IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE ASUPRA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Conf. univ. dr. Petria Nicolae ABSOLVENT: Coițan Iulia SIBIU 2… [618880]

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA FINANȚE BĂNCI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Petria Nicolae

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

UNIVERSITATEA „LUC IAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA FINANȚE BĂNCI

IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE ASUPRA
SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Petria Nicolae

ABSOLVENT: [anonimizat] 2 017

Cuprins

CUPRINS

ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 1
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 1
CAPITOLUL I – CRIZELE ECONO MICE ȘI CICLICITATEA LOR ………………………….. ………………… 3
1.1. Definiții și clasificări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 3
1.2. Scurt istoric al crizelor din sec. XX și XXI ………………………….. ………………………….. ……………. 6
1.3. Doctrine și teorii cu privire la crizele economice ………………………….. ………………………….. ….. 10
1.4. Ciclicitatea crizelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 13
1.5. Cauzele și efectele apariției crizelor ………………………….. ………………………….. ……………………. 15
1.6. Mijloacele și soluțiile de combatere a crizelor economice ………………………….. ………………….. 23
CAPITOL UL II – STUDIU DE CAZ: EFECTELE CRIZEI ECONOMICE ASUPRA SISTEMULUI
BANCAR ROMÂNESC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 29
2.1. Cauzele și efectele crizei asupra sistemului bancar românesc ………………………….. ……………… 29
2.2. Impactul crizei asupra sistemului bancar din România ………………………….. ……………………….. 30
2.3. Impactul crizei asupra evoluției creditelor ………………………….. ………………………….. ……………. 32
2.4. Impactul crizei asupra evoluției depozitelor ………………………….. ………………………….. ………….. 39
2.5. Impactul crizei asupra capitalizării și a profitabilității sistemului bancar românesc …………….. 41
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 45
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 46

Abrevieri

ABREVIERI

BIS – Banca pentru Reglementări Internaționale
CDO – Obligațiuni garantate cu creanțe
CMO – Obligațiuni ipotecare
CLO – Obligașiuni garantate cu creanțe din împrumuturi bancare
FED – Rezerva Federală a Statelor Unite ale Americii
FMI – Fondul Monetar Internațional
FDIC – Cooperația Federală de Asigurare a Depun erilor Bancare
FESF – Fondul Europan de Stabilitate Financiară
MESF – Mecanismul European de Stabilizare Financiară
MES – Mecanismul European de Stabilitate
OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
SEC – Comisia pentru Burse și Valori M obiliare
SPV – Vehicul cu scop special
UE – Uniunea Europeană

Introducere

1

INTRODUCERE

Criza financiară apărută la sfârșitul anului 2007, a afectat toate sistemele
(economic, bancar, social etc.) la nivel global. Și țara noastră a fost afectată de
consecințel or devastatoare ale crizei. Toate domeniile au resimțit impactul crizei.
Noi am ales să analizăm impactul recesiunii în sectorul bancar al României.
Lucrarea pe care v -o supunem atenției este intitulată „Impactul crizei
economice asupra sistemului bancar din România.” Prin intermediul acestei
lucrări ne -am propus să tratăm întregul proces al restructurării sistemului bancar.
Lucrarea este concepută pe două capitole.
Primul capitol este intitulat, „ Crizele economice și ciclicitatea lor ”, format
din șas e subcapitole. În primul subcapitol, am urmărit să definim termenul de
criză, din mai multe surse bibliografice. De asemenea, să concepem propria
definiție a crizei pe baza surselor studiate. Tot aici am clasificat crizele în funcție
de domeniile în care s -au manifestat (crize sociale, financiare, politice,
locale/internaționale, economice). Nu am trecut cu vederea modelele privind
evoluția crizelor, prin urmare avem modelul crizei în trei etape, în patru etape și în
cinci etape. În al doilea subcapitol, vorbim despre cele mai memorabile opt crize
ale secolelor XX și XXI și despre impactul lor asupra țărilor unde au avut loc. În al
treilea subcapitol , tratăm doctrinele și teoriile cu privire la crizele economice. Aici
îi avem pe primii economiști care au vo rbit și au scris despre crize. Aceștia sunt:
John Stuart Mill, Karl Marx, John Maynard Keynes, Milton Fridman etc. În al
patrulea subcapitol, am definit ce este ciclicitatea crizelor și câte tipuri de cicluri
economice există. În al cincilea subcapitol, am identificat cauzele și efectele
apariției „primei și celei mai mari crize a secolului XXI.” Printre principalele cauze
amintim de: balonul speculativ, lăcomia, măsurile legislative permisive etc. Printre
efecte se regăsesc: falimente bancare, creșterea da toriei publice, costul fiscal. În cel
de-al șaselea subcapitol, am tratat mijloacele și soluțiile de combatere a crizelor,
cu care au venit cele mai importante instituții mondiale. Au fost create diferite
planuri de reformă și redresare, mecanisme de stabi lizare financiară, fonduri de
stabilitate economică etc.
Al doilea capitol reprezintă studiul de caz al lucrării și este denumit:
„Efectele crizei economice asupra sistemului bancar românesc.” Studiul de caz
este structurat în patru subcapitole. Principa lul scop în realizarea studiului de caz, a

Introducere

2
fost scoaterea în evidență a impactului crizei economice asupra depozitelor,
creditelor, a numărului de unități bancare, asupra numărului de angajați,
capitalizării și profitabilității sistemului bancar din Români a.
Am realizat această analiză prin studierea buletinelor lunare publicate de
BNR și a rapoartelor BNR asupra stabilității financiare. Pe baza datelor puse la
dispoziție de BNR, am realizat grafice și tabele. Prin analiza graficelor și tabelelor,
am expr imat anumite opinii cu privire la impactul crizei asupra sistemului bancar
din România.

Crizele economice și ciclicitatea lor
3

CAPITOLUL I
CRIZELE ECONOMICE ȘI CICLICITATEA LOR

1.1. Definiții și clasificări

Pentru a reuși să percepem impactul crizei economice care a fost resimțită la
nivel mondial trebuie în primul rând să definim termenul de criză .
Etimologic, cuvântul criză vine din limba greacă, „ krino”,1 ceea ce în
traducere înseamnă judecare, evaluare.
Criza este precedată de un conflict, în care sunt implicate două părți.
Presupun em că una dintre părți solicită ceva, iar cealaltă parte nu acceptă sau
respinge solicitarea primei părți. Dacă părțile implicate nu reușesc să depășească
conflictul existent, atunci se ajunge la o situație de criză.
Potrivit dicționarului economic, criza este: „o fază a ciclului economic în care
contradicția dintre creșterea posibilităților de producție și reducerea relativă a cererii
solvabile se manifestă într -o formă violentă și distrugătoare. Aceasta se consideră o
supraproducție de mărfuri care nu își găsesc desfacerea, are loc o considerabilă
scădere a prețurilor, băncile retrăgând acordarea de credite, se manifestă o lipsă
acută de mijloace pentru efectuarea plăților.”2
În literatura de specialitate criza este, „un proces neplanificat și indizerabil, de
durată și influență limitată cu final ambivalent, care poate periclita substanțial și pe
termen lung sau poate distruge.” 3
O altă definiție a crizei, este dată de doi mari economiști ai vremurilor noastre
George A. Akerlof – deținător al premiului Nob el pentru economie în 2001,

1 Marga Andrei, „ Criză și după criză” , Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2012, p.29
2 Bistriceanu Gheorghe, „ Lexicon de finanțe bănci asigurări”, Vol. III , Editura Economica, București, 2001, p.508
3 Abrudan Mirela, „ Criza economică și reflectarea ei în mass -media” , Editura Tritonic, București, 2008 -2009, p.33

Crizele economice și ciclicitatea lor

4
profesor la Berkeley și angajat al FED și Robert Shiller – profesor de economie la
Universitatea Yale. Aceștia precizează în opera lor că, „crizele reprezintă versiunea
extremă a recesiunilor, iar studierea lor va plasa originil e descreșterii economice
într-o viziune mai clară.”4
Orice criză se manifestă în mai multe domenii cum ar fi, în producție, comerț,
dar nu în ultimul rând în cadrul sistemului monetar. De exemplu, francezul Clement
Juglar citat de Roubini Nouriel apreciază că, „o criză comercială este întotdeauna o
criză monetară, deoarece reducerea rezervelor de metale prețioase ale băncilor dau
semnalul unei explozii.”5
În concluzie, putem afirma că, criza apare atunci când oferta de bunuri și
produse este mai mare decâ t cererea de bunuri și produse existente pe piață la un
anumit moment.
Unii specialiști clasifică crizele în:
crize sociale – sunt caracterizate prin inflație, șomaj și sărăcie;
crize financiare – sunt situațiile în care cererea de monedă este mai mare
decât oferta de monedă. Prin urmare, avem o lipsă de lichiditate sau una scăzută. În
această situație se ajunge pentru că deponenții își retrag banii de la bănci, astfel
băncile după unii economiști au două posibilități pentru a redresa situația. Prima este
să își vândă propriile active pentru a -și acoperi necesitățile, a doua ar fi să intre în
colaps. O altă modalitate de redresare a situației ne este adusă la cunoștință de către
George A. Akerlof și Robert Shiller. Aceștia vorbesc despre măsurile pe care le i-a o
Bancă Centrală, în situația lor vorbesc de FED (Banca Federală de Rezerve). Prima
măsură este, „operațiunea de piață deschisă – FED -ul are un portofoliu de
obligațiuni guvernamentale, care sunt cumpărate sau vândute pe piață. În acest fel
extinde sau restrânge masa monetară de pe piață. Cea de -a doua măsură prin care
FED afectează economia, este împrumutarea directă a băncilor cu probleme,
primind în schimb garanții, metodă numită rescont”;6
crize politice – acestea pot duce la războaie între națiuni;
crize locale/internaționale – după cum arată și numele lor se desfășoară la
nivel local sau la nivel internațional;
crize economice – sunt generate fie de „cauze financiare, sociale și au
întotdeauna implicații politice.”7
Nu toți economiștii consideră că , crizele au conotații negative, ci dimpotrivă
unii specialiști afirmă că acestea sunt niște oportunități de a înlătura anumite
disfuncții în plan economic.
Literatura de specialitate ne oferă mai multe modele privind evoluția crizelor:
1. Modelul crizei în t rei etape
2. Modelul cr izei în patru etape
3. Modelul crizei în cinci etape

4 George A. Akerlof, Robert Shiller, „ Spirite animale : Despre felul în care psihologia umană înfluențează economia
și ce înseamnă asta pentru capitalismul global ”, Editura Publica, București 2010, p.111
5 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, „ Economia crizelor” , Editura Publica, București, 2010, p.49
6 George A. A kerlof, Robert Shiller, Op.cit . p.135
7 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. p.62

Crizele economice și ciclicitatea lor

5
Modelul crizei în trei etape este analizat de către W. Timothy Coombs,
renumit analist și profesor la Universitatea din Florida:
A) „Etapa pre -criză, cu mai multe perioade :
a) detect area semnalelor:
– dezvoltarea unui sistem de detectare și identificare a semnalelor;
– colectarea de informații;
– analiza informațiilor.
b) prevenirea crizei:
– managementul problemelor (controlarea unei probleme și evitarea
transformării ei în c riză);
– evitarea riscurilor (evitarea sau reducerea nivelurilor de risc);
– construirea relațiilor (crearea de relații pozitive cu publicurile
implicate).
c) pregătirea crizei:
– identificarea elementelor vulnerabile ale crizei;
– alegerea purtă torului de cuvânt;
– elaborarea planului de management al crizei;
– elaborarea planului comunicării de criză.
B) Etapa de criză începe când apare evenimentul declanșator și implică trei
trepte:
a) recunoașterea crizei:
– acceptarea crizei și adoptare a unui comportament adecvat;
– colectarea informațiilor despre criză.
b) stăpânirea crizei:
– măsurile luate de management pentru a răspunde crizei;
– măsurile luate de structurile de comunicare pentru a răspunde crizei.
c) reluarea afacerilor:
– acțiuni prin care organizația arată că a depășit criza;
– începerea activității normale.
C) Etapa post -criză:
– verificarea faptului că, într -adevăr criza a luat sfârșit;
– analiza modului în care publicurile implicate au perceput criza;
– pregătirea orga nizației pentru a gestiona eficient o criză viitoare;
– monitorizarea acțiunilor post -criză.” 8
Modelul crizei în patru etape îl întâlnim la Steven Fink, expert în
managementul crizelor în lucrarea „Crisis Management: Planning for the
Inevitable”, acesta prezintă patru etape ale crizei astfel:
A) „Incubația crizei:
– identificarea potențialului de criză al unor evenimente;
– măsuri de preîntâmpinare/anulare a crizei.
B) Criza acută :
– publicul și presa conștientizează criza.

8 W. Timothy Coombs, „ Ongoing Crisis Communication: Planing, Managing and Responding” , Editura Sage,
Londra, 1999, pp. 13 -16

Crizele economice și ciclicitatea lor

6
C) Faza cronică a cr izei:
– anchete ale instanțelor de control;
– dezbateri publice;
– acțiuni de disculpare;
– acțiuni de recâștigare a încrederii opiniei publice.
D) Terminarea crizei:
– scopul acțiunilor de gestionare -atingerea acestei faze;
– dacă etapa de pregă tire este bine gestionată, criza se află sub control și
organizația atinge rapid etapa de terminare a crizei;
– dacă etapa de pregătire nu este bine gestionată, întoarcerea la
normalitate este dureroasă și costisitoare.”9
Modelul crizei în cinci etape ni-l face cunoscut Kathleen Fearn -Banks:
A) „Detectarea crizei:
– organizația se confruntă cu diferite incidente sau probleme care pot
anunța iminența unei crize.
B) Prevenirea crizei:
– monitorizarea cu atenție a mediului intern și extern al organizației;
– grupuri de lucru speciale care să interpreteze datele și să estimeze
probabilitatea apariției crizei;
– măsuri pentru anticiparea și prevenirea crizei.
C) Dezvoltarea crizei
D) Controlarea crizei:
– oprirea extinderii crizei către alte domenii de activ itate ale
organizației;
– limitarea efectelor negative ale crizei.
E) Revenirea:
– eforturi pentru revenirea la activitatea normală;
– recâștigarea încrederii publicului.”10

1.2. Scurt istoric al crizelor din sec. XX și XXI

Secolele XX și XXI au fost marca te de o serie de crize, care au îmbrăcat
multe forme și au purtat măști diferite, unele la nivel mondial altele la nivel local.
Topul crizelor economice care au marcat economia globală sunt:
✓ Panica din SUA -1907
✓ Marea Depresiune – 1929/1933
✓ Criza petrolul ui – 1973
✓ Criza din Mexic – 1994
✓ Criza financiară din Rusia – 1998
✓ Criza asiatică – 1997/1999
✓ Criza economică din Argentina – 1999/2002

9 Steven Fink, „ Crisis Management: Planinf for theInevitable” , Editura Amocom, New York, 1986, pp.20 -28
10 Kathleen Fearn -Banks, „ Crisis Communications” , Editura Sage, 2007, pp.45 -46

Crizele economice și ciclicitatea lor

7
✓ Criza economică – 2008
Începutul secolului XX, a venit cu Panica din 1907 care a început în SUA,
„după căderea unui boom speculativ cu acțiuni și terenuri”.11 Această panică a
apărut în urma retragerii de numerar de către deponenți, ceea ce a dus la o lipsă de
lichiditate. Panica a fost stopată de către J.P.Morgan, considerat la acea vreme cel
mai bogat om din New York. Ace sta în colaborare cu alți bancheri renumiți și alte
personalități înfluente au reușit să ajungă la un consens pentru a evita începerea unei
crize. După depășirea panicii, J.P.Morgan a venit cu propunerea de a înființa o
bancă centrală. El l -a împuternicit pe Nelson Aldrich „să plece în Europa, unde a
rămas o perioadă de doi ani, pentru a studia ce înseamnă operațiunile Băncii
Centrale.”12 Întors din Europa acesta împreună cu alți bancheri au pus bazele
Rezervei Federale care a luat naștere șase ani mai târzi u, în 1913.
Cu toate că, în 1929 exista deja Rezerva Federală care după cum spune teoria,
aceasta poate fi zid pentru a apăra țările de eventualele crize financiare. S -a constata
că în timpul Marii Depresiuni , aceasta nu a întreprins nici o măsură pentru a fi
evitată criza care a durat până în 1933.
De ce s -a ajuns la această depresiune? Răspunsul ar fi că, oferta de monedă a
fost retrasă de pe piață, ceea ce a dus la incapacitatea băncilor de a acorda credite.
Drept urmare, a scăzut lichiditatea și a sch imbat un crash bursier într -o criză
bancară, iar mai târziu a constituit o depresiune economică.
Un rol important în această perioadă l -a avut Andrew Mellon, secretarul
trezoreriei care l -ar fi sfătuit pe președintele Hoover, „lichidați forța de muncă,
lichidați acțiunile, lichidații pe fermieri, lichidați imobiliarele”.13
Literatura de specialitate, consideră că în 1929 -1933, SUA a fost cufundată în
cea mai mare depresiune din toată istoria țării.
Ca și argument la cele spuse mai sus putem să arăta exempl ul ratei șomajului
în SUA. Șomajul s -a modificat considerabil în perioada Marii Depresiuni , „urcând
de la 3,2% în 1928, la 24,9% în anul 1933, iar peste nouă mii de bănci s -au închis
ori și -au suspendat activitatea în anul 1933.”14
Marea Depresiune s -a făcu t simțită nu doar în SUA, ci și în Europa, vedem
exemplul Germaniei unde „rata șomajului a atins 33,7% în 1930, Marea Britanie, cu
o rata șomajului ce a crescut peste 10% în anul 1929 și a atins vârful de 26,6% în
1931, Australia a atins punctul culminant al șomajului de 28,3% în decembrie
1928.”15
Apoi a urmat al Doilea Război Mondial, care cu toate consecințele
dezastruoase a reformat sistemul financiar la nivel mondial.
Cum a reusit acestă reformă? Prin reunirea în anul 1944 la Bretton Woods
(statul amer ican New Hampshire), a economiștilor și conducătorilor Națiunilor
Unite. Aici s -au pus bazele înființării „Fondului Monetar Internațional, precum și a

11 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit , p.48
12 George A. Akerlof, Robert Shiller, Op.cit , p.143
13 Ibidem, p.50
14 Ibide m
15 Ibidem , p.123

Crizele economice și ciclicitatea lor

8
Băncii Mondiale, dar nu în ultimul rând a unui nou sistem al ratelor de schimb
valutar, cunoscut sub nume le de sistemul BrettonWoods sau etalonul aurului.”16
Acest sistem s -a destrămat în 1971, din cauza deficitelor de cont curent și cel
fiscal care au fost declanșate de Războiul din Vietnam. Atunci „dolarul s -a depreciat
și s-a trecut la un sistem flexibil al cursurilor de schimb valutar.”17
Acest sistem flexibil, a permis autorităților monetare să tipărească câți bani
doreau. Rezultatul acestei operațiuni de batere a monedei fără nici o restricție a dus
la creșterea inflației, ceea ce a condus la criza petroli eră din 1973 .
Pentru a redresa situația puterile din SUA, au hotărât aducerea unui nou
președinte la Rezerva Federală. Această persoană a fost Volcker Paul, care a venit
cu soluția de „a majora ratele dobânzii, aducându -le la niveluri stratosferice ceea ce
a declanșat o recesiune cu minime duble la începutul anilor 1980.”18
Cine era Paul Volcker? Unii îl consideră reprezentant al Wall Street -ului. „El
a fost selectat pentru funcția de conducere a Rezervei Federale, deoarece a fost
candidatul firmelor de pe W all Street, acesta era prețul lor, acesta și -a petrecut toată
viața profesională ocupându -se de crize financiare, falimente bancare și dezechilibre
globale.”19
Pentru o anumită perioadă această măsură luată în numele lui Vockler a avut
succes. Însă, după orice succes vine și un eșec, așa a fost și în acest caz când
politicile care păreau să de -a roade la început, mai târziu au dus la declanșarea crizei
în America Latină 1980 . Dacă ne punem întrebarea, de ce s -a ajuns aici, răspunsul ar
fi că guvernele lati no-americane și -au dorit dezvoltare economică, finanțate nu din
capitalul propriu, ci cu cel străin. Prin urmare deficitele fiscale care au rezultat pe
parcursul perioadei au fost acoperite cu împrumuturi contractate de la băncile din
SUA, dar și din Europ e. „Ratele dobânzii la creditele respective erau în monedă
străină, care aveau ca prag de reper dobânda interbancară londoneză la
împrumuturile pe termen scurt (LIBOR)”.20 Când președintele Rezervei Federale a
majorat dobânda de politică monetară a SUA, aut omat s -a majorat și dobânda
LIBOR. Rezultatul acestei operațiuni a dus la incapacitatea țărilor latino -americane
de a-și rambursa creditele. Însă mai grav a fost că, valoarea creditelor contractate de
aceste guverne au crescut semnificativ. Întreg proiectu l de dezvoltare economică a
Americii Latine a fost stopat. America Latină și -a revenit la sfârșitul anilor 1980,
când valoarea datoriilor s -a redus și a fost luată măsura de a le transforma în
obligațiuni (obligațiuni Brady21).
După soluționarea crizei înv estitorii s -au întors în America Latină, dar partea
frumoasă nu a durat nici de această dată. În 1994 Mexic -ul intră în criză din cauza
„deficitelor nesustenabile și a monedei naționale supraevaluate”22

16 George A. Akerlof, Robert Shiller, Op.cit , p.51
17 Ibidem, p.52
18 Ibidem
19 Charles R. Morris, Criza economică și profeții ei, Editura Litera Internațional, București, 2010, p.91
20 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. , p.53
21 Obligațiun ile Brady – poartă denumirea fostului secretar al Trezoreriei SUA, Nicholas Brady , au fost introduce la
sfârșitul anilor 1980 pentru a reduce datoriile ridicate ale economiilor emergente care au ajuns în incapacitatea de
plată. Fiecare obligațiune este de nominată în dolari și au cupon zero, iar maturitatea lor variază între 10 și 30 de ani.
22 Ibidem p.57

Crizele economice și ciclicitatea lor

9
Ca rezultat al informației că, sistemul bancar al Mex icului nu este suficient de
solid și este aproape de prăbușire, moneda națională (peso mexican) s -a devalorizat.
Guvernul țării a intrat în incapacitatea de a -și refinanța datoriile existente la acea
dată. Problema a fost rezolvată cu ajutorul FMI -ului și a Statelor Unite, care au
acordat un pachet important de „cauționare financiară”,23 pentru a redresa situația
economică a Mexicului.
O altă criză cu un impact profund, a fost cea din 1997 și 1998, care a avut loc
în țările asiatice. A fost numită de econom iști Criza Asiatică, în prioada respectivă
investitorii, îndeosebi cei japonezi, au mers în țări precum Thailanda, Indonezia,
Coreea de Sud, Malaysia, pentru a -și amplasa aici fabricile. Ca rezultat al acestor
acțiuni întreprinse, Thailanda a început să în registreze o creștere economică de „opt
la sută pe an, poate și mai mult”.24
Drept urmare piețele de titluri s -au supraevaluat, piețele imobiliare au devenit
volatile, băncile de asemenea au fost implicate acordând credite riscante. Momentul
de criză a apă rut atunci când investitorii și -au scos profiturile din țările asiatice.
Astfel, Thailanda de exemplu a rămas fără rezerve de valută necesare pentru a putea
să mențină valoarea monedei naționale (bahtul), care s -a depreciat. La fel și alte țări
precum Indo nezia, Coreea de Sud, Malayezia vedeau cum se depreciază monedelor
naționale și crește datoria națională. Salvarea țărilor a putut fi posibilă de acestă dată
datorită contribuabililor, care au ajuns la un nivel minim de sărăcie.
Fiind o țară ce se întinde pe un vast teritoriu din Europa și Asia, Rusia nu a
putut trece neafectată de criza asiatică, care a influențat -o direct prin faptul că
„prețul petrolului a scăzut.”25 Zvonurile că țară nu mai este capabilă să își păstreze
valoarea monedei naționale (rubla) , „a avut ca impact plecarea investitorilor străini
din țară, iar în vara anului 1998, valoarea rublei s -a prăbușit.”26 Criza din această
țară a însemnat sfârșitul pentru președenția lui Boris Elțân și venirea lui Vladimir
Putin în fruntea statului.
Criza e conomică din Argentina 1999 -2002 , conform studiilor de specialitate a
afectat toate sectoarele economiei. Populația era în incapacitate de a -și plăti
datoriile, aceste datorii reprezentau „credite ipotecare și credite de
consum”27contractate de aceștia. Mai grav a fost însă denominarea creditelor în
valută. Ca în celelalte cazuri moneda națională s -a depreciat.
Să nu uităm de criza care ne -a marcat recent, după cum o numesc unii
economiști, „prima mare criză a secolului XXI.”28
Specialiștii în domeniu, ne a tenționeză că această criză a secolului este o
combinație a tuturor crizelor care au existat până acum, adunate în una singură.
Criza a început la sfârșitul anului 2007 începutul anului 2008. Unele studii arată că
mai întâi „marele balon speculativ al pieț ei imobiliare a început să se dezumfle, apoi

23 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. , p.57
24 Krugman Paul, „ Întoarcearea economiei declinului și criza din 2008” , Editura Publica, București, 2009, p.91
25 Haller Alina -Petronela, Dămăceanu Romulus -Cătălin, Crizele și piețele emergente , Editura Pro Universitaria,
București, 2015, p 19
26 Krugman Paul, Op.cit. , p.95
27 Ibidem, p.100
28 Ibidem, p.190

Crizele economice și ciclicitatea lor

10
pierderile din instrumentele financiare garantate cu credite ipotecare au început să
pună la grea încercare instituțiile financiare, pe urmă lucrurile au ajuns într -un punct
culminant odată cu falimentul suferit de Lehman Brothers29 pe 15 septembrie 2008,
care a declanșat un asalt de retrageri masive din sistemul bancar.”30
Potrivit studiilor efectuate pentru a analiza prețurile locuințelor în orașele
mari din SUA, în anul 2005 acestea erau evaluate cu aproximativ „150%”31 mai
mult decât la începutul deceniului respectiv. Din vara anului 2007 necazurile pieței
imobiliare sau transformat în necazuri pentru bănci, care au suferit pierderi masive
în privința titlurilor de valoare garantate cu credite ipotecare.
Paul Kru gman – laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2008
definește marea criza a acestui secol astfel: „un balon speculativ al pieței imobiliare,
cum a fost cel din Japonia la sfârșitul anilor 1990, un val de asalturi asupra băncilor
cum a fost cel din 19 30, o capcană a lichidității în SUA și o perturbare a fluxurilor
internaționale de capital și un val de crize monetare, care ne aduc aminte de crizele
din Asia de la sfârșitul anului 1990.”32
În concluzie putem afirma că, toate crizele au avut un lucru comu n: deficite
de cont curent. Pentru acoperirea acestor deficite s -a apelat la credite importante pe
termen scurt de pe piețele externe și s -a ajuns în incapacitate de rambursare a lor. De
asemenea susținem că aceste țări au ajuns într -o situație de criză cu bună știință.
După cum ne arată istoria, Guvernele și populația au luat împrumuturi în valute
străine, iar când moneda lor națională s -a prăbușit au ajuns în incapacitatea să își
plătească dobânzile sau să ramburseze creditele. În final crizele au reforma t
sistemele economice ale țărilor și au adus modificări importante în sfera politicului.

1.3. Doctrine și teorii cu privire la crizele economice

De-a lungul timpului, au existat numeroase curente și teorii care au venit cu
părerile și convingerile proprii de spre ceea ce reprezintă criza economică.
Printre primii economiști care au vorbit și au scris despre crize au fost: John
Stuart Mill, William Stanley Jevons, Karl Marx, John Maynard Keynes, Hyman
Minsky, Irving Fisher, Milton Friedman, etc.
John Stuart Mi ll33 (1806 -1873) este considerat în literatura de specialitate
drept primul economist care a analizat crizele economice în cărțile sale. Cea mai
influentă carte a sa este „ Principiile economiei politice” scrisă în anul 1848, tradusă

29 Lehman Brothers – banca a fost fondată de către frații Lehman, în anul 1850. A fost a patra cea mai mare bancă de
investiții din SUA, care asigura servicii financiare la nivel global. Activitatea se referea la investiții bancare,
tranzacții financiare internaționale. Un prim efect ale anunțului de faliment a fost caderea bursei de valori cu peste 500
puncte. A doua zi după ce banca a anunțat că dă faliment, banca Barclay din Anglia anunță oficial că dorește să
cumpere sectorul de investiții și diviziunea de operațiuni financiare împreună cu cladirea acesteia din New York, la
câteva zile compania japoneză Nomura Holdings a anunțat că dorește să cumpere rețeaua de birouri din Asia, Europa
și Orientul Mijlociu. http://www.investopedia.com/articles/economics/09/lehman -brothers -collapse.asp
30 Krugman Paul, Opriți această depresiune , Editura Publica, Bucureștim 2012, p.145
31 https://www.statista.com/statistics/200223/median -apartment -rent-in-the-us-since -2005/
32 Krugman Paul, Op.cit. , p.190
33 John Stuart Mill (1806 – 1873), filosof britanic al epocii victoriene și unul dintre cei mai influenți gânditori libera li
ai sec XIX.

Crizele economice și ciclicitatea lor

11
de-a lungul timpului în mai multe limbi și utilizată decenii întregi în universitățile
engleze și americane. Aici el analizează legătura dintre boomurile și crahurile care
erau cunoscute la acea vreme. Despre baloanele speculative acesta afirmă că, „încep
atunci când vreun șoc ex terior sau vreun accident, pun în mișcare speculația.”34 Tot
Mill susține că balonul singur nu formează o criză, ci împreună cu creditul și
datoria. Balonul se formează și se mărește prin acordarea nemăsurată a creditelor
atunci predomină în general un sen timent de aventură de a lua și de a da credite.
Inevitabil „explozia apare atunci când neașteptatul eșec al câtorva firme provoacă
neîncredere generală pe piață.”35 În cea perioadă creditul este aproape imposibil de
contractat. Drept consecință, din cauza c ă nu își pot plăti datoriile numărul firmelor
care falimetează crește semnificativ. „Odată cu evaporarea creditului prețurile scad
și piața e cuprinsă de panică și urmează o criză comercială.”36 Mill a prezentat un
model de avânt economic și prăbușire econ omică, care este prezent și în zilele de
noastre. Prăbușirea sistemului vine cu o mulțime de pagube colaterale – șomaj în
creștere, falimentul marilor bănci și companii, inflație, scădere economică.
Unul dintre cei mai influenți succesori ai lui Mill, a fo st William Stanley
Jevons37(1835 -1882), autor al lucrării „Teoria economiei politice.” Respectivii
„gânditori”, aparțin școlii clasice. Jevois este de aceeași părere ca și Mill, că crizele
apar din cauza unor factori externi. Acesta însă ne vorbește despre „petele solare,”38
care modifică temperatura pe planetă și provoacă enorme dificultăți în obținerea
recoltelor agricole. „Cu asemenea tulburări febra speculativă este în elementul ei,
deschizând calea spre criză,”39 spunea Nouriel Roubini citându -l pe Javons . Dar
opiniile de mai târziu a mai multor astronomi și cosmologi sunt că, „petele solare nu
au nici o influență asupra producției agricole și nici scăderea producției agricole nu
influențează într -o asemenea măsură întreaga economie încât să apară crize
economice naționale sau internaționale.”40
Tot literatura de specialitate ne arată că, evoluția periodică a petelor solare
este de 15 -20 ani, pe când cea a crizelor economice este de 10 ani. De aici vedem că
nu există nici o legătură între cele două.
Un alt m are economist și filozof născut în Germania, Karl Marx41a analizat
criza și a avut o viziune mai sumbră exemplificată în lucrarea „Capitalul”. Această
personalitate susținea următoarele: „criza face parte integrantă din capitalism42 și
este un semn al colaps ului iminent și inevitabil al acestuia.”43 Renumitul economist
afirma că, odată ce capitaliștii începeau să înlocuiască muncitorii cu mașini pentru a
reduce costurile direcționau economia într -o criză economică produsă din

34 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit., p.83
35 Ibidem, p.84
36 Ibidem
37 William Stanley Jovons economist, logician și filosof englez.
38 Ibidem. , p.85
39 Ibidem
40 Berca Alex, Crizele economice și ciclicitatea lor , Editura Institutul European , Iași, 2011, pp.31 -32
41 Karl Marx (1818 -1883), născut în Prusia (actuala Germanie), a studiat dreptul la Universitatea din Berlin. Lucrare
sa fundamentală este „Capitalul”, în care este przentată teoria valorii -muncă.
42 Capitalism – sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție și prin marirea
profitului pe o piață competitivă.
43 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. , p.85

Crizele economice și ciclicitatea lor

12
„supraproducției și insuficientă o cupare.”44 După opinia lui Marx, forțele de
producție creează bunuri materiale și sunt compuse din: forța de muncă și mijloacele
de producție. Literatura de specialitate ne arată că Marx a fost primul gânditor care a
văzut capitalismul predispus la criză.
John Maynard Keynes45- considerat de specialiștii în domeniu, ca fiind cel
mai mare economist al secolului trecut, a îndeplinit funcția de „ministru al
guvernului britanic”.46 În opera sa complexă „Teoria generală a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzilor ș i a banilor,” lucrare scrisă în perioada în care omenirea s -a
confruntat cu marea depresiune din 1929 -1933. În respectiva lucrare, marele
economist susținea că ceea ce determină gradul de ocupare a forței de muncă este
cererea efectivă pentru bunuri și ser vici. Ideea principală pe care Keynes dorea să o
transmită era că atunci când salariile se reduc și crește șomajul cererea pentru bunuri
și servicii se va diminua.
În concluzie, pe măsură ce scade cererea, proprietarii firmelor vor reduce
investițiile, vo r micșora salariile și vor concedia mai mulți lucrători, iar
consumatorii vor cheltui mai puțini bani, deoarece vor dori să economisească.
Firmele vor fi obligate să scadă prețurile pentru oferta de bunuri și servicii ca să își
vândă stocurile create. Ace astă deflație a prețurilor s -a petrecut în timpul Marii
Depresiuni. Soluția văzută de Keynes pentru această situație era, ca Guvernul să
creeze cerere în locul actorilor absenți de pe piață. Măsura lui Keynes a fost
adoptată de mai multe guverne din întrea ga lume pentru a evita începutul unei crize
economice.
Milton Friedman47- un economist renumit și părintele școlii monetariste.
Acesta afirmă că: „în orice economie instabilitatea poate fi explicată prin fluctuațiile
ofertei de bani.”48 Referitor la Marea D epresiune acesta menționează că, nu a avut
loc din cauza scăderii cererii pentru bunuri și servici așa cum susținea Keynes, ci
motivul principal a fost „declinul cantitativ al depozitelor și rezervelor din bănci.”49
Acestea au scăzut rapid când deponenții ș i-au retras economiile din bănci.
Consecința acestor acțiuni neprevăzute a fost falimentele bancare. Din toate
afirmațiile lui Keynes, cea care a rămas în picioare mult timp este puterea statului de
a stimula cererea.
Hyman Minsky50 – a fost un personaj mar ginalizat pe parcursul vieții sale
profesionale, dar totuși a devenit celebru pentru cartea, „Cum stabilizăm o economie
instabilă.” În această lucrare ne oferă interpretări proprii pentru opera lui Keynes.

44 Ibidem , p.86
45 John Maynard Keynes (1883 -1946), este considerat părintele concepției macroeconomice. A fost directorul Băncii
Angliei, consilier al unor organizații caritabile, susținător al ertei, scriitor, investitor, colecționar de artă și fermier.
46 https://www .britannica.com/biography/John -Maynard -Keynes
47 Milton Friedman (1912 -2006), este unul dintre principalii economiști ai sec.XX, s -a născut la New York, dar
părinții lui sunt de origine români. A primit premiul Nobel pentru economie, dar nu a fost primit cu mare bucurie în
SUA, din cauza sfaturilor economice pe care le -a acordat guvernului din Chile, care a condus statul 17 ani sub
dictatură militară. Punctul său de vedere era că guvernul care conduce cel mai bine este acela care conduce cel mai
puțin.
48 Robert J.Shiller, George A. Akerlof, Op.cit. , p.88
49 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. , 2010, p.91
50 Hyman Minsky (1919 – 1996), născut în Chicago, mama sa era originară din Belarus, a studiat la Harvard , a fost
economist și profesor la universitate a Washington din St. Louis.

Crizele economice și ciclicitatea lor

13
Minsky era de părere că în timpul unui boom specul ativ numărul împrumutaților
acoperiți (beneficiari ai unui credit) scade, în timp ce cel al împrumutanților
speculativi și al celor Ponzi (piramidali) crește. Primul tip de împrumutanți, având
lichiditate datorită investițiilor prudente, încep să le dea b ani cu împrumut celor
speculativi și celor Ponzi. „Activul care stă la baza boomului, înregistrează o
creștere a prețurilor determinându -i pe toți împrumutații să -și asume și mai multe
datorii. Pe măsură ce se umflă volumul datoriei al cărei serviciu nu po ate fi achitat,
sistemul devine tot mai apt pentru un dezastru financiar.”51
Un alt mare economist al Marii Depresiuni a fost Irving Fisher52- acesta a
lansat termenul de „deflație prin datorii”, în articolul întitulat „Teoria deflației prin
datorii a Marii Depresiuni”. Făcând referire la acest articol P.Krugman spune că
„parcă a fost scris ieri.”53 Să ne imaginăm spunea Fisher în articol că: „o scădere
economică bruscă dă naștere unei situații în care mulți debitori se trezesc forțați să
ia măsuri rapide pent ru a-și reduce datoriile. Ei pot să lichideze, adică să încerce să
vândă orice fel de active posedă și/sau să -și taie din cheltuieli, folosind banii astfel
economisiți ca să își plătească datoriile. Aceste măsuri pot avea efecte doar dacă nu
sunt prea mulț i indivizi și firme care să încerce să -și achite datoriile toți în același
timp. Dar dacă prea mulți jucători din economie se trezesc în același timp în
dificutate eforturile lor colective de a ieși din această situație nu sunt doar zădarnice
și chiar sinu cigașe.”54
Fisher la fel ca Minsky și Friedman considera că Banca Centrală trebuie să își
asume rolul de împrumutător de ultimă instanță, acordând finanțare pentru marile
bănci și corporații.

1.4. Ciclicitatea crizelor

Ce este ciclicitatea?
Conform teoriilo r economice ciclicitatea , este trăsătura esențială în procesul
economic. Aceasta formează modul de a fi al întregului proces și cea mai importantă
măsură prin care se cercetează procesul economic.
Conceptul de ciclicitate este în măsură să conducă nu num ai la regularitățile și
principiile procesului economic, dar și la prevenirea și aplicarea unor politici
economice, pentru a nu se ajunge în pragul unei situații de criză nedorite.
Ciclicitatea crizelor economice este confirmată prin fapte și date istorice
concrete. După Panica din 1907, s -a acordat o mai mare importantă crizelor, acestea
au fost studiate și făcute analogii cu ce s -a petrecut în trecut.

51 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. , p.95
52 Irving Fisher (1867 – 1947), economist american, reprezentant al scolii neoclasice, a devenit renumit prin teorii
despre preț și capital denumită ecuația Fisher: MV=PT unde : M= M asa monetară V= Viteza de circulație a monedei
P= Nivelul general al prețurilor T= Volumul tranzacțiilor.
53 Krugman Paul, Op.cit. , p.69
54 Ibidem

Crizele economice și ciclicitatea lor

14
Printre primele personalități care au marcat istoria economică și care a adus în
discuție ciclicitatea cr izelor a fost W.S.Jevons, cu toate că cauzele presupuse de el
nu erau plauzibile (petele solare).
Cauzele ciclicității pot fi multiple, dar potrivit literaturii de specialitate,
principalul rol îl are modul de utilizare a factorilor de producție.
Un ciclu economic este perioada în care începe expansiunea și recesiunea
activității economice pe ansamblu și până la începutul celei următoare.
Prin urmare expansiunea ( sau boom economic după cum este numită de
Nouriel Roubini), se manifestă printr -o multitudin e de aspecte pozitive cum ar fi
creșterea economică, creșterea producției, a gradului de ocupare a forței de muncă și
totodată de creștere a salariilor, oferte de credite ieftine și ușor de accesat, iar pentru
entitățile economice dezvoltarea unor afaceri prospere ce aduc un profit așteptat de
aceștia.
Interesant este de menționat opinia economistului P.A.Samuelson,55 care
afirmă în opera sa că: „expansiunea are o durată variabilă de timp.”56
Pe de altă parte, recesiunea este caracterizată prin scăderea cer erii, scăderea
productivității, restrângerea creditelor, iar pentru agenții economici reducerea
profitului.
Acest concept îl întâlnim definit și la P.A.Samuelson, drept perioada în care
Produsul Național Brut57 își manifestă scăderea pe o perioadă de două t rimestre
consecutive. Tot el susține că manifestările ciclicității recesiunilor sunt următoarele:
• „declinul în achizițiile cumpărătorilor și în cererea agregată, scăderea
producției din ramurile de bază, scăderea PNB și reducerea investițiilor;
• scăderea c ererii datorită inflației, scăderea veniturilor reale;
• reducerea profiturilor și a volumului afacerilor din principalele sectoare ale
economiei;
• apariția influenței negative a pieței titlurilor de valoare, scăderea cererii
pentru credite și diminuarea rate i dobânzii.”58
Acești termeni sunt definiți în funcție de ce urmărește fiecare personalitate.
De exemplu, pentru a nu crea panică în rândul populației în perioada 2007, Alan
Greenspen – fost președinte Fondului Rezervelor Federale SUA afirma în cadrul
diverselor emisiuni și interviuri că, „suntem în recesiune, dar numai în proporție de
33%.”59
Considerăm că, ce -a mai elocventă definiție este oferită de către instituții care
nu au nici o influență politică. Prin urmare, vom prelua definiția dată de o institu ție
care nu are legătură cu sfera politică National Bureau of Economic Research
(NBER).60 Cu ajutorul anumitor indicatori economici (șomajul, volumul producției

55 Paul Anthony Samuelson (1915 – ), economist American, adept al concepției keynesiste. Unul dintre primii
econo miști care a aplicat modele mathematic în studiul termodinamicii pentru economie.
56 Paul A.Samuelson, Economics, ediția XV, Editura McGrow Hill, New York, 1995, p.553.
57 PNB -este valoarea brută de piață a bunurilor și serviciilor finale realizate de agenți i economici naționali , într -un an.
58 Ibidem
59 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. , p.96
60 NBER este o instituției particulară de cercetări în domeniul economic, înființată în 1920 și specializată în primul
rând pe economia americană. Are sediul în Cam bridge.

Crizele economice și ciclicitatea lor

15
industriale, volumul vânzărilor cu amănuntul etc.), definește recesiunea ca fiind:
„timpul în ca re activitatea economică, după ce a ajuns la un vârf, începe să scadă,
până la nivelul în care se reduce complet”61
De-a lungul timpului, crizele au cunoscut mai multe clasificări ale ciclicității
în dependență de fiecare autor în parte. De exemplu, Alex B erca care îl cita pe Aurel
Buciu, identifică șase tipuri de cilicități ale crizei:
• „cicluri scurte între 1 -10 ani;
• cicluri decenale 10-20 ani;
• ciclurile de tip Kondratieff de 50 ani;
• cicluri seculare de 100 sau 120 ani;
• cicluri de 180 ani;
• cicluri foarte lungi de 500 ani.”62
La J.A. Schumper63 întâlnim o clasificare mai simplificată a ciclurilor
economice, care sunt trei la număr: lungi, medii și scurte .
Idei mai recente ale unor economiști cum ar fi Marin J. Pring64 referitoare
cilurile economice sunt:
– „perioada de 28 de zile , specifice bursei acțiunilor;
– perioada de 10-12 luni , specifice anumitor bunuri de consum;
– perioada de 4 ani , acest ciclu s -a manifestat pe piața acțiunilor din SUA și
Marea Britanie între 1868 – 1945.”65

1.5. Cauzele și efectele apariție i crizelor

Toate evenimentele care se petrec în jurul nostru au la bază anumite cauze. La
fel și crizele, apar din anumite cauze și produc anumite efecte, care diferă de la o
perioadă la alta.
Criza finaciară apărută în vara anului 2007, este considera tă de economiști
drept cea mai costisitoare criză din toată istoria ce a produs efecte negative la nivel
global în toate ramurile economiei. Cauzele crizei au fost analizate de numeroși
economiști, printre care Nouriel Roubinu și Stephen Mihm, Paul Krugman , Alan
Taylor, Nassim Nicholas Taleb etc. Fiecare dintre aceștia, vin cu interpretările lor
specifice referitoare la cauzele și efectele crizei care au marcat secolul în care ne
aflăm. Unii specialiști susțin că, crizele nu apar de pe o zi pe alta, ci este nevoie
uneori să treacă câteva decenii pentru a se produce inevitabilul, prevăzut de unii, dar
necrezut de marea majoritate. Un exemplu ar fi, N. Roubini a fost printre primii

61 Raport anual al NBER , http://www.nber.org/cycles/dec2008.pdf
62 Berca Alex, Op.cit. p.67
63 Joseph Alois Schumper (1883 -1950), economist și cercetător în domeniul politicii. Născut în Ceh ia. A fost studiat la
Viena și a fost profesor la Universitatea din Cernăuți(1909), Gratz, Bonn (1925 -1932), Harvard. Ministru al Finanțelor
în Austria (1919 -1920), președinte al Băncii Bidermann (1920 -1924).
64 Marin J. Pring economist financiar. În anul 1 981 înființează centrul de cercetări Pring Research, oferind studii
instituțiilor financiare și investitorilor particulari din lume.
65 Ibidem p.69

Crizele economice și ciclicitatea lor

16
economiști care a prevăzut încă din anul 2006, că se va produce în viitorul apr opiat
o criză.
Pentru a ajunge la cauzele reale ale crizei trebuie să privim ce s -a întâmplat la
nivel global în perioada premergătoare crizei. Aici putem vorbi despre principiul
„laissez -faire. ”66 Un principiu practicat de către guvernul SUA, dar și de a lte state
dezvoltate ale lumii. El presupunea minima intervenție a statului în economie.
În literatura de specialitate, se precizează faptul că, principala cauză din care
i-a amploare majoritatea crizelor este balonul speculativ . Balonul speculativ, apar e
atunci când “prețul unui activ crește cu mult peste valoarea lui reală”.67 Acest tip de
creștere „artificială” am putea să o numim, funcționează împreună cu acumularea
datoriilor. Din dorința de a beneficia de pe urma boom -ului, investitorii împrumută
bani. Astfel, în piață se creează creșterea datoriei și totodată o creștere a ofertei de
credit. Această situație se poate întâmpla din cauza unei tolerante reglementări și
supraveghere a sistemului financiar sau ca urmare a aplicării unei politici monetare
mai permisive. Dereglementarea financiară a fost o măsură a administrației Regan.
Iar obiectvul măsurii a fost, „de a facilita accesul micilor operatori pe piață și de a
reduce costurile de tranzacționare.”68 O altă măsură luată în vederea dereglementării
financiare, apare în 1999 prin legea Gramm -Leach -Bliley. Respectiva lege abrogă o
mare parte din Actul Glass -Steagal69 adoptat în 1933 și vine cu noi puncte, care au
condus „la crearea unor gigante instituții financiar -bancare, reducerea capacității de
spupr aveghere și la eliminarea restricțiilor impuse băncilor comerciale.”70 Aceste
măsuri permisive adoptate, au dus la presiunea ulterioare din cadrul sistemului
financiar -bancar, care s -a soldat cu izbucnirea crizei la sfârșitul anului 2007.
De-a lungul timpu lui, au existat mai multe voci, fie independente fie venite
din parte instituțiilor financiare, chiar și din partea organizațiilor internaționale, care
au arătat care au fost cauzele crizei financiare. Vom începe cu cauzele care ne sunt
oferite din partea organizațiilor internaționale.
Într-un articol publicat de FMI în anul 2010, identificăm o serie de cauze ale
apariției crizei întâlnite la nivel macroeconomic. Prima cauză este, politica
monetară.71 FED a adoptat ideea de relaxare, prin ratele scăzute al e dobânzilor până
în anul 2004. Iar în perioada 2004 -2006, „Alan Greenspan a majorat dobânda de

66 Laissez -faire – (din franceză: lasă să se facă), politică de interferență guvernamentală minimă în afaceri le
economice ale indivizilor și societății, originea termenilor este incertă, dar unele voci sugerează că este derivată din
răspunsul lui J.B.Colbert – controlor general al finanțelor în perioada de domnie a regelui Ludovic al XIV al Franței.
Acesta a într ebat industriașii ce poate guvernul să fac pentru ai ajuta în afaceri, aceștia au răspuns „lăsați -ne singuri”.
Termenul este asociat de asemenea cu economiști cunoscuți sub numele de fiziocrați, care au luptat pentru libertatea
deplină în viața economică. În Marea Britanie doctrina a primit sprijinul filosofului și economistului Adam Smith.
https://www.britannica.com/topic/laissez -faire
67 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit., p.38
68 Ana B al, “Opinii privind cauzele crizei financiare actuale ”, în revista The Romanian Economic Journal, F34, F40,
2009, http://www.rejournal.eu/article/opinii -privind-cauzele -crizei -financiare -actuale
69 Glass -Steagal – lege adoptată în 1933, prin această lege se crease un zid de izolare între bancile comerciale care
arau constituite pentru a acorda credite și a constitui depozite și băncile de investiții, acestea e rau constituite pentru a
subscri, cumpăra și vinde valori mobiliare.
70 Ouarda Merrouche, Erlende Nier, „What caused the global financial crisis? Evidence on the drivers of financial
imbalances 1999 -2007”, în revista IMF, 2010, p.6 https://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.aspx?sk=24370.0
71 Ouarda Merrouche, Erlende Nier, Op.cit., p.7

Crizele economice și ciclicitatea lor

17
politică monetară cu un procent, aducând -o la 5,2%”,72 dar dobânzile pe termen lung
și cele ale creditelor ipotecare s -au modificat foarte puțin. Acestă politică de
relaxare a dus la creșterea prețurilor pentru locuințe și totodată la contractarea
accentuată a creditelor ipotecare. Potrivit unor specialiști momentul de amploare
pentru creditele ipotecare a fost anul 2004. În acest an Administrația Bush a adoptat
programul “Visul American”.73 Programul presupune acordarea de credite ipotecare
gospodăriilor fără capital propriu. Creditele respective au fost numite de unii
economiști credite NINJA.74
O altă cauză considerată de specialiștii FMI importantă este, „ dezechilibrul
global.”75 S-au înregistrat discrepanțe între țările în curs de dezvoltare și cele
dezvoltate, datorită fluxurilor nete de capital. Chiar înainte de criză unii comentatori
susțineau că dezechilibrele globale au redus ratele dobânzii pe termen lung în
întreaga lume. A treia cauză este, facila „ supraveghere și reglementare”76 a
sistemului. Printr -o strictă supraveghere a sistemului se putea controla hazardul
moral apărut în rândul inginerilor financiari.
Raportul Parlamentului European, ne prezintă de asemenea o serie de cauze
care au concurat la instalarea crizei:
1. „criza a început în SUA prin bula creditelor ipotecare subprime;
2. dezechilibrele globale, cadrul de reglementare și politica monetară, împreună
cu factori specifici inerenți sistemului fina nciar, cum ar fi complexitatea și
capacitatea produselor financiare, sisteme de remunerare pe termen scurt și modele
de afaceri necorespunzătoare sunt cei trei factori principali care au contribuit la
actuala criză financiară;
3. multiplicarea, în sectorul f inanciar, a conflictelor de interese, a contribuit, în
unele cazuri, la agravarea crizei;
4. politica monetară americană expansionistă a favorizat un exces de lichidități
în căutarea unui randament ridicat și dezvoltarea unei cereri interne bazate pe
creditu l de consum și deci pe îndatorarea gospodăriilor, precum și cheltuieli publice
ridicate, finanțate prin accesul cu costuri mici la capital;
5. piețele financiare au fost marcate de un comportament speculativ, unii
investitori asumându -și riscuri foarte mari, fenomen agravat de oligopolul
reprezentat de agențiile de rating;
6. multiplicarea produselor complexe din afara bilanțului (SPV, CDO, CDS etc.)
și mecanismul de securitizare, ce au decurs din sistemul bancar paralel
nereglementat au condus la creșterea, iar nu la diminuarea riscurilor sistemice;
7. structurile de guvernanță economică și financiară ce existau înaintea
declanșării crizei la nivel internațional, în SUA sau în Uniunea Europeană nu au

72 A.Ravier, P.lewin „The subprime crisis”, în revista The Quarterly Journal of Austria n Economics, vol15, nr.1/45 –
47, 2012 pp.49 – 52
73 Ana Bal, Op.cit.
74 NINJA – (no income, no job, no assets), un astfel de împrumut este considerat un imprumut subprime întâlnit pe
piața ipotecară. Imprumutul se acordă cu o rată inițial scăzută, care este m arită după o anumită perioadă.
http://www.investopedia.com/terms/n/ninja -loan.asp
75 Ouarda Merrouche, Erlende Nier, Op.cit., p.8
76 Ibidem

Crizele economice și ciclicitatea lor

18
avut coerența și autoritatea necesară pentru a separa supraveghe rea prudențială
micro de cea macro, s -au bazat în mod excesiv pe supravegherea microprudențială,
dinspre bază înspre vârf a instituțiilor financiare și pe monitorizarea la nivel de țară
a indicatorilor macroeconomici, neglijând astfel aspectul la nivel de sistem privind
evoluțiile financiare și macroeconomice care ar necesita monitorizarea interacțiunii
dintre instituțiile financiare și dintre țări;
8. absența unui model mai sustenabil de producție, distribuție și consum în
contextul schimbărilor climatice, a l pierderii biodiversității și al epuizării resurselor
naturale agravează cauzele fundamentale ale crizei;
9. globalizarea s -a dezvoltat fără ca în paralel să apară sau să evolueze structuri
de guvernanță mondială care să însoțească integrarea piețelor, în s pecial în ceea ce
privește echilibrele sau dezechilibrele globale și ale piețelor financiare, și consideră
procesul G20 drept o măsură în direcția potrivită, însă subliniază că este necesară o
reprezentare eficientă a poziției UE în cadrul G20;
10. Uniunea E uropeană a recunoscut libera circulație a capitalurilor prevăzută în
tratatele UE în iulie 1990, decizie ce a contribuit la dezvoltarea economică, observă
totuși, că libera circulație a capitalului nu a fost dublată de o armonizare a fiscalității
economiil or, de o reglementare și de o supraveghere transfrontalieră sau europeană
la un nivel adecvat.”77
Profesori universitari precum B.Batavia, N.A.Lash, A.G.Malliaris, au
identificat cauzele crizei la nivel macroeconomic cât și microeconomic.
Cauzele microeco nomice depistate sunt: rolul agențiilor de rating și
inovațiile financiare. În ultimele decenii au existat „trei mari agenții de rating”78 –
Moody`s, Standard & Poor`s și Fitch, care au jucat un rol important în funcționarea
piețelor financiare internațion ale și care puteau să prevină viitoarea criză dacă
doreau. Însă ele au făcut bani frumoși din securitizarea creditelor împrumuturilor
neperformante, acordându -le calificative bune. Într -un final agențiile de rating s -au
văzut nevoite să diminueze ratingul. „Chiar firmele care dețineau CDO -uri cu
calificativ AAA, în urma diminuării și -au văzut prețurile portofoliilor diminuat. În
unele cazuri cu 10%”.79
Inovațiile financiare erau formate de către „inginerii financiari” de pe Wall
Street. Aceștia pentru a ob ține bonusuri pe termen scurt combinau diferite
instrumente, ceea ce ducea la riscuri uriașe pentru utilizatori. Exemple de
instrumente: „ obligațiuni ipotecare – CMO (Collateralized Mortgage Obligations),
obligațiuni garantate cu creanțe – CDO (Collaterali zed Debt Obligations),
obligațiuni garantate cu creanțe din împrumuturi bancare – CLO (Collateralized
Loan Obligations), vehicul cu scop special – SPV (Special Purpose Vehicle)” 80etc.

77 Raportul Comisiei Europene privind criza f inanciară, economică și socială 2010.
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+REPORT+A7 -2010
0267+0+DOC+XML+V0//RO
78 B.Batavia, N.A.Lash, A.G.Malliaris, „The global financial crisis of 2007 – 2009 : microeconomic and
macroeconomic: causes and their global effects”, pp.182-183
http://malliaris.me/2012 -The%20global%20financial%20crisis%20of%202007 –
2009%20Microecomic,%20and%20%20macroeconomic%20causes%20and%20their%20global%20effects.pdf
79 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit. , p.182
80 Ibidem p.121

Crizele economice și ciclicitatea lor

19
Ele au fost considerate drept „substitute ale modalităților de asigurare furnizate de
instituțiile Fannie Mae și Freddie Mac”.81
Cauzele macroeconomice identificate de către profesorii universitari sunt
balonul prețurilor pe piața locuințelor și instabilitatea financiară.82
Mai jos avem un grafic în care este arătată evoluți a prețurilor imobilelor
începând cu anul 1980 până în 2008. Potrivit graficului 1.1, prețul caselor
înregistrează o creștere semnificativă începând cu anul 2002 și urcă până în anul
2007 după care scade brusc cu 35%. „Creșterile și scăderile au fost mai ac centuate
în anumite zone precum Florida, California, Nevada.”83 La fel s -a întâmplat și cu
prețul caselor din Marea Britanie, Irlanda, Spania.

Grafic nr. 1.1. Prețul caselor în SUA 1970 -2008

Sursă: B.Batavia, N.A.Lash, A.G.Malliaris , The global financia l crisis of 2007 -2009 : micro -macroeconomic:
causes and their global effects.

Când ne gândim la criza recentă, nu putem să nu îl aducem în discuție pe
Nouriel Roubini, care și -a desfășurat cariera didactică la Yale și la Universitatea din
New York, iar ma i târziu a ajuns consilier în Departamentul american de Trezorerie.
Ca marea majoritate a economiștilor în cartea „ Economia crizelor” , acesta a arătat
care au fost cauzele crizei financiare. În primul rând el ne vorbește despre o cauză
ce ține de caracteru l uman și anume lăcomia84 ce a apărut în rândul inginerilor
financiari. Din dorința de a se îmbogăți specialiștii de pe Wall Street, au creat
instrumente financiare cât mai sofisticate. Un astfel de exemplu, este „ securitizarea ”
sau „ titrizarea ” creditelor ipotecare. Acest procedeu presupunea că „niște active
nelichide ca împrumuturile ipotecare puteau fi adunate laolaltă și transformate în
active lichide, tranzacționate liber pe piață.”85 Tot el ne vorbește despre „ asimetria
de informații ”86 cu efectele sale selecția adversă și hazardul moral. În lanțul
titrizării, dacă un broker de credite aducea băncii un credit mincinos, de care era
conștient, acesta nu avea nici o răspundere și era plătit pentru efortul său. La fel se

81 Ana Bal, Op,cit.
82 B.Batavia, N.A.Lash, A.G.Malliaris, Op.cit. pp.186 -188
83 Ibidem pp.186 – 188
84 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit., p.62 și Octavian -Dragomir Jora , „Expansiunea creditului și economia în
trei timpi. Despre boom -crisis -bust în cazul subprime”, în revista în revista The Romanian Economic Journal, B25,
G01, H0, 2009. http://www.rejournal.eu/article/expansiunea -creditului -si-economia -%C3%AEn -trei-timpi -despre –
boom -crisis -bust-%C3%AEn -cazul -subpr ime
85 Ibidem p.117
86 Asimetria de informații – apare atunci când una dintre părțile care participă la trancacție are mai multe informații
decât cealaltă. Selecția adversă – adoptarea deciziei pe baza unor informații privilegiate, fără a ști dacă acestea sunt
corecte sau nu. Hazardul moral – situația în care fie debitorii, fie creditorii, fie ambii iau decizii de investire riscante
bazânduse pe intervenția unui „creditor de ultimă instanță” în condițiile producerii riscului de neplată.

Crizele economice și ciclicitatea lor

20
întâmpla și în cazul unui operator bur sier care realiza sume enorme din CDO -uri.
Cel mai mare risc la care se expunea era concedierea, dar și așa nimeni nu îi putea
retrage câștigurile acumulate pe parcursul timpului. „Sectorul serviciilor financiare a
fost afectat grav de hazardul moral, din cauza modului în care firmele îți remunerau
angajații”.87
Concluzionând, părerea noastră referitoare la cauzele crizei recente, este că
acestea sunt diverse, dar s -au manifestat în timp prin: a) legile adoptate de către
instituțiile statelor; b) scopurile urmărite de persoanele cu funcții de conducere în
instituțiile publice sau private; c) perceperea și asumarea riscurilor de către inginerii
financiari; d) politica monetară, care presupunea existența ratelor dobânzilor foarte
scăzute, ceea ce a dus la cre area excesului de lichiditate pe piață și la
supraîndatorarea populației în urma contractării creditelor imobiliare; e) ideea că
economia se poate autocontrola și autoechilibra; f) minima intervenție a guvernelor
în economie, ceea ce a fost poate cea mai i mportantă cauză în producerea crizei.
Identificând care au fost cauzele apariției crizei, putem să arătăm care au fost
și efectele ulterioare, care s -a manifestat la nivel global în toate domeniile. Pentru a
arăta care sunt acestea, s -au fost făcute studi i referitoare la impactul crizei în
sistemul financiar -bancar, dar pentru costul total al crizei nu s -a oferit un răspuns
concret și sifgur.
În cele ce urmează, vom analiza efectele care s -au produs în domeniul bancar
la nivel global. Și vom începe cu SUA , țara unde a luat amploare criza și unde
impactul ei a fost semnificativ. Prima victimă majoră a sistemului care a dus
America în criză a fost Lehnman Brothers. Banca de investiții s -a prăbușit în
septembrie 2008. O consecință a anunțului de faliment a in stituției financiare, a dus
la căderea bursei de valori cu 500 puncte. P entru a nu intra în faliment Bear Stearns
a fost vândută către JPMorgan Chase cu 2 dolari pe acțiune. Iar FED -ul a cumpărat
active toxice ale Bear Stearns în valoare de „30 miliarde do lari”,88 fiind primul caz
din istoria țării. „ Merril Lynch a devenit companie public -privată, fiind preluată de
Bank of America. AIG a fost naționalizată contra 85 miliarde de dolari. Fannie Mae
și Freddie Mac au devenit instituții publice contra a 25 milia rde dolari.”89 Wacovia
este preluată de Citi Bank. Goldman Sachs și Morgan Stanley au beneficiat de
susținere din partea FED -ului, care „le -a acordat împrumuturi de ultimă instanță.”90
La fel ca băncile mari și cele mici au înregistrat probleme sau au dat faliment, până
la mijlocul anului 2012, un număr de „304 bănci au dat faliment, acestea aveau o
valoare a activelor de 630 miliarde dolari și depozite 9,6 miliarde dolari.”91 Pentru a
reduce consecințele negative, FED -ul a intervenit prin programul TARP (Trouble
Asset Relief Program), cu suma de 700 miliarde dolari. Programul a fost o tentativă
modestă de revigorare a pieței în special a instituțiilor financiare cu probleme. În
octombrie 2010, s -au alocat următoarele sume de bani din program: „245 miliarde

87 Roubini Nouriel, M ihm Stephen, Op.cit., p.124
88 Frederich S.Mishkin, „ Over the cliff: from the subprime to the global financial crisis”, National Bureau of
Economic Research, Working paper nr.16609, Cambridge, decembrie 2010,p.2
89 Octavian -Dragomir Jora , Op.cit.
90 Roubini Nouriel, Mihm Stephen, Op.cit., p.185
91 Raport FDIC https://www.fdic.gov/regulations/laws/federal/2013/2013 -single -point -entry -c_10.pdf

Crizele economice și ciclicitatea lor

21
dolari pentru stabilizarea băncilor; 27 miliarde dolari a mers pentru programul
pentru sporirea disponibilității creditelor; 80 miliarde dolari au mers către industria
auto din SUA și anume către General Motors și Chrysler; 68 miliarde au mers
pentru stabil izarea AIG; 46 miliarde dolari au mers pentru programul de efectuare a
caselor la un preț accesibil.”92 În principal banii injectați în instituțiile financiare au
fost sub forma în care statul a cumpărat acțiuni preferențiale ale unor bănci. Un alt
program pus în funcțiune în 2009 de statul american a fost PPIP (Public Privat
Investment Program), care era de „un trilion de dolari pe care îi acorda ca
împrumuturi cu dobândă redusă investitorilor privați care doreau să participe la
licitațiile unde băncile îți văndeau activele toxice.”93
Sistemul bancar din Europa a fost și el afectat. Germania a fost nevoită să
salveze gigantul bancar Hypo Real Estates, prin nașionalizare în anul 2008.
Marea Britanie, a fost lovită în mod deosebit. O prima bancă care a benefi ciat
de lichidități din partea Băncii Angliei și a costat țara „0,2% din PIB”,94 a fost
Northern Rock. Drept urmare, banca a fost naționalizată. Alte bănci din Anglia au
raportat pierderi majore și au căutat soluții în sectorul privat, în principal prin
atragerea de noi capitaluri de la acționari. Alliance & Leicester a fost cumpărată în
iulie 2008 de către banca spaniolă Santander. „Banca Fortis din Belgia a fost
naționalizată în anul 2008, pentru această naționalizare guvernele Belgiei, Olandei și
cel din Luxemburg au investit suma de 11,2 miliarde euro. În Belgia a fost majorat
de asemenea garantarea depozitelor de la 20.000 euro la 100.000 euro. Olanda a ales
să recapitalizeze patru instituții financiare Fortis, ING, SNS, and AEGON cu 6,5%
din PIB. O altă bancă naționalizată în 2009 este Fionia Bank în Danemarca, pentru
a putea fi restructurată statul a cheltuit 2,8% din PIB. În Luxemburg a fost
naționalizată Fortis & Dexia’s în 2008, iar pentru recapitalizare a fost alocat 7,7%
din PIB. În Portugalia a fo st naționalizată o bancă mai mică, Banka Portugues de
Negocios , în anul 2008. Și de asemenea a fost crescut limita de garantare a
depozitelor de la 25.000 la 100.000 euro. Islanda a cheltuit pentru recapitalizarea
celor mai mari trei bănci Landsbanki, Kau pthing și Islandsbanki 30% din PIB.”95
La nivelul Uniunii Europene, a existat de asemenea un program de salvare a
băncilor prin injecția de capital, garantarea pasivelor și activelor în valoare de
„3.723 miliarde euro, iar pentru zona euro erau destinate 2. 195 miliarde euro.”96
Efectele crizei s -au simțit și în țări precum Rusia, Ucraina, Kazakhstan,
Japonia, China. „Guvernul rus a alocat 2,3% din PIB pentru salvarea băncilor
precum VTB, Rosselkhozbank și alte bănci comerciale. În Ucraina programul de

92 Roubini Nourie l, Mihm Stephen, Op.cit., p.286 și http://www.investopedia.com/terms/e/emergency -economic –
stability -act.asp
93 Ibidem p.297
94 Luc Leaven, Fabian Valencia, „ Systemic Banking Crises ”, în IMF, 2010, p.29
https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2008/wp08224.pdf
95 Luc Leaven, Fabian Valencia, „ Resolution of banking Crisis: The Good, the Bad, and the Ugly” , în IMF, 2012,
pp.30 -31
96 http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+REPORT+A7
20100267+0+DOC+XMLV0//RO

Crizele economice și ciclicitatea lor

22
recap italizare a costat țara 1,1% din PIB, iar în Kazakhstan s -au alocat 2,5% din PIB
pentru recapitalizarea băncilor BTA, Halyk, Alliance și KKB. ”97
Similar cu toate crizele anteriare, sistemului bancar actual afectat de criză, a
fost restabilit printr -o comb inație de fuziuni și recapitalizări, naționalizări, vânzări
de active bancare și achiziții.
Literatura de specialitate mai vorbește despre costul fiscal al crizei. Acest cost
fiscal este împărțit în cost fiscal direct și cost fiscal indirect.
În prima c ategorie includem, „capitalul injectat în instituțiile financiare,
datoriile pe care și le -au asumat statele. În a doua categorie sunt incluse veniturile
bugetare scăzute, cheltuielile guvernamentale.”98
În graficul de mai jos F.Valencia, L.Leaven, O.Nede lescu, urmăresc să
aprecieze costul fiscal, datoria publică și pierderile de producție, cauzate de criza cu
care ne -am confruntat recent. De asemenea, mai fac o comparație cu ce s -a
întâmplat în trecut. Aceștia constată că la sfârșitul anului 2009, costul fiscal
înregistra aproximativ 5% din PIB, față de 15% în crizele trecute. Acest cost redus
este reflectat de politica monetară și fiscală mai lejeră, dar și de recapitalizarea
redusă a instituțiilor financiare. Datoria publică a atins 25% din PIB, la finel e anului
2009, iar în crizele trecute acesta atingea doar 22%. Acestă creștere a datoriei vine
din partea țărilor dezvoltate, care înregistrau datorii publice înainte ca criza să i -a
amploare. Pierderile de producție conform graficului analizat au scăzut l a finale
anului 2009, înregistrând 25% din PIB, pe când în crizele trecute acesta a înregistrat
35% din PIB.

Grafic nr.1. 2. Costul crizei recente și crizei trecute în UE (% din PIB)

Sursă: S. Claessens, F.Valencia și alții , Crisis Management and Resolution: Early Lessons from the
Financial Crisis .

Cele prezentate mai sus a fost o sintetizare a principalelor cauze și efecte ale
crizei financiare cu care ne -am confruntat în ultimii ani. Cu siguranță că sunt și alte
cauze și efecte ale crizei pe ca re nu am reușit în analiza de față să le expunem.
Considerăm că, costul crizei a fost mult mai mare decât ne -au demonstrat unele
rapoarte, iar uneori găsim evaluări contradictorii cu referire la acesta. În concluzie,
pentru a intui cu ce situații ne putem întâlni în viitor, trebuie să înțelegem și să
cunoaștem sistemul pentru a putea preveni efectele nedorite care pot apărea în viitor.

97 Luc Leaven, Fabian Valencia, Op.cit. , pp.33 -34
98 Claessens Stijn, Valencia Fabian și alții „Crisis Management and Resolution:Early Lessons from the Financial
Crisis ”, 2012, p.14

Crizele economice și ciclicitatea lor

23

1.6. Mijloacele și soluțiile de combatere a crizelor economice

Economiștii susțin că pentru a veni cu măsuri concrete de com batere a
crizelor, trebuie să ne bazăm pe adevărurile formulate de știința economică, pe
informarea reală și promptă. Identificarea soluțiilor viabile de combatere a crizelor
necesită în primul rând identificarea concretă a cauzelor. Unii economiști afirm ă că,
pentru a ieși dintr -o criză economică trebuie să se adopte măsuri pe termen lung și
pe termen scurt.
Măsurile pe termen scurt sunt infuzia de lichiditate în piață. Pentru a gestiona
lipsa de lichididate, Băncile Centrale au decis să practice „scăder ea ratelor
dobânzilor”99 și acordarea de împrumuturi instituțiilor ce întâmpinau probleme de
lichiditate. O altă măsură pe termen scurt ar fi stimulentul fiscal.100 Au fost introduse
pachetele fiscale guvernamentale pentru a stimula cererea și pentru a înceti ni
creșterea șomajului. A treia măsură pe termen scurt a fost acordarea sprijinului
financiar .
Pe termen lung sunt stabilite următroarele măsuri, investiții masive, reforme
monetare și de asemenea urbanizarea zonelor subdezvoltate. Aceste măsuri au fost
adoptate în majoritatea țărilor pentru a combate criza care le -a marcat recent.
Alte voci propun soluții precum: „crearea unui cadru global și regional pentru
o supraveghere macroprudențială și una microprudențială;”101 o nouă arhitectură de
supraveghere f inanciară; crearea unui cadru economic integrat pentru identificarea
dezechilibrelor financiare; reformarea mecanismelor de protecție a sistemului
financiar, pentru a putea interveni în caz de criză; divizarea instituțiilor financiare
„too-big-to-fail”; „r eforma sistemului de remunerare a angajaților; remedierea
sistemului de securitizare;”102 creșterea cantității și calității a capitalului din bănci
(Basel III)103; creșterea „transparenței”104 în sistemul economic pentru a reduce
riscul crizelor de lichiditate; reforma agentiilor de rating; „prezența unui
împrumutător internațional de ultimă instanță.”105
Marea majoritate a acestor soluții au fost aplicate atât la nivel global cât și la
nivel regional. La nivel global organisme precum G -20,106 FMI, 107 OCDE, 108

99 Raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, „ Repor t on the strategic response:finance,
competition and governance: priorities for reform and strategies to phase out emergency measures”, 2009, p.4
100 Ibidem și Nouriel Roubini, Op.cit., p.276
101 Johan A. Lybeck , „Istoria globală a crizei financiare 2007 -2010 ”, Editura Polirom, 2012, p.76
102 Ibidem , p.323
103 Ibidem , p.98
104 Raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, „ Report on the strategic response:finance,
competition and governance: priorities for reform and strategies to phase out emerge ncy measures”, 2009, p.5
105 Nouriel Roubini, Op.cit., p.443
106 G-20 – grupul celor douăzeci de miniștri ai finanțelor și ai guvernatorilor băncilor centrale. Creat în 1999 , după
crizele din Asia și Rusia , pentru a reuni economiile dezvoltate și marile economii emergente: pe de o parte, Marea
Britanie , Germania , Franța , Italia , Statele Unite , Canada , Japonia , Rusia , care compun zona dezvoltată a economiei
mondiale, iar pe de altă parte, Argentina , Brazilia , Mexic , China , India , Australia , Indonezia , Arabia Saudită , Africa
de Sud , Coreea de Sud și Turcia , care compun zona emergentă a economiei mondiale, alături de reprezentanți
ai Uniunii Europene , ai Fondului Monetar Internațional și ai Băncii Mondiale .
107 FMI – este o organizație internațională cu 188 de state membre. A fost constituită prin Tratatul de la Bretton
Woods din iulie 1944 , având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sănătoase. Peste 40 de țări au

Crizele economice și ciclicitatea lor

24
BIS,109 FDIC, 110 SEC, 111 au venit cu soluții concrete de combatere pe care le
vom analiza mai jos. La nivel regional s -au aplicat soluții prin intermediul UE,
FED -ului, dar și guvernele fiecărei țări au avut propriile planuri de redresare a
situației economică.
Pentr u a crea mijloace de combatere a crizei financiare aplicate la nivel
global, Grupul G -20, s-a întâlnit la summit -ul de la Londra (2 aprilie 2009), unde au
format Planul Global de Redresare și Reforme, în care erau incluse următoarele
puncte: consolidarea r eglementărilor financiare pentru a restabili încrederea;
finanțarea și reformarea instituțiilor financiare internaționale; promovarea
comerțului și a investițiilor la nivel mondial; restabilirea producției și creșterea
locurilor de muncă.
Pentru restabili rea producției și creșterea locurilor de muncă , s-a hotărât
acordarea de stimulente fiscale fără precedent, care urmau să salveze sau să creeze
milioane de locuri de muncă, iar „producția urmează să crească cu 4%, în urma
reducerii șomajului.”112 La întâlni rea de la Los Cabos (Mexis) s -a hotărât
implementarea unor „reforme fiscale și beneficii în ceea ce privește creșterea
productivității și îmbunătățirea stimulentelor pentru muncă (Australia, Germania,
Italia, MB).”113 În ceea ce privește băncile, prin acest plan s -a luat o serie de măsuri
excepționale, de exemplu: ratele dobânzilor au fost reduse în majoritatea țărilor,
pentru a stimula creditarea și consumul, iar băncile centrale s -au angajat să mențină
politici expansioniste atât timp cât este necesar și s ă utilizeze întreaga gamă de
instrumente de politică monetară, „inclusiv instrumente neconvenționale, în
concordanță cu stabilitatea prețurilor.”114
În cadrul summit -ului, țările din G -20 și -au manifestat dorința de acorda
sprijin finanicar, atât pentru statelor aflate în dificultate, cât și pentru instituții
financiare. Unele țări din G -20, a anunțat că vor veni în sprijinul șomerilor din țările
sărace (Canada, UK, USA, Rusia), altele vor transfera direct bani către acestea
(Canada, Coreea, Japonia), altel e vor forma programe de susținere a copiilor din
această categorie de țări (Australia, Germania), alte două țări (Australia, Canada) au
anunțat că vor întocmi programe pentru a veni în ajutorul pensionarilor. Câteva țări
din G -20 și -au exprimat dorința să sprijine întreprinderile mici și mijlocii, dar și

participat la semnarea Acordului de la Bretton Woods care prevedea proceduri și reguli care să guverneze economia
mondială. Acest acord a condus la înființa rea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și
Fondului Monetar Internațional.
108 OECD – (organizația pentru cooperare și dezvoltare economică), creată în 1948, este o organizație
internațională a acelor națiuni dezvoltate care acceptă principiile democrației reprezentative și a economiei de piață
libere.
109 BIS – Banca pentru reglementări Internaționale, înființată în 193 0 la Basel. Este o organizație internațională,
creată în temeiul unui tratat internațional (Acordurile de la Haga din 1930). Membrii săi sunt băncile centrale și
autoritățile monetare.
110 FDIC – (Corporația Federală de Asigurare a Depunerilor Bancare), crea tă în 1933 ca răspuns a mii de eșecuri
bancare care au avut loc în anii 1920. Scopul ei este să monitorizeze starea de solvență a băncilor membre.
111 SEC – (Comisie pentru Burse și Valori Mobiliare), creată în 1929, însărcinată cu reglementarea activitățilo r de
vânzare și cumpărare a titlurilor de valoare.
112 C. Romer, J. Bernstein, „ Analysis of stimulus effects: jobs created or saved ”, 2010, p.1 și London Summit –
Leaders Statement , april 2009, p.1 https://www.imf.org/external/np/sec/pr/2009/pdf/g20_040209.pdf
113 Planul G -20 „The Los Cabos Growth And Jobs Action Plan”, iunie 2012, p. 5
114 London Summit – Leaders Statement , april 2009, p.2

Crizele economice și ciclicitatea lor

25
sectoarele vulnerabile, precum agricultura, apărarea sau construcțiile (Coreea,
Canada, Germania, Rusia). Tot aici putem include și hotărârile grupului G -20 de a
reduce semnificativ impozitul pe venit (Can ada, Germania, Indonezia, Italia, Marea
Britanie, SUA), iar o treime din tări au anunțat reduceri ale impozitelor indirecte.
Mai mult de jumătate dintre țările G -20 au anunțat că au planuri de a face investiții
în infrastructură (Canada, China, Germania, F ranta, Italia, Korea, Indonesia, SUA),
fie sub forma cheltuielilor directe, fie prin transferuri de capital către autoritățile
locale.
Pentru consolidarea supravegherii și reglementării financiare , s-a hotărât că
trebuie să fie descurajată asumarea de risc uri excesive și reducerea dependenței de
achizitionare a instrumentelor finanicare riscante. Pentru aceasta membrii grupului
G-20 au propus măsuri de constituire a unui nou Consiliu pentru Stabilitate
Finanicară (FSB), ca succesor al Forumului pentru Stabi litate Finanicară (FSF).
Acest Consiliu includea „toate țările din G -20, Membrii FSF, Spania și Comisia
Europeană.”115 Consiliul pentru Stabilitate Financiară trebuia să colaboreze cu FMI
pentru a identifica în timp real riscurile macroeconomice și financia re care pot
apărea în viitor. De asemenea, acesta trebuia să i -a măsuri cu privire la paradisurile
fiscale și să aplice sancțiuni pentru a proteja finanțele publice și sistemele
finanicare. Nu în ultimul rând să extindă supravegherea și înregistrarea
regle mentărilor agențiilor de rating, pentru a preveni conflictele de interese. În
concluzie, G -20 este principalul grup de decizie politic la nivel mondial, iar FSB cel
mai important organism de coordonare și supraveghere al său, împreună cu FMI.
Pentru stabi lizarea instituțiilor financiare , s-a apelat la infuzia de lichiditate
pentru a se recapitaliza instituțiile finanicare și pentru a restabili activele depreciate.
G-20, a pus la dispoziție atât prin intermediul FMI cât și al Băncilor Multilaterale de
Dezvo ltare, resurse suplimentare în valoare de „850 miliarde dolari.”116 FMI a
primit din partea membrilor G -20, în prima fază suma de 250 miliarde de dolari. Îar
apoi încă 500 miliarde dolari pentru finanțarea țărilor din afara grupului G -20. În
plus față de paș ii de mai sus G -20, a acordat sprijin în valoare de 250 miliarde
dolari, pentru a crește lichiditățile globale, din care 100 de miliarde dolari trebuiau
să fie alocați țărilor în curs de dezvoltare. Băncilor Multilaterale de Dezvoltare117,
G-20 le -a acordat în prima etapă „100 miliarde dolari, pentru a acorda împrumuturi
țărilor în curs de dezvoltare, urmând ca peste trei ani să li se mai aloce 300 miliarde
dolari.”118
Pentru promovarea comerțului și a investițiilor globale , în cadrul programului
s-a decis con tinuarea angajamentului asumat la Washington în 2008, de a nu se
ridica noi bariere în calea investiților sau a comerțului cu bunuri și servicii. În plus

115 Ibidem p.1
116 London Summit – „Declar ation on delivering resources through the international financial institutions ”, 2 april
2009 p.1 http://www.g20.utoronto.ca/2009/2009delivery.pdf
117 Băncile Multilaterale de Dezvoltare – bănci regionale și internaționale care au stabilite obiective speciale în
domeniul finanțării și dezvoltării. În cadrul acestor organisme sunt: BERD, BIRD, Corporația Financiară
Internațională, Banca Inter -americana pentru Dezvoltare (IADB), Banca Asiatica pentru Dezvoltare (ADB), Banca
Africana pentru Dezvoltare (AfDB), Banca Nordica pentru Investitii.
118 London Summit – Declaration on delivering resources through the international financial institutions, 2 april
2009 p.2 http://www.g20.utoronto.ca/2009/2009delivery.pdf

Crizele economice și ciclicitatea lor

26
s-a asigurat disponibilitatea a cel puțin „250 miliarde dolari în următorii doi ani
pentru a susține f inanțarea comerțului prin agenții de creditare.”119 Un alt aspect
discutat a fost liberalizarea comerțului prin dezvoltarea WTO (World Trade
Organisation) în Doha. Acest lucru ar putea stimula economia globală cu cel puțin
150 miliarde dolari pe an.
Alte s oluții care au încercat să fie puse în practică la nivel global, au fost prin
intermediul reglementărilor Acordului Basel III care vine să completeze Acordurile
Basel precedente. Elementele urmărite prin acest acord erau: consolidarea
capitalului băncilor, a cerințelor de lichiditate precum și ridicarea standardelor de
management al riscului. Măsuri privind cerința minimă de capital: „includerea în
capitaluri proprii (fonduri proprii de nivel 1 de bază), pe lângă rezultatul reportat și
rezerve, a acțiunilor ordinare, fiind excluse acțiunile preferențiale; majorarea
cerințelor minime de fonduri proprii de nivel 1 de la 4 % la 6 % și a cerinței minime
de capitaluri proprii (fondurilor proprii de nivel 1 de bază), de la 2 % la 4,5 %;
introducerea amortizorului de capital anti -ciclic și a amortizorului fix de conservare
a capitalului (2,5 %), ambele fiind asigurate din elemente de capital propriu. Doar
cerința minimă de fonduri proprii a rămas neschimbată – 8%. ”120
La nivel regional, Uniunea Europeană a luat măsu ri de ieșire din criză prin
crearea Mecanismului European de Stabilizare Financiară (MESF). Prin
intemediul acestui mecanism, Comisia Europeană avea dreptul să împrumute în
numele Uniunii Europene, țările care au dificultăți finanicare, „suma maximă de 60
miliarde de euro de pe piețele financiare.”121 Astfel, se urmărește menținerea
stabilității financiare în UE. MESF a fost activat pentru „Irlanda și Portugalia pentru
o sumă totală de 46,8 miliarde euro (22,5 miliarde euro pentru Irlanda și 24,3
miliarde eur o pentru Portugalia), pusă la dispoziție pe o perioadă de trei ani (2011 –
2014). În iulie 2015, MESF a fost utilizat pentru a acorda Greciei asistență pe
termen scurt (credit punte) de 7,16 miliarde euro.”122
Crearea Fondului European de Stabilitate Financia ră (FESF), este o altă
măsură luată de UE, pentru situațiile de urgență cu o „capacitate de creditare de 440
miliarde euro.” 123
Un alt mecanism pentru combatere crizei creat la nivel european, este
Mecanismul European de Stabilitate (MES), constituit în an ul 2011, „cu o
capacitate efectivă de împrumut de 500 miliarde euro.”124
Alte măsuri întreprinse de UE sunt prevăzute în Pactul de Stabilitate și
Creștere (PSC), creat pentru mai multă transparență și supravegherea mai strictă a
bugetelor naționale. Acesta stabilește două reguli: „datoria publică să nu depășească
60% din PIB, iar deficitul național să nu depășească 3% din PIB.”125 Comisia

119 London Summit – Leaders Statement, april 2009, p.7
https://www.imf.org/external/np/sec/pr/ 2009/pdf/g20_040209.pdf
120 http://www.bnr.ro/Sistemul -bancar -din-Romania –pilon -de-baza-al-sistemului -financiar -7333.aspx
121 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uriURISERV%3Aec0009
122 http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ ro/FTU4.2.3.pdf
123 https://www.esm.europa.eu/efsfoverview
124 http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTMU4.2.3.pdf
125 Raport Parlamentul European,
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU4.2.1.html

Crizele economice și ciclicitatea lor

27
Europeană a introdus în mai 2010, o taxă percepută băncilor, plătită direct într -un
fond de stabilitate pentru viitoarele e șecuri financiare.
Parlamentul European, hotărăște în septembrie 2010 în favoarea unui nou
sistem de reglementare și supraveghere financiară, astfel în ianuarie 2011 sunt
înființate: Autoritatea Bancară Europeană (EBA) cu sediul la Londra, Autoritatea
Euro peană pentru Titluri de Valoare și Piețe (ESMA) cu sediul la Paris,
Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii (EIOPA) cu sediul la Frankfurt,
Sistemului European de Supraveghere Financiară format din: Comitetul
European Pentru Risc Sistemic (CERS) și Autoritățile Europene de Supraveghere
(AES), prin intermediul acestor instituții europene s -a încercat transpunerea unor
soluții de combatere a crizei financiare.
Tot la nivel regional Guvernul Statelor Unite, prin intermediul Fed -ului s -a
implicat în redresarea situației economice a țării. Secretarul trezoreriei americane
Tim Geithner. În martie 2009, face o propunere ( Planul Geithner) privind modul în
care băncile urmează să scape de activele toxice, astfel i -a naștere Programul de
Investiții Publice în Sectorul Privat (PPIP). Acest program presupune „înființarea
unui număr de fonduri concurente, finanțate cu capital public și privat.”126 Fondurile
respective vor cumpăra titluri garantate active și ipoteci (ABS, MBS) în valoare de
până la 1000 miliarde de dolari. În iunie 2009, administrația Obama face publică
propunerea de schimbare a monitorizării finanicare din SUA. Această propunere
presupune crearea unui singur supraveghetor pentru toate băncile autorizate la nivel
național prin fuziunea OTS (Biroul de Supraveghere a Asociațiilor de Economii și
Împrumuturi) cu OCC (Departamenul Directorului de Control a Masei Monetare) și
crearea Agenției pentru Protecția Financiară a Consumatorului . Rezerva Federală
decide în august 2009, extinderea Programului de Î mprumut pentru Titlurile
Garantate cu Active (TALF), cu o capacitate de un trilion de dolari. În ianuarie
2010, președintele Obama a propus restricții de tranzacționare în nume propriu a
băncilor, ceea ce a surprins sectorul financiar. O altă măs ură luată de președenția
Obama în martie 2010, este propunerea „ regulilor Volcker ”. Prin acestă propunere
„băncilor le era interzis să achiziționeze alte bănci, dacă noua entitate are mai mult
de 10% din totalul pasivelor băncilor din SUA.”127
La nivel de ț ară, Spania în data de iunie 2009, înființează un „fond de nouă
miliarde de dolari,”128 pentru a salva sectorul bancar. Direcționat în special către
băncile de economii care înregistrau probleme financiare. În ianuarie 2011, Spania
anunță din nou planuri de salvare a băncilor. Estimările de capital de această dată
ajung la 25 – 50 miliarde euro, ce reprezintă 3 -5% din PIB -ul țării.
Irlanda, în septembrie 2009 devine prima țară care implementează o „bancă
rea”, NAMA (Agenția Națională de Gestionare a Activelo r) care trebuie să atragă
activele toxice ale principalelor bănci comerciale ale țării.

126 Johan A. Lybeck , Op.cit., p.99
127 Ibidem , p.120
128 Ibidem , p.101

Crizele economice și ciclicitatea lor

28
Austria, urmează măsura implementată de FED și impune o „taxă băncilor de
0,07% din activelele lor totale”,129 pentru a finanța costul ajutorului financiar pe care
l-a acordat.
Danemarca, în martie 2010 anulează garanția nelimitată la depozite și ridică
limita la 100.000 euro, dublu față de cerința minimă împusă de UE.
În mai 2010, Gemania înterzice vânzarea de swap -uri pe incapacitate de plată
fără acoperire. Interdicția cuprinde titlurile de stat din UE precum și acțiunile
anumitor bănci germane.
Toate aceste planuri și măsuri întreprinse la nivel global, regional sau local au
îmbunătățit situația financiară a statelor care au suferit prejudicii în urma crizei
financiare cu care ne -am confruntat recent.

129 Ibidem , p.117

Efectele crizei economice asupra sistemului bancar românesc
29

CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ: EFECTELE CRIZEI ECONOMICE ASUPRA
SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

2.1. Cauzele și efectele crizei asupra sistemului bancar românesc

Criza financiară a produs efecte întârziate în toate sectoarele din România
inclusiv în sectorul bancar. Sistemul bancar românesc a fost afectat într -o mai mică
măsură de criza financiară, față de sistemele bancare din țările dezvoltate, deoarece
nu a fost expus la „active toxice și a existat un sistem banca r bine reglementat.”130
Totuși ceva nu a funcționat în sistemul bancar românesc ce a cauzat apariția crizei.
Unii economiști susțin că principala cauză a fost: „creșterea salariilor într -un ritm
superior câștigurilor de productivitate; acordarea unui volum d e credit semnificativ
acordat sectorului privat în valută; o altă cauză ar fi că banii atrași de instituțiile de
credite din depozite nu coincideau cu sumele acordate ca credite.”131 Am mai putea
include creșterea prețurilor artificiale ale locuințelor.
Efectele crizei asupra sistemului bancar românesc au fost multiple. În primul
rând, putem vorbi de fuziunile realizate în cadrul sistemului bancar românesc. Prin
intermediul acestor fuziuni bancare s -a modificat anual:
• numărul total al instituțiilor de credi t;
• cota de piață a acestora;
• numărul de angajați;
• numărul unităților bancare la nivel național.
În al doilea rând, putem analiza evoluției volumului de credite acordat
populației și companiilor care pe fondul crizei financiare s -au transformat în
fiecare an. Un alt efect al crizei îl constatăm în analiza situației volumului de

130 Mugur Isărescu, „ Criza financiară internațională și provocări pentru politica monetară din România”, 2009, p.4
http://www.bnro.ro/Prezentari -si-interviuri –1332.aspx
131 Dardac Nicolae, „ Riscul bancar în contextul crizei financiare internaționale – cazul României”, Revista ABC -ul
lumii financiare, nr.11B, 2013, p.343

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

30
depozite atras de instituțiile de credit de la sectorul privat românesc, care a crescut
în fiecare an.

2.2. Impactul crizei asupra sistemului bancar din România

Sistemul ban car din România a fost grav afectat în perioada crizei
economice, din toate punctele de vedere. În prima etapă vom analiza sistemul
bancar din punct de vedere structural și anume numărul instituțiilor de credite din
2006 -2017, după care evoluția acestora p rivind cota de piață, apoi evoluția
numărului de salariați din 2007 -2013.
În tabelul de mai jos (tabel nr. 2.1), avem situația anuală a instituțiilor de
credit în funcției de forma de proprietate a acestora. Putem observa în datele din
tabel, că climatul ec onomic din 2009 și -a pus amprenta pe evoluția sistemului
bancar românesc.

Tabel nr. 2.1. Evoluția anuală a numărului instituțiilor de credit pe forma de proprietate
Sursă: Tabel construit de autor

În anul 2008, s -au înregistrat următoarele modificări de structură:
„înființarea BCR Banca pentru locuințe, activitatea băncii Di Roma – sucursala
București a fost preluată de UniCreditȚiriac Bank (ca urmare a fuziunii la nivel
european dintre acționarii celor două instituții).”132 În consecință, numărul
sucurs alelor băncilor străine a rămas același (10 entități), în timp ce numărul
băncilor capital majoritar privat în anul 2008 față de 2007 a crescut cu o unitate.
Modificările produse în anul 2009 care au influențat numărul se instituții de
credit sunt următo arele: „Citibank România și -a schimbat statutul din persoană
juridică română în sucursală a unei bănci străine, Citibank Europe, închiderea
sucursalei din București a Depfa Bank, Banca Comercială Feroviara (instituției cu
capital autohton), își începe acti vitatea, absorbția HVB Banca pentru locuințe de
către Raiffeisen.”133

132 Raport anual BNR, 2008, p.64
133 Raport anual BNR, 2009, p.76

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

31
În anul 2010, s -au înregistrat de asemenea modificări în sistemul bancar
românesc, Garanti Bank SA și -a început activitatea și a preluat întreaga activitatea
a Garanti Bank Intermational (sucursală din România). În consecință numărul de
sucursale s -a diminuat, au ajuns la 9 entități.
Referitor la băncile cu capital de stat, numărul acestora nu a fost afectat de
criza economică au fost și au rămas două la număr (CEC Bank și Eximbank).
În tabelul de mai jos (tabel nr. 2.2), am analizat conform datelor puse la
dispoziție de BNR în Rapoartele anuale, impactul crizei economice asupra cotei de
piață a instituțiile de credit din România.

Tabel nr. 2.2. Evoluția cotei de piață a Instituțiilor de Credit 2006 -2015 (%)
Sursă: Tabel construit de autor

Potrivit modificărilor de structură a sistemului bancar menționate mai sus
(tabelul 2.1), ponderea cotei de piață a instituțiilor de credit (tabelul 2.2), s-a
modificat anual, ca urmare a crizei econ omice și ca efect al fuziunilor produse în
rândul instituțiile de credit. Cota de piață deținută de băncile cu capital majoritar
privat până în anul 2008 înregistrează un trend ascendent, ajungând la 94,6% după
care în următorii ani ponderea acestora se di minuează. Ponderea cea mai mică în
sistemul bancar o înregistrează în anul 2013 -2014 (91,3%), ca urmare a
modificărilor interne produse de către bănci. De exemplu, „Libra Internet Bank din
grupul băncilor cu capital românesc trece în grupul băncilor cu cap ital străin, The
Royal Bank of Scotland și RBS Bank România, au fuzionat prin absorbție, astfel
RBS și -a modificat regimul juridic, trecând de la statutul de filială la cel de
sucursală, banca locală Romanian Internațional Bank a fost preluat integral de
grupul polonez Getin Holding, iar Caixabank (sucursală București) și -a încetat
activitatea.”134 Aceste absorbții și fuziuni au dus la creșterea ponderii băncilor cu
capital majoritar străin.
Criza economică și -a pus amprenta și asupra numărului unităților de credit și
a salariaților din sistemul bancar.

134 Raport anual B NR, 2013, p.70

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

32

Grafic nr.2.1 . Evoluția numărului de unități și a numărului de salariați 2007 -2013

Instituțiile de credit din România au înregistrat o scădere privind numărul de
unități (grafic nr.2.1 ), iar efectul acestor reduceri de unități s -a evidențiat în
reducerea numărului de personal din acest domeniu. Din decembrie 2007 până în
decembrie 2008, sectorul unităților bancare cât și a numărului de salariați luase
avânt. În decursul unui an, au fost înf iințate aproximativ 1050 de unități. Odată cu
creșterea acestora numărul salariaților a crescut cu circa 10.000 de persoane.
Impactul crizei a dus la reducerea atât a numărului de unități, cât și a
numărului de salariați, astfel potrivit graficului de ma i sus, în decursul a cinci ani
(2009 -2013) nu s -a înregistrat nici o creștere din acest punct de vedere. Numărul
salariaților scăzând sub numărul lor înainte de criză, în 2013 s -a ajuns la circa
60.000 salariați în domeniul bancar de la 72.000 salariați î n 2008. În concluzie, se
poate aprecia faptul că criza economică a dus la fuziuni între bănci care au redus
numărul angajaților și a numărului de unități bancare.

2.3. Impactul crizei asupra evoluției creditelor

Creditele acordate în sistemul bancar din România au fost afectate din cauza
crizei economice recente cu care s -a confruntat întreg globul. Pentru a vedea cum
au evoluat acestea în perioada de criza economică, vom analiza creditele acordate
sectorului privat din România. Creditele acordate po pulației și societăților
nefinanciare, le vom analizat în funcție de necesități (pentru consum, pentru
locuințe și pentru alte scopuri), în funcție de moneda în care au fost contractate
(lei, euro) și în funcție de durata acestora (termen scurt, mediu și l ung). Apoi vom

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

33
analiza impactul crizei asupra creditelor totale în lei și în valută acordate populație
și societăților nefinanciare, după care vom identifica evoluția creditelor totale
acordate în economia românească, iar aici vom include sectorul privat ș i sectorul
guvernamental.
A) Credite acordate persoanelor fizice
Începând cu anul 2007 (grafic nr.2.2 ), creditul neguvernamental acordat
populației a înregistrat creșteri importante. Cauzele care au determinat trendul
ascendent per ansamblu al creditul ui pe termen scurt,135 mediu136 și lung137
contractat de populației rezidă atât din cerere cât și din oferta de credite. În
perioada 2007 -2008, cererea de credite a fost influențată de: „a) menținerea la un
nivel înalt a creșterii economice; b) creșterea venitur ilor populației și perspective
de creșteri salariale viitoare;138 c) scăderea nivelului ratei dobânzii139 percepute de
bănci.”140
O evoluție notabilă în perioada analizată 2007 -2012, a reprezentat -o creditul
pe termen lung, care a fost determinat de cererea p entru creditele imobiliare.
Volumul creditelor acordate pe termen lung au crescut de la 21.000 mln. RON în
2007, la 26 mln. RON în 2008, în această perioadă criza financiară încă nu se
accentuase pe piața românească. După anul 2008 din cauza apariției criz ei
economice pe piața bancară din România acesta a înregistrat o tendință de scădere,
în anul 2009 creditele pe termen lung în lei se diminuează cu circa 1.000 mln.
RON, față de anul 2008, în 2011 scad cu aproximativ 4.000 mln. RON, iar în 2012
scad cu cir ca 8.000 mln. RON față de anul 2008. Totuși ele rămân superioare
creditelor pe termen scurt și mediu. Creditele pe termen scurt se mențin într -un
trend ascendent și se încadrează în medie între 3.000 – 5.000 mln. RON, iar cele
pe termen mediu între 8.000 – 10.000 mln. RON, în perioada analizată 2007 -2012.
Motivele înregistrării trendului descendent pentru creditele pe termen lung sunt
multiple. Unul dintre acestea s -a datorat scăderii ofertei de credite, în ideea
problemelor de lichiditate existente pe pie țele internaționale, care au afectat băncile
internaționale ce dețin filiale în România. Un alt motiv a fost reducerea excesului
de lichiditate care caracteriza sistemul bancar românesc înainte de apariția crizei
economice. Un al treilea motiv a fost creșt erea aversiunii față de risc al băncilor.
acestea au preferat să cumpere titluri de stat care erau mai sigure, decât să ofere
credite clientelei. Și nu în ultimul rând „măsurile de prudență bancară impuse de
banca centrală.”141

135 Creditul pe termen scurt – împrumuturi acordate clientelei pe o perioadă de până la 1 an.
136 Creditul pe termen mediu – împrumuturi acordate clientelei pe o perioadă de timp cuprinsă între 1 și 5 ani.
137 Creditul pe termen lung – împrumutur i acordate clientelei pe o perioadă mai mare de 5 ani.
138 Salariul minim pe economie în anul 2007 – 390 lei (H.G. 1825/2006) , 2008 – ianuarie – septembrie 500 lei
(H.G. 1507/2007 ), octombrie – decembrie 540 lei ( H.G. 1051/2008) , 2009 – 2010 – 600 lei ( H.G. 1051/2008) .
139 Rata dobânzii : Credite în lei populație – 2007 – 6,94%; 2008 – 15,27%; 2009 – 9,91%, 2010 – 7,62%. Credite
lei companii – 2007 – 7,27%; 2008 – 16,01%; 2009 – 9,57%; 2010 – 5,36%. Credite în valută populație – 2007 –
6,58%; 2008 – 8,05%; 2009 – 6,06%; 2010 – 5,58%. Credite în valută companii – 2007 – 7,57%; 2008 – 7,63%;
2009 – 5,92%; 2010 – 5,06%.
140 Raport al BNR asupra stabilității financiare, 2008, p. 32
141 Regulamentul BNR nr.3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinat e persoanelor fizice, nivelul
maxim al gradului de îndatorare este limitat la 40%.

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

34

Grafic nr. 2.2 . Evoluția cr editelor în lei acordate populației în funcției de scadență 2007 -2012
(mln. RON)

Creditele în valută (exprimate în lei) acordate populației (grafic nr.2.3 ), în
perioada analizată 2007 -2012, mențin un trend ascendent. Totuși, creditele pe
termen lung în valută dețin cel mai mare volum. Cea mai accentuată creștere se
înregistrează în anul 2007 -2008 cu aproximativ 22.000 miliarde de lei mai mult în
anul 2008 față de anul 2007. În 2009, acestea înregistrează un volum în creștere cu
circa 3.000 mln. RON față de anul 2008, în 2010 volumul lor menține trendul
ascendent cu circa 8.000 mln. RON față de anul 2008. În anul 2011 și 2012
volumul lor cresc în medie cu 11.000 mln. RON față de anul 2008. Creditele pe
termen mediu în valută acordate populaț iei potrivit graficului de mai jos, se
mențin în intervalul de 2.000 și 3.000 mln. RON, iar creditele pe termen scurt între
500-1.000 mln. RON.

Grafic nr.2.3 . Evoluția creditelor în valută acordate populației în funcției de scadență 2007 –
2012 (mln. RON)

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

35
Cererea pentru creditele pe termen lung în valută (exprimate în lei) față de
cele în RON în perioada analizată este mai mare, deoarece rata dobânzii pentru
cele în valută este mai mică. De exemplu, în anul 2007, rata dobânzii pentru
creditele în valută acordate populației a fost de 6,58%, iar creditele în lei aveau o
rată a dobânzii mai mare cu aproximativ 1pp. În anul 2008, se înregistra o rata
dobânzii pentru creditele în valută de 8,05%, iar cele în lei aveau o rată a dobânzii
cu circ a 6pp mai mare. În anul 2009, prin politica monetară a BNR, ratele dobânzii
pentru creditele în valută scad, înregistrând 6,06%, iar pentru cele în lei ajung la
9,9%.142
Pentru a determina care este destinația creditelor contractate de populație,
am realiza t graficul de mai jos (grafic nr.2.4 ), pe baza datelor oferite de BNR.
Astfel, observăm că cererea pentru creditele de consum s -a situat într -o poziție
ascendentă din 2007 până în 2009. Volumul creditelor pentru consum cresc de la
55.000 mln. RON în 2007, la peste 70.000 mln. RON în 2008. După anul 2009, ca
impact al crizei economice scade cererea, dar și oferta pentru creditele de consum.
În schimb crește volumul creditelor pentru locuință pe toată perioada analizată,
cauza fiind programele create de guver n, precum Prima Casă .143 Acest program
face parte din măsurile anti -criză inițiate de guvern pentru a susține sectoarele
economice prioritare. Creditele contractate de populație în alte scopuri se situează
în medie între 4.000 – 11.000 mln. RON în perioada 2 007-2012.

Grafic nr. 2.4 . Evoluția creditelor acordate populației în funcției de destinație 2007 -2012
(mln. RON)

B) Credite acordate societăților nefinanciare
Analizând creditele acordate companiilor (grafic nr.2.5 ), observăm pe
ansamblu o creștere a creditelor pe termen scurt. Însă cea mai semnificativă
creștere a creditelor pe termen scurt se evidențiază în perioada premergătoare crizei
economice 2007 -2008. În următorii doi ani 2009 și 2010 cu toate că criza
economică s -a accentuat pe piața românea scă, volumul creditelor pe termen scurt

142 Buletin lunar – BNR 2010 , p.54
143 Prima Casă – program ce constă în facilitarea accesului populației la creditele ipotecare, statul garantează 40% –
50% din împrumuturile aco rdate de bănci cu condiția ca acestea să acorde credite mai ieftine.

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

36
acordate de instituțiile de credit, rămâne la același nivel cu anul 2008, înregistrând
abia în anul 2011 o creștere de circa 4.000 mln. RON față de anul 2008 și o
creștere de aproximativ 5.000 mln. RON în 2011 față de 2008. Creditele pe termen
mediu și lung s -au situat pe un trend ascendent în anul 2008 față de 2007. În
perioadă 2009 -2012 volumul creditelor pe termen mediu în lei acordate societăților
nefinanciare s -a menținut la aproximativ 10.000 mln. RON și cele pe termen lung
la aproximativ 9.000 mln. RON.

Grafic nr. 2.5 . Evoluția creditelor în lei acordat companiilor în funcției de scadență 2007 -2012
(mln. RON)

Cererea din partea companiilor pentru creditele în valută (exprimate în lei)
își menține tendin ța de creștere în perioada analizată (grafic nr.2.6 ). Volumul
creditelor pe termen scurt în valută a crescut de la 13.000 mln. RON în 2007 la
19.000 mln. RON în 2008. Criza economică a afectat creșterea stocului de credite
pe termen scurt după 2009, care a u înregistrat creșteri abia în anul 2011. Începând
cu anul 2009, companiile contractează credite pe termen lung. Volumul acestora
atingând aproximativ 28.000 mln. RON până în anul 2012. Motivul pentru care
cererea de credite în valută din partea companiilo r este mai mare este rata dobânzii.
De exemplu, în anul 2007 rata dobânzii pentru creditele în lei acordate companiilor
a fost de 7,27%, iar la cele în valută 6,57%. În anul 2008 rata dobânzii pentru
creditele în lei a fost de 16%, iar pentru cele în valut ă rata dobânzii a fost de 7,6%.
În 2009, a fost diminuată rata dobânzii atât pentru lei – 9,6% cât și pentru valută –
5,9%.144

144 Buletin lunar – BNR, 2010, p.56

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

37

Grafic nr. 2.6 . Evoluția creditelor în valută acordat companiilor în funcției de scadență 2007 –
2012 (mln. RON)

Creditului negu vernamental calculat ca pondere în PIB (grafic nr.2.7 ),
acordat prin intermediul băncilor, a crescut de la 37% în anul 2007, la 39% în 2008
și a ajuns la 40% în anul 2010 unde se menține și în anul 2010. Începe să crească
din nou începând cu anul 2011 (41% ), atingând 42% în anul 2012.145

Grafic nr.2.7 . Evoluția creditului privat ca pondere în PIB 2007 -2012 (mln. RON)

Pentru a vedea evoluția creditului total (privat și guvernamental), acordat în
economia românească, am realizat pe baza datelor oferite de BNR graficul de mai
jos (grafic nr. 2.8 ). Potrivit graficului se constată că în perioada 2007 -2012 s -a
apelat la infuzia de lichiditate în piață pentru a combate efectele negative ale crizei
economice. În anul 2007 , volumul creditului acordat atât sectorul ui privat cât și
sectorului guvernamental era de 150.000 mln. RON, urmând ca în 2008 acesta să
crească la 210.000 mln. RON. După accentuarea crizei economice în România,
trendul cererii și ofertei de credite se menține în creștere, dar într -un volum mai
mic, ca urmare a măsurilor de prudențialitate luate de BNR, dar și de fiecare bancă
în parte.

145 Ponderea creditului privat în PIB acordat în România este printre cele mai scăzute din Europa, media UE este de
150%. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/crr2016_romania_ro.pdf

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

38

Grafic nr. 2.8 . Evoluția creditului total acordat în economie 2007 -2012 (privat +
guvernamental, mln. RON)

La nivel de țară, (grafic nr.2.9 ) atât companiile c ât și populația au contractat
credite în valută. Acestea au înregistrat poziția dominantă în toată perioada 2007 –
2012. În anul 2007, creditul în valută înregistra un volum de 80.000 mln. RON, iar
în anul 2008 acesta a crescut cu circa 30.000 mln. RON. În u rmătorii ani analizați,
pe fondul recesiunii economice se menține trendul ascendent, dar într -un volum
mai redus.

Grafic nr. 2.9 . Evoluția creditului privat în funcție de moneda contractată 2007 -2012 (mln. RON)

Ca efect al crizei economice volumul cre ditelor neperformante raportat de
instituțiile de credit a crescut în fiecare an analizat (grafic nr.2.10 ). În anul 2008
ponderea creditelor restante în total credite se situa în jur de 4%, și înregistra un
volum de 9.000 mln. RON. În decembrie 2009, dup ă ce criza a luat amploare la
nivel global și în special pe piața bancară din România, atât volumul cât și
ponderea au crescut la 19.000 mln. RON și respectiv la 10%. Trendul de
ascensiune a crescut de la an la an ajungând la volumul creditelor neperforman te
de 41.000 mln. RON și la 21% ponderea acestora în total credite.

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

39
Grafic nr. 2.10. Evoluția creditelor neperformante în total credite acordate 2008 -2013 (mln.
RON )

Sursă Raport BNR asupra stabilității financiare , 2013

În final putem apr ecia faptul că, în perioada de criză volumul creditelor
restante a crescut semnificativ, dar a crescut și volumul creditelor acordate atât
persoanelor fizice cât și persoanelor juridice. Mai putem deduce că în economia
românească s -au acordat un volum mai mare de credite în valută decât în moneda
națională.

2.4. Impactul crizei asupra evoluției depozitelor

Depozitele atrase de la companii și populație reprezintă și a reprezentat sursa
principală de finanțare a sistemul bancar românesc. Analizând gra ficul de mai jos
(grafic nr.2.11 ), se observă poziția predominantă a depozitelor în lei față de cele în
valută atrase de la populație. Sporirea crizei în România, a accentuat dorința
populației de a economisi în moneda națională. Astfel, depozitele atrase de la
populație în lei au crescut de la circa 42.000 mln. RON în 2007, la 52.000 mln.
RON în 2008 și la aproximativ 60.000 mln. RON în 2009. În 2010 acestea cresc cu
aproximativ 5.000 mln. RON față de 2009. În 2011 și 2012 volumul lor se mențin
în medie l a 73.000 mln. RON. Depozitele în valută (exprimate în lei), se mențin pe
traiectoria ascendentă până în anul 2009, după care stagnează până la sfârșitul
anului 2011, iar în 2012 se observă o ușoară creștere de 7.000 mln. RON față de
anii precedenți.

Grafi c nr. 2.11 . Evoluția depozitelor atrase de la populație în funcție de moneda contractată 2007 -2012
(mln. RON)

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

40
Depozitele atrase de instituțiile de credit de la companii (grafic nr.2.12 ),
constituie un volum mai mic față de cele atrase de la pop ulație. Cu toate acestea și
aici depozitele în lei sunt preponderente. În anii 2007 și 2008, volumul depozitelor
în lei atrase de la societățile nefinanciare se aflau la același nivel de circa 39.000
mln. RON. În anul 2009, pe fondul recesiunii economice volumul acestora scade
la aproximativ 36.000 mln. RON, dar revine pe traiectoria ascendentă începând cu
anul 2010, unde se menține și următorii ani. Depozitele în valută (exprimate în lei),
sunt inferioare celor în lei. Acestea înregistrează o creștere sem nificativă de 4.000
mln. RON, în anul 2008 față de 2007, după care imprimă o tendință de stagnare
până în anul 2010, iar în 2011 acestea scad cu aproximativ 1.000 mln. RON.

Grafic nr. 2.12 . Evoluția depozitelor atrase de la companii în funcție de moneda c ontractată 2007 -2012
(mln. RON)

Instituțiile de credit au urmărit să atragă depozite la termen de la populație
(grafic nr.2.13 ), pentru a avea posibilitatea să acorde credite clientelei. Conform
graficului de mai jos, tendința de creștere pe ntru depozitele la termen în total
depozite atrase atât de la populație cât și de la companii, se menține din anul 2007
până în anul 2010. În anul 2011, se constată însă o scădere a acestui tip de depozit.
Depozitele overnight atrase de la populației cres c în 2008 cu circa 10.000 mln.
RON față de 2007, după care în următorii doi ani descresc, ajungând în medie la
23.000 mln. RON.

Grafic nr. 2.13 . Evoluția depozitelor atrase de la populație în funcție de scadență 2007 -2012 (mln. RON)

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

41
Depozite le atrase de la companii (grafic nr.2.14 ) se situează sub volumul
celor atrase de la populație. Volumul maxim al depozitelor în lei atrase de la
populație în perioada analizată este de 99.000 mln. RON, în timp volumul maxim
al depozitelor în lei atrase de la companii este de aproximativ 31.000 mln. RON.
Volumul depozitelor overnight se situează în medie între 29.000 – 31.000
mln. RON, iar cele la termen aproximativ între 25.000 – 31.000 mln. RON.

Grafic nr. 2.14 . Evoluția depozitelor atrase de la companii în funcție de scadență 2007 -2012
(mln. RON)

În concluzie, putem spune că în perioada de criză economică, în sistemul
bancar românesc a crescut volumul depozitelor atrase atât de la populație cât și de
la companii. Aceștia au mers pe ideea de economisi re, pentru a avea siguranța zilei
de mâine. Populația au preferat să facă depozite în moneda națională fiindcă în
aceasta au și salariile.

2.5. Impactul crizei asupra capitalizării și a profitabilității
sistemului bancar românesc

În condițiile în car e vorbim despre sistemul bancar, nu putem să nu analizăm
impactul crizei aspra capitalizării sistemului și asupra profitabilității. Astfel, în
continuare vom vedem ce s -a petrecut pe piața bancară din punct de vedere al
capitalizării în perioada 2007 -2013 , cât și al profitabilității în perioada 2007 -2013,
cu ajutorul indicatorilor de rentabilitate economică (ROA) și financiară (ROE).
Capitalizarea adecvată a sistemului bancar românesc, presupune „capacitatea
instituțiilor de credit de a absorbi pierderil e generate de practicile
necorespunzătoare de gestiune, a riscurilor implicate în activitatea bancară sau a
șocurilor de natură exogenă.”146 În acest sens, dacă în sistemul bancar există un
nivel adecvat al capitalizării, rezultă că există o garanție pentru menținerea
stabilității sistemului. Pentru a menține stabilitatea sistemului, BNR a introdus
anumite reglementări specifice, ca de exemplu: Regulamentul BNR nr. 3/2007
privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice;147

146 Raport BNR aupra stabilității financiare, 2007, p. 21
147 Nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare se stabilesc de împ rumutători, diferențiat pe

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

42
Regulam entului BNR -CNVM nr. 18/23 din decembrie 2006 privind fondurile
proprii;148 Sistemul Uniform de Rating Bancar – CAAMPL149 etc.
În legislația bancară (Regulamentul BNR –CNVM nr.18/23/2006) ,
capitalizarea bancară se determină din nivelul fondurile proprii totale care are două
componente principale: fonduri proprii de nivel 1150 și fonduri proprii de nivel 2.151
În contextul crizei financiare, băncile -mamă ale instituțiilor de credit din România
și-au luat angajamentul de a le recapitaliza, pentru a asigura un nivel d e
solvabilitate de 8% începând cu anul 2008. Potrivit datelor de mai jos (graficul
nr.2.15 ), din anul 2008 se observă o creștere treptată a fondurilor proprii de nivelul
1 și o scădere a fondurilor proprii de nivelul 2. În perioada analizată, ca impact al
debutului crizei economice acționarii au fost nevoiți să mărească capitalului social,
drept urmare fondurile proprii de nivelul 1 au înregistrat un trend ascendent
(capitalul social în 2008 era de 44,5% din totalul fondurilor proprii de nivel 1, în
2009 – 47,2%; 2010 – 54,4%; 2011 – 57,9%; 2012 – 62,3%; 2013 – 67%152). În
consecință, fondurile proprii de nivelul 1 au ajuns de la 76,8% în 2007 la 91,1% în
2013. Pe de altă parte fondurile proprii de nivelul 2 (principalele componente sunt
împrumuturile subordon ate153 și rezervele din reevaluare), s -au menținut în
trendul descendent din 2007 când reprezenta 23,2% diminuându -se la 8,9% în
2013.

Grafic nr. 2.15 . Evoluția fondurilor proprii 2007 -2008 (%)

categorii de clientelă, în reglementările lor interne, care trebuie să fie validate de BNR. Regulamentul stabilește că,
până la validarea de către BNR a reglementărilor interne ale instituțiilor de credit și instituțiilor financi are
nebancare, nivelul maxim al gradului de îndatorare este limitat la 40 la sută.
148 Începând cu 1 ianuarie 2007 fondurile proprii ale sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state
terțe sunt reprezentate de fondurile proprii de nivel 1.
149 CAAMP L-este un instrument pentru evaluarea instituțiilor de credit în scopul identificării acelor instituții
ineficiente și care necesită din partea BNR -ului o at enție sporită. C -adecvarea capitalului, A –calitatea acționarilor,
A–calitatea activelor, M –management, P – profitabilitate, L – lichiditate.
150 Fondurile proprii de nivel 1 – a) capitalul social subscris si vărsat, cu excepția acțiunilor preferențiale
cumulative, capitalul de dotare pus la dispoziție sucursalei din România de către instituția de credit din statul terț; b)
primele de capital, integral încasate, aferente capitalului social; c) rezervele legale, statutare și alte rezerve, precum
și rezultatul reportat pozitiv al exercițiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului; d) profitul net al
ultimului exercițiu financiar, reportat până la repartizarea sa conform destinațiilor stabilite de AGA.
151 Fondurile proprii de nivel 2 – se compun din: a) fon duri proprii de nivel 2 de bază; b) fonduri proprii
de nivel 2 suplimentar. Fondurile proprii de nivel 2 de bază: a) rezervele din reevalu area imobilizărilor corporale, b)
titluri pe durată nedeterminată și alte instrumente de aceeași natură. Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se
compun din acțiunile preferențiale cumulative p e durată determinată și capitalul sub formă de împrumut subordonat.
152 Raport BNR aupra stabilității financiare, 2012 , p.37 și 2014, p. 33
153 Împrumut subordonat – împrumuturi contractate de o instituție de credit pe o perioadă de cel puțin 5 ani, prin
care se procură fonduri pentru o perioadă îndelungată de timp.
http://www.efin.ro/credite/glosar_economic_I/imprumut_subordonat_la_termen.html

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

43
După cum este specificat în legislația bancară din România, solvabilitatea
bancară (calculată în conformitate cu principiile Basel II și III154) reprezintă, un
indicator important în analiza adecvării capitalului. La nivel european limita
minimă impusă este de 8%, iar la nivelul României în urma perioadei de
manifestare a crizei economice este stabilită o pondere de 10%. Conform datelor
din graficul de mai jos (grafic nr.2.16 ), ponderea solvabilității în sistemul bancar
românesc tinde să crească începând din 2007 până în 2011, situându -se peste limita
admisă de BNR. În 2007, se înregistra un procent de aproximativ 13%, care a
crescut în 2009 cu circa 2pp. În 2012 s -a înregistrat o diminuare ușoară față de anul
2011 a ratei fondurilor proprii, dar a revenit în traiectoria ascendentă în următorul
an, 2013.

Grafic nr. 2.16 . Evoluția fondurilor proprii totale în sistemul bancar românesc 2007 -2013

Sistemul bancar românesc a înregistrat de -a lungul timpului, rezultate
pozitive, dar și negative induse de diferite cauze la nivel macroeconomic (de
exemplu, criza financiară). Performanțele sistemului bancar pot fi evidențiate cu
ajutorul a doi indicatori economici și anume: rata de rentabilitate economică
(ROA)155 și rata de rentabilitate financiară (ROE).156
Pentru a vedea impactul crizei asupra profitabilități i sistemului bancar
românesc, dar și asupra evoluției ROE și ROA, am realizat graficul de mai jos. Din
datelor analizate (graficul nr.2.16 ), observăm că în anii 2007 și 2008, sistemul
bancar din România, a înregistrat performanțe și o revigorare a ritmulu i de creștere
a profitabilității. Profitul bancar a crescut de la 3,5 mld. RON în 2007 la 4,4 mld.
RON în 2008. O cauză a diminuării profitului din sistemul bancar a fost debutul
crizei financiare. O altă cauză ar fi investițiile majore realizate de instit uțiile de
credit pentru extinderea rețelelor bancare și a numărului de angajați în anul 2008 .
Aceste investiții nu au fost de durată, deoarece începând cu anul 2009 au fost

154 Basel III prevede următoarele: 1) Indicatorul fonduri proprii totale – 8%; 2) Indicatorul fonduri proprii de nivel
1 – 6% 3) Indicatorul fonduri proprii de nivel 1 de bază – 4,5%; 4) Amortizorul fix de conservare a capitalului –
2,5%; 5) Indicatorul fonduri proprii de niv el 1 de bază și amortizorul fix de conservare a capitalului – 7,0%; 6)
Indicatorul fonduri proprii totale și amortizorul fix de conservare a capitalului – 10,5%; 7) Amortizorul anticiclic de
capital – 2,5%.
155 ROA rentabilitatea economică – (rata rentabili tății activelor totale)/return on assets) se calculează ca raport între
profitul net și total active.
156 ROE rentabilitatea financiară – (rata rentabilității capitalurilor proprii)/return on equity) se calculează ca raport
între profitul net și capitaluri proprii.

Efectele crizei economice asupra sist emului bancar românesc

44
reduse numărul de unități bancare și numărul salariaților din sistemul bancar. Ca
urmare, în anul 2009 rezultatul financiar al sistemului bancar s -a diminuat
ajungând la 831 mln. RON, iar în următorii ani trei ani s -a menținut în teritoriul
negativ, cauza fiind majorarea cheltuielilor cu provizioanele. Doar în anul 2013 s -a
produs o sch imbare de trend la nivelul întregului sistem bancar, înregistrându -se un
rezultat pozitiv de 1,5 mld. RON.
În cazul principalilor indicatori de profitabilitate, rentabilitatea financiară
(ROE) și rentabilitatea economică (ROA), recesiunea din 2008 i -a ghidat spre o
traiectorie descrescătoare până în anul 2011. În toată perioada analizată spre
deosebire de evoluția rentabilității economic (ROA), rentabilitatea financiară
(ROE) înregistrează fluctuații majore. În anul 2009, ROE a scăzut cu aproximativ
15pp față de anul 2008, iar ROA a scăzut cu circa 1,5pp față de același an. Trendul
descendent al ratelor de rentabilitate s -a menținut și în următorii ani când au trecut
în teritoriul negativ, iar din 2012 doar ROE a înregistrat o valoare modestă dar
pozitivă de 5,9%.

Grafic nr.2.17 . Evoluția profitabilității în sistemul bancar românesc 2007 -2013

În final suntem în măsură să susținem faptul că, profitabilitatea sistemului
bancar românesc a fost afectat pe deplin de criza financiară care a lovit ț ara
noastră. Bancile au înregistrat pierderi din cauza, restructurării sistemului și din
cauza acoperii pierderilor generate de pe urma majorării numărului de credite
neperformante la nivel național.
În co ncluzie putem aprecia faptul că deși sistemul banca r românesc a fost
afectat de criza financiară globală , a fost afectat într-o proporție mai mică față de
țările dezvoltate ale lumii. Într -adevăr au avut loc fuziuni ale băncilor, unele și -au
schimbat statutul și au devenit din persoană juridică română sucu rsală a unei băncii
străine (Citibank), dar falimente însemnate nu au existat pe piața românească în
perioada de criză economică. Instituțiile de credit și -au bazat eforturile pe
acordarea creditelor sectorului privat și prin atragerea de depozite de la ac eștia. S –
au acordat credite și sectorului guvernamental, dar într -o proporție mai mică.
Referitor la profitabilitatea și capitalizarea sistemului bancar românesc, putem
menționa faptul că aportul de capital social a crescut anual, iar începând cu anul
2009 profitabilitatea instituțiilor de credit s -a diminuat, situându -se chiar și în
teritoriul negativ.

Concluzii
45

CONCLUZII

Marea criză financiară a acestui secol, care este considerată o combinație a
tuturor crizelor ce au existat până în prezent, a apărut în SUA . În anii de dinaintea
crizei, inginerii din domeniul bancar au construit numeroase instrumente financiare
cât mai diversificate și inovative. Acestea au declanșat criza globală la sfârșitul
anului 2007, care s -a accentuat în anul 2008 odată cu falimentul suferit de Lehman
Brothers pe 15 septembrie.
Analiza declanșării crizei, tratată în capitolul unu, a pus în evidență
numeroase cauze. Cum ar fi: cauze legate de caracterul uman, lăcomia, hazardul
moral și dorința de îmbogățire a inginerilor financiari; c auze legate de
supraveghere și reglementări permisive în domeniul bancar, precum legea apărută
în 1999 Gramm -Leach -Bliley. Respectiva lege reduce capacitatea de supraveghere
a instituțiilor bancare și elimină anumite restricții impuse băncilor comerciale.
Cauze la nivel microeconomic, aici includem rolul pe care l -au avut agențiile de
rating în apariția crizei economice. Cauze la nivel macroeconomic precum a fost
balonul prețurilor pe piața locuințelor. Aceste cauze puse la un loc, au dus la
pierderea încre derii populației în instituțiile de credit și în faptul că acestea ar mai
putea funcționa corect.
Pentru a ieși din această situație de criză s -a făcut apel la diverse planuri și
mecanisme financiare implementate de către guvernele statelor și organisme
internaționale (G -20, FMI, OCDE, BIS, FDIC, SEC). Toate aceste planuri și
măsuri întreprinse la nivel global, regional și local au îmbunătățit situația
financiară a statelor care au avut de suferit de pe urma crizei. Însă, mecanismele de
salvare a băncilo r au reprezentat costuri imense pentru contribuabili. Aceștia fiind
cei care au suportat costul final al ieșirii din criză, declanșând în cele din urmă
reacții negative în rândul lor.
La nivelul României, cauzele declanșării crizei nu au fost similare cu cele de
la nivel global. Motivul pentru care susținem această afirmație este că sistemul
bancar românesc nu a fost expus la activele toxice. Efectele crizei, însă au fost
văzute prin fuziunile bancare, prin modificarea ponderii în ceea ce privește cota de
piață, sau prin numărul de salariați care a scăzut în fiecare an.
Se poate trage concluzia finala că, crizele financiare au avut în mare,
aceleași cauze, iar metodele prin care s -au atenuat efectele lor au fost diferite.
Niciodată însă, măsurile luate n u au îndepărtat definitiv orice dubiu că aceste crize
nu se vor repeta.

Bibliografie
46
BIBLIOGRAFIE

Cărți
1. Abrudan Mirela, „ Criza economică și reflectarea ei în mass -media” , Editura Tritonic,
București, 2008 -2009.
2. Akerlof George A., Shiller Robert, „ Spirite animale: Despre felul în care psihologia
umană înfluențează economia și ce înseamnă asta pentru capitalismul global ”, Editura
Publica, București 2010.
3. Bistriceanu Gheorghe, „ Lexicon de finanțe bănci asigurări”, Vol. III , Editura Economica,
București, 2001.
4. Berca A lex, „Crizele economice și ciclicitatea lor ”, Editura Institutul European, Iași,
2011.
5. Coombs W. Timothy, „ Ongoing Crisis Communication: Planing, Managing and
Responding” , Editura Sage, Londra, 1999.
6. Claessens Stijn, Valencia Fabian și alții „ Crisis Manage ment and Resolution: Early
Lessons from the Financial Crisis ”, 2012.
7. Fink Steven, „ Crisis Management: Planinf for theInevitable” , Editura Amocom, New
York, 1986.
8. Haller Alina -Petronela, Dămăceanu Romulus -Cătălin, „Crizele și piețele emergente ”,
Editura Pro Universitaria, București, 2015.
9. Marga Andrei, „ Criză și după criză” , Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2012.
10. Morris Charles R., „Criza economică și profeții ei ”, Editura Litera Internațional,
București, 2010.
11. Isărescu Mugur, „ Criza financiară internațională ș i provocări pentru politica monetară
din România”, Cluj, 2009 .
12. Kathleen Fearn -Banks, „ Crisis Communications” , Editura Sage, 2007.
13. Krugman Paul, „ Întoarcearea economiei declinului și criza din 2008” , Editura Publica,
București, 2009.
14. Krugman Paul, „Opriț i această depresiune ”, Editura Publica, București 2012.
15. Lybeck Johan A. , „Istoria globală a crizei financiare 2007 -2010”, Editura Polirom,
2012.
16. Petria Nicolae, „Restructurarea sistemului financiar -bancar sub impactul crizei
financiare și economice declanș ate în august 2007”, Lucrare de disertație postdoctorală,
București 2012.
17. Roubini Nouriel, Mihm Stephen, „ Economia crizelor” , Editura Publica, București, 2010.
18. Samuelson Paul A., „Economics ”, ediția XV, Editura McGrow Hill, New York, 1995.

Surse online
1. Buletin lunar – BNR 2010. http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182
2. Buletin lunar – BNR 2015 . http://www. bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182

Bibliografie

47
3. Comunicat al Comisiei Europene http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uriURISERV%3Aec0009
4. Raport anual BNR, 2008 http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3043
5. Raport anual BNR, 2009 http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx? icid=3043
6. Raport anual BNR, 2013 http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3043
7. Raport BNR aupra stabilității financiare, 2007
http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=19966
8. Raport BNR asupra stabilității financiare, 2008
http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=19966
9. Raport BNR aupra stabilității financiare, 2012
http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=19966
10. Raport anual al NBER. http://www.nber.org/cycles/dec2008.pdf
11. Raportul Comisiei Europene privind criza financiară, economică și socială 2010.
http://www.europarl.europa.eu/sides/g etDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+REPORT+A7 –
2010 0267+0+DOC+XML+V0//RO
12. Raport FDIC
https://www.fdic.gov/regulations/laws/federal/2013/2013 -single -point -entry -c_10.pdf
13. Raport Parlamentul European http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= –
//EP//TEXT+REPORT+A7 20100267+0+DOC+XMLV0//RO
14. Raport Parlamentul European,
http:/ /www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU4.2.1.html
15. Raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, „ Report on the
strategic response:finance, competition and governance: priorities for reform and
strategies to phase out emergency measures”, 2009
https://www.oecd.org/regreform/sectors/43091457.pdf
16. Raport privind evoluția chiriei unui apartament
https://www.statista.com/statistics/200223/median -apartment -rent-in-the-us-since -2005/
17. Regulamentul BNR nr.3/2007 privind limitarea riscului de credit.
http://www.bnro.ro/Regulamentul -nr.3-privind -limitarea -riscului -de-credit –3350.aspx
18. Planul G -20 „The Los Cabos Growth And Jobs Action Plan”, iunie 2012
https://www.g20.org/Webs/G20/DE/Home/home_node.html
19. London Summit – Leaders Statement , april 2009
https://www.imf.org/external/np/sec/pr/2009/pdf/g20_0402 09.pdf
20. London Summit – „Declaration on delivering resources through the international
financial institutions”, 2 april 2009
http://www.g20.utoronto.ca/2009/2009delivery.pdf
21. http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU4.2.3.pdf
22. https://www.esm.europa.eu/efsfoverview
23. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/crr2016_romania_ro.pdf
24. http://www.efin.ro/credite/glosar_economic_I/imp rumut_subordonat_la_termen.html
25. http://www.bnr.ro/Sistemul -bancar -din-Romania –pilon -de-baza-al-sistemului -financiar –
7333.aspx
26. http://www.investopedia.com/articles/economics/09/lehman -brothers -collapse.asp
27. https://www.bri tannica.com/biography/John -Maynard -Keynes
28. https://www.britannica.com/topic/laissez -faire

Bibliografie

48
29. http://www.investopedia.com/te rms/n/ninja -loan.asp

Reviste
1. Bal Ana, “ Opinii privind cauzele crizei financiare actuale ”, în revista The Romanian
Economic Journal, F34, F40, 2009.
http://www.rejournal.eu/article/opinii -privind -cauzele -crizei -financiare -actuale
2. Batavia Bala și alții „The global financial crisis of 2007 – 2009: microeconomic and
macroeconomic: causes and their global effects” .
http://malliaris.me/2012 -The%20global%20financial%20crisis%20of%202007 –
2009%20Microecomic,%20and%20%20macroeconomic%20causes% 20and%20their%20
global%20effects.pdf
3. Dardac Nicolae, „ Riscul bancar în contextul crizei financiare internaționale – cazul
României”, Revista ABC -ul lumii financiare, nr.11B, 2013.
4. Jora Octavian -Dragomir , „Expansiunea creditului și economia în trei timpi. Despre
boom -crisis -bust în cazul subprime”, în revista în revista The Romanian Economic
Journal, B25, G01, H0, 2009.
http://www.rejournal.eu/article/expansiunea -creditului -si-economia -%C3%AEn -trei-
timpi -despre -boom -crisis -bust-%C3%AEn -cazul -subprime
5. Luc Leaven, Fabian Valencia, „ Systemic Banking Crises ”, în IMF, 2010.
https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2008/wp08224.pdf
6. Luc Leaven, Fabian Valencia, „ Resolution of banking Crises: The Good, the Bad, and
the Ugly” , în IMF, 2012. https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2010/wp10146.pdf
7. Mishkin Frederich S., „ Over the cliff: from the subprime to the global financial crisis”,
National Bureau of Economic Research, Working paper nr.16609, Cambridge, decembrie
2010.
http://www.nber.org/papers/w16609
8. Ouarda Merrouche, Erlende Nier, „What caused the global financial crisis? Evidence on
the drivers of financial imbalances 1999 -2007”, în revista IMF, 2010 .
https://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.aspx?sk=24370.0
9. Ravier A., Lewin P. „The subprime crisis”, în revista The Quarterly Journal of Austrian
Economics, vol15, nr.1/45 -47, 2012.
10. Romer Chr istina, Bernstein Jared, „ Analysis of stimulus effects: jobs created or saved ”,
2010. https://www.jec.senate.gov/public/_cache/files/ed404bd4 -5098 -4499 -8f12-
3152d485ea52/romerandbernsteinanalysisofeffectsofstimulusjobscreatedorsaved.pdf