Impactul Evolutiei Tehnologice Asupra Jurnalismului 2
Introducere
Când vorbim despre evoluție, trebuie, inevitabil, să aducem în discuție un trecut și un prezent. În afara tuturor avantajelor pe care științele comunicării le manifestă, în prezent, reținem importanța comunicării și impactul acesteia peste ceea ce înseamnă relații, afaceri, succes, viitor etc. De-a lungul anilor, am fost martorii direcți sau indirecți ai unor evenimente ce au schimbat istoria comunicării. În prezent, beneficiem de prezența internetului fără a exista riscul de a ne simți intoxicați; ba dimpotrivă, ne asociem existența cu acesta și rolul lui în viețile noastre de zi cu zi.
Jurnalismul, a adoptat imediat aceast mijloc modern de comunicare, în speranța că astfel, indivizii unei societăți care folosește zilnic internetul indiferent de motivul acestora, nu vor înceta să se informeze, renunțând la publicațiile scrise, posturile de radio ascultate sau programele tv cu care, până mai dăunăzi, ocupau într-un procent destul de mare, timpul liber.
Lucrarea Impactul evoluției tehnologice asupra jurnalismului își propune, de-a lungul teoriei, să evidențieze începutul jurnalismului ca efect al nevoii de a informa și de a fi informat, evoluția acestuia încă de la prima carte tipărită către apariția internetului (cel mai modern mijloc de comunicare) și într-un studiu de caz relevant acestei teme, vom analiza impactul pe care internetul îl are asupra jurnalismului de astăzi.
Revista tematică, Men’s Health va reprezenta suportul unei analize ample, în care se vor evidenția avantajele pe care această tehnologie le oferă, unei publicații care până nu de curând, exista doar pe hârtie. Faptul că Men’s Health există și pe suport electronic, nu doar că, actualizează publicația la vremurile în care trăim, dar a obținut atuuri pe care, publicația tipărită, nu ar fi reușit să le obțină. Cercetarea noastră pornește de la ipoteza ce necesită a fi confirmată sau infirmată cu ajutorul analizei prezente în studiul de caz: impactul internetului asupra jurnalismului este unul benefic și nu contrar! Tendința este aceea de a crede că internetul nu poate fi un dezavantaj atunci când un post de radio cunoscut, de exemplu, își lansează un site oficial în care vor putea fi vizualizate știrile, topurile muzicale sau informațiile despre concursurile actuale. Dar dacă ascultătorii ar fi captați atât de mult de internet, ce s-ar mai întâmpla cu aparatele de radio existente pe rafturile magazinelor? Lucrarea de față își propune o lărgire a cunoașterii impactului pe care internetul îl are astăzi asupra jurnalismului, cu precădere, asupra publicației române Men’s Health. În plus, lucrarea poate reprezenta o cărămidă solidă, în construcția oricărei extinderi a subiectului.
Capitolul I
SOCIOLOGIA COMUNICĂRII
Comunicarea
Puterea stă în informație; această paradigmă a devenit o condiție sine-qua non a epocii contemporane. Informația, de oricare natură, ne ajută să dobândim avantaje într-un proces sau într-o acțiune aflate în derulare. Informația se obține prin intermediul comunicării.
În acest mod, comunicarea devine mijlocul principal prin intermediul căruia putem să ne adaptăm la realitățile generate de social. În opinia lui Jean Claude Bertrand informația „este un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) care se transformă prin procesul de comunicare. Comunicarea face ca ființa umană să creeze noi semnificații, să interpreteze mesajele, să transforme ideile și cunoștințele prin dialog cu semenii săi”. În aceeși nuanță, Bertrand afirmă că „termenul de comunicare implică neapărat o relație între două entități”.
Analizând comunicarea din punct de vedere etimologic, Mihai Dinu conchide: „acțiune de a face comun, a fi în relație cu”. Dicționarul Explicativ Român atribuie comunicării trei dimensiuni: 1. acțiunea de a comunica și rezultatul ei 2. anunț, aviz, înșiințare, mesaj 3. informație, știre, veste.
În studiul Process and Effects of Mass Communication, Wilbur Schram propune o definiție prin care comunicare reprezintă un proces prin care se stabilesc idei, identități de reflecție între emițătorul și receptorul unui mesaj care se transmite printr-un canal. Referindu-se la comunicare din perspectivă sociologică, Emilian Dobrescu apreciază: „Comunicarea semnifică încercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune în comun informații, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele”.
Daniela Cotoară definește comunicarea ca fiind „o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane, între două sau mai multe grupuri care are ca elemente esențiale relația dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea și receptarea de semnificații, modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajați”.
O remarcă definitorie pentru analiza informației și realitatea socială contemporană o face N. Udroiu: „Lumea, privită strict prin vizorul spațiului informațional, ni se înfățișează diversă, dinamică, dar și plină de inegalități, de contradicții”.
Analizând definițiile anterioare constatăm că în procesul socializării comunicarea este instrumentul fără de care omul nu ar putea interacționa. Comunicarea devine astfel, baza unei societății sănătoase, în care, procesele sociale rezistă în prezent și durează într-un viitor cât mai îndelungat.
Referindu-se la tipologia comunicării Emilian Dobrescu consideră că aceast proces poate fi clasificat astfel:
directă sau indirectă;
unilaterală sau reciprocă;
privată sau publică.
Combinarea primelor patru tipuri de comunicare pot rezulta încă alte patru forme de comunicare – cele mai întâlnite de altfel:
reciprocă directă (față în față);
reciprocă indirectă sau interactivă (prin intermediul radioului, telefonului);
unilaterală directă (într-o conferință);
unilaterală indirectă (prin intermediul discului, suporturi magnetice în mișcare, filmul, scrisorii).
Pe de altă parate, J. L. Aranguren clasifică comunicarea în funcție de tipurile de activități umane; comunicarea fiind: obișnuită (comună), științifică, tehică, de noutate, publicitară, pedagogică, artistică, socială, economică, politică, religioasă etc.
Cadrul teoretic al comunicării
Comunicarea umană are rolul de a da sens unei informații verbale (fie că informația are loc prin scris sau oral) și a informației non verbale, prezentată în acțiunile paralimbajului, mișcării corpului și folosirea spațiului. Noțiunile de limbaj, limbă, comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Acest fapt se datorează complexității pe care comunicarea, limba, limbajul le au, devenind discipline științifice studiate (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica); acestea aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice sau măcar complementare.
Principala problemă pe care o presupune studiul noțiunii de comunicare este aceea a stabilirii conținutului și a mijloacelor prin intermediul cărora acesta este transmis. Cât privește conținutul, aceasta are un conținut informațional, un conținut afectiv-emoțional, un conținut motivațional și un conținutul volitiv. În general, se comunică trei tipuri de informații: cognitive; indiceale; injonctive sau conative.
În ceea ce privește comunicarea, canalul reprezintă mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit și drumul ipotetic sau calea urmată de mesaj.
În comunicare se folosesc următoarele canale:
Canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pager, radio;
Canale scrise: scrisori, rapoarte, afișiere, memo-uri, formulare, cărți, reviste,
ziare;
Canale față-n față: conversații, interviuri, întâlniri, prezentări, cursuri, lecturi."
Mediul comunicării este mijlocul tehnic sau fizic care transformă mesajul în semnal. Astfel spus, mediul comunicării este reprezentat de către spațiul în care se comunică; mediul oral este atunci când au loc vorbirea sau ascultarea, iar mediul în scris este reprezentat de momentele scrierii sau citirii.
În cazul unei comunicări, răspunsul receptorului la mesajul transmis ne demonstrează dacă acesta a fost bine înțeles, dacă s-a făcut comunicarea corect. Reacția respectivă se numește feedback și încheie cercul comunicării deoarece receptorul, la rândul său, codifică o informație și o comunică transmițătorului. Putem deci considera că în procesul comunicării rolurile se schimba mereu: receptorul devine transmițător și invers.
Bertrand consideră că în comunicare se găsesc cinci niveluri, și anume: comunicarea intrapersonală, comunicarea interpersonală, comunicarea de grup, comunicarea de masă, comunicarea publică sau mediatică.
Comunicarea poate fi obstrucționată sau doar perturbată de o serie de factori care se interpun între semnificația intenționată și cea percepută. Barierele în comunicare pot fi determinate de alterarea oricărei dintre componentele comunicării (emițător, mesaj, canal, receptor), sau de interacțiunea lor. Cei mai importanți factori care duc la alterarea sau blocarea comunicării sunt: statutul prea înalt al emițătorului în raport cu receptorul poate cauza o înțelegere defectuoasă a mesajului, ceea ce duce la o comunicare ineficientă.
Specialiștii au tendința să folosească un jargon profesional în comunicare, neținând seama de faptul că ceilalți nu au același vocabular, cauzând probleme în comunicare; persoanele cu statut mai ridicat au tendința de a se exprima într-un mod mai sofisticat, greu de înțeles pentru persoane cu un nivel de școlarizare scăzut.
În alegerea mijloacelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informație și de asemenea și momentul trebuie să fie bine ales; o situație urgentă nu are sorți să fie îndeplinită dacă este cerută la sfârșitul orelor de program sau la sfârșitul săptămânii. O rețea organizațională complicată duce la o comunicare lentă. Iluminatul necorespunzător, zgomote parazite, temperaturi excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atenția (telefon, cafea, ceai etc.) devin astfel, factori fizici perturbatori ai comunicării. Este de dorit crearea unor situații care să faciliteze antrenarea elevilor în exerciții de comunicare, în care să se pună un accent sporit pe comportamentul civilizat, pe manierele elegante, pe formarea unei culturi interioare și exterioare în armonie cu cerințele vieții spirituale corespunzătoare societății pe care o definește.
1.2 Informația
Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă informația (de la latinescul informo, -are = a da formă, a fasona, a face cunoscut, a pune la curent) vom trece prin câteva definiții caracteristice ale acesteia:
– nevoie a creierului, formă de bază a nutriției psihice, cu funcții importante în realizarea cunoașterii și afirmării omului ca ființă sociabilă;
– ansamblul activităților, instituțiilor și efectelor care au ca obiect primirea, transmiterea, alegerea și prezentarea faptelor considerate ca semnificative pentru viața socială;
– un proces brut sau semifinit care, departe de a fi rar, este în general abundent;
– măsura a ceea ce este nou, imprevizibil în mesaj.
Dar informația nu este relevantă pentru cei care o folosesc, datorită definiției pe care aceasta o posedă, cât pentru ce reprezintă ea și care sunt atuurile acesteia.
1.2.1 Caracteristicile și clasificarea informației
De astfel, pentru a nu induce în eroare cu o interpretare greșită a acestor avantaje ale informației, subliniem ceea ce diferiți teoreticieni au punctat ca fiind acestea:
Alain Touraine spune că a fi informat înseamnă a ști nu numai ce se petrece, ci și a cunoște rațiunile și metodele de decizie … Absența informației, deci, lipsa participării la sistemele de decizie și organizare definește alinierea. Michel Crozier declară că "informația înseamnă putere, reprezintă instrumentul esențial al puterii."
Francis Dessart afirmă că "informația este un puternic catalizator al progresului (…) Este necesară o cooperare internațională și interguvernamentală între statele dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, pentru ca informația și comunicarea pozitivă să contribuie la întănivel de școlarizare scăzut.
În alegerea mijloacelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informație și de asemenea și momentul trebuie să fie bine ales; o situație urgentă nu are sorți să fie îndeplinită dacă este cerută la sfârșitul orelor de program sau la sfârșitul săptămânii. O rețea organizațională complicată duce la o comunicare lentă. Iluminatul necorespunzător, zgomote parazite, temperaturi excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atenția (telefon, cafea, ceai etc.) devin astfel, factori fizici perturbatori ai comunicării. Este de dorit crearea unor situații care să faciliteze antrenarea elevilor în exerciții de comunicare, în care să se pună un accent sporit pe comportamentul civilizat, pe manierele elegante, pe formarea unei culturi interioare și exterioare în armonie cu cerințele vieții spirituale corespunzătoare societății pe care o definește.
1.2 Informația
Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă informația (de la latinescul informo, -are = a da formă, a fasona, a face cunoscut, a pune la curent) vom trece prin câteva definiții caracteristice ale acesteia:
– nevoie a creierului, formă de bază a nutriției psihice, cu funcții importante în realizarea cunoașterii și afirmării omului ca ființă sociabilă;
– ansamblul activităților, instituțiilor și efectelor care au ca obiect primirea, transmiterea, alegerea și prezentarea faptelor considerate ca semnificative pentru viața socială;
– un proces brut sau semifinit care, departe de a fi rar, este în general abundent;
– măsura a ceea ce este nou, imprevizibil în mesaj.
Dar informația nu este relevantă pentru cei care o folosesc, datorită definiției pe care aceasta o posedă, cât pentru ce reprezintă ea și care sunt atuurile acesteia.
1.2.1 Caracteristicile și clasificarea informației
De astfel, pentru a nu induce în eroare cu o interpretare greșită a acestor avantaje ale informației, subliniem ceea ce diferiți teoreticieni au punctat ca fiind acestea:
Alain Touraine spune că a fi informat înseamnă a ști nu numai ce se petrece, ci și a cunoște rațiunile și metodele de decizie … Absența informației, deci, lipsa participării la sistemele de decizie și organizare definește alinierea. Michel Crozier declară că "informația înseamnă putere, reprezintă instrumentul esențial al puterii."
Francis Dessart afirmă că "informația este un puternic catalizator al progresului (…) Este necesară o cooperare internațională și interguvernamentală între statele dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, pentru ca informația și comunicarea pozitivă să contribuie la întărirea păcii și înțelegerii internaționale, la promovarea drepturilor omului."
Robert E. vine cu o caracteristică a informației pe cât de importantă pe atât de interesantă: "Națiunea care stăpânește domeniul prelucrării informației va poseda cheile la conducerea lumii în secolul XXI."
Și totuși, informația nu este doar un avantaj al celor care o posedă, este mai mult decât atât, în care informația este un drept. În 1949 Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă dreptul omului la informare și comunicare. Astăzi, informația se află în mâna tuturor, iar acest fapt ne face să fim din ce în ce mai competitivi și răi uneori; pentru că există tendința ușoară de a exagera cu puterea pe care informația ne-o aduce.
Dacă acum câteva decenii bune, societățile erau conduse de una sau două persoane care dețineau puterea informației și conduceau prin aceasta pe toți ceilalți, acum putem vorbi despre o societate informațională în care fiecare din noi posedă, într-o mai mare sau mai mică măsură, informații care pot aduce pe loc avantaje, poziției noastre în societate și în raport cu ceilalți. Înțelegem nu doar că este un avantaj să posezi informație, pentru a reuși mai bine decât ceilalți sau a te menține într-un ritm care oricum pare din ce în ce mai alert, dar din exemplele vieții, trebuie să reținem că informația este esențială în lupta supraviețuirii.
Astfel, informația nu mai este doar un avantaj, ea este o condiție a existenței! Există desigur, mai multe feluri de informație iar acestea vor fi prezentate în subcapitolul următor.
1.3 În câte feluri comunicăm informația?
"Conceptul de informație tinde să devină un concept fundamental al științei și civilizației contemporane." Legătura dintre știință și informație este evidentă, deoarece știința este o materie a informației exacte care aduce celor care o studiază, puterea de a realiza rezolvări. Dar în același sens, informația este baza cu care oricine poate călători într-o civilizație contemporană; e ca un scut al celor care vor să se protejeze sau dimpotrivă, să acționeze. Informația poate fi clasificată în mai multe feluri. Astfel, există:
– Informație directă, care este comunicată între două sau mai multe persoane într-o poziție ce îi găsește față în față.
– Informația indirectă, comunicată de obicei prin mijloacele mass media.
Emilian Dobrescu notează faptul că "informațiile de ultimă oră, materializate în noi produse și imagini ale minții umane pot fi considerate tot informații directe, dacă transmiterea lor de către emițător nu este mediată." Reținem că informația este un instrument de cunoaștere și înțelegere.
Referitor la domeniul juridic al informației, specialiștii au trecut-o într-o strânsă legătură cu libertatea, fără de care, de multe ori, nu poate exista. Amintim câteva dintre drepturile despre care încă se discută:
– dreptul individului și dreptul colectivității;
– libertatea informației sau a celui ce informează;
– dreptul de acces la sursele de informare;
– ineficacitatea drepturilor de rectificare;
– dezechilibru în repartizarea spectrului de emisie.
Trebuie să recunoaștem importanța pe care informația o are în orice societate existentă și să înțelegem că numai prin ea, popoarele se pot dezvolta și co-exista, într-o lume imprevizibilă. Încă de la început, informația a reprezentat un avantaj celor care o dețineau și un adevărat dezavantaj pentru cei care nu reușească să ajungă la ea. În prezent, indivizii unei societăți trebuie să aleagă care este informația care le va aduce un avantaj și care sunt acele informații de care ar trebui să ne ferim.
1.4 Funcțiile comunicării
Pentru a reuși o clasificare cât mai corectă a comunicării, propunem câteva criterii prin care se vor evidenția tipurile comunicării:
– Comunicarea directă sau indirectă: astfel, putem vorbi de o comunicare audio care are loc prin radio, casete audio, discuri teefon etc; comunicare video – tv realizată prin TV, aparat video, videotelefon, satelit etc, comunicarea scrisă în cărți, presa scrisă, scrisori și comunicarea artistică pe care o regăsim în comunicarea prin teatru, film, muzică, arte plastice etc;
– Din punct de vedere al sensului, comunicarea poate fi unilaterală sau reciprocă;
– În funcție de numărul receptorilor, putem vorbi de comunicare privată sau publică,
individuală sau socială (comunicarea socială poate fi interpersonală, interumană, de grup sau de masă).
Comunicarea intrapersonală este comunicarea cu sine. Comunicarea interpersonală este cea mai importantă formă de comunicare și cel mai des folosită. Ea este baza existenței sociale a omului de care inevitabil, se lovește în viața de familie, relațiile cu prietenii, activitatea profesională etc.
Comunicarea interpersonală se referă la comunicarea față în față. Este un tip de comunicare important în relațiile inter-personale, în stabilirea de relații, legături etc.
Comunicarea de grup este un tip de comunicare care se derulează în grupuri între două sau mai multe persoane. Valența în comunicare reprezintă numărul de persoane cu care un individ poate comunica. Dintr-o perspectivă informațională, grupurile sunt de două tipuri: grup egalitar și grup ierarhizat. Într-un grup, ierarhia se stabilește pe baza bilanțului informațional al fiecărui individ, bilanțul fiind diferența dintre influențele pe care le primește individul și cele pe care le exercită acesta. Când bilanțul este egal pentru toți membrii grupului, grupul este egalitar, iar dacă bilanțul este diferit, grupul este ierarhizat.
Comunicarea de masă necesită un autor instituționalizat adresându-se unui public variat și numeros. Acest tip de comunicare prezintă un dezavantaj care ulterior, afectează comunicarea deoarece nu beneficiază de un feedback.
Comunicarea publică sau mediatică este o formă specializată a comunicării interumane care are rădăcinile în retorica antică. Trăsătura esențială a comunicării publice este aceea de a acționa la nivelul reprezentărilor sociale și de a permite o rapidă modificare a discursurilor publice; ea diferă în mod esențial de alte tipuri de comunicare prin finalitatea sa."
În a susține definiția comunicării de masă găsim o explicație pe care Jose Ortega y Gasset o demarează: "massa – este omul mediu, este calitatea comună, ceea ce aparține tuturor și fiecăruia, este omul atât cât el nu se diferențiază de ceilalți oameni".
Comunicarea verbală mai este cunoscută și de comunicare efemeră; iar cea scrisă – comunicare permanentă. Deși comunicare verbală limitează stațiile temporale, și comunicarea permanentă sporește posibilitatea de interpretare a mesajului transmis, există și comunicarea nonverbală, transmisă prin gesturi, mimică, pantomimică care, de cele mai multe ori, oferă un bonus comunicării, dacă deții tehnica deslușirii comunicării nonverbale.
Există și tipuri speciale de comunicare, definite prin comunicarea empatică, comunicarea impersonală și anonimă sau comunicarea blocată despre care am mai vorbit. Dintre toate aceste tipuri, considerăm că, în afara comunicării interumană și de grup care, pare a fi cea mai des întâlnită formă de comunicare, comunicarea verbală sau orală este cea căruia trebuie să îi acordăm importanță, în lucrarea de față Impactul evoluției tehnologice asupra jurnalismului.
În opinia lui Abraham Moles, mesajele transmise pot fi: sonore (limbajul oamenilor, limbajul senzațiilor și limbajul lucrurilor, tradusăprin zgomote și vizuale, reprezentate de simboluri ale textelor, mesajele acestora dar și mesaje artistice. Nu trebuie uitat totuși importanța pe care cuvântul o are în relația omului cu lumea prin procesul comunicării; fără de care nu ar putea fi posibilă. Ion Biberi găsește elemente comune și esențiale între cuvânt și comunicarea verbală, prezentate toate în cartea Arta de a scrie și de a vorbi în public.
După ce am vorbit despre tipurile comunicării, revenim la funcțiile comunicării. În acest sens, cercetările ne arată că specialiștii le clasifică ca fiind:
a) 1. informativă
2. de exprimare și cristalizare a opiniilor
3. de instruire și educare
4. de distracție, destindere, deconectare și folosire a timpului liber
5. de convingere, integrare socială și întărire a participării sociale a individului
b) 1. instructivă
2. educativă, culturalizatoare
3. de control social
4. de compensare, deconectare
5. publicitară.
Desigur, o definiție mai clară și amplă a acestor funcții ne-o oferă Gregory Bateson și Jurgen Ruesch:
primirea, stocarea și transmiterea mesajelor;
prelucrarea informațiilor;
amorsarea și modificarea proceseor psihologice;
influențarea și dirijarea unor evenimente exterioare.
Relevant pentru cercetarea noastră este comunicarea de masă, astfel, urmărim în continuare funcțiile comunicării de masă propuse de Harold D. Lasswell:
supravegherea mediului;
corelarea segmentelor societății;
transmiterea moștenirii culturale.
Jean Claude Bertrand, vorbește despre:
– supravegherea mediului înconjurător;
– furnizarea unei imagini a lumii;
– transmiterea culturii;
– servirea forumului;
– divertismentul.
În relația comunicării cu oamenii, J. R. Dominick subliniază:
– funcția de control;
– funcția de interpretare;
– funcția de legătură;
– funcția de transmitere a valorilor;
– funcția de divertisment.
Gregory Bateson și Jurgen Ruesch afirmă că funcțiile comunicării de masă, în opinia lor sunt:
– primirea, stocarea și transmiterea mesajelor
– prelucrarea informațiilor
– amorsarea și modificarea proceselor psihologice
– influențarea și dirijarea unor evenimente exterioare.
În concluzie amintim clasificarea pe care Mihai Coman o face. Acesta susține că funcțiile comunicării sunt:
de informare;
de interpretare;
de legătură;
culturalizatoare;
de divertisment.
Și totuși, știind ce este comunicare și ce transmitem (informația); cum putem realiza procesul comunicării către mase? Prin ce transmitem?
1.5 Prin ce transmite? Canalele comunicaționale
Canalele comunicaționale sunt mijloacele și căile prin care se transmite o comunicare de la un emițător către un receptor. Comunicarea directă este un canal comunicațional. Apariția telefonului, radio, tv, film, teatru duce la mijlocirea comunicării și la apariției comunicări indirecte. Există, de asemenea și o diferență ale acestor canale, împărțite în medii tradiționale de comunicare și noile media de comunicare, pe care Francis Balle le împarte în trei familii:
– media autonome: audio și video casete, videodiscuri, discuri și echipamente
informatice etc;
– media de teledifuzie: care permit conectarea la diferite rețele de difuzare (radio,
tv, convenționale, tv prin cablu, videotransmisie);
– media de telecomunicație: în care volumul schimburilor este posibil în ambele
sensuri (fax, poștă electronică etc.).
În ceea ce privesc canalele cu ajutorul cărora s-a realizat comunicarea de masă, amintim presa scrisă, radioul, televizorul, internetul etc. Epoca modernă arată diferit de începutul în care au debutat aceste mijloace de comunicare în masă. Fiecare mijloc a debutat furtunos, găsindu-ne plini de uimire și lăsându-ne cu un gust plăcut după fiecare atmosferă pe care o respirăm în fiecare moment al apariției presei scrise, radioului sau al televiziunii, în viețile noastre.
Dacă comunicarea răspunde la întrebarea cum?, atunci, rolul mass-mediei se transmite prin ce?. Dicționarul de Comunicare, Mass-media și Știința Informării definește mass-media ca fiind "suport, mijloc. Ea desemnează mijloacele de comunicare în masă (presă, radio, televiziune)". Acest concept a fost privit ca un adevărat fenomen mai ales pentru că aparițiile lor nu se opresc aici – suntem deja martori apariției unui alt mijloc extrem de atractiv și util, internetul. În procesul de comunicare, informația exprimă conținutul schimbului între emițător și receptor. Ea răspunde la întrebarea ce?
În prezent, privim cum mass-media roiesc în jurul identității individului sau instituțiilor. Ziarul, radioul, televiziunea, internetul – rând pe rând au apărut, au înregistrat un moment de apogeu, apoi și-au ocupat locul în ceea ce numim mijloace de comunicare în masă sau mass-media. Nu contestăm faptul că ele au luat naștere din nevoia de informare. O dată cu mass-media, s-a născut și importanța acestora în fiecare societate, adaptate desigur, la fiecare regim. Chiar dacă despre funcțiile cu adevarat atribuite s-a vorbit concret, mult mai târziu. Inițial, atat jurnaliștii cât și consumatorii, prevedeau importanța acestora doar în simplul fapt că se transmiteau informații. În prezent numeroși autori scriu despre mai multe funcții pe care mass-media le îndeplinește.
Astfel, întâlnim la Charles R. Wright un inventar funcțional. El surprinde următoarele funcții:
de supraveghere sau de informare;
transmisia culturală;
distracția.
Constatăm că există două elemente noi care vor constitui baza ideilor multor analize în ceea ce privește atributul mass-media în societate. Când vorbim de funcțiile mass-media, inevitabil, vorbim de influența acestora în anumite domenii. Prin fiecare funcție, nu se face altceva decât să se urmărească anumite efecte ce pot fi regăsite atât la nivelul individului cât și la nivel de grup sau al întregii societăți. Cel mai bun argument este acela cum că mass-media, nu ne forțează să gândim într-un mod impus, dar ne impune subiecte asupra cărora avem de reflectat. În realitate, putem obesrva cum mass media fixează agenda publică, alegând ce urmează să fie difuzat și ce nu trebuie știut. Termenul de funcție se poate înlocui foarte ușor cu cel de scop, misiune, rol.
Astfel, întrebarea pe care și-au pus-o toți acești autori a fost – căror nevoi răspunde mass-media?
Jean Claude Bertrand, profesor emerit la Institutul Francez de Presă, acordă un spațiu destul de mare în lucrarea sa O introducere în presa scrisă și în presa vorbită, rolului pe care mass-media îl posedă încă din sec. al XIX-lea când în Marea Britanie, a fost numită cea de-a patra putere în stat. Când vorbește de funcții, nu vede mass-media decât ca pe o industrie.
În concluzie, indiferent de clasificările care au fost prezentate, sau de numărul funcțiilor care au fost descoperite și indiferent de denumirile care au fost alese pentru a le desemna, presa influențează în mod variat publicul. Toate aceste influențe pe care le are asupra noastră, voluntar sau involuntar, i-au adus o serie de responsabilități, de funcții. De la informare, la educare, la divertisment sau la integrare în societate, toate i-au intrat de-a lungul timpului în atribuții. Unele dintre ele sunt vizibile și necontroversate așa cum este cea de informare, altele sunt mai puțin vizibile și drept urmare mai controversate ca de exemplu ceade educare. Cu toate acestea, funcțiile mass-media în societatea modernă sunt indiscutabil, importante.
Capitolul II
EVOLUȚII TEHNOLOGICE ÎN JURNALISM:
DE LA PRIMELE PUBLICAȚII LA APARIȚIA INTERNETULUI
2.1 Mass media – de la început până astăzi
Preistoria omenirii, consacrată de epoca semnelor și a semnalelor arată că, comunicarea, mijloacele de comunicare și difuzarea informațiilor au o vechime impresionantă, având în vedere că le regăsim de acum 2 milioane de ani î. Chr. În timp (40.000 î. Chr.), omul s-a dezvoltat și nu doar limbajul pe care acesta îl folosește pentru a articula comunicarea și mijloacele acesteia dar și comunicarea vizuală, reprezentată de picturile rupestre din paleoliticul superior, constituind baza documentară a primului mijloc de comunicare: vorbirea. Astfel de exemple avem și noi în spațiul românesc, prin peștera de la Cuciulat – Sălaj sau Peștera Oaselor din Maramureș. Scrierea alfabetică reprezintă punctul de plecare al întregii ere comunicaționale. Acesta a apărut datorită dezvoltării comerțului și întemeierea coloniilor feniciene care a necesitat o metodă de comunicare; sistemul format din 22 de semne, indicând doar consoane. Pentru a putea fi folosit așa cum trebuie, alfabetul a adus cu sine și apariția unor suporturi portabile pentru scrieri, cum este de exemplu papirusul din trestie folosit de egipteni sau scoarța de ficus tratată, utilizată de mazași.
Acesta reprezintă prima modalitate de stocare a infornațiilor mult mai ușor și sigur. Grecii, au adoptat alfabetul fenician abia în sec al IX-lea î. Chr. adăugându-i vocale, dar și aliniind scrierea de la stânga la dreapta. De aici, în scurt timp s-a format alfabetul latin, dar și alte alfabete moderne. De asemenea, suporturile de scriere urmau să evolueze, folosindu-se prin sec III î. Chr. piei de animale tratate special, numit și pergament. Dar nimic nu este esențial în începutul erei comunicaționale decât invenția chinezilor, în secolul II d. Chr. a hârtiei, atribuită lui Tshai Lun. Cu ajutorul arabilor această invenție a ajuns și în Europa, creându-se rapid, fabrici de hârtie (în Spania – sec XI d. Chr).
De atunci, nevoia de a informa și de a fi informat a devenit o necesitate, oamenii dorind să fie ținuți la curent mereu despre actele de guvernare, relațiile comerciale sau campaniile militare. În statul roman, cele mai importante evenimente erau consemnate cronologic pe o tabulă de Pontifex Maximus, păstrată în locuința sa, dar care nu era accesibilă oricui. Erau numite Acta publica. Ulterior, Acta Diurna s-a alăturat pe la sfârșitul perioadei republicane, în timpul lui Caius Iulius Caesar, reprezentând veritabile publicații de știri.
Desigur, acest remarcabil eveniment al istoriei naționale s-a produs mai târziu decât în Occident. T. Teotoi, V. Vătășianu ne amintesc "scrisul în limba română este atestat induitabil la începutul secolului XVI prin pretențioasele texte românești rotacizante din Maramureș sau celebra scrisoare adresată de către Neacșu din Câmpulung judelui Brașovului, datată în 1521. Toate se scriu cu caractere chirilice. Prin urmare, factorii spirituali care au favorizat scrisul și comunicarea în limba română au fost multipli, nu numai religioși, aici încadrându-se dezvoltarea nobilimi, a păturilor stării a treia, în primul rând a negustorimii, chiar și modestele progrese ale urbanizării ăn societatea românească".
Introducerea tiparului ca și bază a înființării primelor gazete românești și prima carte a lui Gutenberg – Biblia latină din 1456 – în tipografia lui Macarie, la Târgoviște reprezintă primul eveniment major în istoria unui început al mass mediei românești. În secolul XVI-lea, diaconul Coresi, rămâne cea mai importantă personalitate a culturii românești, considerat "părintele literaturii naționale". Timpul a dus cu el opere istoriografice ale lui Grigore Ureche, Constantin Cantacuzino – Stolnicul, Miron Costin, urmate de Dimitrie Cantemir și Ioan Neculce. Astfel gazetele – manuscris sau ocazionale reprezentau mijloace prin care cultura era păstrată, prin interesul pe care acestea o ridică asupra cărților și informațiilor. Constantin Bălan spunea: ceea ce caracterizează ansamblul manifestărilor din doemniul culturii este mai ales diversitatea formelor de expresie, menite a satisface cerințele diferitelor categorii ale locuitorilor aparținând unor medii sociale diverse. Scriitori români, merg și studiază în străinătate apoi, se întorc și scriu pe spațiul românesc, reușind astfel să trezească un interes pentru cultură și informații.
Și totuși, când a apărut presa românească? Georgeta Răduică și Nicolin Răduică consideră că almanahurile sau albumele și calendarele reprezintă primele manifestări ale presei scrise în românește, datând de acum două secole și jumătate. Legate de astfel de publicații își au și numele lui I. H. Rădulescu, Gh. Asachi, G. Barițiu, M. Kogălniceanu, care publică reviste (ziare) sub nume de Curierul românescu, Albina românească, Românul.
Jurnalismul românesc apare așadar la începutul secolului al XIX-lea, în urma a mai multor factori precum: diversificarea mijloacelor de comunicare, acumulările și izbânzile din cultura națională, experiența jurnalistică a precursorilor, nevoia tot mai mare de informații economice, culturale, politice și religioase etc. După Dincu Golescu, I. H. Rădulescu devine un al doilea mare jurnalist care reușește să convingă că presa este un mijloc fantastic, de promovare a culturii. Astfel, cei doi fac primul pas în înființarea mai multor ziare. În Moldova, Grigore Asachi, cunoscut și ca fondator al învățământului românesc tipărește la Iași o Înștiințare despre Gazeta românească din Iași. Veacul XIX a adus nume mari de personalități ale culturii românești, devenind încet, gazetari cu un talent deosebit. Gazetele apărute în 1840, cuprindeau știri, reportaje, articole, poezii și scurte schițe. Au existat desigur și probleme care îngreuna desfășurarea sau evoluția acestora, dar nici dificultățile tehnologice, nici cele financiare nu au reușit să oprească și să descurajeze pe cei care lucrau pentru aceste gazete, făcând din jurnalism o profesie, iar publicațiile de toate felurile, o necesitate socială. Revoluția română de la 1848 – 1849 a fost un eveniment important care a schimbat demersul multor situații prezente până atunci ca fiind în stare bună. Chiar și pe plan jurnalistic. Nevoia de a transmite ceea ce trebuia știut celor afectați direct sau indirect, face din gazetele românești să reprezinte un esențial mijloc de supraviețuire.
În mai 1848, Programul de la Blaj, își propunea ca și obiectiv: "Națiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie, și a tipări fără nicio cenzură, prin urmare pretinde libertatea tiparului pentru orice publicare de cărți, de jurnale și altele, fără sarcina cea grea a cauțiunii, care să se ceară nici de la jurnaliști, nici de la tipografi." De aici, cele mai multe gazete au apărut în Muntenia, anul 1848. În 1851, la Paris, a apărut Junimea română, sub conducerea lui Alexandru Odobescu. Gloria de după revoluție apărea scrisă în România viitoare unde a apărut și studiul lui Bălcescu Mersul revoluției în istoria românilor și poemul în proză Cântarea României, a lui Alecu Russo. Multe publicații vor lua naștere după această revoluție și altele deja existente și-au schimbat numele. În 1855, a apărut la Iași România literară și Steaua Dunării. Dacia literară s-a remarcat în mod deosebit, în 1855 când Mihail Kogălniceanu a publicat primul studiu asupra istoriei presei românești. Unirea Principatelor a reprezentat o explozie a apariției altor gazete care reușeau acum să transmită informații despre evenimentul istoric, chiar și în străinătate. Astfel, presa românească are rolul de a construi un stat român modern.
Încă din 1859, presa românească se resimțea ca fiind o necesitate a poporului, o hrană ce alimenta curiozități, iar Constituția din 1866, stimula aceste manifestări, pentru că ziariștilor li se acordase o libertate totală de expresie. Dintre toate publicațiile acestei vremi, trebuie să remarcăm ziarul Românul considerat de Iorga, "cea mai statornică din publicațiile românești". Și Bogdan Petriceicu Hașdeu devine un jurnalist de seamă mai ales, datorită curajului de a apăra interesele românilor de pretutindeni, într-o perioadă nu grea, ci foarte grea pentru conaționali din Banat, Basarabia și Transilvania. De asemenea, revista Convorbiri literare, rămâne una dintre publicațiile culturale ale epocii, exprimând ideologia culturală și politică a societății. Spre deosebire de Dacia literară, Convorbiri literare a reuțit să atingă probleme fundamentale ale culturii române, precum filologia și literatura. Testul pe care l-a dat presa românească în anii dintre 18559 și 1878 a promovat publicistica românească și pe oamenii ei într-un moment al evoluției presei din România, aliniind-o lângă presa modernă internațională .Chiar dacă despre funcțiile cu adevarat atribuite s-a vorbit concret, mult mai târziu. Inițial, atat jurnaliștii cât și consumatorii, prevedeau importanța acestora doar în simplul fapt că se transmiteau informații. "Presa comercializându-se, prin marile tiraje, influența asupra maselor a trecut la ziarele independente de partidele politice." În această perioadă de tranziție, au existat schimbări și pentru categoriile de ziare și reviste, adăugând mai multe știri de natură literară, economică, politică, de informație, de divertisment, bisericești, umoristice sau științifice. Dacă în 1877 apăreau 50 de publicații periodice dintre care 10 erau cotidiene, după 1900 până la Primul Război Mondial, numărul publicațiilor a depășit 2000. Cu toate acestea sistemul de vânzare și funcționare a acestora era defectuos, ele neaducând profit, doar o pată de cultură pentru cei care făceau și consumau cultură. În această perioadă mediul rural fiind cel care citea cu precădere aceste ziare, dar în scurt timp, ziarele au reușit să se impună atunci când se vindeau cu 5 bani numărul, tirajul lor crescând, la fel și interesul cititorilor care, formau deja o tradiție în a cumpăra informațiilepromte și rapide, realizând totodată și noțiunea de cititor fidel. Ziarele românești aveau ca model pe cele franceze, printre care, "Le Matin", "Le Petit Journal", "Le Journal", "Le Petit Parisian".
Schimbarea majoră care a făcut trecerea de la un secol la altul, respectiv, sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, a fost tendința de a trece de la politic la umoristic. Acum cei angajați în profesia jurnalismului, erau majoritari tineri, mult mai deschiși la modernitate. Numeroase publicații au început să își facă apariția care au promovat nu doar informațiile interne ci și pe cele externe, reportajul, interviul, portretul satiric, ancheta socială, articole polemice, reclama comercială, introducând tehnologii noi, făcând ziarul mai ieftin, distribuindu-l cu mai multă eficacitate. Presa modernă s-a dezvoltat rapid, îndeosebi datorită influențelor străine asupra țării noastre dar și a unor străini stabiliți în România, care au făcut ca tirajul ziarelor să crească, dezvoltarea procedurilor de tipografie etc., rezultând și o creștere a prețului.
Tot în acest timp s-au înființat și agențiile de presă străină care au luat naștere pe baza unor contracte cu guvernul român. "Istoria agențiilor de presă din România a început la 1 august 1854, când, sub autoritatea statului, telegraful a transmis prima telegramă de la București la Viena" vorbind despre operațiunile militare de pe frontul din Crimeea. La sfârșitul secolului al XIX lea s-a dezvoltat și un alt domeniu din sfera presei și a informației, binecunoscuta publicitate, care a adus numai profit ziarelor dar și a agențiilor de publicitate. Prima agenție de publicitate în România a fost fondată în 1880 de către un negustor evreu, pe nume David Adania în București. O altă revoluție în industria grafică, care a adus numai avantaje dezvoltării presei, a fost utilizarea mașinilor de imprimare și de culegere rapidă. Rotativele sțau perfecționat atât de repede, încât tipografiile realizau zeci de mii de exemplare în fiecare oră. Telefonul și prima linie telefonică București – Sofia, în 1892 a fost o invenție a telecomunicațiilor pe care presa a folosit-o imediat. Acest fapt a reușit o comunicare mult mai rapidă și o tranzacție a informațiilor mai promte, dând românilor sentimentul că facem parte din Europa, nu că suntem mărginași ei. În scurt timp, trusturile de presă au apărut, devenind astfel, o forță a presei românești, pe la începutul secolului al XX lea. Astfel, începutul secolului al XX lea întâlnea presa ca pe un fenomen socio – cultural, gata oricând să își asume obiective naționale.
Putem spune că evoluția presei românești a venit odată cu istoria românilor. Pe zi ce trece, nevoia de a știi despre ceea ce se întâmplă pe plan politic a deschis orizontul poporului român spre a vrea să fie informat. Tirajul publicațiile creșteau inimaginabil asigurând o balanță echitabilă între presa conservatoare, presa politică și cea independentă. Majoritatea cititorilor, preferau presa independentă, evitând subiectivismul presei de partid, având totodată parte și de știri mai diverse și mai obiective. Presa vorbită (radioul) a câștigat foarte repede audiență, astfel, ascultarea radioului fiind preocuparea unui număr impresionant de români. S-au remarcat jurnaliști de profesie care s-au detașat vizibil de gazetari obișnuiți prin talent și devotament. Atât presa scrisă cât și radioul promovau publicitatea iar în anii interbelici și revistele sau ziarele de specialitate s-au inserat reclame. Desigur regimul politic influența de cele mai multe ori ordinea știrilor, dar poporul știa că aceste publicații ale partidelor nu erau deloc credibile, tirajul lor, deși era mare, nu aducea deloc profit, înțelegându-se că este nevoie de publicații cu mai puțină politică. Dar radioul a luat încet, încet valoarea pe care ziarele o aveau, fiind singurul mijloc de informare, de până atunci, al românilor.
Încă de la începutul ei, presa românească a optat radical pentru democrație, recunoscându-se ca fiind antitotalitară. După anii în care am adunat evenimente memorabile ale istoriei, și în ultim moment și revoluția de la 1989, presa și-a căpătat numele de cea de-a patra putere în stat, pentru că ea a ajutat la căderea regimului totalitar conducând spre o altă etapă în istoria noastră. Privatizarea presei scrise a făcut din aceasta să fie actorul social cel mai dinamic al reformei, provocând o sete de lectură și informație într-o societate încercate din greu. "Explicația pentru această înflorire remarcabilă a presei scrise se găsește în existența câtorva factori: nevoia de exprimare, după ani îndelungați de tăcere datorită cenzurii comuniste; automatizarea redacțiilor; bogăția cotidianului (evenimente noi, confruntări politice și ideologice, mișcări sociale, cultivarea senzaționalului); participarea intelectualilor de mare valoare la polemicile ideologice, politice și culturale, publicate adeseori în presă; nivelul mic al costurilor de producție, vidul legislativ și susținerea materială și logistică a Occidentului; reapariția unor publicații întrerupte în regimul comunist; adaptarea industriei mediatice la sistemul de piață concurențial; adaptarea unor noi și eficiente strategii de marketing și alții."
De asemenea, au existat și publicații care deși aduceau ceva cu totul și cu totul nou, presei scrise au avut un spor de audiență uriașă, datorită tentinței lor de a se specializa pe domeniul femeilor, eroticului, destinate publicului masculin, dar și cele cu teme economice sau financiare (Formula As, VIP, Academia Cațavencu, Pro TV Magazin, TV Mania, Ziarul financiar, etc.). Presa scrisă a întâlnit ulterior, un concurent pe măsură; presa audiovizuală, în special televiziunea care s-a impus vertiginos în fața radioului sau a presei scrise încă de la apariție. Dacă până în 1989 România viziona numai programele televiziunii publice, după revoluție, televiziunile private au fost cele care concurau cu informații din diferite categorii astfel încât să atragă. "Pentru a surprinde dezvoltarea și audiența mereu în creștere a posturilor de televiziune, câteva cifre statistice, credem, sunt relevante. În 1999, la nivel național, existau peste 8 milioane de posesori de aparate TV, iar numărul abonamentelor, în 1997, era de peste 4 milioane. Tot pentru anul 1999 s-au înregistrat 4 milioane de abonați la televiziunea prin cablu, cele mai mari firme de televiziune prin cablu, după numărul de abonați fiind Romanian Cable System și Astral CATV". Cele două instituții media ale audiovizualului (Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune) s-au separat administrativ după 1989, divizându-se în radiouri precum România Actualități, România Cultural, România Tineret, Antena Bucureștilor, Antena Satelor și România Muzical; iar de partea televiziunii, TVR 1 ca post național.
Desigur, și numărul agențiilor de presă au crescut impresionant după 1989, aducând cu ele știri cât mai obiective. Aceași perioadă devine și epoca Mediafax, înființată în 1991 cu sediul central în București dar care deține și trei birouri regionale la Timișoara, Cluj Napoca și Brașov. Agențiile de presă se bucurau acum de prilejul liberei exprimări, iar acest drept le-a adus o mai mare liberatate de alegere a subiectelor și desigur, o notă personală în a le redacta. Observând analiza făcută presei românești, încă de la începuturile ei și până după perioada comunistă, am evidențiat importanța presei, prin faptul că s-a constatat o necesitate a existenței sale. Presa a fost, practic, un ochi vigilent pe care l-a aruncat tot timpul asupra evenimentelor istorice ce au consacrat România; jurnaliștii făcându-și datoria de a da un sens evenimentelor prin talentul lor de a prezenta informațiile.
Fiind câinele de pază al societății, presa și-a câștigat încredere, repede în rândul publicului, care la rându-i, este atras de seriozitatea jurnaliștilor, respectul acestora pentru adevăr, pentru om și drepturile sale, pentru societate.
2.2 Presa scrisă
Ziarele sunt cele mai vechi mijloace de informare, dar apogeul importanței lor s-a sfârșit o dată cu cel de-al doilea război mondial. În cele din urmă, radioul, televiziunea, respectiv internetul și-au făcut apariția ca noi mijloace de comunicare în masă. Astfel, în acest război, ziarul a trebuit să facă tot posibilul pentru a naște dorința sau nevoia de a citi. Se spune că, pentru a ajunge la sfârșit, trebuie întotdeauna avut în vedere, începutul; începutul primelor publicații în România și evoluția acestora. Cercetarea evidențiază că în anul 1989, din 495 de titluri pe piața românească, 36 erau cotidiene. Lucrurile au evoluat rapid, astfel că în 1998 din 1550 de titluri, 95 reprezentau nume de cotidiene. Tot într-o continuă expansiune au fost și paginile ziarelor. La început, ele erau "pictate" cu texte înghesuite. Apoi, acestea, aveau titluri mari, articole scurte și multe ilustrații. Pe atunci, sporuri de audiență au înregistrat publicațiile specializate, magazinele pentru femei și, mai recent, cele cu temă erotică, destinate publicului masculin, dar și cele economice sau financiare, în condițiile unei relative stabilizări a cadrului legislativ și de afaceri.
Bertrand "putem distinge cel puțin trei categorii cu gusturi foarte diferite: oamenii cu un înalt nivel cultural, de obicei mai bogați, dar puțin numeroși, la extrema cealaltă, săracii, sub-educați. Între acestea două se situează clasele medii, importante atât prin numărul, cât și prin veniturile lor". Presa reprezintă un mijloc de vehiculare a unei sume de informații într-o societate. Aceasta a apărut în urma unei necesități și are rolul de a urmări o eficiență socială.
Presa scrisă cuprinde toate publicațiile scrise. Eugen Samoilă afirma în 1928 că: "presa este cel mai puternic mijloc de difuziune și de infiltrație a ideilor, a opiniilor, a curentelor de gândire. Nici un altul nu poate fi atât de util, dar și atât de primejdios". Lucrările de specialitate au reușit de-a lungul timpului să aducă la suprafață, un număr mare de definiții ale presei scrise, unele simple, altele, deopotrivă, complexe. Din acest proces de definire, s-au născut și câteva caracteristicii ale acesteia. Iată așadar, care sunt acestea:
apariția periodică;
reproducerea mecanică;
publicitatea;
varietatea sau universalitatea conținutului;
interesul general;
actualitatea;
caracterul economic.
Conchidem cu idea susținută de teoria acestei lucrări precum că presa scrisă are patru mari motive să existe: pentru a informa, a interpreta, a educa și de a distra. Trebuie amintit că la început, presa scrisă a avut doar rolul de a informa. În prezent, funcțiile acesteia devin din ce în ce mai diverse, observându-se o evoluție a acesteia.
2.3 Jurnalismul tematic; revistele de profil
Jurnalismul se împarte în două mari categorii: jurnalismul general și jurnalismul tematic. Jurnalismul general cuprinde toate producțiile sau produsele care informează/distrează un număr mare de cititori. Ca subiecte, jurnaliști acestui gen, au o largă paletă de alegere, pentru că pot scrie despre sport, cultură, artă și monden în același timp. Jurnalismul tematic este doar o categorie clară a jurnalismului, bine definit, cu reguli stricte dar și mai bine apreciat.
Un ziar sau o revistă de profil vorbește numai despre teme ce are legătură cu un singur subiect. Ele sunt alcătuite din articole asemănătoare ca sentiment de transmitere. Astfel, astăzi jurnalismul tematic este un domeniu larg, apreciat de ceilalți, puternic și sigur pe sine. El satisface întru cu totul anumite dorințe sau nevoi cititorilor, tocmai pentru că au tot timpul dedicat acestui lucru. În cărțile de teorie, mai găsim jurnalismul tematic și sub numele de presă specializată. Acest gen este un fenomen de mare complexitate și amploare, reunind acele publicații ale căror grupuri țintă sunt caracterizate printr-o apropiere de preocupări, de așteptări sau de spațiu de viață. De aceea, presa specializată mai este întâlnită și sub denumirea de presă de grup sau presă de proximitate, deoarece pătrunde în detaliile de interes (social, cultural, politic, ideologic, economic, profesional, utilitar, de divertisment, de intimitate) pe care nu le poate cuprinde întru totul presa de informare generală.
Cunoașterea trăsăturilor caracteristice publicului-țintă devine utilă și obligatorie, pentru ca performanța pe care o presupune specializarea cititorului să corespundă performanței jurnalistice oferite acestuia. Există, de asemenea o tipologie a acsetui gen de presă.
Acestea se clasifică astfel:
Presa de informare, sinteză și atitudine
Presa economică, financiar-bancară
Presa culturală, artistică și istorică
Presa de informare despre mass-media și spectacol
Presa especializată, umoristică
Presa politică, presa de partid
Presa genurilor.
În viziunea lui Jean Cazneuve, presa genurilor este "un vehicol al satisfacției compensatorii", prin trăirea în raport cu modelele existențiale superficiale, identificarea cu ficțiuni și realități, demitizarea celebrităților, narcisismul suportabil și visarea ca evadare. Această presă a iluziilor are cea mai mare diversitate în titlurile pentru femei și bărbați, unde rubricile de inimă, pictorialele, moda și curierul sentimental fac un succes de piață. Denumită în trecut presa sexelor, s-a afirmat în ultima vreme sub numele de presă a genurilor, observându-se tendința de a trece de la diferențele biologice dintre bărbați și femei la o dimensiune socială, de parteneriat și solidaritate.
Andrei Păunescu în Jurnalism tematic. "În privința publicului țintă, se știe că bărbații citesc presa pentru femei, ceea ce, mai nou, se întâmplă și invers. În funcție de gen, publicațiile sunt dedicate femeilor și bărbaților, un loc aparte ocupându-l revistele dedicate unui singur gen, dar care se știe cu claritare că va fi citit și de celălalt gen. În presa genurilor, s-a consemnat cel mai fidel import de formate și metode de elaborare, existând mai multe titluri de publicații internaționale în edițiile românești. În funcție de condiția materială a cititorilor, publicațiile genurilor sunt:
Populare (primează trimiterea la exemplele personalităților de succes preocupările de economisire, sfaturile practice pentru găsirea căilor de a avea un trai mai ieftin, de a prepare rapid mâncarea, de a reliza haine pe cont propriu, de construcții-bricolaj);
De lux, elitiste (care pun accentul pe succesul profesional, pe modalitățile de impunere, pe preocupări de lux: gastronomie complicată sau rapidă, dar din lipsa de timp, nu de bani, modă, hobby-uri, auto, personalizare a locuinței, seducție). Totul, în pictoriale, interviuri, articolele cu grafică sofisticată, pe hârtie scumpă, cu tehnoredactare generoasă, la un preț de vânzare mare. În funcție de conținut, presa genurilor, care se întrepătrunde, întrucâtva, cu presa mondenă, se împarte în publicații:
De inimă care cultivă povestirea reală sau imaginară, compasiunea, romantismul, dramatismul, evadarea din real, prin visare, corespondența cu cititorii, totul cu o finalitate optimistă;
Militante care cultivă emanciparea sau păstrarea situațiilor favorabile ale genului respectiv;
Pentru întreaga familie care cultivă relația partenerilor din ambele unghiuri de vedere, caută soluții de ieșire din impas prin dezvăluirea de secrete și rețete de atitidine, răspunsuri și teste, sprijină informarea în ceea ce privește creșterea copiilor de către ambii soții sau în parte, legătura, petrecerea timpului liber, întreținerea sănătății, educația.
Aspecte importante ale succesului actual al acestui tip de presă sunt lejeritatea lecturii, tranziția prelungită a societății care predispune la izolare și presupune neîmplinitiri ale unor largi categorii sociale, precum și durabilitatea mare a multor texte (gastronomie, pshihologia partenerilor,viața de cuplu, sfaturi practice), ce se pot tezauriza pe o perioadă îndelungată în colecții personale, pentru a fi relecturate periodic. Exemple pot fi: "Tango", "Avantaje", "Viva", "Unicia" etc (pentru femei), "Men’s Health", "Playboy", "FHM" etc (pentru bărbați), "Familia mea", "Copilul meu", "Povești adevărate" etc (pentru toate genurile). De altfel, un alt gen de presă specializată este și presa utilitară, casnică, presa mondenă, presa erotică, presa vârstelor, presa sportivă, presa divertismentului, presa socio-profesională, presa disporei, presa minorităților etnice, presa confesiunilor, presa ad-hoc, presa promoțional-publicitară etc. Astfel, revistele reprezintă o subcategorie a publicațiilor 100% informative al căror specific constă în aria tematică pe care o abordează, care e întotdeauna mai restânsă decât cea a cotidienelor (fie ele ziare sau tabloide).
Revistele sunt publicații specializate în anumite domenii: cultură, politică, modă, tehnică, artă, lifestyle etc. Frecvența de apariție a revistelor este săptămânală, lunară, trimestrială, etc. Aspectul grafic al revistelor este strâns legat de nivelul de dezvoltare al tehnologiei tipografice și a celei de prelucrare a imaginii, deoarece revistele (în special cele de format A4) sunt rezultatul unei anumite nevoi de consum imaginal al receptorilor. Revistele realizează un echilibru și o armonie între limbajul textual și limbajul imagistic.
În ceea ce privesc dimensiunile paginilor revistelor, acestea variază în mărimi standard A3, A4 și A5. Pentru revistele în format A4, majoritatea publicațiilor folosesc hârtia lucioasă. Specific acestor publicații e faptul că au un număr mai redus de coloane decât paginile de ziar. Reducerea numărului de coloane, este posibilă deoarece tematica revistelor este mai restrânsă decât cea a ziarelor și nu pretind lecturarea rapidă din partea cititorilor. Tehnoredactarea sumarului publicației. Sumarul unei reviste îl anunță pe cititor despre subiectele pe care le conține respectiva ediție. Coperțile sunt specifice revistelor, iar în afara numelui publicației, pe prima copertă se prezintă întotdeauna o cover story. Imaginea de pe prima copertă este în consonanță cu tema principală. Istoria revistelor începe în sec. al XVIII-lea când aceste publicații erau niște depozite pentru tot felul de subiecte, de unde și numele de magazine. Cel mai adesea, ele au apariții săptămânale sau lunare, sunt naționale, ilustrate, tipărite pe hârtie de cea mai bună calitate, capsate și relativ, scumpe.
Magazinele apar și dispar rapid, după bunul plac al modelelor și evoluțiilor societății. Însă importanța acestora devine un subiect de interes chiar și pentru cotidiene în asemenea măsură încât, începând cu anii 60’, aproape peste tot în lume numeroase cotidiene au început să includă un magazin generalist în edițiile lor de sfârșit de săptămână.
Capitolul III
INTERNETUL ȘI APARIȚIA JURNALISMULUI ONLINE
3.1 Internetul
Internetul are rolul de a impulsiona comunicarea interumane. Lucrări de specialitate admit că internetul susține efectiv prezența informației. O dată cu apariția acestuia s-a întâlnirile face to face au resimțit o scădere majoră, crescându-se astfel interesul pentru o comunicare mascată, dar care ajută pe cei care îl folosesc, să se exprime mai bine, neexistând factori care să îi intimideze. Modurile tradiționale de transmitere a informației au găsit un rival în prezența acestui mijloc de comunicare revoluționar care se dovedește a fi mai sigur și rapid. Tinerii, în special, acceptă mai ușor idea de a accesa o pagină web pentru a afla ceea ce îi interesează decât să meargă în bibliotecă, de unde trebuie să caute cărți și apoi să le citească. Lumea virtuală, deși adoptă o altă formă de prezentare și structurare a informației, a devenit cu mult mai interesantă decât a fost presa scrisă, radioul sau televizorul la început. Astăzi, comunicarea se săvârșește în proporție destul de mare pe internet. Vorbim aici despre instituții care îl folosesc în diferite scopuri, studenți care învață la distanță, afaceri care se mențin numai cu ajutorul lui etc. O evoluție spectaculoasă de la lumea clasică la cea virtuală se datorează ființei care este gata să se deschidă oricărui orizont; o ființă care dorește doar să se conecteze pur și simplu la o rețea cât mai largă de informație.
Internetul a devenit un mijloc de a scăpa de plictiseală și de a evada din lumea reală iar faptul că acesta a reușit să schimbe în mod fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează sau doar trăiesc, nu mai este de mult o noutate. Pentru o companie mare, realizarea unui site de web devine nu doar o afacere profitabilă, ci un succes pe termen lung. A avea propriul site de web a devenit în timp, o modă. Conform unor statistici de la începutul acestui an, avem cca. 4.000.000 de utilizatori de internet. Șansele ca aceștia să acceseze portalul afacerii tale cresc pe zi ce trece. Investiția în media online beneficiază mai mult ca niciodată de o atenție sporită. Astfel, pe zi ce trece, observăm, nevoia mass mediei tradiționale de a avea un site, dar și a consumatorilor de a accesa informații de tot felul pe internet. Un moment de bun augur pentru jurnalismul online care devine, cu viteză din urmă, un rival demn de luat în seamă, pentru toate celelalte mijloace de comunicare în masă.
Jurnalismul online
Schimbările jurnalismului, de la începuturile ei și până astăzi, forțează într-un fel sau altul societatea, să țină pasul cu noile tehnologii, pentru a nu rămâne descoperit în secolul vitezei. Presa tipărită forțează publicările cu știri de scandal pentru a mai vinde, în timp ce manualele de jurnalism abia mai țin pasul cu înnoirile ilustrate de publicațiile virtuale, tot mai numeroase. Trăim o perioadă plină de evenimente și contorsiuni provocate de noua tehnologie. Este vizibilă o evoluție tehnologică în jurnalism, cu precădere în jurnalismul românesc. Iar impactul pe care internetul îl are asupra jurnalismului, reprezintă studiul cercetării noastre. Avem tendința de a spune că internetul este exclusiv tinerilor, dar este o ipoteză greșită. Într-adevăr, tinerii sunt cei care accesează mai des internetul, datorită timpului liber, dar internetul nu se adresează în mod categoric numai tinerilor. Jurnalismul on-line, cu toate defectele lui, oferă ceea ce nici un alt mediu nu a fost în stare să dea cu adevărat ziaristului: libertate absolută și spațiu nelimitat pentru toate categoriile de vârstă.
În afara spațiului pe care jurnalismul online îl oferă informațiilor rapide, există un loc în care reclamele devin din ce în ce mai multe, tocmai pentru că ele prind foarte bine publicului consumator de internet (amintim, cumpărăturile care se fac online). Astăzi, majoritatea publicațiilor au trecut pe suport electronic tocmai pentru că publicul se schimbă odată cu timpul și nevoile acestuia devin pretențioase. Amintim ziare precum Cancan, Click, Adevărul, Libertatea ce au realizat cât de important este să deții și un web site în care aceleași informații să fie distribuite altfel. Și ziarele tematice, de specialitate au urmat exemplul acestora (Joy, Playboy, Men's Health etc). Nu mai este o noutate că programele tv sunt susținute de informații suplimentare pe care telespectatorii le pot revedea de câte ori doresc, numai pentru că fiecare canal tv a reușit să își exprime identitatea și altfel, prin internet. Radiourile au și ele siteurile unde sunt postate ultimele melodii difuzate, comentarii, invitații la emisiunile matinale etc. Iar acesta este cu desăvârșire procesul în care media online ia amploare. Și putem susține că suntem abia la început.
Deși s-a constatat o scădere a nevoii de a relaționa face to face, observăm pe zi ce trece o exagerare a modului în care indivizii caută să comunice între ei, online. Dacă acest fenomen a putut fi schimbat cu ajutorul internetului, este lesne de închipuit până unde ar ajunge toate celelalte schimbări! Iar noi trebuie să demonstrăm impactul pe care aceste schimbări le are asupra jurnalismului în sine, nu doar a consumatorilor de media.
Termenul de jurnalism online a debutat în limba engleză prin 1950 desemnând acel jurnalism care are ca suport noile media, în special Internetul, dar și telefonia mobilă. Marile avantaje ale jurnalismului online pentru cel care îl folosește sunt diversificarea informației, documentarea largă la care pot apela, rapiditatea informațiilor de ultim moment și publicitatea. Pentru o publicație, a folosi internetul ca mijloc de menținere a relațiilor, ca metodă de comunicare modernă, reprezintă o necesitate astăzi, pentru a putea ține pasul cu cerințele și exigențele unei piețe în permanentă expansiune. Actualizarea în real, personalizarea paginilor și informațiilor în funcție de preferințele și obișnuințele utilizatorilor, targetare bine definită etc. par a fi categoric avantajele unei publicații online. Măsura reușitei unei publicații care folosește internetul ca metodă de comunicare despre sine, este dată de trafic, feedback-ul vizitatorilor.
În cele ce urmează vom încerca să lămurim ipoteza beneficiilor aduse de impactul evoluției tehnologice asupra jurnalismului, prin analiza făcută revistei tematice Men’s Health, care utilizează internetul ca al doilea suport tehnic pe care poate fi răsfoită.
Capitolul IV
STUDIU DE CAZ
IMPACTUL FOLOSIRII INTERNETULUI ASUPRA PUBLICAȚIEI MEN’S HEALTH
Revista Men's Health
Men’s Health este cel mai mare brand de reviste de bărbați din lume, cu peste 46 de ediții diferite și cu o audiență cumulată de peste 20 de milioane de cititori. Revista a început cu o forță extraordinară, clasându-se printre primii în top, fapt ce i-a oferit curajul de a-și declara intenția de a reprezenta nu doar o revistă de profil ci un adevărat mod de viață. La aniversarea primului an, componența personalului care lucra pentru revistă număra 32 de persoane.
Prezența specialiștilor este obligatorie în vederea scrierii în revista Men's Health. Fără consultarea și aprobarea acestora, articolele nu ar avea credibilitate și nici succesul pe care îl are acum. Revista și-a precizat statutul de revistă de nișă pe care o promovează încă de la început: bărbatul între 20 și 45 de ani, cu studii superioare definitivate sau în curs de desfășurare: bărbatul care își clădește viața pe ceva solid: familie, prieteni, carieră – dar mai mult, care-și trăiesc viața cu optimism. Debutul revistei a avut loc în aprilie 2005. Încă de atunci a reușit performanțe pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Faptul că revista avea și o variantă internațională reprezenta o adevărată responsabilitate pentru ediția română, pentru că se simțea nevoia de a urma succesul pe care celelalte reviste îl impuneau. Evident, deciziile se iau în colaborare cu revista din SUA. Ceea ce face ca revista din România să fie perfect structurată și să răspundă unui public cu așteptări egale ca cele ale americanilor.
Din punct de vedere tehnic, revista Men's Health are formatul de 210 mm × 280 mm; numărul de pagini este de 130 + 4; print Offset; hârtie interior LWC 70g/m2; copertă DCL 150/m2. Tirajul revistei este de 20.000 de copii/ediție. De-a lungul acestor ani multe vedete și modele au ținut prima pagină a revistei (Barack Obama, Alex Găvan, Ryan Reynolds, David Beckham, Jamie Foxx etc). Din punct de vedere al datelor demografice revista se prezintă astfel:
Profilul cititorului: cititorii Men’s Health sunt persoane active și interesate să-și
îmbunătățească stilul de viată;
Audiență totală: 82.000 cititori/ediție;
Bărbați/Femei: 92% bărbați, 8% femei;
Vârstă medie: 28de ani;
Stare civilă: 36.7% căsătoriți – 55.0% singuri.
O altă clasificare a datelor demografice se referă la:
Sex; Men’s Health este o revistă cu adevărat masculină: are cel mai mare procent de cititori bărbați de pe piața românească.
Vârstă/educație; Men’s Health are o audiență compusă din cititori maturi în comparație cu concurența, cititorii Men’s Health fiind predispuși să răspundă pozitiv mesajelor publicitare. Datele care arată procentul de cititori care a terminat o facultate sau colegiu o dovedesc.
Mărimea orașului; Cititorii Men’s Health provin în general din orașe mari (audiența revistei trăiește în orașe cu mai mult de 200.000 de locuitori).
Statut social/venituri; Men’s Health este revista perfectă pentru clienții de publicitate care țintesc bărbați cu venituri mari și statut social înalt.
Duplicitatea audienței; audiența revistei Men's Health, nu citește concurența.
Revista și-a poziționat brandul într-un spațiu bine declarat. Este revista bărbaților cu profesii, activi și de succes care-și doresc mai mult control asupra fizicului, mentalului și vieții personale. Revista oferă acestei audiențe instrumentele necesare pentru a-și face viața mai bună. Men’s Health vorbește cu și despre toate aspectele vieții unui bărbat, dându-le cititorilor informații despre sănătate, fitness, modă, nutriție, relații, călătorii, gadget-uri și bani. Fiecare articol scris în Men’s Health este practică, pozitivă, personală, persuasivă și pasională.
Practică: "Noi facem lucrurile ușor de digerat și folositoare într-un mod ușor comprehensibil. Revista noastră contine 95% informații folositoare, practice și doar 5% umor".
Pozitivă: "Noi nu motivăm folosindu-ne de povești de groază, în schimb oferim metode pozitive prin care cititorii noștri vor putea face o schimbare în bine".
Personală: "Cititorii noștri sunt egalii noștri – nu le vorbim de sus și nu considerăm că suntem “fratele mai mare” pe care ei nu l-au avut niciodată".
Persuasivă: "Poveștile noastre ar trebui să convingă cititorii că ne-am făcut temele și prin urmare să-i motiveze să se comporte într-un mod pozitiv".
Pasională: "Pasiunea noastră este viața și această pasiune este contagioasă".
Conținutul revistei are o structură obișnuită. Fiecare ediție prezintă titlurile mari la aceleași pagini cu care cititorii au fost obișnuiți. Este un element de identificare.
Pentru cititorii noștri Men’s Health este etalonul relevanței. Pentru și despre bărbați, de la copertă la copertă fiecare număr prezintă cititorilor informații practice și antrenante, pe care le pot folosi zilnic, în fiecare aspect al vietii lor.
Sport și fitness: Pentru cititorii Men’s Health sportul și fitness-ul sunt părți esențiale ale existenței lor. În fiecare lună revista oferă informații și sfaturi care inspiră pentru acest stil de viață activ.
Alimentație și nutriție: Susținută de un grup de experți recunoscuți la nivel internațional nicio altă revistă nu va putea acoperi aceste subiecte în același mod profesionist pe care Men’s Health îl promovează număr de număr.
Modă: În fiecare lună cititorii se întorc la Men’s Health pentru sfaturi cu privire la hainele și vestimentația personală; de asemenea pentru a găsi informații relevante pe care le vor folosi pentru a-și spori încrederea în sine și modul în care se prezintă în societate.
Relații: Men’s Health primește mii de scrisori și e-mailuri de la bărbați cititori care caută consultanță și sfaturi legate de relațiile lor. Editorii revistei oferă bărbaților genul de informație venită din interior (bazată pe experiență) – informație în care pot avea încredere și care le va face relația cu sine și cu cei din jur mai puternică.
Cariere: Men’s Health ajută cititorii să-și depășească limitele in cariera lor. De la metode de combatere a stress-ului până la câștigarea respectului și încrederii superiorilor, cititorii noștri primesc sfaturi care îi ajută să-și sporească încrederea în sine și să meargă mai departe.
Gadget-uri: Bărbații nu pot trăi fără cele mai noi descoperiri ale tehnologiei. Men’s Health prezintă cele mai inovative produse pentru cititorii fideli ai revistei.
Secțiunile amintite sunt prezentate pe scurt, la începutul revistei, ca o prefață a așteptărilor cititorului. În funcție de cel interesează, va găsi mai departe capitole întregi cu materialele și articolele pe care le așteaptă. Din punct de vedere al calității interioare, revista Men's Health se situează în categoria quality, însă majoritatea competitorilor sunt îndreptați mai mult spre celebrități/high-life și pierd astfel calitatea editorială directă și instructivă cu care aceasta se mândrește.
Esquire – articolele sunt bazate pe modă, atingând în general un public mai bătrân. Prezintă povestiri ample în locul jurnalismului direct care este mult mai ușor de descifrat de cititori. Stilul Esquire este unul arogant și nu le vorbește cititorilor de la egal de egal.
GQ – O revistă cu caracter instructiv pentru tineri. Conținutul revistei se bazează în principal pe modă și celebrități. Articolul în GQ nu este instructiv, relevant din punct de vedere al cititorului care dorește consiliere, sau îndreptat spre utilitate.
Revistele de divertisment, sunt axate pe atragerea unui public tânăr, 16-25 de ani, aceste reviste altădată extrem de populare pierd în mod constant din reputație încă din deceniul trecut încoace (posibil din cauza faptului că imagini similare sunt disponibile pe internet acum). Aceste reviste nu se pretează clienților mari de publicitate.
Maxim – Emblematică pentru clișee americane. Circulația revistei Maxim este scăzută. Folosită pentru audiență, publicitatea în Maxim este cu siguranță benefică brandurilor care nu sunt deranjate de conținutul ofensator al revistei. În aprilie 2003 Wal-Mart, cel mai mare distribuitor de ziare și reviste din SUA, a sistat difuzarea revistei Maxim din cauza plângerilor repetate venite de la clienți.
FHM – O altă revistă axată pe imagini feminine semi-nud și umor juvenil. FHM nu mai este publicată în Statele Unite.
Playboy – Un brand global imens care și-a trăit momentul de glorie în anii “60. Playboy este în principal cunoscută pentru jurnalismul descriptiv extrem și pozele pornografice soft.
Men’s Health este singura opțiune pentru bărbații activi, influenți și dornici de performanță. Editorii acesteia au realizat că astfel de persoane nu au timpul si nici disponibilitatea de a citi o revistă dedicată doar modei, doar fitness-ului, tehnologiei sau aventurii; ei caută toate aceste lucruri într-un singur loc, și exact acest lucru este oferit de Men’s Health. La început, rolul revistei stătea sub semnul unei audiențe incerte, după care aceasta a ținut să publice drept răspuns faptul că Men's Health este dedicată tuturor bărbaților care doresc să își sporească controlul asupra vieții personale, care doresc să arate mai bine, să se simtă mai bine și să aibă mai mult succes.
La început revista prezenta pe copertă câte un bărbat semi-dezbrăcat. Rolul acestei decizii era acela de a îndruma cititorii să privească dincolo de imaginea prezentată: coperta Men’s Health arată mereu un corp bine lucrat, un look fabulos și o atitudine grozavă. Priviți-i expresia! Este încrezător, fericit și oferă inspirație. Modelele de pe coperta Men’s Health demonstrează prin expresia lor genul de emoție pe care o transmite bărbaților: pasiune, inspirație, motivație.
Astfel, revista este o ofertă mult mai relevantă și mai apropiată de spiritul adevărat al unui bărbat. Men’s Health estea una dintre puținele reviste dinn care bărbații pot învăța cum să-și îmbunătățească viața sexuală. Dacă bărbatul își dorește pictoriale nud va avea destule opțiuni. Dacă-și dorește să știe cum să devină un partener mai bun, are o singură opțiune: Men’s Health.
Editorialul în revista Men's Health
Răzvan Spiridon, redactorul șef și editorialistul revistei Men's Health, ediția română, este omul prin care revista grăiește.
Editorialistul revistei este vocea unui stil de viață. Forma de construcție a editorialului se rezumă la două coloane întinse pe 1/3 sferturi de pagină. Întotdeauna începe cu literă mare, vizibilă. Titlul este scris cu majuscule, pentru a atrage atenția și de a face cititorul conștient de "ideea principală" pe care revista o emană lunar prin fiecare editorial.
Ca și modalitate de abordare a subiectului, editorialistul cată să fie imparțial, subtil, neafișând o prezență vizibilă, prezentând ideile, sfaturile și subiectele propuse de revistă, într-o manieră în care respectul se îmbină cu prietenia. Este foarte important de menționat, rolul editorialului în revista Men's Health. El este, practic, oglinda unei rațiuni împărtășite. Dacă vrei să cunoști pe cel cu care ai de a face, citeste-i "opinia", "cv-ul". Se va înțelege și de ce au fost alese subiecte de primă pagină, de ce s-a optat pentru un anumit tip de model pe copertă, etc. Stilistic vorbind, editorialul este plin de calități din care nu se observată dificultăți de scriere, înțelegere sau interpretare a ideilor. Ceea ce face construcția, un plan reușit. Identitatea editorialistului, însoțește întotdeauna editorialul. Este o identitate ce inspiră prietenie, respect, încredere și seriozitate. Stilul pe care editorialistul îl adoptă în poziția fotografierii reprezintă un punct de identificare cu cititorul, atât ca stil, comportament, gândire, perspectivă. Toate sub aspecte intuitive.
Din punct de vedere al discursului mediatic, revista Men's Health prezintă un adevărat profesionalism în a transmite mesajul. Întotdeauna se găsesc modalități de apropiere, de identificare, de câștigare a încredereii, de a tenta, de a te atrage, de a convinge. Chiar dacă, uneori o face prin amprenta directă a editorialistului. Faptul că în fiecare lună, editorialul tratează subiecte de actualitate, conferă revistei apartenența la realitate. Felul în care mesajul este exprimat câștigă cititorilor simpatia. Din toate subiectele cu care bărbatul MH a fost abordat; de la sănătate la eroism, de la redecorarea zonei de relaxare la spiritului liber etc, este inevitabil ca acesta să nu se fi înzestrat cu o cultură aparte. De mullte ori, apariția de pe copertă a vreunui model, în editorial, convinge cu tărie preferința asupra unui subiect anume și astfel, întărește discursul.
Așadar, editorialul în Men's Health reprezintă elementul esențial de identificare a revistei cu cititorul.
Internetul- mijloc de comunicare al revistei Men’s Health
Existența internetului ca metodă de comunicare a reușit să convingă până și mass media de impactul pe care acesta ar putea să îl aibă asupra informației de oricare natură. Ba mai mult, concurența acerbă pe care toate suporturile o dau astăzi, în a-și dedubla existența pe acest nou suport, a determinat revista Men’s Health să adopte o altfel de atitudine. Se cunoaște faptul că femeile sunt cele care cumpără mai des reviste pe care le răsfoiesc mai apoi la serviciu, în pauza de masă, în mijloacele de transport în comun, acasă, în sălile de așteptare etc. În contrar, bărbații, cei care citesc mai puțin decât femeile, folosesc gadget-urile și internetul spre a se informa. În această idee, s-a născut dorința revistei pentru bărbați, Men’s Health de a exista nu doar pe hârtie, cât și online. Internetul îi oferă publicației online Men’s Health, posibilitatea de a se exprima altfel și de a se face înțeles unui public căruia îi place mai mult să petreacă ore întregi în fața unui calculator, decât să meargă și să își cumpere personal revista pe care, mai apoi, va trebui să o citească, pagină cu pagină.
Site-ul publicației online oferă aceeași doză de informații importante și folositoare întregului arsenal de cititori. Men’s Health știe că pentru a exista pe piață, este nevoie să țină pasul cu ceea ce vremurile aduc. Și dacă astăzi, trăim într-o eră a vitezei și a tehnologiei rapide, atunci, Men’s Health și-a asumat riscul de a fi confuz pe alocuri și a folosit internetul pentru a fi mai aproape de cititorii săi. În centrul internetului stă astăzi, o comunicare mai solidă. Această afirmație susține idea unei nevoi concentrate de a înțelege unul dintre avantajele de bază ale folosirii internetului pentru publicație, acela fiind curajul de a scrie și a spune lucrurilor pe nume, fără să te temi de reacții directe. Internetul a slabit considerabil relațiile de comunicare între persoane, din cauza barajului care intervine în comunicarea face to face. Înțelegând acest dezavantaj, Men’s Health nu doar că a tratat cu încredere soluția pe care au propus-o în rezolvarea acestei dileme, dar a și reușit să convingă un număr mai mare de public să comunice și să intrevină, ori de câte ori simte nevoia, datorită sistemului care permite un forum în cadrul publicației online. Un forum unde părerile și întrebările cititorilor (sau mai bine spus, utilizatorilor) contează. În mare măsură, acesta reprezintă și feedback-ul pe care publicația îl primește.
Latura psihologică a a folosirii internetului este factorul care reușește să capteze rezultatele dorite în ceea ce privesc modificările de comportament la nivelul diferitelor categorii de cititori (trebuie menționat că site-ul publicației Men’s Health nu este vizitat doar de către bărbați). De asemenea, folosirea internetului, trebuie să asigure și menținerea fidelității cititorilor care până acum erau obișnuiți doar cu suportul tehnic, tipărit. Datorită demersului pe care acest fapt îl are asupra continuității publicației, există și anumite criterii pe care comunicarea prin internet trebuie să le respecte. Acestea sunt: decența, loialitatea și veridicitatea.
Internetul s-a dovedit a fi cheia care i-a asigurat publicației Men’s Health, un altfel de succes. Postarea a acelorași articole și o doză de informații suplimentare, care nu se regăsesc în publicația lunară tipărită, au reușit să atragă un număr și mai mare de consumatori (tinerii care, de regulă navighează mult pe internet, au descoperit în revista Men’s Health, un prieten ce trebuie luat cu tine, oriunde). De asemenea, publicitatea revistei, se vinde mai repede pe internet. Publicația își cultivă mesajele pe internet și se bucură de avantajele noului suport: își fac publicitate, pot urmări numărul de accesări al unui articol, pot măsura audiența oricărei postări, au ocazia de a intra într-un anume dialog cu consumatorii și, implicit, de a primi sugestii interesante și constructive. Dezavantajele sunt greu de estimat încă. Am putea spune totuși că ele există.
Trăim o lume care se schimbă tot mai des și care devine din ce în ce mai nebună. Afirmația dacă nu îi poți înfrunta, alătură-te lor, este valabilă în toate cazurile. „Grație noilor tehnologii, trăim tot mai mult în virtual, într-o dimensiune în care totul pare să fie posibil, în care creăm ființe umane prin tehnologii și tehnici referitoare la clonare, în timp ce bogății fabuloase se deplasează în ciberspațiul geoinflației, întreținând o sumă de iluzii cărora le conferim statut de realitate. Nu mai există contract social, lege sau cod moral care să fie respectat. Nu mai există control, nu mai există sancțiuni care să stăvilească avalanșa acestor desfășurări, pe care tânăra generație le intuiește foarte bine și la care încearcă să se adapteze, simțindu-se tot mai încorsetată de modelele noastre mentale și de sistemele noastre educaționale, pe care tinerii le vor spulbera atunci când vor avea ocazia și vor înțelege că ei sunt exponenții schimbării. Avem nevoie de surse noi de autoritate și pentru aceasta trebuie, în primul rând, să încercăm să înțelegem ce se întâmplă cu noi”. A coexista cu internetul înseamnă a pierde pe bună dreptate, pentru publicația scrisă Men’s Health. Astfel, cea mai amiabilă soluție a fost să se alăture lui. Iar astăzi, zeci de publicații pot fi găsite și online.
Folosirea internetului ca mijloc nou de comunicare pentru o publicație care s-a consacrat prin tipărirea articolelor, a avut în vedere următoarele mize:
Miza informativă. Prima miză căreia încearcă să-i răspundă comunicarea publicației online Men’s Health, este miza informativă: orice comunicare conține și vehiculează informații. Comunicarea este cu siguranță, în parte, transmitere de informație. Aceasta este prima sa modalitate de existență. Însă, comunicarea Men’s Health nu poate fi doar o modalitate de informare. Ea este un proces mult mai complex decât un simplu schimb de informații. Ea trebuie să fie o relație.
Miza de poziționare. Dacă privim ce se întâmplă într-o comunicare, remarcăm că prin această activitate se asumă întâi de toate o identitate, pentru că faptul de a comunica are mereu ca finalitate generală, conștientă sau inconștientă, exprimarea acestei identități. Comunicând, pe internet, Men’s Health își afirmă ființa și deci se poziționează în raport cu celălalt. Într-adevăr, în orice situație de comunicare prin internet, fiecare actor interpretează un rol menit să-i asigure în final controlul situației, astfel spus capacitatea de a se face recunoscut în rolul său. Comunicarea online a publicației Men’s Health este atunci percepută ca proces complex în care informația și mesajul sunt mai puțin importante decât chestiunea centrală, care e aceea de a ști cui vorbești, cu cine instaurezi relația de comunicare. Așadar site-ul Men’s Health comunică nu numai pentru a se poziționa și a fi confirmat în această poziție; modalitatea aceasta de intervenție comunicativă fiind legată de existența socială. Men’s Health a dovedit că nu poți exista fără a fi definit în raport cu ceilalți, într-o lume interumană; comunicarea prin internet este așadar, unul dintre instrumentele acestei poziționări existențiale, iar situațiile limită reprezentate de toate întâlnirile cu necunoscuți subliniază importanța poziționării interlocutorilor într-o interacțiune. Problema identității este una generală, globală și permanentă.
Miza de mobilizare. Actul de comunicare este întotdeauna și o tentativă “de
influențare” a celuilalt. Într-adevăr, doar propunându-i cititorului online, o idee (despre ce gândește, ce vrea să facă…), Men’s Health lansează în lume o informație în raport cu care el va trebui atunci neapărat să se poziționeze (orice identitate afișată are repercusiuni asupra celuilalt). “În măsura în care orice schimb comunicațional este purtător de mize și în măsura în care el reprezintă construirea în comun a unei realități, acest schimb este tentativă de alienare a unuia de către celălalt și/sau viceversa, adică tentativă de a impune o lume posibilă care să-i asigure unuia sau celuilalt controlul asupra mizelor”. Actul de comunicare prin internet pare așadar în primul rând destinat să producă efecte. El urmărește să-l determine pe utilizatorul site-ului să creadă, să gândească și să acționeze. Într-adevăr, așa-numita charismă pe care autorii articolelor Men’s Health, pubicația online o are în ceea ce postează pe web site-ul acesteia se referă în ultimă instanță la un mister ireductibil ce ține de harul magnetic de fascinare și de convingere aparținând unor persoane ce reprezintă pentru admiratorii lor o sinteză prestigioasă a valorilor de bază.
Miza relațională Unul dintre fenomenele primordiale ce au loc în timpul întâlnirii dintre cei doi actori (editorialistul publicației și vizitator) este fenomenul de simpatie-antipatie. Acest fenomen ce ține de procesul de seducție apare cu mai multă forță, atunci când se reglează problemele de poziționare. Un asemenea fenomen este pus în evidență prin faptul de a îl pune pe celălalt la distanță, scutindu-l de a se prezenta. De altfel, adesea prezentarea se face sub forma unui pseudonim. Utilizatorul se poate folosi de un pseudonim pentru a se putea prezenta. Astfel, utilizatorul site-ului este acolo, dar nimeni nu-i cunoaște identitatea, și astfel acesta se poate simți eliberat de o anumită temere de judecată. Fenomenele de influență se îndreaptă atunci direct către un joc de seducție. Într-adevăr, fiindcă trebuie să-l “agăți” pe celălalt, conversațiile manipulează toate posibilitățile de seducție (jocuri de limbaj care cer mult talent și îndemânare). Astfel, comunicarea online apare ca fiind fundamentul existențial al relației Men’s Health și utilizator.
Miza normativă. Mes Health nu poate comunica online fără a se afla într-un sistem minim de reguli împărtășite. Regulile ce precizează condițiile schimbului preexistă și sunt construite reciproc în timpul schimbului. Orice comunicare care plaecă de la publicația online îi propune celuilalt o definiție a lumii, și, implicit, un ansamblu de norme ce vor susține interacțiunile viitoare. Comunicarea online devine, așadar, un fenomen global deoarece comunicarea este țesută dintr-un ansamblu complex de mize. Orice comunicare încearcă să influențeze, în grade diverse, informația semenilor noștri, poziționarea individuală, mobilizarea celuilalt, calificarea relației cu acest celălalt, precum și să specifice normele de referință ale situației de schimb. “Stilul propriu” de comunicare al publicației online Men’s Health va fi deci, modul său personal de a utiliza și de a combina limbajul; subiectivitatea lui, stimulată de situația în care se găsește, va participa la definirea mizelor comunicării sale. Pentru Men’s Health, site-ul nu înseamnă numai actualitate. Înseamnă deopotrivă un nou canal de vânzare și cel mai rapid instrument de construire și fixarea relațiilor de încredere și actualitate cu vizitatorii săi. Ca orice altă publicație care se respectă, publicația Men’a Health a acordat importanța cuvenită acestei lumi virtuale în care orice este posibil. Imediat după lansarea acestui site, o dată cu notorietatea numelui revistei, numărul de vizitatori a crescut substanțial, așteptările cititorilor de asemenea, articolele s-au diversificat etc.
Impactul folosirii internetului asupra publicației Men’s Health
www.menshealth.ro este site-ul publicației online Men’s Heatlh. Pagina home prezintă pe fundal reclama unui deodorant destinat atât femeilor cât și bărbaților (insinuîndu-se faptul că site-ul nu este vizitat doar de o prezență masculină, ci și feminină). Bara de sus, prezentată într-un chenar negru (culoarea care atrage atenția instantaneu) postează un mesaj care apare și dispare (procedeu care atrage atenția) anunțând marele eveniment Greenfest cu toate informațiile necesare despre acesta. Faptul că și publicația Men’s Health se alătură acestui eveniment estival denotă actualitatea și interesul pentru evenimentele sociale care se pregătesc atât de intens în România. Desigur, sunt prezentate numele revistei, pagina publicației tipărite, pe care vizitatorii site-ului o pot cumpăra de la chioșc și răsfoi, tradițional, și desigur, sistemul de identificare pentru utilizatorii fideli ai site-ului Men’s Health (numele utilizatorului și parola pentru autentificare). Pagina principală este compusă din șapte capitole, cu care utilizatorii se pot desfruta: fitness, sex/relații, sănătate, nutriție, lifestyle, Dă burta jos!, Concursuri.
Secțiunea fitness, informează utilizatorii site-ului despre subiecte de sport care mențin bărbatul în formă, precum: Bătălia finală cu grăsimea, Ridică și slăbește, Provocarea tracțiunilor, etc. Secțiunea Fitness se întinde pe mai multe pagini, astfel încât, pentru bărbați, subiectul devine inepuizabil. Secțiunea următoare, perzentată în bara de sus a paginii home a publicației, sex/relații, ajută bărbatul să fie în pas cu așteptările pe care femeia de lângă el le are. Întinderea pe mai multe pagini a subiectelor gen manual de sex la purtător, fitness sexual ultra eficient, ritualuri domestice, compromisurile în cuplu, cele 12 etape ale seducției, atrag utilizatorul internetului spre o lume a seducției care îl excită mintal și care îl țin fără suflu în a citi și mai mult. Secțiunea Sănătate, dorește ca vizitatorii site-ului să se mențină sănătoși, într-o lume în care nimeni nu prea are timp de sport sau controale medicale. Pagina secțiunii Sănătate vine în întâmpinarea bărbatului cititor de Men’s Health online, cu sfaturi și îndrumări privind felul de a te menține într-un stil sănătos. Secțiunea nutriție pare a deschide o pagină cu adevărat interesantă spre deliciul bărbaților care nu prea își găsesc timp să mănânce sănătos, aruncând de regulă, ochii asupra mâncării fast food. Articole precum, Rămâi suplu, 8 stimulente pentru imunizare, Dă jos și Cele mai încăpățânate kilograme, par a fi subiecte care știu despre ce vorbesc și cui i se adresează. Imaginile spectaculos de colorate ale fructelor și legumelor captează cu atât mai mult atenția asupra articolelor. În secțiunea Lifestyle, publicația online indică utilizatorilor tendințele cu care aceștia ar trebui să se asocieze. Scapă de imperfecțiuni, vorbește utilizatorilor despre realitatea cu care bărbații se confruntă (nopțile pierdute, fast food-ul și certurile cu șeful) și propune remedii. Soluții pentru un păr perfect, promite că nu mai promiți sunt alte subiecte prezentate cu stil, celor care găsesc în internet un prieten mai bun decât foaia de hârtie.
Dă burta jos, este provocarea cu care revista Men’s Health reușește să câștige cititori fideli dar și parteneri într-un test care, până acum, a dat numai roade. Publicația Men’s Health își provoacă cititorii la un test de slăbit care își are istoria întinsă pe mai mulți ani. 8 bărbați vor fi aleși în urma unei preselecții și vor fi integrați în programul Dă burta jos, prezentat în revista Men’s Health. Aceștia vor beneficia de abonamente gratuite lunare la o sală de Fitnes, renumită li echipamente sportive compuse din costum sport, tricou, șorț, șosete, pantofi sport și geantă sport. Ultima secțiune, secțiunea Concursuri, informează utilizatorii site-ului de posibilitățile pe care le au pentru a câștiga produse sau excursii, servicii.
Revenind la pagina home a site-ului observăm un portal de căutare în care cititorii pot scrie cuvinte cheie, în încercarea de a găsi mai rapid articolele care îi interesează îndeosebi. O imagine centrală, aduce prin rotație, principalele articole prezente în secțiunile de mai sus. 19,568 de persoane apreciază Men’s Health. Dacă Facebook este la modă în a păstra relațiile cu cei cu care vii în contact, atunci și Men’s Health se înscrie în lista celor care există. Un film de câteva minute despre antrenamentele care au loc în sala Dă burta jos, este prezentat în partea dreaptă lateral. Acest lucru nu ar fi fost deloc posibil pentru publicația Men’s Health, tipărită. De asemenea, accesarea unui număr atât de mare de articole, într-un timp atât de scurt, este numai meritul utilizării internetului ca mijloc de comunicare pentru publicație.
Top articole populare și top articole comentate denotă fidelitatea cu care cititorii online, tratează articolele prezente pe pagina site-ului Men’s Health. Secțiunile Exclusiv, Interviu și Sfat, vin cu informații care au în prim plan, vedete care au reușit pornind de jos și care doresc acum, să dea o mână de ajutor celor care doresc să îi urmeze.
Absolut remarcabil în analiza noastră, în ceea ce privește impactul pe care internetul îl are asupra publicațiilor românești, cu precădere Men’s Health, este faptul că pagina de internet a revistei online îți dă posibilitatea de a aceesa în câteva secunde, publicațiile online Men’s Health, din alte zone, intrenaționale, precum: Australia, Brazilia, China, Croația, Franța, Germania, Grecia, India, Italia, Korea, Malaysia, Olanda, Philippine, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Slovenia, Africa de Sud, Spania, Turcia, UK, Ucraina.
Dacă până acum, ipoteza acestei lucrări ne-a urmărit în fiecare frază, este timpul să dăm curs celor observate până acum: Folosirea internetului ca suport electronic de transmitere a informațiilor este incredibil de accesibil celor care iubesc viteza și doresc să citească pe fugă, puțin câte puțin, în timpul lor liber; este mult mai sigur că poți deschide o pagină web în care poți citi revista preferată, fără ca nimeni să nu prindă ceea ce faci, decât atunci, cât îți aduci revista fizică, pe care o întinzi pe birou; accesarea cuvintelor pe care nu le înțelegi sau despre care doar vrei să știi mai multe, este un avantaj pe care numai prezența internetului ți le poate aduce; imaginile de o claritate și luminozitate plăcută, însoțesc articolele, scrise cu un fond mai mare decât cel pe care îl regăsim în publicațiile tipărite; titurile care provin din jocuri de cuvinte și pe care un cititor al publicației tradiționale, poate nu l-ar înțelege, devin elemente care stârnesc nu doar curiozitatea utilizatorilor ci și zâmbete; lipsa numerotării paginilor cu apariția click-urilor de câteva secunde fac citirea articolelor o distracție reușită; posibilitatea sistemelor de design în care imaginile apar sau dispar, a cuvintelor care se îngroașă și se subțiază, reclamele care apar și dispar, sau doar se plimbă de colo colo, antrenează utilizatorul într-o lume virtuală, în care nimic nu stă pe loc, creându-i impresia de agitație, continuitate, realitate.
Dezavantaje? Dacă tot s-a vorbit despre evoluție, raportându-ne la aceasta, declarăm că nu sunt! Trăim era internetului chiar și atunci când legă, relații, când le întreținem, când lucrăm, când vrem să fim singuri sau în preajma altora. Alegem internetul oriunde, oricât! A fost necesar pentru toate canalele mass media să se treacă pe suport electronic, dacă și-au dorit să nu rămână în urmă. Când există un public atât de mare care utilizează internetul, net superior celui care merge și cumpără ziare de la chioșc, alegerea de a avea un site pentru cel mai bun post de radio, cel mai scandalos ziar, cel mai eficient post de televiziune, este cheia succesului. Tot mai multe canale media se reinventează și aleg internetul. Dacă la început folosirea internetului reprezenta o a doua opțiune, un supliment al jurnalismului tradițional, astăzi, tot mai multe produse media și-au mutat interesul spre internet, în care investește pe măsură. Presa tipărită este peste tot într-o criză fără ieșire. Revista Men’s Health are un succes mai mare pe internet decât publicând fizic, obsedia de a imprima tipografic dispărând încet, astfel încăt revista va deveni obiect de muzeu, stocată în colecții pline de praf, abandonată în depozite și subsoluri. Poate doar reputația și succesul pe care revista cu același nume, o are pe plan internațional, ar putea să mai îndemne la curaj, editorii români, să publice revista pe hârtie, în paralel cu întreținerea site-ului Men’s Health.
Cu toate că plăcerea și intimitatea răsfoirii revistei nu pot fi înlocuite, trebuie să recunoaștem că tirajele au scăzut foarte mult, în termen foarte scurt. În locul acestora, jurnalismul online devine mai interesant pe zi ce trece, detronând fabulos, celelalte canale media. Forumurile în care poți discuta cu persoane care au aceeași pasiune ca și tine, dar fără ca tu să îi cunoști, reprezintă un avantaj direct pe care internetul l-a pus la dispoziție cititorilor online. Și acesta este doar începutul. Nu știm care va fi următorul canal media care va prelue toate produsele jurnalismului, dar cu siguranță ne așteptăm la o tehnologie mult mai spectaculoasă care să vină în întâmpinarea așteptărilor cititorilor, ascultătorilor, telespectatorilor, cu avantaje de care nu ne vom putea dezlipi. Până atunci, publicația online Men’s Health, continuă să mențină relațiile de fidelitate cu cititorii vechi, să câștige partea de cititori care cumpărau revista dar din cauza crizei economice, nu și-o mai permit, oferindu-le acum posibilitatea de a nu renunța la lectură și de a capta atenția celor care până acum nu obișnuiau să citească Men’s Health, dar care zilnic se întrebau în legătură cu subiecte de care se loveau des.
Publicitatea în schimb, prezentă într-o proporție mai mare pe pagina de internet a publicației, decât în revista propriu-zisă, se vinde cu o viteză covârșitoare; acest aspect fiind numai un avantaj celor care întrețin site-ul. Trebuie menționat că Men’s Health a existat inițial pe hârtie și apoi, electronic, fapt care denotă interesul stârnit de evoluția tehnologică aupra jurnalismului. Evoluând galopant, articolele site-ului www.menshealth.ro atrag și mai mult prin curaj, tendințe și poziția liniară pe care stilul revistei a cosacrat-o încă de la început. A te distra și a învăța în același timp, folosind pagina oficială a publicației Men’s Health, nu s-ar fi putut realiza dacă revista ar fi fost citită de pe suport tipografic. Ipoteza formulată în introducere "impactul internetului asupra jurnalismului este unul benefic și nu contrar!" este confirmată de analiza anterioară și concluziile ce urmează: vrem sau nu să credem, puterea trece prin economie, finanțe, dar și prin mediile de comunicare, atâta timp cât totul se învârte în jurul informațiilor. Secolul în care trăim aduce cu sine noi și noi metode de comunicare. Am putea spune că este un secol care se mișcă cu viteza comunicării. La început, presa arăta săracăcios în comparație cu mijloacele și instrumentele de care dispune azi jurnalismul, dar pentru aceea perioadă, fiecare apariție a canalelor media (presa scrisă, radio, televiziunea, cinematograful) reprezenta o adevărată minune tehnologică. Cum anii trec și aduc cu ei noutăți folositoare, am trăit impactul evoluției tehnologice asupra jurnaismului precum un război al ideilor, al liberei exprimării. Internetul reprezintă etapa la care am poposit astăzi, dar nu și ultima, în evoluția tehnologică a comunicării. Probabil, la următoarea invenție, și revista Men’s Health va adera, dar până atunci, aceasta se bucură de succesul inimaginabil pe care l-a dobândit cu doar câteva click-uri distanță de succes.
Concluzie
Internetul reprezintă în prezent, o frenezie mondială.
Folosirea acestuia ca mijloc de comunicare și informare, în jurnalism, atrofiază orice gând că s-ar putea inventa ceva care să îl poată depăși. Făcând o retrospectivă a jurnalismului românesc, observăm o evoluție a acestuia, datorată, în principiu, evoluției tehnologice. Site-ul de web este într-adevăr, cel mai bun canal jurnalistic în acest moment, fascinând și dărâmând concepte ale comunicării media.
Lucrarea de față, a parcurs treptat istoria unei epoci care ne-a marcat nu doar istoria, ci felul de a gândi, a trăi, a lua decizii. Dacă la început a fost ziarul cu informațiile timide pentru un public larg de cititori, radioul care a stârnit controverse cu propagandele difuzate on air, TV-ul care a adus explozia unei așteptări nerostite, lumea în care trăim, se desfată din belșug cu noi tehnologii care fac din oameni, indivizi cizelați și pregătiți pentru ceea ce îi așteaptă. Am putea spune, așadar, că intr-un final, comunicarea face diferența între lumea de atunci și lumea de azi. Internetul, ultima invenție fără de care astăzi nu mai putem trăi, a ajuns să facă parte din viețile tuturor categoriilor de vârstă, categorii sociale, categorii de tot felul. Azi, internetul deține puterea. Cine ar fi crezut că jurnalismul va avea vreodată un astfel de aliat? Revista Men’s Health s-a transformat într-o publicație online abandonând nu în totalitate, mijlocul tradițional de apariție, alegând să evolueze odată cu noile tehnologii, odată cu noile tendințe ale jurnalismului. Formatul publicației online Men’s Health a adus articole mai sclipitoare, care atrag privirea, trezesc emoții și dorințe puternice, impun un stil de viață cu care ne identificăm tot mai des și pe care începem să îl îndrăgim și mai mult, ne fac să ne simțim liberi, raționali, independenți și cosmopolitani. Aspecte care lipseau, parcă din revista fizică. Însă ceea ce se vede pe pagina de internet nu este decât produsul final. Creația. În spate stau competențele profesioniștilor din domeniu, iar aceste competențe vin nu numai dintr-o vastă experiență, ci și din ceea ce au învățat de la concurență. Iar concurența în domeniul jurnalismului online, devine din ce în ce mai neîncăpătoare și acerbă.
În lucrarea Impactul evoluției tehnologice asupra jurnalismului am demonstrat că noile tehnologii au invadat nu doar științele exacte, ci și comunicarea. Mai mult, internetul a devenit astăzi, indispensabil jurnalismului.
Noțiunea de jurnalism online nu mai este o noutate, ci un proces de care toți abuzează. În lupta pentru câștigarea unui public cât mai mare, concurența devine și mai nebună, iar publicul este cel care are de unde alege. Astfel, am putea spune că lupta nu se mai dă între canalele media ci că, toate luptele se dau pe internet dar cu mijloace care mai de care. Impactul internetului asupra jurnalismului este colosal iar efectele se văd deja.
Bibliografie
Abraham, Moles, Sociodinamica culturii, București, Editura Științifică, 1976
Andrei, Păunescu, Jurnalism tematic, Editura Fundației România Mare, București, 2007
Carmen, Ionescu, Agențiile de presă din România, 1889-1999
Charles R., Wright, Public Opinion Quartely, vol.24, Princetown, Princetown University, 1969
Constantin, Bălan, Istoria românilor, vol, V, Editura Enciclopedică, București, 2003
Constantin, Teleșpan, Informația – factor de creștere economică, în Studii de economie teoretică și aplicată nr 31, supliment al ziarului Economistul nr 681/18 octombrie 1995
Cotoară, Daniela, Modele ale comunicării
Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19
Departamentul de marketing al Trustului Burda Media în colaborare cu SNA FOCUS, Studiul Național de Audiență.
Dicționarul Explicativ Român, Editura Academiei, București, 1975
Dobrescu, Emilia, Sociologia comunicării, Ed. Victor, București, 1998
Eugen, Samoilă, Ziaristica. Istoric. Definiții. Presa modernă. Articolul de ziar. Regulile redactării. Antalogie. Noțiuni elementare de gazetărie, București, 1928
Francis, Balle, Medias et Société, cinquième édition augmenté et mise á jour, Paris, Montchrestien, 1990
Georgeta, Răduică, Nicolin, Răduică, Dicționarul presei românești (1731-1918)
Gheorghe, Tanasă, Ștefan, GH. Arsene, Crestomația pentru studiul istoriei moderne și contemporane a românilor în învățământul preuniversitar, Editura Spiru Haret, Iași, 1996
Gregory, Bateson, Jurgen, Ruesch, Communication et société, Seuil, Paris, 1988
Herbert, A. Simon, The New Science of Management Decision, Prentice Hall, New Jersey, 1977
Ioan, Scurtu, Ion, Bulei, Democrația la români, 1866 – 1938
Ion, Biberi, Arta de a scrie și de a vorbi în public, București, Editura Enciclopedică Română, 1972
J. L. Aranguren, Sociologie de l'information, L'Univers de connaissances, Paris, Hachette, 1967
J. Padioleau, Sociologie de l’information, Paris, Larousse, 1973
J. R., Dominick, The Dynamics of Mass Communication, A. W. Publ., 1983
Jean, Claude, Bertrand, Les fonctions des medias, Medias, Paris
Jean, Claude, Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001
Jean, Cazneuve, La société de l’ubicuité, Editura Denoel-Gonthier, Paris, 1972
Jose, Ortega y Gasset, La revolte des masses, Paris, Stock, 1961
Neagu, Udroiu, Eu comunic, tu comunici, el comunică, Editura Politică, București, 1983
Neagu, Udroiu, Gutenberg sau Marconi?, București, Editura Albatros, 1981
Mahélé, Ilombi, L’information bloquée, Cabay Libraire – Editeur, Louvain la Neuve, 1984
Marian, Petcu, O istorie ilustrată a publicității românești
Melvin L. De Fleur, Sandra, Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iași, 1999
Mihai, Coman, Introducere în sistemul mass media, București, Editura Carro, 1996
Mihai, Dinu, Comunicarea, Editura Științifică, București, 1997
R. Ghiglione, L’homme communiquant, Armand Colin, 1986
Sultanu, Craia, Dicționar de Comunicare, Mass-media și Știința Informării, Editura Meronia, București, 2008
T. Teotoi, V. Vătășianu, Cultura în secolele XIV-XVI, în volumul Istoria Rmânilor vol IV., Editura Enciclopedică, București, 2001
Tiberiu, Brăilean, Globalizarea, 2004
Wilbur, Schram, Process and Effects of Mass Communication, 1995
www.menshealth.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Evolutiei Tehnologice Asupra Jurnalismului 2 (ID: 121495)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.