Impactul Crizei Economice Asupra Somajului In Tarile Sud Europene

=== 0557bacfd13e056533eecfbe2428210d95b74223_571591_1 ===

Cuprins

Rezumat––––––––––––––––––––––––––––––––-1

Introducere –––––––––––––––––––––––––––––––2

2. Motivația cercetării –––––––––––––––––––––––––––3

3. Sinteza literaturii de specialitate: –––––––––––––––––––––-4

4.1. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul tinerilor –––––––––––––-6

4.2. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul bărbaților și femeilor––––––––- 8

4.3. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul femeilor –––––––––––––-9

4.4. Analiza evoluției ratei șomajului pe termen lung ––––––––––––––10

4.5. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (25-29) –––––––––- 12

4.6. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (30-54) ––––––––––13

4.7. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (55-64) ––––––––––14

4.8. Analiza evoluției ratei șomajului pe nivele de educație ––––––––––––15

4.9. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii gimnaziale –––-17

4.10 Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii liceale –––––18

4.11. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii superioare –––19

4.12. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în industrie –20

4.13. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în agricultură 21

5.1. Masuri de combatere a somajului în rândul tinerilor –––––––––––––22

5.2. Masuri de combatere a somajului în rândul bărbaților și femeilor ––––––––23

5.3. Masuri de combatere a somajului pe termen lung ––––––––––––––24

5.4. Masuri de combatere a somajului pe grupe de vârstă –––––––––––––25

5.5. Masuri de combatere a somajului pe nivele de educație –––––––––––-25

5.6. Masuri de combatere a somajului pe industrii –––––––––––––––-26

Concluzii –––––––––––––––––––––––––––––––-28

Bibliografie ––––––––––––––––––––––––––––––-29

Rezumat

Lucrarea tratează ratele șomajului înainte și după venirea crizei în următoarele țări: România, Italia, Spania, Portugalia, Cipru, Malta Grecia. În tratarea lucrării de față am recurs la analiza mai multor indicatori: șomajul în rândul tinerilor, șomajul pentru femei și bărbați, șomajul în funcție de nivelul educației, șomajul pe grupe de vârstă. După ce vom analiza ratele șomajului în perioada 2017-2017, vom evidenția măsurile luate în țările analizate pentru combatera șomajului.

Introducere

După mai bine de șase ani de la începutul Marii Recesiuni, Europa încă se luptă să se refacă. Șomajul în rândul tinerilor și adulților reprezintă o provocare pentru toate țările, indiferent de dezvoltarea lor socio-economică.

În rândul statelor din sudul Europei, România este un exemplu relevant pentru faptul că efectele crizei nu au fost repartizate în mod egal între țări, indivizi și grupuri, iar recuperarea post-criză este o mare provocare. Acestă lucrare analizează evoluția șomajului în rândul populației din Europa de Sud ca urmare a crizei economice, concentrându-se pe cauze specifice cum ar fi schimbările în tendințele educaționale și migrația lucrătorilor tineri. Lucrarea încearcă să umple un gol în literatura de specialitate în mai multe moduri: prezintă consecințele crizei economice asupra ratei șomajului la nivelul țărilor din Europa de Sud; analizează vilnerabilitatea diferitelor categorii de populație, ca urmare a crizei economice (femei și bărbați, tineri, persoane din anumite industrii); prezintă evoluția în timp a ratei de somaj, la nivelul țărilor analizate din Europa de Sud.

Majoritatea studiilor privind șomajul în rândul populației se fac pe țările OCDE și din țările din Europa de Vest, iar numărul studiilor care abordează problema șomajului la nivelul europei de Sud este limitat sau studiile nu tratează impactul crizei economice asupra șomajului din Europa de Sud. Lucrarea se concentrează atât pe reacția pe termen scurt a pieței muncii, cât și pe diferențele dintre impactul crizei asupra ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și al adulților.

Există o dezbatere în literatura de specialitate cu privire la efectele crizei asupra șomajului în rândul tinerilor: majoritatea autorilor au susținut că tinerii au fost mai grav afectați de recesiune decât ceilalți lucrători; există alți autori care susțin că poziția tinerilor s-a îmbunătățit comparativ cu cea a adulții în timpul recesiunii, cel puțin în ceea ce privește rata șomajului relativ.

Folosind diferența dintre rata șomajului adulților și rata șomajului în rândul tinerilor ca măsură, lucrarea încearcă să identifice anumite modele specifice în statele Sud Europene pentru a da un răspuns la această dilemă, cel puțin pentru acest moment și spațiu.

Încep lucrarea prin stabilirea contextului general, al tendințelor pe termen lung în rândul populației sud europene. Descriu apoi dinamica șomajului în rândul tinerilor și adulților și susțin că efectele scurte ale crizei asupra șomajului în rândul tinerilor sunt doar vârful aisbergului. Efectele pe termen lung legate de scăderea interesului pentru educație și schimbările în tendințele migrației sunt principalele provocări pe care politicile pieței forței de muncă ar trebui să le abordeze în viitorul apropiat.

Rata șomajului în rândul tinerilor a fost întotdeauna mai mare decât rata totală a șomajului, însă criza financiară globală a agravat criza preexistentă.

În ultimele două decenii, șomajul în rândul tinerilor a rămas în medie de trei ori mai mare decât cel al șomajului în rândul adulților și, în unele regiuni, această proporție este acum de cinci ori mai mare decât rata adulților.

2. Motivația cercetării

În perioada 1997-2007, numărul tinerilor a crescut, în medie, în lume cu 60.000 pe an; în 2007-2011 șomajul în rândul tinerilor a crescut cu 4 milioane. Cifrele după criză sunt deosebit de mari în întreaga lume. Într-un raport referitor la criza șomajului în rândul tinerilor, Biroul Internațional al Muncii a scris despre "proporțiile uluitoare" ale șomajului în rândul tinerilor și "catastrofa socială și economică": patru șomeri pentru fiecare zece tineri reprezintă o catastrofă socială și economică Spania și Grecia 46% și 42% – rata dublată între 2007 și 2011).

Problema este acum o adevărată provocare pentru economiști, iar dezbaterea este foarte reală. Am identificat trei tipuri de contribuții la problema șomajului în rândul tinerilor și adulților din literatura de specialitate: studii empirice; lucrări privind cauzele și factorii determinanți ai șomajului în rândul tinerilor; literatură privind impactul crizei economice și financiare asupra șomajului în rândul tinerilor și adulților.

Articole recente privind efectele crizei asupra pieței forței de muncă, ocupării forței de muncă, șomajului se concentrează pe componentele cele mai vulnerabile: țările și regiunile cu risc ridicat de șomaj, grupurile de vârstă cele mai sensibile.

3. Sinteza literaturii de specialitate:

Într-o carte publicată în 2011, fostul personal al Organizația Internațională pentru Migrație oferă noi perspective asupra dimensiunilor macroeconomice și ale pieței muncii din Marea Recesiune. Diversitatea reacțiilor de pe piața forței de muncă se poate explica printr-o serie de factori. După cum au concluzionat multe alte studii, această carte arată că cei mai afectați au fost tinerii, bărbații și lucrătorii temporari, lucrătorii necalificați și migranți. Toate acestea se explică mai ales prin compoziția sectorială a contracției economice. Există și alte studii cu privire la șomajul în timpul și după criză, însă șomajul în rândul tinerilor în timpul crizei este mai puțin studiat.

Privind șomajul în rândul populației est europene, Choudhry et. al. arată că criza financiară are un impact asupra ratei șomajului, care depășește impactul care rezultă din modificările PIB, iar efectul asupra ratei șomajului în rândul tinerilor este mai mare decât efectul asupra șomajului global. În ceea ce privește intervalul de timp al efectelor crizei asupra șomajului în rândul populației est europene, rezultatele acestora sugerează că criza financiară afectează șomajul în rândul tinerilor la cinci ani după criză, iar cele mai negative efecte se înregistrează în al doilea și al treilea an.

Problema șomajului în rândul populației sud europene. Interesul pentru literatură începe să fie dezbătut în anii 1980. Pentru Europa, șomajul a fost întotdeauna pe ordinea de zi, deoarece UE a înregistrat valori istorice mai mari decât cele din SUA sau Japonia atât pentru rata generală a șomajului, cât și pentru rata șomajului în rândul tinerilor.

Există multe explicații cu privire la variațiile largi ale șomajului în rândul tinerilor în diferite țări. Efectuarea unor analize de regresie utilizând date din 27 de țări ale OCDE Breen explică unele variații pe baza diferențelor economice și instituționale dintre țări. Lucrarea sa se concentrează pe două caracteristici instituționale: gradul de reglementare a pieței muncii și măsura în care sistemul educațional transmite semnale clare către angajatori cu privire la calitățile solicitanților de locuri de muncă. Gradul în care sistemul educațional încorporează abilități specifice, mai degrabă decât generale, și, în al doilea rând, măsura în care există legături directe între sistemul educațional și angajatori. Factorii instituționali interacționează cu forțele pieței pentru a modela nivelurile șomajului în rândul tinerilor.

Șomajul regional în Uniunea Europeană înainte și după criza globală a fost investigat de Marelli et.al și au constatat diferențe mari între țările europene, în special între UE15 și noile state membre. Blazek și Netrdova au concluzionat că există o relație ambiguă între criza economică și diferențele microregionale ale șomajului în noile state membre ale Uniunii Europene.

Sistemele de șomaj din Europa tind să arate unele asemănări în ultimii ani, în special în ceea ce privește reglementările flexibile ale muncii, în ciuda tipologiilor tradiționale ale politicilor statelor sociale.

Într-un studiu foarte citat, realizat în 11 țări europene înainte de criză, Wolbers analizează diferențele naționale în ceea ce privește legislația privind protecția muncii, specificul profesional al sistemului educațional și efectul structural al condițiilor macroeconomice asupra șomajului în rândul tinerilor.

Se analizează viteza, calitatea și stabilitatea proceselor de intrare pe piața forței de muncă. Rezultatele sunt foarte interesante: în țările cu relații de muncă foarte reglementate, intrarea într-un prim loc de muncă important de către cei care părăsesc școala este întârziată; specificul profesional al sistemului de învățământ afectează în mod pozitiv viteza de intrare pe piața forței de muncă, dar numai pentru absolvenții de școală cu studii primare sau secundare inferioare; în ceea ce privește stabilitatea procesului de intrare pe piața forței de muncă, rezultatele au arătat că, odată ce au intrat într-un prim loc de muncă semnificativ, absolvenții de școli din țări în care ponderea elevilor din învățământul secundar superior într-un grad de ucenicie este mare să devină inactivi decât cei din țările în care această cotă este mică.

O concluzie generală în studiile internaționale este că in țările care au o legătură instituțională între educație și formare, cum ar fi un sistem de ucenicie (un sistem dual), faza de tranziție este mai ușoară.

Dar, așa cum am menționat mai devreme, dovezile în această direcție sunt consistente, în special pentru tinerii cu nivel mai scăzut de educație. Studiul lui Storen arată câteva alte rezultate interesante: deși experiența de ucenicie crește probabilitatea ocupării forței de muncă, aceasta nu pare să compenseze gradele slabe.

Consecințele recesiunilor economice nu sunt grave doar prin prisma creșterii ratelor șomajului. Tineretul se află în mișcare între o succesiune de situații de muncă independente, temporare, de supraviețuire și impactul șomajului pate avea efecte asupra stabilității sociale și economice în rândul tinerilor.

Recesiunea afectează și lucrătorii care își păstrează slujba. Deși factorii structurali sunt cei mai importanți, există unii factori psihologici / comportamentali care afectează ocuparea forței de muncă / șomajul.

4.1. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul tinerilor

Rata șomajului în rândul tinerilor în unele țări din Europa de Sud se înscrie în prezent de la o înregistrare la alta. Spania și Grecia, în special, dar și Italia și Portugalia, înregistrează rate ridicate și în creștere. În anul 2012, 7,5 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani în țările din EUR-28 nu erau în câmpul muncii, în educație sau în formare (NEET); 5.6 milioane dintre aceștia au fost șomeri.

Șomajul în rândul tinerilor este adesea interpretat greșit. În urma crizei, rata șomajului în rândul tinerilor, în mod tradițional, ridicată în Grecia, Spania, Italia și Portugalia a crescut și mai mult. Continuarea slăbirii economiilor din aceste țări, cauzată de consolidarea fiscală excesivă, a întărit această tendință. Din 2006 până în 2013, rata în Spania s-a triplat și s-a dublat aproximativ în celelalte țări. În timp ce o îmbunătățire a fost evidentă în Grecia, Spania și în special înainte de începerea crizei financiare, s-a înregistrat o creștere constantă în Portugalia începând cu anul 2000, care s-a accelerat și mai mult de la criza financiară. În plus față de această creștere, declanșată de situația economică, există, de asemenea, motive structurale care explica o mare parte din somajul în rândul tinerilor în toate cele patru țări.

Figura 4.1. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul tinerilor

Ratele foarte mari ale șomajului în rândul tinerilor exagerează problema reală. Rata este reprezentată de numărul tinerilor în vârstă de 15-24 ani în căutarea unui loc de muncă în raport cu numărul de persoane din cadrul forței de muncă (adică cei care au locuri de muncă și cei care caută unul) în această grupă de vârstă. Dar aceasta este doar o mica parte a populației cu varsta cuprinsă între 15 și 24 de ani. Mulți tineri sunt înca în în timpul sutudiilor sau formării și nu sunt disponibili să se alăture pietei muncii.

Dintre statele membre analizate, in anul 2017 cele mai scazute rate de somaj au fost înregistrate în Malta (4,1%). Cele mai ridicate rate ale șomajului au fost observate în Grecia (21,7% în aprilie 2017) și Spania (17,1%).

În comparație cu un an în urmă, rata șomajului a scăzut în toate statele membre pentru care datele sunt comparabile în timp. Cele mai mari scăderi au fost înregistrate în Spania (de la 19,9% la 17,1%).

În septembrie 2017, 3.735 de milioane de tineri (sub 25 de ani) erau șomeri în UE28, dintre care 2.656 milioane erau în zona euro. În comparație cu septembrie 2016, șomajul în rândul tinerilor a scăzut cu 396 000 în UE28 și cu 229 000 în zona euro. În septembrie 2017, rata șomajului în rândul tinerilor a fost de 16,6% în UE28 și 18,7% în zona euro, comparativ cu 18,3% și respectiv 20,4% în septembrie 2016. În septembrie 2017, cea mai mică rată a fost observată în Germania (6,4% în timp ce cele mai ridicate au fost înregistrate în Grecia (42,8% în iulie 2017), Spania (37,2%) și Italia (35,7%).

Observăm că în anul 2009 rata șomajului a crescut în mai toate țările europene analizate: României, unde criza s-a resimțit abia în anul 2010 și cu excepția Malta, care a fost foarte puțin afectată de criză, iar asta în anul 2013. Astfel cele mai mari rate ale șomajului în rândul tinerilor au fost în anul 2013: România 23,7%, Italia 40%, Spaia 55,5%, Cipru 38,9%, Malta 13%, Portugalia 38,1%, Grecia 58,7%.

Cele mai mici rate ale șomajului în rândul tinerilor au fost înregistrate în anul 2017: România 17,3%, Italia 36,2, Spaia 38,6%, Cipru 26,1%, Malta 10,3%, Portugalia 23,8%, Grecia 39,1%.

4.2. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul bărbaților și femeilor

Din punct de vedere istoric, femeile au fost mai afectate de șomaj decât bărbații. În 2000, rata șomajului pentru femei în UE-28 a fost de aproximativ 10%, în timp ce rata bărbaților era sub 8%.

Până la sfârșitul anului 2002, acest decalaj de gen s-a redus la aproximativ 1,4 puncte procentuale, iar între 2002 și jumătatea anului 2007 acest decalaj a rămas mai mult sau mai puțin constant. Începând cu primul trimestru al anului 2008, când au fost la cele mai scăzute niveluri – de 6,3% și respectiv 7,4%, ratele șomajului bărbaților și femeilor în UE-28 converg, iar până în trimestrul trei al anului 2009 rata șomajului masculin a fost mai mare.

Declinul ratei somajului in randul bărbaților în cursul anului 2010 și în prima jumătate a anului 2011 și stabilitatea corespunzătoare a ratei somajului in femeilor în aceeași perioadă au adus din nou rata de sex masculin sub femela. De atunci cele două rate au crescut în același ritm până la mijlocul anului 2013, când au atins valoarea cea mai mare de 10,9% pentru bărbați și 11% pentru femei. Începând cu sfârșitul anului 2013, atât rata somajului în rândul bărbaților, cât și rata somajului în randul femeilor au început să scadă în rândul tuturor statelor europene.

Figura 4.2. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul bărbaților.

În rândul bărbaților, rata șomajului pentru anul 2007, înainte de începrea crizei a fost: România 3,5%, Italia 2,2%, Spania 1,1%, Cipru 0.8%, Malta 2,8%, Portugalia 3,2%, Grecia 2,2%. Criza a avut un impact mai mare în anul 2013 și 2014 România 3,4% și 3,1%, Italia 6,5% și 7,1%, Spania 12,5% și 12,3%, Cipru 6,5% și 8,3%, Malta 3,3% și 3,2%, Portugalia 3,4% și 8,4%, Grecia 16,2% și 17,2%.

4.3. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul femeilor

Figura 4.3. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul femeilor.

În rândul femeilor, rata șomajului pentru anul 2007, înainte de începrea crizei a fost: România 2,5%, Italia 4,4%, Spania 2,4%, Cipru 1,2%, Malta 2,5%, Portugalia 4,5%, Grecia 8,1%. Criza a avut un impact mai mare în anul 2013 și 2014 România 3% și 2,4%, Italia 7,4% și 8,6%, Spania13,5 % și 13,7%, Cipru 5,6% și 7%, Malta 2,3% și 2%, Portugalia 9,1% și 8,5%, Grecia 21,4% și 22,4%.

Anul 2015 rata șomajului în rândul femeilor crește în România 2,6% și Grecia 28,1% și scade în restul țărilor analizate: Italia 7,4%, Spania 12,4%, Cipru 6,2%, Malta 1,3%, Portugalia 7,2%.

4.4. Analiza evoluției ratei șomajului pe termen lung

Ca medie la nivelul UE, riscul de a ajunge în șomaj pe termen lung în rândul persoanelor cu vârsta între 25 și 54 de ani și a lucrătorilor în vârstă a fost de 5,9% pentru persoanele cu un nivel scăzut de educație, 4,3% pentru cei cu un nivel educațional intermediar și 2,6% pentru cei cu nivel înalt de educație (în 2013).

Un nivel scăzut de calificare crește riscul de a deveni șomeri pe termen lung în toate țările (cu excepția Ciprului) – deoarece Cipru nu a fost puternic afectată e criza economică. Riscul scăderii șomajului pe termen lung în rândul celor cu un nivel de calificare intermediar este în continuare îngrijorător de mare în mai multe țări, printre care Grecia, Spania și Portugalia – deoarece aceste țări au fost puternic afectate de criza economică.

Se pare că în țările grav afectate de criză, șomajul de lungă durată devine un risc general, depășind populația slab calificată, deși un nivel mai ridicat al calificărilor îmbunătățește și perspectivele pieței forței de muncă în aceste țări.

De la începutul crizei, riscul șomajului pe termen lung a crescut, în majoritatea țărilor, pentru cei mai puțin calificați decât cei care au un nivel de calificare intermediar sau ridicat.

În general, ponderea indivizilor cu nivel scăzut de calificare în rândul șomerilor pe termen lung este semnificativ mai mare decât cea a șomerilor pe termen scurt. Dimpotrivă, ponderea persoanelor cu un nivel de calificare intermediar sau ridicat este semnificativ mai mare printre șomerii pe termen scurt din majoritatea țărilor.

Cu toate acestea, în unele dintre țările cu un șomaj sever pe termen lung, cum ar fi Grecia și Spania, diferențele în structura competențelor populației șomere pe termen lung și pe termen scurt sunt mai puțin semnificative.

Figura 4.4. Analiza evoluției ratei șomajului pe termen lung

Înainte de începerea crizei economice, șomajul te termen lung era la nivel relativ mic în rândul țărilor analizate: România 3,2%, Italia 2,9%, Spania 1,7%, Cipru 0,7%, Malta 2,7%, Portugalia 3,8% și Grecia 4,2%. În plină criză economică, în anul 2013 România are aceeași rată a șomajului în rândul șomerilor pe termen lung 3,2%, iar în Malta rata șomajului din anul 2013 (2,7%) era aproape similară cu cea din 2009 (2,9%), cu o diferență de +0,3 pentru anul 2013. Acest lucru se explică prin faptul că România rata șomajului era oricum extreme de ridicată chiar și înainte de criză.

În rândul celorlalte state analizate, rate foarte mari ale șomajului pe termen lung se înregistrează în Italia 2,9% (2009) și 6,9% (2013), Spania 1,7% (2009) și 13% (2013), Cipru 0,7% (2009) și 9,3% (2013), Portugalia 3,8% (2009) și 9,3% (2013) și Grecia 4,2% (2009) și 18,5% (2013).

Nu toți indivizii șomeri își termină statutul de șomer prin trecerea la un loc de muncă. Cei care nu rămân foarte mult în categoria șomajului de lungă durată devin inactivi. În alte cazuri, o persoană fără loc de muncă pentru mult timp devine persoană asistată social și manifestă din ce în ce mai puțin interes pentru muncă, în cele din urmă renunțânt să mai revină în timpul muncii. Este posibil să se descurajeze sau să-și piardă interesul găsirea unui loc de muncă.

Într-o oarecare măsură, inactivitatea poate fi o alternativă la șomajul pe termen lung fără a implica în mod necesar o ieșire permanentă de pe piața muncii. De exemplu, în timp ce mai mult de o treime din indivizii șomeri din Italia au devenit inactivi în al doilea trimestru al anului 2015 (și, prin urmare, nu mai erau socotiți șomeri), doar un procent foarte mic al șomerilor a făcut acest lucru în Grecia.

4.5. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (25-29)

Figura 4.5. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (25-29)

Șomajul în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25-29 de ani a fost extrem de ridicat în anul 2013, în rândul țărilor: Grecia 58,3%, Italia 40%, Spania 55,5%, Cipru 38,9% și Portugalia 38,1. În România rata șomajului în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25-29 de ani a fost 23,7% și 13% în Malta.
Pentru această categorie de vârstă, anii 2014 și 2015 au înregistrat scăderi semnificative ale ratelor șomajului: România 10,5% (2014) și 10,2% (2015), Italia 23,6% (2014) și 22,4% (2015), Spania 30,3% (2014) și 28,5% (2015), Cipru 19,9% (2014) și 19,6% (2015), Malta 5,7% (2014) și 5,4% (2015), Portugalia 10,5% (2014) și 15,8% (2015), Grecia 40,8% (2014) și 36,6% (2015).

În 2017, ele mai mici valori ale ratei șomajului în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25-29 de ani sunt înregistrate în Malta 3,1%, România 8,2% și Portugalia 14,8%. Doar Malta are o rată a șomajului mai mică în 2017, comparative cu 2007, înainte de începerea crizei. Deși este evedetă scăderea șomajului în rundul acestei categorii de persooane, începând cu anul 2014 și până în anul 2017, probabil toate țările analizate vor avea nevoie de încă doi ani pentru a reveni la limita anilor dinaintea crizei financiare.

4.6. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (30-54)

Figura 4.6. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (30-54)

În ceea ce privește rata șomajului pentru anul 2007 în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30-54 de ani, s-au înregisstrat următoarele valori: România 5,6%, Italia 5,3%, Spania 7,2%, Cipru 3,4%, Malta 5,1%, Portugalia 7,8%, Grecia 7,8%. Anul 2009 se observă creșteri semnificateive ale ratei șomajului în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30-54 de ani, în Spania 16,3%. Rata șomajului pentru această categorie de vârstă s-a dublat. În timp pentru restul statelor creșterea a fost nesemnificativă. Criza produce efecte negative sesizabile pentru această categorie de vârstă din anul 2013. Cele mai afectate de criză pentru această categorie de vârst sunt Italia 11,2%, Spania 24,5%, Cipru 13,9%, Portugalia 15,5%, Grecia 26,9%. România 6,4% și Malta 5,2% fiind foarte puțin afectate.

În anii 2014, 2015, 2016 și 2017 toate statele înregistrează o scădere a ratei șomajului pentru această categorie de vârstă, însă valorile pentru Malta și România sunt nesemnificativ schimbate de la un an la altul.

4.7. Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (55-64)

Figura 4.7 Analiza evoluției ratei șomajului pe grupe de vârstă (55-64)

Anul 2007 este anul în care rata șomajului este cea mai mica pentru grupa de vârstă de 55-64 de ani: România are o rată a șomajului de 2,3%, Italia 2,4%, Spania 6%, Cipru 3,1%, Malta 3,5%, Portugalia 6,5%, Grecia 3,4%.

Valoarea maximă a fost înregistrată în anul 2013 pentru această categorie de vârstă: România 3,7%, Italia 5,7%, Spania 20%, Cipru 12,4%, Malta 5,4%, Portugalia 13,7%, Grecia 16,2%.

Cela mai mici rate ale șomajului pentru toată perioaa analizată le are România. Acest lucru se poate explica prin faptul că majoritatea persoanelor care fac parte din această categorie de vărstă sunt aproape de vărsta pensionării și majoritatea angajatorilor au preferat să le țină în muncă până la ieșirea la pensie; o altă cauză ar putea fi pensionarea pe caz de boală, înainte de ieșirea la pensie.

4.8. Analiza evoluției ratei șomajului pe nivele de educație

Abordarea în ceea ce privește calificările este cel mai frecvent văzută ca incapacitatea angajatorilor de a ocupa posturile vacante în ciuda ratei ridicate a șomajului. Dar nu este doar o problemă pentru cei care angajează sau caută un loc de muncă, ci afectează și majoritatea forței de muncă, de exemplu, în momente de slabă ocupare a forței de muncă, mai mulți oameni acceptă locuri de muncă sub nivelul de calificare.

Acest lucru poate împiedica productivitatea economică și potențialul individual, mai ales atunci când persoanele cu un nivel mai ridicat de educație sunt prinse în locuri de muncă fără oportunități de a-și dezvolta și de a-și folosi abilitățile.

Conform rezultatelor sondajului Cedefop, în 2014 aproximativ 25% dintre persoane au fost supra-calificate pentru poziția lor. Aceste cifre pun în discuție importanța aptitudinilor și calificărilor pentru piața forței de muncă. Mai mult, s-au exprimat preocupări cu privire la faptul că o asimetrie intensificată a competențelor ar putea submina potențialul pe termen lung al forței de muncă calificate din UE.

Supra-calificarea se referă la situația în care o persoană are un nivel de îndemânare sau educație mai mare decât este necesar pentru locul de muncă. Supra-calificarea poate fi măsurată în mai multe moduri. Suupra-calificare este definită ca ponderea persoanelor cu cel puțin studii secundare care lucrează pe posturi sub nivelul lor de pregătire. Activitățile ocupaționale nu necesită o educație formală specială, ci constau în sarcini simple și de rutină, care necesită în principal utilizarea instrumentelor manuale și adesea un efort fizic.

În 2016, 10,8 milioane de persoane cu cel puțin o studii la nivel mediu, au lucrat în ocupații elementare. Aceasta reprezintă o cotă de 4,8% din totalul celor angajați. Dintre statele membre, ponderea lucrătorilor supracalificați a variat în anul 2016 de la 9,9% în Itali la 2,2% în Portugalia. În alte state membre, ponderea a scăzut între 2008 și 2016La cealaltă extremitate, cota a crescut cu mai mult de un punct procentual în țări ca (Cipru și Italia).

Lucrătorii tineri, în majoritate femei, prezintă un risc mai mare, deși diferențele de gen diferă de la o țară la alta. Acest risc mai mare poate fi atribuit concurenței pentru locuri de muncă și proporției relativ ridicate a tinerilor lucrători angajați incorect.

Absolvenții de învățământ terțiar care dețin o diplomă în anumite domenii, cum ar fi umaniste, limbi și arte, alte științe sociale, dar și afacerile și dreptul sunt, de asemenea, mai predispuse să lucreze în ocupații sub nivelul lor de calificare. Persoanele care desfășoară o activitate contractuală sub nivelul lor de calificare și persoanele angajate în întreprinderi de dimensiuni mai mici au o probabilitate mai mare de a-și vedea educația sub-utilizată.

Supra-calificarea este un fenomen larg răspândit printre migranții internaționali și cei născuți în UE. Acest lucru ar putea fi un rezultat al migranților care nu au competențe specifice fiecărei țări pentru a-și valorifica calificările lor oficiale (de exemplu, competențele lingvistice), dar și politicile de recrutare imperfecte și problemele de recunoaștere. Nu în ultimul rând, persoanele supracalificate cal mai probabil au fost șomere înainte de a-și accepta locul de muncă actual.

Statisticile privind locurile de muncă vacante oferă o perspectivă asupra cererii pe piața forței de muncă, în special asupra cererii nesatisfăcute de muncă. Un post vacant este definit ca un post plătit care este nou creat, neocupat sau pe cale să devină vacant. Angajatorul trebuie să ia măsuri active și să fie pregătit să ia măsuri suplimentare pentru a găsi un candidat adecvat din afara întreprinderii. Angajatorul trebuie, de asemenea, să intenționeze să-și umple poziția fie imediat, fie într-un anumit interval de timp. Un post vacant, care este deschis doar candidaților interni, nu este tratat ca un "jobvacancy".

Statisticile trimestriale privind locurile de muncă vacante sunt utilizate pentru analiza ciclului de afaceri și pentru evaluarea neconcordanțelor pe piețele forței de muncă. De interes deosebit se află relația dintre locurile de muncă vacante și șomajul. În timpul contracțiilor economice există puține locuri de muncă vacante și șomaj ridicat, în timp ce în timpul expansiunilor există mai multe posturi vacante, iar rata șomajului este scăzută.

În perioadele de creștere inegală în regiuni sau în ramuri industriale – când oferta și cererea de forță de muncă nu se potrivesc în mod eficient – ratele de posturi vacante și șomajul pot crește în același timp. Aceasta ar putea fi, de exemplu, datorită unui flux mai bun de informații privind locurile de muncă vacante datorită internetului.

4.9. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii gimnaziale.

Figura 4.9. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii gimnaziale.

În ceea ce privește rata șomajului în rândul persoanelor cu studii gimnaziale, observăm faptul că nivelul este extrem de crescut pentru toate țările analizate, chiar și înainte de criză. Astfel: România 7,1%, Italia 7,3%, Spania 10,5%, Cipru 4,8%, Malta 8,3%, Portugalia 8,2% și Grecia 7,6%. În plină criză economică rata șomajului s-a dublat pentru majoritatea țărilor s-au s-a triplat pentru această categorie de vârstă: România 7,1%, Italia 15,9%, Spania 35,3%, Cipru 19,3%, Malta 9,8%, Portugalia 17,4%, Grecia 26%.

4.10 Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii liceale

Pentru persoanele cu studii liceale, rata șomajului înainte de începerea crizei a fost:

România 6,8%, Italia 5,6%, Spania 8,1%, Cipru 3,9%, Malta 5,1%, Portugalia 8,1%, Grecia 9,9%. Observăm că înainte de cirză ratele șomajului pentru persoanele cu studii liceale au fost ușor mai scăzute, comparative cu cele ale persoanelor care au urmat studii gimnaziale. În 2017 doar România 5,1%, Malta 3% și Portugalia 5,1% au înregistrat rate ale șomajului mai mici pentru această categorie de persoane.

Figura 4.10. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii liceale.

4.11. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii superioare.

Persoanele cu studii superioare au avut cele mai mici probleme de găsirea unul loc de muncă, în toate statele analizate, atât înainte de criză, cât și după criză: România 2,9%, Italia 4,4%, Spania 5,3%, Cipru 3,4%, Malta 2,2%, Portugalia 7,4%, Grecia 7,1%.

Figura 4.11. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor cu studii superioare.

Anul 2013 prezintă valori crescute ale nivelului șomajului față de anii 2007 și 2009 și pentru persoanele cu studii superioare. România 5,4%, Italia 7,2%, Spania 16%, Cipru 13,2%, Malta 2,6%, Portugalia 12,7%, Grecia 20,4%.

Analiza somajului pe tipuri de activitate

4.12. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în industrie.

Figura 4.12. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în industrie.

Persoanele care au lucrat în industrie au avut cele mai mici probleme de găsirea, înainte de venirea crizei (în anul 2007) în statele: România 2,5%, Italia 4,4%, Malta 2%. Celălate state au înregistrat următoarele rate ale șomajului ale persoanelor care au lucrat în industrie: Spania 5,1%, Cipru 4,5%, Portugalia 8%, Grecia 6%.

La începutul crizei, în anul 2009, cela mai mari rate ale șomajului au fost înregistrate în: Italia 5,6%, Spania 9,8, Portugalia 7%, Grecia 8%. În timp ce restul statelor au înregistrat valori mai scăzute pentru această categorie de populație: România 4,5%, Cipru 4,9%, Malta 2,8%.

Anul 2013, ratele șoajului au crescut vizibil, dare creșterea cea mai vizibilă s-a înregistrat în țări precum: Spania 15%, Cipru 14%, Portugalia 13%, Grecia 21%.

4.13. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în agricultură.

În ceea ce privește rata șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în agricultură, pentru anul 2007, cele mai mari valori au fost înregistrate în: Italia 4,9%, Spania 5,5%, Portugalia 8%, Grecia 8%.

Anul 2009 este anul în care criza cauzează valori mult mai mari, mai ales în țările: Spania 10%, Grecia 8,3%, Protugalia 7%, Italia 5,8%. În timp ce restul statelor au înregistrat creșteri nesemnificative în ceea ce privește rata șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în agricultură: România 4,5%, Malta 3,5%, Cipru 2,8%.

Anii 2013 și 2014 prezintă valorile cele mai crescute, în ceea ce privește rata șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în agricultură, ca urmare a venirii crizei economice: România 5,8 (2013) și 6,5% (2014), Italia 8% (2013) și 9% (2014), Spania 15% (2013) și 14,1% (2014), Cipru 16% (2013) și 15% (2014), Malta 2,9% (2013) și 2,6% (2014), Portugalia 13% (2013) și 9,3% (2014), Grecia 19% (2013) și 18,9% (2014).

Figura 4.13. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în agricultură.

Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în comerț.

Figura 4.13. Analiza evoluției ratei șomajului în rândul persoanelor care au lucrat în comerț.

Persoanele care au lucrat în comerț au înregistrat și ele o creștere a ratei șomajului în intervalul 2007-2009: România 4% (2007) și 4,6% (2009), Italia 5% (2007) și 5%( 2009), Spania 5% (2007) și 8% (2009), Cipru 4% (2007) și 5,3% (2009), Malta 3% (2007) și 3,1% (2009), Portugalia 8% (2007) și 7% (2009), Grecia 6,9% (2007) și 7,3% (2009).

În timp ce în anul 2013, valorile au cea mai vizibilă creștere a ratei șomajului persoanele care au lucrat în comerț: România 6% (2013) și 7,2% (2014), Italia 7% (2013) și 8% (2014), Spania 10% (2013) și 12% (2014), Cipru 10% (2013) și 9% (2014), Malta 3,2% (2013) și 3,3% (2014), Portugalia 11% (2013) și 10% (2014), Grecia 19% (2013) și 18% (2014).

Numărul persoanelor care au intrat în șomaj ca urmare a crizei economice a crescut și datorită faptului că multe afaceri mici și mijlocii nu au rezistat șocului economic, mai ales țări precum Spania, Cipru, Portugalia și Grecia, care au fost mai puternic afectate de criză.

5.1. Masuri de combatere a somajului în rândul tinerilor

Europa are nevoie de abilități, eforturi și inovare a tineretului mai mult acum decât oricând. Mulți tineri nu și-ar putea schimba propriile vieți, ci și-ar putea îmbogăți comunitățile dacă ar dispune de resursele necesare pentru a-și începe propriile afaceri. Antreprenoriatul reprezintă o mică parte a pieței muncii și nu este o soluție magică pentru șomajul în rândul tinerilor, dar este potrivit pentru mulți tineri care doresc să-și transforme ideile în realitate și să testeze aptitudinile pe care le-au dobândit prin formale și neformale educație devenind antreprenori.

Tinerii merită ocazia de a avea un impact pozitiv asupra societății, precum și de a crea un viitor stabil pentru ei înșiși prin spiritul antreprenorial. Cu toate acestea, tinerii se găsesc adesea dezavantajați, în special atunci când încearcă să se angajeze într-o carieră de antreprenor și nu își pot permite orele de lucru cu salarii mici și neregulate implicate în faza incipientă a înființării unei microîntreprinderi.

Lipsa finanțelor resursele disponibile, precum și lipsa de sprijin din partea structurilor educaționale și guvernamentale, înseamnă că, pentru tineri, antreprenoriatul este un domeniu în care este pur și simplu prea greu să intrăm.

Programul "Erasmus pentru tineri antreprenori" al UE joacă un rol mic, dar important, în creșterea oportunităților de învățare a tinerilor de la antreprenorii și proprietarii de afaceri din alte părți ale Europei, precum și în promovarea transferurilor de cunoștințe transfrontaliere. Dar trebuie făcută mult mai mult pentru a încuraja spiritul antreprenorial la nivel local și pentru a ajuta tinerii care au abilitățile și pretenția de afaceri, dar nu și fondurile necesare pentru a călători în alte țări europene pentru prima lor experiență de afaceri.

Europa trebuie să investească în tineret și să ofere locuri de muncă de calitate, stabile și oportunități educaționale pentru tinerii săi. Măsurile pe termen scurt și reacționate nu sunt suficiente. Tinerii au nevoie de mai mult, tinerii cer mai mult.

5.2. Masuri de combatere a somajului în rândul bărbaților și femeilor

Ca urmare a crizei economice, politicile de combatere a șomajului în rândul femeilor și bărbaților s-au concentrat pe oferirea de sprijin social integrat. Astfel, femeile sunt mai afectate de criza financiară, deoarece angajatorii au fost mai puțin interesați să angajeze femei, deoarece acestea sunt mai dependente de familiile lor și de copii. Prin urmare, la nivelul statelor analizate s-a recurs la oferirea de servicii sociale pentru femeile cu copii, astfel încât acestea din urmă să poată să își găsească un loc de muncă. În plus, femeile și bărbații care nu au o calificare au avut posibilitatea să beneficieze de cursuri finanțate pentru a avea o calificare și pentru a-și găsi mai ușor un loc de muncă.

5.3. Masuri de combatere a somajului pe termen lung

Un principiu major în spatele dezvoltării sistemului instituțional al pieței muncii a fost descentralizarea. În acest sens, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este instituția care dezvoltă strategii și politici pentru ocuparea forței de muncă, instruire și protecție socială a șomerilor.

Potrivit site-ului oficial al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru a crea cât mai multe locuri de muncă, Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă organizează un program de acreditare pentru IMM-urile întreprinderilor mici și mijlocii, prin agenții județene de ocupare a forței de muncă împreună cu Bucureștiul. Creditele se acordă pe baza proiectelor de fezabilitate, proporționale cu numărul de locuri de muncă care urmează să fie create pentru o perioadă de cel puțin 3 ani, pentru investiții, inclusiv perioada de grație care nu depășește 6 luni și, respectiv, un an, pentru asigurarea producției.

Împrumutatul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să aibă maximum 250 de angajați și / sau membri cooperanți cu relații de muncă sau de serviciu;

activitatea de bază care trebuie efectuată în industria prelucrătoare, servicii sau turism;

personalul din șomerii înregistrați la agențiile de ocupare a forței de muncă să fie angajat în cel puțin 50% din locurile de muncă nou create;

personalul care vine de la șomeri să fie ținut în activitate timp de cel puțin trei ani;

locurile de muncă luate în considerare atunci când acordă împrumuturi să nu fie vacanțele rezultate din disponibilizările personalului în ultimele 12 luni anterioare încheierii contractului de muncă.

În ceea ce privește subvenționarea locurilor de muncă, acesta este acordat angajatorilor, pentru o perioadă de maxim 12 luni, pentru fiecare persoană în rândul șomerilor angajați cu contract individual de muncă, iar valoarea subvenției este de 70% din salariul minim brut național. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările ulterioare, printre ultimele fiind Legea nr. 233/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002, prevede facilitățile legale pe care le primesc angajatorii care angajează absolvenți ai instituțiilor de învățământ, precum și facilitățile pe care absolvenții le primesc la locul de muncă, după cum vom sublinia în continuare.

5.4. Masuri de combatere a somajului pe grupe de vârstă

Stimularea capitalului uman – educație și formare profesională – o strategie pe termen lung pentru a face forța de muncă mai ocupabilă și pentru a crește nivelul productivității muncii.

Reducerea impozitelor pentru ocuparea forței de muncă pentru a crește cererea forței de muncă – de exemplu, o reducere a contribuțiilor naționale de asigurare.

Stimularea cererii din partea sectorului public și privat – menținerea unei cereri agregate ridicate pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă. Îmbunătățirea competitivității exporturilor pentru a oferi o injecție de cerere în fluxul circular de venituri.

Cei mai afectați de criza locurilor de muncă au fost tinerii, care au fost sprijiniți la nivelul statelor membre analizate să-și înființeze start-upuri, după ce au fost pregătiți să-și gestioneze propria afacere. După programul de training, beneficiarii au primit sprijin pentru a-și înființa afacerea, dar o primă obligație a fost creearea minim a unui loc de muncă, pentru persoane care fac parte din gruprui defavorizate. În plus, pe noul program 2014-2020, persoanele în vârstă sau care au o sănătate precară sunt beneficiarele unor servicii menite să le îmbunătățească sănătatea, astfel încât să poată munci până la vârsta de pensionare.

5.5. Masuri de combatere a somajului pe nivele de educație

Astfel, angajatorii care angajează pe o perioadă nedeterminată absolvenții instituțiilor de învățământ primesc pentru fiecare absolvent, pe o perioadă de 12 luni, o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut național. După cum putem vedea, statul adoptă o serie de măsuri pentru facilitarea pieței tineretului de muncă, încurajând astfel angajatorii să ofere cât mai multe locuri de muncă pentru tineri, în ciuda faptului că majoritatea nu au experiență.

În ceea ce privește persoanele fizice sau juridice care angajează absolvenți în aceste condiții, aceștia trebuie să își mențină relațiile de muncă sau de serviciu timp de cel puțin 3 ani de la încheierea lor. Din nefericire, această măsură atinge doar parțial scopul pentru care a fost introdus, deoarece valoarea subvenției este aceeași, indiferent de categoria la care se adresează, iar apoi întreprinderile vor prefera să angajeze absolvenți ai învățământului superior, mai bine pregătiți, care nu au completat o altă formă de învățământ. În acest caz, există o formă de șomaj deghizat sau angajarea acestor tineri în locuri de muncă necorespunzătoare, sub educație, cu productivitate scăzută și niveluri scăzute ale salariilor.

Concluzia este că eficiența socială preconizată, de reducere a șomajului în rândul tinerilor, este foarte scăzută, iar multe dintre ele, prin intrarea pe piața forței de muncă, nu vor ocupa un loc de muncă legat de educația lor. Guvernul României, dar și guvernele țărilor analizate, prin instituțiile sale împuternicite, dezvoltă continuu măsuri destinate pregătirii tinerilor și adulților, toate fiind proiectate în concordanță cu cerințele actuale ale pieței românești, toate fiind menite să îmbunătățească capacitatea de angajare și să extindă viața activă pe piața muncii . Statul oferă o serie de stimulente financiare pentru integrarea absolvenților pe piața forței de muncă.

5.6. Masuri de combatere a somajului pe industrii

Schimbarea tehnicii industriale:

Tehnica de producție ar trebui să corespundă nevoilor și mijloacelor țării. Este esențial ca tehnologia intensivă a forței de muncă să fie încurajată în locul tehnologiilor cu capital intensiv.

Politica privind șomajul sezonier:

Șomajul sezonier se regăsește în sectorul agricol și al industriilor agricole.

Pentru a-l elimina:

(a) Agricultura trebuie să aibă culturi multiple,

(b) plantațiile, horticultura, producția de lapte și creșterea animalelor ar trebui încurajate,

(c) Industria de carne ar trebui încurajată.

Schimbarea sistemului de învățământ:

Modelul educațional trebuie complet schimbat. Elevii care preferă studii superioare trebuie să fie admiși în colegii și universități. Trebuie pus accentul pe educația profesională. Inginerii calificați ar trebui să își înceapă propriile unități mici.

Extinderea schimburilor de locuri de muncă:

Mai multe schimburi de locuri de muncă trebuie deschise. Informațiile privind oportunitățile de angajare ar trebui să fie oferite oamenilor.

Obiectivul principal al politicii județene de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie creșterea oportunităților de angajare și a productivității muncii. Guv. ar trebui să adopte o politică care să ofere locuri de muncă tuturor persoanelor.

Creșterea producției:

Pentru creșterea ocupării forței de muncă, este esențial să se mărească producția în sectoarele agricol și industrial. Trebuie încurajată dezvoltarea industriilor mici și casnice.

O importanță mai mare pentru programele de ocupare a forței de muncă:

În planurile de cinci ani, ar trebui acordată o mai mare importanță ocupării forței de muncă. Programele precum irigarea, drumurile, controlul inundațiilor, energia, agricultura, electrificarea rurală pot oferi oamenilor mai multe locuri de muncă.

(ix) Rata ridicată de formare a capitalului:

Rata de formare a capitalului în țară ar trebui să fie accelerată. Formarea capitalurilor ar trebui încurajată în special în astfel de activități care generează oportunități mai mari de angajare. Rata de ieșire a capitalului ar trebui să fie scăzută.

Industriile din sectorul cooperatist ar trebui încurajate. Aceasta este o abordare nouă pentru combaterea șomajului. Diferite state de govern ar trebui să ia măsurile necesare în această direcție.

Concluzii

În 2010, rata de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani în UE-27 a scăzut la 64,2%, față de 64,6% în 2009. Această scădere cu 0,4% a contribuit la 1,3% până în 2008.

România este sub această rată; în 2010, rata de ocupare a forței de muncă cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani a fost de 58,8%, cu 5,4% mai mică decât cea înregistrată în UE-27 în același an. În comparație cu anii anteriori, în 2008 a avut loc o creștere de 0,2 procente față de 2007, în 2009 sa înregistrat o scădere cu 0,4 procente față de anul precedent, iar în 2010 sa înregistrat o ușoară creștere de 0,2 procente.

Din datele publicate de Eurostat, se constată că, în general, rata de ocupare a forței de muncă este mai mică pentru femei și persoanele în vârstă. Rata de angajare variază de asemenea în funcție de educație. În ceea ce privește nivelul de educație, sa stabilit că rata de ocupare a forței de muncă pentru angajații cu studii superioare a scăzut în 2010 față de anul precedent de la 88% la 87,1% și a crescut pentru angajații cu studii medii (de la 67,1% în 2009 la 67,9% % în 2010) și pentru cei cu studii reduse (de la 46,1% în 2009 la 46,3% în 2010).

Analizând aceeași rată a ocupării pe zone, se stabilește că rata de activitate este mai mare în mediul rural comparativ cu zona urbană, iar rata șomajului este mai mare în mediul urban comparativ cu zona rurală. Prin urmare, în 2009, rata șomajului în mediul urban a fost de 8,1% comparativ cu 5,4% în mediul rural, iar în 2010, rata șomajului în mediul urban a fost de 9,1%, comparativ cu 5% în mediul rural.

Din totalul populației ocupate, de 9,240 mii persoane, se constată că 65,6% sunt salariați, 1,3% sunt angajatori, 20,3% muncitori comerciali, iar 12,7% lucrători familiali fără salarii. Prezența lor conduce la o creștere a ratei de activitate și a șomajului în mediul rural.

În urma studiului realizat, se constată faptul că toate țările au fost afectate de criză, iar rata șomajului a crescut la nivelul tututor statelor analizate, însă impactul a fost mult mai mare pentru țări precum Spania, Italia, Grecia și Portugalia. Acestea fiind mult mai prospere înainte de creză decât restul statelor analizate. Cu toate acestea, ca urmare a politicilor fiscal și sociale implementate, situația s-a îmbunătățit pentru categoriile de populație afectate.

Bibiliografie

Blazek, J. & Netrdova, P. 2012. Regional unemployment impacts of the global financial crisis in the new member states of the EU in Central and Eastern Europe. European Urban and Regional Studies, 19, 42-61;

Breen, R. 2005. Explaining cross-national variation in youth unemployment – Market and institutional factors. European Sociological Review;

Card, David, Jochen Kluve and Andrea Weber (2015): What Works? A Meta Analysis of Recent Active Labor Market Program Evaluations. IZA DP No. 9236. http://ftp.iza.org/ dp9236.pdf;

Choudhry, M. T., Marelli, E. & Signorelli, M. 2010. Youth Unemployment and the Impact of Financial Crisis. 11th bi-annual EACES Conference Tartu, Estonia.

European Commission (2015g): Labor Market and Wage developments in Europe. Social Europe. Directorate General for Employment, Social Affairs & Inclusion.

Kluve, Jochen (2010): The effectiveness of European active labor market programs. Labor Economics (17): 904–918.

Storen, L. A. 2011. Key Factors behind Labour Market Marginalization of Young Immigrants: Limited Access to Apprenticeships, 'State Dependence' or Low Qualifications? Young;

Yiannaki, S. M. 2010. Where to? – The european unemployment post crisis.

***http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tipslm80&plugin=1;

***http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tesem130&language=en

***http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/–dgreports/–dcomm/–publ/documents/publication/wcms_541211.pdf