Impactul Evaziunii și a Fraudei Fondurilor Europene Asupra Securității Economice
UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
Secția Studii de Securitate
Impactul evaziunii și a fraudei fondurilor europene asupra securității economice
=situația României=
Coordonator științific,
Dr. Raul DĂNCUȚĂ Student,
Simina-Monica CENTEA
Cluj-Napoca
2016
Declarație
Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul “Impactul evaziunii și a fraudei fondurilor europene asupra securității economice: situația României” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele online, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.
Cluj-Napoca, data
Absolvent Monica-Simina Centea
_________________________ Profesor coordonator,
Dr. Raul Dăncuță
Cuprins
INTRODUCERE
Problema corupției din România, în special în ceea ce privește utilizarea fondurilor europene este un subiect intens dezbătut atât în țară, cât și în interiorul Uniunii Europene, România fiind percepută pentru faptul că nu utilizează fondurile europene corect. Astfel, au fost impuse măsuri restrictive in partea UE, fapt care a adâncit clivajul economic dintre România și celelate state europene. În ciuda faptului că România este membră a Uniunii din 2007, evoluția acesteia din punct de vedere politic,economic și social este nesatisfăcătoare în comparație cu posibilitățile. În acest sens, am considerat că este necesar să analizăm acest domeniu pentru a putea înțelege piedicile apărute în calea dezvoltării țării noastre. Interesul apare în condițiile în care oportunități există, iar statele vecine care s-au aflat în situația României în perioada postbelică și care sunt de asemenea membre ale Uniunii Europene au reușit să se dezvolte .
Momentul 2007 a reprezentat pentru România șansa de a reveni pe scena europeană și internațională a statelor democratice, după o perioadă de peste 40 de ani de comunism și peste 15 de tranziție. Astfel, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2007, România a beneficiat de drepturile pe care fiecare stat membru UE le are atât în plan politic și social, dar mai ales în plan economic. Este important a se menționa că aderarea a fost precedată de un proces de pre-aderare început în 1995, prin așa numitul „Spirit de la Snagov”, perioadă în care România a trebuit să facă reforme și să își adapteze legislația la cea europeană, întreg procesul fiind sprijinit de către Uniunea Europeană atât la nivel politic, dar mai ales financiar prin acordarea de fonduri către România. Rolul acestor acțiuni a fost acela de a ajuta țara să atingă un nivel de dezvoltare relativ similar cu statele deja membre, prin dezvoltarea domeniilor critice, fondurile fiind acordate și după momentul aderării. Cu toate acestea, însă, România nu a știut să gestioneze în mod eficient sursele de venit de care a dispus, un rol important jucându-l incapacitatea administrativă și corupția, ceea ce a încetinit nivelul de dezvoltare al țării noastre pe de-o parte, și a atras sancțiuni din partea instituților europene pe de altă parte.
Lucrarea urmărește să analizeze felul în care România a reușit să beneficieze de fondurile europene și maniera în care le-a utilizat, dar mai ales să prezinte cum fraudarea acestora a dus la decredibilizarea țării și la creșterea nivelului corupției. Astfel, pe parcusul lucrării se va încerca să se răspundă la următoarea întrebare: ”Cum se poate ca după atâția ani de la aderare, România să fie încă un stat care încearcă să fraudeze fondurile europene, în ciuda regulamentelor existente și a măsurilor impuse contra ei, în timp ce Polonia a reușit să atragă fondurile europene aproape în totalitate și să se dezvolte într-un ritm galopant?”
În acest sens, subiectul a fost abordat pe parcursul trei capitole. Totuși, pentru o mai bună înțelegere a domeniului fondurilor europene, am considerat oportună crearea unei secțiuni la începutul lucrării, care să detalieze acest domeniu, precum și să clarifice bazele legale în care acestea se încadrează și funcționează.
Primul capitol face referire la etapele pe care România le-a parcurs în perioada pre-aderare, atât în ceea ce privește armonizarea legislației naționale cu cea europeană, dar și în condițiile acordării unor fondurilor care aveau ca scop accelerarea dezvoltării statului și trecerea de la perioada de tranziție la cea de democrație.
Cel de-al doilea capitol pune accentul în prima parte pe drepturile și obligațiile pe care România le are în calitate de stat membru al UE , iar în cea de-a doua parte pe rata de absorbție a fondurilor europene, maniera lor de utilizare și justificarea acestora atât în cazul țării noastre, cât și în cazul celorlalte state membre ale Uniunii care au făcut la rândul lor parte din fostul bloc comunist. Am considerat oportună această paralelă, întrucât există voci care susțin că actualul comportament economic al României și corupția din domeniul fondurilor europene sunt influențate de apartenența țării la fostul regim. Care este atunci explicația pentru statele care de asemenea au fost parte din blocul comunist, dar care nu au aceeași atitudine pe care o prezintă România?
Pe parcursul celui de-al treilea capitol, care reprezintă studiul de caz al lucrării, se va urmări modalitatea prin care România a încercat să fraudeze fondurile europene, dar și felul în care Uniunea Europenă a reacționat la acest fapt; cu alte cuvinte care au fost măsurile luate în privința României. De asemenea, se va realiza o comparație între Polonia și România, întrucât deși ambele state au făcut parte din blocul estic, comunist, acestea s-au comportat complet diferit ca membre ale Uniunii Europene. În timp ce Polonia a atras aproape în totalitate fonduri europene și s-a dezvoltat într-un ritm accelerat ajungând din urmă statele Vestice, România a mizat pe corupție și fraudare rămânând nu doar în urma celorlalte state, dar fiindu-i deopotrivă impuse măsuri restrictive printre care și blocarea accesului la fondurile europene. Finalul lucrării constă în prezentarea sub formă de concluzii a celor mai importante idei, precum și într-o serie de propuneri elaborate personal, referitor la strategia pe termen mediu și lung pe care țara noastră ar trebui să o implementeze în vederea unei absorbții mai bune.
Motivația alegerii acestei teme este determinată de 3 elemente: primul element este unul de natură personală și constă în faptul că am absolvit Facultatea de Studii Europene, programul de studii „Relații Internaționale și Studii Europene” unde au fost abordate subiecte precum integrarea României în cadrul Uniunii Europene, Fonduri Europene și utilitatea lor, utilizarea frauduloasă a fondurilor europene de către țara noastră. În plus, informațiile privind faptele de corupție, înșelăciune, fraudă dobândite în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, programul de studii „Studii de Securitate” mi-au permis să-mi creez o imagine de ansamblu asupra acestui fenomen, care este prezent în viața de zi cu zi. Un al doilea element care m-a determinat să studiez mai profund acest fenomen este generat de perspectiva asupra carierei: combinând cele două specializări, alături de cunoștiințele dobândite în cadrul cursului „Manager de Proiect”, pe care l-am absolvit, privind scrierea proiectelor în vederea finanțării europene, dar și studiul aprofundat asupra acestui domeniu, intenționez să activez în structuri de unde să am posibilitatea să schimb acest demers defectuos, iar România să reușească să se alinieze celorlalte state est-europene. Al treilea element este generat de gradul de noutate și în același timp de actualitatea temei. Cu toate că acest fenomen este prezent în România din 2007 cu precădere, el nu a fost suficient studiat, fie din lipsă de interes, fie din cauza unei atitudini fataliste care este tot mai prezentă în mentalul colectiv român: „oricum toți politicienii sunt corupți și așa vor fi mereu”.
În realizarea lucrării, s-au utilizat ca metodologie de lucru metodele cantitative precum analiza comparativă dintre România și Polonia și de conținut, observația participativă (am participat la conferințe din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, în care au fost abordate subiecte precum absorbția fondurilor europene de către România, respectiv o analiză comparativă între evoluția României și a Poloniei în cadrul Uniunii Europene), dar și documentarea din sursele oficiale. Principalele documente la care am apelat sunt lucrările de referință existente, dar au fost preluate informații și din surse secundare precum articole, site-urile organizațiilor reprezentative în domeniul fondurilor europene, site-urile guvernelor din România și Polonia. De asemenea, am colectat informații din cadrul celor două conferințe. Limitele acestei lucrări sunt date de distorsionarea unor date de către autorități, dar și de lipsa deschiderii față de acest domeniu, din partea unor persoane reprezentative ceea ce m-a împiedecat să intervievez persoane relevante, cum ar fi elitele politice. Oricum, actualitatea domeniului oferă posibilitatea ca lucrarea să fie continuată și la nivel master, ca o teză de dizertație sau chiar de doctorat.
O APROFUNDARE ÎN DOMENIUL FONDURILOR EUROPENE
Din ce în ce mai des se vorbește în societatea actuală despre dezvoltarea unor proiecte pe baza fondurilor europene. Fie că se doresc a fi utilizate pentru a dezvolta o afacere, de către persoane fizice, fie că sunt accesate de către autoritățile publice pentru dezvoltarea unei regiuni, ideea de „fonduri europene” este tot mai des întâlnită în discursurile publice, indiferent de natura acestora. Însă, câți dintre cei care utilizează acest concept știu întradevăr la ce se referă acesta? Întrucât, pe parcursul lucrării voi încerca să demonstrez care sunt cauzele care au generat o rată de absorbție a fondurilor europene atât de scăzută, am considerat că este oportună și necesară prezentarea acestei componente a lucrării.
i.1. Fondurile Europene și utilitatea lor
Conform articolului 177 din capitolul XX al Tratatului asupra Comunității Europene este prevăzut că „ Politica Comunității de promovare a dezvoltării, care este complementară politicii țărilor membre, va urmări: (a) dezvoltarea economică și sociabilă durabilă a țărilor în curs de dezvoltare și, în particular, a celor mai puțin dezvoltate dintre ele; (b) integrarea lină și graduală a țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială; (c) eliminarea sărăciei din țările în curs de dezvoltare”.Astfel, Uniunea Europeană a considerat necesară crearea unor instrumente financiare care să ajute la îndeplinirea acestor obiective.
Fondurile Europene reprezintă instrumente de implementare a Politicii Europene de Coeziune Economică și Socială , obiectivul fiind acela de a elimina decalajele existente la nivelul regiunilor,acestea fiind definite și vizate ca beneficiari ai unor tipuri diferite de asistență. Începând cu anii 1970, fondurile au crescut constant, stabilizându-se la o treime din bugetul Uniunii. Inițial, acestea asigurau finanțarea acelor state membre care se străduiau să îndeplinească criteriile necesare aderării la moneda euro. Ulterior, prin Agenda Lisabona, fondurile au fost considerate ca fiind una dintre căile de realizare a obiectivelor de creștere și competitivitate, menite să transforme Uniunea Europeană (UE) în cea mai competitivă economie din lume până în 2010. UE oferă finanțare pentru proiecte și programe din domenii precum: afaceri maritime și pescuit, agricultură și dezvoltare rurală, ajutor umanitar, cercetare și inovare, educație și formare, dezvoltare regională și urbană, mediul de afaceri, precum și pentru ocuparea forței de muncă, respectiv incluziunea socială. Pachetele de finanțare pentru aceste domenii diferă de la un domeniu la altul. Totuși, există trei principii comune între acestea:(a) subvențiile trebuie să suplimenteze alte finanțări – cu alte cuvinte UE nu finanțează un proiect în totalitate; (b) obiectivul nu trebuie să creeze un profit pentru beneficiar-scopul finanțărilor este acela de a crea echilibre financiare; (c) subvențiile nu pot fi acordate retroactiv pentru activități deja încheiate. În acest sens, resursele distribuite provin din cinci fonduri principale: Fondul de Coeziune – pentru convergența economică a regiunilor mai puțin dezvoltate; Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR); Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR)-pentru proiectele de dezvoltare regională și urbană; Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM) și Fondul Social European (FSE)-pentru proiectele care vizează incluziunea socială și buna guveranță.
i.2.Bazele legale
Fiecare dintre cele cinci fonduri, funcționează în baza unor Regulamente Europene prin care se specifică obiectivul fondului respectiv, domeniile de intervenție ale acestuia, precum și condiționările.
Fondul de Coeziune a fost creat în 11 iulie 2006 prin Regulamentul (CE) nr.1084/2006 care prevede ,de asemenea, și abrograrea Regulamentului (CE) nr.1164/94, de către Consiliul Uniunii Europene (denumit generic Consiliul) cu scopul de a se intensifica coeziunea economică și socială a Uniunii Europene, pentru a promova dezvoltarea durabilă. Acesta a intrat în vigoare la 1 august 2006. Conform Regulamentului (CE) nr.1084/2006, fondul intervine în finanțarea rețelelor transeuropene de transport, a transportului feroviar, a transportului pe căi navigabile interne, a transportului maritim, în gestiunea traficului rutier, maritim și aerian, în finanțarea transporturilor urbane și publice, dar și în domenii ce țin de mediu, dezvoltare durabilă, eficacitate energetică și energie regenerabilă. Cu toate că eligibilitatea proiectelor în vederea accesării Fondului de Coeziune se stabilește la nivel de țară, există anumite condiționări impuse de regulament. Astfel, nu sunt eligibile cheltuielile taxa pe valoare adăgată (TVA) recuperabilă; dobânzile debitoare; achiziționarea unor terenuri care valorează cu 10% mai mult din totalul cheltuielilor eligibile; locuințele sau dezafectarea centralelor nucleare.
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală a apărut ca urmare a reformei Politicii Agricole Comune (PAC) din 2003-2004 prin intermediul Regulamentului (CE) nr.1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005. Acest instrument era menit să consolideze politica de dezvoltare rurală a Uniunii, să îmbunătățească competitivitatea sectoarelor agricole și forestiere, mediul și peisajele, precum și să calitatea vieții din zonele rurale. Conform Regulamentului (CE) nr.1698/2005, este necesară elaborarea unui plan strategic național de către statele membre care să fie în conformitate cu orientarările strategice ale Comisiei Europene. Aceste planuri cuprind: „(a) evaluarea situației economice, sociale și de mediu; (b) prioritățile tematice și teritoriale; (c) o listă cu programele de dezvoltare rurală și repartizarea orientativă a fondurilor FEADR între aceste programe; (d) mijloace de coordonare cu alte instrumente ale PAC; (e) descrierea modalităților și a cuantumului alocat pentru instituirea rețelei rurale naționale care regrupează organizațiile și administrațiile din domeniul dezvoltării rurale”. Pentru îndeplinirea acestori orientări, a fost creat un set de măsuri, grupate în jurul a patru axe: Axa 1: Măsuri de îmbunătățire a competitivității în domeniul agricol și forestier-acestea vizează consolidarea potențialului uman, dezvoltarea capitalului fizic, creșterea calității producției și a produselor, precum și anumite măsuri tranzitorii pentru noile state membre; Axa 2: Măsuri pentru îmbunătățirea mediului și a spațiului rural-sunt prevăzute elemente precum biodiversitatea, protejarea apei și a solului, acordarea de subvenții pentru zonele defavorizate; Axa 3: Măsuri pentru creșterea calității vieții în mediul rural și diversificarea economiei rurale- se acordă finanțarea pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi, pentru renovarea și dezvoltarea satelor, precum și pentru formarea profesională a actorilor economici. Axa 4: LEADER- urmărește punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare rurală și crearea de parteneriate public-privat.
Fondul European pentru Dezvoltare Regională a fost creat cu scopul de a reduce decalajele între regiunile din Uniunea Europeană și urmărește intervenții în domenii precum: competitivitatea regională, ocuparea forței de muncă, cooperarea teritorială europeană sau convergență. Acesta a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr.1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006, documentul abrogând totodată și Regulamentul (CE) nr.1783/1999. FEDR își concentrează intervenția pe un număr de priorități tematice precum: (1) investiții care urmăresc crearea de locuri de muncă durabile; (2) investiții în infrastructură; (3)măsuri de susținere a dezvoltării regionale și locale, care cuprind asistența și serviciile pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM); respectiv (4) asistența tehnică.
Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime s-a constituit prin Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 și are scopul de a cofinanța proiecte din domeniul maritim și al pescuitului, acesta completând resursele alocate din bugetele naționale. Fondul vizează sprijinirea operatoriilor în tranziția înspre un pescuit durabil, ajută comunitățiile situate în zonele de coastă să își diversifice economiile, finanțează proiecte care au ca scop crearea de noi locuri de muncă și care ar putea îmbunățăți calitatea vieții a cetățenilor din regiunile de coastă ale Europei.
Fondul Social European a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr.1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 care prevede și abrogarea Regulamentului (CE) . Acesta este principalul instrument pentru crearea de locuri de muncă în UE și pentru sprijinirea oamenilor în obținerea unor condiții mai bune de muncă. Fondul funcționează prin investiții în capitalul uman principalele priorități fiind adaptabilitatea angajaților , accesul la locuri de muncă, respectiv formarea profesională. De asemenea, este vizată sprijinira persoanelor din grupurile defavorizate.
Este important a fi menționat că fiecare Regulament constitutiv este completat de către Decizii de funcționare sau de către Comunicări care completează principalul Regulament. Pentru cadrul financiar al UE din exercițiul bugetar 2007-2013, fondurile au fost alocate conform Figurii i.2.1 situată mai jos. Cu alte cuvinte, se poate observa ca în perioada 2007-2013, 87% din bugetul UE a fost alocat fondurilor europene. Acest fapt indică implicarea Uniunii Europene în dezvoltarea statelor membre și crarea unei coeziuni la nivelul acestora, altfel spus atingerea scopului propus o dată cu introducerea fondurilor europene.
Figura i.2.1. Exercițiul bugetar european 2007-2013
I.PROCESUL DE ADERARE AL ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Căderea blocului comunist din 1989 a reprezentat un șoc pentru umanitate, mai ales în condițiile în care acest eveniment nu a putut fi anticipat. Astfel, s-au produs schimbări majore nu doar la nivelul ideologic, capitalismul dovedindu-și superioritatea cât mai ales la nivel politic și economic, întrucât statele europene din fostul bloc comunist au avut nevoie de sprijin pentru a se putea reintegra pe scena europeană. În condițiile dizolvării CAER și a Tratatului de la Varșovia, statele din Europa Centrală și de Est (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria) s-au orientat înspre structurile occidentale precum NATO, Consiliul Europei sau Uniunea Europeană.
Pornind de la dorința de reunificare a Germaniei și de integrare a părții de Est în Comunitatea Europeană (proces susținut financiar în totalitate de către Germania de Vest), statele europene vestice au fost de acord să sprijine statele din est și să le integreze în viitoarea Uniune Europenă (denumire primită o dată cu semnarea Tratatului de la Maastricht din 1992). Astfel, începând cu anii ’90, s-au început procedurile de pregătire a celei mai mari extinderi pe care Comunitatea Europeană a cunoscut-o de la începuturi.
I.1. Procesul de negociere privind aderarea statelor din fostul bloc comunist
Pentru a putea face față valului masiv de țări care urmau să devină parte a proiectului european (unificarea europeană fiind începută încă din anii ’50), Comunitatea Europeană a trebuit să realizeze anumite modificări inclusiv în structura sa, pentru a fi pregătită să încorporeze cele 10 țări din Europa Centrală și de Est + încă două țări din Bazinul Mediteranean (Cipru și Malta) care și-au manifestat interesul pentru aderare cu ani în urmă.
Modificările care au ținut de Comunitatea Europeană au constat în primul rând în semnarea Tratatului de la Maastricht din 1992 (cunoscut și sub numele de Tratatul asupra Uniunii Europene-TUE-, întrucât numele Comunității Europene este schimbat în acela de Uniune Europeană). Tratatul de la Maastricht schimbă structura Uniunii, aceasta bazându-se pe 3 piloni: Pilonul I- Comunitățile Europene- care înglobează cele 3 comunități existente: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM) și Comunitatea Economică Europeană (CEE care va deveni CE); Pilonul II-Politica Externă și de Securitate Comună (PESC); Pilonul III-Cooperarea în domeniul Justiției și Afacerilor Interne (JAI). De asemenea, se instituie cetățenia europeană și se prevede realizarea unei conferințe interguvernamentale care urma să aibă loc în 1996 și care avea scopul de a revizui Tratatul ca urmare a viitoarei extinderi. În plus, este definită procedura de aderare pe care statele candidate trebuiau să o îndeplinească.
Un alt pas semnificativ în pregătirea aderării de către Uniunea Europeană l-a reprezentat instituirea criteriilor de la Copenhaga. Cu prilejul Consiliului European de la Copenhaga din iunie 1993, s-au stabilit de către membrii UE un set de 3 criterii pe care statele candidate trebuiau să le îndeplinească pentru a putea adera la Uniunea Europeană. Acest set era împărțit în criterii de natură politică, economică și legislativă. Criteriul politic care presupune ca statul candidat să își adapteze și stabilizeze instituțiile în așa fel încât acestea să garanteze democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților. Criteriul economic se referă la trecerea înspre o economie de piață funcțională, capabilă să facă față concurenței și pieței unionale. Criteriul legislativ înseamnă armonizarea legislației naționale cu cea europeană și preluarea acquis-ului comunitar, precum și instituirea unui cadru legal și administrativ. Ulterior, prin Consiliul European de la Madrid (1995) s-a mai adăugat criteriul capacității administrative care prevede că țările candidate trebuie să își adapteze structurile administrative și juridice ale țării, în așa fel încât să creeze condiții pentru o integrare armonioasă.
În 1994, prin Consiliul European de la Essen (Germania), s-a elaborat o strategie de pre-aderare care avea scopul: de a pregăti statele candidate pentru aderare prin crearea de relații structurale cu instituțiile Uniunii Europene ( Consiliul European și cel de Miniștri, Parlamentul European și Comisia Europeană), de a dezvolta acordurile europene, de a pregăti țările pentru integrarea pe piața internă a Uniunii Europene în conformitate cu Cartea Albă (care urma să fie elaborată de către Comisia Europeană) și de a acorda asistență financiară prin „ Programul PHARE”.
I.1.a.Etapele procesului de aderare
Întrucât încă din primii ani de după căderea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), statele din Europa Centrală și de Est și-au manifestat interesul de a adera la Uniunea Europeană, statele deja membre au stabilit prin baza Tratatului de la Maastricht etapele pe care statele candidate trebuie să le parcurgă. Astfel, prin articolul 49 din Tratatul TUE, versiunea consolidată, se menționează prevederile procedurii de aderare:
Statele candidate trebuie să înainteze o cerere de aderare Consiliului de Miniștri al Uniunii. Consiliul European (la nivel de stat de șefi sau de guvern) decid în unanimitate dacă se vor începe negocierile, în vederea aderării cu statul candidat, în baza avizului primit de la Comisia Europeană și a avizului conform al Parlamentului European.
Negocierile de aderare se bazează pe acquis-ului comunitar și presupun luarea fiecărui capitol în parte, din cele 31 și înregistrarea progreselor realizare de către respectiva țară în fiecare domeniu. Acest proces se realizează prin transpunerea legislației comunitare în cea internă și aplicarea regulilor ce guvernează funcționarea UE.
Statele candidate își prezintă poziția privind negocierile prin intermediul unui „document de poziție” pentru fiecare capitol în parte pe care îl adresează Comisiei Europene (CE) și prin care își prezintă modul în care țara respectivă înțelege să negocieze. De asemenea, prin intermediul documentului de poziție, statul solicită perioadele tranzitorii de care are nevoie pentru a-și putea armoniza cadrul legislativ.
Comisia, la rândul său elaborează propriile documente de poziție. Acestea sunt înaintate Consiliului care îi oferă Comisiei un „mandat de negociere”. Prin intermediul Consiliului, statele membre își stabilesc poziția comună privind stadiul negocierilor.
Negocierile pe un anumit domeniu, se încheie în momentul în care s-a încheiat capitolul, însă negocierile de aderare se finalizează în momentul în care toate cele 31 de capitole au fost discutate și s-a ajuns la o poziție comună. După încheierea negocierilor,se semnează Tratatul de Aderare care trebuie ratificat de statele membre, Parlamentul European (PE) și de către statul candidat în funcție de prevederile constituționale pe care acesta le are (prin Parlament sau referendum). Statul candidat devine efectiv stat membru al Uniunii Europene, abia după ratificarea Tratatului de Aderare.
Pentru a sintetiza, un stat care dorește să devină membru al Uniunii Europene, trebuie să parcurgă 4 etape: înaintarea unei cereri de aderare către Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene, negocierea fiecărui capitol din acquis-ul comunitar cu statele membre și cu Comisia, semnarea Tratatului de Aderare în momentul încheierii negocierilor și ratificarea acestuia în funcție de prevederile Constituționale atât de statul în cauză, cât și către statele deja membre.
Fig. 1.1: Etapele procesului de aderare
I.1.b. Perioada de pre-aderare
Ca urmare a Tratatului de la Maastricht (1992) care prevedea definirea etapelor procesului de aderare și a Consiliului de la Copenhaga (1993) prin care s-au stabilit setul de criterii, statele europene s-au pus de acord în vederea continuării procesului de „enlargement” a statelor din Europa Centrală și de Est. Totuși, în cadrul Consiliului European de la Madrid din 1995 s-a stabilit ca pentru fiecare stat în parte să se realizeze un raport de evaluare a performanțelor, raport realizat de către Comisia Europeană. În cadrul Consiliului European de la Florența din 1996 a fost adoptat un calendar detaliat privind negocierile cu țările Europei Centrale și de Est, bn iar la Dublin, același an, s-a stabilit consolidarea strategiei de pre-aderare. Aceasta se adresa tuturor statelor candidate și punea accent atât pe instrumentele existente: acordurile europene, Cartea Albă asupra pieței interne și programul PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy) , cât și pe introducerea unui nou instrument: parteneriatele de aderare.
Procesul de integrare europeană a început prin semnarea acordurilor de asociere cu statele din Centrul și Estul Europei. Este important a fi menționat faptul că acordurile de asociere cu Cehoslovacia, Polonia și Ungaria s-au plănuit înainte de aceste momente, Programul PHARE fiind conceput inițial pentru cele trei state. Ulterior, el a fost extins și înspre celelalte. Instituția principală care se ocupa de dialogul politic dintre Uniunea Europeană pe de-o parte și statele candidate pe de altă parte era reprezentată de Consiliul Asociației, o instituție creată special în acest sens care se reunea la nivel ministerial cel puțin o dată pe an.
Acordurile nu au fost semnate simultan, ci acestea s-au semnat cu grupuri de state. Astfel, în 1991 se semna acordul cu Polonia și Ungaria , în 1993 cu Bulgaria, Republica Cehă, România și Slovacia, în 1995 cu Estonia, Letonia și Lituania, iar în 1996 cu Slovenia. Primul raport de evaluare a fost întocmit în 1997 și este cunoscut sub denumirea de „Agenda 2000”.
În 1999 în cadrul Consiliului European de la Berlin s-a decis în unanimitate asupra „Agendei 2000”. Referitor la extindere, programul PHARE a fost revizuit: acestuia i s-au adăugat 30% din buget pentru prioritățile legate de adoptarea acquis-ului și 70% pentru finanțarea investițiilor. În plus, s-au implementat alte două instrumente: ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession) care era un instrument destinat dezvoltării infrastructurii în domeniul mediului și al transporturilor și SAPARD ( Special Accession Programme for Agriculture and for Rural Development) care servea pentru agricultură și dezvoltare rurală. Din 2000, bugetul acestor instrumente urma să fie dublat.
Cu toate că inițial se considera că negocierile vor fi simultane, cu toate statele, în baza rapoartelor de evaluare s-a decis ca statele să fie împărțite în două grupuri: Grupul de la Luxemburg compus din Estonia, Republica Cehă, Polonia, Slovenia și Ungaria +Cipru , aceste state începând negocierile în 1998, și Grupul de la Helsinki compus din Bulgaria, Letonia, Lituania, România, Slovacia+Malta care au început negocierile în 1999.
Pe toată durata negocierilor, statele candidate și-au adaptat instituțiile, standardele și infrastructura în conformitate cu cele europene pentru a face față obligațiilor de stat membru. Întrucât gradul de pregătire și ritmul de adaptare a fost diferit între state, negocierile și durata de pre-aderare au fost și ele diferite. Astfel, prin raportul de evaluare elaborat de Comisia Europeană se afirma că deși se înregistrează progrese, nu toate statele vor fi capabile să îndeplinească Criteriile de la Copenhaga în intervalul de timp stabilit inițial. În decembrie 2001, Uniunea Europeană a anunțat că 10 dintre cele 12 state candidate sunt pregătite să încheie negocierile la sfârșitul anului 2002, România și Bulgaria fiind statele care nu urmau să încheie negocierile. Cu toate că și în cazul „celor 10” au apărut probleme în domeniul agriculturii și a asistenței regionale, acestea au reușit să încheie cu succes negocierile în cadrul summitului din 2002. Tratatul de aderare a „celor 10” a fost semnat la 16 Aprilie 2003, iar din 1 Mai 2004 au devenit oficial state membre ale Uniunii Europene.
În ceea ce privește România și Bulgaria, ca urmare a problemelor judiciare și a celor legate de corupție, negocierile au continuat până în Decembrie 2004. Chiar dacă acestea nu și-au rezolvat în totalitate problemele și multe dintre statele membre au avut obiecții în acest sens, reformele realizate în domeniul justiției și cele care privesc anti-corupția le-au oferit posibilitatea de a deveni state membre ale Uniunii Europene la data de 1 Ianuarie 2007.
I.2.Ajutorul financiar primit de România în vederea pregătirii aderării
Din momentul semnării Acordului de Aderare la Uniunea Europeană, fiecare stat candidat beneficiază de un ajutor financiar specific din partea UE pentru a-și putea consolida reformele politice, economice și instituționale. Programele de asistență pe care Uniunea Europeană le-a oferit până în momentul 2007 au fost: programul PHARE, ISPA, SAPARD și EDIS. Acesta din urmă a fost introdus în 2004 și a reprezentat pentru „cei 10” o formă de asistență post-aderare, fiind un ajutor de pregătire al aderării doar pentru Bulgaria și România care au aderat în 1 ianuarie 2007.
De aceleași programe de asistență financiară a beneficiat și România în perioada preaderării; astfel că în perioada 1993-1999, suma acordată de UE țării noastre a atins valoarea de 1,2 miliarde de euro, sumă dublată după anii 2000. Până în 2003, România a mai primit aproximativ 660 de milioane de euro pe an prin intermediul celor 3 instrumente de pre-aderare. Ca urmare a rapoartelor de evaluare a performanței, Comisia Europeană a considerat necesară acordarea unui ajutor financiar suplimentar României, pentru ca aceasta să poată duce la îndeplinire ultimele criterii de aderare. În acest sens, în perioada 2004-2006, România a mai primit o asistență financiară de circa 1,8 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, pe durata pregătirii aderării, România a primit un ajutor financiar de aproximativ 4 miliarde de euro pentru a putea atinge criteriile necesare unui stat membru al Uniunii Europene.
I.2.a. Utilizarea resurselor financiare
În funcție de domeniul care trebuia dezvoltat, România a utilizat fondurile UE care aveau destinație înspre respectivul domeniu. Principalul instrument de asistență financiară l-a reprezentat PHARE. Acesta s-a axat pe 3 domenii majore de intervenții: dezvoltarea instituțională, sprijinirea infrastructurii în vederea adoptării și aplicării legislației comunitare și investițiile în coeziunea economică și socială
În România, programul PHARE a fost implementat în cadrul Sistemului de Implementare Descentralizată (SID) ceea ce a însemnat că pentru utilizarea programelor era necesară respectarea unei proceduri care presupunea parcurgerea a trei etape: licitarea, contractarea și plata. Responsabilitatea administrării programului revenea autorităților române, însă controlul era efectuat de către Comisia Europeană prin intermediul Delegației sale din București. Acest control al UE asupra autorităților române avea rolul de a crea o legătură între statul român și instituțiile supranaționale în vederea încurajării instituțiilor române de a se implica în procesul european după aderare. În perioada 2000-2007, rolul programului PHARE s-a dezvoltat, el oferind asistență financiară pe mai multe domenii:
Programul ISPA este cel de-al doilea instrument de asistență financiară nerambursabilă de care România a beneficiat în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Acesta a funcționat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1267/1999 din 21 iunie 1999 și a finanțat proiecte din domeniul mediului și al transporturilor în vederea alinierii la standardele de mediu ale Uniunii Europene și de extindere și conectare la rețelele de transport europene.. Precum în cazul PHARE și programul IPSA a fost implementat prin intermediul SID după aceeași procedură. Pentru a beneficia de finanțare în domeniul mediului și al transporturilor, autoritățile române au fost nevoite să pregătească strategii prin intermediul cărora să identifice problemele prioritare și zonele de interes în domeniul transporturilor și al mediului.
Deoarece începând cu 2004, celelalte state candidate la UE nu au mai avut nevoie de finanțare ISPA ca urmare a aderării, suma pentru România și Bulgaria a crescut, țara noastră beneficiind anual de aproximativ 340 milioane € în perioada 2004-2006. Astfel, bugetarea a putut cuprinde și alte domenii:
Figura 1.4: Extinderea programului de finanțare ISPA
În vederea aprobării finanțării proiectelor ISPA, beneficiarul proiectelor trebuia să asigure o co-finanțare de minim 25%, proveniența banilor fără a fi însă specificată. Astfel, s-au făcut încercări de a implica Instituții Financiare Internaționale (IFI) în proiectele ISPA pentru România, răspunsul fiind afirmativ din partea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și din partea Băncii Europene pentru Investiții (BEI).În timp ce BERD a oferit sprijin financiar pentru dezvoltarea Mediului Urban, BEI a acordat împrumuturi în sistem de garantare suverană.
Programul SAPARD reprezintă cel de-al treilea instrument în implementarea măsurilor de pre-aderare și a avut rolul de a sprijini dezvoltarea rurală durabilă și de a rezolva problemele sectorului agricol precum și de a sprijini implementarea acquis-ului comunitar în acest domeniu. Acesta funcționa în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1268/99 din 21 iunie 1999. Precum în cazul ISPA, o dată cu valul de aderare din 2004, România și Bulgaria au rămas singurele state beneficiare ale acestui program, astfel că începând cu 2004, România a beneficiat anual de 162 milioane €.
Spre deosebire de celelalte 2 programe, SAPARD a avut o manieră diferită de funcționare, acesta fiind implementat complet descentralizat, autoritățiile naționale asumându-și întreaga responsabilitate. În cadrul fiecărui stat a fost creată o agenție SAPARD cu scopul de a se experimenta aplicarea regulilor și procedurilor UE de către viitoarele state membre. Agenția avea rolul de a se ocupa de organizarea licitațiilor, contractarea și managementul administrativ și financiar al programului. Toate deciziile se iau de către Agenția SAPARD, fără implicarea Comisiei Europene, aceasta din urmă realizând un control periodic..
Pentru a se putea începe implementarea programului SAPARD, România (la fel ca celelalte state în care exista programul) a trebuit să îndeplinească trei condiții majore: aprobarea de către Comitetul de Management (Comitetul STAR) pentru probleme agricole al UE a setului de priorități și a strategiei pentru dezvoltare rurală, acreditarea de către CE a Agenției ( etapa este necesară pentru a transfera fondurile în România) și încheierea unui Acord Financiar Multianual (MFA) precum și a unor Acorduri Financiare Anuale (AFA). AFA se semnează pentru fiecare an de funcționare a programului, documentul reprezentând baza legală a acestuia.
I.2.b. Măsurile create și implementate de către România
Prin intermediul celor 3 instrumente financiare de pre-aderare, România și-a creat și a implementat măsuri și strategii menite să dezvolte diverse domenii. Cu ajutorul celor aproximativ 4 miliarde de € pe care România le-a primit prin intermediul instrumentelor financiare, aceasta și-a dezvoltat domenii precum infrastructura, politica agricolă, coeziune economică și socială, dar a creat și politici de protecție a mediului sau de securitate nucleară.
Programul PHARE avea ca destinație pe de-o parte construcția instituțională și anume întărirea capacității administrative și instituționale, iar pe de altă parte sprijinirea investițiilor (finanțarea de investiții pentru a aduce firmele și infrastructura la standarde europene). Cu timpul, acesta și-a extins competențele și înspre alte domenii; astfel, la nivel național PHARE acorda asistență pentru domeniile anterior menționate, sprijinea cooperarea trans-frontalieră și finanța programe în domeniul securității naționale.
Astfel, în ceea ce privește programele naționale fondurile s-au utilizat pentru atingerea mai multor ținte printre care: atingerea criteriilor politice și economice necesare, consolidarea administrației, îndeplinirea obligațiilor din acquis-ul comunitar, precum și realizarea coeziunii economice și sociale. De asemenea, s-au realizat programe specifice, multianuale pentru sectoare-cheie precum: administrație și finanțe publice, agricultură, coeziune economică și socială, gestionarea frontierelor, justiție, mediu și minorități).
Programele de cooperare trans-frontalieră s-au creat pe baza priorităților stabilite pentru fiecare graniță și au fost realizate parteneriate cu Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Muntenegru și Ucraina.
Tot prin intermediul fondurile PHARE, România a beneficiat de acțiuni specifice privind securitatea nucleară cu ajutorul cărora s-au creat programe de comunicare și informare, protecția mediului, finanțarea unor programe mici, facilități de finanțare pentru municipii și întrepinderi mici și mijlocii (IMM), SIGMA, TAIEX, anti-fraudă.
Prin asistența PHARE, României i-au fost acoperite și o parte din costuri pentru a participa la programele și agențiile comunitare. Astfel, România a devenit membră a Agenției Europene pentru Mediu și a participat intens la următoarele programe comunitare:
Programul ISPA s-a concentrat pe finanțarea a următoarelor priorități: reabilitarea structurii de mediu și modernizarea infrastructurii de transport. În ceea ce privește mediul, scopul ISPA a fost acela de a alinia România la standardele europene de protecție a mediului. Astfel, s-a pus accentul pe modernizarea surselor de apă și instituirea unei rezerve de apă potabilă, pe crearea unor sisteme de canalizare și de tratare a apelor reziduale, pe administrarea deșeurilor periculoase indiferent de forma acestora din zona urbană , precum și pe instituirea unor sisteme de protecție împotriva poluării aerului. Aceste măsuri aveau rolul de a îmbunătăți sănătatea și calitatea vieții cetățenilor, având totodată și un impact pozitiv asupra coeziunii economice și sociale din țările beneficiare.
În acest sens s-a reabilitat infrastructura de apă în orașele Bacău, Buzău, Piatra-Neamț, Satu-Mare, Sibiu și Tulcea, s-au îmbunătățit condițiile de navigație pe Dunăre și s-a creat un sistem de management al deșeurilor în județul Teleorman. De asemenea, s-a construit o stație de tratare a apelor uzate din zona Constanța Nord.
Cea de-a doua prioritate IPSA a constat în modernizarea infrastructurii de transport. Astfel, s-au extins și s-au reabilitat rețelele de transport trans-europene, s-au realizat interconexiuni între rețelele naționale și cele trans-europene și s-au modernizat aeroporturile. Cu toate că prin IPSA se puteau finanța și proiecte de dezvoltare a căilor ferate, respectiv a porturilor, România nu a profitat de această oportunitate, prioritar pentru statul nostru fiind legarea rețelelor naționale cu cele europene.
Ca urmare a extinderii bugetului IPSA în urma valului de aderare din 2004, s-au finanțat și proiecte de asistență tehnică. Astfel, s-au realizat proiecte în valoare totală de 4,1 mil € pentru întărirea capacității instituționale și pentru pregătirea aplicațiilor IPSA în vederea modernizării infrastructurii de apă în orașele Baia-Mare, Botoșani, Deva, Drobeta Turnu-Severin, Hunedoara și Galați.
Programul SAPARD a avut ca destinație sprijinirea dezvoltării rurale durabile la nivelul țării, precum și sprijinirea implementării acquis-ului comunitar în domeniul agricol și în politicile aferente. Din cele 15 măsuri eligibile pe care SAPARD le finanța, România a ales să dezvolte 11 pe care le-a grupat în 4 priorități. Astfel, pe durata programului țara noastră a luat mai multe măsuri în vederea atingerii priorităților.
Prioritatea 1 presupunea: ”îmbunătățirea accesului pe piețe de desfacere și competitivitatea produselor agricole și piscicole prelucrate”. În acest sens s-au implementat următoarele măsuri: s-au prelucrat și comercializat produse de natură agricolă și piscicolă, s-au consolidat structurile care se ocupau de controlul calității, cel sanitar-veterinar și cel al sănătății plantelor, s-au îmbunătățit structurile care se ocupau de calitatea produselor alimentare și de protecția consumatorului.
Prioritatea 2 presupunea: „ îmbunătățirea structurii pentru dezvoltare rurală și agricultură”. Astfel, s-au creat instrumente pentru dezvoltarea infrastructurii rurale și pentru manangementul resurselor de apă pentru agricultură.
Prioritatea 3 urmărea „dezvoltarea economiei rurale”. În acest scop s-au realizat investiții în holdingurile agricole, s-au creat grupuri de producători, s-au implementat măsuri în vederea protecției mediului în agricultură, s-au dezvoltat și diversificat activitățile economice și s-au luat măsuri în domeniul forestier.
Prioritatea 4 urmărea „dezvoltarea resurselor umane”. Pentru atingerea acestui obiectiv s-au creat servicii care ofereau consultanță tehnică și profesională.
Întrucât aceste priorități reprezentau linii de finanțare eligibile nu doar pentru Guvern, cât și pentru populație, s-au realizat 8 Birouri Regionale pentru Implementarea SAPARD cu scopul de a facilita procesul de depunere și de înregistrare oficială a cererilor de finanțare. Aceste birouri aveau sediile în orașele Alba-Iulia, București, Constanța, Craiova, Iași, Satu-Mare, Târgoviște și Timișoara. De asemenea, au fost realizate „Ghidul Solicitantului” care aveau scopul de a informa potențialii beneficiari despre procedurile, condițiile și criteriile de accesare a fondurilor SAPARD.
1.2.c. Justificarea utilizării fondurilor
Ca urmare a utilizării fondurilor PHARE, ISPA, SAPARD în România pentru a consolida și dezvolta diferite domenii, țara noastră a înregistrat progrese economice care au contribuit la o dezvoltare economică durabilă. Astfel, în perioada 2000-2008, economia românească a crescut, și s-a înregistrat dezinflație și scăderea ratei șomajului.
În perioada 2000-2008, Produsul Intern Brut (PIB) al României a înregistrat o creștere semnificativă acesta atingând valoarea de 514.654,0 milioane lei în 2008. În același timp rata medie a inflației a scăzut la 7.85%, iar rata șomajului s-a micșorat ajungând la 5.8% în 2008. În ciuda acestor efecte pozitive, România nu poate justifica în totalitate utilizarea fondurilor, cu excepția fondurilor SAPARD, fapt confirmat și de către controalele europene efectuate care au demonstrat frauda pe care statul român a cauzat-o.
Un raport complex asupra utilizării fondurilor PHARE și SAPARD este oferit de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Astfel, în 2004, Agenția SAPARD a beneficiat de asistență tehnică finanțată de programul PHARE 2001 RO 0106.07 – Consolidarea capacității instituționale a României de a implementa măsurile din PNADR- în valoare de 1.963.347 €.
În ceea ce privește programul SAPARD, în perioada 2000-2006, România a beneficiat de 1.159.785.692,00 €, cea mai mare parte a acestei sume (în proporție de 99,65%) fiind alocată priorităților 1, 2 și 3 (îmbunătățirea competitivității produselor procesate agricole și piscicole; îmbunătățirea infrastructurii pentru agricultură și dezvoltare rurală și dezvoltarea economiei rurale).Totuși, pe durata implementării programului, România a primit efectiv suma de 1.030.733.815,52 € din care 75.074.955,00 € reprezintă valoarea celor două avansuri primite în 2002 și 2004, și suma de 955.658.860,52 € care reprezintă Raport Final privind implementarea Programului SAPARD în România.
Este important a se menționa ca în acest cuantum este cuprinsă și corecția financiară pe care țara noastră a primit-o din partea UE, ca urmare a încălcării procedurilor, corecția însumând valoarea de 13.964.315,00 €. Această corecție a fost emisă în urma controalelor efectuate de către direcțiile naționale și europene de monitorizare a utilizării fondurilor. Astfel, conform Direcției de Control și Antifraudă (DCA), în perioada 2000-2007 s-au depistat un număr de 386 de neregularități dintre care 154 cu implicații financiare. Dintre neregularitățiile fără implicații financiare, cele mai multe au fost înregistrate în 2005 (116), iar cu implicații financiare în 2007 (85).
Dacă în cazul programelor în care s-au depistat simple neregularități, nu s-au aplicat penalități, ci doar s-a intensificat monitorizarea până la remedierea problemei, în cazul neregularitățiilor cu implicații financiare s-au întocmit Rapoarte de Control cu propunere de constituire de debit și s-au început procedurile de recuperare a debitelor. Totuși, în ciuda acestor măsuri în 2009, Comisia Europeană a elaborat un raport cu privire la utilizarea fondurilor de pre-aderare pentru noile state membre și a descoperit că în România și Bulgaria s-a înregistrat o fraudă a fondurilor europene de aproximativ 81%, cea mai mare parte din aceasta cifra revenind programului SAPARD.
Este greu de înțeles totuși cum a fost posibil ca în 2009, alături de Bulgaria, România să dețină locul I la fraudarea fondurilor europene, în contextul în care în 2006, Comisia Europeană lăuda eforturile României privind lupta împotriva fraudei și a corupției, monitorizarea și raportarea frecventă a situației. Astfel, vice-președintele Comisiei Europene, Siim Kalas responsabil pe afaceri administrative , audit și antifraudă declara:
„Suntem foarte încântați de abordarea pro-activă și transparentă a României în lupta împotriva fraudei și corupției ce afectează fondurile UE. Un număr mare de nereguli raportate nu înseamnă automat că un stat membru se confruntă cu mai multe activități frauduloase decât un altul. Acest lucru poate fi mai degrabă rezultatul unui nivel mai ridicat și mai eficient al controalelor.”
Aceeași apreciere o prezenta și domnul Franz-Hermann Brüner:, Directorul General al Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF) care susținea că: „Cooperarea noastră cu Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) este excelentă. Colegii noștri români sunt foarte eficienți. Numărul de cazuri de fraudă care au fost descoperite în Romania poate părea ridicat, dar considerăm că aceasta este o dovadă importantă că lupta împotriva fraudei care afectează fondurile europene este tratată cu mare seriozitate și că eforturi importante sunt făcute pentru a descoperi toate neregulile.”
Cu alte cuvinte, chiar dacă rapoartele din 2006 arătau că România este principalul stat-din grupul statelor în curs de aderare- care fraudează fondurile europene, statul nostru raportând peste 70 de cazuri de fraudă doar în 2006, dintre care 14 probate și anchetate de către OLAF, nu s-au luat măsuri majore de stopare a acestui fenomen, dovada fiind reprezentată de raportul prezentat de CE în 2009.
Conform unui raport al Agenției de Monitorizare a Presei, care s-a ocupat cu studierea articolelor din mass-media referitoare la evaziunea fondurilor europene, s-a descoperit că principala metodă de fraudare a fondurilor a reprezentat-o deturnarea. Cauzele sunt multiple și diverse: de la managementul deficitar de proiect, lipsa de experiență sau de interes a beneficiarilor, precum și lipsa cunoștiințelor necesare scrierii unei cereri de finanțare, până la ineficiența autorităților și problemele legate de birocrație.
Ca urmare a analizării diferitelor articole pe această temă din perioada 10 ianuarie-1 aprilie 2007, Agenția de Monitorizare a Presei a realizat un grafic cu privire la problemele care au apărut în procesul de cheltuire a fondurilor europene.
În ciuda tuturor acestor probleme, România a fost prima țară căreia i-a fost aprobat programul de management descentralizat al fondurilor PHARE, prin Sistemul Extins de Implementare Descentralizată (EDIS), înainte de aderarea la UE. Această acreditare vine în contextul în care statul român a reușit să îndeplinească condițiile prevăzute privind coordonarea ajutorului financiar acordat statelor candidate, aflate în procesul de pre-aderare.
Scopul acreditării a fost însă unul de monitorizare, întrucât România era obligată să trimită periodic rapoarte privind gestionarea asistenței PHARE.
Concluzii
România a făcut parte dintre țările care și-au manifestat interesul privind aderarea la Comunitățiile Europene după colapsul URSS, alături de încă alte 9 țări din Europa Centrală și de Est, (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria) la care s-au adăugat două țări din Bazinul Mediteranean (Cipru și Malta).
Pentru a face față extinderii, UE a fost nevoită să impună anumite standarde pe care statele trebuiau să le îndeplinească. Astfel, au fost create „criteriile de la Copenhaga” care presupuneau anumite criterii politice, economice, administrative și privind acquis-ul comunitar pe care statele candidate trebuiau să le atingă. În acest sens, Uniunea Europeană a oferit anumite fonduri de pre-aderare menite să ajute statele candidate să îndeplinească aceste criterii, fondurile fiind structurate în 3 programe: PHARE (destinat consolidării administrației, instituțiilor, coeziunii economice și sociale, dar și implementării acquis-ului comunitar),ISPA (care urmărea consolidarea infrastructurii în domeniul transporturilor și protejarea mediului) și SAPARD ( care se axa pe domeniul agriculturii).
În ciuda sprijinului acordat, dar și a metodelor de control la finalizarea procesului de pre-aderare, România se afla pe primul loc, alături de Bulgaria, în ceea ce privește evaziunea fondurilor, cele două state fraudând 81% din totalul de fonduri, cea mai mare parte revenind din programul SAPARD. Totuși, în 2007 acestea au devenit membre UE, la 3 ani distanță față de „cei 10”.
II. ROMÂNIA: STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE
La data de 1 Ianurie 2007, România a devenit oficial stat membru al Uniunii Europene, alături de Bulgaria, după o perioadă de tranziție de mai bine de 15 de ani. Conform autorilor Papadimitriou și Phinnemore, intrarea în UE a reprezentat cea mai importantă etapă a implicării țării în procesul de aderare europeană. De asemenea, acest moment a însemnat acceptarea de către majoritatea statelor europene, deja membre, a progreselor realizate de către România în perioada post-comunistă- în tranziția de la o perioadă de dictatură autoritară, aproape de colapsul economic, la o perioadă de democrație modernă, cu o economie de piață funcțională. O dată cu acest moment, numărul statelor membre UE a devenit 2 și s-a încheiat valul de extindere înspre Est, lansat la Consiliul European din 1993 de la Copenhaga.
II.1. Beneficiile și obligațiile unui stat membru
Conform lui Richard Baldwin și a lui Charles Wyplosz, calitatea de membru al Uniunii Europene presupune că „statul candidat a dobândit stabilitatea instituțiilor garantând democrația, dominația legilor, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților, existența unei economii de piață funcționale, dar și capacitatea de a face față presiunilor competitive și forțelor de piața din interiorul UE.”
A deveni membru al Uniunii Europene, unul dintre cei mai importanți actori globali în domeniul politic, economic și umanitar aduce deopotrivă numeroase avantaje. Totuși, acestea sunt completate de obligațiile pe care fiecare stat le are față de acest concept supranațional. În ceea ce privesc avantajele, fiecare stat membru se bucură de anumite beneficii: principalul beneficiu este reprezentat de accesul la Piața Unică Europeană. Aceasta constă în libera circulație a populației, bunurilor, serviciilor și capitalurilor între statele membre, fiind eliminate barierele de natură tehnică, legală, birocratice sau protecționiste și instituindu-se comerțul liber. Un alt avantaj constă în legislația comunitară: UE promovează legi care pun accent pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului, egalitatea între cetățenii europeni, creșterea coeziunii între statele membre și reducerea decalajelor economice, precum și promovarea solidarității și al unui nivel de trai ridicat în rândul populației. Cel de-al treilea avantaj constă în instituirea monedei unice Euro: €. Moneda unică facilitează desfășurarea comerțului, beneficiile regăsindu-se atât de partea întreprinzătorilor, cât și de cea a consumatorilor, întrucât dispar costurile de tranzacție presupuse de mai multe tipuri de valută, iar egalitatea prețurilor va asigura transparența.
Aceste beneficii reprezintă totodată și obligații ale unui stat candidat. Așa cum spuneau cei doi autori anterior menționați, „calitatea de membru presupune capacitatea candidatului de a-și asuma obligațiile de membru, inclusiv aderarea la țelurile uniunii politice, economice și monetare”. Cu alte cuvinte, un stat candidat are obligația de a promova principiile liberale atât de natură politică, cât și liberală. De asemenea, trebuie să asigure aplicarea tuturor regulamentelor și directivelor europene., chiar dacă acestea sunt neconforme cu cele ale statului respectiv, ceea ce duce la o pierdere a suveranității, subiect de multe ori controversat în interiorul Uniunii Europene.
În ciuda acestor nemulțumiri din partea statelor membre, referitoare la pierderea suveranității în numeroase domenii, statele o dată aderate, nu s-au retras, cu toate că Tratatele le permit acest lucru, ceea ce înseamnă că acestea consideră că au mai multe avantaje ca membre ale Uniunii Europene, decât ar avea înafara acestei structuri. Totuși, rămâne de văzut ce se va întâmpla în cazul BREXIT, care la momentul scrierii acestei lucrări este unul dintre subiectele critice ale agendei UE.
II.1.a.Beneficiile României
Ca orice stat membru al Uniunii Europene, o dată cu momentul aderării, România a beneficiat de toate avantajele pe care calitatea de membru le oferă ( beneficiile menționate anterior). Acestea au fost prezentate înainte de momentul ianuarie 2007, de către doi consilieri din cadrul Ministerului Integrării Europene. Astfel, conform Consilierului Negociator Iliescu, și al Consilierului de Integrare Coconea, avantajele sunt integrate în trei mari categorii: avantaje de natură economică, politică și de securitate. În ceea ce privește prima categorie, se consideră că principalele beneficii ar consta în (1) creșterea economică și a investițiilor străine directe (ISD); (2) crearea unor structuri de producție moderne, care să fie în conformitate cu standardele UE; (3) extinderea piețelor de capital, ceea ce va duce la stimularea concurenței; (4) accesul pe piața muncii din cadrul UE; (5) îmbunătățirea standardului de viață al populației.
Avantajele de natură politică nu sunt la fel de palpabile ca cele de natură economică, însă întrucât România este obligată să transpună legislația europeană la nivel național este de la sine înțeles că democrația va fi consolidată, administrația va fi una funcțională, punându-se accent pe statul de drept și respectarea valorilor liberale fundamentale, precum și a drepturilor și libertăților persoanelor.
Același lucru îl putem afirma despre avantajele legate de securitate. Întrucât România devine parte integrantă a unei structuri internaționale, alcătuită din state extrem de puternice în domeniul militar, aceasta devine în mod automat beneficiară a protecției și securității asigurate de către instituțiile supranaționale și de către statele membre. Această afirmație este susținută și de autori precum Dacian Duna care în lucrarea intitulată „Politica Europeană de Securitate de la Origini până la Tratatul de la Lisabona: teorie și istorie” din 2015 afirma : „ Politica securității europene […] constituie un ansamblu mai mult sau mai puțin coerent de principii, actori (statali și non-statali), instituții, politici și practici care converg spre același țel, dar cu mijloace diferite: securitizarea Europei unite și promovarea intereselor Uniunii Europene în întreaga lume”. Cu alte cuvinte, orice stat membru conlucrează la asigurarea păcii și securității europene și beneficiază în același timp de aceasta. Întrucât UE nu are o structură supra-națională de securitate, care să dețină și o componentă militară cum este NATO (UE însuși beneficiind de securitatea asigurată de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord), statele conlucrează pentru menținerea păcii și stabilității.
De asemenea, un alt avantaj –care este și subiectul central al acestei lucrări- este accesul la Fondurile Structurale, ceea ce permite dezvoltarea unor regiuni mai sărace ale Uniunii și care au rezultate, după cum s-a putut observa în cazul altor țări precum Irlanda sau Portugalia.
II.1.b. Obligațiile României
La fel ca toate statele membre, și România are obligația de a transpune și de a implementa la nivel național legislația, Regulamentele, Directivele și Deciziile Europene. ( Consider că este necesar a face distincția între cele trei concepte. Pentru a nu distrage atenția de la subiectul subcapitolului, voi explica conceptele în josul paginii). De asemenea, conform Tratatului UE, versiunea consolidată, statele membre trebuie să își coordoneze activitatea în conformitate cu poziția, interesele și scopurile Uniunii. Pe lângă aceste obligații, care se aplică tuturor statelor membre, au fost adresate și anumite dispoziții speciale la adresa României după aderare. Acestea vizează fondurile agricole, siguranța alimentelor, lupta împotriva corupției și reforma sistemului judiciar.
În cazul fondurilor agricole, României i s-a impus crearea de agenții de plată acreditate și performante care să asigure gestionarea și monitorizarea cheltuielilor agricole. De asemenea, s-a impus utilizarea unui Sistem Integrat de Administrare și Control (SIAC), pentru a evita practicile frauduloase și plățile ilegale. În domeniul siguranței alimentare s-a impus adoptarea de măsuri de protecție suplimentare, măsuri create de către Comisia Europeană. În ceea ce privește problema corupției și reforma sistemului judiciar, Comisia Europeană a elaborat un set de pași pe care România trebuie să îi urmeze. Aceștia sunt: (1) asigurarea unei proceduri judiciare mai transparente și mai eficiente; (2) implementarea unor măsuri de acțiune care prevăd aplicarea unitară a legii la toate nivelurile sistemului judiciar din țară; (3) elaborarea și punerea în aplicare a unei scheme de personal raționale și realiste; (4) elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a Administrației Publice; (5) instituirea unei agenții de integritate care să verifice averea, incompatibilitatea și potențialele conflicte de interes, precum și (6) adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și de luptă împotriva corupției, cu precădere în administrația locală.
Cu alte cuvinte, atât România, cât și restul statelor membre au și obligații în calitate de state membre, nu doar beneficii. Cazul României este unul particular, pentru că aderarea s-a făcut într-un moment în care statul nu era pe deplin pregătit pentru acest fapt. Astfel, Comisia a adresat anumite prevederi pe care Guvernul a trebuit să le implementeze, astfel încât să reducă decalajul pe care țara îl avea la acel moment în comparație cu celelalte state.
II.2. Ajutorul financiar primit de către România, după momentul aderării
O dată cu aderarea României și a Bulgariei, dar și ca urmare a obiectivelor stabilite la Lisabona, pentru perioada 2007-2013 politica de coeziune a Uniunii Europene a fost reformată. Astfel, au fost introduse trei instrumente: Fondul de Coeziune (FC), Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul Social European(FSE). Acestea sunt completate de Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM).
Acestea sunt structurate pe Programe Operaționale (PO), fiecare program având Axe Prioritare și Domenii de Intervenție .PO-urilor, li se adaugă și Cooperarea Tehnică Europeană. Fiecare PO este coordonat de către o Autoritate de Management. Acestea sunt prezentate în Tabelul 2.2. prezentat mai jos. Tabelul a fost realizat conform informațiilor prezentate de reprezentanți ai Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, dar și conform rapoartelor prezentate de către Comisia Europeană..
Tabel 2.2: Programe Operaționale (2007-2013)
Pentru perioada 2007-2013, României i-au fost alocate 19,668 miliarde de Euro, suma însumând Fondurile Structurale și de Coeziune. Dintre acestea obiectivului „Convergența” i-au fost alocate 12,661 miliarde din Fondurile Structurale, iar 6,552 miliarde din Fondurile de Coeziune. Obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană” i-au fost alocate 0,455 miliarde de Euro, aici fiind incluse inclusiv transferurile către IPA și către Instrumentul European de Vecinătate și Cooperare (ENPI). Pentru o mai bună înțelegere a repartizării fondurilor, voi lua în parte fiecare Program Operațional din cadrul Obiectivului Convergență.
Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” (POS CCE)
POS CCE este un document negociat de către Guvernul României cu Uniunea Europeană, prin care se dorește încurajarea creșterii productivității întreprinderilor naționale și reducerea decalajelor dintre acestea și cele europene. Programul vizează domeniile sistemului productiv, în special al IMM-urilor; domeniul IT-ului, cercetării și dezvoltării, comunicațiilor și al energiei. Pentru exercitițiul bugetar 2007-2013, POS CCE-ului i-au fost alocate 2,537 miliarde de euro.
Programul Operațional Sectorial „Transport” (POST)
POST este un instrument elaborat pe baza obiectivelor Cadrului Național Strategic de Referință care are ca obiective strategice modernizarea rețelelor naționale de transport, în conformitate cu dezvoltarea durabilă, promovarea transportului feroviar, naval și intermodal; îmbunătățirea siguranței traficului și a sănătății umane. Bugetul alocat pentru perioada 2007-2013 a fost de 5,044 miliarde de euro, dintre care 0,756 miliarde au provenit din bugetul național, iar 4,2888 miliarde de la Comisia Europeană.
Programul Operațional Sectorial „Mediu” (POSM)
POSM a fost conceput cu scopul de a fi un catalizator între competitivitatea economică și dezvoltarea regională și vine în continuarea asistenței de pre-aderare PHARE și IPSA. Scopul acestui PO este acela de a proteja și îmbunătăți calitatea mediului și a standardului de viață din România, în conformitate cu prevederile acquis-ului privind mediul. În acest sens, României a estimat că are nevoie de aproximativ 18 miliarde de €. Dintre acestea, i-au fost alocate de către Uniunea Europeană 4.413 miliarde de euro.
Programul Operațional Regional ( POR)
POR contribuie alături de POS CCE și POST la realizarea obiectivului Strategiei Naționale de Dezvoltare Regională, mai exact la reducerea disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și statele membre UE. Astfel, se urmărește creșterea rolului economic și social al centrelor urbane;îmbunătățirea accesibilității regiunilor; creșterea calității infrastructurii sociale regionale; creșterea competitivității regiunilor și a contribuției turismului la dezvoltarea acestora. În acest scop, României i-au fost alocate 3.966 miliarde Euro, pentru perioada 2007-2013.
Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” (POS DRU)
POS DRU a fost elaborat de către Guvernul României în conformitate cu Agenda Lisabona privind crearea și ocuparea locurilor de muncă. Acesta și-a propus promovarea educației și a formării continue și de calitate; promovarea culturii antreprenoriale și creșterea calității și productivității muncii; facilitarea inserției tinerilor și a persoanelor inactive pe piața muncii; îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare, precum și facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la educație și pe piața muncii. Astfel, în perioada 2007-2013 au fost alocate 4,253 miliarde de Euro dintre care 3,476 alocate de către UE prin FSE, iar 0,613 miliarde de Euro, contribuție națională.
Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative” (PODCA)
PODCA vizează dezvoltarea capacității administrative și sprijinirea eforturilor de modernizare a administrației publice românești. Obiectivul general al programului este de a crea o administrație publică mai eficientă în contextul evoluției socio-economice naționale. Bugetul programului este de aproximativ 244 milioane €, dintre care 208 milioane sunt alocate de UE.
Programul Operațional „Asistență Tehnică” (POAT)
POAT are scopul de a asigura sprijinul necesar procesului de coordonare și de a contribui la implementarea și la absorbția eficace, eficientă și transparentă a instrumentelor structurale. Obiectivul este acela de a asigura capacitatea și instrumentele necesare pentru eficiența în coordonarea, gestionarea și controlul intervențiilor finanțate din Fondurile Structurale Europene și cele de Investiții. Astfel, acestui program i-au fost alocate aproximativ 170 milioane € pentru exercițiul bugerat 2007-2013.
Rezumând, pentru exercițiul bugetar 2007-2013, pentru atingerea Obiectivului Convergență din Programele Operaționale, România a beneficiat de 19,667 miliarde de € astfel: 23 % din buget a fost alocat PO Transport; 23% PO Mediu; 19% a fost alocat POR; 18% a fost alocat POS DRU; 13% a fost alocat POS CCE; 1% i-a revenit PODCA, iar 1% a fost alocat POAT. Restul de 2% din buget au fost repartizate obiectivului Cooperare Teritorială din cadrul Programelor Operaționale.
II.2.a. Rata de absorbție a fondurilor europene și utilizarea acestora (2007-2013)
Conform Raportului elaborat de Ministerul Fondurilor Europene în 2015, pentru perioada 2007-2013, România a avut o rată de absorbție de 55,51% din fondurile puse la dispoziție. Astfel, plățile interne ale beneficiarului au fost de 59,48% din suma totală, iar plățile rambursate de CE (total) au fost de 62,33% din totalul alocat. Această rată de absorbție însumează 15,641 de contracte semnate din cele 45,929 de proiecte depuse. Pentru o mai bună înțelegere a ratei de absorbție pentru fiecare PO, voi atașa tabelul cu aceste date realizat de către Ministerul Fondurilor Europene în cadrul raportului elaborat la 31 iulie 2015, menționat anterior.
Tabel 2.3: Stadiul Absorbției Fondurilor Structurale și de Coeziune
pe fiecare Program Operațional
Sursa: MFE-Fonduri Structurale și de Coeziune
http://old.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/rezultate/std_abs/Raportare%20Programe%20Operationale%2030%20iulie%202015.pdf
Ca urmare a acestor fonduri, Guvernul României a investit în domenii critice, pentru fiecare dintre acestea fiind utilizate fondurile aferente.
Programul Operațional Regional
Astfel, cu ajutorul POR s-a realizat creșterea numărului și a calității serviciilor, dar și a locurilor de muncă în domenii precum:(a) afaceri, (b) dezvoltare urbană; (c) sănătate; (d) turism.
În domeniul afacerilor, s-a urmărit crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea calității spațiilor centrelor de afaceri. Dintre cele 99 de proiecte contractate, 41 au fost finalizate. Astfel, la momentul decembrie 2014 se înregistra o rată de ocupare a infrastructurilor nou create în proporție de 86%, fiind create în medie câte 9 locuri de muncă pentru fiecare proiect. De asemenea, centrele de afaceri și-au diversificat serviciile oferite și au îmbunătățit calitatea acestora.
În ceea ce privește dezvoltarea urbană, au fost finanțate 518 proiecte care au avut ca scop creșterea calității vieții, crearea de noi locuri de muncă, investiții în infrastructură, dezvoltare economică și socială. Astfel, în comparație cu orașele care nu au beneficiat de această axă, numărul mediu al persoanelor angajate ca urmare a programului a fost mai mare cu 8,31%, iar rata șomajului mai mică cu 0,89%. De asemenea, indicele care măsoară calitatea vieții este mai mare cu 12,7% în orașele care au beneficiat de program, spre deosebire de cele care nu au beneficiat.
În domeniul sănătății a crescut numărul de servicii de sănătate și calitatea acestora,prin sporirea capacității de tratament (creșterea numărului camerelor și a paturilor), reînoirea sistemului de utilități, reabilitarea, modernizarea și echiparea camerelor, toate acesta având efecte asupra calității serviciilor medicale.
În ceea ce privește infrastructura de turism, s-a urmărit amenajarea obiectivelor naturale turistice (canioane, chei, lacuri glaciare) și construirea infrastructurii necesare (amenajarea căilor de acces, panouri informative, puncte de Salvamont). De asemenea s-a creat, reabilitat și extins infrastructura de agrement. Astfel, au fost create aproximativ 50,42 locuri noi de cazare/beneficiar, cu un efect net pozitiv echivalent cu 28,25 camere noi/beneficiar, ceea ce a crescut în medie gradul de ocupare de la 37,44% la 45,63%. De asemenea, a crescut și numărul de angajați/beneficiar la 12,40%.
Cu toate că au fost multe sectoare abordate, iar rata de absorbție a fondurilor a fost de 41.5 %, rezultatele sunt sub așteptări ținând cont de susținerea pe care programul a avut-o.
Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”
Pentru perioada 2007-2013, POS CCE a finanțat aproximativ 17000 de proiecte care vizau cele 5 Axe Prioritare. Astfel, prin POS CCE s-au asistat financiar 327 IMM-uri și 45 de întreprinderi mari; s-au sprijinit 101 de întreprinderi start-up și 20 de spin-off, creându-se astfel 1042,8 locuri de muncă noi, 271 de laboratoare de cercetare și modernizându-se alte 164. De asemenea, s-au angajat 45 de specialiști din străinătate și s-a finanțat publicarea a 721 de articole științifice. În plus, s-au sprijinit 80 de instituții pentru a-și crește capacitatea administrativă.
Se poate concluziona că POS CCE a fost un succes ca urmare a rezultatelor avute, în ciuda faptului că a avut o rată de absorbție de doar 36,07%.
Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”
Pentru POS DRU, în perioada 2007-2013 au fost depuse 14,892 de cereri de finanțare dintre care au fost aprobate 3,084, rata de succes care reprezintă raportul dintre cererile depuse și cele aprobate fiind de 20,7%. Cererile aprobate vizau cele 5 axe prioritare.Pe durata programului, au participat la sesiuni de formare în conformitate cu cele 5 axe 1.209.642 de persoane, dintre care 512.544 bărbați și 697.097 femei, cele mai multe persoane participând la programele care se încadrează în Axa Prioritară 5: 322.141 persoane, adică 26.31% din numărul total al participanților. Totuși, dintre aceștia doar 426.365 persoane au finalizat programul dintre care 172.146 bărbați și 254.219 femei. Cei mai mulți participanți care au finalizat cursurile s-au încadrat în Axa Prioritară 3: 152,327,adică 50,73% dintre persoane.
Proiectele au avut următoarele rezultate: 44.399 persoane asistate în tranziția de la școală la viața activă; 24.843 persoane care au beneficiat de serviciile de consiliere în carieră; 36,548 participanți la acțiunile derulate în vederea susținerii antreprenoriatului și inițierii de noi afaceri ; 21.288 participanți la acțiunile derulate în vederea susținerii formării profesionale continue; 45,166 șomeri de lungă durată care au participat la programe integrate; 22,063 participanți la programele de calificare/recalificare destinate grupurilor vulnerabile.
Cu alte cuvinte, putem afirma faptul că, deși POS DRU a angrenat peste un milion de persoane în programele sale, la finalul exercițiului bugetar au fost mai puțin de jumătate cei care au resimțit pe deplin rezultatele acestui Program Operațional, inclusiv rata de absorbție fiind sub jumătate: 46,53%.
Programul Operațional Sectorial „Mediu”
Conform Raportului de Implementare Elaborat de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, POSM a numărat 691 de proiecte depuse în perioada 2007-2013. Astfel, pentru Axa Prioritară 1 care prevede „ Îmbunătățirea calității și accesului la infrastructura de apă, apă uzată prin asigurarea serviciilor de apă/canalizare” au fost depuse 43 de proiecte majore și două nemajore; în timp ce pentru Axa 2 „Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor istorice contaminate” la momentul 31.12.2013 erau 32 de proiecte în curs de implementare dintre care 13 proiecte majore și 19 proiecte nemajore.
Pentru Axa Prioritară 3 care prevedere “Reducerea poluării și diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea și reabilitarea sistemelor de încălzire urbană pentru atingerea țintelor de eficiență energetică în localitățile cele mai afectate de poluare” nu au mai fost depuse proiecte din anul 2011, la sfârșitul exercițiului bugetar aflându-se în implementare 7 proiecte. Între timp, axa prioritară 4 care viza “Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii”, avea la momentul 31.12.2013, 32 de proiecte finalizate și alte 176 aflate în implementare. Pentru axa prioritară 5 : „Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc” la sfârșitul anului 2013 erau în curs de implementare 22 de proiecte, iar 3 erau deja finalizate. Aceeași situație era preentă și în cazul Axei 6 care prevedea „Asistență tehnică”, aici fiind finalizate la data de 31.12.2013, 13 proiecte.. La finalul programului, rata de absorbție era de 42.28%, fapt justificat ținând cont ca la finalului lui 2013 erau încă foarte multe proiecte aflate în implementare, cu toate că acestea ar fi trebuit să fie terminate deja.
Programul Operațional Sectorial „Transporturi”
Conform Raportului de Implementare din 2013 elaborat de Ministerul Transporturilor, distribuția fondurilor POST din perioada 2007-2013 a fost repartizată astfel: 49% dintre fonduri au revenit sectorului rutier dintre care 40,19% autostrăzilor, iar 8,56% drumurilor naționale; 41% sectorului feroviar, 4% sectorului naval, iar 2% transportului aerian. Ca și rată de absorbție, la momentul 31.12.2013, POST avea 32.24%, rezultat văzut cel puțin în sectorul rutier, unde pe durata 2012-2013 s-au construit doar 264,59 km de șosea.
Programul Operațional „Dezvoltarea capacității administrative”
Conform Raportului de Implementare din 2014, realizat de către AM PODCA, la nivelul programului au fost depuse 1371 de proiecte, dar au fost aprobate doar 449 de proiecte, 20 dintre acestea fiind retrase, dintre care 7 ale administrației publice centrale ca urmare a neregulilor întâlnite.
Astfel, gradul de absorbție înregistrat a fost de 40,06% pentru perioada 2007-2013. Fondurile au fost alocate pentru realizarea celor 3 axe prioritare. Pentru Axa 1 „Îmbunătățiri de structură și proces ale managementului ciclului de politici publice” s-au utilizat 137.037.022,00 €, pentru Axa Prioritară 2 „Îmbunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare” s-au utilizat 97.883.587,00, iar pentru Axa 3 „Asistență tehnică” s-au utilizat 97.883.587,00..
Sumele au fost utilizate pentru crearea și reactualizarea informațiilor web; organizarea de evenimente; furnizarea de informații prin corespondența electronică sau cu ajutorului unui help-desk; elaborarea și distribuirea de obiecte promoționale și materiale de informare; precum și pentru finanțarea personalului din administrația publică centrală și locală, în total beneficiind de finanțare 53128 de persoane.
Programul Operațional „ Asistență Tehnică”
Întrucât rolul POAT este de a sprijini celelalte programe în vederea accesului la asistență tehnică, axele prioritare ale acestui PO nu sunt atât de evidente precum în celelalte cazuri. Totuși, în vederea realizării celor 3 axe prioritare și anume, sprijinirea implementării instrumentelor structurale și coordonării celorlalte programe;dezvoltarea și sprijinirea funcționării Sistemului Unic de Management al Informației; respectiv diseminarea informației și promovarea instrumentelor structurale, s-a realizat o rată de absorbție de 31%.
Conform Raportului Anual de Implementare al POAT, cel mai mare grad de utilizare a fost alocat Axei 1, care prevede totodată finanțarea nevoilor de studii, analize și sprijin pentru instrumentele structurale, acestei axe fiindu-i alocate 97.403.170€. Axele 2 și 3 pe de altă parte au avut o utilizare mai redusă ca urmare a capacității limitate a beneficiarilor în ceea ce privește dezvoltarea de documentații de atribuire, ceea ce a generat o întârziere în pregătirea și implementarea programelor. Astfel, în cazul Axei 2, s-au alocat 62.812.092 €, în timp ce în cazul Axei 3 au fost alocate 40.064.489 €. În proporție de 89% proiectele s-au desfășurat în municipiul București, celelalte județe fiind Alba, Brașov, Brăila, Călărași, Cluj, Dolj, Galați, Iași, Neamț, Prahova și Timiș, activitățiile constând în managementul ciclului de proiect; în proceduri de achiziții publice și de contracte de achiziții; în activități de control și de audit; precum și în asigurarea unui capacități administrative adecvate structurilor responsabile de implementarea PO.
Cu alte cuvinte, putem afirma că deși României i s-au pus la dispoziție fonduri suficiente pentru consolidarea tuturor sectoarelor critice, Guvernul nu a fost capabil să absoarbă decât jumate dintre acestea, rezultatele văzându-se pe fiecare domeniu în parte, în special în cadrul POS „Transporturi” și POS DRU.
II.2.b. Instituții naționale de monitorizare și verificare a utilizării fondurilor europene
Conform Hotărârii de Guvern (HG) 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, publicat în Monitorul Oficial al României la data de 13 mai 2008, s-a stabilit că Ministerul Economiei și al Finanțelor devine autoritatea pentru coordonarea instrumentelor structurale (ACIS). Astfel, ACIS are printre atribuțiile sale și obligația de a coordona, monitoriza și sprijini procesul de implementare a programelor operaționale; de a aviza împreună cu Autoritatea de Certificare și Plată, documentele elaborate de Autoritățile de Management (AM) în vederea programării bugetare a fondurilor externe nerambursabile primite din instrumentele structurale, respectiv din co-finanțare; coordonează procesul de evaluare a gestionării instrumentelor structurale , inclusiv prin evaluări de natură operațională și/sau strategică, dar și sistemul de indicatori utilizați în monitorizarea și evaluarea PO.
Autoritatea de Management are responsabilitatea de a gestiona și implementa asistența financiară nerambursabilă aferentă fiecărui program. De asemenea, printre responsabilităție AM se numără și: elaborarea Raportului Anual de Implementare, precum și a celui Final; prevenirea neregulilor, identificarea acestora, constatarea creanțelor bugetare și recuperarea sumelor rezultate din nereguli, în limita competențelor. Totodată, AM transmite Autorității de Certificare și Plată rapoarte privind neregulile identificate și sumele platite necuvenit, precum și rapoarte cu privire la recuperarea sumelor plătite necuvenit, a celor neutilizate sau a celor care au rezultat din nereguli.
Este important de menționat că pentru fiecare PO există o AM proprie, care are responsabilitățiile amintite mai sus. Astfel, pentru POR , Autoritatea de Management este reprezentată de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor; pentru POS CCE, Autoritatea de Management este reprezentată de către Ministerul Economiei și Finanțelor; pentru POS T, Autoritatea de Management este reprezentată de către Ministerul Transporturilor; pentru POS M, Autoritatea de Management este reprezentată de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile; pentru POS DRU, Autoritatea de Management este reprezentată de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; pentru PO DCA, Autoritatea de Management este reprezentată de către Ministerul Internelor și Reformelor Administrative, iar pentru PO AT, Autoritatea de Management este reprezentată de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totodată, cu scopul de a evita frauda instrumentelor structurale a fost creat în cadrul aparatului de lucru al Primului-Ministru, Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF). Cu toate că DLAF face parte din structura Guvernului, acest departament are autonomie funcțională și decizională, el fiind contactul cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) din cadrul CE, precum și coordonatorul luptei antifraudă.
DLAF are rolul de a asigura interesele financiare ale UE, având ca funcții, următoarele: „(a) funcția de coordonare a luptei antifraudă, în scopul asigurării unei protecții efective și echivalente a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România; (b) funcția de control, în scopul identificării de nereguli, fraude și alte activități ilicite ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România; (c) funcția de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar pentru asigurarea protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene în România; (d) funcția de reprezentare, prin care se asigură participarea României în cadrul comitetelor consultative, grupurilor de lucru și al rețelelor de comunicare sau schimb de informații, în materia protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene.”
În acest sens, DLAF are atribuții precum: facilitarea cooperării între instituțiile naționale și cele ale UE (OLAF) ; coordonarea activităților de control în vederea identificării neregulilor, fraudelor și a altor activități ilicite în legătură cu gestionarea, obținerea și utilizarea fondurilor europene; culegerea, analizarea, prelucrarea de date și efectuarea de cercetări statistice în vederea protejării intereselor financiare ale UE; elaborarea și coordonarea de programe de perfecționare profesională și instruire în domeniul luptei antifraudă, precum și asigurarea, coordonarea, monitorizarea și raportarea neregulilor între instituțiile naționale și Comisia Europeană.
În plus, inclusiv cetățenii de rând pot sesiza nereguli. Raportarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene este reglementată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și specific pentru fiecare tip de instrument de finanțare.
Cazurile se pot semnala atât online pe site-ul DLAF http://www.antifrauda.gov.ro/ro/sesizari , cât și la alte instituții guvernamentale sau nu, precum : Direcția Națională Anticorupție (dacă sunt constatate fapte de corupție) ; Coaliția ONG-urilor pentru Fonduri Structurale (aceasta transmite informațiile AM responsabile, rolul său fiind acela de a ajuta instuțiile guvernamentale să gestioneze mai bine situația); Departamentul de Bună Guvernare al ActiveWatch-Agenția de Monitorizare a Presei (preia sesizările și publică pozițiile oficiale ori soluțiile instituțiilor abilitate, pentru a crește participarea publică și transparența utilizării fondurilor europene).; Alianța pentru o Românie Curată ( este o mișcare civică care are scopul de a promova principiile bunei guvernări); iar nu în ultimul rând Eurotrash ( o secțiune care urmărește documentarea și publicarea de informații cu privire la proiectele care au utilizat fonduri europene și care nu au avut rezultatele scontate, cu scopul de a contribui la consolidarea dezvoltării unor reguli ale guvernării responsabile în Europa.
Cu alte cuvinte, există numeroase modalități de a monitoriza și verifica utilizarea fondurilor europene, inclusiv posibilitatea de a se face sesizări din partea cetățenilor. În aceste condiții apare o întrebare: „ Cu atâtea instituții de verificare, cum s-au putut înregistra fraude?”. E adevărat că ulterior acestea au fost descoperite, dar de ce nu s-au înregistrat neregulile în momentul în care acestea au fost realizate?!
II.3. Rata de absorbție a celorlalte state membre din fostul bloc comunist
Pentru a justifica rata scăzută a absorbției s-a făcut mereu trimitere înspre perioada de tranziție pe care România a parcurs-o, dar și lipsa de experiență în acest domeniu, în comparație cu alte state membre, mai vechi. Astfel, s-au invocat ca și motive calitatea slabă a resursei umane, sporurile salariale acordate personalului din AM, lipsa de concordanță între banii scriptici și cei efectivi. În acest context, am considerat că este oportună urmărirea ratei de absorbție din celelalte state membre care au făcut parte din blocul comunist, si care au aderat în anii 2000 (Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria care au devenit membre în 2004), respectiv Bulgaria care a aderat în 2007.
În anul 2014, Curtea Europeană de Conturi a elaborat un raport care abordează situația ratei de absorbție la nivelul UE. Este important de menționat că raportul vizează Fondul de Coeziune și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Regională diferit. Am considerat relevantă prezentarea acestor statistici pentru a putea avea o vedere de ansamblu asupra ratei de absorbție a fondurilor la nivel european, urmând ca apoi să mă axez pe cele 9 state anterior menționate.
Referitor la domeniul coeziunii, pentru cadrul financiar multianual 2007-2013, rata medie de absorție a fost de 62%, variind pentru fiecare stat membru în parte, de la România care avea 38% la Estonia care avea 81%. Întrucât în primele 6 luni ale anului 2014 au continuat cererile de rambursare la Comisia Europeană, datele s-au modificat astfel: rata medie de absorbție a fost de 69%, rata de absorbție a României a crescut la 47%, iar Estonia și Lituania au atins o rată de 89%. Tabelul 2.4. prezentat mai jos prezintă această situație.
În cazul FEADR, pentru aceeași perioadă, rata medie de absorbție a fost de 64%, aceasta modificându-se la 69% după primele 6 luni din 2014. Cea mai mică rată de absorbție a înregistrat-o Grecia 40%, respectiv 44, în timp ce rata cea mai ridicată a avut-o Belgia inițial, 85%, iar după cele 6 luni, aceasta a fost depășită de Estonia cu 89%. Tabelul 2.5.de mai jos prezintă această situație.
Tabel 2.4. Situația absorbției în domeniul coeziunii la nivelul UE pentru perioada 2007-2013
Sursa: Curtea de Conturi Europeană-Agricultura și coeziunea:prezentare generală a cheltuielilor UE din perioada 2007-2013, p.12
http://www.eca.europa.eu/Other%20publications/PL14_AR13/PL14_AR13_RO.pdf
Tabel 2.5. Situația absorbției în domeniul FEADR la nivelul UE pentru perioada 2007-2013
Sursa: Curtea de Conturi Europeană-Agricultura și coeziunea:prezentare generală a cheltuielilor UE din perioada 2007-2013, p.13
http://www.eca.europa.eu/Other%20publications/PL14_AR13/PL14_AR13_RO.pdf
În ceea ce privește rata de absorbție a statelor din fostul bloc comunist, în mai 2014, la finalul exercițiului financiar multianual 2007-2013, a fost elaborat un raport de către echipa KPMG din Varșovia. Raportul urmărește evoluția fiecăreia dintre cele 9 țări în perioada respectivă, precum și atragerea de fonduri FEADR, FC, FSE. Astfel, conform acestui raport, cantitatea de fonduri alocate fiecărui stat variază de la țară la țară. Cel mai mare buget este alocat Poloniei, întrucât are cea mai mare populație, dar pe cap de locuitor cea mai mare alocare îi revine Republicii Cehe, acstea însumând peste 50% din fondurile UE. Dacă lor le adăugăm și fondurile alocate României și Ungariei, putem constata că 80% dintre instrumentele structurale este alocat acestor 4 țări, după cum se poate vedea din figura 2.3.de mai jos.
Figura 2.3. Repartizarea fondurilor europene pe țară
Sursa: KPMG-EU Funds in Central and Eastern Europe: progress rapport 2007-2013, Varșovia, 2014, p. 11
https://www.kpmg.com/SI/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Documents/EU-Funds-in-Central-and-Eastern-Europe.pdf
Conform aceluiași raport, cea mai mare rată de absorbție a instrumentelor structurale ai avut-o Țările Baltice: Estonia (77%), urmată de Lituania cu 74% și de Letonia cu 70%. Dintre țările Europei Centrale și de Est, Polonia și Republica Cehia au avut cea mai mare rată de absorbție (64%), urmate de Ungaria și Slovenia (62%). La capătul clasamentului se situează Bulgaria (54%), urmată de Slovacia (53%), România având cea mai mică rată de absorbție (37%). Aceste procente reprezintă media ratei de absorbție a tuturor celor 3 fonduri.
Dacă analizăm rata de absorbție pe fiecare instrument structural în parte, putem observa anumite diferențe. În ceea ce privește FEADR, cea mai mare rată de absorbție revine din nou Țărilor Baltice: Estonia (75%), Lituania (74%) și Letonia (69%). Dintre țările Europei Centrale și de Est, Ungaria a avut cea mai mare rată de absorbție (68%), aceasta fiind urmată de către Republica Cehă (65%) și Polonia (64%). Acestor țări le urmează Slovacia (57%), Bulgaria (54%), România (36%), codașa clasamentului fiind Slovenia cu o rată de absorbție a fondurilor FEADR de doar 21%.
Referitor la Fondurile de Coeziune, primele trei locuri din clasament sunt din nou deținute de către Țările Baltice. Astfel, rata de absorbție în ordine descrescătoare a fost: Estonia (78%), Lituania (74%), Letonia (63%), Rep. Cehă (61%), Polonia (60%), Ungaria (55%), Bulgaria (52%), Slovacia (47%), România (31%), iar Slovenia 13%.
Dacă analizăm rata de absorbție a FSE, putem observa mici diferențe. De această dată, cea mai mare rată de absorbție îi revine Letoniei (92%), urmată de Estonia (80%) și de Lituania (78%). Acestora le succed: Polonia (70%), Rep. Cehă (65%), Ungaria (62%), Bulgaria (60%), Slovacia (52%), România (47%), iar Slovenia 20%.
Cu alte cuvinte, putem afirma că „miturile” conform cărora Polonia a avut cea mai mare rată de absorbție din această zonă a Europei, iar Bulgaria cea mai mică au fost dezmințite de aceste date. Este important a se menționa că datele pe care se bazează raportul elaborat de KPMG, și care fac obiectul acestui subcapitol, provin din analizele elaborate de EUROSTAT în 2013, și sunt datele pe baza cărora Comisia Europeană își elaborează rapoartele.
Concluzii
Pe scurt, putem afirma că momentul aderării României la Uniunea Europeană a schimbat imaginea țării. Pe de-o parte i-a oferit acesteia anumite beneficii de care se bucură orice stat membru: accesul la piața liberă, la o economie perfomantă, dar și la instrumente structurale care să îi sprijine procesul de consolidare instituțională, iar pe de altă parte i-a impus anumite criterii pe care România trebuie să le respecte, criterii care s-au dovedit a fi avantajoase pentru ambele părți.
În ceea ce privesc instrumentele structurale, acestea au ajutat atât la dezvoltarea societății, a administrației publice, resurselor umane, cât și la consolidarea instituțiilor existente, infrastructurii și a politicilor publice. Cu toate că rata de absorbție a fondurilor europene a fost mult sub așteptări, principalele cauze fiind incapacitatea administrativă și birocratizarea excesivă, ceea ce a cauzat și multe blocaje (acestea vor fi prezentate în capitolul următor), aceste fonduri au ajutat România să evolueze față de momentul 2007, element care a dus totodată și la creșterea nivelului de viață al populației.
În finalul capitolul a fost prezentată și evoluția celorlalte state din fostul bloc comunist în cadrul Uniunii Europene pentru a putea face o comparație între cazul României și situația acestora. Astfel, s-a putut observa o diferență majoră între rata de absorbție a instrumentelor structurale de către Țările Baltice, respectiv statele din Europa Centrală și de Est, și cea a României, ceea ce demonstrează că autoritățile naționale au încercat mai mult să prejudicieze Uniunea Europeană, fraudând fondurile de care a dispus, în loc să profite de această oportunitate. Aceste afirmații vor fi susținute prin argumente și exemple în capitolul următor.
Listă abrevieri
ACIS- Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale;
AM- Autoritate de Management;
BEI- Banca Europeană pentru Investiții;
BERD- Bănca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare;
CECO- Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului;
CEDO- Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
CE- Comisia Europeană;
CEE- Comunitatea Economică Europeană;
CEEA- Comunitatea Europeană a Energiei Atomice;
DCA- Direcția de Control și Antifraudă;
DLAF- Departamentul pentru Lupta Antifraudă;
EDIS- Sistemul Extins de Implementare Descentralizată;
ENPI- Instrumentul European de Vecinătate și Cooperare;
EURATOM- Comunitatea Europeană a Energiei Atomice;
FEADR- Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
FEDR- Fondul European pentru Dezvoltare Regională;
FEPAM- Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime;
FSE- Fondul Social European;
HG- Hotărâre de Guvern;
IFI- Instituții Financiare Internaționale;
IMM- Întrepinderi Mici și Mijlocii ;
ISD- Investiții Străine Directe;
ISPA- Instrument pentru Politici Structurale de Pre-aderare (Instrument for
Structural Policies for Pre-Accession);
JAI- Justiție și Afaceri Interne;
MFA- Acord Financiar Multianual;
OLAF- Oficiul European de Lupta Antifraudă;
OUG- Ordonanța de Urgență a Guvernului;
PAC- Politica Agricolă Comună;
PE- Parlamentul European;
PESC- Politica Externă și de Securitate Comună;
PHARE – Ajutor pentru Reconstrucția Economiei A Poloniei și a Ungariei (Poland
Hungary Aid for Reconstruction of the Economy);
PIB- Produsul Intern Brut;
PO- Program Operațional;
POAT- Programul Operațional „Asistență Tehnică”;
PODCA- Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”;
POR- Programul Operațional Regional;
POS CCE- Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”;
POS DRU-Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”
POSM- Programul Operațional Sectorial „Mediu”;
POST- Programul Operațional Sectorial „Transport”;
SAPARD- Programul Special de Pre Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
(Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development);
SIAC- Sistem Integrat de Administrare și Control;
SID- Sistemul de Implementare Descentralizată;
UE-Uniunea Europeană;
URSS- Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste;
TFUE-Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene;
TUE- Tratatul asupra Uniunii Europene;
TVA- Taxa pe Valoare Adăgată.
Bibliografie
Inedite
Broșuri
Brosură a Parlamentului European în care este prezentată activitatea acestuia. Broșura a fost colectată personal în cadrul unei Conferințe privind Parlamentul European desfășurată la Facultatea de Studii Europene, Univesitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, în 2012 (vezi anexa 1).
Edite
Cărți
Allen David – « Fondurile structurale și politica de coeziune » in Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană (coord. Hellen Wallace, Mark A. Pollack și Alasdair R. Young), traducere de de Ionela Suzana Haralambie, Mihaela Papa, Diana Florina Popa, Mona Răuș, ediția a șasea, Editura Oxford University Press, 2010, tradusă la Institutul European din România, 2011.
Baldwin Richard, Wyplosz Charles -Economia Integrării Europene, traducere efectuată de Emil Dinga, Marin Dinu, Cornel Ionescu, Editura Economică, Bucureși, 2006.
Bărbulescu Iordan Gheorghe -Noua Europă: identitate și model european, vol. 1., București, Editura Polirom, 2015.
Duna Dacian -„Politica Europeană de Securitate de la Origini până la Tratatul de la Lisabona: teorie și istorie”, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2015.
Ghica Luciana -România și Uniunea Europeană, Ed. Meronia, București, 2006.
Kjaer Anne Mette -Guvernanța, traducere de Natalia Cugleșan, Ed. CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010.
Păun Nicolae, Păun Ciprian Adrian, Ciceo Georgiana, Albu-Comănescu Radu- Finalitatea Europei : o analiză a proiectului instituțional al Uniunii Europene, ediția a doua revăzută și adăugată,Ed. Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005.
Papadimitriou Dimitris and Phinnemore David -Romania and the European Union: from marginalization to membership, Ed. Routledge: Taylor&Francisc Group, London and New York, 2008.
Prisăcaru Ghiorghi -Istoria și evoluția Uniunii Europene: curs pentru învățământul la distanță, Suceava, Univ. „Ștefan cel Mare”, 2006, disponibil la adresa https://ro.scribd.com/doc/26959180/Istoria-Si-Evolutia-Uniunii-Europene, accesat la data de 09.04.2016.
Rapoarte și documente de lucru
Bărbulescu Dan, Popa Costel -Transparența Fondurilor Europene în România:raport de monitorizare și analiză a finanțărilor europene, disponibil la adresa http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/Raport%202007%20AMP&APD.pdf, accesat la data de 13.04.2016.
Cour des Comptes Européenne-Agriculture et Cohésion :vue d’ensemble des dépenses de l’UE au cours de la période 2007-2013, Luxembourg, 2014, disponibil la adresa http://www.eca.europa.eu/Other%20publications/PL14_AR13/PL14_AR13_FR.pdf, accesat la data de 09.06.2016
Delegația Comisiei Europene în România-Cum se lucrează cu PHARE, ISPA și SAPARD, aprilie 2005,document colectat personal în cadrul cercetării (vezi anexa 1) disponibil și la adresa www.infoeuropa.ro, rubrica „Publicații și Resurse”.
Ionescu Vladimir -Raport IPP: Eșecul absorbției fondurilor UE, cauzat de incompetența ministerelor de resort, 22.11.2012, disponibil la adresa http://cursdeguvernare.ro/raport-ipp-esecul-absorbtiei-fondurilor-ue-cauzat-de-incompetenta-ministerelor-de-resort.html, accesat la data de 09.06.2016.
KPMG-EU Funds in Central and Eastern Europe: progress rapport 2007-2013, Varșovia, 2014, disponibil la adresa https://www.kpmg.com/SI/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/Documents/EU-Funds-in-Central-and-Eastern-Europe.pdf, accesat la data de 10.06.2016.
Reviste și publicații
***-« Cosmin Gușă :Politicienii din România de acum sunt corupți de la cap la coadă » in Ziare.com, 20 martie 2013, disponibil la adresa http://www.ziare.com/cozmin-gusa/traian-basescu/cozmin-gusa-politicienii-din-romania-de-acum-sunt-corupti-de-la-cap-la-coada-1225252, accesat la dat de 15.05.2016.
Archick Kristin, Morelli Vincent L. -“European Union Enlargement” in Congressional Research Service, 7-5700, 19 februarie 2014, disponibil la adresa https://www.fas.org/sgp/crs/row/RS21344.pdf, accesat la data de 10.04.2016.
Bădică Petre -« Istoria corupției la români. Existau baroni locali în interbelic? » in România Liberă, 23 aprilie 2014, actualizat la data de 06.05.2014, disponibil la adresa http://www.romanialibera.ro/special/documentare/istoria-coruptiei-la-romani–existau-baroni-locali-in-interbelic–333150, accesat la data de 15.05.2016.
Cunderlíková Monika -„The European Union Phare Programme” in BIATEC, vol 15, 1/2007, p.14, disponibil la adresa http://www.nbs.sk/_img/Documents/BIATEC/BIA01_07/13.pdf, accesat la data de 13.04.2016.
Ioan-Franc Valeriu- Din lucrarile Comisiei de la Snagov (martie-iunie 1995) , Centru de Informare și Documentare Economică, București,2000.
Radu Florin -Eseuri despre Marxism : și-a schimbat oare capitalismul înfațișarea? disponibil la adresa https://www.marxists.org/romana/dictionar/articole/em/01.htm, accesat la data de 15.05.2016.
România Curată-Sesizări fraudă și nereguli, disponibil la adresa http://www.romaniacurata.ro/fonduri-europene/sesizari-frauda-si-nereguli/, accesat la
data de 08.06.2016.
Surse oficiale
Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest
ADRNV-Prezentare POR 2007-2013, disponibil la adresa http://www.nord-vest.ro/Prezentare-por.html, accesat la data de 20.05.2016.
Departamentul pentru Lupta Antifraudă
Departamentul pentru Lupta Antifraudă DLAF-Cine suntem și ce facem, disponibil la adresa http://www.antifrauda.gov.ro/ro/despre_noi/cine_suntem_si_ce_facem, accesat la data de 08.06.2016.
Centrul InfoEuropa
Centrul Infoeuropa-„Extinderea spre Est pe agenda Consiliului European” in Teme Europene, nr.10, iunie 2007, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_10.pdf, accesat la data de 09.04.2016.
Centrul Infoeuropa-„Extinderea Uniunii Europene: întrebări frecvente” in Teme Europene, nr.25, iulie 2007, disponibil la http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_25.pdf, accesat la data de 10.04.2016.
Centrul Infoeuropa-„Tratatul de la Maastricht” in Teme Europene, nr.21, aprilie 2007, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_21.pdf, accesat la data de 09.04.2016.
Comisia Europeană
Comisia Comunităților Europene-Raport a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind evoluția măsurilor de acompaniere în România după aderare, COM (2007) 378 final, Bruxelles, 27.06.2007, disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2007:0378:FIN:RO:PDF, accesat la data de 15.05.2016.
Comisia Europeană-Ce este FSE?, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=35&langId=ro, accesat la data de 17.05.2016.
Comisia Europeană-„Enlargement Process” in Enlargement Archives, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/enlargement/archives/enlargement_process/future_prospects/negotiations/eu10_bulgaria_romania/index_en.htm, accesat la data de 10.04.2016.
Comisia Europeană-„Financial Assistance” in Enlargement Archives disponibil la adresa http://ec.europa.eu/enlargement/archives/how-does-it-works/financial-assistance/index_en.htm, pagină arhivată la data de 10.03.2008, accesat la data de 13.04.2016.
Comisia Europeană-Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM), disponibil la adresa http://ec.europa.eu/fisheries/cfp/emff/index_ro.htm, accesat la data de 17.05.2016.
Comisia Europeană-Fonduri europene pentru România, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/romania/eu_romania/romania_eu/funds_romania/index_ro.htm, accesat la data de 20.05.2016.
EUR-LEX
EUR-LEX-Fondul de Coeziune (2007-2013), disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Ag24233, accesat la data de 17.05.2016.
EUR-LEX-Fondul European Agricol Pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al60032, accesat la data de 17.04.2016.
EUR-LEX-Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)(2007-2013) disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Ag24234, accesat la data de 17.05.2016.
EUR-LEX- « Regulamentul (CE) nr.1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1164/94” în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr.14/vol 2, disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006R1084&from=RO, accesat la data de 17.05.2016.
EUR-LEX-« Regulamentul (UE) nr.1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul Social European și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului” in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L347/470 din 20.12.2013, disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=[anonimizat]&uri=CELEX:32013R1304, accesat la data de 17.05.2016.
EUR-LEX- Regulamentul (CE) nr.1685/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ( FEADR) ” în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr.3/vol 66, disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32005R1698&from=RO accesat la data de 17.05.2016.
EUR-LEX- “Tratatul privind Uniunea Europeană(versiunea consolidată), Titlul VI: Dispoziții finale, art. 49”, in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C326/43 din 26.10.2012 disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012M/TXT&from=FR, accesat la data de 10.04.2016.
EUR-LEX-Tratatul de la Maastrich privind Uniunea Europeană, disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Axy0026, accesat la data de 09.04.2016.
Finanțare.ro
Finanțare.ro-„România primește acreditare EDIS pentru fondurile PHARE înainte de data aderării la Uniunea Europeană” in Știri:Granturi ,din 19 decembrie 2006, disponibil la adresa http://www.finantare.ro/stire-3293-Romania-primeste-acreditare-EDIS-pentru-fondurile-PHARE-inainte-de-data-aderarii-la-Uniunea-Europeana.html, accesat la data de 17.04.2016.
Fonduri Structurale
Fonduri Structurale-CE: 81% dintre cauzele de fraudare cu fonduri de pre-aderare s-au înregistrat în România și Bulgaria, 15 iulie 2010, disponibil la adresa http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?t=Stiri&eID=7370, acccesat la data de 16.04.2016.
Fonduri Structurale-România a raportat cele mai multe cazuri de posibile fraude la fondurile UE, 10 iulie 2007, disponibil la adresa http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=923&t=Stiri, accesat la data de 16.04.2016.
Guvernul Republicii Cehe
Ministerul Dezvoltării Regionale
Ministry of Regional Development from Czech Republic- What are European Union Funds? disponibil la adresa http://www.jihovychod.cz/en/eu-funds/what-are-european-union-funds, accesat la data de 17.05.2016.
Guvernul României
Ministerul Afacerilor Externe
Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană -“Asistența UE” in România în UE disponibil la adresa http://ue.mae.ro/node/389, accesat la data de 13.04.2016.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -Raport final privind implementarea programului SAPARD în România (versiunea consolidată), 2011,disponibil la adresa http://old.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/sapard/raport-final-implementare-raport-sapard-ro.pdf, accesat la data de 16.04.2016.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
AM POAT-Raport Anual de Implementare 2013, disponibil la adresa http://www.fonduri-ue.ro/files/programe/AT/POAT_2007/RAI_POAT_2013.pdf, accesat la data de 06.06.2016.
AM PODCA- Raport Anual de Implementare a Programului Operațional „Dezvoltarea capacității administrative”2013, disponibil la adresa http://www.fonduri-ue.ro/files/programe/CAPACITATE_ADMIN/PODCA/RAI-PODCA-2013.pdf, accesat la data de 06.06.2016
MDRAP- Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, disponibil la adresa http://www.mdrap.ro/administratie/podca, accesat la data de 20.05.2016.
MDRAP-Programul Operațional Regional 2007-2013, disponibil la adresa http://www.inforegio.ro/ro/regio-2007-2013/programul-operational-regional.html, accesat la data de 20.05.2016.
Ministerul Integrării Europene
Ministerul Integrării Europene- ADDENDUM la raportul 2002 asupra progreselor înregistrate în pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, septembrie 2002, disponibil la adresa http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Addendum%202002%20RO.pdf, accesat la data de 14.04.2016.
Iliescu Ioana, Coconea Ionuț Florian-Care sunt avantajele aderării la UE? disponibil la adresa http://www.cuzu.ro/wp-content/uploads/2015/07/Avantajele-UE.pdf, accesat la data de 15.05.2016.
Ministerul Fondurilor Europene
MFE- Ce finanțează POS CCE? disponibil la adresa http://old.fonduri-ue.ro/poscce/, accesat la data de 20.05.2016.
MFE-Fonduri Structurale și de Coeziune,31 iulie 2015, disponibil la adresa http://old.fonduri-ue.ro/, accesat la data de 03.06.2016.
MFE-POSDRU (2007-2013), disponibil la adresa http://www.fonduri ue.ro/posdru-2007, accesat la data de 20.05.2016.
MFE-Prezentare generală a Programului Operațional Asistență Tehnică, disponibil la adresa http://www.poat.ro/, accesat la data de 20.05.2016.
MFE Programul Operațional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane” 2007-2013: Raportul Annual de Implementare,2013 disponibil la adresa http://old.fonduri-ue.ro/posdru/images/doc2014/rai2013.pdf, accesat la data de 03.06.2016.
MFE- Raportul Anual de Implementare pe anul 2013 al Programului Operațional Sectorial “Creșterea Competitivității Economice “(2007-2013), București, mai 2014, disponibil la adresa http://www.fonduri-ue.ro/files/programe/COMPETITIVITATE/POSCCE/POSCCE_RAI2013a.pdf, accesat la data de 03.06.2016.
Ministerul Mediului și a Dezvoltării Durabile
MMDD-Programul Operațional Sectorial de Mediu 2007-2013, disponibil la adresa http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files/mediu/00000029/g71qf_POS_Mediu_RO.pdf, accesat la data de 20.05.2016.
MMSC-Programul Operațional Sectorial “Mediu”(2007-2013): raport anual de implementare 2013, disponibil la adresa http://old.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Rapoarte/4_Rapoarte_Mediu/RAI.13.POSM.pdf, accesat la data de 06.06.2016.
Ministerul Transporturilor
AMPOST-Despre POST, disponibil la adresa http://www.ampost.ro/pagini/despre-pos-t, accesat la data de 20.05.2016.
Ministerul Transporturilor-Raport Anual de Implementare 2013:Programul Operațional Sectorial „Transport” (2007-2013), disponibil la adresa http://www.ampost.ro/fisiere/pagini_fisiere/RAI_2013.pdf, accesat la data de 06.06.2016.
Monitorul Oficial Al României
Monitorul Oficial al României- „Hotărâre privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale” in Hotărâri ale Guvernului României, partea I (Legi, Decrete, Hotărâri și Alte Acte), nr.364/13.V.2008, disponibil la adresa http://old.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Legislatie/nationala/1_Gestionarea_asistentei_nerambursabile/12_HG_457_2008.pdf, accesat la data de 08.06.2016.
Monitorul Oficial Al României- OUG nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și specific pentru fiecare tip de instrument de finanțare, publicat în 30.06.2011, disponibil la adresa http://lege5.ro/en/Gratuit/gi2tqmrugy/ordonanta-de-urgenta-nr-66-2011-privind-prevenirea-constatarea-si-sanctionarea-neregulilor-aparute-in-obtinerea-si-utilizarea-fondurilor-europene-si-sau-a-fondurilor-publice-nationale-aferente-acestor, accesat la data de 08.06.2016.
Regio
Anexa DMI 4.1.”Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor cu importanță regională și locală”, disponibil la adresa http://www.inforegio.ro/ro/comunicate-2015/683-por-2007-2013-a-adus-locuri-de-munc%C4%83,-servicii-diversificate-%C8%99i-de-calitate-mai-bun%C4%83,-pentru-mai-mul%C8%9Bi-utilizatori.html, accesat la data 03.06.2016.
Anexa DMI 1.1.”Planuri integrate de dezvoltare urbană”
Anexa DMI 3.1.”Servicii de sănătate”
Anexa DMI 5.1.”Infrastructura în turism”
Uniunea Europeană
Uniunea Europeană-Finanțare Europeană, disponibil la adresa http://europa.eu/about-eu/funding-grants/index_ro.htm, accesat la data de 17.05.2016.
Uniunea Europeană-Istoria Uniunii Europene :2000-2009, disponibil la adresa http://europa.eu/about-eu/eu-history/2000-2009/index_ro.htm, accesat la data de 09.04.2016.
Surse video
EuroparlTV- « Finanțare UE pentru proiectul dumneavoastra?, » in Parlamentul European 24.04.2015, disponibil la adresa http://europarltv.europa.eu//ro/player.aspx?pid=c9705db9-d3d3-40cf-b68d-a48000904afc, filmuleț vizualizat la data de 17.05.2016.
Anexe
Broșura Parlamentului European
Broșura Delegației Comisiei Europene în România privind programele UE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Evaziunii și a Fraudei Fondurilor Europene Asupra Securității Economice (ID: 116221)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.