Impactul Crizei Economice Globale Asupra Turismului din Grecia

Impactul crizei economice globale asupra turismului din Grecia

Cuprins

Introducere

Cap. 1. Grecia – destinație turistică europenă

1.1.Repere geografice

1.2. Cadrul socio-cultural

1.3. Economia

1.4.Turismul

Cap.2. Analiza circulației turistice din Grecia

2.1. Numărul sosirilor de turiști

2.2. Numărul înnoptărilor

2.3. Durata medie a sejurului

2.4. Capacitatea de cazare turistică

2.5. Nivelul cheltuielilor în turism

2.6. Nivelul încasărilor din turism

Cap. 3. Turismul Greciei în contextul crizei economice globale

3.1. Criza economică globală

3.1.1. Cadrul politico-economic al declanșării crizei în Europa

3.1.2. Grecia – premise pentru declanșarea crizei

3.2. Influența turismului asupra economiei Greciei

3.2.1. Contribuția totală a turismului în PIB

3.2.2. Influența turismului asupra forței de muncă

3.2.3. Contribuția guvernului în turism

3.2.4. Nivelul investițiilor

Cap.4. Strategii de dezvoltare a turismului din Grecia

4.1. Stadiul actual al turismului în Grecia

4.2. Perspective și strategii de dezvoltare a turismului în perioada 2014-2016

4.3. Turismul internațional- perspective de dezvoltare

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Într-o perioadă cu schimbări semnificative la nivel global, în care intențiile de reformă ale diferitelor organizații internaționale ( ONU, UE, UNTWO, WTTC, etc.) pentru redresarea situațiilor de criză existente și relansarea economiilor, turismul poate și trebuie să aibă un rol activ în dezvoltarea durabilă, să răspundă provocărilor globale în ceea ce privește schimbările climatice și reducerea gradului de săracie în țările în curs de dezvoltare. Tot mai mult, turismul este corelat cu opțiunea pentru dezvoltare durabilă și este apreciat ca fiind un instrument de mare forță în strategiile de promovare a păcii în lumea întreagă. Turismul este o activitate economică importantă deoarece contribuie la ocuparea forței de muncă și la creșterea economică, precum și la dezvoltarea și integrarea socio-economică în zonele rurale, periferice sau slab dezvoltate.

Rata de creștere a turismului s-a mărit considerabil, iar legătura între turism și dezvoltare s-a accentuat, mai ales după cel de-al II-lea Război Mondial, datorită evoluției tehnologice, sociale și economice a omenirii, ceea ce a facut posibilă apariția și dezvoltarea turismului de masă. Multe regiuni și țări, ale căror resurse limitate le plasau în situații de inferioritate comparativă, dar care totuși, erau atrăgătoare din punct de vedere cultural și peisagistic, cu un climat natural și social calm, au găsit în turism o șansă pentru relansarea și modernizarea economiei, pentru crearea de locuri de muncă și punerea în valoare a patrimoniului cultural și tradițional. Totuși, dincolo de această dinamică la nivel global, turismul a înregistrat de-a lungul timpului, evoluții cantitative și calitative care, deși au demonstrat capacitatea și rolul pe care le poate avea această industrie în dezvoltarea economică, au accentuat și complexitatea interdependențelor și manifestărilor, antrenând noi orientări în domeniul politicilor turistice.

Lucrarea de față își propune să sintetizeze și să interpreteze evoluția turismului din Grecia, de la începutul crizei până în prezent. Am ales Grecia deoarece a fost și este cea mai grav afectată țară europeană de la debutul crizei, care a stârnit nenumărate controverse, atât la nivel european, cât și la nivel global. Criză, recesiune și datorii, un guvern depășit de situație, turism afectat de mișcări sociale, populație demoralizată, sunt numai câteva din noțiunile asociate Greciei în ultimii ani. Mediatizată intens, de multe ori excesiv, lumea se întreabă cum a fost posibil ca o țară care, în urmă cu 12 ani a fost inclusă în categoria economiilor dezvoltate și care contribuia cu 3% la PIB-ul Europei, să ajungă în pragul falimentului și să fie retrogradată la statutul de „economie emergentă”? O întrebare care încă nu și-a găsit un răspuns clar nici de către oficiali, nici de către analiști și cu atât mai puțin de către grecii obișnuiți cu un mod de viață peste posibilitățile reale oferite de economia țării lor, și care s-au văzut nevoiți să trăiască cu mult mai puțin și fără perspective clare, iar când situația s-a înrăutățit, au respins din start orice măsură de austeritate, preferând să-și consume energiile în proteste și în afișarea unei atitudini anti-occidentale.

Fără a avea pretenția că am abordat în totalitate aspectele referitoare la subiectul acestei lucrări, sper că am reușit să prezint informații pertinente și documentate asupra manifestării reale a turismului din Grecia în contextul crizei economice. În realizarea acestui studiu am utilizat date statistice pentru perioada 2008-2012, precum și diverse dezbateri și considerații analitice privind criza economică din Grecia și cauzele care au declanșat-o.

Lucrarea este structurată pe patru capitole. În primul capitol am prezentat o imagine de ansamblu a țării în ceea ce privește așezarea geografică, elementele cadrului socio-cultural, repere economice și atracții turistice.

Capitolul al doilea analizează evoluția unor indicatori turistici și impactul lor în economia țării. În analiza acestor indicatori s-au utilizat date statistice ale Ministerului Turismului și Autorității Naționale de Statistică (EL.STAT) din Grecia și ale organizațiilor și instituțiilor internaționale, în principal, ale Organizației Mondiale pentru Turism(UNTWO), ale Uniunii Europene (EU), World Travel Tourism Council(WTTC), Forumul Economic Mondial(WEF).

În capitolul al treilea am prezentat modul în care a reacționat sectorul turistic din Grecia în contextul crizei economice globale și rolul acestuia în dezvoltarea economică a țării, cu ajutorul următorilor indicatori macroeconomici: contribuția turismului în PIB, influența turismului asupra forței de muncă, nivelul cheltuielior guvernamentale și al investițiilor de capital în turism. Tot aici am realizat o scurtă prezentare a contextului politico-economic care a condus la declanșarea crizei economice și financiare în Grecia.

Capitolul al patrulea prezintă perspectivele de dezvoltare economică a Greciei în perioada următoare, 2014-2016, precum și strategiile de dezvoltare în domeniul turismului.

Lucrarea se încheie cu concluzii referitoare la problematica abordată și opinii personale privind posibilitățile de dezvoltare turistică a Greciei în perioada care urmează.

Cap. 1. Grecia – destinație turistică europenă

Situată aproape de granița dintre Europa și Asia, în extremitatea sudică a peninsulei Balcanice, Grecia este o țară cu o istorie bogată, cu oameni optimiști și încrezători în viitor, dar și o destinație ideală pentru petrecerea vacanțelor. Sursa de informație pentru redactarea acestui capitol a constituit-o site-ul www.visitgreece.gr, care este site-ul oficial al Organizației Naționale de Turism din Grecia, (GNTO).

1.1. Repere geografice

Coordonate geografice. Situată în sud-estul Europei, Grecia se află în punctul de întâlnire a trei continente – Europa, Asia și Africa. Grecia se învecinează la nord cu Bulgaria și fosta Republică Iugoslavă, la nord-vest cu Albania, la nord-est cu Turcia. Țărmurile Greciei sunt scăldate de trei mari: la vest de Marea Ionică, la sud de Marea Mediterană și la est de Marea Egee. Denumirea oficială este Republica Elenă, iar capitala țării este Atena.

Suprafața totală a Greciei este de 131.957 km2 și cuprinde trei arii geografice mari:

a peninsular mainland (that extends from the region of Central Greece on the South to the region of Thrace on the North) being the biggest geographic feature of the country o parte continentală, fiind cel mai mare element geografic al țării,

the Peloponnese peninsula that is separated from the mainland by the canal of the Corinth Isthmus, peninsula Peloponez, care este separată de continent prin canalul Istmul Corint,

în jur de 6.000 de insule și insulițe împrăștiate în Marea Egee și Marea Ionică.

Relieful. Grecia dispune de un relief deosebit, cu numeroase insule, predominant muntos, cu un țărm lung și favorabil amenajării turistice în zona peninsulară. Grecia continentală are un țărm sinuos, cu golfuri și peninsule, masivele muntoase ocupând aproximativ 80% din teritoriu, iar câmpiile ocupă suprafețe însemnate în partea de nord. Grecia insulară cuprinde cca. 6000 de insule grupate în arhipelagurile Sporade, Ciclade, Ionice, din care sunt locuite permanent aproape 700.

Grecia este, în primul rând, o țară muntoasă, cu aproximativ 40 de lanțuri muntoase care depășesc altitudini de 2000 m, dominate de lanțul muntos Pind, care formează „coloana vertebrală” a Greciei continentale. Cel mai înalt munte din este muntele Olimp, cunoscut încă din mitologia greacă ca origine a lăcașului zeilor, și care atinge o înălțime de 2917 m.

De asemenea, Grecia are numeroși vulcani, cei mai importanți fiind cei de pe Milos și Santorini, care primesc mii de vizitatori pe tot parcursul anului.

Clima este mediteraneană, cu veri toride cu temperaturi medii în iulie de 27ºC, temperate de brize pe litoral și de altitudine în restul țării. Iernile sunt umede, blânde, cu temperaturi medii în ianuarie de 10ºC, ploioase în sud și aspre, cu zăpezi, în munții din nord.

Datorită poziționării geografice între continent și mare, există o variație mare în climatul Greciei. În timpul verii, zilele fierbinți și uscate sunt răcite de vânturile sezoniere numite meltemi, în timp ce regiunile montane, în general, au temperaturi mai scăzute. Iernile sunt blânde în zonele de șes, cu o cantitate minimă de zăpadă și gheață, dar munții sunt de obicei acoperiți cu zăpadă. Mai mult decât atât, un fenomen comun este apariția unor condiții climaterice diferite, în timpul aceluiași sezon (de exemplu, caldură ușoară în zonele de coastă și temperaturi reci în regiunile montane). Cele mai înalte temperaturi se înregistrează în regiunea sudică, în special pe insulele Creta și Ciclade, care depășesc uneori 40ºC în timpul verii. Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în timpul iernii, în nord-vestul Greciei, în zona insulei Corfu. Datele despre clima Greciei au fost preluate de la Observatorul Național din Atena.

Vegetația și fauna. Pădurile cuprind peste 25% din suprafața totală a Greciei, fiind pe locul patru în Europa, cu privire la resursele forestiere. Acestea constituie ecosisteme care s-au adaptat la veri uscate, calde și ierni reci. Aici cresc atât coniferele montane, cât și plantele specifice regiunilor de coastă. În Grecia mai cresc și castani comestibili, stejari de cârmâz și pini de Alep, diferite specii de arbuști și tufișuri mediteraneene. În munți cresc plante medicinale și aromatice, printre care oregano, cimbrul, levănțica, maghiranul, rozmarinul, etc. Pe insula Corfu există peste patruzeci de specii de orhidee.

Fauna din pădurile grecești este reprezentată de diverse tipuri de păsări, reptile și insecte. Există de asemenea, o varietate remarcabilă de mamifere care trăiesc în pădurile din Grecia, cele mai întâlnite fiind ursul brun, lupul, pisica sălbatică, șacalul și bursucul.

Rețeaua hidrografică. Râurile din Grecia sunt relativ mici în comparație cu cele din alte țări. Acestea urmează direcția văilor și se varsă în mările grecești. Râurile sunt, în general, puțin adânci și turbulente, nefiind navigabile. Cele mai lungi râuri sunt Evros și Axios, iar cel mai lung fluviu este Aliakmonas, cu o lungime de 297 km. Cel mai mare lac este Trichonida, cu o suprafață de 97 km2.

Căi de acces. În ceea ce privește transporturile, Grecia dispune de o rețea modernă de drumuri rutiere, printre care autostrada Egnatia care leagă partea de nord-vest a țării cu cea de est și face parte din Drumul European E90; podul Rio-Antirio, care este cel mai lung pod suspendat pe cabluri din Europa și al doilea din lume (2250 m); un nou aeroport internațional din anul 2001 (la Atena); un metrou din anul una din pădurile grecești este reprezentată de diverse tipuri de păsări, reptile și insecte. Există de asemenea, o varietate remarcabilă de mamifere care trăiesc în pădurile din Grecia, cele mai întâlnite fiind ursul brun, lupul, pisica sălbatică, șacalul și bursucul.

Rețeaua hidrografică. Râurile din Grecia sunt relativ mici în comparație cu cele din alte țări. Acestea urmează direcția văilor și se varsă în mările grecești. Râurile sunt, în general, puțin adânci și turbulente, nefiind navigabile. Cele mai lungi râuri sunt Evros și Axios, iar cel mai lung fluviu este Aliakmonas, cu o lungime de 297 km. Cel mai mare lac este Trichonida, cu o suprafață de 97 km2.

Căi de acces. În ceea ce privește transporturile, Grecia dispune de o rețea modernă de drumuri rutiere, printre care autostrada Egnatia care leagă partea de nord-vest a țării cu cea de est și face parte din Drumul European E90; podul Rio-Antirio, care este cel mai lung pod suspendat pe cabluri din Europa și al doilea din lume (2250 m); un nou aeroport internațional din anul 2001 (la Atena); un metrou din anul 2000 (extins pe toată suprafața Atenei).

Transportul feroviar. Rețeaua feroviară a Republicii Elene are o lungime de 2548 km, din care 1565 km sunt construiți conform standardelor internaționale, și leagă țara de Macedonia și Europa de Vest în nord, de Turcia și Orientul Mijlociu, în est. Ecartamentul corespunzător restului de cale ferată este mai îngust decât cel standard. Rețeaua feroviară greacă trece prin multe zone pitorești de o frumusețe unică.

Transportul rutier reprezintă principala cale de transport în Grecia. Rețeaua bogată de autostrăzi construite pe două și patru benzi, leagă diferite regiuni ale țării între ele. Lungimea totală a rețelei rutiere de transport a Greciei are în jur de 117.000 de km.

Transportul aerian. Liberalizarea transportului aerian, din aprilie 1997, a făcut ca un număr de companii private să devină active și să capete o importanță tot mai mare, încurajând astfel concurența și, implicit, scăderea prețurilor. În Grecia există 81 de aeroporturi, dintre care 39 la standarde internaționale. Punctul de intrare cel mai important pe calea aerului în Grecia este „Eleftherios Venizelos”, Aeroportul Internațional din Atena, considerat a fi unul dintre cele mai funcționale și confortabile aeroporturi din Europa. Ca o recunoaștere a acestui fapt, în cadrul Galei „Routes Europe Awards” de anul acesta, aeroportul Eleftherios Venizelos din Atena a fost desemnat câștigătorul aeroporturilor cu 4 – 20 milioane de pasageri. Routes Europe Awards este una dintre cele mai prestigioase distincții din aviația mondială, care recunoaște excelența în serviciile aeroportuare, a cărei gală de anul acesta a avut loc la Budapesta pe 14 Mai 2013, unde au participat peste 1000 de profesioniști din aviația civilă europeană și mondială.

Transportul maritim. Țară de tip arhipelag, Grecia are o rețea de transport maritim bine reprezentată. Cele mai mari porturi se află la Atena (Pireu), Salonic, Patras, Volos, Elefsina, Igoumenista, Iraklio și Kavala. Țara are o rețea extinsă de transport de coastă care servește majoritatea din destinațiile costiere ale Greciei continentale și anumite porturi internaționale. Flota greacă, constând din toate tipurile de nave de operare pe rute interne și internaționale, a suferit o renovare majoră, asigurându-se astfel călătorii rapide și de încredere.

1.2. Cadrul socio-cultural

Grecia este încununată cu o istorie mare și o imensă bogăție culturală în literatură, artă și muzică, încă din antichitate, aici fiind locul de naștere al unora dintre cei mai mari poeți și artiști ai lumii. Grecii sunt mândri de istoria lor, dar știu să se și distreze, înclinația lor pentru petreceri datând încă de pe vremea lui Dionysos, cel ce a fost cunoscut ca fiind zeul vinului.

Urme ale unei istorii vechi de secole se găsesc în fiecare colț al Greciei, încă din perioadele preistorice și arhaice. Aici vom decoperi lucrări unice, de la monumente clasice din perioada medievală și bizantină, la creații de artă populară din culturi și religii diferite, care coexistă cu creațiile actuale, construcții și lucrări moderne de artă. Grecia este un adevărat paradis pentru turismul cultural, o călătorie în istorie și artă. Excursii educaționale, producții teatrale, festivaluri, pelerinaje, vizite la site-uri arheologice, monumente și muzee, excursii pentru a studia mediul natural, de artă populară și cultură, sunt doar câteva din multele lucruri pe care Grecia le are de oferit în domeniul turismului cultural.

Oricine vrea cu adevărat să înțeleagă Grecia, istoria și oamenii săi, va găsi o experiență culturală de neegalat prin vizitarea ei. Grecia are în prezent mai mult de 200 de muzee de stat sau de muzee supravegheate de Ministerul Culturii, precum și 107 muzee private, unde se pot admira lucrări de artă unice și urme a peste 6000 de ani de istorie.

Populația. Grecia are o populație de 10.939.727 locuitori, conform recensământului din 2011, din care peste 90% sunt de naționalitate greacă, 4% albanezi, restul alți cetățeni străini. Limba oficială este greaca, în mediile de afaceri fiind vorbite engleza și franceza. Grecia este formată din 13 regiuni împărțite în 51 de districte și o regiune autonomă (Muntele Athos).

Religia. În ceea ce privește religia, 95% din populație aparține Bisericii Ortodoxe Grecești. Pe lângă ortodoxism, în Grecia există și comunități musulmane, catolice, protestante sau iudaice. Fie că sunt acolo pentru scopuri religioase sau pur și simplu pentru plăcere, vizitatorii Greciei sunt uimiți de numărul mare de clădiri și situri religioase referitoare la dogme și religii diferite. Cele mai importante centre religioase includ comunitatea monahală de la Muntele Athos, mănăstirile impresionante de la Meteora, Peștera Apocalipsei și Mănăstirea Sfântul Ioan Theologos de pe insula Patmos.

Nivelul de viață al grecilor, altădată îndestulător, a scăzut foarte mult odată cu criza. Gospodăriile grecești și micile afaceri suferă din ce în ce mai mult în urma politicii de reducere a cheltuielilor, promovată de guvernul elen, scrie The Wall Street Journal. Măsurile de austeritate au determinat reducerea salariilor și a pensiilor, oprirea proiectelor în derulare și multiplicarea impozitelor. Consumul, care contribuie cu mai mult de două treimi la economia grecească, s-a diminuat cu peste 7% în ultimul an. Turismul și exporturile nu reușesc să înlocuiască golul creat.

Tradiții și obiceiuri. Grecia este o țară unde tradițiile sunt păstrate cu grijă, ca o importantă parte a identității naționale. Chiar dacă, la prima vedere, țara este modernă și cosmopolită, tinerii părând că preferă distracția din cluburi și localuri, aceștia nu vor ezita să danseze pe muzica grecească tradițională, stiu versurile cântecelor, respectă toate obiceiurile și sărbătorile, așa cum au făcut-o și generațiile dinaintea lor.

În Grecia pare că timpul se scurge altfel, iar un turist va fi cu siguranță surprins și se va adapta greu, mai ales la pauza dintre două și cinci după amiază, când totul pare încremenit într-o lungă siestă. Momentul zilei, când grecii se adună în jurul mesei, este o tradiție pe care fiecare grec o susține cu respect, iar aperitivul preferat înainte de masă este o băutură numită ouzo. Spargerea farfuriilor, mai ales la petreceri, este un alt obicei care arată pofta de viață a grecilor.

Mâncarea tradițională grecească face plăcere oricărui turist. De la celebrul tzatziki și până la cunoscutul gyros, bucătăria locului satisface multe gusturi. Principalele ingrediente în bucătăria tradițională greacă sunt carnea de capră și de oaie, dar la fel de populare sunt și mâncărurile preparate din pește.

1.3. Economia

Economia Greciei a crescut cu aproape 4% pe an între anii 2003 și 2007, pe de o parte din cauza cheltuielilor de infrastructură realizate la Atena pentru Jocurile Olimpice din 2004, care au generat venituri importante din turism, pe de altă parte, datorită creșterii masive a creditelor, care a susținut niveluri record ale cheltuielilor de consum. Dar, în 2009 pe fondul crizei economice și financiare, aceasta s-a contractat cu 2,3%, crescând la 3,5% în 2010 și 6,9% în 2011, în 2012 contracția fiind de 6%.

Deteriorarea finanțelor publice, statistici inexacte și declarate în mod greșit, precum și deficiențe și neconcordanțe cu privire la reforme, au condus țara într-o criză financiară, considerată a fi cea mai gravă din Europa. Sub presiunea intensă din partea UE și a participanților de pe piața internațională, guvernul a adoptat un program de austeritate pe termen mediu, care include reducerea cheltuielilor guvernamentale, reducerea evaziunii fiscale, revizuirea sistemelor de sănătate și pensii, precum și reformarea piețelor muncii și a produselor.

Toate aceste reforme nepopulare au condus la tulburări pe scară largă, atât la nivelul sindicatelor, cât și la nivelul societății civile, accentuând perspectivele economice sumbre, nemulțumirea publică și instabilitatea politică.

Principalele sectoare ale economiei sunt agricultura, industria, turismul și telecomunicațiile.

Agricultura. Grecia a fost o țară agrară, dar în ultimii ani importanța sectorului primar și secundar s-a redus, rolul principal revenind serviciilor. Cu toate că are o importanță deosebită în economia Greciei, ocupând aproape 12% din populatia activă, sectorul agricol contribuie doar cu 3,3% la formarea PIB. Aproximativ 29% din teritoriul Greciei este ocupat de teren agricol, arabil și nearabil, remarcându-se producția de măsline, struguri, pepeni, piersici, roșii și portocale. Dintre culturile industriale, cele mai profitabile rămân în continuare bumbacul și tutunul. Grecia este renumită și pentru calitatea deosebită a uleiului de măsline.

Industria contribuie cu apropae 18% la formarea PIB. Printre industriile tradiționale în Grecia se numară construcțiile, industria textila, industria alimentară și cea a cimentului. În ultimii ani s-au dezvoltat în ritm susținut industria echipamentelor de înaltă tehnologie și telecomunicațiile. Construcțiile sunt, în mod tradițional, una dintre ramurile industriale cele mai importante ale economiei grecești. Începând cu anul 2001, acestea au înregistrat o dezvoltare puternică, datorită creșterii volumului investițiilor private și lucrărilor de construcții publice. În 2009 însă, pe fondul crizei economice internaționale și al crizei financiare din Grecia, activitatea în construcții s-a redus cu peste 28% față de 2008. Trendul descrescător a continuat și în anii următori, în 2012 înregistrându-se o reducere a activității în construcții, de 28% față de 2011.

Turismul. Clima mediteraneană, peisajul exotic, zonele costiere și insulare, vestigiile istorice și culturale, vechi de peste 3000 de ani, fac din Grecia una dintre cele mai populare destinații turistice, ocupând locul 10 în lume din acest punct de vedere. În medie, Grecia este vizitată de aproximativ 16 milioane de turiști anual, veniturile anuale din turism depășesc 10 miliarde de Euro, iar unul din cinci locuitori lucrează în acest sector.

Deși rămâne o ramură principală a economiei, veniturile din turism s-au redus în 2012 cu 14% față de 2008, datorită și a unei schimbări în structura pe naționalități a turiștilor, respectiv o creștere a numărului de vizitatori din Rusia și țările central și est europene, concomitent cu o reducere a numărului de turiști din țările puternic dezvoltate, Germania, Marea Britanie și Olanda.

Telecomunicațiile. Acest sector a cunoscut în ultimii 20 de ani o dezvoltare continuă, astfel că în Grecia erau instalate, în 2011, peste 5 milioane de posturi de telefonie fixă. Piața telefoniei mobile a avut o evoluție rapidă, furnizorii Cosmote, Vodafone și Wind Hellas având împreună aproape 12,3 milioane de clienți.

Pentru a reda o imagine de ansamblu asupra economiei, în tabelul următor sunt prezentați principalii indicatori macroeconomici, pentru perioada supusă analizei.

Tabelul nr. 1.1 Indicatorii macroeconomici ai Greciei în perioada 2008 – 2012

Sursa :http ://www.statistics.gr/portal/page/portal/ESYE/BUCKET/

Datele prezentate reflectă foarte clar deterioararea tuturor indicatorilor macroeconomici, începând cu anul 2009, anul de debut al crizei economice. După scăderi ale Produsului Intern Brut, de 1% în 2009 și de 4% în 2010, economia elenă a scăzut în 2011 cu 6,2%, contractându-se și în 2012 cu 7,1%. Economia în scădere, îngreunată de reformele structurale lente, a condus la pierderea treptată a competitivității sale în raport cu partenerii din zona euro.

Indicele prețurilor de consum a crescut, cea mai mare creștere fiind înregistrată în 2010 și 2011.

Datoria publică a Greciei a pornit pe un trend puternic ascendent de la adoptarea monedei unice încoace. Această evoluție are la bază creșterea salariilor din sectorul public cu peste 50% între anii 1999 și 2007, în condițiile în care politicienii greci nu au luat măsuri împotriva evaziunii fiscale, pentru a spori veniturile bugetare. Astfel, debutul crizei economice globale a găsit economia Greciei apăsată de o datorie publică ce acoperea 117,5% din PIB. Datoria a continuat să crescă în toți acești ani de criză, astfel că la sfârșitul anului 2012, indicatorul a atins vârful de 170,6% din PIB.

Populația ocupată a scăzut cu aproape 18% în 2012 față de 2008, fapt care a dus la creșterea ratei șomajului, care s-a triplat în 2012 față de 2008, situându-se la cel mai înalt nivel din Zona euro, unde rata medie a fost de 12%.

Evoluția economică a Greciei – perspective. Grecia a devenit a 10-a țară membră a Uniunii Europene la 1 Ianuarie 1981, iar de atunci statul a cunoscut o creștere economică remarcabilă și sustenabilă. Standardul de viață al cetățenilor a crescut și a atins limite fără precedent datorită investițiilor mari în intreprinderile industriale și în infrastructură, a fondurilor primite de la Uniunea Europeană, veniturilor din turism, transporturilor maritime și datorită creșterii sectorului serviciilor. A adoptat euro ca monedă în 2001 și a organizat cu succes Jocurile Olimpice în 2004 la Atena.

Accesul Greciei la Uniunea Economică și la moneda euro a determinat o nouă dezvoltare a economiei elene, cu o rată scăzută a dobânzilor și cu o încredere mai mare a participanților la dezvoltarea mediului economic. În primii ani după integrare, Grecia a avut un ritm de dezvoltare mai ridicat decât cel al mediei UE și relativ crescător, cu valori de 3,6% în 1999, și o medie de 4% între anii 2000 și 2007, creșterea economică fiind de 2,4% în anul 2008. Începând cu anul 2009, economia Greciei a intrat într-un declin sever, pe fondul crizei internaționale și al dificulății de a identifica surse pentru finanțarea cheltuielilor publice, din ce în ce mai mari. Datorită situației economice interne, numeroase companii s-au mutat în țări vecine, (în special în Bulgaria, dar și în Repubica Macedonia, Cipru și Turcia), iar depozite de miliarde de euro au fost mutate, din băncile grecești, în afara țării. Pe acest fond, situația financiară a Greciei a continuat să se deterioreze, iar masivele reduceri de cheltuieli (în special cu angajații sectorului public și cu programul național de investiții) nu au reușit să contrabalanseze nivelul în continuă scădere al veniturilor bugetului de stat.

În 2011, autoritățile elene au adoptat un nou program de austeritate – Programul de ajustare fiscală pe termen mediu 2011-2015 – care prevede restructurarea unor instituții și companii de stat, noi impozite și taxe, reducerea cheltuielior cu aparatul din sectorul public. În paralel, a fost demarat un amplu proces de privatizare, care include vânzarea de acțiuni la companiile publice de gaze și electricitate, rafinăriile Hellenic Petroleum și companiile de utilități publice, dar și concesionarea unor imobile deținute de stat, atât în Grecia continentală, cât și în insule.

Este dificil de prevăzut cum va evolua Grecia în următorii ani dar, în contextul economic prezentat, este de așteptat ca Grecia să se confrunte și în 2013 cu o situație dificilă. Scăderea veniturilor populației va accentua scăderea consumului, ceea ce va influența negativ creșterea economică.

1.4. Turismul

A doua sursă de venit a țării, după marina comercială, turismul grecesc este puternic dependent de un sezon turistic, fiind în mare masură estival și balnear. Sezonul începe primavara, umplând insulele și coastele și, mai puțin marile centre urbane. Grecia, cu insulele sale, este una dintre destinațiile favorite din Europa. Numărul de vizite turistice din ultimul deceniu a arătat o creștere constantă. De la 14,2 milioane de vizitatori internaționali în 2004, mai mult de 16 milioane de persoane au vizitat Grecia în 2011, estimările arătând că numărul turiștilor ar putea ajunge la peste 20 de milioane în 2020.

Mizând pe potențialul turistic imens, guvernul elen a plusat pe creșterea calității turismului, încurajând construirea de noi hoteluri și îmbunătățind infrastructura. Ulterior au fost amenajate terenuri de golf, parcuri tematice și centre de vacanță.

Jocurile Olimpice din vara anului 2004, desfășurate la Atena, au constituit elementul cheie, mai ales că cele opt miliarde de euro investite în organizare, au contribuit, atât la îmbunătățirea imaginii de țară, cât și la atragerea unui număr impresionant de vizitatori. Efectele pozitive s-au resimțit imediat după acest eveniment, insulele Creta și Rodhos, dar și capitala și regiunea Attica (Grecia Centrală), fiind asaltate de turiști din toate colțurile lumii.

Contribuția totală a turismului în economia Greciei a ajuns în 2008 la peste 36 miliarde de euro (16,8% din PIB), iar până în 2020 estimările arată o creștere cu 30% a acesteia.

Tipuri de turism. Pe teritoriul Greciei întâlnim majoritatea formelor de turism, predominând turismul arheologic-cultural, turismul de litoral, turismul religios, turismul de conferințe, agroturismul.

Turismul cultural. Oricine vrea cu adevărat să înțeleagă Grecia, istoria și oamenii săi, va găsi o experiență culturală de neegalat, Grecia fiind un adevărat paradis pentru turismul cultural, o mare călătorie în istorie și artă. Festivaluri, pelerinaje, vizite la situri arheologice, monumente și muzee, excursii pentru a studia arta culturii populare, sunt doar cateva din minunatele lucruri pe care Grecia le are de oferit în domeniul turismului cultural.

Turismul religios, cea mai veche formă de turism, oferă vizitatorilor Greciei ocazia de a vedea clădiri și situri religioase legate de diverse dogme și religii, care toate coexista într-o stare de dialog continuu și evidențiază, astfel, mozaicul istoric și cultural al Greciei.

Turismul de conferințe se interferează cu celelalte forme de turism. Cu un sprijin ridicat din partea autorităților, această formă de turism poate contribui în mod activ la îmbunătățirea standardului general de servicii în regiune.

Turismul de croazieră a început în anii '60 și de atunci s-a dezvoltat într-un ritm rapid, mai ales în ultimii ani. Porturile grecești sunt vizitate de către navele de croazieră sub pavilion străin, care aduc anual mai mult de 500 de mii de pasageri.

Agroturismul. Aerul curat, simplitatea, ospitalitatea și gastronomia locală, sunt câteva dintre atuurile agroturismului. Luând parte la viața tradițională dintr-o fermă, înseamnă mai mult decât o experiență simplă de călătorie. Înseamnă o relație imediată, personală creată între oameni și locuri, unde oaspeții devin prieteni care iau parte la activitățile de agroturism.

Grecia este de asemenea, locul ideal pentru turismul urban. Orașele grecești sunt pline de posibilități, ușor accesibile și prietenoase vizitatorilor, oferind o gamă variată de facilități moderne și opțiuni.

Obiective turistice. Grecia este o destinație de vacanță preferată de turiști din întreaga lume, pentru că atrage prin bogăția sa turistică și, totodată, pune la dispoziția turiștilor o diversificată bază tehnico-materială pentru desfășurarea activităților turistice. Peisajul minunat, mările prietenoase și curate, clima blândă, moștenirea istorică unică, precum și ospitalitatea tradițională, sunt meritele care au făcut ca acestă țară să fie o destinație cu adevărat atractivă pentru vizitatori.

Atena.

Capitala Greciei lasă o impresie deosebit de puternică oricărui vizitator, atât prin istoria sa, întinsă de-a lungul atâtor secole, cât și ca leagăn al unei civilizații atât de vechi.

Dealul Acropole, supranumit și „Stânca Sacră” a Atenei, este poate cel mai important loc din toată capitala Greciei. Cele mai importante monumente de pe Acropole sunt:

Parthenon, cel mai important și mai cunoscut monument al civilizației vechi grecești, fiind considerat simbolul Greciei. Este dedicat zeiței Athena Parthenos, patroana orașului Atena. Construcția sa a durat nouă ani, iar decorațiunile exterioare au fost finalizate șase ani mai târziu, în 432 î.Hr. De-a lungul epocilor, Parthenon-ul și-a păstrat caracterul de lăcaș religios, fiind transformat, pe rând, în biserică bizantină, latină și apoi în moschee musulmană.

Erechtheion, este un templu construit în stil ionic. Partea principală este împărțită în două secțiuni, dedicate venerării celor două zeități principale din Attica: Athena și Poseidon-Erechtheus. În partea de sud se găsesc sculpturile faimoaselor Cariatide.

Templul lui Nike. Construit tot în stil ionic, templul este dedicat zeiței Atena Nike. Pe fața estică se regăsește un basorelief înfățișând o conferință a zeilor, în timp ce pe celelalte trei fețe sunt scene din diverse bătălii.

Muzeul Acropolelor. Este unul dintre cele mai importante muzee din lume și găzduiește capodopere ale civilizației grecești antice, dedicate celor mai importante sanctuare ateniene.

Templul Olimp. Conform tradiției, în interiorul templului se găsea o colosală statuie (din aur și fildeș) a lui Zeus. Construcția monumentalului templu a început în anul 515 î.Hr., dar a fost finalizată în anii 124-125 i.Hr. de către împăratul roman Adrian.

Salonic. Orașul port Salonic este capitala Greciei de Nord. Din cauza zonei predispuse la cutremure, orașul are clădiri joase, lucru care îi conferă un farmec aparte. Datorită faptului că orașul a fost o lungă perioadă sub dominație otomană, aici au rămas biserici bizantine și muzee care găzduiesc artefacte și artă bizantină. Totodată, orașul are o moștenire a comunității creștine recente, în special mănăstirile renovate din apropierea Muntelui Athos. Muzeul de Arheologie din Salonic găzduiește o colecție uriașă, incluzând incredibilele comori ale mormântului lui Filip Macedon, tatăl lui Alexandru cel Mare, descoperite în Vergina, în 1977. Un alt obiectiv interesant se găsește în Piața Dikasterion – Forumul Roman, care în antichitate reprezenta „inima” orașului.

Santorini, este o insulă mică, foarte frumoasă, situată în sudul comlexului de insule Ciclade. În mijlocul insulei se află un lac cu apă albastră, care s-a format pe locul unui vulcan foarte vechi care, conform legendei, a distrus continentul pierdut, Atlantis, atunci când a erupt acum 3500 de ani.

Creta, cea mai mare și mai sudică insulă a Greciei, denumită „Insula Miracolelor”, este leagănul civilizației mediteraneene, un loc încărcat de istorie și numeroase locuri arheologice. Legenda spune că este locul unde s-a născut Zeus. Clima mereu însorită, peisajul abundând de plante și flori, istoria și tradițiile, plantațiile de măslini și portocali, cafenelele, restaurantele, barurile și tradiționalele taverne, fac din Creta o destinație de vis.

Halkidiki. Cea mai frumoasă zonă din nordul Greciei, peninsula poate satisface nevoile celor mai pretențioși vizitatori, datorită peisajelor impunătoare și plajelor fără de sfârșit. Peninsula este compusă din trei fâșii de pământ ce pătrund în Marea Egee: Kassandra, Sithonia și Athos. Se pot vizita siturile arheologice Olynthos și Stageira (locul de naștere al filozofului Aristotel), dar și monumente naturale (peștera Petralona).

Muntele Athos, situat pe fâșia estică a peninsulei Halkidiki, este singurul loc din Grecia dedicat în întregime rugăciunilor, de aceea este supranumit și „Muntele Sfânt”. Este o zonă care învăluie și domină sufletul oricărui vizitator. Aici se află lăcașul mănăstirilor ortodoxe grecești, loc unde nu este permis accesul persoanelor de sex feminin.

Mănăstirea Meteora este situată în partea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei, pe o stâncă, la o înălțime de 613 m deasupra nivelului mării, iar 115 trepte neregulate conduc spre intrarea mănăstirii. Meteora constituie cel mai important Centru Monastic Ortodox al Greciei, după Muntele Athos.

Paralia Katerini. Stațiunea este situată în Pieria, zona din partea nordică a Muntelui Olimp, la numai 70 km sud de Salonic. Alături de Olympic Beach și Nei Pori, este considerată perla stațiunilor de pe litoralul Greciei de Nord.

Cap.2. Analiza circulației turistice din Grecia

Reprezentând aproximativ 15% – 18% din Produsul Intern Brut și o cincime din locurile de muncă, turismul este un sector important pentru economia Greciei. Peste 15 milioane de turiști vizitează anual această țară, care este una dintre desținațiile cele mai populare din Europa. De-a lungul ultimelor decenii, sectorul turistic s-a dezvoltat continuu, în scopul de a răspunde la cerințele și nevoile de vacanță ale fiecărui vizitator.

Pentru caracterizarea și analizarea circulației turistice din Grecia în perioada 2008 – 2012, am ales următorii indicatori: numărul sosirilor de turiști, numărul înnoptărilor, durata medie a sejurului, capacitatea de cazare turistică, încasările și cheltuielile din turism.

2.1. Numărul sosirilor de turiști

Acest indicator se obține din cumularea informațiilor cuprinse în diferite documente statistice, calculându-se efectiv la sfârșitul anului calendaristic, și cuprinde toate persoanele (rezidenți și nerezidenți) care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil. În Tabelul nr. 2.1 am prezentat numărul de turiști sosiți în Grecia în perioada 2008-2012, pe regiuni de proveniență.

Tabelul nr. 2.1 Numărul sosiri de turiști în funcție de regiunea de proveniență

Sursa : www.statistics.gr

Analizând datele din tabelul de mai sus putem observa că, atât pe ansamblu, cât și pe regiuni, numărul turiștilor a scăzut în 2009, pe fondul crizei economice globale. În 2010 se reia creșterea, care a fost nesemnificativă, de doar 1% la numărul total de turiști, dar în timp ce toate regiunile prezintă scăderi, numărul turiștilor sosiți din Asia a crescut de peste 2,3 ori. Numărul turiștilor care au vizitat Grecia în 2011 a crescut cu 9,4% adică mai mult cu aproape 1,5 milioane persoane, ca urmare a scăderii prețurilor, dar și a turbulențelor politice din Egipt și Tunisia, țări care rivalizează cu Grecia ca destinație turistică.

Pe regiuni de proveniență, numărul turiștilor sosiți din Europa a înregistrat o scădere de 3% în 2010, când grevele din transport, care au dus la blocarea multor turiști în unele aeroporturi, au declanșat multe anulări. Majorarea numărului de turiști asiatici, s-a datorat, pe de o parte mișcărilor din nordul Africii și, pe de altă parte, tensiunilor dintre Turcia și Israel.

Îmbunătățirea regimului de acordare a vizelor pentru cetățenii din afara UE, mai ales din Rusia și China, a dus în 2011 la creșterea numărului de turiști din toate regiunile. Aceste evenimente cât și faptul că prețurile au scăzut pe fondul dificultăților economice, au determinat ca Grecia să fie o destinație de vacanță mult mai ieftină, acesta fiind unul din avantajele crizei.

În 2012 se înregistrează din nou o scădere, atât a numărului total de turiști, dar și pe regiuni de proveniență. Cea mai mare scădere s-a înregistrat pe segmentul turiștilor sosiți din America, de 22,4%. Doar numărul turiștilor sosiți din Asia a înregistrat o creștere de 6,2%.

Tabelul nr. 2.2 Dinamica sosirilor de turiști în perioada 2008-2012

Calculat de autor

Luând ca bază anul 2008, înainte de debutul crizei economice, numărul turiștilor a scăzut cu 6% în 2009 și 2010, dar începând cu 2011 s-a înregistrat o creștere de 3%, ceea ce indică faptul că șocul datorat crizei s-a mai diminuat, iar dorința oamenilor de a călători în Grecia începe să revină la normal. Totuși în 2012 numărul turiștilor a scăzut cu 5,5% față de 2011, ca o reacție la nenumăratele proteste ale grecilor împotriva măsurilor de austeritate, care au dus la crearea unui climat instabil.

Graficul nr. 1 Evoluția numărului total de sosiri de turiști în perioada 2008 – 2012

Dupa scăderi în 2009 și 2010, creșterea s-a reluat în 2011 când s-a înregistrat cel mai mare număr de turiști care au vizitat Grecia, dar probabil mediatizarea negativă datorată măsurilor de austeritate a dus la scăderea numărului de turiști în 2012.

2.2. Numărul înnoptărilor

Numărul de înnoptări este un indicator care se obține din înregistrările în spațiile de cazare turistică, prin însumarea numărului de zile de ședere al fiecărui turist. Înnoptarea reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare turistică, indiferent dacă fizic, este prezentă sau nu în cameră.

În Tabelul nr. 2.3 am prezentat numărul total de înnoptări, grupat pe rezidenți și nerezidenți din regiunea de proveniență. Datele au fost preluate de pe site-ul oficial de statistică al Greciei și sunt disponibile doar până în 2011. (Anexa nr. 5)

Tabelul nr. 2.3 Numărul înnoptărilor în structuri de primire cu funcțiuni de cazare

Sursa : www.statistics.gr(datele sunt disponibile doar până în 2011)

Analizând datele din tabelul de mai sus, se obsevă că numărul total de înnoptări a crescut în fiecare an. În ceea ce privește numărul înnoptărilor turiștilor rezidenți, acesta a crescut în 2009 cu 9,6% față de 2008, dar a scăzut apoi în 2010, aproape la nivelul din 2008, dinaintea crizei. Această scădere s-ar putea datora faptului că grecii au început să resimtă efectele crizei și au scurtat durata vacanțelor. În 2011 numărul de înnoptări a crescut semnificativ, datorită și scăderii prețurilor serviciilor turistice. Și numărul înnoptărilor turiștilor nerezidenți a scăzut în 2009, cu 3%, dar scăderea este nesemnificativă, deoarece în 2010 s-a reluat creșterea, care a fost de 4,3%, iar în 2011 de 11,3 % față de 2010.

Tabelul nr. 2.4 Dinamica înnoptărilor în perioada 2008 – 2011

Calculat de autor

Numărul total al înnoptărilor în structuri de primire turistică a crescut în fiecare an cu o medie de 1%, în 2011 creșterea fiind de peste 11%, ceea ce înseamnă că turiștii nu au scurtat durata vacanțelor ba dimpotrivă, au prelungit duratele de călătorie. Această creștere se poate datora și reducerii prețurilor la serviciile de cazare, ceea ce a permis turiștilor sejururi mai lungi, la prețuri mai bune decât înainte de criză.

Evoluția numărului total de înnoptări este reprezentată în Graficul nr. 2.

Graficul nr. 2 Evoluția numărului de înnoptari în structuri de cazare în perioada 2008 – 2011

Numărul înnoptărilor turiștilor nerezidenți a scăzut în 2009 datorită scăderii numărului de turiști, dar și a scăderii veniturilor ca urmare a crizei economice, turiștii străini preferând să reducă durata vacanțelor. Din 2010 s-a reluat creșterea, și chiar dacă nu este o creștere semnificativă, este un semn că dorința oamenilor de a călători începe să revină la normal.

În ceea ce privește turiștii rezidenți, numărul înnoptărilor a scăzut abia în 2010, când grecii au început să resimtă mai puternic efectele crizei, în locul sejururilor de lungă durată, preferând ieșirile de week-end sau excursiile de o zi.

2.3. Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului se calculează ca raport între numărul total al înnoptărilor și numărul total de turiști. Acest indicator arată timpul mediu de rămânere a turiștilor în spațiile de cazare și reflectă astfel posibilitatea ofertei de a reține turistul într-o anumită zonă sau regiune.

Tabelul nr. 2.5 Durata medie a sejurului în perioada 2008 – 2011

Calculat de autor

Având în vedere faptul că indicatorul „numărul de înnoptări” este disponibil doar până în 2011, am calculat durata medie a sejurului pentru aceeași perioadă. Analizând datele din tabelul nr. 2.5, observăm că durata medie a sejurului a crescut ușor în fiecare an, creșterea fiind mai mare pe segmentul turiștilor nerezidenți, unde media pe turist a fost de 3,13 zile, o durată foarte mică, dar explicabilă în contextul general de criză economică, care a dus la scurtarea duratelor de călătorie.

Pe segmentul turiștilor rezidenți, durata sejurului este foarte mică, de doar 1,2 zile în medie pe turist, cea mai mică durată înregistrându-se în 2010, pe fondul protestelor sociale datorate măsurilor de austeritate.

Graficul nr. 3 Evoluția duratei medii a sejurului în perioada 2008 – 2011

Raportată la numărul total de turiști, durata medie a sejurului a crescut în fiecare an, datorită turiștilor nerezidenți, care au mărit durata sejurului datorită reducerilor de preț la serviciile turistice, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv al turismului grecesc în condițiile de criză economică și financiară.

2.4. Capacitatea de cazare turistică

Dimensiunea bazei de cazare se poate determina prin numărul de unități, numărul de camere și numărul de locuri. În practica internațională, majoritatea țărilor consideră că cel mai expresiv indicator este „numarul de locuri”, excepție facând Franța care utilizează indicatorul „numărul de camere”.

Capacitatea de cazare turistică existentă reprezintă numărul de locuri de cazare, de folosință turistică, înscrise în ultimul act de recepție, de omologare sau clasificare al unității de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.

Tabelul nr. 2.6 Capacitatea de cazare turistică din Grecia în perioada 2008-2011

Sursa :www.statistics.gr

Notă:Datele sunt disponibile până în 2011( Anexa nr. 5)

Până în anul 2010, numărul unităților de cazare a crescut în fiecare an, cu excepția unităților de 2*, de 1* și campinguri. Acestea au scăzut ca număr, pe fondul cererii reduse pentru astfel de unități sau falimentului unora dintre ele, datorită crizei economice.

Numărul de hoteluri de 5* a crescut de la 230 de unități în 2008, la 312 în 2010, datorită investițiilor în domeniu. Cea mai mare creștere, de 132 de unități, s-a înregistrat la hotelurile de 4*, fapt ce indică preferința turiștilor pentru acest gen de cazare, unde patronii de hoteluri au mai îmbunătățit condițiile și au redus tarifele.

Numărul de camere și numărul de locuri au aceeași evoluție ca a numărului de unități de cazare din fiecare categorie.

Tabelul nr. 2.7 Dinamica numărului de unități de cazare turistică în perioada 2008-2011

Calculat de autor

Creșterea de 2% pe an, până în 2010, a numărului total de unități de cazare a fost dată de unitățile de 5, 4 și 3 stele. În anul 2011 însă, toate categoriile de unități de cazare au scăzut cu 3% față de 2010 și cu 6% față de 2008. Această scădere se datorează climatului general de instabilitate politică și socială generat de măsurile de austeriate instituite de guvernul de la Atena, la cererea creditorilor internaționali. Protestele sociale, care de multe ori au degenerat în conflicte de stradă, au alungat turiștii, multe hoteluri fiind nevoite să-și închidă porțile.

Graficul nr. 4 Evoluția numărului de unități de cazare în perioada 2008 – 2011

2.5. Nivelul cheltuielilor în turism

Analiza acestui indicator s-a realizat pe trei categorii de turism:

Turismul intern (domestic) – rezidenții unei țări care călătoresc în interiorul acesteia.

Turismul de loisir – călătorii de agrement în interiorul unei țări, efectuate de către rezidenți și vizitatorii internaționali.

Turismul de afaceri – rezidenții și vizitatorii internaționali care călătoresc în scop de afaceri în cadrul unei țări.

Tabelul nr. 2.8 Nivelul cheltuielilor în turism, în perioada 2008 – 2012(mld EUR)

Sursa: http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece/

Cheltuielile totale în turism au scăzut în 2009 cu 11% față de 2008, dar au revenit în 2010 aproape la același nivel. În 2011 au scăzut din nou cu 13,6% și cu încă 1,5% în 2012. Scăderea a fost înregistrată pe segmentul turismului intern și al turismului de afaceri, categorii afectate mai mult de criza economică.

Graficul nr. 5 Evoluția cheltuielilor în turism în perioada 2008-2012

Ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor din turism o reprezintă turismul de loisir, unde cheltuielile au fost de peste 2 ori mai mari decât în turismul domestic, datorită turiștilor internaționali.

2.6. Nivelul încasărilor din turism

Tabelul nr. 2.9 Nivelul încasărilor din turism în perioada 2008 – 2012 (Mil eur)

Sursa : www.statistics.gr

Grecia a înregistrat venituri din turism în creștere, până în 2008, când au atins cifra de 11,6 miliarde de Euro, însă în 2009, acestea au scăzut la 10,4 miliarde, iar scăderea a continuat și în 2010. Chiar dacă numărul de turiști a crescut, aceștia au cheltuit mai puțin din cauza recesiunii.

În 2011 veniturile din turism au crescut cu 10%, față de 2009, ajungând la 10,5 miliarde de Euro, în conditiile în care în țară au intrat cu 1,5 milioane mai mulți turiști decât în anii precedenți, atrași de prețurile mai mici și descurajați de revoltele populare din Egipt și Tunisia. Creșterea vine după doi ani negativi din cauza crizei economice internaționale și a agitației sociale împotriva măsurilor de austeritate.

În 2012 încăsările din turism au scăzut iar cu 4,6%, la 10 miliarde de Euro, după ce cererea din prima parte a anului a fost afectată de incertitudinile politice. Conform datelor Băncii Centrale a Greciei, numărul sosirilor vizitatorilor străini a scăzut cu 5,5% ajungând la 15,5 milioane, dar cheltuiala medie pe călătorie, efectuată de o persoană a crescut cu 1%, fiind de 646 Euro. Pierderile de venituri înregistrate de turismul elen anul trecut, au fost totuși sub cele anticipate la începutul anului 2012, după ce formarea unui guvern stabil a reușit să inverseze tendința negativă care a dominat primavara trecută, înainte de alegerile generale.

Cap. 3. Turismul Greciei în contextul crizei economice globale

Grecia este situată pe locul 32 în clasamentul privind competitivitatea turismului în 140 de țări, publicat în Raportul pe 2013 al Forumului Economic Mondial (World Economic Forum, WEF).

“În ultimii 20 de ani, și împreună cu partenerul de cercetare Oxford Economics, WTTC produce rapoarte economice globale pe o bază anuală, cu actualizări și rapoarte speciale ori de câte ori sunt necesare, pentru a cuantifica, compara și prognoza impactul economic al turismului și călătoriilor pe 184 de economii și 24 regiuni din întreaga lume.”

Astfel, de pe site-ul www.wttc.org am preluat date referitoare la principalii indicatori care prezintă impactul turismului asupra economiei Greciei.

3.1. Criza economică globală

Efectele crizei financiare care a debutat în 2008 în Statele Unite ale Americii, au trecut dincolo de sfera financiară, la nivelul economiei mondiale în ansamblu, afectând creșterea economică și piața muncii. Transmiterea efectelor nefavorabile ale crizei dintr-o țară de talia SUA în cele mai multe state ale lumii, are la baza interdependența crescândă a economiilor naționale în cadrul intensificării procesului de globalizare a piețelor, inclusiv a celor financiare. Printre nenumăratele întrebări puse de majoritatea analiștilor crizei, una este legată de gradul său de predictibilitate. „Cum a fost posibil să nu vedem avalanșa care se apropia vertiginos ?”. Joseph E. Stiglitz, câștigător al Premiului Nobel pentru economie, scrie în cartea sa, Frefall. , Free Markets, and the Sinking of the World Economy: „Singura surpriză a crizei economice din 2008 este că a fost o surpriză pentru atât de mulți.”

Începuturile crizei sunt dificil de identificat. Din punct de vedere politic, Stiglitz plasează începuturile crizei financiare în anul 2003, factorul declanșator fiind invadarea Irakului de către trupele americane. Decizia politică de a invada Irakul a avut repercusiuni majore în economia americană. Creșterea prețului la petrol a fost de departe cel mai evident și mai grav efect al invaziei. „Statele Unite au cheltuit miliarde de dolari pentru a importa petrol – bani care, în alte condiții, ar fi putut fi folosiți pentru a sprijini economia americană”.

Din punct de vedere financiar, primele semne ale crizei au fost date la sfârșitul anului 2006 când tot mai mulți clienți nu-și achitau ratele în creditele ipotecare, situație care s-a agravat în februarie 2007 când în SUA a fost adoptată legea salariului minim, care a dus la blocarea investițiilor și, implicit, a creditării. În acelați timp, eficiența companiilor americane aflate în competiție cu economiile emergente, mai ales cu cea a Chinei, s-a redus dramatic. Țările europene au avut aceeași abordare, cele mai afectate fiind cele care în anii premargători crizei au avut creșteri salariale care în realitate erau nesustenabile de mediul economic.

Nefiind singura cauză a declanșării crizei, această creștere nesustenabilă a creeat reacții în lanț care au determinat scăderea fezabilității oricăror investiții în puternicul context de competitivitate internațională datorat fenomenului de globalizare. Astfel, o criză ce a început ca o criză financiară americană, s-a propagat cu repezicune la nivel global, transformându-se într-o puternică criză economică, ale cărei efecte se resimt și în prezent.

3.1.1. Cadrul politico-economic al declanșării crizei în Europa

Deși criza financiară a început în SUA, efectele au fost, în scurt timp, resimțite și în Europa, în special Uniunea Europeană, aceasta fiind conectată la fluxurile economice globale. În demersul de a identifica sursele problemelor cu care se confruntă UE și la ora actuală, analiștii au elaborat diverse scenarii explicative arătând că succesiunea evenimentelor din jurul crizei demonstrează că în UE nu este doar o criză economică sau financiară, ci și o criză de ideologii și de atitudine a propriilor cetățeni.

Jean Monnet, unul din artizanii Uniunii Europene, spunea : „Noi nu unificăm state, ci unim oameni.” (Washington, 1952). Forța acestui deziderat a fost slabită de-a lungul timpului datorită contradicției dintre realitatea percepută de cetățenii europeni și cea exprimata în tratate. Argumente pentru această afirmație : 1992- Danemarca refuză ratificarea Tratatului de la Maastricht, în 2001 Irlanda acordă vot negativ Tratatului de la Nisa, în 2005 cetățenii Olandei și Franței votează pentru respingerea constituției Europene iar în 2007 Irlanda refuză susținerea Tratatului de la Lisabona. Ajungem astfel ca, în perioada 2008-2011, încrederea europenilor în perspectivele și viitorul Uniunii, în potențialul său democratic și în instituțiile sale, să sufere un declin constant, iar rezultatele Eurobarometrelor realizate în acestă perioadă, denotă că asistăm, de fapt, la o criză care nu face decât să scoată la lumină adevarata “criză europeană” în care decalajele culturale, regionale și economice dintre statele membre, au devenit evidente.

O greșeală costisitoare a fost și faptul că fazele inițiale ale crizei regionale au fost întâmpinate de către oficiali și nu numai, prin negare, prin diagnostice eronate și răspunsuri în neconcordanță cu realitatea, situație care a dus la răspândirea largă și în profunzime a crizei. Asfel, înrăutățirea accelerată în primii ani a situației țărilor situate la periferia Uniunii, a depășit cu mult capacitatea Uniunii Europene de a veni cu soluții, ceea ce a erodat și mai tare încrederea cetățenilor în eficacitatea reprezentanților aleși. Lipsa curajului politic, de „a spune lucrurilor pe nume”, a dus la perpetuarea crizei care este în continuare, adânc înrădăcinată în structura economiilor.

3.1.2. Grecia – premise pentru declanșarea crizei

Criza economică mondială a afectat fiecare stat din Uniunea Europeană, iar Grecia nu face excepție, din contră, ea este considerată unul din statele cele mai afectate de criza bugetară și cea a datoriilor.

Pe 1 Ianuarie 1981, Grecia intra în Uniunea Europeană, fiind cel de-al zecelea membru, și a reușit destul de repede să treacă peste emblema de codașă, ajungând să fie considerată în 2006 un adevărat „miracol economic”. Veniturile uriașe din turism și din exploatarea flotei comerciale au contribuit din plin la aducerea de valută în țară, ceea ce a permis dezvoltarea altor ramuri industriale. De la tradiționalele produse agricole, Grecia a ajuns să exporte produse hardware și software, dar și servicii (mai ales de telecomunicații și financiare) către alte state. După căderea comunismului în Estul Europei, mii de muncitori din Balcani au luat drumul Greciei, în timp ce această țară a devenit principalul investitor în zonă.

Turismul, un sector important al economiei, care a beneficiat din plin de publicitatea și veniturile generate de Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, a crescut, ajungând în 2005 la un număr de 16,1 milioane de turiști. În anul 2006 cererea din industria turismului și călătoriilor a generat pentru economia Greciei încasări de 33,7 miliarde de Euro, contribuind cu 6,5% la crearea PIB. Numărul de locuri de muncă asigurate de acest sector a fost de aproape 700.000 în anul 2006, respectiv 15,9% din populația ocupată. Investițiile de capital în acest sector au fost de 5,7 miliarde de Euro, respectiv 12,6% din totalul investițiilor anului 2006, iar cheltuielile guvernamentale au fost de 1,1 miliarde Euro din totalul infuziilor investiționale ale guvernului în economie.

Unde a greșit totuși Grecia ?

Grecia, „cunoscută pentru economia subterană foarte dezvoltată, a beneficiat de avantajul unui mediu de afaceri destul de animat, fapt ce a determinat un somaj ținut un timp la cote reduse. Aproape 35% din greci nu sunt salariați, având ocupații nedeclarate oficial, în urma cărora pot scăpa de impozit, conform unei afirmații a lui Michalis Massourakis, șef de departament la Alpha Bank, a doua bancă din Grecia. Această situație permite unei mari părți din populație să aibă o situație economică înfloritoare, arăta analistul la începutul acestui an. Totul este cauzat de faptul că, de exemplu turismul, foarte dezvoltat în Grecia, este înglobat într-o proporție uriașă în economia subterană. De aici, tot ce ține de el: transportul, hotelurile, restaurantele, construcțiile. Prima consecință este un venit la bugetul de stat foarte redus în raport cu activitatea economică existentă, iar statul nu mai poate face cheltuielilor mari ale unui sistem generos de pensii și indemnizații de somaj.”

Deci, ca rezultat, Grecia anunță pentru anul 2009 o datorie publică de 113,4% din PIB și un deficit de 9,4%, în condițiile în care normele pentru zona euro sunt de 60% pentru datoria publică și 3% pentru deficit. Dacă finalul anului 2009 a fost marcat de ieșirea din recesiune a tot mai multor țări, iar economia globală semnala o tendință ușoară de creștere, nesiguranța că o a doua recesiune va exista, a lovit din plin, iar cel mai bun exemplu în acest sens este Grecia, a cărei recesiune s-a adâncit extrem de mult, astfel că, de la începutul lui 2010 au fost luate măsuri de austeritate severe care, practic au aruncat țara în haos. Proteste violente au loc pe străzile din Atena, unde și-au pierdut viața trei oameni, iar premierul Papandreou anunță că măsurile de austeritate tot vor fi aplicate.

Mulți analiști economici consideră că greșeala fatală pentru Grecia a fost adoptarea monedei unice europene în anul 2001, an în care s-a înregistrat cea mai mare creștere economică de la aderare, media anuală a acestei creșteri fiind de 4%, începând cu acest an, până în 2008. Însă creșterea aceasta a fost artificială, bazată în special pe faptul că populația a profitat de dobânzile mici la creditele din zona euro și s-a îndatorat peste măsură cumpărând case și bunuri de consum. Grecii au început astfel să se împrumute în neștire pentru a-și finanța deficitul bugetar uriaș. În ultimul deceniu, salariul funcționarilor publici s-a dublat, iar când ieșeau la pensie, grecii primeau o pensie echivalentă cu 92% din valoarea ultimului salariu. Cum Grecia are una dintre cele mai îmbătrânite populații din Europa, finanțarea acestui sistem de pensii a devenit tot mai dificilă pentru că nu existau suficienți tineri angajați care să contribuie. În plus, evaziunea fiscală „mânca” o bună parte din banii care ar fi trebuit să intre în vistieria statului.

Relația Atenei cu Uniunea nu a fost una complet transparentă, căci, asa cum s-a descoperit ulterior, cifrele pe care Grecia le prezenta Comisiei Europene nu erau cele corecte. În baza datelor statistice falsificate, prezentate organului Eurostat, Grecia a încercat să ascundă față de Bruxelles deficitul de miliarde de euro pe care îl avea. Acest lucru a fost posibil și cu ajutorul companiei Goldman Sachs și al unor bănci din Statele Unite. Afacerea, ascunsă de opinia publică, datorită faptului că era mai mult o manipulare a cursului decât un împrumut, a ajutat Grecia să se încadreze în regulile de deficit impuse de Uniunea Europeană, în timp ce continua să cheltuie mai mult decât posibilitățile ei.

Frauda fiscală este o altă consecință a economiei clandestine. Criza economică globală s-a făcut simțită în 2009, în turism și transportul maritim, doua sectoare esențiale, dar guvernul conservator de atunci nu a impus o disciplină bugetară mai aspră și a preferat să cosmetizeze conturile publice. Dincolo de erorile de politică economică și management, Grecia decontează acum cea mai mare dintre greșelile posibile: minciuna generalizată de la nivelul individual până cel cel al guvernului. Cine a fost în Grecia știe foarte bine că facturile și chitanțele nu se eliberează în destule cazuri, banii circulând preponderent cash. În taxi, în pensiuni, în taverne nimeni nu se încurcă cu documente justificative și, implicit cu impozite. Grecia este țara în care mulți cetățeni și-au furat statul cât de mult au putut, pentru că guvernul a închis multă vreme, măcar un ochi, pe principiul: fură ei, dar ceea ce fură, consumă și, în felul acesta tot se adună ceva taxe la buget și, în plus, nu cer statului ajutor.

Exista la un moment dat, un fel de impozit forfetar în turism, dar care nu a vut efectele scontate, guvernul elen renunțând la el în plină criză și, ca să stimuleze totuși turismul, a eliminat taxele de aeroport. Prea puțin și prea târziu însă, pentru a „redresa corabia”. Dar statul, mințit sistematic de proprii cetățeni, nu s-a lăsat mai prejos și i-a mințit și el prin vocile guvrnanților aflați într-o continuă campanie electorală. De altfel, în literatura de specialitate se apreciază că „puține democrații actuale oferă un exemplu atât de elocvent al eșecului instituțiilor statului, ca în cazul Greciei. Cauzele crizei profunde care destabilizează în prezent economia și societatea grecească, trebuie căutate în evoluția climatului politic al acestui stat, pe parcursul căreia principalele partide politice au concurat «în cursa statului bunăstării», concretizată într-o «sarabandă» a măsurilor populiste. Urmărirea unor avantaje politice pe termen scurt a adus mari prejudicii dezvoltării economice pe termen lung, favorizând proliferarea corupției, a excesului birocratic și, în cele din urmă, colapsul politic în momentul în care stadiul copleșitor al îndatorării publice a fost dezvăluit cetățenilor și autorităților comunitare.”

De altfel, modul în care Grecia, o țară mică a Uniunii Europene, a jucat un rol determinant într-o criză care pune în pericol viitorul monedei euro, și chiar al Uniunii Europene în sine, poate fi ilustrat prin cuvintele unui celebru cetățean al său, Aristotel Onasis: „Pentru a avea success, menține-ți bronzul, locuiește într-o clădire elgantă (chiar dacă stai la subsol), fii văzut în restaurante bune (chiar dacă nu consumi decât un pahar de băutură), iar dacă te împrumuți, împrumută-te cât de mult poți”.

3.2. Influența turismului asupra economiei Greciei

Mediatizată intens, de multe ori chiar excesiv, această criză cu siguranță reprezintă un punct de cotitură pentru economia Greciei. Prin prisma turismului, subcapitolele următoare prezintă și analizează câțiva indicatori care cuantifică importanța și modul în care acest sector contribuie la economia Greciei. Sursa acestor informații se regăsește în Anexa nr. 3.

3.2.1. Contribuția totală a turismului în PIB

Reprezintă modul în care încasările din turism influențează produsul intern brut al unei țări. Acest lucru reflectă în principal, activitatea economică generată de industrii, cum ar fi hoteluri, agenții de turism, companii aeriene și alte servicii de transport de pasageri, dar include și activități din ramurile industriei restaurației și de petrecere a timpului liber, sprijinite în mod direct de către turiști.

Tabelul nr. 3.1 Contribuția totală a turismului în PIB în perioada 2008 – 2012

Sursa: http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece/

Analizând datele prezentate în tabelul de mai sus, contribuția turismului în PIB a scăzut în fiecare an, ajungând de la 36,272 mld euro în 2008, la 30,275 mld euro în 2012. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în 2009, primul an al crizei economice, și în 2011, când scăderea a fost de 8,4%, pe fondul tensiunilor sociale generate de măsurile de austeritate, care au condus la diminuarea fenomenului turistic.

Totuși contribuția turismului în PIB a rămas aproximativ constantă, în medie de 16%, datorită faptului că și PIB a scăzut în perioada analizată. În 2012, turismul a contribuit cu 16,4% la formarea PIB, valoare apropiată de cea de dinaintea crizei. Faptul că PIB a scăzut în fiecare an, iar cota turismului s-a menținut aproximativ constantă, relevă importanța acestui sector pentru economia Greciei.

Graficul nr. 6 Evoluția contribuției turismului în PIB în perioada 2008-2012

Conform graficului, observăm scăderea contribuției turismului în PIB, explicabilă în contextul de criză economică și mai ales de instabilitate politică și financiară.

3.2.2. Influența turismului asupra forței de muncă

Desfășurarea activităților turistice presupune, pe lângă prezența potențialului natural și antropic, al echipamentelor, și existența resurselor umane, a factorului ce asigură de fapt funcționalitatea celorlalte componente ale ofertei turistice.

Tabelul nr. 3.2 Influența turismului asupra forței de muncă în perioada 2008 – 2012

http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece( Anexa nr. 6)

Forța de muncă angajată în turism a scăzut în 2009 cu 5,4% față de 2008, menținându-se în 2010 și 2011 aproape la același nivel de 17,7%. În 2012 s-a înregistrat o creștere de 4%, semn că sectorul turistic începe să-și revină.

Graficul nr. 7 Evoluția forței de muncă în turism

După cum arată și graficul, scăderea cea mai mare s-a înregistrat în 2009, anul de debut al crizei economice, când au fost afectate toate sectoarele economiei, nu doar turismul. După o ușoară creștere în 2010, măsurile dure de austeritate luate de guvernul de la Atena, precum și nemulțumirea socială, au dus la creșterea ratei somajului, mai ales în rândul tinerilor. Anul 2012 aduce o creștere de 4% a forței de muncă angajate în turism, semn că sectorul turistic începe să-și revină.

3.2.3. Contribuția guvernului în turism

Cheltuielile guvernamentale reprezintă indicatorul economic care reflectă nivelul contribuției guvernului la dezvoltarea industriei turistice. În Grecia aceste cheltuieli au vizat dezvoltarea infrastructurii și promovarea imaginii de țară în lume.

Tabelul nr.3.3 Contribuția guvernului în turism în perioada 2008 – 2012

Sursa: http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece/

Din cifrele prezentate, valoarea contribuției guvernului la dezvoltarea turismului este foarte mică, de doar 0,04 mld EUR din totalul cheltuielilor guvernamentale, și de 0,03 mld EUR în 2011 și 2012. Aceste valori indică faptul că turismul nu a mai fost un sector puternic susținut de guvern, 8% din totalul cheltuielilor guvernamentale alocate turismului, fiind un procent destul de mic pentru un sector care reprezintă peste 16% din PIB, și care a rezistat destul de bine ultimilor ani marcați de criza economică.

Totuși să nu uităm faptul că Grecia este constrânsă de Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional, să-și reducă drastic toate cheltuielile guvernamentale pentru a beneficia de sprijin și a evita astfel intratea în incapacitate totală de plată.

3.2.4. Nivelul investițiilor

Investițiile în turism sunt mari consumatoare de capital, deoarece pe lângă investițiile în cazare, în alimentație, sunt necesare investiții și în infrastructura generală.

Tabelul nr. 3.4 Nivelul investițiilor turism în perioada 2008 – 2012

Sursa: http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece/

La fel ca și ceilalți indicatori și investițiile în turism au scăzut în 2009 cu 0,815 mld euro, ceea ce înseamnă valori cu 12% mai mici decât în 2008. Trendul descrescător s-a menținut în fiecare an, cea mai mare scădere a fost înregistrată în 2012, de 22%, când valoarea investițiilor a fost cu peste 50% mai mică decât în 2008. Cauza acestei scăderi o reprezintă climatul de instabilitate generat de criza economică și măsurile de austeritate impuse de Uniunea Europeană.

Tabelul nr. 3.5 Dinamica investițiilor în turism în perioada 2008-2012

Calculat de autor

După scăderi de 12% în 2009 si 15% în 2010, atât în 2011 cât și în 2012 investițiile în sectorul turistic au continuat să scadă cu 22%, ajungând în 2012 să fie cu 54% mai reduse decât în 2008, anul premergător crizei. Instabilitatea politică și ineficiența guvernului de la Atena de a implementa măsuri de reducere a cheltuielior și creștere a veniturilor bugetare, precum și publicitatea negativă datorită măsurilor de austeritate impuse Greciei, au alungat investitorii, făcând astfel și mai dificilă o redresare a economiei.

Graficul nr. 8 Evoluția investițiilor în turism în perioada 2008-2012

Chiar dacă valoric, până în 2012 investițiile în turism au scăzut la mai puțin de jumătate din valoarea din 2008, ca și cotă din totalul investițiilor, au rămas aproape la fel, deoarece toate sectoarele economiei au înregistrat scăderi ale investițiilor, nu doar turismul.

3.2.5. Indicatori comparativi

Pentru a evidentia rolul turismului in economia Greciei , pentru anul 2012, am realizat o comparatie a nivelului indicatorilor prezentati anterior, intre Grecia si Germania, Franta, Italia, tari dezvoltate economic, si Bulgaria, Romania, tari in curs de dezvoltare.

Tabelul nr. 3.6. Indicatori comparativi pentru anul 2012

Sursa: http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece/

Importanta sectorului turistic pentru economia Greciei este reliefata in tabelul de mai sus, dintre tarile mentionate avand cea mai mare contributie la formarea PIB, de 16,4% , urmata de Bulgaria, cu 13,6% si Italia cu 10,2%. Germania, cu o contributie a turismului de doar 4,5% in PIB, demonstreaza caracterul puternic industrializat al economiei sale.

Forta de munca angajata in turism reprezinta 18,3% din totalul fortei de munca angajate, urmata de Bulgaria

Cap.4. Strategii de dezvoltare a turismului din Grecia

Turismul reprezintă un factor din ce în ce mai important în dezvoltarea economică a unei țări, de aceea dezvoltarea de succes și durabilă a turismului depinde, nu doar de peisajul atractiv și de facilitațile turistice, ci și de serviciile competitive și de calitate. Fiind una din cele mai competitive activități economice din lume, turismul necesită înțelegere, profesionalism, angajare, organizare și o strategie eficientă de dezvoltare.

4.1. Stadiul actual al turismului în Grecia

În ultima perioadă s-a vorbit mult despre ieșirea Greciei din zona Euro. Ce ar însemna acest lucru pentru turism? Turismul a fost evocat de multe ori ca o soluție pentru salvarea Greciei, indiferent daca ar rămâne sau nu în Uniunea monetară. Turismul din Grecia este unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei sale. Acesta reprezintă între 15% și 17% din Produsul Intern Brut, iar peste 700.000 de locuri de muncă sunt legate direct sau indirect de acestă ramură, ceea ce înseamnă aproape 18% din totalul locurilor de muncă. Dacă ar ieși din zona Euro, țara ar deveni mai competitivă din punct de vedere turistic, însă un astfel de scenariu ar fi dezastruos pentru hotelierii care au investit sume importante pentru a le crea cele mai bune condiții turiștilor, dar și pentru angajații din domeniu, care s-ar trezi, peste noapte, cu salarii mai mici.

Președintele Federatiei Elene a Hotelierilor din Turism, Yiannis Retsos a declarat că „pragul de succes pentru veniturile din turism în acest an este de 11 miliarde de Euro, într-un sezon când este așteptat un număr record de 17 milioane de vizitatori”. El a mai spus că există câțiva factori care vor duce la stabilirea acestui prag în turismul grecesc. Primul factor este climatul de stabilitate care a prevalat în țară în ultimele câteva luni, comparativ cu un an în urmă. Al doilea este prețul la pachetele turistice, care au devenit extrem de competitive, în timp ce calitatea serviciilor a fost, de asemenea, îmbunătățită constant în ultimii ani. Un factor cheie este creșterea continuă a fluxului de sosiri din fostele republici sovietice, Rusia, Ucraina, Belarus, prin promovarea unei imagini reale a turismului din Grecia, contra publicității negative legate de criza financiară.

4.2. Perspective și strategii de dezvoltare a turismului în perioada 2014-2016

Economia globală a slăbit la sfârșitul anului 2012, iar Grecia a fost salvată de la colaps financiar, de statele din zona euro și Fondul Monetar Internațional, prin două pachete de împrumuturi externe cu o valoare cumulată de peste 200 de miliarde de euro. Statul elen a beneficiat anul trecut și de ștergerea unor datorii de circa 100 de miliarde de euro, care, împreună cu măsurile dure de austeritate prescrise de creditorii internaționali, ar trebui să aducă îndatorarea la un nivel mai sustenabil la sfârșitul acestui deceniu.

Grecia a demarat în 2011 un program ambițios de ajustare economică, care este implementat cu sprijinul tehnic și financiar al Fondului Monetar Internațional, al statelor din Uniunea Europeană și al Băncii Central Europene, în paralel cu participarea sectorului privat din Grecia. Aceste initiațive ar trebui să aduca beneficii fiscale structurale importante, inclusiv un sistem de impozitare mai modern și mai eficient, îmbunătățirea procesului de bugetare și de monitorizare, precum și statistici mai fiabile. În ciuda costurilor mari pe termen scurt, de reformele care au fost puse în aplicare, sau sunt planificate, va beneficia Grecia pentru mulți ani de acum încolo, deoarece aceste reforme vor asigura creștere economică și implicit, creșterea nivelului de trai.

Pachetul de măsuri de austeritate include, printre altele, tăieri de pensii de 300 milioane euro, reducerea cu 22% a salariului minim, în prezent de 750 euro pe lună, și diminuarea până în 2015, cu 15.000 de persoane a numărului salariaților din aparatul de stat.

Reformele efectuate pe parcursul anului trecut sunt impresionante. Reducerile din deficitul public au fost fără precedent, iar reformele fiscale au fost lansate pentru a consolida gestionarea finanțelor publice și pentru a restructura sistemul de pensii. Sistemul statistic este îmbunătățit în mod semnificativ. Reformele de pe piața muncii vor crește ocuparea forței de muncă și vor ajuta la restabilirea competitivității internaționale. Deși economia este încă slabă și calea de recuperare este de lungă durată, în condițiile în care Grecia a intrat în al șaselea an de recesiune, ministrul elen de finanțe, Yannis Stournaras, a declarat că redresarea economiei va începe spre sfârșitul acestui an. El este încrezător că perioada dificilă se apropie de sfârșit, iar economia va reveni pe creștere în 2014, chiar dacă anul acesta va înregistra un declin estimat la 4,5%.

În anunțuri recente, guvernul grec a subliniat importanța turismului pentru dezvoltarea economică a țării și a prezentat cadrul unei noi strategii, care va crea un climat prietenos pentru noi investitori. Această strategie cuprinde simplificarea treptată a procedurilor care implică investiții noi, cu scopul de a reduce timpul pierdut pentru formalități birocratice și modernizarea și utilizarea corectă a infrastructurilor turistice existente.

De asemenea, strategia de dezvoltare a turismului, a cărei axă principală este un nou model de creștere bazat pe latura ecologică, pune accent pe exploatarea mediului natural și protejarea acestuia în același timp. Vor fi sprijinite investițiile în inovare și dezvoltare de forme alternative de turism. De la climatul mediteranean, la tradițiile culturale și gastronomice, Grecia are nenumărate avantaje, comparativ cu alte țări, care îi permit să redefinească produsul turistic.

Este nevoie de o remodelare în ansamblu a produsului turistic grecesc și utilizarea de studii științifice și de cercetare în domeniul turismului, a declarat Ministrul Turismului, D-na Olga Kefaloyiannis, care a subliniat că „este timpul pentru a evidenția un produs turistic complex, care combină nostalgia trecutului, cu nevoile de azi și cu ideile de mâine”. Ministrul a mai spus că, în ciuda crizei economice la nivel global care domină, turismul elen poate păstra locurile de muncă și poate crea altele noi.

În cadrul aceleași strategii se subliniază necesitatea elaborarii cadrului instituțional pentru schema de concesionare a porturilor turistice, de către TAIPED (Fondul de Stat pentru Privatizare) în colaborare cu Ministerul Turismului, precum și implementarea unui tratament fiscal, stabil și rapid, de omologare și proceduri de autorizare pentru eliminarea concurenței neloiale, care descurajează investitorii. Trebuie atenuate sarcinile administrative și fiscale, astfel încât produsele turistice grecești să fie competitive în comparație cu alte țări vecine.

Grecia are plaje a căror lungime totală depașește 15.000 de km, și are de asemenea, peste 6000 de insule mai mici sau mai mari, dintre care majoritatea sunt situate la distanțe relativ scurte între ele, fapt ce oferă o imagine atractivă pentru practicanții de yachting, și un potențial uriaș pentru amenajarea a sute de porturi de agrement. În prezent sunt amenajate 153 de porturi, dar funcționeaza în conformitate cu standardele internaționale, mai puține de 25. Deci există oportunități de investiții pentru construirea și operarea porturilor de agrement, având în vedere faptul că cererea internațională de locuri de acostare pentru bărci turistice este în creștere, și un număr mare de porturi din întreaga țară sunt deja localizate.

Porturile de agrement, proiect de dezvoltare inclus în Poiectul „Nereids”, care prevede recuperarea (prin acordare în contract de leasing pe termen lung) pentru 46 de porturi situate pe întreg teritoriul Greciei, va avea beneficii semnificative și cu multiple fațete, deoarece va spori foarte mult dezvoltarea turismului de litoral, va contribui la crearea de mai multe sute de locuri de muncă, va spori considerabil economiile și va contribui la dezvoltarea comunităților locale în întreaga țară, ducând în final la maximizarea veniturilor și beneficiilor pentru guvernul grec.

În scopul valorificării, nu numai a peisajelor exotice ale Greciei, dar si a proprietăților terapeutice ale anumitor izvoare minerale, cunoscute încă din antichitate pentru calitățile lor (Hipocrat, părintele medicinei, a fost primul care a descoperit aceste proprietăți ale izvoarelor minerale), există reglementări legale, încă din anul 2004, prin care se oferă sprijin sectorului turistic cu profil medical, prin subvenții sau scutiri de taxe. Specialiștii în turism și medicii de specialitate au propus valorificarea potențialului natural al Greciei (clima blândă, umiditatea scăzută și soare tot timpul anului) prin oferte de tratamente de tipul talasoterapie și hidroterapie și prin construirea de centre medicale pentru tratarea afecțiunilor psihice, îndeosebi pentru turiștii de proveniență din statele nordice unde climatul rece și umed influențează apariția și accentuarea afecțiunilor nervoase.

În contextul economic actual, autoritățile elene nu-și permit să piardă turiștii străini și, implicit, banii pe care ei îi lasă în Grecia. După o perioadă îndelungată în care mass-media a vorbit doar despre criză, despre protestele și depresiile grecilor, Organizația Națională pentru Turism din Grecia a lansat o platformă online pe care turiștii își pot împărtăși experiențele grecești, sperând astfel, ca străinii să se mobilizeze și să vină în număr cât mai mare.

În ceea ce privește turismul intern, cel puțin la nivel de minister, oficialii greci au înțeles că acesta trebuie revigorat. Astfel, cu scopul de a susține turismul intern, Ministerul Turismului va aloca 5 milioane de euro pentru implementarea programului denumit „Turismul pentru toți”, de care vor beneficia aproximativ 72.000 de persoane. Programul va fi implementat în iulie 2013 și va fi finalizat în mai 2014. În cadrul acestui program se va oferi cazare subvenționată pentru persoanele din mediul rural, care aparțin unor grupuri sociale cu venituri mici, precum și pentru persoanele în vârstă.

Cu ocazia anunțării acestui proiect ministrul turismului din Grecia, d-na Olga Kefalogianni a declarat că „în acest moment critic pentru țară, turismul poate și trebuie să joace rolul de motor cu aburi care va conduce economia națională pe pista de creștere.”

4.3. Turismul internațional- perspective de dezvoltare

Turismul internațional se prezintă astăzi ca una dintre cele mai dinamice componente ale economiei mondiale. Potrivit celor mai recente date ale Organizației Mondiale a Turismului, totalul veniturilor generate de turismul internațional în 2012 a fost de 1,3 trilioane de USD, în timp ce sosirile internaționale de turiști au depășit cifra de 1 miliard.

Este un fapt de necontestat că turismul internațional este vulnerabil la șocurile de pe scena politică internațională, astfel că, începând cu evenimentele de la 11 septembrie 2001 și sfârșind cu recenta criza financiară, turismul a fost în mod direct afectat. Totuși, în ciuda variațiilor regionale individuale, în ansamblu, turismul internațional înregistrează un trend pozitiv pe termen lung, eforturile de restaurare a sentimentului de securitate pentru potențialii turiști, și în special pentru cei internaționali, au constituit priorități în strategiile de dezvoltare ale guvernelor.

Până în 2023, previziunile WTTC estimează o contribuție economică totală a turismului de 10% din PIB-ul mondial, și asigurarea de unul din 10 locuri de munca. În discursul său de închidere de la cel de-al 13-lea Summit Global al WTTC, desfășurat în ianuarie 2013 la Abu Dhabi-Emiratele Arabe, domnul David Scowsill, Președinte & CEO al World Travel & Tourism Council a spus: „Industria turismului trebuie să conlucreze pentru a face investiții în infrastructură, care să conducă la creștere durabilă, nu doar acum, ci pentru următorii 10, 25, chiar 50 de ani, pentru a ne asigura că turismul va continua să aducă o contribuție economică vitală la PIB-ul global și creearea de locuri de muncă, și că noul val de consumatori din clasa de mijloc de pe piețele emergente pot trece frontierele fără probleme. Regimuri de vize mai putin restrictive și o reducere a nivelurilor de impozitare ar putea ajuta industria să contribuie mai mult la dezvoltarea economică și de a satisface mai bine cererea pentru călătoriile internaționale. În timp ce 2013 va prezenta noi provocări pentru economia globală și industria de Travel & Tourism, vom rămâne optimiști că turismul va continua să crescă și să rămână un sector important al fiecărei economii, generator de locuri de muncă.”

Concluzii

La nivel global, și în 2012 activitatea a scăzut în multe sectoare, inclusiv în turism, totuși mulți economiști consideră că perspectivele pentru 2013 sunt pozitive. Alții, în schimb, cred că anul 2013 va fi un an de răscruce în economia mondială, în care, dacă nu se vor lua măsuri de ieșire din criză, rezultatele pot fi devastatoare. Previziunile economice, mai ales pe vreme de criză, s-au dovedit de multe ori fără fundamente reale, aproape toate estimările privind evoluția piețelor în 2012, fiind eronate. În aceste condiții, în care fenomenele și conjuncturile sunt în continuă evoluție, întrebările legate de 2013 și chiar pentru anii următori, își pot găsi prea puține răspunsuri.

Grecia, țara care a dat naștere unora dintre cei mai importanți înțelepți ai lumii, a ajuns azi, de la un stat care a pus bazele democrației în lume, la unul aproape „izgonit” din Europa, cu datorii uriașe către organismele internaționale, cu o economie subterană înfloritoare dar și cu cetățeni care, mai nou, sunt renumiți în lumea întreagă pentru protestele împotriva guvernanților, a monedei euro și a Europei însăși.

După o criză a datoriilor suverane, PIB-ul s-a contractat timp de cinci ani consecutivi, iar rata șomajului a crescut la 26% la sfârșitul anului 2012. S-au luat măsuri de austeritate grele, dar care nu au fost susținute și cu măsuri de creștere, astfel că, populația, care a beneficiat de standarde de viață foarte bune în ultimii 15-20 de ani, nu a fost pregatită să facă atâtea sacrificii într-un timp scurt. De cinci ani, economia Greciei scade, iar oamenii nu au răspuns pozitiv la aceste măsuri. Pe lângă gravitatea problemelor sale fiscale, Grecia are de luptat și cu competitivitatea din ce în ce mai slabă pe piețele internaționale, precum și o înregistrare slabă a investițiilor străine directe.

Organizațiile turistice din Grecia prevăd totuși, că veniturile vor reveni anul acesta la nivelul dinaintea crizei și chiar îl vor depăși. În ultimii ani, patronii de hoteluri și restaurante au simțit dureros efectele crizei. Speriați de reportajele despre greve și proteste violente, pe care le vedeau la televiziuni, mulți străini au renunțat la vacanțele în Grecia.

Acum lucrurile s-au mai liniștit, iar fenomenul a avut și un efect pozitiv: hotelierii au fost obligați să îmbunătățească serviciile și să reducă prețurile, ca să-i aducă înapoi pe turiști. Grecii au înțeles și ei importanța turismului pentru țara lor și au mai renunțat la proteste, sperând că redresarea turismului va ajuta la scoaterea țării din recesiune și va reduce somajul, care din păcate, a atins și el un nivel record, în special în rândul tinerilor unde depășește 58%.

Pentru a-și valorifica mai bine potențialul turistic, Grecia are nevoie de:

-campanii de promovare a zonelor care sunt slab frecventate de turiști;

-extinderea sezonului turistic și politici fiscale mai relaxate în extrasezon;

-susținerea turismului social pentru turiștii cu venituri reduse pe piața internă (conform celor mai recente date, Ministerul Turismului a anunțat implementarea unui program în acest sens, care va fi aplicat începând cu 1 iulie 2013);

-campanii de menținere a mediului nepoluat și de conservare a arhitecturii.

Soluția pentru depășirea crizei în care continuă să se afle Grecia este, până la urmă, în mâinile grecilor și în capacitatea lor de a înțelege că este nevoie de implementarea cât mai rapidă a unor măsuri care să conducă la exploatarea mai eficientă a resurselor pe care le deține, pentru a crește competitivitatea economiei. De asemenea, va trebui să ia măsuri pentru a-și „spăla” imaginea negativă creată în ultimii ani din pricina crizei datoriilor din sectorul financiar.

Bibliografie

Firoiu D., Dodu P., Gheorghe C., Dridea C., Industria turismului si a calatoriilor, Editura ProUniversitaria, editia aIII-a, 2010, Bucuresti;

Mihălcescu C., Sion B., Bazele informaticii , Editura ProUniversitaria, 2010, Bucuresti;

Monolopoulus J., 's 'Odious' Debt: The Looting of the by the Euro, the Political Elite and the Investment Community, Anthem Press, 2011, ;

Patrichi I., Turismul durabil-o noua perspectiva, Editura ProUniversitaria, 2012, Bucuresti;

Secăreanu C.,Gruiescu M., Andrei R., Statistică-Sinteze, teste și aplicații, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2010;

Stiglitz J.E., Frefall.America, Free Markets, and the Sinking of the World Economy, Norton Publishing, 2010, ;

http:/epp.eurostat.ec.europa.eu/

www.acci.gr/

www.adevarul.ro

www.bankofgreece.gr

www.capital.ro

www.dailybusiness.ro

www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Grecia.pdf

www.ekathimerini.com/

www.eot.gr/

www.foreignpolicy.com/articles/2012/01/03/the_myth_of_europe

www.gnto.gov.gr/

www.greekcrisis.net/2012/09/greece-as-precautionary-tale-of-welfare.html

www.incont.ro/

www.manager.ro

www.meteo.gr

www.oecd.org/

www.statistics.gr

www.unwto.org/

www.visitgreece.gr/

www.ziare.com

www.zf.ro

www.wall-street.ro

www.wttc.org/

Anexe

Anexa nr. 1. Date Tabel nr. 1.1 (PIB)

Anexa nr. 2. Date Tabel nr. 1.1 (IPC)

Anexa nr. 3. Date Tabel nr. 1.1 (Populația ocupată)

Anexa nr. 4. Sosiri ale turiștilor nerezidenți

Anexa nr. 5. Date disponibile până în 2011- (Nr. Înnoptări, Capacitatea de cazare)

Anexa nr. 6. Indicatori Cap. 3

Sursa: http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece/

Anexa nr. 7 Indicatori comparativi

Bibliografie

Firoiu D., Dodu P., Gheorghe C., Dridea C., Industria turismului si a calatoriilor, Editura ProUniversitaria, editia aIII-a, 2010, Bucuresti;

Mihălcescu C., Sion B., Bazele informaticii , Editura ProUniversitaria, 2010, Bucuresti;

Monolopoulus J., 's 'Odious' Debt: The Looting of the by the Euro, the Political Elite and the Investment Community, Anthem Press, 2011, ;

Patrichi I., Turismul durabil-o noua perspectiva, Editura ProUniversitaria, 2012, Bucuresti;

Secăreanu C.,Gruiescu M., Andrei R., Statistică-Sinteze, teste și aplicații, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2010;

Stiglitz J.E., Frefall.America, Free Markets, and the Sinking of the World Economy, Norton Publishing, 2010, ;

http:/epp.eurostat.ec.europa.eu/

www.acci.gr/

www.adevarul.ro

www.bankofgreece.gr

www.capital.ro

www.dailybusiness.ro

www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Grecia.pdf

www.ekathimerini.com/

www.eot.gr/

www.foreignpolicy.com/articles/2012/01/03/the_myth_of_europe

www.gnto.gov.gr/

www.greekcrisis.net/2012/09/greece-as-precautionary-tale-of-welfare.html

www.incont.ro/

www.manager.ro

www.meteo.gr

www.oecd.org/

www.statistics.gr

www.unwto.org/

www.visitgreece.gr/

www.ziare.com

www.zf.ro

www.wall-street.ro

www.wttc.org/

Anexe

Anexa nr. 1. Date Tabel nr. 1.1 (PIB)

Anexa nr. 2. Date Tabel nr. 1.1 (IPC)

Anexa nr. 3. Date Tabel nr. 1.1 (Populația ocupată)

Anexa nr. 4. Sosiri ale turiștilor nerezidenți

Anexa nr. 5. Date disponibile până în 2011- (Nr. Înnoptări, Capacitatea de cazare)

Anexa nr. 6. Indicatori Cap. 3

Sursa: http://www.wttc.org/research/economic-impact-research/country-reports/g/greece/

Anexa nr. 7 Indicatori comparativi