Impactul Crizei Economice Asupra Pietei Fortei de Munca In Romania. Analiza In Profil Regional Judetul Olt

Impactul crizei economice asupra pieței forței de muncă în România. Analiză în profil regional: Județul OLT

Cuprins:

Introducere

Capitolul 1. Particularitățile pieței muncii

Piața forței de muncă: concept, funcții, trasături, rol

Teorii și doctrine privind piața forței de muncă

Capitolul 2. Piața forței de muncă în România

Trasăturii ale pieței forței de muncă în România

Oferta de muncă în România

Cererea de muncă în România

Relația dintre cererea și oferta de forță muncă

Capitolul 3. Studiu de caz – Forța de muncă în Județul Olt

Cracteristici generale ale regiunii Sud- Vest Oltenia

Analiză în profil regional

Caracteristici generale ale Județului Olt

Piața forței de muncă în Județul Olt

Integrarea tinerilor pe piața muncii în județul Olt

Concluzii

Bibliografie

Lista de tabele

Lista de grafice

Lista de figuri

Introducere

Județul Olt este unul dintre județele Regiunii Sud – Vest Oltenia, totodată este un județ slab dezvoltat având o rată a șomajului ridicată în comparație cu celelalte județe din regiune. Este un județ care se axează mult pe industrie, dar datorită prezenței crizei financiare in anul 2008 multe întreprinderi au fost închise iar oamenii au fost lasați în șomaj.

Din punct de vedere geografic județul Olt are două forme de relief, la nord podiș și la sud câmpie, fapt ce favorizeză dezvoltarea agriculturii, sector spre care multe persoane s-au îndreptat după ce au fost disponibilizate.

Lucrarea de față reprezintă un studiu în care se are în vedere impactul crizei financiare asupra forței de muncă în județul Olt, ceea ce reprezintă obiectivul principal al abordării acestei teme.

Pentru atingerea acestuia am folosit o serie de date bibliografice din diferite lucrării cum ar fii: analize pe această temă, prognoze, studii de specialitate, date geografice.

Pentru realizarea graficelor am folosit Excel, datele fiind preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, dar și de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Olt, pentru realizarea hărților am folosit programe GIS precum ArcMap.

Lucrarea de față este structurată în 3 mari capitole, împărțită într-un număr diferit de subcapitole.

Astfel, în primul capitol sunt prezentate noțiunile teoretice legate de piața forței de muncă, pornind de la teoriile marilor economiști precum Adam Smith, David Ricardo, Karl Marx până în prezent. Am ales să încep lucrarea cu acești economiști deoarece am considerat important să explic mai întâi noțiunea de forța de muncă și viziunea acestora asupra muncii.

În cel de-al doilea capitol se urmărește o prezentare a forței de muncă în România, analiza fiind făcută prin prezentarea indicatorilor atât a celor legați de oferta de forță de muncă cât și celor legați de cererea de forță de muncă. Tot la nivelul acestui capitol sunt prezentate și noțiunile legate de impactul pe care criza economică din 2008 la avut în România.

Capitolul trei reprezinta studiul de caz al lucrării de față. Acesta presupune realizarea unei analize pe care criza a manifestat-o asupra pieței forței de muncă în județul Olt. Studiul de caz are legatură cu capitolul anterior deorece pentru a putea prezenta ce se întâmplă la nivelul unui județ mai întâi trebuie observat ce se întâmplă la nivel național, după care la nivel regional iar la final la nivel județean.

Nu în ultimul rând, vreau să aduc mulțumirii tuturor celor care m-au ajutat în realizarea acestei lucrări, cu implicții majore ale doamnei Lect. univ. dr. CRISTESCU Amalia Florina, pentru susținere, încurajare și îndrumare. De asemenea, aș dori să aduc mulțumirii și doamnei ACCELEANU Mirela Ionela, care mi-a fost de mare ajutor în realizarea lucrării, oferindu-mi numeroase sfaturi. În final, sunt recunoscătoare tuturor profesorilor din cadrul Facultății de Economie Teoretică și Aplicată, pentru ajutorul oferit în aprofundarea și dobândirea unor noi cunoștiinte absolut necesare pentru obținerea statutului de licențiat în economie.

Capitolul 1. Particularitățile pieței muncii

Piața forței de muncă: concept, funcții, trasături, rol

Adam Smith, parintele economiei politice moderne observă că: “avuția națiunilor este dată de gradul de ocupare al populației și de calificarea acesteia”, astăzi ocupării forței de muncă, subocupării și somajului nu li se mai recunoaște valoarea economică .

Munca ca toate celelalte lucruri care sunt cumpărate și vândute și a căror cantitate poate să crescă sau să scadă, are prețul său natural și prețul său de piață.

În literatura de specialitate piața muncii este abordată și definită în baza a două viziunii asupra muncii: prima consideră că munca este o marfă obișnuită, ca oricare altă marfă, de aceea economiștii acceptă definiția dată de Smith prin care piața muncii este „un proces de vânzare – cumpărare prin intermediul salariului”, iar a doua viziune consideră munca o marfă specială, distinctă de întreaga lume a mărfurilor .

Piața muncii reprezintă ansamblul actelor de vânzare – cumpărare a forței de muncă, a relațiilor specifice acestora, ce au loc într-un spațiu economic; ea relevă întâlnirea cererii cu oferta de muncă, stabilirea, pe această bază, a condițiilor pentru angajarea salariaților, negocierea și fixarea salarilor în funcție de performanțele lucrătorilor, realizarea mobiltății salariilor și forței de muncă pe locuri de muncă, firme, zone etc . De asemenea Gheorghe Roboacă vede piața muncii ca fiind principalul model de parteneriat dintre cerere și ofertă, dintre patron și angajat.

Piața muncii poate fi privită din două puncte de vedere, primul ar fi acela că se comportă la fel ca orice piață chiar dacă este mult mai complexă, iar cel de-al doilea este acela că are caracteristici proprii, determinate de tipul de indivizi care acționează în cadrul ei și de categoria de servicii pe care acești indivizi le utilizează. Piața muncii a stabilit din totdeauna raporturi între reprezentanții cererii și ofertei, ceea ce înseamnă că aceste raporturi conduc și la formarea prețului muncii, dar și la existența unui sistem de norme și valori sociale. Piața muncii este una dintre cele mai complexe forme de piața din economie, deoarece factorul care se tranzacționează este munca. În sens larg munca reprezintă o activitate umană conștient orientată spre un scop anume, în urma căreia se creează o valoare de întrebuințare capabilă să satisfacă o nevoie.

Piața muncii poate fi privită așadar, ca un sistem deschis de legături între agenții economici, întrunind o serie de funcții și anume: funcția de repartizare, de distribuie a forței de muncă pe sectoare, ocupații, calificări, zone teritoriale etc; funcția de repartizare, distribuire a veniturilor – prin această funcție se realizează remunerarea forței de muncă; funcția socială – derivă din faptul că prin intermediul pieței muncii se asigură întâlnirea între cei care caută un loc de muncă și locurile de muncă vacante; funcția educațională, de instruire – educația, formare și perfecționarea fondului de cunoștiințe, a experienței în muncă și a aptitudinilor profesionale; funcția politică – ce decurge din faptul că asigurarea echilibrului pe această piață este fundamentul pe care se clădește stabilitatea socială și politică .

Ca oricare piață și piața muncii are trăsături care o fac să se diferențieze de celelalte piețe și totodată să fie mult mai complexă decât celelalte piețe, prin urmare putem evidenția urmatoarele trăsături :

piața muncii este o piață cu un grad mai scăzut de elesticitate, este rigidă și sensibilă;

piața muncii este neomogenă, neunitară, segmentată;

piața forței de muncă este mult mai complexă, mai organizată și mai reglementată în raport cu celelalte piețe;

mecanismele de acțiune ale pieței forței de muncă, prezintă trasături particulare, care îi conferă un grad mai ridicat de imperfecțiune;

pe piața forței de muncă, intervenția statului generează influențe mai nuanțate, poate mai puțin sesizabile;

Pentru a se determina rolul pieței muncii, este important să se evidentieze canalele prin care se alimentează aceasta și anume: canalul demografic – tineretul ajuns la o vârstă aptă de muncă, fără să aibă o pregătirea profesională prealabilă la care adăugăm și persoanele care caută pentru prima dată un loc de muncă; canalul sistemului de învătământ – prin care intră absolvenții instituțiilor de învățământ de toate gradele, având calificare profesională; canalul eliberarii forței de muncă ocupată în economie – retehnologizare, reprofilări, închidere de întreprinderi; imigrări . Un alt aspect care evidențiază rolul pieței muncii este acela, conform căruia, pe această piață se stabilește nivelul salariului. Al treilea aspect dar nu și cel din urmă în definirea rolului pieței muncii, este acela potrivit căruia, acesta influențează direct alte subsisteme economice și exercită acțiuni asupra celorlalte componente ale vieții sociale, componente tehnice și politice .

Obiectul pieței muncii nu este munca, ci forța de muncă, acesta este rezultat din ambele modalității de definire a pieței muncii, adică act de tranzacționare și act de vânzare – cumpărare. În concepția lui Gheorghe Roboacă – profesor universitar și cercetător științific – piața muncii este o piață a salariaților, prin urmare acesteia i se poate atribui și caracteristicile sistemului salarial.

Dintre caracteristicile pieței muncii putem enumera decât câteva care sunt considerate ca fiind foarte importante și anume: sfera pieței – legată de obiectul pieței muncii; piața muncii este considerată ca fiind o piață derivată, cererea pieței este o cerere derivată și cum oferta de forță de muncă este determinată de aceeași cerere, putem spune că întreaga piață a forței de muncă este o piață derivată.

De asemenea și segmentarea pieței este o caracteristică importantă. Segmentarea ofertei de forță de muncă se referă la segmente cum ar fi: sexul – barbații și femeile; grupele de vârstă apte de muncă; segmente teritoriale; nivelul de instrucție general și de specialitate. Segmentarea cererii de muncă este dată de meserii, specilalități și profesii; sectoare, ramuri, subramurii, și firme; caracterul ocupării, gradul de ocupare, etc .

Mecanismul pieței este considerat cea mai importantă caracteristică a pieței muncii fiind considerat “generatorul eficienței economice și sociale a pieței muncii” . Mecansimul pieței muncii se referă la ansamblul de reguli și principii de determinare a prețurilor specifice pe această piață, salariul și alte forme de plată și respectiv de alocare a resurselor de muncă.

În concluzie piața muncii are o sferă de cuprindere limitată intercondiționându-se cu ocuparea forței de muncă, având în prim plan ființa umană.

Teorii și doctrine privind piața forței de muncă

Marii economiști ai vremii dar și curentele de gândire economică apărute de-a lungul timpului au influențat dinamica realității sociale, în sensul că fiecare economist a impulsionat-o spre progres și spre prosperitate. Dacă analizăm în profunzime piața muncii vom observa că aceasta implică atât teoriile standard cât și noile teorii. Prin urmare atât în viziunea clasică cât și în viziunea keynesistă, piața muncii este privită comparativ cu piața produselor și piața banilor .

Clasicii științei economice cum ar fi A. Smith, D. Ricardo, Th. Malthus, J. S. Mill, J. B. Say, consideră că legile economiei de piață concurențiale se manifesta ca niște forțe naturale reglate de o mână invizibilă .

Adam Smith acest profesor distrat s-a nascut în 1723 în Scoția mai exact în orașul Kirkcaldy din comitatul Fife. Putem relata o întamplare pe cât se poate de curioasă, pățită de micuțul Smith când avea patru ani și anume că fost rapit de niște țiganii nomazi, prin sforțările unui unchi (tatăl murise la nașterea lui Adam), li s-a luat urma țiganilor, care văzându-se încolțiți, l-au abandonat pe micuțul Smith la marginea drumului . Unul dintre primii săi critici spune că „Mă tem că n-ar fi ieșit din el cine știe ce țigan”

„Parintele științei economice” concepe munca nu ca ith, D. Ricardo, Th. Malthus, J. S. Mill, J. B. Say, consideră că legile economiei de piață concurențiale se manifesta ca niște forțe naturale reglate de o mână invizibilă .

Adam Smith acest profesor distrat s-a nascut în 1723 în Scoția mai exact în orașul Kirkcaldy din comitatul Fife. Putem relata o întamplare pe cât se poate de curioasă, pățită de micuțul Smith când avea patru ani și anume că fost rapit de niște țiganii nomazi, prin sforțările unui unchi (tatăl murise la nașterea lui Adam), li s-a luat urma țiganilor, care văzându-se încolțiți, l-au abandonat pe micuțul Smith la marginea drumului . Unul dintre primii săi critici spune că „Mă tem că n-ar fi ieșit din el cine știe ce țigan”

„Parintele științei economice” concepe munca nu ca pe o activitate normală a vieții, care ar trebui facută zilnic de către fiecare individ în parte cu scopul de a progresa, ci el vede munca ca pe o jetfă pe care fiecare individ o face din pricina odihnei, liberății și fericirii sale. De-a lungul timpului oamenii au încercat sa reducă pe cât posibil cantitatea de timp și efort alocat muncii, de aceea ei au inventat și perfecționat tot felul de mașini care să le ușureze munca și să economisească timpul, pe care l-ar putea utiliza realizând alte activității. Aceeași cantitate de muncă care era realizată într-o perioadă mai mare de timp acum este realizată într-o perioadă mai mică de timp, toată această explicație o putem rezuma la un singur cuvânt și anume specializare, munca devine însă mai calificată și mai eficientă. Smith construiește un aheotip “omul chibzuit și omul risipitor”. Proveniența comportamentul omului chibzuit rezultă din proprietatea privată în timp ce comportamentul omului risipitor constituie un pericol nu numai pentru proprietatea sa, ci și un atentat la avuția locuitorilor întregii țări.

David Ricardo – acest bancher al cetății era un mediocru scriitor care s-a nascut în anul 1772, n-a urmat niciodată cursurile unei facultății, dar a analizat teroia economică cu mai multă competență decât un profesor. N-a studiat niciodată în mod expres piețele financiare dar a făcut milioane de lire sterline la bursă. Datorită inteligenței și cunoștiințelor sale practice Ricardo ieșea invingător din orice situație, afirmând ca “numai un profesor universitar ar fi atât de neghiob încât să-l creadă” . Și totuși un singur profesor universitar a fost atât de neghiob încât să-l contrazică pe Ricardo, numele lui este Thomas Robert Maltus..

„Un calsic al economiei politice burgeheze” – aprofundează teoriile lui Adam Smith legate de teoria valorii bazate pe muncă, aducând în prim plan aspecte noi. Considera că valoare este privită ca produs al muncii, în timp ce bogăția este rezultatul conlucrăii omului cu natura și cu mijloacele de producție pe care le utilizeză.

Teoria economică clasică susține cu tărie că ocupare deplină reprezintă rata economiei de piață și că cea mai bună politică economică este politica: Laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme . Capitalismul pur susține că asigură ocupare deplină, acestă concluzie are la bază „legea debușeelor” a lui J. B. Say din 1803 potrivit căreia „ oferta își crează propria cerere”. Chiar dacă economiștii susțin că oferta își crează cerera, supraproducția generală nu-i posibilă, deoarece șomajul este interpretat ca o consecință a supraproducției la anumite produse, adică se crează șomaj temporal, sectorial și local. Șomerii urmeză să se recalifice pentru a-și găsi un loc de muncă. Teoria clasică a ocupării afirmă că indiferent că se va produce o reducere temorară a cheltuielilor generale, aceasta va fi compensată prin reducerea prețurilor și a salariilor, ca urmare, volumul real al producției, mărimea ocupării și a venitului real se vor reduce .

Problema ocuăparii forței de muncă nu a rezolvat-o nici Smith dar nici alți economiștii clasici precum „omul foarte practic și bun observator” D. Ricardo, deși concentrația lor cădea asupra creșterii economice, nu au oferit niciodată explicații asupra nivelului ocupării forței de muncă dar au presupus ca oricine aspiră la un loc de muncă dispunea deja de un asemenea loc sau putea să îl dobândească fără nicio dificultate .

O dată cu trecerea timpului a apărut un nou curent de gândire și anume curentul de gândire markist. Dezvoltat odată cu apariția în fața societății a filosofului Karl Marx, pentru că da, Marx pe langă economist a fost și un filosof, care, prin militantism, a fondat o bază epistemologică nouă pentru toate științele sociale, dar nu a fost niciodată specializat în ceea ce credea că este util de criticat și de dezvoltat: economia.

Karl Marx este economistul care traiește și este relevat și astăzi, așa cum niciun scriitor nu a fost considerat vreodată. Prin opera s-a fundamentală și anume Capitalul, Marx nu dorește o nouă societate, care să aducă o nouă formă de producere a bogăției și totodată o nouă formă de repartiție a bogăției ci mai degrabă Marx dorea o schimbare violentă a regimului politic, prin care proletariatul să ajungă la putere și să schimbe ordinea economică, de aceea unii considerau marxismul ca fiind „învătătura clasei muncitoare” .

Forța de muncă vazută din perspectiva lui Marx reprezintă principala forță de producție a societății. Adică oricât de perfecționate ar fi la un moment dat mijloacele de muncă, dacă cel care muncește pe ele – omul – nu are o atitudine productivă, adică nu muncește productiv. De aceea Marx evidențiază că între dezvoltarea și folosirea factorilor materiali de producție și utilizarea factorului muncă există numeroase legături care sunt absolut necesare rezultate din nevoia de progres general. De asemenea Marx face deosebire între reproducție normală a forței de muncă sub raport social și reproducție normală în sens capitalist. Dezechilibrele în viziunea lui Marx sunt analizate cu termenii: șomaj – fenomen specific societății capitaliste odată cu dezvoltarea industriei și apariția mașinismului; suprapopulație relativă – adică populația activă excedentară; armata industrială de rezevă – muncitorii care nu au de lucru.

Karl Marx a făcut distincție între muncă și forță de muncă, în concepția lui de aici rezultă “exploatarea” salariaților. Respectiv salariu îl percepe ca parte a muncii pentru sine (timpul necesar pentru sine), iar restul este muncă pentru patron (timpul de muncă suplimentar) . Putem spune că piața forței de muncă poartă în ea semnificația clară că salariatul primește doar partea muncii pentru sine. Marx a pornit în formarea capitalului de la ipoteza că numai munca crează valoare și plusvaloare, capitalul nefiind decât muncă acumulată, iar patronul un parazit .

Un alt curent de gandire economică dezvoltat de alții economiști și care au avut păreri diferite față de primele două curente prezentate anterior, dar care recunosc un punct de plecare în aceste curente, fie ca au luat ca fundamente de bază aceste curente, fie că au venit cu argumente pentru a contrazice, cu privire la conceptul de muncă. Această descriere face referire la curentul economic neoclasic.

Curentul economic neoclasic (neoliberal) a reluat ideile esențiale ale clasicilor economiei și anume: economia de piață, liberul schimb, libera concurență și intervenția limitată a statului în economie . În acest tip de curent nu există șomaj ci există angajarea totală a forței de muncă. Întotdeauna piața muncii va fi în stare de fluctuație în senul că în momentul în care cei vârstnici ies la pensie va dura o perioadă până când cei tineri se vor angaja, de aici se poate deduce un unumit tip de șomaj și anume șomajul fricțional. Rata naturală a șomajului este rata șomajului generat de fricțiunile pieței forței de muncă existente, atunci când piața forței de muncă este în echilibru . Un reprezentant important al acestui curent este Alfred Mrshall, dezvoltă și el teoria ocupării depline în lucrarea sa Principii de economie publică. În concepția acestuia teoria ocupării depline rezultă din mecanismele pieței care determină existența șomajului voluntar și marime ratei acestuia.

Johan Maynard Keynes un alt economist marcant în știința economică, reprezentantul curentului de gandire numit keynesist – ocuparea deplină egală cu cea de echilibru – cel care a creat teoria ocupării depline în sens macroeconomic. În cea mai importantă lucrare a sa și anume Teoria generală a ocupării forței de muncă a dobânzii și a banilor, mai exact în capitolul XVII Teoria generală a ocupării forței de muncă reformulate, face distncție între variabilele dependente și variabilele independente. Keynes consideră ca fiind variabile dependente volumul ocupării forței de muncă și venitul național care sunt măsurate în unității salariale, iar variabilele independente în viziunea lui Keynes sunt considerate urmatoarele: prosperitatea spre consum, funcția productivității marginale a capitalului și rata dobânzii.

Keynes își concentrează atenția asupra șomajului involuntar el susține că: salariul real este determinat înainte de toate nu de ajustări ale salariilor, ci de alte forțe care acționează în cadrul sistemului. . Keynes consideră ocuparea ca fiind “o situație în care volumul global al ocupării rămâne inelastic la creșterea cererii efective pentru producția care-i corespunde”.

Capitolul 2: Piața forței de muncă în România

Ocuparea a fost dintotdeauna un subiect de interes și totodată el a fost amplu dezbătut, de la Smith până în zilele noastre, se consideră că ocuparea și șomajul nu mai sunt variabile economice de bază. Țările dezvoltate, industrializate, nu mai acordă forței de muncă locul cel mai important, ca resursă în procesul de producție – acest lucru este datorat modernizării tehnologiei -, așa cum o fac țările sărace, totuși nu o putem exclude deoarece ea face parte din procesul de producție și are un rol foarte de important alaturi de înzestrarea tehnică.

În România formarea pieței muncii a început după evenimetele din decembrie 1989, procesul complex al acestei piețe specifice înscriindu-se în contextul general al reformei economice în perioada tranziției la economia concurențială de piață .

Ocuparea forței de muncă a ramas o zonă tensionată în peisajul dezvoltarii umane, după 1990, manifestându-se o diminuare continuă a ocupării. Acestă situație conduce la aplicarea unor măsuri de politică activă și pasivă, pentru creșterea ocupării forței de muncă și reducerea șomajului.

Faptul că România a intrat în UE a crescut mobilitatea forței de muncă pe piețele forței de muncă europene. Piața forței de muncă din România a suferit atât avantaje – atragerea lucrătorilor, cât și dezavantaje pierderea lucrătorilor.

Europa trece printr-o perioadă de transformare, criza prin care toate țările UE implicit și România au trecut sau încă mai trec nu a făcut decât să anuleze ani de progrese atât din punct de vedere economic cât și social, și totodată a scos în evidență deficiențele structurale ale economiei la nivel European, prin urmare Comisia Europeană a elaborat Strategia Europa 2020, prin care speră că se va îmbunătății situația în rândul țărilor din UE.

Strategiei Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii .

Comisia propune UE cinci obiective măsurabile, printre care și obiective care vizeză piața forței de muncă. Aceste vor fi transformate în obiective naționale și vor urma să fie adoptate de către toți membrii UE, acestea sunt :

„Ocuparea forței de muncă – 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20-64 de ani ar trebui să fie angajați;

Cercetare și inovare – 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare și dezvoltare;

Schimbările climatice și energie – Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% față de 1990. Creșterea ponderii surselor regenerabile de energie în consumul final de energie până la 20%, creștere cu 20% a eficienței energetice.

Educație – Ponderea abandonului școlar timpuriu trebuie să fie sub 10%, iar cel puțin 40% din persoanele cu vârstă între 30-34 de ani ar fi încheiat un învățământ terțiar sau echivalent.

Combatrea sărăciei – Reducerea sărăciei prin obiectivul de a elimina cel puțin 20 de milioane de persoane expuși riscului de sărăcie. Oamenii săracii sunt expuși totodată și riscului de a fi excluși social” .

Acestea sunt considerate ca fiind niște obiective ambițioase, însă care pot fi îndeplinite deoarece au la bază propuneri concrete menite să garanteze realizarea lor .

Criza economică globală a afectat puternic piața muncii din toate statele Uniunii Europrene, iar transformările suferite de economiile acestor țări au avut, la rândul lor, repercusiuni asupra forței de muncă.

Întotdeauna criza economică este generată de cauze financiare, sociale și politice, iar criza financiară nu este decât o formă de manifestare a crizei economice și reflectă o neîncredere în sistemul financiar, adică o dereglare a mecanismelor de piață .

Criza economică izbucnită în 2007 seamănă foarte mult cu criza economică din 1929 – 1933. În luna august a anului 2007 bursele americane încep declinul, la fel s-a întâmplat și în 1929 criza financiară a fost declanșată de un exces investițional pe piețele bursiere și imobiliare.

În 2007 băncile centrale intervin pe piață cu lichidități, problemele financiare ale americanilor sunt prezente și în anul 2008, an în care efectele crizei financiare se fac simțite și în Europa .

Semnalele care au arătat începutul crizei în România au vizat: deprecierea leului, instabilitatea bursei, creșterea datoriei externe, creșterea deficitului de cont curent pe fondul deteriorării balanței comerciale și a scăderii investițiilor străine, înghețarea creditării .

Criza a produs semnificative decalaje pe piața forței de muncă în România, în sensul că au avut loc pierderi semnificative de locuri de muncă, iar problema creșterii eficienței utilizării resurselor financiare, materiale, dar mai ales umane a devenit stringentă .

Companiile românești au început încă din trimestrul întâi al anului 2008 să își regândească structura costurilor și a personalului în sensul că au produs din ce în ce mai puțin, deoarece oameni nu mai erau dispuși să cheltuie la fel de mult ca și în perioada de dinaintea crizei, nivelul de trai scazând. Firmele pentru a-și minimiza costurile au recurs la disponibilizări impotante, iar acest lucru a condus la creșterea șomajului.

Trasături ale pieței forței de muncă în România

În țările socilaliste din Europa Centrală și de Est, munca a a fost declarată o îndatorire de onoare a fiecărui cetățean și reprezintă criteriul determinant al poziției individului în societate .

La început activiățile omului nu puteau fi încadrate în categoria de ocupare a forței de muncă, el desfașura activității precum: culegerea fructelor și legumelor, vânătul, pescuitul. Dar o dată cu trecerea timpului omul a evoluat și astfel și-a dezvoltat și activitățile până la un nivel în care se poate încadra în CAEN

Până la apariția macroeconomiei, ocuparea era abordată doar prin prisma microeconomiei și rezolvată prin legiferarea vârstei legale de muncă, reglementarea duratei săptămânii de lucru și a zilei de muncă, negocierea și stabilirea concediilor . Ulterior ocuparea resurselor din punct de vedere macroeconomic se determină prin agregarea ocupărilor decise individual liber de persoanele apte de muncă .

Piața forței de muncă din România prezintă numeroase disfuncționalității și o serie de trăsături de care ar trebui să se țin cont în momentul în care se elaboreză și se implementează politica de ocupare a forței de muncă.

Ocuparea resurselor de muncă a fost privită întotdeauna din perspectiva persoanelor apte de muncă (ocupate vs. nonocupate); din punct de vedere al timpului ocupării al fiecarei persoane în totalul timpului sau, precum și din cel al fondului total de muncă al unei țări .

Populația ocupată reprezintă totalitatea persoanelor în vârstă de muncă, care sunt ocupate, făcând parte din categoria de angajat plătit sau angajat în propria unitate, la acestea se adaugă și persoanele în vârstă de muncă care lucrează .

Persoane ocupate sunt considerate acele persoane care se află în urmatoarele situații:

Elevii și studenții care lucrează cu normă întreagă sau cu jumatate de normă;

Au un loc de muncă dar doresc să și-l schimbe și sunt în căutarea altuia;

Personalul militar;

Ucenicii și stagiarii neremunerați;

Au fost temporar absenți de la locul de muncă, datorita unor motive precum: concediu de odihnă, concediu fără plată, maternitate, etc

Pesoanele ocupate pot fi sau nu înscrise în registrele de la ANOFM care își are sediile în toate județele țării, aceștia pot primii sau nu ajutor de somaj sau alocații de sprijin din partea statului, cu toate că există mai multe persoane fără un loc de muncă dar nu merg să spună acest lucru autorităților.

Principalii indicatori ai ocupării populației pentru România sunt:

Populația activă (PA) – este definită de Institutul Național de Statistică ca totalitatea persoanele care furnizează forță de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, la care adăugăm și populația ocupată și șomerii BIM.

Formula utilizată de către INSS : PA = PO + Șo,

unde: PA = populație activă,

PO = populație ocupată

Șo = șomaj BMI

Populația în vârstă de muncă (PVM) – reprezintă totalitatea persoanelor cu vârstă cuprinsă între 15 – 64 ani. Aceasta se poate calcula pe grupe de vârstă, pe sexe, pe medii de rezidență și pe regiunii de dezvoltare .

Formula utilizată: PVM = ,

unde Pt = totalitatea persoanelor a căror vârstă este cuprinsă între vârsta de intrare și vârsta de ieșire din activitate.

Populația ocupată – reprezintă conform metodologiei AMIGO toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o ora.

Formula utilizată: PO= PA- Șo

Numărul de salariați (Ns) – totalitatea persoanelor care sunt cuprinse în cadrul unei activități de unde primesc o remunerație, se urmărește efectivul de salariații de la începutul și sfârșitul unei perioade de gestiune.

Fondul de timp de muncă efectiv lucrat – fondul de timp efectiv lucrat de un salariat în scopul desfășurării activității profesionale

În analizele economice și în comparațiile internaționale, populația ocupată este corelată cu populația totală sau cu anumite segmente ale acesteia, obținându-se rate de activitate :

Rata generală de activitate (ra);

Rata de activitate a populației în vârstă de muncă (raPVM);

Rata de întreținere (RI).

De asemenea se pot calcula rate specifice ale activității pe sexe, pe medii, pe grupe de varstă .

Ocuparea se corelează cu populația ocupată și cu populația totală sau cu diferite segmente ale acesteia concluzionând cu: gradul de ocupare a resurselor de muncă ( KocRM) – raport între populația ocupată și volumul resurselor de muncă; rata brută de ocupare (rboc) – corelația dintre populația ocupată și populația totală; rate specifice de ocupare (pe sexe, pe grupe de vârstă, pe medii); rata de ocupare a populației potențial active ( rocPVM) etc .

Pentru a se ține cont și de corelația dintre numărul de șomeri și populația activă putem calcula următorii indicatori:

Rata șomajului în sens BMI – conform INSSE această rată se referă la proporția șomerilor BMI din grupă de vârstă în populația activă din grupă de vârstă x, este un indicator de eficiență se poate agrega pe medii, pe sexe, pe vârste, pe nivele de educație etc. Sursa datelor o constituie INSSE prin Anuarul Statistic al României și AMIGO, datele sunt prezentate anual și trimestrial .

Rata șomajului de lungă durată – conform INSSE acestă rată se referă la ponderea șomerilor BMI aflați în șomaj de 12 luni și peste în populația activă, la fel ca și rata șomajului în sens BMI și acestă rată este tot un indicator de eficiență, sursa datelor este tot INSSE prin Anuarul Statistic al României și acesta se poate agrega pe sexe, pe medii de vârstă, pe niveluri de educație, pe regiuni etc.

Incidența șomajului de lungă durată – reprezintă ponderea numărului șomerilor de lungă durată și numărul total al șomerilor .

Oferta de muncă în România

Oferta de forță de muncă reprezintă numărul persoanelor în vârstă de muncă, capabile să lucreze, și care sunt în căutarea unui loc de muncă, totodată aceste persoane sunt gata să înceapă lucrul imediat ce își gasesc un loc de muncă care să fie în concordanță cu nivelul de pregatire deținut de către aceasta. Pentru a analiza oferta de forță de muncă se utilizează următorii indicatori:

Numărul și structura șomerilor ( pe sexe, pe grupe de vârstă, pe niveluri de pregătire);

Numărul persoanelor ocupate atât persoanle care pot începe lucrul imediat ce își găsesc un loc de muncă cât și persoanle care nu pot începe lucrul imediat;

Numărul persoanelor ocupate și structura acestora ( pe sexe, pe grupe de vârstă, pe niveluri de instruire);

Numărul absolvenților din învățământul liceal, universitar și structura acestuia.

Dimensiunea statistică a ofertei de forță de muncă este dată de populația activă, ocupată și de șomaj. Oferta de muncă reprezintă cantitatea de muncă pe care indivizii doresc să o vândă pe piață la un anumit preț pe care îl numesc “salariu” .

Populație activă. Populație ocupată. Șomeri BMI

Pe măsura dezvoltării demografiei, sociologiei muncii și a științelor economice, analiza structurală a resurselor de muncă a devenit tot mai amplă și profundă, folosindu-se criterii variate de grupare și regrupare a forței de muncă . În tabelul de mai jos vom prezenta principalii indicatori ai ocupării pentru România.

Tabelul 2.1.1.1 Evoluția populației totale și a populației active în perioada 2006 – 2013 în România (mii persoane)

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Populația totală a României a ajuns în anul 2013 la 20.020 mii de persoane, în scădere cu 7,25% față de anul 2006, în acest caz un impact mare îi revine fenomenului de migrație a populației. Este vorba de migrația către alte state în căutarea unui loc de muncă, care să le aducă oamenilor un venit mai mare decât cel pe care îl pot primi în România. La nivelul anului 2006 populația ocupată era de 9.313 mii persoane, cu o pondere de 43% în populația totală. În anul 2013 acest indicator a scăzut la 9.247 mii persoane, cu o pondere de 46% în populația totală, ponderea este mult mai mare în anul 2013, dar după cum se poate observa, atât populația totală cât și populația ocupată au suferit o scădere.

În ceea ce privește populația activă în anul 2006 era de 10.041 mii persoane, cu o pondere de 46,5% în populația totală, iar în anul 2013 populația activă era de 9.977 mii persoane, cu o pondere de aproximativ 50% în populația totală. Numărul de șomeri a avut un trend interesant în sensul că a scăzut până în anul 2008, ajungând la 575 mii persoane, fiind totodată și cel mai mic nivel înregistat pe acestă perioadă de analiză, după care a început să crească, astfel ajungând în anul 2013 să atingă nivelul de 729 mii persoane, având o pondere de 3,64% în populația totală.

Anii 2006 – 2007 și primele două trimestre din 2008 sunt anii care nu au fost afectații de criză financiara și economică, de aceea și nivelul șomajului este mai scăzut în comparație cu cel de după trimestrul doi din 2008, când numărul șomerilor a început să crească considerabil în România.

Structura populației ocupate pe sectoare de activitate

Structura populației ocupate pe principalele sectoare de activitatea ca pondere în totalul populației ocupate este un indicator reprezentativ pentru nivelul de dezvoltarea al unei țări, utilizat pe scară largă în comparație cu cel de la nivel internațional .

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.1 Structura populației pe principalele ramuri de activitate ca pondere în totalul populației ocupate

După cum se poate observa și din grafic cea mai mare ponderea deținută în fiecare an aparține categoriei “alte activității de servicii” în care includem: construcțiile, activitățile profesionale, tranzacțiile imobiliare, hotelurile și restaurantele, administrația publică, etc. Toate având o contribuție importantă fapt ce a dus la acestă pondere ridicată. Referitor la ocuparea pe celelalte ramuri, și anume, o pondere importantă o deține “agricultura cu silvicultura și pescuitul”. Se observă per ansambul o ușoară creștere, în anul 2012 atingând cea mai mare pondere, și anume de 29,29% în totalul populației ocupate. Creșterea populației în agricultură s-a datorat în mare parte restructurărilor de la nivelul industriei, astfel mulți oamenii au ramas fără loc de muncă iar alternativa viabilă a rămas sectorul agricol. Astfel sectorul agricol a devenit principalul sector care putea oferi mijloace de trai, mai ales familiilor cu venituri mici. De asemenea o pondere importantă o are și industria, care prezintă ușoare scăderi de-a lungul perioadei analizate. Conform datelor calculate punctul de maxim fiind atins în anul 2008 cu 22,65% în populația ocupată. În industrie includem și mineritul, extracția de petrol, producția de electricitate, gaz și apă, trendul descrescator al populației ocupate în industrie este legat de fenomenul restructurării la nivelul industriei, care a afectat în principal industria prelucrătoare, unde tehnologia neperformantă avută în întreprinderi și produsele de calitate inferioară nu și-au mai găsit piață de desfacere .

Populația ocupată în funcție de program

Populația ocupată în funcție de program se poate împărți în două direcții:

populație ocupată cu program parțial de muncă

populație ocupată cu program complet de muncă

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.2 Evoluția populației ocupate cu program complet de muncă pe sexe (mii persoane)

Conform datelor preluate de pe site-ul INSSE rezultă că, indiferent de programul de muncă pe care îl realizează, cel mai mare număr de persoane ocupate provine din partea persoanelor de sex masculin. După cum se poate observa există un decalaj mare între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin în ceea ce privește populația ocupată cu program complet de muncă de aproape 980.000 de persoane.

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.3 Evoluția populației ocupate cu program parțial de muncă pe sexe (mii persoane)

Referitor la cea de-a doua categorie de populație ocupată în funcție de program, și anume populația ocupată cu program parțial se observă că decalajul este mult mai mic, iar de-a lungul anilor tinde să se elimine, excepția facând-o anul 2010 unde decalajul este semnificativ, de aproape 70.000 de persoane. Acest decalaj este efectul crizei economice cu care s-a confruntat țara în anii 2008-2010.

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.4 Ponderea populației complet ocupate în totalul populației ocupate

Graficul 2.1.1.5 Ponderea populației parțial ocupate în totalul populației ocupate

Analizând evoluția populației ocupate cu program parțial ca pondere în totalul populației ocupate se obseravă un trend oscilant din 2008 până în 2010, putem spune că ponderea în 2009 a crescut cu 1,2 pp față de 2010. Urmând ca după anul 2010 să scadă ajungând în anul 2013 la 9,93%. Ponderea populatiei ocupate cu program parțial în populația total ocupată este mai ridicată în rândul populației de sex feminin, deoarece forța de muncă de sex feminin este predispusă să accepte un program parțial de muncă, pe fondul unor obligații familiale, în principal creșterea copiilor și grija de caminul familiei. În timp ce barbații sunt adepții unui program complet de muncă, la care adaugă și ore suplimentare din dorința de a obține venituri salariale mai mari.

În ceea ce privește populația ocupată cu program complet de muncă ca pondere în populația totală se obseravă că în anul 2010 ponderea este mult mai mică, cu aproape 1,2 pp în 2010 față de 2009. Economia începe să își revină din criza financiară, iar anii următori prezintă un trend crescător. In anii de criză financiară multe întreprinderi au fost restructurate, oamenii și-au pierdut locul de muncă cu program complet, unii dintre ei au găsit locuri de muncă cu program parțial, de aici se explică creșterea semnificativă în același an pentru locurile de muncă cu program parțial de muncă.

Ponderea populației active și inactive

Tabelul 2.1.1.2 Ponderea populației active și inactive în totalul populației ocupate (2008 – 2013)

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Analizând evoluția ponderii populației active și a celei inactive în populația totală se observă că ponderea populației active are un trend descrescător, în timp ce ponderea populației inctive pe parcursul perioadei 2008 – 2013 are un trend crescător. O pondere mai mare a populației inactive în total este aferentă anului 2008 (51,81%), în timp ce ponderea populației active este de (48,19%) în același an, fapt ce demonstrează o scădere a forței de muncă disponibile și totodată costuri mai mari pentru cei ce lucrează în vederea susținerii celorlalți. Ponderea populației active în 2012 și 2013 prezintă ușoare creșteri. Per anasmbul are un trend sinusoidal și anume în anul 2000 ponderea era de 51,64% , în 2005 de 45,55%, după care începe să crească oscilând între 48% și 49% în 2008 – 2013. În cazul ponderii populației inactive acesta are un tren crescător din 2000 până în 2005 și anume în anul 2000 ponderea era de 48,36% , iar în anul 2005 de 54,44%. În următorii ani după cum se poate observa și în tabelul 2.1.1.2 aceasta prezintă ușoare oscilații între 50% și 51% în perioada 2008-2013.

Numărul persoanelor indemnizate și numărul persoanelor neindemnizate

În România prin șomaj se întelege un dezechilibru macrosocial care se particularizează în funcție de condițile economic-sociale și concret-istorice specifice.

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.6 Numărul șomerilor înregistrați în luna decembrie a fiecărui an din 2007 – 2014

Se constată că din punct de vedere al numărului anual de șomeri, anul 2009 a înregistat cei mai mulți șomeri îndemnizați, deorece este anul în care criza financiară s-a simtit cel mai bine.

Evoluția numărului de șomeri fiind urmatoarea, din 2007 – 2009 a avut trend crescător, atât din punct de vederea al șomerilor îndemnizați, a crescut cu 58%, cât și din punct de vedere al șomerilor neindemnizați, creșterea fiind de 11%. După anul 2009 numărul șomerilor indemnizați a început să scadă pe ansamblu, cu ușoare creșteri în anul 2012, 2013 de 2%. În schimb numărul șomerilor neindemnizați crește. Numărul șomerilor indemnizați a scăzut în 2014 față de 2009 cu aproximativ 32%, iar numărul șomerilor neindemnizați a crescut în 2014 față de 2009 cu aproximativ 23%.

Ponderea numărului de șomeri BMI pe sexe în total

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.7 Ponderea numărului de șomeri BMI pe sexe în total număr de șomeri BMI

Conform graficului 2.1.1.7 putem spune că ponderea numărului de șomeri BMI de sex masculin în total este mai ridicată decât ponderea numărului de șomeri BIM de sex feminin. Cea mai mare pondere a șomerilor de sex masculin a fost înregistrată în anul 2008 de 64,15%, în timp ce ponderea în cadrul șomerilor de sex feminin a fost înregistrată în anul 2011 fiind de 40,92%. Numărul șomerilor în rândul bărbaților a crescut în anul 2009 datorită disponibilizărilor făcute în perioada de criză economică, deoarece anul 2009 a fost un an de criza economică, în care s-au închis multe întreprinderi palasând oamenii în șomaj de aceea și numărul șomerilor îndemnizați în anul 2009 a crescut foarte mult, cu aproximativ 58%.

Rata șomajului

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.8 Rata șomajului

Rata șomajului în România a crescut semnificativ din 2007 până în 2009 de la 4% – 7,8%, respectriv cu 3,8 pp, creștere cauzată de disponibilizările masive din aceea perioadă. Rata șomajului în rândul bărbațiilor ajungând în anul 2009 la 8,4%, iar cea a femeilor la 7,1%. Rata s-a menținut ridicată și în anul următor, cu o ușoară scădere de 0,8 pp. În anul 2011 a scăzut cu 2,2 pp, crescând în 2012 cu 0,2 pp și în 2013 cu 0,3 pp.

Pe 31 martie 2009 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției sociale a lansat un program pe nume Angajați mai mulți, mai competeți, mai sănătoși – acest program a fost menit să ajute întreprinderile din România să depășescă mai ușor perioada de criză.

O altă soluție de ieșire din criză a întreprnderilor a fost și subvenționarea salariilor noilor angajați, subvenții pentru formarea profesională a salariaților și totodată a îmbunătățirii condițiilor de muncă. Aceste măsuri se înscriu în Planul European de Relansare Economică al Uniunii Europene precum și în Planul de Măsuri Anticriză al Guvernului României.

Subvenția acordată de către stat este de 50% din salariul plătit de întreprindere, timp de 12 luni, acesta este acordat pentru angajarea, atât a celor cu studii superioare cât și a celor cu studii medii sau necalificați.

Economiștii Mirela Aceleanu și Alina Crețu afirmă că România ar trebui de asemenea să contribuie la realizarea obiectivelor Europei unite și anume: modernizarea infrastructurii fizice, adaptarea sitemului educațional la cerințele europene, restructurarea agriculturi și impulsionarea dezvoltării rurale, investiții în cercetare științifică și în inovare. Dar factorul pe care aceștia pun accent este felxibilizarea pieței muncii și asigurarea condițiilor necesare dezvoltări unui climat concurențial optim.. Aceste soluții ar conduce la ieșirea din perioada de recesiune în care România se află.

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.9 Rata șomajului pe sexe

Rata șomajului în rândul bărbațiilor a scăzut în anul 2011 față de 2009 cu 2,9 pp, însă în următorii ani a început să crească. În ceea ce privește rata șomajului în rândul femeilor a scăzut în anul 2012 față de 2009 cu 2,2 pp. Rata șomajului în rândul femeilor în 2011 și 2012 a fost constantă după care a început să înregistreze creșteri.

Nivelul de instruire

Tabelul 2.1.1.3 Populația ocupată după nivelul de instruire în anii 2007 – 2013 (% din total)

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

În ceea ce privește populația ocupată după nivelul de instruire, aceasta cunoaște o creștere a categoriei cu studii superioare de la 13,79% în anul 2007 la 18,39% în anul 2012 după care în anul 2013 scade la ponderea din anul 2007. Creșterea din anul 2007 a personelor cu studii superioare este dată de boomul facultăților în sistem privat și totodată se observă că a scăzut și ponderea celor cu grad de instrucție primar (1-4) și fără școală absolvită de la 5,88% în 2007 la 3,40% în 2013.

Rata șomajului în rândul tinerilor

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.1.10 Rata șomajului în rândul tinerilor 15 – 24 ani pe medii de rezidență

Acest indicator este strâns legat de nivelul de instruire, datele pun în evidență faptul că „posibilitatea de a fi șomer este mai ridicată în cazul persoanelor tinere între 15-24 de ani și anume în rândul absolvenților de învățământ profesinal și în mediul urban” . Cea mai mare rată a șomajului în mediul urban fiind atinsă în anul 2013 de 32,3%. Rata șomajului în mediul urban având o evoluție crescătoare, cu rate mari, în timp ce în mediul rural ratele de creștere ale șomajului sunt mult mai mici. În anul 2007 șomajul în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15-24 de ani și care dețineau un nivel de instruire superior era de 6% din totalul șomerilor BMI, iar în anul 2013 a ajuns la 14% din totalul șomerilor BMI. Îngrijorătoare este ponderea deținută de cei care au un nivel de instruire liceal și postlicel deoarece în anul 2007 era de 33% din totalul șomerilor BMI, iar în anul 2013 a atins 53% din totalul șomerilor BMI. Ponderea șomerilor care au un nivel de instruire gimnazial, primar sau fără școală absolvită a scăzut de la 32% în 2007 la 22% în totalul șomerilor BMI în 2013.

Dacă înainte viitorul unui absolvent cu diplomă universitară părea imediat asigurat, asociat cu un statut social ridicat și cu un nivel de viață ridicat, în prezent nu se mai știe cu certitudine care sunt semnificațiile și valoarea unei diplome universitare .

În prezent se pune mare accent pe experiența dobândită, marile comapanii acordă internshipuri și stagii de practică unde studenții pot aplica pentru a acumula experiența de care au nevoie, pentru a putea intra cu ușurință pe piața forței de muncă.

Cererea de muncă în România

Întreprinderile combină diferit factorii de producție, accentul cade în primul rând pe muncă și pe capital, cu ajutorul cărora sunt produse bunurile și serviciile ce se comercializează pe piață. Felul în care sunt combinați acești factori, nivelul output-ului total, depind de cererea de produse, de cantitatea de capital și muncă pe care o pot achiziționa la anumite prețuri stabilite pe piață și nu în ultimul rând de alegerea tehnologiei disponibile .

Cererea de forță de muncă se exprimă prin cantitatea de forță de muncă, cu o anumită structură pe profesii și nivele de pregătire și calificare, necesare întreprinderilor, ramurilor sau subramurilor economiei naționale, utilizată pentru a produce bunurile și serviciile cerute pe piață la un moment dat într-o anumită perioadă.

Statistic cererea de forță de muncă se măsoară prin numărul locurilor de muncă existente în economie, locuri care pot fi atât ocupate cât și vacante. Orice loc de muncă ocupat presupune existența unei relații contractuale explicite și implicite între persoana angajată și angajator, în timp ce în cazul lucrătorilor pe cont propriu legatura contractuală este implicită, ei îndeplinind în același timp și rolul de angajat și pe cel de angajator.

Numărul mediu de salariați

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.2.1 Numărul mediu al salariaților de sex masculin, pe activități ale economiei naționale (mii persoane)

După cum se poate observa cei mai mulți salariați de sex masculin se află în industrie, aceasta fiind urmată îndeaproape de secțiunea alte activității cum ar fii: restaurante și hoteluri, informații și comuncații, intermediere financiare și asigurării, depozitare etc. Dacă în anul 2007 cei mai mulți angajați se aflau în industrie peste 900 de mii de persoane, în anul 2013 numărul acestora a scăzut la aproape 700 de mii de persoane, scăderea a fost o cauză a crizei cu care România s-a confruntat în anii 2008 – 2010.

În această perioadă multe întreprinderi au intrat în faliment, altele au suferit disponibilizării masive ca urmare a privatizărilor, oamenii rămânând fără loc de muncă. Însă în perioada 2007 – 2013 secțiunea alte activități a avut o tendință crescătoare opusă industriei ajungănd în 2013 la aproape 800 de mii de angajații, deoarece acestă secțiune cuprinde activității de natura sectorului terțiar, acestea având o implicație destul de ridicată după 1990 în economie țării.

Curba Beveridge

În ultimii 20 de ani piața muncii din România a fost puternic influențată de transformările propuse la nivel politic, social si economic. După opt ani de creștere economică și reducere a sărăciei, unda de șoc a crizei economice și financiare globale a scos în evidență temerile economiei românești, care s-au caracterizat printr-o slabă gestionare economică.

Curba Beveridge analizează legatura dintre rata locurilor de muncă vacante și rata șomajului în sensul că în momentul în care curba se orientează mult spre stanga, semnalul este că șomerii sunt compatibili cu locurile de muncă vacante, în timp ce o curbă orientată spre dreapta îndică lipsuri severe și un nivel al șomaj înalt.

Deplasarea curbei spre stanga începând cu anul 2007 a ilustrat o supraîncalzire a economiei și totodată a migrației forței de muncă. După al doilea trimestru al anului 2008 curba s-a deplasat către dreapta jos ceea ce evidențiază instalarea recesiunii în economia românească.

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.2.2 Evoluția Curbei Beveridge în România 2008 – 2014

Disfuncționalitățile pieței muncii pot conduce la existența simultană a surplusurilor și deficitelor, cauzele acestor situații constau în existența rigidităților structurale și teritoriale ale acestei piețe . Această curbă a fost trasată pentru a ilustra atât procesul de armonizare a locurilor de munca vacante cu șomerii din țară cât și importanța folosirii acestui instrument.

Observăm că ratele locurilor de muncă au o tendintă de scădere în anul 2008 rata fiind de 1,94%, în timp ce rata șomajului este de 4,4%. În anul 2009 rata șomajului a atins nivelul cel mai înalt și anume 7,4% ceea ce explică și faptul ca rata numărului de locuri de muncă vacante este de 0,88%, iar în anul 2014 rata șomajului este 6,4% în scădere față de 2009, iar rata locurilor vacante este de 0,89%.

Relația dintre cererea și oferta de forță muncă

Piața forței de muncă este caracterizată de existența a două forme de deficite: deficite ale cererii de forță de muncă (șomajul) și deficite ale ofertei de muncă (locurile de muncă vacante).

Piața forței de muncă este o noțiune abstractă, un spațiu fictiv în care se confruntă cererea și oferta de forță de muncă, iar ajustarea și reglarea acestora se realizează prin intermediul salariului „prețul muncii”, pe acesată piață se întâlnesc de fapt ofertanți și solicitanții de muncă remunerată .

In modelul neoclasic standard, în ipoteza conurenței perfecte, angajatorul urmărește echilibrarea produsului marginal al muncii cu costul marginal salarial, pe partea cealaltă, a ofertei de forță de muncă, lucrătorul își mărește timpul alocat muncii pe masură ce crește nivelul remunerării serviciilor sale.

In condițiile crizei economice actuale, care a fost amplificată și de aspectul organizațional și de cel al coordonării politicilor macroeconomice, România trebuia să urmărească modernizarea infrastructurii pieței muncii, să adapteze sistemul educațional la cererile pieței, să reorganizeze cercetarea și inovarea, să urmărească flexibilizarea pieței muncii și totodată să asigure condițiile necasare dezvoltării unui climat concurențial optim.

Câștigul salarial

Sursa datelor: Instititul Național de Statistică

Graficul 2.1.2.3 Câștigul salarial nominal mediu net/brut lunar pe forme de proprietate și categorii de salariați

Atât salariul net cât și salariul brut pe perioada analizată a crescut. Însă cel mai ridicat nivel al salariului se observă în mediul mixt unde avem propietate majoritară de stat și proprietate majoritară privată, nivelul acestuia fiind de 3.192 de lei brut și 2.300 de lei net în anul 2013. Salariul condiționează situația economică a unui număr mare de locuitori în toate țările, salariații reprezentând 65 – 95% din forța de muncă ocupată . Salariul poate fii considerat elementul de bază al mecanismului de funcționare a economiei, parghia principală de simulare materială a angajaților în vederea creșterii productivității, producției, calității bunurilor economice, a reducerii consumurilor specifice, a realizării invențiilor și inovațiilor.

Eficiența pieței muncii este dată și de salariul minim național, acesta este fixat legal pentru a asigura angajaților din categoriile defavorizate un venit care să le asigure un minim de subzistență. Dar acesta dezavantajează foarte mult tinerii fără experiență. Nivelul salariului mimim este în creștere, se preconizează că va ajunge la 1.050 de lei la 1 iulie 2015, pentru un program complet de lucru de aproximativ 170 de ore în medie pe lună, reprezentând 6,225 lei/oră.

Capitolul 3. Studiu de caz – Forța de muncă în Județul Olt

Figura 3.1 Harta Regiuneii Sud – Vest Oltenia în cadrul României

Cracteristici generale ale regiunii Sud – Vest Oltenia

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia este una dintre cele 8 regiunii de dezvoltare ale României constituite în urma Legii nr.151/1998 – privind dezvoltarea regională, corespunzătoare nivelului statistic NUTS II. Regiunea Sud-Vest este situată în partea de sud a țări și este compusă din cinci județe: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea, suprafața ocupată de regiune este de 29.212 km2, ceea ce reprezintă 12,25% din suprafața totală a României (www.adroltenia.ro/prezentare_sv/localizare/ accest la data de 18:05:2015).

Cadrul natural al Olteniei este deosebit de dives datorită varietății reliefului, care coboară în trepte de la montan la câmpie, dar și datorită bazinelor hidrografice majore ale Oltului, Jiului și Dunării (www.adroltenia.ro/prezentare_sv/localizare/ accest la data de 18:05:2015). Vegetația este reprezentată de păduri de foioase (stejar, fag, ulm, carpen, tei etc), ajungând până la 1000-1400 metri, totodată întâlnim și păduri de conifere până la 1800 metri (brad, molid, pin) (http://www.ccivl.ro/~ccivlro/images/documents/Geno/PDR-SV-Oltenia-2014-2020.pdf, accesat la data de 18:05:2015).

Potrivit Planului de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia 2014-2020, regiunea Sud-Vest Oltenia se încadrează în categoria regiunilor „mai puțin dezvoltate” având un produs intern brut pe cap de locuitor de mai mic de 75%, comparativ cu media Uniunii Europene (http://www.ccivl.ro/~ccivlro/images/documents/Geno/PDR-SV-Oltenia-2014-2020.pdf, accesat la data de 18:05:2015).

Din punct de vedere climatic regiunea Sud-Vest, are o climă temperat continentală moderată, excepția facând-o județul Mehedinți, care are o climă temperat-continentală moderată cu influențe sub-mediteraneene (http://www.ccivl.ro/~ccivlro/images/documents/Geno/PDR-SV-Oltenia-2014-2020.pdf, acesat la data de 18:05:2015).

Cele mai importante râuri care străbat regiunea de Sud-Vest sunt Jiul și Oltul care curg de la nord la sud și fluviul Dunărea care curge de la vest la est, regiunea este bogată atât în lacuri naturale (Bistret, Zăton), cât și în lacuri artificiale ( Ostrovul Mare, Portile de fier, Lacul Vidra) (http://www.ccivl.ro/~ccivlro/images/documents/Geno/PDR-SV-Oltenia-2014-2020.pdf, acesat la data de 18:05:2015).

Analiză în profil regional

Caracteristici generale ale județului Olt

Județul Olt este obiectul de studiu al lucrării de față și totodată este unul dintre județele regiunii de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, de asemenea face parte și din categoria județelor riverane fluviului Dunărea, având o suprafață de 5.507 km2, ceea ce reprezintă 2,3% din teritoriul țării .

Potrivit Planului de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia 2014-2020, populația județului Olt are o dstribuție liniară a orașelor, acestea fiind plasate în paralel de-a lungul a două căi de comunicație, care stabilesc legatura între vestul și estul țării (http://www.ccivl.ro/~ccivlro/images/documents/Geno/PDR-SV-Oltenia-2014-2020.pdf, accesat la data de 18:05:2015).

În județul Olt sunt prezente cele două forme de relief, la nord întălnim o parte din Podișul Getic, iar la sud Câmpia Română, potrivit celor două forme de relif și clima județului este mai umedă în partea de nord și mai aridă în partea de sud (http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&id=prezentare-generala accesat la data de 20:05:2015).

Râul Olt strabate județul care îi poartă numele pe o lungime de 100 km de la nord la sud (http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&id=prezentare-generala accesat la data de 20:05:2015). Descoperirile arheologice arată că în acest județ s-ar fi găsit primele forme de viețuire ale oamenilor pe teritoriul țării (http://www.cjolt.ro/cjolt/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showRubric&id=istoric accesat la data de 20:05:2015).

Tabelul 3.2.1.1 Populația județului Olt pentru anul 2014 (mii persoane)

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

Figura 3.2.1.1 Harta județului Olt

Economia județului Olt se află în proces de restructurare, județul se bazează foarte mult pe industrie, aceasta fiind principalul sector de activitate și totodată județul este cel mai mare consumator de energie electrică din regiune. Societăți reprezentative din industria metalurgică sunt: S.C. ALRO S.A. Slatina (aluminiu), S.C. ELECTOCARBON S.A. (produse carbografitice), S.C. ARTROM S.A. Slatina (țevi trase fără curbură din oțel pentru foraj). De asemenea sunt și numeroase întreprinderi mici și mijlocii care au revigorat industria orașului: S.C. PRYSMIAN S.A. Slatina (cabluri electrice armate și nearmate din aluminiu), S.C. ALTUR S.A. Slatina (piese turnate și pistoane auto din aluminiu), S.C. PIRELLITYRES S.A. (fabrica de anvelope) (http://www.ccivl.ro/~ccivlro/images/documents/Geno/PDR-SV-Oltenia-2014-2020.pdf, accesat la data de 18:05:2015).

Tabelul 3.2.1.2 Numărul persoanelor care lucrează în industria extractivă și prelucrătoarea în județul Olt (mii persoane)

Sursa datelor: Balanța forței de muncă – Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă OLT

Cu toate că județul Olt este un județ care se bazeză foarte mult pe industrie, balanța forței de muncă ne arată că numărul persoanelor care lucrează în industrie este în scădere și acest lucru poate fi cauzat de criza economică care a izbucnit în al treilea trimestru al anului 2008. În perioada de criză s-au facut disponibilizari masive în județ, iar unele întreprinderi au fost închise, ca de exemplu: S.C. SMR (Subansamburi Material Rulant) S.A. Balș (întreprindere de osii și boghiuri).

Piața forței de muncă în județul Olt

Județul Olt este unul dintre cele 41 de județe în care a fost împărțit teritoriul României, totodată face parte și din categoria județelor slab dezvoltate care au suferit numeroase restructurări, mai ales în perioada crizei economice.

Economistul de origine franceză Boisguilbert consideră că principala cauză a declanșării crizelor a fost insuficiența consumului, de aceea acesta propune relansarea acestuia .

Companiile din România sunt interesate nu doar de ieșirea din criză ci mai de grabă de o revenire sustenabilă după finalizarea acesteia, de aceea ar trebui că inainte de realizarea demersurilor către diponibilizări să ia anumite măsuri cum ar fi :

măsuri cu rol preventiv care constau în planificarea bugetelor a planurilor de afaceri, precum și monitorizarea mai strictă a plăților și încasărilor;

renegocierea termenelor contractuale cu furnizorii;

identificarea punctelor – cheie unde trebuie acționat referitor la portofoliu de investiții, diverse analize financiare;

căutarea unui sprijin extern pentru a analiza fezabilitatea măsurilor ce se intenționează a fi aplicată.

Pentru a putea analiza forța de muncă din județul Olt și impactul pe care criza economică izbucnită în trimestrul trei al anului 2008 și accentuată în anul 2009 la avut asupra județului, vom analiza următorii indicatori:

Resursele de muncă. Populația ocupată civil. Populația activă civil

Tabelul 3.2.2.1 Rata de activitate și rata de ocupare a populatiei din judetul Olt

Sursa datelor: Balanța forței de muncă – Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă OLT

După cum se poate observă și în tabelul de mai sus resursele de muncă au avut o tendința de creștere până în anul 2011 după care au început să scadă. Rata de activitate în anul 2013 a fost de 60,9% în timp ce în anul 2008 a fost de 61,6%, aceasta a scăzut la nivelul persoanelor de sex masculin, în 2008 fiind de 62,7%, iar în 2013 de 59,6% acest lucru este cauzat de disponibilizările masive din industrie, sector pe care județul Olt se bază foarte mult. Scăderi se înregistrează și la nivelul ratei de ocupare pentru persoanele de sex masculin începând cu anul 2009, în timp ce la nivelul persoanelor de sex feminin rata a scăzut în anii 2008, 2009 și 2010, anii în care s-a manifestat criza, după care a început sa crescă, ajungând în anul 2014 la 58,2%.

Soldul mișcării interjudețene

Un alt set de date care ne arată informații despre forța de muncă din județul Olt este soldul mișcării interjudețene.

Tabelul 3.2.2.2 Soldul mișcării interjudețene (mii persoane)

Sursa: Balanța forței de muncă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă OLT

Soldul mișcării interjudețene este negativ pe parcursul întregii perioade de analiză, ceea ce înseamnă că numărul celor care pleacă din județ (emigranții), este mai mare decât numărul celor care vin în județ (imigranții). Categoriile de persoane care pleacă din județ sunt: tinerii în vederea admiterii la licee și universități mai bune în orașe mai dezvoltate ale țării și persoanele care au fost disponibilizate de la locurile de muncă inițiale, în vederea angajării în alte regiuni mai dezvoltate și unde forța de muncă este solicitată și plătită la un nivel ridicat celui din județ.

Numărul de șomeri

Cu ajutorul datelor furnizate de cei de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forțelor de Muncă Olt, am făcut o clasificare a numărului de șomeri din județul Olt pe sexe, din care se observă că în anii 2009, 2010, 2011 numărul șomerilor înregistrați a crescut, explicația constă în prezența crizei financiare în această perioadă, care a determinat reducerea numărului de angajați în cadrul unor întreprinderi. Numărul șomerilor pentru presoanele de sex masculin este mai ridicat, după cum era și de așteptat, din moment ce rata populației ocupate pentru această categorie este în scăderea în anii 2009, 2010, 2011.

Tabelul 3.2.2.3 Numărul de șomerii în județul Olt (mii persoane)

Sursa: Balanța forței de muncă – Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă OLT

În momentul în care o țară, un județ în cazul analizat este afectat de o criza financiară acesta prezintă dezechilibre în cadrul mai multor caracteristici ale forței de muncă, așa se explică și soldul negativ mare în cadrul persoanelor de sex masculin în perioada 2009- 2011.

Rata șomajului pe sexe

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

Graficul 3.2.2.1 Rata șomajului în județul Olt pe sexe

Rata șomajului reprezintă raportul dintre numărul șomerilor înregistrați la agențiile de ocupare a forțelor de muncă și populația activă civil conform INSSE. Rata șomajului pentru persoanele de sex masculin are un aspect sinusoidal în sensul că: este foarte ridicată în anul 2009 (10,7 %), urmează o perioadă de scădere până în anul 2011 (7,9%) după care începe să crească din nou ajungând în anul 2014 la 9,8%.

Numărul persoanelor indemnizate și neindemnizate

Tabelul 3.2.2.4 Numărul persoanelor indemnizate și neindemnizate în județul Olt

Sursa: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă OLT

Numărul persoanelor neindemnizate este mai mare decât numărul persoanelor indemnizate. În anul 2009 au fost înregistrați în jur de 9.500 de șomeri, cea mai mare înregistrare din perioada analizată. După anul 2009 numărul șomerilor indemnizați a început să scadă din cauza faptului că o parte dintre ei au plecat în alte țări în vederea căutării unui loc de muncă, fie o parte s-au angajat. În anul 2015 o persoană dată în șomaj în urma închiderii întreprinderii în care lucra primește de la stat ajutor de șomaj în valore de 466 de lei.

Tabelul 3.2.2.5 Numărul persoanelor indemnizate și neindemnizate sub 25 de ani în județul Olt

Sursa: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă OLT

Numărul persoanelor sub 25 de ani indemnizate în anul 2009 și 2012 este foarte mare. În anul 2009 un absolvent de liceu care nu își continua studiile, din dornița de a intra pe piața forței de muncă sau din lipsă de susținere materială din partea părinților, primea ajutor de șomaj de la stat o sumă în valoare de 300 de lei pe lună. În anul 2012 ajutorul de șomaj primit de un absolvent de liceu aflat în aceleași condiții ca și absolventul din anul 2009 primea o sumă în valoarea de 260 lei pe lună pe o perioadă de 5 luni.

Sursa datelor:Institutul Național de Statistică

Graficul 3.2.2.2 Ratele șomajului în județul Olt, în Regiunea Sud-Vest Oltenia și în România

Rata șomajului înregistrat la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia (8% în 2014) este mult mai mare decât rata șomajului înregistrat la nivelul României (5,3% în 2014), deoarece regiunea Sud-Vest Oltenia este una dintre cele mai slab dezvoltate regiuni din țară. Rata șomajului în județul Olt este peste nivelul înregistrat în cadrul regiunii de Sud-Vest Oltenia, deoarece județul Olt este unul dintre județele cu cea mai mare rata a șomajului 8,1% în anul 2014 din cadrul regiunii.

La începutul crizei economice, mai exact în al treilea trimestru al anului 2008, după care s-a accentuat în anul 2009, în România rata șomajului era de 7,8%, iar în regiunea de Sud-Vest Oltenia rata șomajului era undeva la 10,4%. În timp ce în județul Olt rata șomajului ajunsese la 8,9% în 2009. În acestă perioadă în judet au fost făcute numeroase disponibilizări ca de exemplu în S.C. ALRO S.A. Slatina, S.C. ELECTOCARBON S.A, singura întreprindere care nu a făcut disponibilizări, însă a și-a micșorat producția în perioada crizei a fost S.C. PIRELLITYRES S.A, acesta a realizat doar produse pentru care există cerere.

Nu doar investitorii străini din județul Olt își retrag activitatea ci și cei de la nivelul întregii țări. Aceștia aplică măsuri economice restrictive care au un impact direct asupra situației locurilor de muncă, astfel întreprinderi precum Ford Craiova, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Renault Dacia Mioveni, anunță diminuarea activității din cauza lipsei comenzilor pe plan intern dar și extern .

Pe fondul scăderii vânzărilor, importatorii de automobile din România lansează oferte atractive, astfel încât mașinile noi încep să concureze cu cele second hand în ceea ce privește prețul .

Câștigul salarial net și brut pe lună în județul Olt

Sursa datelor:Institutul Național de Statistică

Graficul 3.2.2.3. Câștigul salarial brut și net pe lună în județul Olt

Câștigul salarial nominal mediu brut în județul Olt era în anul 2008 cu 8,68% mai mic decât media la nivel național. Cele mai mari salarii în anul 2008 la nivel național, înregistrându-se în activități precum: asigurări și intermedierii financiare, administrație publică și apărare, producție și furnizare de energie electrică și termică, iar în județul Olt cele mai mari salarii înregistrându-se în activități precum: producție și furnizare de energie electrică și termică și în cadrul industrie extractive.

Apartiția crizei financiare atât la nivel național cât și la nivel regional a condus la mărirea decalajelor salariale, în sensul că: dacă în anul 2008 câștigul salarial nominal mediu brut în județul Olt era cu 8,68% mai mic decât media la nivel național, în anul 2011 decalajul a crescut iar câștigul salarial nominal mediu brut în județul Olt ajunsese cu 15,65% mai mic decât media națională, după care în anul 2013 decalajul s-a micșorat iar câștigul salarial nominal mediu brut în județul Olt a ajuns la un nivel 12,15% mai mic decât media națională.

Integrarea tinerilor pe piața muncii în județul Olt

Procesul de integrare a tinerilor pe piața forței de muncă se poate desfășura fie prin intermediul proiectelor dezvoltate la nivel național, susținute de autorităților de ocupare de la nivel regional și județean, fie prin intervenția diferitelor companii care pun la dispoziția tinerilor stagii de internship pe o anumită periodă de timp, care uneori se pot finaliza cu angajarea în cadrul companiei respective.

Proiectele de integrarea vizează atât tinerii care nu au absolvit examenul de bacalaureat cât și tinerii care au finalizat o instituție de învătământ superioară.

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Olt pune la dispoziția tinerilor care nu au absolvit examenul de bacalaureat un proiect gratuit care poartă numele de Garanți pentru TINEri. Acest proiect este finanțat prin POSDRU 2007 – 2013 și are ca obiectiv general facilitarea accesului pe piața muncii a tinerilor care nu au absolvit examenul de bacalaureat.

Proiectul a apărut din cauza faptului că numărul tinerilor care nu au absolvit examenul de bacalaureat este în creștere, iar efectele pe care acest lucru le are asupra mediului economic se traduce printr-un deficit mare de candidați bine pregătiți pentru posturile libere. Cursurile acestui proiect se vor desfășura în cadrul celor 22 de Centre de Garanție pentru Tineri, dar și în cadrul Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu este cazul în județul Olt, acest proiect vizeză o măsură activă de ocuparea a forței de muncă.

Proiectul constă în: informarea și consiliere profesională și de grup; medierea în vederea găsirii unui loc de muncă, programe de formare profesională, stagii pilot de ucenicie, târguri județene de locuri de muncă( www.garantiipentrutineri.ro accesat la data de 24:05:2015) .

Concluzii

Lista de tabele

Tabelul 2.1.1.1: Evoluția populației totale și a populației active în perioada 2006 – 2013 în România (mii persoane)

Tabelul 2.1.1.2 Ponderea populației active și inactive în totalul populației ocupate (2008 – 2013)

Tabelul 2.1.1.3 Populația ocupată după nivelul de instruire în anii 2007 – 2013 (% din total)

Tabelul 3.2.1.1 Populația Județului Olt pentru anul 2014 (mii persoane)

Tabelul 3.2.1.2 Numărul persoanelor care lucrează în industria extractivă și prelucrătoarea în județul Olt (mii persoane)

Tabelul 3.2.2.1 Rata de activitate și rata de ocupare a populației din județul Olt

Tabelul 3.2.2.2 Soldul mișcării interjudețene (mii persoane)

Tabelul 3.2.2.3 Numărul de șomerii în județul Olt (mii persoane)

Tabelul 3.2.2.4 Numărul persoanelor indemnizate și neindemnizate în județul Olt

Tabelul 3.2.2.5 Numărul persoanelor indemnizate și neindemnizate sub 25 de ani în județul Olt

Lista de grafice

Graficul 2.1.1.1 Structura populației pe principalele ramuri de activitate ca pondere în totalul populației ocupate

Graficul 2.1.1.2 Evoluția populației ocupate cu program complet de muncă pe sexe (mii persoane)

Graficul 2.1.1.3 Evoluția populației ocupate cu program parțial de muncă pe sexe (mii persoane)

Graficul 2.1.1.4 Ponderea populației complet ocupate în totalul populației ocupate

Graficul 2.1.1.5 Ponderea populației parțial ocupate în totalul populației ocupate

Graficul 2.1.1.6 Numărul șomerilor înregistrați în luna decembrie a fiecărui an din 2007 – 2014

Graficul 2.1.1.7 Ponderea numarului de someri BMI pe sexe in total numar de someri BMI

Graficul 2.1.1.8 Rata șomajului

Graficul 2.1.1.9 Rata șomajului pe sexe

Graficul 2.1.1.10 Rata șomajului în rândul tinerilor 15 – 24 ani pe medii de rezidență

Graficul 2.1.2.1 Numărul mediu al salariaților de sex masculin, pe activități ale economiei naționale (mii persoane)

Graficul 2.1.2.2 Evoluția Curbei Beveridge în România 2008 – 2014

Graficul 2.1.2.3 Câștigul salarial nominal mediu net/brut lunar pe forme de proprietate și categorii de salariați

Graficul 3.2.2.1 Rata șomajului în județul Olt pe sexe

Graficul 3.2.2.2 Ratele șomajului în județul Olt, în Regiunea Sud-Vest Oltenia și în România

Graficul 3.2.2.3 Câștigul salarial brut și net pe lună în județul Olt

Lista de figuri

Figura 3.1 Harta Regiuneii Sud – Vest Oltenia în cadrul României

Figura 3.2.1.1 Harta județului Olt