenii au obținut libertatea circulației și a stabilirii. Libertatea circulației capitalurilor, bunurilor și a serviciilor a creat condiții pentru alegerea liberă a locului și condițiilor de muncă și de trai. Zecile și sutele de mii de moldoveni, care au început să circule prin Europa, au profitat cel puțin parțial de aceste patru libertăți.

În aceeași perioadă am fost martorii restricțiilor tot mai mari, care au creat probleme în relațiile dintre fostele republici sovietice devenite membre ale CSI. În schimbul deciziilor voluntariste din cadrul fostei URSS au apărut legislațiile naționale, care au dus la ruperea relațiilor existente anterior. Chiar și circulația persoanelor, care la începutul existenței CSI era absolut liberă, a devenit tot mai restrictivă, unele țări introducînd și regimul de vize în relațiile reciproce cu alte state CSI. Pe parcursul unui deceniu după crearea CSI situația economică în acest spațiu sa caracterizat printr-un declin permanent și o criză economică profundă, mai ales în statele CSI mai mici și mai puțin dezvoltate. În același timp, situația în UE, în pofida extinderilor care au avut loc și a includerii noilor membri, devine în permanență tot mai bună, mai ales în țările care la aderare erau mai sărace și mai puțin dezvoltate.

Partidele politice din Republica Moldova pe parcursul anilor au avut viziuni diferite asupra obiectivului de integrare europeană, asupra modalităților concrete de reformare și ajustare a economiei și societății moldovenești la standardele comunitare, structurii economiei și proprietății, rolului investițiilor străine, modelului administrativ, rolului societății civile etc. Acest fapt a reflectat lipsa de maturitate politică a societății moldovenești, ceea ce a adus la situația, în care, deși majoritatea populației avea o opțiune intuitivă cu privire la integrarea în UE, partidele politice, cu foarte mici excepții, n-au fost în stare să transforme această opțiune în prevederi de program, care ar atrage masele în cadrul luptei politice pentru putere.

Totuși, în pofida divergențelor dintre partide și mai ales dintre liderii lor, în aprilie 2000 majoritatea absolută a partidelor politice din Republica Moldova a adoptat o declarație cu privire la susținerea ideei integrării europene a țării. În primăvara anului 2002, în perioada unei crize politice din țară, partidele politice au creat Masa rotundă cu statut permanent, care și-a propus să identifice soluții pentru promovarea valorilor democratice, continuarea reformelor și integrarea europeană. La 5 iunie 2002 unele partide politice de opoziție și organizații neguvernamentale au semnat un apel adresat Președintelui țării, îndemnîndu-l să creeze Comisia națională pentru integrarea europeană (care a fost instituită în noiembrie 2002). În 2003 majoritatea partidelor politice au adoptat o nouă declarație cu privire la susținerea procesului de integrare europeană, iar în vara anului 2004 toate fracțiunile din Parlamentul Republicii Moldova au adoptat o declarație similară, care a fost transmisă Parlamentului European și altor instituții ale UE.

În decembrie 2006, la întrunirea Donatorilor de la Bruxelles, organizată în comun de către Comisia Europeană și Banca Mondială, Comisia Europeană a anunțat dublarea asistenței pentru R. Moldova pentru următorii 4 ani. Noul Instrument, Politica Europeană de Vecinătate și Parteneriat (IEVP) oferă suma de 209 milioane Euro pentru perioada 2007-2010, bani destinați pentru susținerea reformelor și implementarea Planului de Acțiuni UE – Moldova din cadrul Politicii Europene de Vecinătate. De asemenea, s-a propus acordarea unui grant în valoare de 45 milioane euro drept asistență macro-financiară pentru anul 2007-2008, suma totală a asistenței ridicându-se la 254 de milioane de euro pentru următorii 4 ani. Prima tranșă, care constituia 20 de milioane de euro a fost alocată în 2007 , iar tranșele 2 și 3 în valoare de 10 milioane și, respectiv, 15 milioane au fost debursate pe parcursul anului 2008. Astfel, Politica Europeană de Vecinătate nu doar devine succesorul Programul TACIS, dar și principalul instrument financiar al UE prin intermediul căruia aceasta oferă asistență țărilor est-europene. De asemenea, Politica Europeană de Vecinătate vine cu o nouă abordare în ceea ce privește stabilirea și implementarea priorităților. Aceste priorități sunt stabilite împreună cu țara parteneră și expuse în Programul Național Indicativ , care acoperă o serie de domenii precum: dialogul politic și reforme, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică, dezvoltarea democrației și a bunei guvernări, dezvoltarea capacităților administrative. Politica Europeană de Vecinătate și Parteneriat prevede suport financiar acordat nu doar în cadrul programelor naționale, precum am specificat mai sus dar, și al celor regionale. Prin intermediul Programului Transnațional/Regional IEVP, UE acordă pentru perioada 2007-2010 suma de 484, 1 milioane euro și 144 milioane de euro prin intermediul Programelor IEVP de cooperare transfrontalieră.10 Prin intermediul noului Instrument European de Vecinătate și Parteneriat, asistența UE pentru Moldova crește considerabil de la aproximativ 14 milioane de euro anual (în perioada 2004-2006), până la 40 de milioane în 2007. La sfârșitul anului 2005, în R. Moldova s-a deschis oficiul Comisiei Europene, ceea ce denotă un interes sporit al UE în R. Moldova, fapt ce poate fi explicat și prin apropiata vecinătate a R. Moldava, odată cu intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007. De asemenea, Comisia Europeană a elaborat Strategia pe Țară a Moldovei pentru perioada 2007-2013, care a fost aprobată la sfârșitul anului 2006 împreună cu Programul Național Indicativ multianual pentru asistență bilaterală, sub auspiciile Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat, ce acoperă perioada 2007-2010.

Opțiunea europeană a societății moldovenești, care a existat în permanență, a devenit obiectul studiilor sociologice abia în ultimii cîțiva ani. Aceste studii arată că 65 % din populație este sigură, că viața lor va deveni mai bună, dacă Republica Moldova va adera la UE, și numai 3 % cred ca viața se va înrăutăți. Acesta este motivul, pentru care aproape 70 % din populație, ar vota, în cazul unui referendum, pentru aderarea țării la UE.

UE și Republica Moldova facilitează procesul de reformă economică, îmbunătățind înțelegerea mecanismelor fundamentale ale economiei fiecăreia dintre ele. Cooperarea dintre părți are drept scop promovarea unor politici economice pertinente pentru economiile de piață funcționale, precum și elaborarea și punerea în aplicare a acestor politici economice. Republica Moldova depune eforturi în sensul instituirii unei economii de piață funcționale și al apropierii treptate a politicilor sale de cele ale UE, în conformitate cu principiile directoare ale unor politici fiscale și macroeconomice solide, inclusiv independența băncii centrale și stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și sustenabilitatea balanței de plăți.

Piața internă a Republicii Moldova este o piață foarte mică și suntgreu de justificat monopolurile atunci când există un singur agent economic interesat deaceastă piață. Trebuie făcută diferența între monopolurile „de facto”, impuse dedorința expresă a unor agenți economici și cartelurile care s-au format în timp. (ÎnRepublica Moldova s-au format carteluri în unele ramuri economice, cum ar fi spreexemplu, în industria cărnii și a comerțului cu produse petroliere).

În consecință, opțiunea europeană a Moldovei reprezintă un punct important al cetățenilor. Aceasta înseamnă, că în întreaga societate moldovenească s-a stabilit un consens cu privire la faptul, că viitorul poporului moldovenesc este indisolubil legat de integrarea țării în Uniunea Europeană.

Structurile statului ce se ocupă de gestionarea asistenței externe se confruntă cu problema personalului. Volumul de lucru este destul de mare, importanța e majoră, pe când angajați sunt foarte puțini. În prezent, gestionarea asistenței externe este un domeniu de maximă atenție, deoarece de buna desfășurare a activității acestor structuri depinde evoluția și reformarea majorității sectoarelor statului. Existența unor structuri bine definite, a unei legături stabile între acestea, precum și a unui personal suficient și profesionist sunt niște precondiții absolut necesare pentru buna gestionare a asistenței externe.

2.2. Impactul politicii strategice a Uniunii Europene asupra procesului de dezvoltare în domeniul energetic

Eficiența și securitatea energetică au un impact direct asupra dezvoltării economice și reducerii sărăciei. La momentul actual, însă, sistemul energetic din Republica Moldova se confruntă cu o serie de probleme. Infrastructura energetică este într-o stare de uzură avansată, iar prețurile la resursele energetice, al căror import constituie 95% din necesar, sînt în creștere. Capacitățile de generare a energiei electrice adecvate sînt insuficiente pe malul drept al Nistrului. La fel, nu există suficiente interconexiuni fizice ale rețelelor cu țările vecine în sectoarele de gaze naturale și de energie electrică. Pierderile în sectorul electroenergetic și termic sînt mari, la fel ca și datoriile acumulate de sectorul termoenergetic față de furnizorul de gaze naturale. Consumul resurselor energetice este ineficient, iar nivelul de utilizare a surselor de energie regenerabile este limitat

Pe parcursul anului 2012 au fost înregistrate progrese importante pe dimensiunea energetică, fiind în special consolidate relațiile de colaborare între instituțiile naționale de resort, precum și cu partenerii pe linia UE și Comunității Energetice, care au acordat suportul necesar RM în contextul dificultăților apărute pe marginea angajamentelor RM de implementare a Pachetului III energetic. Totodată, a avansat promovarea proiectelor privind interconexiunile rețelelor electrice ENTSO-E și gazoductulului Iași-Ungheni, fiind un important pas pentru RM în diversificarea energetică și consolidarea securității în acest domeniu.
Se preconizează definitivarea lucrărilor privind interconectarea RM la Rețeaua Europeană de Transport a Energiei Electrice (ENTSO-E) pînă la 31 decembrie 2015. 

În ceea ce privește energia electrică se acordă prioritate identificării resurselor pentru instalarea unei stații Back-to-Back de 500Mw la Vulcănești (RM) și a unei linii de 330kV spre Chișinău care va permite importul unei cantități mai mari de electricitate din România. De asemenea, se examinează și posibilitățile de construcție a liniilor de 400kV Iași-Ungheni-Strășeni și eventual Bălți-Suceava.
În vara 2012 România și Moldova au semnat o Declarație comună de derulare a proiectului de construcție a Gazoductului Iași-Ungheni, prin care au fost interconectate sistemele de gaze ale României și Republicii Moldova.

De asemenea, autoritățile Republicii Moldova și Româiei au convenit elaborarea unui Plan magistral comun privind prioritățile de interconectare electrică care va sta la baza prioritizării interconexiunilor electrice ale RM cu Uniunea Europeană prin intermediul României.

Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2010 prevede realizarea anumitor măsuri privind aderarea Republicii Moldova la Sistemul Electroenergetic Interconectat Est-Vest. Acest obiectiv este dictat de faptul că pe parcursul ultimilor ani în Europa se extind rapid legăturile între sistemele electroenergetice, dezvoltîndu-se cooperarea regională. Suplimentar sunt depuse eforturi întru formarea Sistemului Electroenergetic Transeuropean Interconectat al țărilor Europei de Est, Centrale, de Nord și de Sud-Est. Pe plan strategic se prevede funcționarea în paralel a sistemelor energetice europene. Rolul principal în realizarea acestei integrări îi revine, respectiv, la Vest – sistemului UCTE, iar la Est – sistemului electroenergetic al Federației Ruse. Țările vecine – România și Ucraina sunt activ implicate în procesul de formare a Sistemului Electroenergetic Interconectat Est-Vest. Republica Moldova este interesată să participe la procesul general european de integrare a sistemelor electroenergetice.

Începînd cu anul 2000, Republica Moldova participă activ la activitățile Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. În acest context este de notat aderarea în calitate de observator la Memorandumul de înțelegere privind Piața energetică regională în Europa de Sud – Est și integrarea ei în Piața energetică internă a Comunității Europene. Memorandumul nominalizat stabilește regulile și obiectivele convenite pentru a crea o piață regională integrată de energie în Europa de Sud – Est până în anul 2005, de a asigura integrarea sa progresivă în Piața internă de energie a Comunității Europene. Pentru realizarea scopurilor, statele vor adopta o politică comună cu privire la dezvoltarea piețelor de energie electrică și gaze. Piața va facilita funcționarea concurenței și, prin urmare, accesul la rețele trebuie să fie nediscriminatoriu, transparent și la prețuri rezonabile.

Conform Strategiei de dezvoltare social-economică pe termen mediu, principalele obiective și priorități în domeniul energeticii, sunt următoarele:

perfecționarea și dezvoltarea cadrului normativ în toate sectoarele complexului energetic, alinierea la standardele și normele europene în domeniu;

restructurarea complexului energetic, finalizarea procesului de privatizare a întreprinderilor și formarea pieței concurențiale energetice;

sporirea eficienței energetice prin promovarea unei politici consecvente de conservare a energiei, inclusiv de utilizare a resurselor regenerabile;

atragerea investițiilor pentru reabilitarea și construcția obiectelor energetice;

stingerea treptată a datoriilor istorice și asigurarea plăților curente pentru consumul de energie și combustibili;

participarea la proiectele internaționale de dezvoltare a sistemelor magistrale interstatale și internaționale de tranzitare a energiei și resurselor energetice prin teritoriul țării, consolidarea interconexiunilor energetice cu țările din Est și Vest.

La rîndul său, Strategia energetică a țării formulează următoarele obiective ale sectorului electroenergetic:

• formarea unei piețe competitive a energiei electrice;

• majorarea capacității interne (pînă la 80%) de acoperire a sarcinii electrice de consum.

În Programul Național de gazificare al Republicii Moldova, scopul principal al căruia constituie dezvoltarea accelerată a gazificării țării în condițiile demonopolizării sectorului energetic sunt stipulate direcțiile prioritare pentru investiții, construcția gazoductelor magistrale și interurbane, sistemul de evidență a gazelor, recomandări pentru amplasarea stațiilor de alimentare a automobilelor cu gaze comprimate (SAAGC) și cu gaze lichefiate (SAAG) și alte măsuri importante. Programul include schemele gazoductelor interurbane către toate localitățile țării.

Guvernul, în contextul politicii sale în sectorul gazelor naturale, intenționează să promoveze în continuare gazificarea localităților care în prezent au rămas fără această comoditate și să asigure calitatea și fiabilitatea aprovizionării consumatorilor cu gaze naturale.

Avînd în vedere că dezvoltarea economiei în Republica Moldova este foarte strîns legată de alimentarea consumatorilor cu gaze naturale care constituie obiectivul principal în activitatea sistemului de gaze, conducerea țării atrage o atenție foarte mare la acest sector. Pînă la 01.11.2004 au fost gazificate 403 de localități din 1588 de localități din țară.

Alimentarea cu energie termică a populației constituie un obiectiv primordial al țării. Ca urmare a deconectării de la sistemele centralizate de alimentare cu energie termică, în majoritatea localităților au fost instalate sisteme autonome de încălzire cu diferite tipuri de combustibil, care nu corespund cerințelor minimale de securitate și exercită un impact negativ asupra mediului ambiant, precum și asupra construcțiilor.

Procurările de gaze naturale de către Republica Moldova sînt în scădere .

Dinamica volumului de gaze naturale procurate și livrate către consumatorii din Republica Moldova

Astfel, în anul 2010 procurarea de gaze în expresie naturală s-a redus cu circa 16,3% față de 2005. Totodată, procurările de gaze în expresie valorică s-au mărit de circa 2,7 ori în perioada analizată, din cauza creșterii prețului mediu de import al gazelor naturale. La fel, volumul livrărilor de gaze naturale s-a micșorat în expresie naturală, iar în expresie valorică a înregistrat tendințe de creștere din cauza măririi prețului mediu al gazelor livrate. Creșterea prețurilor la importul de gaze naturale are impact negativ atît asupra economiei țării, cît și asupra categoriilor vulnerabile de populație.

La inițiativa MAEIE au fost realizate o serie de acțiuni importante în scopul extinderii dialogului cu UE în domeniul energetic, inclusiv, în vederea integrării Republicii Moldova în piața energetică unică a Europei de Sud-Est. Urmare demersurilor întreprinse, Republica Moldova a obținut statutul de observator la Tratatul Comunității Energetice Europene. Totodată, MAEIE a înaintat primele demersuri în adresa Comisiei Europene prin care a fost exprimat interesul țării noastre pentru demararea dialogului privind elaborarea unei „foi de parcurs” și semnarea unui Memorandum de colaborare în domeniul energetic între Moldova și UE, în care ar fi stipulate măsuri concrete ce urmează a fi întreprinse pentru a asigura implicarea activă în lucrările Tratatului Comunității Energetice și obținerea statutului de membru cu drepturi depline.

Comunitatea Energetică Europeană (CEE) reprezintă o asociere între statele membre UE și cele din Europa de Sud-Est, care are drept scop crearea și reglementarea pieței de energie electrică și gaze naturale comune. Bazele CEE au fost puse la 25 octombrie 2005 la Atena, când a fost semnat Tratatul de bază, care a intrat în vigoare din 2006. Pe lângă statele membre UE, în cadrul CEE mai intră toate statele non-membre din peninsula Balcanică, precum și Moldova și Ucraina. Obiectivele principale ale Comunității sunt:

– crearea unui cadru juridic și comercial stabil, favorabil investițiilor, pentru a permite o aprovizionare stabilă și permanentă cu energie;

– crearea unui spațiu unic de reglementare pentru schimburile de energie de rețea;

– îmbunătățirea securității aprovizionării în zonă și dezvoltarea relațiilor cu țările vecine;

– îmbunătățirea eficienței energetice și a situației mediului înconjurător legate de energia de rețea;

– dezvoltarea energiilor regenerabile;

– dezvoltarea concurenței pe piețele energiei de rețea.

Republica Moldova a obținut statutul de observator la Tratatul Comunității Energetice în cadrul reuniunii ministeriale a Consiliului UE din 17 noiembrie 2006. La 19 ianuarie 2007 Republica Moldova a depus o cerere de aderare la Tratatul Comunității Energetice în calitate de membru cu drepturi depline. După trei runde de negocieri, la 17 martie 2010, la Viena a fost semnat protocolul privind aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetică, fapt care permite țării noastre să fie membru activ pe piața energetică regională și europeană, obligând statul să racordeze legislația națională din domeniul energetic la acquis-ul comunitar. De exemplu, implementarea așa-numitului „Pachet energetic II” adoptat de UE încă în august 2003, urma să fie finalizată la sfârșitul anului 2010, așa cum prevede Protocolul de aderare6 , iar acum trebuie să ne aliniem Pachetului Trei Legislativ Energetic, care a apărut după ce în anul 2009 Consiliul și Parlamentul UE au venit cu noi amendamente la Pachetul II.

Republica Moldova nu controlează în totalitate domeniul energetic din țară, ceea ce o face vulnerabilă în procesul de asigurare a propriei securități energetice. Totodată, importul excesiv de resurse energetice, în special al gazului natural și energiei electrice, precum și lipsa alternativelor viabile de import determină autoritățile statului să dețină pârghii limitate în timpul negocierilor pentru prețul de import al resursei energetice. În consecință, putem presupune că Statul nu dispune de o viziune strategică clară asupra asigurării securității energetice a țării pe termen lung, lucru confirmat indirect și de ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, care a menționat că „RM are nevoie de o nouă Strategie energetică, mult mai ambițioasă, dar realistă, în același timp”

Aderarea RM la Comunitatea Energetică Europeană a fost un lucru extrem de necesar și binevenit pentru noi în contextul asigurării securității energetice, așa cum acest lucru oferă mai multe avantaje, precum: integrarea pe piața energetică europeană și interconectarea la sistemul energetic european; atragerea investițiilor; posibilitatea de a diversifica colaborarea energetică a Moldovei; de a identifica noi parteneri și alternative viabile importului unidirecțional din Est; controlul industriei energetice naționale; creșterea nivelului eficienței energetice; creșterea nivelului de securizare a furnizării de gaz natural și energie electrică; efecte ecologice pozitive.

INOGATE este cel mai longeviv program de cooperare tehnică în domeniul energetic între Uniunea Europeană (UE), Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală. Programul a fost inițiat în 1996, iar la cele două conferințe ministeriale în energetică – de la Baku în 2014 și din Astana în 2006 – a fost definitivat și stabilit cadrul INOGATE și au fost agreate cele patru obiective:

1) convergența piețelor energetice în baza principiilor UE;

2) sporirea securității energetice;

3) susținerea dezvoltării energiei durabile;

4) atragerea investițiilor pentru implementarea proiectelor energetice de interes comun și regional.

Moldova este unul din membrii fondatori ai Programului INOGATE și a beneficiat de peste 30 proiecte din totalul de 62 proiecte INOGATE implementate din 1996 până în prezent. Suportul curent și recent acordat Republicii Moldova în cadrul INOGATE include:

Piețele Energetice: Consolidarea capacității de elaborarea și revizuire a metodologiilor de stabilire a tarifelor în sectoarele electricitate și gaz în conformitate cu practicile UE;

Standarde Tehnice: Elaborarea Foii de Parcurs și Planului de Acțiuni cu privire la armonizarea standardelor. Acordarea suportului Comitetelor Tehnice;

Energie Durabilă: În colaborare cu Agenție pentru Eficiență Energetică – un actori-cheie în domeniul eficienței energetice în Moldova, INOGATE a acordat suportul necesar pentru consolidarea capacităților unui grup eterogen de profesioniști în sfera auditului energetic pentru proiecte bancabile;

Eficiența Energetică în Edificii: A fost efectuată o analiză comparativă comprehensivă a cadrului regulatoriu national, inclusiv în contextul corespunderii cadrului legal național cu Directivele relevante ale UE, precum și cel al stabilirii legăturilor și contradicțiilor dintre legi, reglementări și norme tehnice.

În prezent situația pe domeniu în Republica Moldova arată că suntem aproape integral dependenți de sursele necesare pentru acoperirea consumului energetic circa 94 % importate. În lipsa de resurselor proprii, promovarea eficienței energetice și valorificarea surselor regenerabile de energie disponibile în teritoriu constituie căi optime pentru reducerea dependenței în cauză, precum și o condiție esențială pentru dezvoltarea durabilă a economiei.

Guvernul Republicii Moldova are ca scop crearea, pînă în anul 2020, a unui complex energetic competitiv și eficient, care va asigura toți consumatorii cu resurse energetice calitative, în mod accesibil și fiabil, va răspunde provocărilor creșterii prețului energiei, dependenței de importul de resurse energetice și impactului sectorului energetic asupra schimbărilor climaterice. Viziunea strategică va fi realizată pe baza principiului competitivității și a unei piețe energetice liberalizate. Specificul situației curente în sectorul energetic, cerințele mereu crescînde ale consumatorilor referitoare la calitatea și siguranța asigurării cu energie, onorarea obligațiilor reciproce „prestator de servicii energetice – consumator”, toate în ansamblu au un impact semnificativ asupra dezvoltării durabile a Republicii Moldova, asupra asigurării fiabile a economiei țării și a populației cu energie și combustibil în cantități necesare și la prețuri rezonabile. Astfel, o politică energetică activă și un cadru legislativ-normativ bine dezvoltat și eficient vor contribui la schimbarea paradigmei dezvoltării economice.

2.3 Concluzii

Impactul benefic al creării pieței unice asupra producătorilor și consumatorilor europeni este considerabil. Firmele europene au obținut posibilitatea de a beneficia de avantajele pieței mari, cu un uriaș potențial de absorbție, iar consumatorii europeni pot procura mărfuri și servicii la prețuri mai reduse, deoarece deschiderea pieței a avut drept rezultat reducerea diferențelor dintre prețurile europene – mai ridicate – și cele mondiale.

În cazul integrării în Uniunea Europeană, producătorii din Republica Moldova vor beneficia de cea mai vastă piață de desfacere din lume, care comportă avantaje colosale, induse de efectul economiilor de scară, integrarea va favoriza creșterea externă a firmelor autohtone, a căror activitate este limitată de dimensiunile mici ale pieței interne. Din sinergia beneficiilor pentru consumatorii moldoveni și a avantajelor pentru firme, vor rezulta efecte sociale și economice extrem de importante.

Suprimarea barierelor comerciale, vamale și economice între membrii Uniunii Europene au impus reducerea marjelor de supraprofit, crearea unui mediu mai propice bunei concurențe, introducerea unor sisteme mai bune de management, elaborarea modelelor de utilizare mai rațională a resurselor și exercitarea presiunilor asupra costurilor de producție.

Prin urmare, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană va elimina cauzele care determină ineficiența activității economice a producătorilor locali prin declanșarea așa-numitului „mecanism al dușului rece“. De asemenea, se vor produce schimbări importante de poziții pe piața internă în favoarea consumatorilor, fără ca piețele europene să fie afectate (cel puțin la început) de producătorii moldoveni.

Fluxurile europene de mărfuri se derulează pe două niveluri calitativ diferite: conjunctural, care este dominat de mărfurile-unitare și de mărfurile-grup, asigurînd obținerea unor supraprofituri economice pe termen scurt, și strategic, la care se tranzacționează mărfuri-obiecte și mărfuri-program, urmărindu-se obținerea beneficiilor economice pe termen lung, precum și realizarea unor efecte geoeconomice, geopolitice și geostrategice.

La primul nivel de operare strategică în spațiul geoeconomic european, producătorii moldoveni nu vor întîlni dificultăți mari, singurele neajunsuri – sistemele defectuoase de marketing și calitatea inferioară a ambalajelor – fiind ușor de depășit o dată cu implementarea unor modele noi de management al întreprinderilor. În ceea ce privește al doilea nivel de operare – cel strategic – nu pot fi depistate oarecare premise și perspective imediate. Cauza esențială constă nu atît în lipsa resurselor financiare și naturale, cît în investițiile practic inexistente ale moldovenilor în factorul uman. De aceea formarea viitoarelor generații de specialiști de clasă internațională (prioritar ingineri, programatori și manageri) este vitală pentru pătrunderea Republicii Moldova în nișele strategice ale spațiului geoeconomic european.

După SUA, Uniunea Europeană este a doua putere științifică din lume, iar în unele domenii este în afara oricărei concurențe – biologia fundamentală, biofizică și biotehnologii, matematici, chimie. Fondurile alocate cercetării și dezvoltării sunt în continuă creștere, într-un viitor apropiat ele formînd una dintre cele mai importante categorii de cheltuieli din bugetul european.

Resimțind o lipsă acută de resurse naturale, Republica Moldova poate obține avantajele strategice necesare pentru realizarea intereselor geoeconomice pe piețele europene, dacă va favoriza și va investi în ramurile industriale noi și în tehnologiile de vîrf. Presupunem că domeniile de interes prioritar în Republica Moldova pentru începutul secolului XXI vor trebui să fie microelectronica, fitogenetica, industria polimerilor, farmaceutica, industria agroalimentară, tehnologiile informaționale.

capitolul III. Studiu comparativ: perspective și realizări

3.1 Relațiile RM-UE până și după semnarea Acordului de Asociere

Acordul de Asociere (AA) al Uniunii Europene (UE) reprezintă un tratat dintre UE, pe de o parte, și o țară nemembră a UE, pe de altă parte. AA se încheie cu scopul de a crea un cadru larg de cooperare între părți. De obicei, domeniile incluse în AA se referă la relațiile politice, comerciale, sociale, culturale și de securitate. Încheierea acordurilor de asociere de către UE are la bază articolul 217 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede în mod expres: „Uniunea poate încheia cu una sau mai multe terțe țări sau organizații internaționale acorduri ce stabilesc o asociere, implicînd drepturi și obligații reciproce, acțiuni comune și proceduri speciale“.

Relațiile R.M. cu Uniunea Europeană au debutat după 27 august 1991. Comisia Europeană a inițiat în noul context geo-politic din estul Europei și cel determinat de reconsiderarea caracterului instituțiilor europene după luarea deciziilor de la Maastricht, relațiile cu statele nou apărute în fostul spațiu sovietic.

Guvernul Republicii Moldova consideră că este în interesul național al țării noastre de a consolida relațiile cu Uniunea Europeană. Într-un final ne dorim să devenim membru al UE. Totuși, aceasta este o aspirație pe termen lung, de la început va trebui să construim Europa acasă, să creăm standarde europene de democrație și prosperitate pentru toți cetățenii noștri.

Relațiile de apropiere de UE, ne oferă cel mai bun plan pentru a pune în practică aceste aspirații. Acesta este motivul pentru care Guvernul și UE a negociat ceea ce este cunoscut ca Acord de Asociere. Aceast document va aprofunda și încorpora relațiilor dintre țara noastră și UE și va ajuta la transformarea continuă a Republicii Moldova într-o țară europeană modernă.

La 20 iulie 1992, Comisia propunea semnarea acordurilor de parteneriat și cooperare cu statele succesoare ale URSS, iar la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare între UE și RM.

Acordul de Partneriat și Cooperare instituit pentru o perioadă de 10 ani, avea următoarele obiective ample: continuarea dialogului politic, promovarea comerțului și a investițiilor, cooperarea între domeniul legislativ, economic, social, financiar și cultural, susținerea eforturilor Republicii Moldova de a consolida democrația, de a dezvolta economia și de a finaliza tranziția la economia de piață.

La 18 septembrie 2000, la Bruxelles, a avut loc o nouă întrunire a Comitetului de Cooperare Parlamentară între Republica Moldova și Uniunea Europeană. În urma discuțiilor, s-a ajuns la concluzia că nu există altă cale pentru aderarea la structurile europene decât cea a modernizării sistemului legislativ și a consolidării statului de drept. Se impuneau, așadar, ample reforme la nivelul legislativului și a sistemului judiciar. În anul 2001, când RM a devenit membră a Organizației Mondiale a Comerțului și a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, țara a fost invitată la Conferința Europeană ( un for consultativ la nivel de miniștri ai afacerilor externe ai țărilor candidate la aderare în UE).

Pentru a constitui cadrul instituțional intern, care să sprijine politica europeană a guvernului RM, la 13 noiembrie 2002, era emis Decretul cu privire la crearea Comisiei Naționale pentru Intergrare Europeană, iar la 28 februarie 2003, in cadrul Parlamentului RM, a fost constituită Comisia Națională pentru Integrare Europeană, apoi și Departamentul Integrării Europene pe lângă Ministerul Afacerilor Externe (8 august 2003). În mai puțin de o lună de la crearea Departamentului pentru Integrare Europeană, Comisia Națională pentru Integrare a RM în UE. Pentru a identifica obiectivele cheie pentru viitoarea cooperarea transfrontalieră la 1 iulie 2003, Consiliul European adoptă un nou document “Deschizând calea pentru noul instrument destinat Politicii de bună vecintătatea.” Acest instrument trebuia sa substituie programul TACIS.

În prima jumătatea a anului 2004 au avut loc o serie de runde de negocieri și consultări privind elaboarea Planului individual de Acțiuni RM-UE pentru 2004-2006, pentru ca la 9 decembrie, 2004-Comisia Europeană să aprobe Planul de Acțiuni RM-UE.

La 4 martie 2005, în prima ședință a Parlamentului ales în urma scrutinului din 6 martie 2005, forul legislativ al RM adoptă în unanimitate Declarația cu privire la Parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene.

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a apărut ca urmare a aderării la UE a zece noi state membre în mai 2004. Obiectivul principal al PEV este de a împărtăși beneficiile acestei extinderi cu statele din vecinătatea apropiată pentru care, pe termen mediu, nu există perspectiva de aderare la UE. PEV a fost concepută în așa fel încît să evite apariția unor linii de diviziune dintre Europa extinsă și vecinii acesteia, oferindu-le statelor vecine posibilitatea de a participa la activitățile UE prin intermediul unei colaborări politice și economice mai strînse.

În Republica Moldova, PEV a dat naștere la mari speranțe în ceea ce privește șansele țării noastre de a se integra rapid în spațiul UE. Atât autoritățile centrale, cât și principalele partide parlamentare sperau că PEV va deschide Moldovei drumul spre integrare sa in UE. Speranțele clasei politice, precum și a opiniei publice din țara noastră s-au împlinit, însă, parțial. PEV a recunoscut aspirațiile europene ale Moldovei, dar nu i-a acordat o perspectivă clară de aderare la UE într-o perioada previzibilă. De asemenea, deși țării noastre i s-a oferit, pentru prima oară, perspectiva integrării treptate în spațiul economic al UE, colaborarea bilaterală între Chișinău și Bruxelles a rămas în continuare dominată de limitele și constrângerile legale și instituționale impuse de Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC).

Planul de acțiuni UE-RM prevedea intensificarea relațiilor politice, de securitate, economice și culturale și împărtășirea responsabilității pentru prevenirea conflictelor și reglementarea acestora, dar și o serie de noi perspective de parteneriat dintre UE și RM.

Planul individual de Acțiuni UE-RM reprezintă un document politic încheiat între UE și Republica Moldova și care stabilește programul, obiectivele strategice și prioritățile relațiilor dintre UE și RM pentru 2005 – 2007. PA nu înlocuiește cadrul contractual actual dintre UE și RM, care rămîne a fi Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC), ci îl complementează pe acesta, atribuind mai multă importanță și urgență procesului de reforme economice și politice stipulate în APC. Astfel, PA nu este doar o hartă de parcurs pentru apropierea RM de UE și realizarea obiectivului strategic de integrare europeană, ci și un program de reforme politice și economice interne pe care autoritățile moldovenești s-au angajat să le realizeze.

Complementar, la 4 mai 2006, RM era acceptată în calitate de membru cu drepturi depline în cadrul Procesului de Cooperare în Europa de Sud Est.

La 28 aprilie 2014, a intrat în vigoare decizia Consiliului UE și Parlamentului European de eliminare a vizelor Schengen pentru cetățenii moldoveni. În prima lună de regim liberalizat de vize, 35 905 cetățeni moldoveni, deținători de pașapoarte biometrice, au călătorit în UE, dintre care doar 9 cetățeni au fost întorși, pentru că nu au îndeplinit condițiile de intrare în Uniunea Europeană.

Liberalizarea regimul de vize pentru cetățenii Republicii Moldova este prevăzută de Regulamentul UE nr.259/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 prin care a fost modificat Regulamentul nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie sau nu să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale UE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, pagina 9-11.

Liberalizarea regimului de vize permite călătorii fără vize pentru o perioadă de până la 90 de zile în decurs a 180 de zile (șase luni). În perioada de 90 de zile pot fi efectuate mai multe călătorii, iar pentru a verifica dacă nu a fost depășită perioada autorizată poate fi utilizat "calculatorul" de ședere în spațiul Schengen.

O componentă a Acordului de Asociere o reprezintă negocierile privind crearea Zonei de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător (ZCLAC). Acordul de Liber Schimb este un acord multilateral, încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari și o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri. De asemenea, acesta presupune o serie de beneficii precum: liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova la cea a UE. Stabilirea unei Zone de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător cu UE este o prioritate absolută pentru Republica Moldova, aceasta datorită faptului că odată realizate angajamente pe plan național. ZCLAC constituie nu doar atragerea investitorilor străini în Republica Moldova, dar și lansarea pe piața comunitară a producătorilor naționali. Conform studiului efectuat de către Uniunea Europeană, Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv RM-UE impulsionează exporturile moldovenești cu 16% iar PIB-ul țării va spori cu 5,6%.

Ce ține de Republica Moldova, este preconizată eliminarea tuturor taxelor de import pentru marea majoritate a produselor. O etapă de liberalizare a procesului (între 3 și 10 ani, în dependență de produs) este prevăzută pentru Republica Moldova pentru anumite produse sensibile (majoritatea agricole, ca vinul, anumite produse agricole procesate, produse de carne, fructe/legume, la fel ca produse din industria textilă). Anumite produse ramin neliberalizate, gestionate în cadrul contingentelor tarifare (carne de pasăre și porc, anumite produse lactate, produse din carne procesate sau de zahăr și altele aferente). Contingentul tarifar acoperă însă fluxurile comerciale tradiționale dintre UE și Republica Moldova.

Liberalizarea generală a comerțului pentru produse agricole poare fi revizuit de părți în perspectiva accelerării acestuia, în al treilea an după intrarea în vigoare a Acordului. O posibilitate de a recurge la o măsura generală de protecție pentru toate produsele (agricole sau industriale) a fost solicitată de Republica Moldova pentru o perioadă de 10 ani. Mecanismele existente permit astfel o liberalizare graduală a comerțului din partea Moldovei, cu perioadele de tranziție necesare legate de procesul intern al reformelor și consolidarea competitivității industriei locale înainte de a permite deschiderea completă a pieței pentru produse din UE.

La 27 iunie 2014, la Bruxelles, liderii Uniunii Europene, si Prim-ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă, au semnat la Bruxelles Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. La eveniment au fost prezenți șefi de state și de guverne din cele 28 de țări membre ale UE, care la fel și-au pus semnătura pe document. Alături de Moldova, un document similar a fost semnat de către Georgia, iar Ucraina a semnat partea economică a Acordului de Asociere. Semnarea Acordului de Asociere este calificată drept o zi istorică nu doar pentru Republica Moldova, dar și pentru întreaga Europă. Astfel, Republica Moldova s-a angajat ferm pe calea reformelor democratice și a cooperării europene, iar europenii și-au manifestat încrederea că dorința noastră pentru a respecta aceste angajamente este una ireversibilă.

La 12 ianuarie 2010, Republica Moldova și Uniunea Europeană s-au angajat în negocierea unui document ambițios — Acordul de Asociere — care să înlocuiască vechiul Acord de Parteneriat și Cooperare. Paralel, autoritățile europene au negociat și, la finele anului 2010, au definitivat cu Guvernul Republicii Moldova Planul de Acțiuni în domeniul liberalizării regimului de vize. Pînă la semnarea noului document juridic privind relațiile UE cu Republica Moldova au rămas valabile prioritățile și angajamentele de reformă necesare pentru a corespunde criteriilor politice de implementare a standardelor și principiilor comunitare: drepturile omului; standardele democratice; o justiție independentă și eficientă; probitatea guvernării, capacități administrative și combaterea corupției etc.

Comunicarea reprezintă un instrument definitoriu, care ar ghida societatea în perioada de convergență la politicile europene. O politică de comunicare eficientă ar facilita înțelegerea proceselor de reformă și a cadrului legal precum și ar contribui la o mai bună implementare și adaptare la noile standarde de viață, dar și la utilizarea posibilităților oferite de programele europene specializate.

Semnarea Acordului de Asociere cu UE va îndemna pentru RM un moment de cotitură pentru evoluția sa de mai departe. Acordul în cauză pune țara noastră pe traiectoria integrării economice cu UE, care volens-nolens va pregăti terenul pentru îndeplinirea criteriilor obligatorii pentru obținerea statutului de țară candidat la UE. Între timp, RM va trebui să-și mobilizeze societatea, clasa politică, resursele instituționale și financiare pentru a asigura condițiile interne și externe necesare pentru implimentarea coerentă și constantă a Acordului de Asociere, considerat de susținătorii integrării europene un instrument unic pentru modernizarea țării. În actualul context intern și extern, întrebarea pe care și-o pun mulți parteneri externi este dacă țara noastră este capabilă să valorifice această unică șansă de afirmare ca stat european cu o democrație sustenabilă, instituții funcționale și o economie de piață competitivă.

3.2 Integrarea republicii Moldova în Uniunea Europeană: avantaje și dezavantaje

Ideea de integrare europeană este tot mai prezentă în peisajul politico-economic contemporan din ultimile decenii și ea preocupă insistent țările componente ale bătrânului continent. Astăzi, Uniunea Europeană a devenit o realitate în ciuda multitudinii de probleme pe care le implică sau cu care se confruntă. Cunoașterea reglementărilor comunitare se impune cu acuitate în prezent, dacă avem în vedere perspectivele pentru țara noastră de a se integra gradual în structurile europene, în diversele ei planuri – politic, economic și militar, unul dintre obiectivele finale fiind circumscris dobândirii calității de membră a UE.

Relațiile cu UE au debutat pentru Republica Moldova după 27 august 1991 în calitate de succesor al URSS, ca și alte foste republici sovietice. Comisia Uniunii Europene vine cu propunerea, la 20 iulie 1992, de a semna acordul de parteneriat și cooperare cu noile state independente, apărute în urma destrămării URSS. Negocierile în acest scop au început cu mai multe țări din CSI dar nu și cu Moldova. În acea perioadă, conducerea Republicii Moldova adresează scrisori repetate, președinților Consiliului European și Comisiei Europene, în care constată cu regret că Moldova este unica țară din spațiul Europei centrale și de est, cu care UE încă nu și-a definit relațiile. Insistența autorităților moldovenești de atunci a făcut ca Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) să fie negociat și semnat într-un termen destul de scurt – la 28 noiembrie 1994. Sfârșitul anului 1994 și prima jumătate a anului 1995 este perioada în care Moldova apare într-un format avantajos pe arena internațională, ajungând chiar să fie un exemplu al reformelor democratice. Anume în această perioadă, Moldova devine prima țară din CSI, care este admisă în Consiliul Europei, pas important pe calea apropierii țării noastre de UE.

Călătorii fără vize, bani pentru infrastructură și acces liber la piața europeană sunt doar câteva avantaje pe care le-ar avea Moldova odată cu integrarea în UE. Analiștii politici spun însă că țara noastră ar putea avea o perspectivă clară de integrare doar în următorii zece ani. Primul câștig al Chișinăului spre negocierile cu Uniunea Europeană, în cazul în care Bruxelles va considera că progresul reformelor europene se menține și după recentele alegeri, îl reprezintă fondurile cu care își poate reconstrui infrastructura, își poate democratiza instituțiile și își poate recalifica forța de muncă. 2,5 miliarde de euro sunt disponibili pentru Moldova, bani ce pot fi accesați prin diferite proiecte cu sprijin european.

La capitolul economie, specialiștii spun că Moldova este departe de aderare. „Este un scenariu fantasmagoric", spune Valeriu Prohnițchi, director executiv al Centrului analitic independent „Expert- Grup". Unul dintre avantajele aderării este accesul la piața deschisă, dar Moldova nu satisface standardele necesare pentru a intra în această piață, nu avem condiții sanitare.

Apare concurența. Odată cu dobândirea accesului la piața deschisă va crește concurența între companiile naționale și cele străine. „Companiile mici ar putea să nu facă față acestei concurențe", explică analistul Valeriu Prohnițchi. Libera circulație a bunurilor, serviciilor și capitalului sunt elementele de bază ale UE, care stimulează competitivitatea în mediul de afaceri.

Un avantaj al aderării la UE vizează posibilitatea Republicii Moldova de a participa la procesele din economia, politica și cultura europeană și cea mondială. Istoria dezvoltării UE arată că și statele mici au jucat un rol important în luarea unordecizii strategice. Integrarea Moldovei în Uniunea Europeană va fi o expresie firească a identității de valori și principii, a vocației sale de țară democrată, profund atașată prin tradiții, cultură și civilizație, în spațiul unic european. Un alt avantaj ar fi identificarea unor noi posibilități pentru promovarea intereselor naționale pe plan european. În ultimele decenii, ca urmare a aprofundăriicooperării între statele Uniunii Europene, de la una sectorială la una mai largă, maicomprehensivă, tot mai multe împuterniciri ale statelor-membre din diferite domenii au fost transferate instituțiilor europene și sunt administrate în comun de către statele-membre. Or, anume aceasta și oferă țărilor din UE posibilitatea de a influența „construcția” politicilor europene și a promova astfel interesele lor naționale. Statele care au aderat și care urmează să adere la UE sunt conștiente de faptul că renunță la o parte din suveranitatea lor națională în schimbul obținerii unor câștiguri politice noi și nu numai.

În urma dezmembrării URSS, Republica Moldova a avut de suferit mult în domeniul economic și social. Abia în anul 1997 a fost atinsă o creștere economică modestă de 1,6%, care a fost reluată (1,9%) în 2000, după o perioadă de declin cauzată de criza financiară din Rusia. După stabilirea obiectivului strategic al RM de integrare în Europa, în scopul asigurării prosperității economice a țării, au avut loc unele schimbări în ascendență.

Primul pas radical în acest sens, a fost semnarea și aplicarea între UE și RM, care a adus beneficii în consolidarea statalității dezvoltării politice și social-economice. În special, rezultate pozitive s-au observat în apropierea legislației naționale la normele UE, ușurarea accesului produselor pe piața europeană, consolidarea sistemului juridic, vamal, precum și majorarea ISD în sectoare ca: telecomunicațiile, industrie, materiale de construcții, etc.

Fluxul de investiții străine în Moldova, mln. dolari SUA

Experiența de integrare europeană a țărilor și a statelor din Europa, demonstrează că integrarea economico – geografică este forma necesară de existență a unui stat european. Dar, procesul de integrare are un caracter dual, care este însoțit atât de efecte pozitive, cât și negative.

Efectele apropierii RM de UE țin de sfera politicii, economiei și vieții sociale. Din punct de vedere economic pot menționa: eliminarea sindromului de „economie periferică”, lărgirea accesului pe piața europeană comună și stimularea exportului, creșterea ISD, intensificarea fluxurilor tehnologice și know – how managerial. Din punct de vedere politic, integrarea la UE semnifică: creșterea gradului de securitate a țării, condiții favorabile pentru reforme politice, adâncirea procesului de europenizare și modernizarea societății noastre. În aspect social, avantajele principale ar fi: protecția muncii, sănătate, folosirea resurselor naturale și de informație.

Dar, principala piedică în procesul de aderare nu sunt problemele externe, ci situația internă: structura etnică complexă; divizarea socială, economică și politică a societății; legislația incompletă, etc.

Moldova trebuie să demonstreze că poate fi nu numai un consumator de prosperitate și securitate, dar și un furnizor al acestora. Acțiunile concrete care trebuie să fie realizate în țară pe termen scurt și mediu constau în: formularea unor decizii politice ferme de integrare, crearea cadrului instituțional de integrare, respectarea criteriilor de convergență în ceea ce privește politica macroeconomică și intensificarea transformărilor sistemice.

Cel mai mare dezavantaj al amplasării geografice a Republicii Moldova este faptul că se învecinează doar cu 2 țări, fără a avea ieșire la Marea Neagra. În Evul Mediu, în schimb, unu din avantajele strategice ale ansamblului geoeconomic moldovenesc era anume ieșirea direct la Marea Neagra. Este extrem de importantă evaluarea posibilităților de acces indirect la Marea Neagra – prin limanul Nistrului, prin Prut-Dunăre-Canalul Dunărea-Marea Neagra. Ca urmare va fi soluționată problema dependenței energetice prin diversificarea furnizorilor, cu efecte politice de importanță majoră pentru viitorul Republicii Moldova.

Beneficiile integrării în Uniunea Europeană sunt multiple și esențiale pentru progresul societății moldovenești în următoarele decenii:

sprijin financiar și perspective de creștere economică, prin accesarea directă a unor fonduri comunitare, îndreptate spre reformă administrativă, investiții în economie și infrastructură;

creșterea nivelului investițiilor străine, cu precădere a celor din statele membre, dar și creșterea credibilității față de investitorii din statele terțe. Fondurile comunitare s-ar putea ridica la peste un miliard de euro anual. Urmarea acestor evoluții ar fi apariția unui număr de noi locuri de muncă, atingerea unui nivel decent al salarizării, prin perspectiva revenirii în țară a multor dintre cetățenii moldoveni și a refacerii echilibrului demografic al țării. Beneficii conexe ar fi posibilitatea retehnologizării economiei, creșterea productivității muncii, sporirea exporturilor prin accesul total la piața comună, echilibrarea balanței comerciale, scăderea dependenței economice și a posibilităților de șantaj economic și politic din partea statelor foste membre ale URSS prin intermediul condiționării furnizării resurselor energetice;

libertatea de mișcare a locuitorilor Republicii Moldova, deveniți cetățeni europeni, posibilitatea de a munci în statele membre ale Uniunii, cu forme legale;

dobândirea unui climat de stabilitate în relațiile externe, sprijin acordat de instituțiile comunitare pentru rezolvarea conflictului transnistrean, pentru reglementarea relațiilor cu Rusia și Ucraina și pentru securizarea graniței de est a Republicii Moldova, care ar deveni, în același timp, și graniță a Uniunii;

accesul agricultorilor moldoveni la Politica Agricolă Comună, obținerea de subvenții, aplicarea metodelor și a normelor stabilite de instituțiile comunitare.

Un aspect negativ al integrării va fi reflectat de diminuarea suveranității și de afectarea domeniilor de competențe tradiționale pe care și le asumă statele, iar aceasta are bineînțeles și implicații asupra pozițiilor la care aderă statul în politicile sale externe. Dar, ca și în cazul independenței politicii, caracterul suveran al statului moldovenesc deja este extrem de confuz. În primul rând, nu sunt defel clare frontierele teritoriului asupra căruia se propagă suveranitatea statului moldovenesc. În al doilea rând, capacitățile de coerciție ale statului sunt serios afectate de criminalitate și corupție chiar și pe teritoriul pe care formal îl controlează. În sfârșit, însăți legitimitatea statului moldovenesc este pusă la îndoială de o parte din cetățenii săi. Creșterea numărului de solicitanți pentru acordarea unor cetățenii duble este o strategie de supraviețuire individuală care atestă existența unui pericol real colaps intern al statului pe nume Republica Moldova. Integrarea europeană nu va avea un efect negativ asupra actualului nivel de suveranitate a Moldovei, ci din contra, va fi un proces stimulator pentru consolidarea suveranității până la un interval al cărui limită superioară va fi determinată de obiectivele pe termen lung de construcție europeană. Pentru ca UE sa rămână funcțională, ponderea împuternicirilor care revin Bruxelles-ului de către noile state membre crește cu fiecare extindere.

Un factor specific în integrarea europeană pentru Moldova este posibilitatea de evadare din arealul geopolitic al „vecinătății apropiate” a Rusiei. Această evadare geopolitică va însemna pentru Moldova posibilitatea de promovare a unor politici externe noi din punct de vedere conceptual, fără a simți în permanență un stres provocat de frica de a nu antagoniza cumva Rusia prin acțiuni care eventual ar putea să-i afecteze interesele. În cadrul UE Moldova va putea participa plenar la colaborarea interguvernamentală în cadrul PESC, ceea ce va solicita din partea Moldovei o calitate superioară a „materialului” diplomatic, o prezență și o prestație mai bună pe planul relațiilor dintre națiunile europene.

Uniunea Europeană este cea mai mare piață de desfacere, reprezentând aproximativ 45% din exporturile noastre. Deci, apropierea de UE, va stimula economia noastră. Experții independenți consideră că Acordul de Asociere va avea un efect pozitiv asupra economiei țării, cu o creștere economică între 3,2% și 5,4% pe an. Noul aranjament va crea premisele necesare pentru oferirea mai multor locuri de muncă și a salariilor mai mari. Acesta va crește comerțul nostru cu UE cu 15-16% și va face Moldova mai atractivă pentru investitori străini. Nu în ultimul rînd, apropierea de UE va însemna produse și servicii de o calitate și siguranță sporită.

Vectorul european al țării este opțiunea cea mai favorabilă pentru Republica Moldova (Anexa 3), iar realizarea lui depinde atât de factori interni cât și de cei externi. Este necesară implicarea societății în ansamblu pentru a impulsiona realizarea reformelor. Se simte și nevoia de un proces continuu de informare și instruire europeană la toate nivelele și pentru toate categoriile de cetățeni.

Vecinii noștri, inclusiv Rusia, vor avea de câștigat alături de o Moldovă mai puternică. Legăturile noastre cu UE nu vin în detrimentul relațiilor noastre cu alte țări. Parcursul European inseamnă modernizarea țării și nu geopolitică. Noi apreciem relațiile noastre cu Rusia, la fel ca și relațiile noastre cu UE. Toți vecinii noștri, inclusiv Rusia vor beneficia atît din punct de vedere economic cât și politic de pe urma unei Moldove mai puternice și mai prospere.

3.3 Concluzii

Integrarea europeană reprezintă un proces care implică atât beneficii, cât și responsabilități, însă pentru Republica Moldova integrarea în UE ar aduce cu siguranță mai multe beneficii. Drept avantaje pot fi menționate aplicarea standardelor europene, atingerea unei stabilități a instituțiilor ce asigură democrația și supremația legii, mijloace financiare alocate prin intermediul a diferite programe, investiții care ar da posibilitate creșterii bunăstării simplilor cetățeni, extinderea pieței de desfacere, precum și o eventuală soluționare mai rapidă a conflictului transnistrean. Important este însă ca cetățenii să știe și despre eventualele dezavantaje. De exemplu, majorarea impozitelor, creșterea investițiilor străine, de care însă vor beneficia investitorii străini, dar nu și cei autohtoni. Doar că acestea vor fi pe termen scurt și în timp se vor transforma și ele în beneficii, spune. Pentru a minimiza impactul dezavantajelor, populația trebuie să fie constant informată și pregătită pentru eventualele schimbări.

Integrarea europeană a Republicii Moldova presupune un proces complex de reforme care trebuie să fie înțeles pe deplin de către cetățeni pentru a putea fi susținut și realizat în totalitate. Aceasta impune un nou mod de viață, de comportament, de relații inter-umane. Astăzi, fiecare cetățean în parte trebuie să se simtă implicat în viața social-economică și politică pentru a percepe și a cunoaște esența schimbărilor, noile regulamente, drepturile și responsabilitățile ce îi revin. Cetățeanul dorește  să vadă că, pe măsură ce avansăm în dialogul și negocierile cu UE, reformele dictate de integrarea europeană îi îmbunătățesc calitatea vieții.

Fără îndoială, guvernarea actuală a înregistrat succese însemnate în dialogul cu UE, în același timp, din incapacitate de dialog și comunicare cu populația a pierdut teren. Comunicarea reprezintă un instrument extrem de important și eficient. Doar prin comunicarea cu oamenii simpli s-ar facilita înțelegerea proceselor de reformă și a cadrului legal, contribuind astfel la o mai bună implementare și adaptare la noile standarde de viață, dar și la utilizarea posibilităților oferite de programele europene specializate.

Oamenii au nevoie acum de  informații privind modul de funcționare a UE, ce presupune comunitatea europeană, care sunt drepturile și obligațiile cetățenilor UE. E nevoie de promovarea cât mai activă a rezultatelor proiectelor sociale, de infrastructură, economice și de mediu. O altă modalitate a dialogului cu cetățenii ar fi dezbaterile publice, în cadrul cărora s-ar discuta beneficiile și dezavantajele procesului de integrare europeană, dar neapărat cu participarea reprezentanților autorităților publice, centrale, locale, ale ambasadorilor statelor UE, ale experților UE. Autoritățile ar putea institui un parteneriat cu presa.

Se discută mult și destul de des, dar, din păcate, oamenii așa și nu înțeleg care este diferența dintre Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător și Zona economică liberă. Ce înseamnă parafare și ce anume se va parafa. O comunicare simplă, deschisă și sinceră ar diminua aceste neânțelegeri și ar duce la o cooperare mai strânsă dintre guvernatori și oamenii de rând.

ÎNCHEIERE

Într-o societate tot mai globalizată, observăm o creștere cantitativă și calitativă a studiilor și cercetărilor care se axează nu atît pe analiza entităților statale, cît pe structuri sau instituții de nivel regional sau internațional, funcționalitatea și, mai mult, interdependența acestora din perspectivă geopolitică. În acest context, UE ca un actor cu rol crescînd pe arena mondială, prezintă tot mai mare interes pentru instituțiile de cercetare care analizează politicile acesteia, politici care reprezintă de fapt manifestarea intereselor sale socio-economice, culturale și geopolitice. UE a elaborat principii și reguli care reprezintă condiții pentru crearea unui anumit tip de ordine economico-politică  pentru cei care le împărtășesc și subscriu lor.

Chiar dacă susținerea partenerilor europeni reprezintă un element important în promovarea parcursului european al Republicii Moldova precum și în crearea unei imagini pozitive a țării în cadrul Comunității Europene, trebuie să ținem cont de faptul că integrarea europeană este un proces continuu de reforme pe interior, nu este doar un vector al politicii externe ci mai cu seama un vector al politicii interne a statului. Respectarea riguroasă a angajamentelor asumate față de partenerii europeni precum și dialogul onest reprezintă principiile de bază ce trebuie să definească și să ghideze parteneriatul cu UE. Doar în aceste condiții, Republica Moldova ar putea beneficia pe deplin de principiul „mai mult pentru mai mult” precum și de susținerea continuă a UE pe plan intern și extern.

Integrarea europeană este cel mai bun mod de a transforma țara noastră. Un viitor european înseamnă mai multe locuri de muncă și salarii mai bune; comerț mai extins și investiții sporite; și nu în ultimă instanță un sprijin în consolidarea respectării drepturilor omului și în promovarea libertății de circulație a cetățenilor noștri. Schimbările respective necesită timp și eforturi, dar acestea nu implică ostilitate sau exclusivitate față de alți parteneri. Parcursul European este o afirmație a modului în care ne vedem viitorul țării noastre și un plan cum putem atinge acest obiectiv. 

Monitorizarea și evaluarea proiectelor este un alt subiect destul de sensibil pentru R. Moldova. Nu există o responsabilitate asumată de către autoritățile statului pentru evaluarea și monitorizarea implementării proiectelor cu suport extern. Este un lucru ciudat, deoarece, deși proiectele se implementează pe bani externi, ele sunt realizate în beneficiul statului R. Moldova, deci, în mod normal, autoritățile statului ar trebui să fie primele cointeresate de evaluarea impactului și valorificarea rezultatelor. De obicei, evaluarea și monitorizarea sunt realizate de donatori în mai multe etape formale, neimplicând în proces beneficiarii, iar rezultatele sunt făcute publice doar în unele cazuri, în funcție de scopul proiectului. Acest fenomen poate avea drept explicație lipsa de încredere a instituțiilor donatoare în capacitatea instituțională a structurilor statului de a efectua evaluarea proiectelor.

Structurile statului ce se ocupă de gestionarea asistenței externe se confruntă cu problema personalului. Volumul de lucru este destul de mare, importanța e majoră, pe când angajați sunt foarte puțini. În prezent, gestionarea asistenței externe este un domeniu de maximă atenție, deoarece de buna desfășurare a activității acestor structuri depinde evoluția și reformarea majorității sectoarelor statului. Existența unor structuri bine definite, a unei legături stabile între acestea, precum și a unui personal suficient și profesionist sunt niște precondiții absolut necesare pentru buna gestionare a asistenței externe.

În acest sens aș propune următoarele recomandări :

Crearea unei surse unice de informare (website), care să ofere informații referitor la asistența externă primită de R. Moldova de la comunitatea internațională, ar contribui mult la eficientizarea activității structurilor ce se ocupă de acest domeniu, – în prezent, autoritatea națională de coordonare a asistenței externe fiind Cancelaria de Stat, – precum și la sporirea gradului de transparență a activității instituțiilor statului;

Crearea unui mecanism național de monitorizare și evaluare proiectelor realizate prin intermediul asistenței externe precum: armonizarea procedurilor instituționale naționale de evaluare și monitorizare cu cele ale donatorilor; întărirea capacităților instituționale (nu este suficientă doar instruirea personalului, ci sunt necesare structuri bine formate care să nu sufere din cauza lipsei temporare a unui funcționar) ;

Publicarea rapoartelor de evaluare a proiectelor;

Conducerea unor campanii de informare despre fondurile europene și posibilitățile de a acționa în calitate de beneficiar (exemplu: programe educaționale) ;

De asemenea, în domeniul economiei, ar fi foarte bine ca între ambele părți sa se semneze un acord de cooperare de concurență pe piața internă europeană. Este necesară îmbunătățirea capacității personalului Consiliului Concurenței de detectare și sancționare a practicilor anticoncurențiale.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Adrian Ivan, Guvernanță și teorii ale integrării în Uniunea Europeană, Suport de curs,
p. 65

Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, editia a II-a, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2004, pp. 424

Bărbulescu Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană. Politicile extinderii, București, Editura Trotonic, 2006, p.496

Bomberg Elizabeth, Peterson John and Richard Corbett, ”The European Union Explained: how it works”, 2012, Oxford University, p. 39

Ciucu C., Chivrigă V., Toderiță A., Tornea I., Consecințele unei Zone de Liber Schimb Aprofundate și Cuprinzătoare asupra Economiei Republicii Moldova, București, 2011, p.118

Constanța Popescu-Mereacre, ” Aprofundarea integrării europene vizavi de extinderea Uniunii Europene: implicațiile acestor tendințe pentru Republica Moldova”, p 41

Cristian Ghinea, Bianca Toma, Bune practici în relația România – Republica Moldova. Modele de parteneriat, Policy Memo nr.47, CRPE, septembrie 2013, p. 23

Etzioni, Amitai, ”The Epigenesis of Political Communities at the International Level, The Free Press, New York, 1969, pag. 421

Nicolae Băcilă, ”Politica privind ajutorul de stat în Uniunea Europeană. Studiu de caz : Marea Britanie”, teza de doctorat, Cluj-Napoca, 2012, p.48

Octavian Șofransky, Republica Moldova: Capital geopolitic, Editura „Cartier“, Chișinău, 1999, p.36

Profiroiu Alina, ”Introducere în realitățile europene”, Editura Economică, București 1999, p. 207

Rosamond Ben. Theories of European Integration, New York, Palgrave, 2000, p.28

Saurugger Sabine. et Surel Yves., L’élargissement de l’Union européenne: un processus de transfert institutionnel, 2006, vol.13, p 180

Sullivan, Michael, International Relations: Theories and Evidence, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1976, p. 385

Wim Kok, Extinderea Uniunii Europene.Realizări și provocări, Raport prezentat Comisiei Europene p.63

Zorgbibe Charles, Histoire de la construction européenne, Paris, Press Univeristaires de France, 1996, p.402

Autoreferate/teze/studii:

ADEPT și EXPERT-GRUP, Planul de Acțiuni UE-RM (Ghid), Chișinău, 2006 p33

ADEPT și EXPERT-GRUP, Planul de Acțiuni Uniunea Europeană-Republica Moldova, Editura Gunivas, Chișinău 2006, p. 77

Adriana Gorincu, Glosar de termeni specifici: Uniunea Europeană, România 2005, p.21

Chirilă V., Bucătaru V., Grâu L., Este integrarea europeană a RM ireversibilă?, p11

Dezvoltarea resurselor umane și a capacităților de audit intern, Editura Bons Offices, Chișinău 2007, p.51

European neighbourhood and partnership instrument, Republic of Moldova – National indicative programme 2007-2010, p.13

EXPERT GRUP, Republica Moldova 2014: Raport de stare a țării, Chișinău 2014, p.65

Igor Boțan, Prevederile Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, pag. 97

Nicolae Băcilă, ”Politica privind ajutorul de stat în Uniunea Europeană. Studiu de caz : Marea Britanie”, teza de doctorat, Cluj-Napoca, 2012, p.48

Planul de Acțiuni Moldova-UE: de la realitate la euforie, Integrarea europeană pas cu pas, „Timpul”, octombrie, 2005

Prohnițchi Valeriu. Analiza perspectivelor de integrare a Moldovei în UE. Chișinău 2003, p.119

Valeriu Prohnițchi ”Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Acțiuni și implicații geoeconomice
”

Valeriu Prohnițchi, Ion Osoianu, Aspirațiile Europene și Dezvoltarea Umană a Republicii Moldova, Raport Național de Dezvoltare Umană, 2012

Valeriu Prohnițchi, Ion Osoianu, Aspirațiile Europene și Dezvoltarea Umană a Republicii Moldova, Raport Național de Dezvoltare Umană

Victor Chirilă, Studiu: Republica Moldova și Politica Europeană de Vecinătate (PEV

Victoria Bucătaru, Inventarierea și Evaluarea Asistenței Financiare acordate Moldovei de Uniunea Europeană, Chișinău 2010, p. 11

Acorduri/tratate/documente:

Acordul de Parteneriat și Cooperare între UE-RM

Cooperarea transfrontalieră în domeniul mediului,energeticii și transporturilor

Guvernul Republicii Moldova, Programul Național cu privire la gazificarea Republicii Moldova

Guvernul Republicii Moldova, Strategia de creștere Economică și Reducerea Sărăciei (2004-2006)

Legea Nr. 117, din 23.12.2009, pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatulde constituire a Comunității Energetice

Moldova 2020: Strategia Națională de Dezvoltare: 7 soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei

Tratatul de Instituire a Comunității Energetice

Acordul de creare a Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător RM-UE și Acordul de comerț liber dintre RM și Turcia

Regulamentul (UE) nr. 259/2014 al Parlamentului European și al Consiliului

Ministerul Dezvoltării Regionale Și Construcțiilor, Strategia națională de dezvoltare regională 2013-2015

Planul de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova

Raport intern de evaluare semestrială a implementării Planului de Acțiuni RM- UE, Guvernul Republicii Moldova, septembrie 2005

Surse electronice:

Aqcuis, www.webdex.ro (vizitat 26.02.2015)

Argumente ale aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, pe pagina web www.europamoldovaromania.blogspot.com (vizitat 14.04.15)

Avantajele și dezavantajele aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană pe pagina www.slidshare.net (vizitat 04.04.2015)

BERD a adoptat o noua strategie pentru Moldova si anunta sustinerea eforturile de realizare a reformelor, pe pagina www.europa.md (accesat la 20.02.15)

Ce ne așteaptă odată cu integrarea în UE pe pagina www.interlic.md (vizitat 26.03.2015)

Ce înseamnă pentru tine Integrarea Europeană, pe pagina www.gov.md

Comisia Europeană, pe pagina www.europa.eu (vizitat 27.04.2015)

Conceptul de ”Integrare Europeană”,pe pagina www.rasfoiesc.com (vizitat 26.02.2015)

Consiliul Uniunii Europene, pe pagina www.consilium.europa.eu (vizitat 27.04.2015)

Cooperare sectorială, pe pagina www.mfa.gov.md (vizitat 12.04.2015)

Evoluții în relațiile RM-UE, pe pagina www.mfa.gov.md (vizitat18.03.2015)

INOGATE lansează un nou proiect pe tema regularizării energeticii durabile, pe pagina www.fp7.asm.md (vizitat 15.04.2015)

INOGATE Programme și Republica Moldova, pe pagina www.inogate.org (vizitat 15.04.2015)

Instituțiile UE, pe pagina www.dadalos-europe.org (vizitat 27.04.2015)

Mecanisme și politici pe pagina www.2011.europa.md (vizitat 14.04.2015)

Ministerul Economiei, Nota informativă privind contingentele tarifare prevăzute în cadrul DCFTA dintre Moldova și EU, pe pagina www.mec.gov.md (vizitat 26.04.2015)

Moldova 2020: Strategia Națională de Dezvoltare: 7 soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei, pe pagina particip.gov.md (vizitat 12.03.2015)

Proiecte UE în Moldova, pe pagina www.mfa.gov.md (vizitat 27.03.2015)

Relații internaționale, pe pagina www.moldova.md (vizitat 14.04.2015)

Republica Moldova și Uniunea Europeană – documente de bază, pe pagiana www.library.usmf.md (accesat la 2.03.15)

Riscurile  și costurile aderarii la UE a Republicii Moldova, pe pagina www.unpd.md (vizitat 27.04.2015)

Spațiul Schengen, pe pagina www.europa.eu (vizitat 26.02.2015)

Strategia Europa 2020, pe pagina www.mae.ro (vizitat 26.02.2015)

Uniunea Europeană: Glosar de termeni A-B, Februarie 2007, pe pagina www.infoeuropa.ro (vizitat 26.03.2015)

Valeriu Lazăr, R.Moldova are nevoie de o nouă Strategie energetică, mult mai ambițioasă, dar realistă în același timp, pe pagina www.interlic.md (vizitat 15.04.2015)

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Adrian Ivan, Guvernanță și teorii ale integrării în Uniunea Europeană, Suport de curs,
p. 65

Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, editia a II-a, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2004, pp. 424

Bărbulescu Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană. Politicile extinderii, București, Editura Trotonic, 2006, p.496

Bomberg Elizabeth, Peterson John and Richard Corbett, ”The European Union Explained: how it works”, 2012, Oxford University, p. 39

Ciucu C., Chivrigă V., Toderiță A., Tornea I., Consecințele unei Zone de Liber Schimb Aprofundate și Cuprinzătoare asupra Economiei Republicii Moldova, București, 2011, p.118

Constanța Popescu-Mereacre, ” Aprofundarea integrării europene vizavi de extinderea Uniunii Europene: implicațiile acestor tendințe pentru Republica Moldova”, p 41

Cristian Ghinea, Bianca Toma, Bune practici în relația România – Republica Moldova. Modele de parteneriat, Policy Memo nr.47, CRPE, septembrie 2013, p. 23

Etzioni, Amitai, ”The Epigenesis of Political Communities at the International Level, The Free Press, New York, 1969, pag. 421

Nicolae Băcilă, ”Politica privind ajutorul de stat în Uniunea Europeană. Studiu de caz : Marea Britanie”, teza de doctorat, Cluj-Napoca, 2012, p.48

Octavian Șofransky, Republica Moldova: Capital geopolitic, Editura „Cartier“, Chișinău, 1999, p.36

Profiroiu Alina, ”Introducere în realitățile europene”, Editura Economică, București 1999, p. 207

Rosamond Ben. Theories of European Integration, New York, Palgrave, 2000, p.28

Saurugger Sabine. et Surel Yves., L’élargissement de l’Union européenne: un processus de transfert institutionnel, 2006, vol.13, p 180

Sullivan, Michael, International Relations: Theories and Evidence, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1976, p. 385

Wim Kok, Extinderea Uniunii Europene.Realizări și provocări, Raport prezentat Comisiei Europene p.63

Zorgbibe Charles, Histoire de la construction européenne, Paris, Press Univeristaires de France, 1996, p.402

Autoreferate/teze/studii:

ADEPT și EXPERT-GRUP, Planul de Acțiuni UE-RM (Ghid), Chișinău, 2006 p33

ADEPT și EXPERT-GRUP, Planul de Acțiuni Uniunea Europeană-Republica Moldova, Editura Gunivas, Chișinău 2006, p. 77

Adriana Gorincu, Glosar de termeni specifici: Uniunea Europeană, România 2005, p.21

Chirilă V., Bucătaru V., Grâu L., Este integrarea europeană a RM ireversibilă?, p11

Dezvoltarea resurselor umane și a capacităților de audit intern, Editura Bons Offices, Chișinău 2007, p.51

European neighbourhood and partnership instrument, Republic of Moldova – National indicative programme 2007-2010, p.13

EXPERT GRUP, Republica Moldova 2014: Raport de stare a țării, Chișinău 2014, p.65

Igor Boțan, Prevederile Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, pag. 97

Nicolae Băcilă, ”Politica privind ajutorul de stat în Uniunea Europeană. Studiu de caz : Marea Britanie”, teza de doctorat, Cluj-Napoca, 2012, p.48

Planul de Acțiuni Moldova-UE: de la realitate la euforie, Integrarea europeană pas cu pas, „Timpul”, octombrie, 2005

Prohnițchi Valeriu. Analiza perspectivelor de integrare a Moldovei în UE. Chișinău 2003, p.119

Valeriu Prohnițchi ”Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Acțiuni și implicații geoeconomice
”

Valeriu Prohnițchi, Ion Osoianu, Aspirațiile Europene și Dezvoltarea Umană a Republicii Moldova, Raport Național de Dezvoltare Umană, 2012

Valeriu Prohnițchi, Ion Osoianu, Aspirațiile Europene și Dezvoltarea Umană a Republicii Moldova, Raport Național de Dezvoltare Umană

Victor Chirilă, Studiu: Republica Moldova și Politica Europeană de Vecinătate (PEV

Victoria Bucătaru, Inventarierea și Evaluarea Asistenței Financiare acordate Moldovei de Uniunea Europeană, Chișinău 2010, p. 11

Acorduri/tratate/documente:

Acordul de Parteneriat și Cooperare între UE-RM

Cooperarea transfrontalieră în domeniul mediului,energeticii și transporturilor

Guvernul Republicii Moldova, Programul Național cu privire la gazificarea Republicii Moldova

Guvernul Republicii Moldova, Strategia de creștere Economică și Reducerea Sărăciei (2004-2006)

Legea Nr. 117, din 23.12.2009, pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatulde constituire a Comunității Energetice

Moldova 2020: Strategia Națională de Dezvoltare: 7 soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei

Tratatul de Instituire a Comunității Energetice

Acordul de creare a Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător RM-UE și Acordul de comerț liber dintre RM și Turcia

Regulamentul (UE) nr. 259/2014 al Parlamentului European și al Consiliului

Ministerul Dezvoltării Regionale Și Construcțiilor, Strategia națională de dezvoltare regională 2013-2015

Planul de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova

Raport intern de evaluare semestrială a implementării Planului de Acțiuni RM- UE, Guvernul Republicii Moldova, septembrie 2005

Surse electronice:

Aqcuis, www.webdex.ro (vizitat 26.02.2015)

Argumente ale aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, pe pagina web www.europamoldovaromania.blogspot.com (vizitat 14.04.15)

Avantajele și dezavantajele aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană pe pagina www.slidshare.net (vizitat 04.04.2015)

BERD a adoptat o noua strategie pentru Moldova si anunta sustinerea eforturile de realizare a reformelor, pe pagina www.europa.md (accesat la 20.02.15)

Ce ne așteaptă odată cu integrarea în UE pe pagina www.interlic.md (vizitat 26.03.2015)

Ce înseamnă pentru tine Integrarea Europeană, pe pagina www.gov.md

Comisia Europeană, pe pagina www.europa.eu (vizitat 27.04.2015)

Conceptul de ”Integrare Europeană”,pe pagina www.rasfoiesc.com (vizitat 26.02.2015)

Consiliul Uniunii Europene, pe pagina www.consilium.europa.eu (vizitat 27.04.2015)

Cooperare sectorială, pe pagina www.mfa.gov.md (vizitat 12.04.2015)

Evoluții în relațiile RM-UE, pe pagina www.mfa.gov.md (vizitat18.03.2015)

INOGATE lansează un nou proiect pe tema regularizării energeticii durabile, pe pagina www.fp7.asm.md (vizitat 15.04.2015)

INOGATE Programme și Republica Moldova, pe pagina www.inogate.org (vizitat 15.04.2015)

Instituțiile UE, pe pagina www.dadalos-europe.org (vizitat 27.04.2015)

Mecanisme și politici pe pagina www.2011.europa.md (vizitat 14.04.2015)

Ministerul Economiei, Nota informativă privind contingentele tarifare prevăzute în cadrul DCFTA dintre Moldova și EU, pe pagina www.mec.gov.md (vizitat 26.04.2015)

Moldova 2020: Strategia Națională de Dezvoltare: 7 soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei, pe pagina particip.gov.md (vizitat 12.03.2015)

Proiecte UE în Moldova, pe pagina www.mfa.gov.md (vizitat 27.03.2015)

Relații internaționale, pe pagina www.moldova.md (vizitat 14.04.2015)

Republica Moldova și Uniunea Europeană – documente de bază, pe pagiana www.library.usmf.md (accesat la 2.03.15)

Riscurile  și costurile aderarii la UE a Republicii Moldova, pe pagina www.unpd.md (vizitat 27.04.2015)

Spațiul Schengen, pe pagina www.europa.eu (vizitat 26.02.2015)

Strategia Europa 2020, pe pagina www.mae.ro (vizitat 26.02.2015)

Uniunea Europeană: Glosar de termeni A-B, Februarie 2007, pe pagina www.infoeuropa.ro (vizitat 26.03.2015)

Valeriu Lazăr, R.Moldova are nevoie de o nouă Strategie energetică, mult mai ambițioasă, dar realistă în același timp, pe pagina www.interlic.md (vizitat 15.04.2015)