Impactul Consensului Educativ (parinte Educator)

LUCRARE DE LICENȚĂ

TITLUL LUCRĂRII:

“IMPACTUL CONSENSULUI EDUCATIV (PĂRINTE – EDUCATOR)

ASUPRA SOCIABILITĂȚII PREȘCOLARULUI”

ARGUMENT

CAPITOLUL 1. Rolul familiei și al grădiniței în socializarea copilului

1.1. Sociabilitate și socializare – delimitări conceptuale

1.2. Criterii și etape psihogenetice în dezvoltarea socio – morală a copilului

1.2.1. Conceptul de dezvoltare psihică

1.2.2. Tipuri

1.2.3. Stadialitatea

1.2.3.a. Criterii de definire și structurare

1.2.3.b. Etape, cicluri, stadii de dezvoltare psihică

1.3. Rolul stilului educativ parental în dezvoltarea psihosocială a preșcolarului

1.4. Coordonate ale consensului educativ (parinte – educator) în socializarea preșcolarului

CAPITOLUL 2. Educația pentru societate–premise teoretico-metodologice

2.1. Grădinița – cadru optim de socializare a preșcolarilor

2.2. Educația pentru societate – dimensiuni, principii, obiective, conținuturi

, 2.3. Metode și procedee de realizare a educației pentru societate

CAPITOLUL 3. Coordonate metodologice ale cercetării aplicative

3.1. Obiectivele cercetării
3.2. Ipoteza cercetării
3.3. Modelul cercetării
3.3.1.Variabilele de lucru
3.3.2. Participanți
3.4. Descrierea metodelor de investigație
3.5. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor

3.6. Modalități de realizare a consensului educativ (parinte-educator) pentru formarea comportamentului prosocial la preșcolari

CAPITOLUL 4. – Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor

4.1.Rezultatele obținute la evaluarea inițială

4.2. Rezultatele obținute la evaluarea formativă

4.3. Rezultatele obținute la evaluarea finală

CONCLUZII

ANEXE

ARGUMENT

Adaptarea copilului în grădinița cu program prelungit poate fi mai ușoară sau mai dificilă, în funcție de pregătirea lui psihologică pe care familia a reușit să o realizeze. Copilul care se simte sigur din punct de vedere afectiv se va adapta fără probleme la grupa de copii și se va bucura de fiecare zi petrecută alături de colegii de aceeași vârstă. De asemenea, se adaptează fără probleme copiii independenți din punct de vedere al autonomiei personale. Din nefericire, cei mai mulți copii de 3 ani care vin în grădinița cu program prelungit depind într-o mare măsură, sau total, de ajutorul dat de adulți pentru activitățile care țin de autonomia personală, respectiv, îmbrăcat/dezbrăcat, spălat, folosirea toaletei, servirea mesei, ordine la locul de joacă. Toate aceste activități pe care copilul era obișnuit să le realizeze părinții sunt acum transferate educatoarelor sau îngrijitoarelor, și pe lângă acest inconvenient, intervine și așteptarea momentului în care un adult poate să-l ajute.

Majoritatea copiilor, încurajați de educatoare și îngrijitoare, încearcă și reușesc să-și formeze deprinderi de autonomie personală pe parcursul primului semestru. Există și copii care refuză să colaboreze în acest sens, pentru că nu există concordanță între cerințele din grădiniță și cele din familie. Acasă copilul este servit, pe când în grădiniță el devine executant.

Activitățile instructiv-educative desfășurate în grădiniță solicită copiilor respectarea unor reguli. Acestea apar din necesitatea de interrelaționare în mod civilizat între copii și între copii și adulți. Aceste reguli sunt respectate cu ușurință dacă sunt discutate și în familie și unele dintre ele pot fi aplicate și acasă.

Specificul activităților din grădiniță solicită și implicarea părinților prin discuții cu copiii pe baza temelor abordate, prin procurarea unor materiale necesare sau prin comentarea unor lucrări de desen, pictură, modelaj sau activități practice realizate pe parcursul derulării proiectelor tematice sau a temelor independente. Interesul arătat de părinți față de activitatea copilului din grădiniță este un factor important al adaptarii lui în colectivitate.

Părinții au nevoie să afle care sunt nevoile copiilor lor pe parcursul preșcolarității și cum să le satisfacă, deoarece o bună dezvoltare afectivă, cognitivă și psihomotrică nu se realizează numai în orele petrecute în grădiniță. Acesta este motivul pentru care am inițiat acest proiect educațional care se va desfășura pe parcursul anilor de grădiniță.

Colaborarea dintre grădiniță și familie este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a copilului preșcolar, datorită climatului educativ care ia naștere ca urmare a relațiilor dintre grădiniță, familie și copii. Un copil care constată că există unitate de cerințe în familie și grădiniță și va fi stimulat în concordanță cu abilitățile sale, va crește sănătos și se va dezvolta conform previziunilor vârstei sale biologice și psihologice.

Tema lucrării are implicații atât de ordin teoretic cât și de ordin practic. Acestea din urmă apar în plan strict educativ, vizându-se atât educația familială, cât și educația formală. Mai precis, este vorba de creșterea eficienței acestor forme ale educației pentru integrarea socială a copilului, pe scurt, pentru îndeplinirea idealului educațional.

Interdependența educației informale cu cea formală este mai mult decât evidentă, ambele forme constituind una pentru cealaltă atât bază pentru educație, cât și conținut.

Pentru susținerea argumentelor aduse necesității studierii relației dintre educația parentală și sociabilitatea preșcolarului, s-a făcut apel și la ceea ce ar putea constitui un fel de motto al lucrării. Este vorba despre cuvintele autoarei Dorothy Law Nolte (2001) care în lucrarea „Cum se formeză copiii noștri”, exprimă de fapt adevăruri necunoscute încă de toți:

„Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși.

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea.

Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.

Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați.

Daca trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel.

Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață generozitatea.

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.

Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, învață respectul.

Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.”

Educația parentală adoptată în educația copilului își pune amprenta asupra dezvoltării psihice a acestuia, principalele domenii comportamentale care o definesc fiind cel cognitiv și social-afectiv. Este adevărat că vorbind despre interacțiunea părinți-copii se au în vedere atât influențele părinților asupra copiilor, cât și ale copiilor asupra părinților. Influențele exercitate de ambele părți pot lua forma unei „spirale” relaționale a cărei continuitate depinde însă de eficiența stilului educativ parental. Este unul din factorii care influențeză calitatea interacțiunii părinte-copil.

CAPITOLUL 1. Rolul familiei si al gradiniței in socializare a copilului

1.1.Sociabilitate și socializare – delimitări conceptuale

Trăim intr-o lume care ne pune la incercare, în fiecare clipă, capacitatea de a face față unor impacturi afective, sociale, de a manifesta reacții comportamentale în care să nu uităm de modul în care ne văd ceilalți, de gradul în care, prin deciziile noastre, i-am putea afecta. Rapiditatea deciziei de acțiune, calitatea acesteia, depind de educația primită, de capacitatea de a se relaționa cu ceilalți, de a-și cunoaște posibilitățile, de a se putea mobiliza pentru a trece de eșec, de deschiderea spre acceptarea părerilor celorlalți, de puterea de a fi un om bun.

Toate acestea țin de gradul de socializare al fiecăruia dintre noi. Socializarea reprezintă procesul de devenire a unei individualități umane ca ființă socială, de integrare a copilului în societate. Necesitatea transmiterii mijloacelor de comunicare ale limbajului și a cunoștințelor decurge din faptul că un copil este o ființă potențial socială, care intră în viață fără nici o zestre culturala: nu posedă limbaj, nu are control asupra impulsurilor, nu are formate deprinderi și atitudini.

De aceea, tot ce se transmite în procesul de socializare: valori sociale, obiceiuri, tradiții progresiste, idealuri, atitudini, sentimente, comportamentele existente într-o comunitate umană este interiorizat de către copil, permițându-se astfel internalizarea unui model cultural ce se va răsfrânge în comportamente deschise, vizibile (ținută, limbaj, conduită morală ) dar și în conduite mai puțin vizibile ( atitudini, stări emotionale, opinii).

Copilul va dobândi reguli de viață, obișnuințe, moduri de gândire, cadre spațio-temporale, idealuri conforme cu mediul social în care este crescut, capacitatea de comunicare și interacțiune, competența de exercitare a rolurilor cerute de societate (de copil, de prieten, de școlar) dar și dobândirea conștiinței datoriilor și responsabilității. În tot acest proces de transmitere și asimilare copilul nu este un obiect asupra căruia se exercită acțiunea pentru că societatea recunoaste rolul lui activ în cadrul ei, recunoaște veritabilul univers al copilariei ca fiind o etapă distinctă de viață și acordă copilului un status social particular și roluri specifice.

Integrarea sociala cere ca toate activitățile educative să aibă în vedere copilul ca “ființă sociala” astfel încât toți factorii de socializare (grădinița, scoala) trebuie să aibă aceeași sarcină de continuare a procesului socializării început în familie iar valoarea lor formativă trebuie să încerce să fie echivalentă cu cea a familiei. Este foarte adevărat că familia, cu atmosfera ei caldă, plină de afecțiune contribuie prima și decisiv la dezvoltarea fizică și psihică a copilului, dar personalitatea umana se contureaza cald și uman, științific și metodic, în cadrul grădiniței. Pregătirea pentru intrarea în viața adultă, anterior realizată de familie, va fi continuată, în perioada preșcolarității, de către aceasta instituție. Acesta este acum, contextul în care copilul va trebui să faca prima încercare de a iubi pe altcineva în afara de sine.

Conform DEX (1998) – SOCIABILITÁTE s. f. însușirea de a fi sociabil; comunicativitate; caracterul omului de a fi sociabil, iar conform Sinonime (2002) SOCIABILITÁTE s. comunicativitate, expansivitate, volubilitate.

Sociabilitatea se poate spune că este o abilitate a individului de integrare într-o colectivitate și exprimă forma pe care o imbracă nevoia sa de relaționare – comunicativitate, expansivitate, volubilitate.

Conform Dicționarului de psihologie (Popescu- Neveanu, 1978) – SOCIALIZARE: procesul de integrare socială a copilului și tînărului – în cursul dezvoltării sale; prin socializare, îi sunt furnizate mijloacele de comunicare (limbaj), precum și o întreagă serie de procedee de cunoaștere, comportare, inclusiv de învățare și de acțiune. Prin socializare copilul este condus spre dobîndirea regulilor vieții, a obișnuințelor, a modurilor de a gîndi și a cadrelor spațio-temporale, a credințelor și a idealurilor conforme cu mediul social în care a crescut.

Socializare înseamnă o asociere in alte culturi; proces psiho-social de transmitere si asimilare a cunostintelor, deprinderilor, atitudinilor, normelor si valorilor, a conceptiilor despre lume și viața sau a modelelor de comportament în vederea formării, adăptarii si integrării sociale a unei personae; proces prin care individul se formează ca ființă socială; proces prin care se formează personalitatea umană; proces prin care individul învață de la părinți, educatori, colegi, din ca prima încercare de a iubi pe altcineva în afara de sine.

Conform DEX (1998) – SOCIABILITÁTE s. f. însușirea de a fi sociabil; comunicativitate; caracterul omului de a fi sociabil, iar conform Sinonime (2002) SOCIABILITÁTE s. comunicativitate, expansivitate, volubilitate.

Sociabilitatea se poate spune că este o abilitate a individului de integrare într-o colectivitate și exprimă forma pe care o imbracă nevoia sa de relaționare – comunicativitate, expansivitate, volubilitate.

Conform Dicționarului de psihologie (Popescu- Neveanu, 1978) – SOCIALIZARE: procesul de integrare socială a copilului și tînărului – în cursul dezvoltării sale; prin socializare, îi sunt furnizate mijloacele de comunicare (limbaj), precum și o întreagă serie de procedee de cunoaștere, comportare, inclusiv de învățare și de acțiune. Prin socializare copilul este condus spre dobîndirea regulilor vieții, a obișnuințelor, a modurilor de a gîndi și a cadrelor spațio-temporale, a credințelor și a idealurilor conforme cu mediul social în care a crescut.

Socializare înseamnă o asociere in alte culturi; proces psiho-social de transmitere si asimilare a cunostintelor, deprinderilor, atitudinilor, normelor si valorilor, a conceptiilor despre lume și viața sau a modelelor de comportament în vederea formării, adăptarii si integrării sociale a unei personae; proces prin care individul se formează ca ființă socială; proces prin care se formează personalitatea umană; proces prin care individul învață de la părinți, educatori, colegi, din diferite organizații sau instituții, abilităti, informații, care il transformă în ființă socială.

“Omul este un animal sociabil”. Asfel a definit Aristotel, înnăscuta tendintă a omului de a căuta societatea semenilor săi, însă uneori întâlnim și varianta: “Omul este prin natura sa o ființă sociabilă”. Scriitorul rus A.I. Herzer considera că lumea se teme de omul liber, considerând natura lui rea, în sensul care este dat acestui cuvânt. Dar uită că omul, înainte de toate, este un animal sociabil, că în el există instinctul vieții sociale.(Citate –celebre.com)

Leonard Bernstein, ce ca promotor al muzicii și realizator remarcabil al unui ciclu de emisiuni TV( de educație muzicală, transmis în multe țări ale lumii), afirma despre socializare că ar fi procesul de continuă transformare a individului din ființă biologică într-un subiect al unei culturi specifice. Deși aptitudinea de socializare este o caracteristică esențială a naturii umane, la naștere, facultățile intelectuale, afective, de relaționare, acționale există numai în stadiu de virtualitate; pentru a se dezvolta, ele necesită un context social capabil să ofere copilului situații multiple de comunicare socială și afectivă.

Prin socializare se transmit și se structurează:

modalitățile de comunicare: sisteme de coduri lingvistice, simbolice, expresive (non-verbale);

modele sociale de comportament pe baza unor norme funcționale considerate ca valori într-o anumită cultură;

seturi instrumentale (modalități de cunoaștere, de învățare etc.);

posibilități de relaționare interpersonale ca și forme de comportament caracteristice vieții de grup;

modelarea motivațional-afectivă a individului.

Mecanismele socializării: adoptarea succesivă de status-uri și roluri sociale (preșcolar, școlar, adolescent etc.), învățarea socială, învățarea instituționalizată, jocul, imitația, identificarea etc. Socializarea începe în copilărie se continuă într-o formă marcată până în stadiul de adult și mai puțin după (socializarea continuă). Finalitatea va fi reprezentată de adaptarea și integrarea în societate și în lumea valorilor.

Așa cum apreciază profesorul Emil Păun “socializarea se înscrie ca un proces unitar și esențial într- un lanț de evoluții ce poate fi redat astfel; individualizare-socializare-personalizare.”

Cei mai mulți autori consideră socializarea ca fiind principalul proces prin care indivizii își însușesc normele, valorile și regulile de comportament specifice unui anumit grup social din care fac parte sau proces de interiorizare a modelului etico normativ și cultural în conștiința și conduita fiecărui membru al unei societăți. În acest sens, unii autori consideră procesul de socializare ca rezultat al interacțiunii unor factori sau agenți de socializare formali și neformali, având ca finalitate ajustarea comportamentului indivizilor sau adaptarea acestora la mediul social, independent de criteriile de valorizare rezultate de modelele social politice. Conformarea la normele sociale se datorează contribuției a cel puțin trei factori.

a) procesul de internalizare a normelor;

b) individul, deseori, nu este «conștient» de posibilitatea alegerii unor moduri alternative de comportament;

c) conștiința faptului că încălcarea normelor atrage după sine sancțiuni punitive.

Procesul de socializare îl învață pe individ să înțeleagă cultura și modelele ei de gândire și acțiune și îl orientează în «a-și dezvolta comportamentul său actual în concordanță cu standardele grupului din care face parte». În acest sens, socializarea pune accentul pe conformitate, «pe învățarea» acestei conformități de către indivizii care alcătuiesc o anumită societate sau un anumit grup social.

Socializarea este un proces activ, în cursul căruia se schimbă atât mediul, cât și individul. În cadrul acestui proces, individul asimilează un întreg sistem de cunoștințe, atitudini, deprinderi și reguli morale, necesare convertirii sociale, dezvoltându-și gândirea, imaginația și capacitățile creatoare. Unii autori consideră că indivizii își schimbă atitudinile, valorile, comportamentele pe măsură ce își asumă noi roluri și câștigă noi experiențe. În același timp, alți autori privesc socializarea ca un proces de «maturizare», de dezvoltare progresivă care permite identificarea individului cu ceilalți membrii ai societății din care face parte, discernământul față de mesajele primite și capacitatea de personalizare, adică afirmarea individului ca persoană unică și care discerne semnificația actelor și existenței sale în cadrul mediului social. Procesul de socializare reprezintă un tip specific de învățare socială, care permite dobândirea unor convingeri personale și colective, achiziționarea unor deprinderi, cunoștințe și aspirații privite ca fiind cele mai adecvate pentru sexul, vârsta și statusul social al persoanei respective. Învățarea socială se concretizează în ansamblul de acțiuni menite să influențeze individul, ca și propria capacitate a individului de a-și asimila cerințele mediului și a reacționa, în mod adecvat, fază de așteptările celorlalți. Prin intermediul învățării sociale produse de procesul socializării are loc schimbarea unor orientări normative ale individului și modificarea unor aspecte ale personalității sale.

Majoritatea studiilor insistă asupra ideii că un individ este socializat atunci când învață să se comporte în concordanță cu modurile de gândire și simțire specifice societății sau grupului din care face parte și când adoptă conduite compatibile cu cerințele rolurilor sociale pe care trebuie să le îndeplinească în tot parcursul vieții sale, considerând delincvent ca o consecință a nerealizării sau realizării imperfecte a socializării indivizilor.

Așadar, procesul de socializare presupune conformarea progresivă la modelele culturale și normative ale societății dar și corelarea și coordonarea eforturile agenților socializatori într-o direcție conformă cu cerințele sociale actuale.

Socializarea reprezintă un proces de învățare socială care exercită influențe durabile în tot parcursul vieții indivizilor și le modelează activ personalitatea, proces care constă din interiorizarea, de către indivizi a normelor, valorilor și model urilor sociale.

O definiție ce surprinde mai bine complexitatea acestui proces este cea propusă de sociologul canadian, G. Rocher (apud. Păun, E., 1982, p. 82), conform căreia socializarea este procesul prin care persoana umană achiziționează și interiorizează, pe tot parcursul vieții, elementele socioculturale ale mediului, le integrează în structura personalității sale sub influența experiențelor și agenților sociali semnificativi și prin aceasta se adaptează la ambianța socială în care trebuie să trăiască.

1.2. Criterii și etape psihogenetice în dezvoltarea socio – morală a copilului

1.2.1. Conceptul de dezvoltare psihică

Dezvoltarea psihică însumează ansamblul schimbărilor sistematice bio-psiho-sociale, apărute de-a lungul vieții . Există mai multe tipuri de dezvoltare:

A) dezvoltarea biologică, reprezentată de schimbările fizice, morfologice și biochimice ale organismului;

B) dezvoltarea psihică, ce se concretizează în apariția, evoluția și transformarea proceselor, funcțiilor și însușirilor psihice;

C) dezvoltarea socială, ce constă în asimilarea și adaptarea conduitei la normele, cerințele mediului social (apud. Dumitriu, C., 2014).

Între aceste forme exista interacțiune, dar nu simultaneitate (ex. în jurul vârstei de 15-16 ani ritmul creșterii se diminuează dar dezvoltarea psihică devine mult mai bogată decât până atunci)

Dezvoltarea psihică se desfășoară ca o succesiune de transformări ce generează treceri progresive de la nivele psihice primare, puțin diferențiate, puțin specializate la nivele psihice superioare, bine diferențiate și specializate (ex. Trecerea de la senzație la percepție, trecerea de la un proces la altul sau în interiorul aceluiași proces, trecerea de la memorarea mecanică la cea logică). În cadrul dezvoltării psihice, fenomenele psihice nu sunt invariabile, dată o dată pentru totdeauna, ci se afla într-o continuă devenire, înregistrând momente de apariție, evoluție, maturizare, involuții. Dezvoltarea psihică se sprijină pe terenul eredității, își extrage conținuturile din mediul socio-cultural, este ghidată de educație. Se desfășoară în contextul propriei activități a copilului, fiind impulsionata de motivație.

Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice operaționale al căror rol principal este de a indica starea dezvoltării psihice într-un anumit moment al evoluției individului. Cu ajutorul reperelor psihogenetice se controlează ordinea, conținutul, direcția și totodată normalitatea dezvoltării psihice a personalității.

Reperele psihogenetice sunt indicatori ce relevă nivelul de normalitate psihică a copilului și au următoarele dimensiuni (Cosmovici, A., Iacob, L. 1998):

Instrumentală – ajută la surprinderea momentelor marcate de schimbări, de modificări din ciclurile vieții;

Teoretică – latura ce permite descrierea reacțiilor reprezentative ale dezvoltării persoanei ;

Generală, nespecifică, universal umană (ex. caracteristicile inteligenței);

Particulară, specifică – legată de identitatea de neam, de grup cultural, social, profesional.

Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice se exprimă în formațiuni foarte complexe care pot evidenția normalitatea sau abaterea de la acestea (întârzieri, precocitate), prin:

– modul cum se ierarhizează, reperele psihogenetice pot pune în evidență caracteristicile, latura cea mai pregnantă. Cunoscându-le, ajuta la elaborarea unor strategii educative oportune;

– întârzierile prelungite în apariția caracteristicilor considerate repere psihogenetice,constituie

indici de retard sau de debilitate psihică, mai ales pentru vârstele copilăriei;

– întârzierile care apar după ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate, evidențiază condiții deficitare au stresante de educație și mediu.

1.2.2. STADIALITATEA

1.2.2. a. Criterii de definire și structurare

Perioadele de vârsta în care tabloul psihocomportamental este relativ asemănător la toți copiii, au fost denumite stadii ale dezvoltării.

Stadialitatea este prezentă atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieții psihice (a personalității cognitive, afective, social-morale), situație în care vorbim despre stadii genetice, cât și în perspectiva transversală, atunci când se urmărește unitatea diverselor aspecte ale vieții psihice într-o etapă anume. În acest din urmă caz vorbim despre stadii de vârstă. Stadiul de vârsta nu este și nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. Definirea celor două categorii de stadii: genetice și de vârsta se face în baza unor modalități diferite.

Stadiul genetic vizează reuniunea unui ansamblu de condiții, stadiul de vârsta exprimă caracteristici generate de anumite dominante.

Principalele condiții sunt:

– de ordine – se exprimă prin succesiunea dintre caracteristicile anterioare și cele care urmează;

– de structura specifică;

– de pregătire, saturație și integrare a caracteristicilor psihice, ale stadiului respectiv, ceea ce-i conferă un specific anume

Pentru precizarea stadiilor, psihologia românească (Ursula Șchiopu, Emil Verza) propune 3 criterii:

1. Tipul fundamental de activitate: joc, învățare, munca; exprima orientarea și structurarea energiei psihice pentru asimilarea de cunoștințe, pentru formarea, exersarea sensibilității, a deprinderilor, a abilitaților care vor fi integrate în însușiri de personalitate.

Activitatea dominantă este considerată aceea care are cele mai mari implicații formative în planul dezvoltării psihice și este, totodată, activitatea cu cea mai mare frecvență, cu cea mai mare pondere în sfera preocupărilor curente.

Tipuri de activitate dominantă (perioade):

– Sugarului – manipularea de obiecte. În funcție de volumul, diversitatea manipulării obiectelor, copilul ajunge la un anume nivel al dezvoltării senzorialității, motricității, sau, în perspectiva lui J.Piaget, al inteligenței senzoriomotorii.

– Antepreșcolara (1-3 ani) – automișcarea și jocul simplu;

– Preșcolara – jocul simbolic și jocul cu reguli;

– Vârsta școlară mică – învățarea elementară, tip pe care sunt centrate toate celelalte forme de învățare;

– Vârsta școlară mijlocie (10-14 ani) – învățarea organizată, sistematică;

– Vârsta școlară mare/adolescenta (14 – 20-22 ani) – învățarea complexă, polimorfa;

– Vârsta postadolescenței – învățarea complexă fuzionează cu modalități de specializare (calificare) profesională;

– Vârsta tinereții – are caracteristic fie integrarea inițială profesională, fie munca;

– Vârsta adultului – munca și creația; ambele ajung la apogeu;

– Vârsta bătrâneții – activități preferențiale, de autoservire.

2. Tipul de relații. Cum ponderea relațiilor sociale este mult mai prezentă decât cea a relațiilor obiectuale (mașina, casetofon etc.), acest criteriu cunoaște o reformulare recenta înscrisa în zona comunicării.

Astfel, acest criteriu este considerat a fi, nivelul comunicării cu ambianța. Pentru perioadele timpurii ale dezvoltării psihice, comunicarea nonverbala are un mare rol.

3. Originea tensiunii psihice dominante. În permanență exista o tensiune interioară ce apare ca un conflict ce generează anumite caracteristici. Exemplu:

– Conflictul între cerințele externe, intre solicitări și posibilități subiective de satisfacere. Astfel de solicitări pot fi: regim de lucru, conținuturi de învățare;

– Opoziția dintre posibilități, resurse subiective (dorințe, aspirații, capacități) și potențialul societății de a le satisface;

– Opoziția dintre structurile psihice vechi și cele noi (deprinderi, interese, sentimente, componente caracteriale).

Calea de micșorare a distanțelor dintre elementele psihice aflate în opoziție este dată de tendință firească, naturală spre echilibru și complementar. Această tendință se instituie și acționează atunci când subiectul este preocupat de împlinirea unor obiective concrete care dau sens vieții. Echilibrul în plan afectiv conduce la satisfacție, bucurie, stimulare tonică iar cel intelectual, la capacitate de proiectare a unor noi obiective.

Gessel (1953) propune un sistem de repere constituit din 10 conduite reprezentative saturate de trăsături de maturitate (ex. conduite motorii – activitate corporală, manualitate, apucare), conduite privind igiena corporală (alimentația, somnul, baia, toaleta, sănătate, tonus muscular), conduite emoționale (plâns, țipat, atașament) etc. Piaget propune ca repere, conduite saturate în factori de inteligentă, iar Leontiev (1964) propune repere psihogenetice situaționale multiple, anume: tipul fundamental de activitate, relații (care sunt obiectuale și sociale) și tensiunile create de diferite tipuri de opoziții ca: opoziția intre cerințe interne (dorințe, aspirații) și posibilități externe de a fi satisfăcute, sau opoziția dintre diferite laturi ale personalității, sau dintre conștient și inconștient, opoziții care generează tensiuni (apud. Popescu-Neveanu, 1987, Psihologie școlară, T:U. București).

1.2.2. b. Etape, cicluri, stadii de dezvoltare psihică

La baza acestor 3 criterii s-au stabilit 2 mari etape:

Etapa I – prenatală.

Etapa ÎI – postnatală, de la naștere până la moarte. Această etapă cuprinde 3 cicluri:

1. Ciclul de creștere și dezvoltare (de la 0 – 20/24 de ani) cuprinde copilăria, pubertatea și adolescența, fiecare cu substadiile corespunzătoare.

Copilăria reprezintă etapa cea mai importantă pentru dezvoltarea ulterioară, întrucât în această perioadă (0 – 10 ani) se formează cele mai importante conduite ce asigură adaptarea, se elaborează structurile cele mai reprezentative de tip intelectual, afectiv, volițional, se pun bazele viitoarei personalități.

În acest ciclu se dobândesc toate achizițiile energetice, fizice și psihologice ale ființei umane, se încheie construirea personalității în ceea ce are fundamental. Ciclul respectiv are următoarele stadii:

– stadiul sugarului (0 – 1 an);

– Stadiul antepreșcolarității (1 – 3 ani) sau cel al primei copilării. Se pun bazele autodeplasării și ale însușirii mecanismelor verbale;

– Stadiul preșcolarității (3 – 6 ani) cunoscut că „a II-a copilărie” sau „vârsta de aur”, când încep să se contureze mecanisme conștiente și voluntare. Este „vârsta jocului”;

– Stadiul micii școlarități sau „a III-a copilărie” (6 – 10 ani), când se dobândesc instrumentele intelectuale fundamentale (scris, citit, calcul). Contribuie la dezvoltarea unor trebuințe și interese dobândite, interiorizate;

– Stadiul preadolescentei – are specific procesul de dezvoltare a eu-lui și a conștiinței de sine. Este perioada de sensibilitate, de fragilitate psihică, aspecte care se prelungesc, adeseori și în

adolescență;

– Stadiul adolescenței (13-14 – 18-20 ani), orientarea expresă este spre identitatea de sine;

– Stadiul postadolescenței (18-20 – 24-25 ani) se consolidează toate achizițiile fizice și psihice, ffnd o perioadă marcată de prelungirea adaptării și de maturizarea personalității.

2. Ciclul adult sau maturizarea (24-25 – 65 ani). Este denumit și „vârsta a II-a”. Cuprinde substadiile:

– Stadiul tinereții (24-25 – 35 ani) – perioada de maximă vitalitate, de manifestare plenară a funcțiilor și caracteristicilor psihice;

– Stadiul adult cu:

Vârsta adultă precoce (35 – 44 ani);

Vârsta adultă medie (45 – 54 ani);

Vârsta adultă prelungită (55 – 64ani).

Acesta este stadiul de maturizare a funcțiilor complexe (critică evaluativă, de rezolvare și creare de probleme), este etapa de antrenare în roluri, statute profesionale și extraprofesionale, mediată de necesitatea „învățării permanente”.

3. Ciclul de regresie, de involuție (65 ani – moarte). Este „vârsta a III-a” și cuprinde substadiile:

– Stadiul bătrâneții timpurii (66 – 70 ani);

– Stadiul bătrâneții propriu-zise (70 – 90 ani);

– Stadiul marii bătrâneți (terminal) peste 90 ani.

Acesta este ciclul în care productivitatea scade, datorită modificării funcțiilor organice și psihice, apar bolile degenerescente.

Pentru Kohlberg, reperele sunt schimbări în structura morală.În baza opțiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice s-au promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihică de tip stadial. Astfel, el decelează câteva etape în aceasta evoluție (Șchiopu. U., Verza ,E., 1995).

până la doi ani, caracteristica fundamentală comportamentală este aceea a reacțiilor de plăcere / neplăcere legate de satisfacerea trebuințelor personale (faza preconvențională)

între 2 – 5 ani, conduitele copilului sunt puternic influențate de trebuința de a fi aprobate de alții (începutul convenționalismului, al acceptării unor reguli). Această fază se complică treptat până în jurul vârstei de 12 ani, odată cu dezvoltarea setului de reguli ce se cer a fi acceptate în cadre sociale din ce în ce mai largi și mai complexe; este ceea ce Kohlberg numește nivelul premoral sau preconvențional la care standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului: „bun / rău", „are dreptate / se înșeală", „cuminte / obraznic", iar faptele sunt judecate după consecințele lor ( Cosmovici, A., Iacob, L., 1998, p. 38).

acest nivel are două substadii: cel al moralei ascultării, în care pedeapsa și recompensa sunt criterii de majoră importanță și cel al moralității hedonismului instrumental naiv când conformarea la normă este o sursă de beneficii;

între 10 și 13 ani autorul plasează nivelul moralității convenționale, când confirmarea la

normă are ca recompensă recunoașterea statutului de „copil bun";

după 13, ani Kohlberg plasează faza postconvențională, caracterizată prin faptul că manifestările de conduită ale copilului depășesc comanda formulată de reguli, în sensul că aceste reguli încep să fie înțelese, circumscrise unor principii universale (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 1997; 2004).

Chiar dacă prezentarea lui Kohlberg are virtuțiile ei, nu se poate face abstracție de abordarea lui Piaget- închegată într-o teorie intelectualistă originală. Acest autor arată și demonstrează că relațiile cu mediul se construiesc pe plan psihologic în mod dinamic, parcurgând drumul de la acțiuni, complexe de acțiuni, la operații, grupări de operații la început concrete, apoi, în adolescență formal logice. Ceea ce i se reproșează, îndeobște, lui Piaget este faptul că el consideră încheiat ciclul de dezvoltare psihologică intelectuală odată cu adolescența și faptul că sistemul său psihologic este centrat pe individ neglijând, oarecum, valențele factorului social în dezvoltarea psihică și nesubliniind suficient tipologia diferențială umană.

H. Wallon (1975) a realizat, la rândul său, o analiză a primelor faze ale ontogenezei, lucrând tot cu repere psihogenetice. El și-a centrat preocupările pe construcția afectivă a eului și a personalității și a descris următoarele etape în evoluția ontogenetică:

etapa de diferențiere a impulsivității emoționale de cea motorie primară, ce creează consecințele subiectivismului primar;

etapa de constituire a conștiinței de sine (prin diferențierea comportamentului de orientare, de verbalizare și a comportamentelor ludice);

etapa achizițiilor de rol care conturează independența eului, ducând , spre 12 ani la:

sincretismul personalității prin includerea în comportamentele sociale și intelectuale. Această optică este în multe privințe complementară cu aceea a lui J.Piaget, față de care Wallon a enunțat însă, numeroase critici.

Stadiile de evoluție decelate de Freud și discipolii lui – Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest Jones- (Opere vol.III: Psihanaliză și sexualitate, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, (1994) sunt:

stadiul oral (dominat de plăcerea actului suptului);

stadiul anal (centrarea pe plăcerea provocată de evacuarea anală);

stadiul identificării copilului cu părinții, al constituirii de complexe cu structuri conflictuale ce implică modificarea și complicarea atitudinilor față de interrelațiile parentale determinate în mod inconștient (preșcolaritate);

stadiul falic – marcat de o scurtă pauză a dezvoltării sexualității;

stadiul genital (adolescent în sens larg).

Se constată o exacerbare a instinctului sexual infantil, tendințe pansexualisie, fapt care a adus o multitudine de critici la adresa teoriilor freudiste. Dar nu se poate nega, totuși, contribuția lor la dezvoltarea psihologiei, în special în sensul statuării psihoterapiei psihanalitice, care a dat funcții noi psihologiei moderne.

1.2.3. Factori

Ereditatea este proprietatea organismului viu de a transmite urmașilor caracteristicile dobândite de-a lungul filogenezei. Pentru evoluția vieții este de importanță capitală faptul ca fiecare nouă generație să beneficieze de achizițiile anterioare si să le dezvolte în continuare

( Dumitriu, C. 2014).

Mecanismul de transmitere este codul genetic, alcătuit din unităti specifice, genele, care sunt fragmente de ADN ce asigură sinteza proteinelor și a altor constituenți organici. Normalitatea dezvoltării fizice si psihice este legată de transmiterea numărului de cromozomi, de relațiile dintre gene, care pot fi active sau recesive. Fiecare copil primește de la parinți cromozomi.

Modul de combinare al genelor precum și combinarea între genele active și cele recesive este foarte diferit. Se apreciază că acest mod are la bază un determinism probabilist.

Totalitatea genelor a primit denumirea de genom sau genotip.

Legatura dintre genotip si influențele externe formează fenotipul.

Fiecare ființă umană dispune de gene ce transmit :

–  caractere ale speciei umane (ereditatea general umană) ;

–  caractere ale unor mari grupări umane (ereditatea de rasă);

– caractere proprii unei familii (genetica genealogică). Aceasta este cea mai bogată.

Se transmit particularități:

– biologice (tipul somatic);

– fizionomice (culoarea ochilor, a parului, a tegumentului);

– functionale (sistem circulator, respirator etc.);

-ce privesc compozitia sângelui, a sistemului neurohormonal;

-structurale si functionale ale sistemului nervos si ale organelor de simt.;

-metabolice.

Se transmit și predispoziții pentru anumite boli.

Ereditatea caracterelor morfologice și biochimice este mult mai bine cunoscută decât ereditatea însușirilor psihice.

Ceea ce este ereditar nu coincide întotdeauna cu ceea ce este congenital (înnăscut). Congenitalul cuprinde si elemente dobândite înaintea nașterii, iar cu privire la contribuția eredității la dezvoltarea psihică nu există un punct de vedere unitar. Unii cercetători privilegiază rolul eredității la vârstele timpurii iar alții accentuează ponderea mediului, al achizitților învățate. La vârstele timpurii se dezvoltă structurile de bază ale comportamentelor.

O poziție echilibrată din acest punct de vedere o oferă Jean Piaget, care precizează că "chiar și un comportament înnăscut, pentru a se manifesta deplin, are nevoie de exersare".

Mediul reprezintă totalitatea influentelor și acțiunilor materiale și spirituale, organizate și spontane, naturale și culturale, conștiente și involuntare ce constituie spațiul de viață al fiecărei ființe.

Fiecare ființă este influențată de mediul familial, de cel educațional, de mediu profesional, rezidențial și chiar de cel continental. Baltes și colaboratorii (1973) au susținut existenta a trei influențe importante asupra dezvoltării:

–  Influențe cu caracter de vârstă – se află în legătură foarte strânsă cu vârsta cronologică (ex. dezvoltarea limbajului se afla în strânsa legătură cu vârsta cronologică; una ca performanță la un copil de 2 ani și alta la unul de 5 ani).

–   Influențe cu caracter istoric – legate de evenimente și afectează pe majoritatea oamenilor care aparțin unei generații (ex. războiul din fosta Iugoslavie).

–   Evenimentele de viață fără un caracter specific sunt cele care afectează dezvoltarea indivizilor în anumite momente sau la anumite vârste (ex. un divorț, un accident. Fiecare intră în relație cu o multitudine de medii.

Distingem: micromedii – reprezintă un spațiu mai apropiat, proximal, mai restrâns; macromedii – său mediu distal, cu influențe foarte diferite.

Acțiunea mediului, poate fi convergentă sau divergentă. Pentru a operaționaliza rolul mediului în dezvoltarea psihică se apelează la sintagma"nișă de dezvoltare". Aceasta reprezintă totalitatea elementelor cu care un copil intra în relații la o anumită vârstă.

În structura nișei de dezvoltare intră:

obiectele și locurile accesibile copilului;

2.     răspunsurile și reacțiile persoanelor din jur față de copil;

3.  cerințele adultului privind competente solicitate, încurajabile, nivelul de performanță așteptat;

4.     activitățile impuse, propuse sau cele acceptate de copil.

Rolurile mediului:

mediul e factor ce transforma în realitate potențialul ereditar și îi conferă un conținut adaptativ;

este un factor ce umanizează comportamentele copilului;

este un factor de socializare pentru că vezi capacități de comunicare, de asumare a rolurilor și statuturilor;

poate acționa și pozitiv și negativ.

Nișa de dezvoltare a copilului occidental (creșa, grădiniță, mijloace de cultură, mass-media) în timp ce la cel de tip tradițional este mult mai săracă, mai aspră, introducând munca alături de celelalte ca activitate dominant ( Luminita Iacob "Aspecte ale dezvoltării psihogenetice și ale problematicii educabilității" în vol. "Pedagogie" al Universității Al.I.Cuza Iași, Editura Spiru Haret, Iași, 1994, pag.53.)

Educația este o activitate conștientă, specializată, sistematică, organizată, care mijlocește dezvoltarea. Caracterul conștient, sistematic, în perspectiva unor finalități, deosebește educația de ceilalți factori.

Educația este un proces de formare a ființei umane în raport cu anumite finalități și norme sociale și prin intermediul unor mijloace și instituții sociale.Este un proces de devenire a individului din ,,ființa în sine” în,,ființa pentru sine’’.Ea urmarește integrarea social progresivă a individului prin asimilarea experienței socio-culturale și prin interacțiuni cu semenii, într-un mod organizat și sistematic. Educația nu este reductibilă la socializarea individului. Ea se concretizează și în alte aspecte esențiale cum sunt : individualizarea și personalizarea ființei umane. Nici socializarea nu este reductibilaă la educație, ea este un proces mult mai amplu ce se realizează și în afara educației prin influențe formale și informale.Se poate spune, într-o formulă generală că,,socializarea este un proces în care tot ceea ce nu este înnăscut trebuie asimilat prin învățare’’. Educația este o conduită conștientă a acestui proces în care subiectul devine conștient de relațiile sociale și asimilează normele și rolurile care îi vor permite integrarea socială.

Procesul de formare a omului se bazează pe unitatea dintre socializare ca influentă a mediului și educația ca mijloc de formare intenționată a personalității umane în raport cu idealul educativ, prin conținuturi și strategii educative, conform cu psihologia celui educat și în cadrul unui raport între educator, ca subiect și cel educat, ca obiect.

O descriere care surprinde cel mai bine complexitatea conotațiilor conceptului de socializare a propus sociologul canadian Rocher, socializarea este,, procesul prin care persoana umană achiziționeaza și interiorizează, pe tot parcursul vieții, elementele socio-culturale ale mediului, le integrează în stuctura personalității sale sub influența agenților sociali semnificativi și prin aceasta se adaptează la ambianța socială în care trebuie să trăiască .’’

Toți indivizii, umani, dispun de capacitatea de a fi educați și se deosebesc între ei, prin zona proximei dezvoltări, (concept introdus de L.S.Vîgotski, psiholog rus, tradus în Vest după 1960.) ce desemnează gradul dezvoltării potențiale a copilului. Aceasta se măsoară, pornind de la diagnosticul dezvoltării actuale a copilului, la care se adaugă capacitatea sa de învățare, dintr-o situație standard, ajutat de adult și reprezintă aria dintre nivelul de dezvoltare actual al copilului și nivelul de dezvoltare potențial care poate fi dobândit de copil cu ajutorul adultului sau al altor persoane (ex. doi copii cu un nivel al dezvoltării actuale sensibil egal, puși în aceeași situație de învățare – învățarea cititului – prin interacțiunea cu adultul, pot avea performante diferite sau un copil încearcă să învețe scrisul de la frații mai mari, iar această acțiune este un stimul pentru dezvoltarea copilului).

"Adulții pot și trebuie să asigure copilului activități deasupra nivelului sau de dezvoltare, să-l stimuleze, fără să producă situații confuzionale sau să-l demoralizeze."( L. S. Vîgotski)

1.3. Rolul stilului educativ- parental, în dezvoltarea psihosocială a preșcolarului

Definirea conceptului:

Educația parentală, este prima formă de educație pe care copilul o primește, de aici și rolul decisiv al acesteia, în formarea și dezvoltarea copilului. Maniera în care părintele își educă copilul, este specifică, unică, originală, reflectând nivelul de cunoștințe pe care îl posedă, atitudinile sale, precum și concepția despre educație pe care o posedă.

Stilurile educative parentale și integrarea social social, presupun un nivel corespunzător al dezvoltării cognitive și al abilităților motrice, precum și o anumită implicare emoțională a individului: încredere, sentiment de securitate, respectul de sine, respectul față de ceilalți.

Un stil caracterizat printr-un grad înalt de acceptare, afecțiune, înțelegere a copilului mic de către persoana care îl îngrijește (indiferent dacă persoana respectivă este mama, tata), favorizează dezvoltarea afectivă (încredere și stima de sine) și, implicit, disponibilitatea copilului de a face față exigențelor sociale. Copiii ai căror părinți adoptă în educația lor un stil democratic, echilibrat, în ceea ce privește manifestarea dragostei și impunerea unor reguli în conduită, prezintă o serie de caracteristici în planul dezvoltării socio-afective.

Claude Levi-Strauss a definit familia prin prisma obligațiilor și aspirațiilor comune soților ce au datoria de a-și crește familia, nu doar asigurându-le existența materială ci și un climat favorabil afectiv și moral. Familia reprezintă cea mai veche si mai stabilă formă de comunitate umană, care își aduce contribuția, nu numai prin perpetuarea speciei, ci are rol esențial în evoluția și continuitatea vieții sociale.

Individualizarea familiei ca grup social, în raport cu alte grupuri, rezidă din faptul că în interiorul acesteia se practică un anume stil de viață, modele proprii de conduită, norme și valori care sunt transmise din generație în generație, din aceasta rezultând rolul social al familiei în formarea personalitații indivizilor.

Față de societate, în ansamblul ei, având în vedere că membrii familiei sunt și membri ai societații, familia îndeplinește funcții pe care alte grupuri nu le pot îndeplini:

prin procreare, îngrijire, formare și educare a copiilor, familia contribuie la păstrarea continuitații biologice a societății;

transmițând moștenirea culturală în procesul socializarii, prezintă funcția de menținere a continuității culturale;

satisface nevoile emoționale ale membrilor săi, astfel încât, asigură sentimente de siguranță și de menținerea personalității;

exercită control social asupra întregului mod de comportare a membrilor săi, mai ales a copiilor;

Ca agent cu rol predominant în formarea și dezvoltarea ființei tinere și ca prim grup cu care copilul are contact continuu, familia este obligată să îi asigure acesteia un mediu afectiv și protector, să îi satisfacă trebuințele elementare pentru ca ea să învețe să se construiască pe sine, să se situeze în raport cu ceilalți, să realizeze fără pericol primele sale experiențe sociale. Asigurarea unei structuri normale de familie, care răspunde cel mai bine trebuințelor copilului și buna funcționalitate sunt condiții indispensabile pentru stabilitatea universului unui copil, astfel încât el să nu fie niciodată nevoit să facă față unor probleme umane (divorț, recăsătorie, adopție) care îi depășesc puterea de înțelegere (M. Voinea. 1993)

Părinții reprezintă, indiscutabil, cei mai puternici și importanți educatori, deoarece influențează copilul de la vârsta cea mai fragedă. Un copil aparținând speciei umane nu poate supraviețui neajutat, cel puțin pe parcursul primilor patru sau cinci ani de viață, când trebuie să-i fie satisfăcute nevoile fundamentale: iubire, vorbire și ascultare, joc, crearea unei imagini despre lume, sentimentul apartenenței la o familie, încercarea puterii, mișcare, hrănire corespunzătoare, nevoi a căror împlinire nu se poate realiza decât într-un spațiu comun- nu doar spațiu fizic- unde ei să se cunoască, să comunice, să se interinfluențeze. Ființa neajutorată va deveni treptat o persoană constientă de sine, inteligentă și integrată în tipul de cultură in care s-a născut.

Procesul nu se realizează însă în mod pasiv, în sensul în care copilul doar ar absorbi influențele cu care intră în contact, căci el este o ființa activă ale cărei exigențe sau necesități afectează comportamentul celor responsabili cu îngrijirea sa și mai ales pentru că există această repetabilitate zilnică a interacțiunilor dintre ei. Și părinții și copilul își modifică comportamentul unii față de ceilalți, prin stimulare reciprocă și continuă, iar maniera unică de participare a copilului, este un factor crucial și pentru comportamentul părinților. Totuși, fără a fi crescut sub influența adulților umani, copilul nu ar putea fi educat.

1.4. Coordonate ale consensului educativ (părinte-educator) în socializarea preșcolarului

Realitatea cotidiană precum și statisticile din ultima vreme, conturează tabloul sumbru al unei societăți bolnave. Familia, școala, anturajul și audio-vizualul – cele patru medii din viața curentă a copilului – înregistrează un declin în planul valorilor pedagogice.

În familie, șomajul, sărăcia și numărul crescând de familii dezorganizate, liberalismul prost înțeles al educației, se răsfrânge asupra copilului, determinând „labilitatea” morală a acestuia, slăbirea afecțiunii părintești, afectarea echilibrului psihic al protagoniștilor,

Audio-vizualul incumbă adorația pentru o nouă „cultură” în care valorile perene ocupă din ce în ce mai puțin loc.

Cele trei ipostaze de bază ale educației: formală, nonformală, informal. sunt reprezentate printr-o multitudine de agenți educativi. Pe lângă instanțele consacrate: familia, grădinița, radioul, televiziunea, ziarele și revistele, au apărut și se dezvoltă diverse organizații (de copii, de tineret, religioase etc.), fundații, specialiști în intervenția socio-educativă. Complexitatea și intensitatea factorilor de influențare și de presiune asupra copilului au crescut atât de mult, încât personalitatea acestuia nu mai este doar un rezultat al eredității, mediului și educației. Adevărata problemă o reprezintă necesitatea de asigurare a coerenței acestor influențe educative, de a le integra într-un parteneriat viabil în perspectiva idealului educațional al unei epoci care tinde către globalizare.

În ansamblul agenților educativi școala joacă un rol esențial. Evaluarea locului și rolului ei în societatea contemporană, comportă însă nuanțări substanțiale. Dintre acestea:

a) concepția holistă în abordarea educației, fundamentată în pedagogia modernă și confirmată de programele UNESCO, așează școala într-o lumină nouă. Realitatea lumii moderne arată că școala nu-și mai poate permite să ignore mesajele celorlalte tipuri ale educației sau să intre în concurență cu ele (Adrian Neculau, Teodor Cozma, 1994).

b) cercetarea pedagogică actuală ce evidențiază faptul că „valorile școlii eficiente trebuie să se constituie într-o cultură a dezvoltării, menită să susțină perfecționarea activității școlare” (Emil Păun).

Printre valorile dominante ale școlii „eficiente” se situează „valorizarea părinților”.

O școală de calitate și de succes nu poate fi înțeleasă astăzi în afara unei redimensionări a relației instituție de învățământ – familie, iar realitatea confirmă această supoziție. Cauzele sunt variate:

climatul familial s-a deteriorat sub presiunea șomajului, grijilor materiale, pierderii încrederii în valori;

părinții sunt încă victime ale vechii mentalități conform căreia absolvirea școlii este garantată din start. Ei așteaptă încă „totul” de la instituțiile de învățământ.

Neînțelegându – și corect rolurile, cadrele didactice și părinții, se învinovățesc reciproc. Școala în general, îi acuză pe părinți de incompetență educațională, de dezinteres, pretenții exagerate și chiar agresivitate. Părinții, în schimb, fie pretind profesorilor o atitudine mai intransigentă față de elevi, confundând dialogul democratic elev – profesor cu familiarismul păgubos, fie le impută insuccesele copiilor, neînțelegând exigențele prezentului,

oferta educațională a instituțiilor de învățământ este redusă sau inadecvată în raport cu așteptările și nevoile de educație ale părinților, deoarece profesorii nu cunosc prea bine aceste nevoi și nici nu se ocupă de ele; în plus, lipsesc formele instituționalizate moderne și active de educație a părinților și de parteneriat, forme care ar trebuie să ia locul celor rutiniere și formale de până acum;

literatura pedagogică pentru părinți este puțin reprezentativă pe piața cărții sau nu este valorificată de către factorii responsabili.

Familia este intermediarul între societatea globală și copil, locul în care se modelează principalele componente ale personalității. Modul de viață al familiei este transmis automat copilului, de la naștere el fiind introdus în atmosfera vieții de familie, într-un sistem complex de relații și atitudini. Expresia celor “7 ani de acasă” pe care omul îi are sau nu îi are, reflectă tocmai importanța pe care o are preșcolaritatea în evoluția psihică a copilului. Copilul se integrează tot mai activ în mediul social și cultural din care face parte, asimilând modele de viață și experiență. Solicitările complexe și diversificate ale mediului social determină: dezvoltarea bazelor personalității, dezvoltarea capacității de cunoaștere și a comunicării. Integrarea copilului în comunitate devine o condiție esențială a stimulării și folosirii optime a potențialului sau. Grădinița devine astfel unul din factorii cheie ai dezvoltării copilului în această perioadă de vârstă. Copilul se descoperă din ce în ce mai mult pe sine, realizând că nu este identic cu ceilalți. Tot în această perioadă conștientizează că propriile acțiuni (comportamente) produc anumite efecte în mediul lui de viață sau altfel spus, avem de a face cu o primă formă de responsabilitate. Tot ceea ce face și ce spune, se exprimă în atitudini. Copilul se joacă și participă la acțiunile celorlalți relaționând cu ei. Toate acestea, îi crează copilului, bucurii și trăiri intense pe plan afectiv iar lipsa grijilor și fericirea acestei perioade au condus la denumirea acestei perioade “vârsta de aur a copilăriei”.

Preșcolarul trăiește noi experiențe sociale, interrelaționale. Sociabilitatea este pusă în evidență prin modul în care preșcolarii realizează percepția altora.

La 3 ani, altul este perceput ca o amenințare, de unde și conflictele între ei.

La 4 ani, altul devine obiect de identificare, copilul dorește să fie și să acționeze așa cum este partenerul. Apoi este perceput ca rival, ca persoană care trebuie depășită.

La 5 ani, altul perceput ca partener egal de activitate, dorințele îi sunt respectate, ascultate. Pe acest fond se dezvoltă sociabilitatea(adaptarea socială) care se referă la posibilitățile generale ale copiilor de a face față cerințelor mediului social. Este oarecum pasivă. Se dezvoltă capacitatea socială concretizată în autonomie, putere de a face ceva (comisioane, de a ajuta, de a supraveghea copiii mai mici). Pot apare unele întârzieri sau tulburări ale sociabilității prin instabilitate comportamentală, agresivitate, izolare. Educarea sociabilității se poate face prin antrenarea copiilor în jocuri, activități, solicitarea lor în îndeplinirea unor sarcini.

Un raport asupra relațiilor dintre școală și familie în țările Comuniunii Europene (Mecbeth, Al., 1984), bazat pe cercetări comparative, documentare și empirice enumeră patru motive pentru care școala și familia converg în nevoia de a stabili legături între ele:

părinții sunt, juridic, responsabili cu educația copiilor lor. Legislația reflectă astfel libertatea părinților de a-și crește copiii așa cum doresc; există diferențe între țări privind măsura în care părinții pot alege între diferitele școli și cursuri pe care să le urmeze copiii ori măsura în care părinții trebuie consultați de responsabilii școlari;

învățământul nu este decât o parte din educația copilului – o bună parte a educației se petrece în afara școlii;

cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare a elevilor, în special asupra motivațiilor învățăturii, precum și a faptului că unele comportamente ale părinților pot fi favorizate prin dialogul cu școala;

grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să influențeze gestiunea școlară.

Influența benefică a mediului grădiniței este valorificată prin activitățile desfășurate cu copiii, potențialul cognitiv al acestora, dezvoltând capacități și formând deprinderi specifice vârstei preșcolare. S-a demonstrate, că frecventarea colectivității de către copii, influențează pozitiv dezvoltarea psihică, în sensul, că aceasta este mai bună și mai armonioasă, comparativ cu cea a copiilor crescuți exclusiv în mediul instituționalizat. Influența educației exercitată în mediul grădiniței poate fi una pozitivă, atât timp cât între acestea și mediul familial există unitate din punct de vedere al cerințelor ce sunt puse în fața copilului. Odată cu intrarea în grădiniță, este depășit cadrul familial restrâns, noul mediu punând în fața copilului noi solicitări, diferite de cele familiale, încât să permită îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru cercetarea prezentă,

Informarea și formarea părinților în ceea ce privește școlaritatea copilului presupune, cel puțin, ca fiecare părinte să cunoască:

obligațiile legale privind educația copilului;

drepturile de care dispune pentru educația copilului;

importanța atitudinii lui pentru reușita școlară a copilului;

căi de colaborare cu școala.

În acest scop, dialogul între profesori și părinți este necesar, mai mult, părinții trebuie să fie pregătiți pentru a-și îndeplini rolul educativ în cooperare cu profesorii; în același timp, școlile trebuie să asigure părinților asistența necesară. Relația profesor-părinte în beneficiul individual nu se poate substitui participării părinților la gestiunea școlii din mai multe motive: fiind responsabili legali ai educației copiilor lor, părinții trebuie să aibă posibilitatea de a influența natura acestei educații; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative și la orientarea adaptării școlii la schimbările ce survin în societate; este necesară, pentru aceasta, o influențare pe plan local în rezolvarea problemelor locale și în luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putință; este necesară determinarea îndepărtării indiferenței guvernamentale; cei afectați de o decizie trebuie să poată avea o influență asupra ei; dezechilibrele balanței grupurilor de interes trebuie să fie corectate autorizând persoanele interesate să fie reprezentate după importanța implicării lor în instituția școlară; participarea trebuie să implice competențe locale; participarea poate stimula inițiativele și inovațiile.

CAPITOLUL 2. Educația pentru societate – premise teoretico – metodologice

2.1. Gradinița – cadru optim de socializare a preșcolarilor

În perioada actuală, în învățământul românesc, educația și instrucția trebuie să meargă mână-n mână. Instrucția nu trebuie neglijată , însă la vârsta preșcolară ponderea cea mai mare o are educația sau buna creștere. Dată fiind importanța copilăriei timpurii, perioadă extrem de bogată în transformări cu un impact durabil de-a lungul vieții adultului, aceasta trebuie să reprezinte o prioritate absolută pentru societate, iar drepturile copilului trebuie să fie asigurate încă de la naștere. În prima perioadă a vieții sale copilul își dezvoltă capacitatea de a gândi, de a vorbi, de a învăța și de a relaționa. Este important să fie apreciat în realizările sale oricât de mici ar fi, deoarece o mare parte din viața copilului se va desfășura în grădiniță, iar de armonia dintre cele două medii educaționale va depinde mult dezvoltarea viitoare a copilului.

Opțiunile și măsurile luate în numele copiilor pe parcursul acestei etape cruciale, vor afecta nu doar felul în care ei se vor dezvolta, ci chiar progresul general.

Copilul este o persoană, însă – este adevărat – o persoană în formare. Nu înseamnă că el trebuie luat mai puțin în considerație. Are sentimente, dorințe, opțiuni, înclinații, opinii. Este o persoană în formare, unică, specială, care se îndreaptă pas cu pas spre vârsta adultă. Cunoștințele, comportamentele, emoțiile, valorile pe care le achiziționează și le structurează într-un mod numai al lui, sunt cele ale viitorului adult. Faptul că are nevoie de ajutor din partea adultului, nu înseamnă că este mai puțin important decât un adult. Tot ceea ce îi influențează pe adulți, are efect și asupra copilului. De multe ori părinții și educatorii consideră că nu este necesar să discute cu copiii lucruri privind deciziile adulte, afirmând că cei mici „ nu vor înțelege”. Este adevărat, că nu vor înțelege ca un adult, dar vor înțelege conform dezvoltării lor, poate chiar mai puternic din punct de vedere afectiv.

Deciziile luate de adulți fără consultarea copiilor, pot duce la tulburări permanente în personalitatea aflată în formare. Cunoscând direcțiile maturizării copilului și ale progresului său, sarcina educatorului – părinte sau profesor – dacă nu este ușurată, cel puțin este clară. El trebuie, să vină în întâmpinarea trebuințelor de dezvoltare, să stimuleze și să creeze mediul propice pentru maturizarea lor. Frecventarea grădiniței aduce o mare schimbare: crește numărul de relații, calitatea lor se diversifică, apare necesitatea de a-și adapta comportamentul în cele două medii educaționale diferite, familia și grădinița. Deși afirmația: „Omul este o ființă socială” pare banală, nevoia de relații sociale a copilului este prea puțin luată în seamă.

Prima relație a copilului se stabilește cu mama, iar de confortul și de securitatea acestei relații, depinde, în mare măsură, capacitatea de a stabili relații mai târziu, precum și calitatea acestora.

Intrarea în grădiniță, determină o nouă extindere a câmpului interacțiunilor sociale. Deși familia are în continuare influența dominantă, copilul este confruntat cu un alt mediu, structurat diferit. El nu mai este centrul grupului mic – care este familia, ci membru egal cu ceilalți copii din grupa sa din grădiniță, unde învață avantajele cooperării, ale activitățile desfășurate împreună, el descoperă alt raport al relațiilor cu adultul din grădiniță, diferit de cel stabilit cu adultul din familie. Astfel, ajunge să-și restructureze imaginea de sine, să accepte imaginile pozitive ale celorlalți copii despre ei înșiși și, de asemenea, trebuie să coexiste cu acestea. Egalitatea și cooperarea nu se câștigă ușor în acest nou mediu de viață. De nenumărate ori apar rivalități între copii pentru ocuparea primului loc în aprecierea făcută de educatoare și mai târziu de învățător. Tactul pedagogic și explicațiile pertinente cu care cadrul didactic reușește să-i facă pe copii să înțeleagă care le este locul, dar mai ales rolul lor în cadrul grupului pot aplana eventualele frustrări . Pe măsură ce copilul capătă noi experiențe, activitățile din grădiniță ocupă un loc tot mai important în viața copilului . Se stabilesc între copii legături relativ constante, apare tot mai des obiceiul de a aduce la grădiniță obiecte de-acasă, fiind doar o manifestare de prelungi intimitatea atmosferei din familie și de a o împărtăși prietenilor.

Prin acest mod de manifestare, copilul leagă sentimentul apartenenței la grupul familial, de sentimentul apartenenței la grupul copiilor din grădiniță.

Jocul este activitatea de bază în grădiniță.

La grupele mici, copiii se joacă unii lângă alții, însă pe măsură ce cresc, apar acțiuni desfășurate în grup și este o atmosferă de cooperare, de sentimentul de ase juca împreună.

Regulile privind jocul, educația, trebuie să figureze, cu prioritate, în ideea de comunitate. Cerințele colectivității au reglat astfel relațiile dintre oameni, încât ele au aparut ca un adevăr absolut, de la sine înțeles. Copilul asimilează noi forțe prin asociere, dezvoltarea lui psihică fiind impregnată de condițiile unei vieți în comunitate, deoarece toate capacitațile sale se dezvoltă pe o bază ce poartă influența vieții sociale.

Procesul care este exercitat acum asupra preșcolarului este cel de socializare secundară, producându-se ca o însușire a normelor și valorilor altei instanțe decât familia, dar nu urmărind obținerea unei capacități de supunere obedientă la cerințele acestui mediu nou, ci având ca scop, ca preșcolarul să nu fie privat de creativitatea proprie. În urma socializării din grădiniță copilul va putea să exercite o reală activitate creativă , mijlocită atât de simbolurile normative generale cât și de propriile modele și aspirații.

Este o socializare de tip adaptativ sau integrativ, conducând la formarea acelor capacități personale ce facilitează integrarea, participarea și realizarea sociala a unor activități în cadrul grădiniței.

Integrarea, care se realizează prin interacțiunile dintre copil și mediul gradiniței, se desfășoară în mai multe faze:

– acomodare: schemele de acțiune și modul de gândire dobândit până acum se modifică la contactul cu mediul grădiniței;

– adaptare: relațiile complexe care se stabilesc ajută copilul să capete cunoștinte și deprinderi necesare pentru a rezolva situațiile impuse de acest mediu, astfel încât să poată răspunde pozitiv cerințelor acestuia;

– participarea este echivalentă cu asumarea rolurilor și promovarea inițiativelor personale.

Socializarea realizată în gradiniță include atât organizarea motrică cât și îmbogățirea conținuturilor cognitive, modelarea afectivă și însușirea largă a experienței umane: limbajul, cunoștintele și modalitățile practice de acționare, normele de comportament sunt toate cuprinse în sfera socializarii. Sociabilizarea reprezintă mecanismul principal ce este responsabil, în preșcolaritate, de maturizarea și dezvoltarea psihosocială, reprezentată de modalități optime de relaționare interpersonală a copilului, de capacitatea de integrare în activități de grup, de strategiile de raportare la normele și valorile acceptate de grup, de motivația pentru activitățile desfășurate în comun și de dorința de a coopera cu ceilalți.

Înaintând în vârstă, el învață să respecte regulile în funcție: de grup, de situațiile de învățare / joc, de drepturile pe care le are sau îndatoririle care-i revin. După vârsta de 5 ani jocul devine calitativ altul. Apare jocul de rol în care sunt create situații complexe, diverse și în care fiecare copil îndeplinește un rol inspirat din viața cotidiană. El învață și repetă atitudinile pe care trebuie să le adopte mai târziu în viața de adult, în situații reale de viață. Acest tip de joc este fundamental pentru socializarea copiilor.

Mimica, gestica, tonul afectiv, cuvintele, sunt importante în stabilirea relațiilor cu partenerii de grup și de aceea, totul se construiește în jurul cuvintelor – cheie: comunicare, cooperare, prietenie.

Preșcolarul formează împreună cu acest grup o mică societate, un climat în care se formează atitudini și experiențe emoționale, cu legături afective foarte puternice, suficiente pentru realizarea echilibrului său afectiv. În acest grup sunt satisfacute necesitățile de apartenență și stimă, de siguranță, se realizează maturizarea afectiva și caracterială, se cristalizeaza configurații comunicative.

În stabilirea și menținerea relațiilor sociale, factor de bază este capacitatea a împărtăși sentimente, experiențe. Toleranța în comunicare este absolut necesară și devine una din îndatoririle esențiale ale unui cadru didactic. Este important, să fie respectate anumite reguli de cooperare în comunicare în cadrul grupului, reguli valabile, atât pentru cadrul didactic, cât și pentru părinte și care să mențină o relație de comunicare favorabilă și stimulatoare pentru copil. Aceste reguli de cooperare în comunicare se referă la faptul, că nu trebuie, să se formeze o opinie înainte de a asculta, de a se verifica prin contactul direct de comunicare sentimentele, intuițiile – care se pot dovedi sau nu – corecte, de a rezista tentației de judecare la prima vedere, de a accepta că există unele diferențe culturale mai mult sau mai puțin accentuate între grădiniță și familie, ce pot determina erori de interpretare și chiar de a păstra calmul și simțul umorului în situațiile, în care se crede, că ar exista un potențial conflict datorită lipsei de comunicare, ori erorilor ei.

Viața colectivă, în grup, asigură copilului individualizare prin socializare, adică afirmarea proprie în întrecerea cu ceilalți ca el. Interiorizând conduitele copil-copil, conduite duble, mobile si reversibile: a da / a primi, a ajuta / a fi ajutat, se realizează o transmitere de deprinderi, sentimente, convingeri, care reprezintă chintesența experienței colective a fiecăruia și a tuturor.

Vârsta preșcolarității este cea mai importantă pentru achiziționarea unor deprinderi, a unor cunoștințe, dar mai ales pentru stabilirea unor atitudini, care să funcționeze pe tot restul vieții. Relațiile care se stabilesc între părinte – copil, educator-copil, sunt hotărâtoare pentru calitatea relațiilor pe care le va stabili acesta din urmă, de-a lungul vieții în diferite contexte. Toate relațiile care se stabilesc în spațiul grădiniței, deși încep de la simpla luare de contact, trec prin etapa imitației și ajung la cooperare, au ca finalitate accentuarea sensibilității față de alții și dezvoltarea capacității de a trece dincolo de limitele eu-lui.

Cercetările au demonstrat că imaturitatea afectiva conduce, mai târziu, la stări de frustrație și conflicte afective ce generează devianță. Fiecare copil este unic și simte nevoia să i se asigure securitate fizică și psihologică, dar să fie respectat. Acum cadrul didactic constituie model pentru el. Prin intermediul lui copilul este introdus într-un alt stil de viață, cu alte reguli și cu obligația de a-i respectă pe alții. Rolul educatoarei ca model este esențial, deoarece ea este principalul intermediar între preșcolar și lumea cea nouă. Fiind pus în legătura cu copii de aceeasi vârsta, întreg sistemul de relații cu cei din jur se modifică (Coașan, A., Vasilescu, A., 1988; Dumitriu Gh., Dumitriu, C. 1997). Rolul acestor interacțiuni este foarte mare în ceea ce privește apariția unui climat socioemoțional favorabil desfășurării unor activități, și, mai important, se repercutează asupra personalității copiilor, conducand fie la apariția unor trăsături pozitive de caracter, fie la izolare, la închistare în sine. Deși dinamica relațională care stă la baza prieteniei și colegialității. Asfel, contextul în care are loc socializarea preșcolarului este cel social, relațional, context care va facilita socializarea conduitei și socializarea trăirilor afective (afectivitatea se organizeaza în forma complexă a sentimentelor), mai ales în condițiile în care, datorită rezonanței afective, preșcolarul asimilează comportamentul practicat de altul și îl transformă în comportament propriu.Lărgirea cadrului relațional : cu obiectele, cu alții, cu sine conduce la disciplinarea conduitelor preșcolarului, la înmulțirea numărului de conduite dezirabile din punct de vedere social. În conditiile în care copilul realizează trecerea de la atitudinea ”fiecare pentru sine“ la atitudinea “fiecare și pentru alții”, treptat se va ajunge la raporturi de căutare a celuilalt, de contact cu altul mai frecvent și pentru perioade mai lungi.

2.2. Educația pentru societate – dimensiuni, principii, obiective, conținut

În declarația Universală a Copilului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. din noiembrie 1989, la care a aderat și România, se precizează într-un articol: „Copilul are dreptul să trăiască în familie și să fie înconjurat cu dragoste și înțelegere … el are dreptul la educație, la cultură, la cunoașterea tuturor valorilor umane și a valorilor spirituale”. Tot aici sunt precizate și o serie de imperative care însoțesc drepturile copiilor, și anume: educația este cea care săvârșește ființa umană.

Omul nu poate deveni om decât prin educație spunea Imanuel Kant, educație pe care copilul o primește, desigur, în familie, în grăginiță și de la comunitate.

Între factorii educației, familia a fost și este considerată ca factor prioritar și primordial, deoarece în ordinea firească a lucrurilor, educația începe în familie, lucru despre care Loisel afirma că : “în familie și pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume – omul de character”. Citatul pune in valoare dimensiunea morală a educației din familie acolo făcându-și ucenicia pentru viață , din toate sectoarele educației, cea morală rămânând cea esențială prin substanța pe care i-o imprimă familia.

Conturarea trăsăturilor de caracter se face încă din perioada preșcolară, când educația ocupă locul primordial în procesul pedagogic. O coordonată importantă a formării personalității

și a caracterului o constituie educația moral-civică, care se manifestă printr-un anume fel de a acționa, de a gândi, de a se comporta. Educația morală este un proces complex și neîntrerupt care trebuie început încă de la cea mai fragedă vârstă, când copilul, imitând, își formează deprinderi de comportare civilizată, de responsabilitate, respect față de sine și de ceilalți.
După ce copilul intră într-o instituție de educație și învățământ, sarcinile educației se divizează între aceste instituții și familii. Educatorii, trebuie să fie mai bine pregătiți în domeniul activității educative, fiind calificați pentru o asemenea activitate. Este normal, ca să aibă rolul coordonator. Acest lucru trebuie făcut cu mult tact, pentru ca părinții să nu se simtă marginalizați sau subestimați. Din contră, ei trebuie, să simtă ăn continuare responsabilitate pentru educația copiilor, cerându-li-se concursul, nu numai când se ivesc fenomene negative.

Îndrumarea părinților trebuie să se facă în mod diferențiat, în funcție de nivelul de cultură al părinților cât și de particularitățile lor de personalitate. Un rol deosebit are familia în domeniul educației morale. Sintagma românească a „celor șapte ani de acasă” vizează tocmai educația morală, adică expresia exterioară a acestuia: comportamentul.

Comportamentul elevat, cetățenesc, civilizat, moral, nu apare de la sine, ci numai în măsura în care părinții se preocupă de formarea lui. Iar acesta nu se poate face în famile, prin cursuri și conferințe, ci prin modelul pe care îl oferă copiilor, care se vor strădui să-i imite.
Acest comportament face parte din structura autorității pe care trebuie să o aibă în fața propriilor copii. Succesul educației morale la vârsta preșcolară este rezultatul unei munci stăruitoare, migăloase, desfășurate cu pasiune și responsabilitate de către educatoare.
Din experiența acumulată, am constatat că fiecare activitate sau joc dispune de multiple valențe specifice pentru educarea morală a preșcolarilor. În acest fel, copiilor li se formează reprezentări simple despre bine și rău, despre cinste și necinste, despre adevăr și minciună, despre muncă și lenevie, despre disciplină și indisciplină, despre conștiinciozitate, li se transmit emoții și sentimente, devin mai sensibili la acțiunile morale. În scopul formării copiilor potrivit exigențelor societății civile, democratice, al integrării lor în viața socială, aceștia vor fi sensibilizați, ajutați să înțeleagă necesitatea respectării normelor, antrenați în exersarea și practicarea unor norme elementare de conduită, contribuind astfel la formarea propriilor valențe ale eu-lui. Prin activitățile de educație pentru societate, copiii sunt îndrumați și ajutați:
– să înțeleagă sensul și semnificația normelor și valorilor morale;

să sesizeze semnificația unor exigențe și necesitatea respectării regulilor și a normelor;

să aprecieze obiectiv conduita proprie și a celorlalți, potrivit unor imperative morale;

să accepte norme, valori, principii etice;

să respecte regulile elementare de conviețuire socială;

să înțeleagă trăsăturile esențiale ale unor trăsături de voință necesare in activitatea lor, ca: perseverența, consecvența, inițiativa, curajul și să se asigure concordanța între fapte și vorbe;

să aprobe fapte, acțiuni proprii și ale colegilor care sunt în concordanță cu normele morale și civice;

să dorească să urmeze modele percepute în grupul de copii, în familie, în comunitate;

să manifeste atitudine de respingere și dezaprobare față de fapte și comportamente ce dovedesc necinste, agresivitate, lipsă de respect față ce cei din jur, lene, dezordine, indisciplină;

să exerseze deprinderi și obișnuințe morale: deprinderea de a saluta, punctualitatea, respectarea semenilor, respectarea unui regim zilnic de muncă etc;

să dovedească sentimentul de colegialitate, de prietenie, al datoriei și răspunderii, al respectului, al umanismului, al dragostei și atitudinii pozitive față de muncă și față de patrie;

să-și adapteze comportamentul față de sine, față de alții – copii și adulți, față de mediu – social și cultural, în împrejurări variate și țină seama de opiniile celor din jur și să aplice criterii elementare de apreciere a conduitei altora și de autoapreciere;

să manifeste grijă, interes și să participe activ la protejarea mediului ambient natural.

Încadrarea într-un regim de viață – regimul grădiniței de copii, atrage după sine, modificarea anumitor deprinderi și obișnuințe ale copiilor, a conduitei lor. Copilul este capricios, nu vrea să respecte regulile, le încalcă. Scopul bine precizat, alegerea cu grijă a materialului didactic, caracterul atractiv, reprezintă condiții de bază ale acestor activități comune. Prin conținutul lor interesant, în grădiniță, am izbutit să-i atragem pe copii, determinându-i să fie disciplinați, fără să mai fie nevoie să recurgem, la observații sau adonestări.

Observănd jocurile copiilor și îndrumându-le, educatoarea ajunge să cunoască mai bine fiecare copil în parte și să înțeleagă relațiile dintre ei. Cerințele față de copiii din grupele mijlocie și mare-pregătitoare cresc: ei trebuie nu numai să știe să se joace împreună, dar să țină seama și de interesele colegilor lor, să stabilească împreună conținutul jocului, să execute ceea ce își propun singuri sau împreună.

Tot în cadrul activităților de educație pentru societate, cunoașterea unor elemente locale specifice, a unor personaje istorice, culturale, a faptelor și realizărilor lor îi ajută pe copii să înțeleagă și să prețuiască înfăptuirile de seamă ale neamului și să capete sentimentul apartenenței la o comunitate.

Vârsta preșcolară, prin intermediul unor forme adecvate posibilităților de înțelegere a copiilor, prin folosirea povestirilor istorice, a convorbirilor după imagini, a vizitelor făcute la muzee și case memoriale, prin manifestări educative prilejuite de sărbătorirea unor evenimente importante din trecutul de luptă al poporului nostru, reprezintă perioada propice în care copiii pot fi familiarizați cu: originea daco-romană a poporului nostru, formarea limbii române, faptele de luptă eroică a poporului sub conducerea lui Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și atâția alții care s-au ridicat pentru apărarea și afirmarea identității poporului român.
De asemenea, este necesar să evidențiem în fața copiilor o serie de însușiri morale, specifice poporului nostru: hărnicia, cinstea, omenia, vitejia etc. Pentru a-și dezvolta sentimentele patriotice, copiii trebuie să fie familiarizați și cu evenimentele culturale, cu tradițiile, cu obiceiurile specifice poporului român.

Educația pentru societate începe prin formarea unor reprezentări despre mediul familial și social în care trăiește și se dezvoltă copilul, despre casa părintească, strada, orașul natal. Acesta reprezintă un obiectiv prevăzut de programa activităților obligatorii, dar care se poate desfășura și prin activități la liberă alegere. Putem exemplifica printr-un joc ce se numește: “Cum te cheamă?”

Deasemenea educația pentru societate urmărește educarea la preșcolari a dorinței de a avea sentimente de respect, prietenie față de colegi sau alți copii, precum și a atitudinii de respect față de părinți, educatoare, alți adulți angajați ai grădiniței în care își petrec o importantă parte din zi;

Un obiectiv de referință îl reprezintă formarea și exersarea deprinderilor de a fi ordonați, de a colabora efectiv în colectiv cât și pentru formarea deprinderilor de a îndeplini sarcinile formulate de educatoare, păstrsrea jucăriilor, a mobilierului din sala de grupă;

În cadrul educației pentru societate, încă de la grupa mică, un rol foarte important îl are însușirea de către copii a unor reguli elementare de politețe, să știe cum să se comporte cu adulții pe stradă, în magazine, la spectacole sau în alte locuri pe care le frecventează cu familia sau grădinița. La fel de important este deprinderea de utilizare a obiectelor de uz personal.

De la grădiniță copiii sunt familiarizați cu zilele deosebite din istorie și cele legate de tradiții și mari sărbători religioase cu ocazia cărora se organizează serbări sau activități speciale.

Cu cât înaintează în vârstă preșcolarul, se complică sarcinile și se îmbunătățește calendarul acțiunilor prin conținut, varietate.

Bunul mers al procesului de învățământ și rezultatele obținute depind de: obiectivele urmărite, conținuturile selectare, tipurile de activitate alese, strategiile și formele de evaluare optim gândite. Acestea sunt instrumente importante aflate la dispoziția educatorului, de a căror cunoștințe și mod de utilizare depinde eficiența muncii educative. Cadrul didactic, cunoscând varietatea acestor instrumente, particularitățile de vârstă ale copiilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acționeze pentru a-și valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuși un creator în materie articulare a strategiilor, metodelor și procedeelor didactice.

Între componentele educației, cea morală ocupă un loc deosebit, datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea și integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe cunoștințe, sentimente, convingeri, deprinderi și obișnuințe, o voință puternică, încât urmărirea și formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci și un sistem coerent de metode și procedee prin care să putem preveni apariția unor eventuale obstacole și să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.

Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie și o strategie complexă, variată, dinamică și adecvată numeroaselor componente care trebuie formate și dezvoltate. Nu atât numărul metodelor și procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât integrarea lor într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor situații în care se găsește educatoarea și preșcolarul.

De asemenea, nu trebuie să uite nici un moment că această bogată metodologie va trebui să fie permanent însoțită de exemplul său personal, de atitudinea ireproșabilă din punct de vedere moral în toate împrejurările.

Acțiunile educative se desfășoară în mod organizat și sistematic și au, totodată, rolul de a valorifica acele influențe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului. Folosind metodele cele mai adecvate se urmărește dezvoltarea unei personalități corect conturate.

Prin observări, povestiri, convorbiri, lecturi după imagini, se va educa sentimentul de dragoste pentru familie, membrii acesteia, despre limba maternă, spre exemplu observări „Casă" sau „Stradă în care locuim", lecturi după imagini „Familia mea”, desen „Drapelul tricolor".
La această vârsta în cadrul educației pentru societate se pun bazele unui „mic eu personal" se conturează o personalitate a copilului și se dezvolta în continuare premizele conștiinței și conduitei morale. Exemplu, jocul exercițiu „Mă descurc singur" sau convorbirea „Eu sunt mic", unde copilul începe să-și definească propria identitate.

La grupa mijlocie educația pentru societate are ca scop să dezvolte în continuare premizele conștiinței și conduitei morale. Alte obiective de referință ce se urmăresc la acest segment sunt lărgirea sferei de reprezentări despre familie și membrii acesteia, educarea sentimentului de prietenie între colegi, formarea unei conduite și exigente a copilului despre prezența lui în societate. Putem aminti povestea educatoarei „Maricica murdărica" ce poate fi prezentată ca dramatizare. Fără să mai amintesc toate activitățile programei planificate la această temă, vreau să mă refer în special la importanța convorbirilor și discuțiilor libere pe care le avem în fiecare moment cu preșcolarii grupei. Tot la acesta vârsta se poate vorbi de formarea unor calități morale cum ar fi: sinceritatea, hărnicia, spiritul de întrajutorare și curajul, folosind de exemplu lectura după imagini „O faptă bună". Acum copilul ia contact mai accentuat cu evenimente istorice care au marcat istoria poporului nostru, cum ar fi „1 Decembrie" sau „24 Ianuarie", dar copilul conștientizează și tradițiile naționale și religioase, unde gama de activități este mult mai amplă, prin memorizări cum ar fi „Moș Crăciun", „Uite vine Moș Crăciun" sau prin activități muzicale, colinde, etc.Toate aceste activități sunt concretizate prin serbări ample de Crăciun, Paști, serbări care se prezintă atât în unitate în fața părinților și chiar în afara unității. Datorită acestor acțiuni și activități din cadrul educației pentru societate, reacțiile emotive ale preșcolarului mijlociu sunt mai controlate și în acord cu cerințele educatoarei și ale colectivului de copii.

Preșcolarul de grupă mare se adaptează rapid nu numai la mediul grădiniței, ci și în contact cu orice tip de situație socială. La vârsta de 5-6 ani, programul formativ este mai dens, copiii dispun de un volum de cunoștințe bogat și de posibilități de a înțelege cu mai multă ușurință, diferite aspecte ale vieții sociale, ce creează condiții pentru modalități mult mai variate, de a realiza educația copiilor pentru societate.

Ca o modalitate eficientă de realizare a educației pentru societate la grupa mare, se poate aminti lărgirea sferei de reprezentări cu privire la orașul în care locuim și țara noastră, cunoașterea numelui țării, a capitalei acesteia, denumirea județului în care locuim și a reședinței de județ.

Orice copil de grupă mare, încă de la începutul anului școlar se gândește la momentul când va părăsi grădiniță dragă și va păși pragul școlii. Programa învățământului preșcolar oferă foarte multe activități în acest sens, dar un rol important îl au activitățile libere cum sunt: vizitele copiilor de la grupa mare la școală, pentru a cunoaște atât școala cât și curtea școlii, clasa unde vor învăța, învățătoarea de la clasa întâi. Cu acest prilej ei vor înțelege că la școala nu se vor mai juca atât de mult, învățătura va trece pe primul loc, nu vor mai fi atât de protejați cum sunt la grădiniță deoarece la școală vor întâlni copii mai mari decât ei.
Pentru a pune în aplicare variate modalități de educație pentru societate în învățământul preșcolar, se impune ca noi, educatoarele, să ne împrospătăm cunoștințele despre ultimele cerințe în domeniu, prin autoinformare și prin participarea la activități organizate de Inspectoratul Școlar și de unitatea în care ne desfășurăm activitatea, aceasta ducând la obținerea performanței și la modernizarea învățământului preșcolar, iar așa cum spunea domnul profesor doctor Virgil Radulian "modernizarea este o lege generală a progresului, cerută de dezvoltarea științei și în mod concret de gradul de cultură și civilizație al țării noastre."

Vârsta preșcolară constituie etapa în care copilul începe să înțeleagă realitatea înconjurătoare, începe să-și însușească părerile celor din jurul lui – și cu atât mai mult a celor care-i fac educația – , criteriile de apreciere a faptelor și, ca rezultat al procesului educativ, începe să devină conștient de greșelile sale. Întrebările copiilor: “Așa-i c-am fost cuminte astăzi?”, “Este bine așa?” constituie de fapt confruntarea criteriilor morale cu propria lor experiență. Preșcolarul are, prin urmare, toate posibilitățile să-și însușească în mod intuitiv și practic cele mai importante norme de comportare, mai ales în grădiniță. Necesitatea de a începe educația morală cât mai timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolara se formează cu cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare.

Activitatea sistematică de educație morală din grădiniță contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la transformarea lor în obișnuințe. Procesul educației morale este o activitate conștientă, complexă în vederea formării convingerilor, sentimentelor și comportamentelor morale și se realizează prin îmbinarea rațională a metodelor și procedeelor educative: explicație, convingere, exerciții cu caracter moral, încurajare prin organizarea unor situații educative.

În vederea educației morale și civice a copiilor de vârstă preșcolară, programa prevede:
– să se formeze și să se lărgească sfera de reprezentări și noțiuni despre grădiniță, familie, mediu social apropiat, orașul(satul) natal, țară;

– să se formeze reprezentări legate de muncă adulților și relațiile lor de muncă;

– să se cunoască însemnele țării;

– să se cunoască îndatoririle copiilor la vârsta preșcolară;

– să se cunoască unele evenimente și sărbători din istoria poporului nostru cât și unele sărbători naționale;
– să se dezvolte sentimente de dragoste pentru limba și cultura poporului nostru;

– să se formeze deprinderile elementare de muncă;- să se formeze atitudini și comportamente;
– să se cultive calități morale: sinceritate, hărnicie, curaj, spirit de întrajutorare, spirit de colectiv.
Aceste obiective se realizează în mod gradat, potrivit particularităților de vârsta ale copiilor. Astfel, dacă la grupa mică li se formează reprezentări despre familie și grădiniță, la grupa mijlocie și mare aceste reprezentări depășesc cadrul amintit. Odată cu vârsta, formele de activitate se amplifica. Astfel, alături de observări, povestiri, memorizări care se fac la grupa mică se adaugă la grupa mijlocie lecturi după imagini, iar la grupa mare convorbiri.

Conținutul activităților este diferit, specific fiecărei grupe. De exemplu, sunt povestiri pentru preșcolarii de la grupa mică sau mijlocie și povestiri istorice accesibile numai copiilor din grupa mare.

Varietatea metodelor și procedeelor utilizate în mod adecvat de către educatoare contribuie la apropierea copilului de unele aspecte ale vieții, la de dezvoltarea sentimentelor morale, la formarea unor însușiri importante ale personalității.

Organizarea judicioasă a activităților de educație moral civică asigura însușirea cunoștiințelor, înțelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentări, formarea deprinderilor elementare de muncă, educarea sentimentelor morale înalte, formarea comportamentelor morale.

Sarcina educatoarelor, este de a forma și de a modela caracterul copiilor din fiecare nouă generație, astfel încât fundamentul personalității viitorului tânăr să fie unul corect și solid, nu alterat de influențele ce apar inerent într-o societate democratică.
Educația preșcolară nu se reduce la pregătirea intelectuală, ci reprezintă mai cu seamă educația simțurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de sine, a voinței, a creativității, a atitudinii pozitive față de semeni și mediul ambiant.

O problemă cu care s-a confruntat școala de-a lungul existenței sale, dar și societatea în ansamblul ei, este aceea a realizării unei conduite morale. Dacă în realizarea obiectivelor educației intelectuale, estetice, fizice, profesionale exista programe clare și precise, metode și tehnici variate, adaptate particularităților de vârstă și individuale ale celor ce învață, în domeniul obiectivelor educației morale au existat întotdeauna puncte de vedere diferite, chiar contradictorii.
Societatea, și mai ales societatea viitoare în care se va integra tânărul este “terenul”de manifestare a conduitelor morale. Preocuparea noastră este de a găsi soluția optimă de formare a convingerilor morale, prin intermediul cărora se va realiza conduită morală.
La intrarea în grădiniță, copilul cunoaște impunerea unor restricții în privința tendințelor pe care le manifestă, se lovește de impunerea unor norme de conviețuire în noul grup.Gândirea lui este caracterizată , printre altele, de egocentrism, ceea ce îi marchează direct comportamentul. Pe parcursul anilor de școlaritate, achizițiile fundamentale și particulare evidențiază începutul unei socializări ce trebuie corect susținute și ghidate atât de către educatoare, cât și de către familie, în calitate de inițiator, apoi de continuator și exersant zilnic al muncii de formare caracterială.
Calitatea educației moral civice la vârsta preșcolara nu vine de la sine, ci este rezultatul unei munci stăruitoare, migăloase, desfășurate cu dragoste și responsabilitate de educatoare și implicit alături de ea părinții care să continue această muncă de educație. Colaborarea grădiniță – familie, acțiunile comune, continuarea muncii educatoarei de către părinții, implicarea acestora în acțiunile organizate de grădiniță, transformarea unor deprinderi în obișnuințe – de această colaborare, beneficiar este copilul care treptat prin modul de comportare va scoate în evidență rezultatele acestui parteneriat.

În concluzie se poate afirma că toate activitățile pe care le realizăm, urmărim să-I facem pe copii să deosebească binele de rău, să știe ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă, să fie toleranți atât cu ei cât și cu cei din jur. De la simple cunoștințe și fapte de viață să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative, să-i învățăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalți.

2.3. Metode și procedee de realizare a educației pentru societate

Educația pentru societate și-a găsit un loc binemeritat în programa instructiv – educativă, deoarece preșcolarul trăiește în grădiniță primele lui experiențe sociale si primele lui experiențe de viața colectivă în afara familiei. Aici, copilul evoluează social, își structurează conduita de adaptare la normele mediului social . Grădinița are deci în vedere cultivarea unui tip comportamental și moral, care să dezvăluie preșcolarilor căile de comportare ca indivizi liberi, toleranți, cu respect față de ceilalți .

Educatoarea ca manager și lider al grupului social îndeplinește următoarele roluri:

pedagog care nu impune informațiile științifice, ci construiește dispozitive de învățare, practicând o pedagogie diferențiată;

proiectant, tutore, manager, moderator, organizator și gestionar al conținuturilor, activităților și experiențelor de formare;

mediator al învățării copilului într-un cadru euristic;

facilitator al învățării și autoformării;

consilierul copilului care are nevoie de sprijin în învățare;

partener într-o relație educațională interactivă;

coordonator al muncii elevilor;

animator, activizant și catalizator al activității de formare, al comunicării, al interacțiunilor și

al schimburilor interindividuale;

scenograf, pregătind decorul desfășurării învățării eficiente;

actor al demersurilor instructiv-educative;

strateg – gânditor pentru a ajuta elevul în construirea cunoașterii prin restructurări continue;

co – evaluator, alături de copil, al procesului și produsului învățării.

Relația stabilită corect între: obiective – competențe – conținut – metodă, dă sistemului de instruire greutatea demersului realizat cu maximum de eficiență, cu susținerea acțiunii printr-un efort minim, dar cu motivația egală cu recompensa pusă chezășie la evaluare.

Permanenta preocupare în a găsi cele mai propice strategii de realizare a obiectivelor educației pentru societate se reflectă și în reforma învățământului ce se axează pe latura formativă, accentuând valențele complexe ale studiului intcrdisciplinar, care să conducă la o educație în care copilul să nu fie un simplu obiect, ci un partener la construirea propriei personalități, la cultivarea conștientă a atitudinilor de viață.

Educația pentru societate reușește să formeze caractere morale si mai mult decât atât, poate crea o personalitate morală puternică și care să servească intereselor societății a cărui membru activ se pregătește să îi devină.

La vârsta preșcolară copilul este încă dependent de părinți, de educatoare, fapt ce pune pe primul plan formarea deprinderilor morale. Trăsăturile morale se consolidează la copil numai dacă există consecvență în atitudinile noastre față de el și dacă munca educativă are continuitate.

Educația pentru societate se face permanent, pe tot parcursul programului zilnic din grădiniță, prin alegerea unor teme cu conținut variat (activități frontale), prin exerciții-joc specifice (activități alese si complementare), in cadrul activităților opționale și ocazional, in timpul desfășurării activităților extracurriculare (plimbări, excursii, vizite),povestiri, basme, audiții muzicale sau addiții de texte literare cu mesaj moralizator, precum și în diferite situații adaptate programului zilnic desfășurat în grădinițele de copii.

O componentă importantă a educației pentru societate se referă la formarea comportamentelor ecologice la preșcolari. Educația ecologică se poate realiza în grădiniță, în conformitate cu particularitățile de vârstă, prin activități in care metoda predominantă este cea clasică de observare a unor secvențe (părți) ale mediului înconjurător, a efectelor vizibile pe care intervenția omului o are, benefică sau distructivă uneori, însă cu succes pot fi folosite și metode moderne ca: breinstoringul, metoda cadranelor, metoda corchinelui, metoda cubului.

Toate aceste activități urmăresc: educarea copiilor in sensul păstrării sănătății mediului natural în care trăiesc, educarea capacității de a proteja și respecta natura si planeta Pământ, conștientizarea necesității de a economisi toate resursele naturale (apa, lemnul, energia electrică), antrenarea copiilor în activitățile menite să contribuie la îngrijirea unor arbori, a spațiului verde și nu în ultimul rând. formarea unui comportament civic, și a deprinderilor de protejare a naturii.

Componentă a educației pentru societate, în spiritul normelor de comportare corectă în mediul social de această dată este educația rutieră. Ea reprezintă unul din elementele esențiale ale civilizației moderne. Acasta le îmbogățește cunoștințele privind normele de conduită preventivă și stabilește reguli de comportament civic. Modalitățile de realizare, a educației rutiere, în grădinițele de copii se pliază pe metode ca : povestirea, jocul didactic, jocul de rol, problematizarea, breinstoringul și chiar metoda cubului și metoda știu – vreau să știu – am învățat, la grupa mare.

Pentru a realiza o bună educație rutieră în grădiniță, educatoarea nu trebuie să ignore sursele informaționale; ea trebuie să fie bine pregătită, să transmită totul în mod clar si accesibil pentru mintea copilului, astfel încât aceștia să perceapă consecințele, uneori incomparabil de grave, care se pot întâmpla într-o clipă de neatenție, a unui joc organizat în spațiu nepermis, a unei reguli de circulație neanvâțată la timp.

Educația pentru sănătate reprezintă o altă verigă a educației pentru societate. Modul de abordare a acestui capitol pleacă de la ideea că e bine pentru copii să înțeleagă de mici că sănătatea nu înseamnă absența bolii, ci un mod de viață echilibrat, un mod de comportare și de respectare a unor norme de igienă personală și colectivă. Deprinderile elementare de igienă trebuie imprimate din fragedă vârstă pentru a putea pătrunde cât mai adânc în modul de viață cotidian, iar cele mai potrivite metode sunt bazate pe conversație, explicație, povestire și care pot deveni procedee ajutătoare pentru breinstoring sau problematizare.

Vârsta preșcolară marchează o etapă de acumulare a unor impresii si reprezentări despre mediul înconjurător. Copilul este impresionat de tot ceea ce îl înconjoară, de orice e nou în grădiniță sau în localitatea natală.

El reacționează cu multă promptitudine la evenimente la care participă concret: sosirea unei persoane străine în grădiniță, o serbare, o șezătoare, o vizită Ia muzeu, o excursie. Toate aceste impresii se imprimă în sufletul copilului, le comentează în familie și în grădiniță, iar într-o formă sau alta, le transpune în propria sa activitate: joc sau creații plastice.

Educația moral-civică și moral-patriotică sunt părți integrate ale educației pentru societate. Dezvoltarea conștiinței patriotice si civice se realizează treptat, pornind de la unele reprezentări despre mediul înconjurător, pe baza sentimentelor și a diferitelor impresii provocate dc contactul nemijlocit al copilului cu realitatea. O importanță deosebită în adâncirea acestor reprezentări și sentimente o are activitatea nemijlocită a copilului, fiind antrenat să comunice, să relaționeze, să manifeste interes, să ia atitudine, să-și exprime păreri pro sau contra și ajută copiii să trăiască cu mai multă intensitate atmosfera acestor evenimente, chiar dacă n-au reușit să înțeleagă toți, în totalitate, sensul lor.

Tot la vârsta preșcolară, copilul manifestă interes față de simbolurile patriei. Astfel, copiilor li se predau unele noțiuni legate de simbolurile țării: steagul tricolor și stema țării. O metodă în cunoașterea drapelului național este observarea acestuia, fapt ce conferă copiilor ocazia de a întelege cu ajutorul explicației, semnificația fiecărei culori: roșu reprezintă sângele vărsat de eroii care au luptat pentru apărarea țarii, galben reprezintă frumusețile si bogățiile țării, iar albastru reprezintă cerul senin.

La dezvoltarea sentimentelor de dragoste față de popor , admirația față de armată, fată de polițiștii care veghează la liniștea comunității, față de pomperi curajoși, față de aviatori, marinari, aspecte care impresionează atât de mult vârsta copilăriei și care devin cu timpul fapte legate de profesiuni, sau de referință pentru tipologii umane.

De asemenea, o altă modalitate de realizare a educației morale în grădinița de copii poate fi organizarea unor activități bazate pe dramatizări, mici scenete, de teatru de marionete (mânuire de păpuși), unde copiii creează oral texte dialogate în care critică fie lipsa de respect, indisciplina, minciuna și lașitatea, fie lipsa de igienă personală, a grijii față de viețuitoare, lucruri sau natură. Eduatoarea nu va uita să sublinieze ce e bine și ce e rău, ce se poate întâmpla atunci când nu sunt respectate regulile morale, să-i îndrume, să aplice în practică tot ce au învățat.

O altă componentă a educației pentru societate o reprezintă educația religioasă . Aceasta influențează latura afectivă a copilului în mod pozitiv și îmbunătățește relațiile din societate. Departe de a realiza omogenizarea și uniformizarea conștiințelor , ea contribuie la afirmarea unei individualități și la formarea unui caracter. Un loc aparte îl ocupă aici trăirile afective și sensibilitatea. Metodele folosite in astfel de activități sunt: jocul didactic, expunerea, povestirea, iar puntea de legătură este asigurată de conversație.

Educația pentru societate mai are o latură și anume educația practică și elemente de activitate casnică. Prin aceast tip de activitate se urmărește formarea și consolidarea unor abilități practice, îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple. Astfel, preșcolarii vor executa lucrări practice din materiale diferite, combinându-le între ele (mobilier din deșeuri de lemn, colaje, jucării, machete, ele.). Metodele folosite în această activitate sunt: observarea modelului (arătat de educatoare); conversația ,demonstrația și explicația strâns legată de modul de executare a lucrărilor.

Elementele de activitate casnică sunt importante, deoarece prin ele copiii se îndelednicesc cu treburile gospodărești, trăind emoții pozitive ca urmare a îndeplinirii unor sarcini primite și de dobândirea unor responsabilități pe care învață să și le asume.

Consider că dacă am ajutat un copil să înțeleagă: ce e binele, adevărul, frumosul; să se întristeze pentru o floare ruptă sau pentru o aripa frântă; să privească semaforul și să înțeleagă semnificația culorilor; să își însușească faptul că sănătatea înseamnă îngrijirea organismului și protejarea lui de boli; că seara nu trebuie să uite să împreuneze mâinile și să-și spună rugăciunea învățată de la părinți sau bunici; să vibreze la frumusețile patriei, străbătut fiind de sentimente de mândrie și dragoste de tară, putem spune că l-am ajutat să devină un candidat adevărat la umanitate și că metodele adoptate au fost atât de potrivite încât copilul a deprins totul din propria-i determinare.

Educația pentru societate este un proces complex, ce trebuie condus nu numai cu știință, ci și cu artă și înaltă măiestrie pedagogică, astfel încât copiii să-și însușească principiile moral-civice pozitive ale societății în care trăiesc și să le promoveze consecvent adăugând pas cu pas la experiența instituțională pe cea dobândită prin proprie voință dinntr-o motivație intrinsecă.

CAPITOLUL 3. Coordonate metodologice ale cercetării aplicative

3.1. Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării au fost formulate în acord cu datele literaturii de specialitate, a interesului personal legat de copii și de dezvoltarea socială a acestora fiind vizate următoarele:

studiul relației dintre educația parentală și sociabilitatea preșcolarului;

conceperea unor activități care să presupună, pe de o parte participarea părinților, iar pe de altă parte, interacțiunea acestora cu propriii lor copii, în vederea eficientizării relației dintre aceștia;

cunoașterea nivelului social al copiilor din lotul de cercetare;

identificarea aspectelor de integrare a copilului preșcolar în funcție de frecventarea gradiniței;

evidențierea gradului de socializare în contextul relațiilor cu colegii.

3.2. Ipoteza cercetării

Pornim de la premisa că, dacă între părinte și educator există un consens, atunci impactul asupra sociabilității preșcolarului este constructiv și benefic.

3.3. Modelul cercetării

3.3.1. Variabilele de lucru

În vederea îndeplinirii obiectivelor propuse au fost stabilite variabilele de lucru implicate în cercetarea prezentă, după cum urmează:

a. Variabila: sociabilitatea preșcolarului – definită ca adaptarea la mediul social, la lumea inconjuratoare, grup, colectiv, cultura și modele etnice;

Indicatorii vizați pentru comportamentul social-afectiv al preșcolarului sunt:

autonomia și inițiativa în relațiile cu covârstnicii, în cadrul jocului și a altor activități (instructiv-educative și recreative);

relaționarea cu educatoarea și cu alți adulți din mediul apropiat;

manifestarea adecvată de către copil a conduitelor emoțional-expresive în funcție de specificul activităților în care este implicat;

simțul ordinii în aranjarea lucrurilor personale.

b. Variabila: educația parentală – definită ca prima formă de educație pe care o primește un copil.

Indicatorii vizați pentru educația parentală a preșcolarului sunt:

armonia familială;

grija parintească;

iubire neconditionată;

permisivitate-restrictivitate;

caldură-indiferență;

consensul parental în orientarea educațională.

3.3.2.Participanți
La cercetare au participat:

preșcolari (N=23)

părinții preșcolarilor evaluați, cu vârsta cuprinsă între 31-41 ani, Au fost chestionați 23 de părinți (N=23);

educatoarea prescolarilor evaluați.

3.4. Descrierea metodelor de investigație

Activitatea de cunoaștere a copilului implică folosirea unei game variate de metode și procedee, deoarece datele obținute printr-o singură metodă sunt unilaterale. Folosind însă mai multe metode se pot obține informații care se completează și se verifică reciproc.

Una dintr metodele cu cea mai amplă utilizare în cunoașterea copilului preșcolar este observația. Această metodă furnizează educatoarei cele mai bogate și variate date pentru caracterizarea personalității copilului. Pentru ca această metodă să aibă rezultatele scontate, copilul trebuie observat în condiții cât mai variate, numai în felul acesta pot fi surprinse manifestările tipice care îl caracterizează pe copil.

Pe parcursul unei zile de grădiniță, copilul se manifestă diferit, la anumite tipuri de activități ce se desfășoară în grădiniță. Preferă un anume tip de activitate, se comportă diferit în cadrul activității de joc liber, comparativ cu atitudinea pe care o are în activitățile comune.

Observând astfel comportamentul copilului obținem date importante despre temperamentul, caracterul său aptitudinile acestuia. La început sunt remarcați copiii care se detașează fie prin aptitudini, fie printr-o serie de manifestări negative. Treptat însă sunt cunoscuți și copiii care rămân oarecum imperceptibili, indescifrabili care sunt mai puțin transparenți.

Scopul observației trebuie să fie stabilit foarte bine de educatoare, deoarece urmărim anumite aspecte ale comportamentului copilului, în situații și momente diferite. Astfel, în cadrul unui joc, educatoarea poate observa, dacă copilul preferă să fie lider sau simplu executant, dacă este activ, dacă manifestă spirit de echipă sau dorește să se evidențieze, fără să țină seama de ceilalți coechipieri, dacă respectă regulile prestabilite ale jocului sau le încalcă, dacă dă dovadă de creativitate și inovație în joc.

În activitățile comune se pot obține date despre imaginația, memoria, gândirea, limbajul, capacitatea copilului de înțelegere. Manifestările acestuia în jocurile de mișcare și în jocurile liber-alese, la teatru, la sala de mese, la spălător, la programul de somn, sunt observate cu mare atenție, deoarece furnizează foarte multe date despre el: dacă este prietenos, posedă spirit de întrajutorare, respectă pe cei din jurul său, dacă are deprinderi de ordine, de disciplină, de igienă, de comportare civilizată.

Toate observațiile sunt consemnate în caietul de observații psihopedagogice sau într-un alt caiet la momentul când sunt surprinse, deoarece odată cu trecerea timpului, ele pot fi uitate sau chiar interpretate greșit. Observațiile ocazionale pot duce la concluzii greșite și de aceea se consemnează o constantă a comportamentului, într-o varietate de situații și abia atunci aspectul surprins reprezintă ceea ce trebuie reținut pentru interpretare.

În orice observație trebuie să notăm cât mai exact datele și să le separăm de interpretări. Date despre copil putem afla și prin metoda convorbirii. Anumite manifestări, în situații diferite, în care este pus copilul, le putem afla prin intermediul convorbirilor ocazionale, libere sau prin intermediul convorbirilor premeditate, care de altfel, au un scop prestabilit.

La venirea în grădiniță copilul se atașează de educatoare și cu timpul căpătă încredere în ea destăinuindu-și frământările. Tot ceea ce se petrece în viața lui, în afara grădiniței, este adus la cunoștința educatoarei. Astfel putem afla despre viața lui în familie, despre activitățile pe care le desfășoară în afară grădiniței cu unul sau ambii părinți, despre lucruri pe care nu le fac sau discută cu aceștia, din cauza relațiilor care există între ei sau a neimplicării efective a aparținătorilor în viața micuților.

În învățământul preșcolar metoda biografică sau anamneza se reduce în mare parte la datele pe care le obținem de la familie prin intermediul chestionarelor pe care le propunem părinților la prima întâlnire organizată. Principalul dezavantaj ce se întrevede, este că nu suntem sigure dacă părinții sunt sinceri în răspunsurile date. O atitudine de fațadă pe care unii subiecți o manifestă duce la eludarea unor opinii și sentimente, iar atitudinile despre care cred că nu sunt acceptate social îi conduc spre formularea de răspunsuri cât mai dezirabile. Chestionarul poate să ne ofere date eronate, dar pe parcurs, prin intermediul observațiilor și al convorbirilor, putem raporta aceste date la realitatea cu care ne confruntăm.

Testele de evaluare constituie o cale importantă în cunoașterea copilului, iar didactica modernă pune un mare accent pe racordarea acțiunilor instructiv-educative, la nevoile și potențele copilului, accentul punându-se pe considerarea particularităților individuale ca indicator orientativ prioritar.

Testele evaluare pot fi: inițiale sau predictive, formative, sumative. Evaluarea predictivă o realizăm la începutul unui program de instruire, stabilind nivelul de pregătire al copiilor și indicând condițiile în care aceștia vor putea asimila noile cunoștințe.Primele două săptămâni ale anului școlar sunt rezervate culegerii de date despre copii și prin testele predictive putem afla date referitoare la dezvoltarea psihofizica și la nivelul de cunoștințe priceperi și deprinderi ale acestora.Gradul de instruire dobândit este determinant pentru parcurgerea următoarei etape de învățare.Evaluarea predictivă se constituie într-un indice prețios de concepere a noului demers didactic.

Evaluarea de orice tip, permite întrevederea posibilităților de realizare a obiectivelor urmărite într-un timp mai scurt și cu consum cât mai mic de resurse. Consecințele acesteia se vor extinde, atât asupra conținuturilor învățării, cât și asupra formelor de organizare, ale mijloacelor, ale metodelor folosite, în concordanță cu particularitățile psihofizice ale copiilor.

Evaluarea impune măsuri, pe care educatoarea nu trebuie, să le neglijeze. Acestea ar fi:

identificarea corectă a obiectivelor și a conținuturilor, conform programei preșcolare;

stabilirea nivelului de solicitare, în funcție de capacitatea și de ritmurile biologice ale copiilor;

selectarea acelor itemi, care să se adreseze cu precădere capacității de prelucrare creatoare a informației, de aplicare a acesteia în situații variate și nu de simplă reproducere;

formularea itemilor să presupună, utilizarea unor materiale existente în sala de grupă și care fac parte în mod constant din mediul apropiat copiilor;

itemii să fie în număr cât mai mic, dar să acopere o parte cât mai mare din materia de examinat;

itemii aleși pentru identificarea performanței, trebuie să se bazeze pe calitatea și exactitatea răspunsurilor așteptate.

Pentru reușita actului de evaluare este bine ca educatoarea să ofere sugestii privind modul de rezolvare a sarcinilor și să intervină chiar cu unele îndrumări sau întrebări suplimentare atunci când preșcolarii întâmpina dificultăți.

Analiza produselor activității copilului este o altă metodă, ce are o mare utilizare în

cunoașterea p,sihologică a personalității copilului preșcolar. Ea completează celelalte metode

furnizând date despre lumea interioară, despre bogăția de idei, originalitatea și obiectivitatea

preșcolarului.

Pentru aprecierea comportamentului socio – afectiv al copiilor, am folosit ca metodă dominantă de investigație observația sistematică. În cadrul programului zilnic (activități de dezvoltare personală, activități liber alese – etapa I, a II-a, a III-a, activități pe domenii experiențiale – Domeniul om și societate, activitățile extracurriculare) mi-am îndreptat atenția asupra următoarelor aspecte:

manifestările de independență;

relația fiecăruia cu adulții și ceilalți copii din grupă;

comunicarea copiilor in cadrul jocurilor și a altor tipuri de activități;

gradul de frecventare a gradiniței;

chestionar adresat parinților.

Pentru aprecierea educației parentale am folosit ca metode de investigație :

observarea directă a comportamentului copiilor față de părinți;

interviul ;

analiza interacțiunii educatoare – părinți;

ancheta prin chestionar cu intrebări deschise;

Evaluarea comportamentului social-afectiv

Întrucât aprecierea nivelului de dezvoltare al comportamentului social-afectiv a reprezentat un aspect deosebit de important pentru cercetarea prezentă, s-a folosit aceeași scară de evaluare.

Dimensiunile vizate ale comportamentului socio-afectiv sunt:

autonomia și inițiativa în relațiile cu covârstnicii, în cadrul jocului și a altor activități (instructiv-educative și recreative);

relaționarea cu educatoarea și cu alți adulți din mediul apropiat;

manifestarea adecvată de către copil a conduitelor emoțional-expresive în funcție de specificul activităților în care este implicat;

simțul ordinii în folosirea /aranjarea lucrurilor personale.

Evaluarea educației parentale

Dimensiunile vizate ale educației parentale:

armonia familială;

grija parintească;

iubire neconditionată;

permisivitate-restrictivitate;

caldură-indiferentă;

consensul parental in orientarea educatională.

3.5. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor

În aplicarea instrumentelor de investigație s-a ținut cont de particularitățile de vârstă ale participanților implicați în cercetare.

Aprecierea comportamentului social-afectiv al copiilor s-a realizat printr-o discuție cu fiecare dintre ei. Conversația propriu-zisă s-a desfășurat într-un loc familiar acestuia, în sala de grupă, fiind scoase din câmpul său vizual acele obiecte care i-ar fi putut distrage atenția.

Am stat față în față cu copilul, având grijă ca el să se simtă în largul său pe scăunelul adecvat vârstei , iar durata medie a intervievării a fost între 10 – 15 de minute.

Caracterul specific al procedurii de aplicare se referă și la ceea ce se numește „perioada de încălzire” , în care se stabilește un fel de legătură între educatoare și copil. Aceasta, cu scopul de a destinde copilul, de a face cunoștiință cu examinatorul, de a-l familiariza cu prezența acestuia. De obicei, conversația despre jucăria preferată sau desenele animate vizionate, a permis căpătarea încrederii și relaxarea copilului cu ușurință.

Fiecărui copil i s-a precizat, că se vor juca, vor desena și vor povesti pe baza unor imagini prezentate. Tonul și conduita emoțional-expresivă, precum și motivația pozitivă au contat enorm, pentru securitatea copilului și stimularea acestuia de a participa la activitate. Durata testării a variat în funcție de particularitățile individuale ale copiilor, deoarece pentru unii a fost necesară o perioadă mai lungă de acomodare cu examinatorul și specificul activității. De asemenea, pe parcursul evaluării au fost inserate jocuri de mișcare a mâinilor, a degetelor, pentru ca preșcolarii să nu obosească sau să se plictisească.

Evaluarea s-a realizat exclusiv sub formă de joc, vârsta copiilor nepermițând o altă variantă. Obiectivele propuse au determinat un plan riguros de întrebări, gândit în prealabil, dar adaptat ca stil în funcție de particularitățile subiectului și flexibil, în funcție de comportamentele afișate de cel examinat. Pot să spun, că preșcolarii au cooperat bine și au răspuns solicitării fără insistențe multe.( Anexa 1 )

La finalul discuțiilor, baremul de notare pe care l-am stabilit, se prezintă, astfel:

0 puncte – niciodată – NU – nesatisfăcător

1 punct – rar – satisfăcător

2 puncte – deseori – DA – bine

3 puncte – întotdeauna – foarte bine

Punctajul realizat s-a comparat apoi, cu punctajul obținut la chestionarele părinților – baremul fiind același la ambele chestionare.

Chestionarele pentru integrarea socio-afectivă, care cuprindeau și itemi referitori la educația parentală, ( Anexa 2) au fost împărțite de către educatoarea grupei, părinților, în plicuri, intr – un singur exemplar. S – a asigurat confidențialitatea informațiilor obținute, părinții având dreptul și posibilitatea de a – și sigila plicurile în momentul predării lor.

Am informat părinții, cu privire la scopul completării chestionarului și am clarificat instrucțiunile Chestionarele au fost distribuite astfel încât doar unul dintre aparținătorii fiecărui copil să completeze datele, după explicarea procedurii de înregistrare, iar părinții au dovedit receptivitate la solicitarea mea. Promptitudinea și sinceritatea lor a fost un indicator concret al dorinței de a fi cunoscute cât mai veridic coportamentele propriului copil.

3.6. Modalități de realizare a consensului educativ (parinte-educator) pentru formarea comportamentului prosocial la preșcolari

Există o varietate mare de activități, care se pot desfășura în parteneriat cu părinții și care s-au dovedit a fi eficiente:

1. Ședințele cu părinții în cadrul cărora se pun în discuție diverse teme educative și informarea acestora privind activitățile instructiv-educative (obiective, conținuturi, metode, mijloace etc.);

2. Activități de „spargere a gheții”, care se referă la primele întâlniri cu părinții, concepute anume pentru a realiza o comunicare eficientă și de durată;

3. Consiliere psihopedagogică care constă în rezolvarea unor situații – problemă cu copiii lor, consultații pe teme cu suport asigurat de materiale informative.

4. Mese rotunde, la care părinții și educatoarele fac schimb de experiență educațională cu reprezentanți ai comunității locale;

5. Simpozioane științifice, în cadrul cărora educatoarele, dar și părinții, țin comunicări și referate cu privire la educația copiilor în instituții de învățământ și în familie.

6. Asistări la lecții, unde părinții pasiv sau /și activ iau parte la realizarea actului didactic.

7. Întâlniri semestriale cu toți părinții din clasă, în cadrul cărora sunt discutate aspectele generale referitoare la politicile educaționale ale unității de învățământ, curriculum, evaluare, organizarea unor evenimente speciale etc. ( Anexa 3).

8. Revista grădiniței “ Pe aripile copilăriei”, cu o apariție trimestrială, ce conține informații despre activitățile instituției; prezentarea unor evenimente; anunțuri despre activitățile ce urmează a fi desfășurate; apariții în presă, la radio și TV etc.

9. Ziua ușilor deschise, în cadrul cărora părinții asistă la activități, completează chestionare de evaluare, participă la discuții cu administrația școlii a cărei structură este grădinița, personalul didactic și de întreținere.

10. Acordul de colaborare școală – grădiniță – familie, în care sunt stipulate responsabilitățile școlii, ale grădiniței și ale părinților în procesul educațional. ( Anexa 5 )

11. “Școala părinților” unde se organizează cursuri, pentru părinți, cu sprijinul nemijlocit al Cabinetului de Asistență Psihopedagogică , care au ca scop principal facilitarea cunoașterii și înțelegerii corecte a comportamentelor pozitive sau negative a copiilor.( Anexa 4 – Manualul “Educăm așa”)

12. Invitația unui speaker (vorbitor, invitat, vizitator) – aceasta este o tehnică prin intermediul căreia un părinte (medic, polițist, personal cu competențe juridice, actor, scriitor, bucătar etc.) prezintă copiilor, părinților, personalului unității, o informație importantă privind profesia sa.

13. Activități pentru copii organizate în comun de către cadre didactice și părinți (spectacole de teatru, vizite, excursii, drumeții)

14. Un rol deosebit, atât pentru colaborarea școală-familie și participarea la gestiunea școlii/grădiniței, cât și pentru educația părinților îl au asociațiile de părinți, a căror finalitate este, în principiu, protecția copilului prin educație. Se pot deosebi asociațiile de părinți și după scopurile lor, astfel deosebim:

grup de susținere a școlii, în probleme needucaționale;

grup de cooperare care consideră educația un proces comun în care părinții și cadrele didactice sunt parteneri ce decid împreună viitoarele programe;

grup de apărare a intereselor, care consideră că părinții au interese ce trebuie promovate în raport cu interesele altor grupuri.

Cele mai frecvente obiective ale asociațiilor naționale de părinți sunt:

a) sensibilizarea părinților privind drepturile și îndatoririle lor, influența comportamentului lor asupra copilului;

b) informarea părinților prin publicații, radio și televiziune privind problemele specifice;

c) formarea părinților prin cursuri destinate acestora, consultații (la sediu, telefonic, prin publicații) pe probleme de interes (medical, juridic, psihologic etc.);

d) reprezentarea părinților (reprezentanții sunt obligați să apere interesele părinților și agenților comunitari, să raporteze periodic acestora situația privind problemele analizate și dezbătute în consiliul de participare școlară).

Categoriile de activități prezentate, fac posibilă realizarea unui parteneriat durabil între: școala coordonatoare, grădiniță, familie și comunitate. Următoarea strategie ne va asigura atragerea părinților, a /agenților comunitari și implicarea lor în colaborare cu instituția de învățământ, va include forme, metode, tehnici și mijloace de implicare a acestora în procesul educațional:

1. discuțiile scurte cel mai bine e să se realizeze după amiaza sau atunci când copiii pleacă acasă. Educatoarea îi face pe părinți să se simtă bineveniți în grădiniță, discutând despre activitățile zilei, succesele sau insuccesele copilului în această zi. Informația primită de părinți se transmite într-o manieră informală și relaxantă.

2. înștiințările scrise și/sau notițele de comunicare succinte și foarte specifice, care descriu o reușită, ori mulțumesc familiilor pentru ajutorul acordat grupei în derularea unor proiecte educaționale .Familiile apreciază faptul că află ceva de la educatoare și pot fi încurajați să trimită

note de răspuns. Această tehnică este eficientă în cazul părinților care se simt în largul lor când își exprimă ideile, gândurile, propunerile în scris.

3. avizierele sunt un alt mijloc de transmitere a informației către familie, într-o manieră informală. Informația de avizare poate fi adresată direct părinților, incluzând: anunțuri ale unor întâlniri cu părinții, foi volante informații legate de orarul zilei în curs, o listă pe care să se semneze cei care se oferă voluntari pentru o anumită acțiune.

4. rapoartele periodice reprezintă o altă cale utilă prin care pedagogul poate comunica cu familia. În general, un raport periodic descrie proiectele tematice, activitățile și ideile care se axează pe un anumit subiect.

5. comitetul de părinți este o componentă activă și esențială a parteneriatului. Scopul înființării acestuia este de a colabora cu conducerea școlii coordonatoare, cu personalul grădiniței și de a-i oferi sprijin oferind pentru: planificarea evenimentelor grupei; organizarea excursiilor și a vizitelor; colaborarea cu membrii comunității; planificarea zilelor sanitare în clasă etc.

6. familiile participante voluntar, în sala de grupă, la activități, sunt primite ca educatori ai propriilor copii- având asupra acestora cea mai mare influență. Acordând ajutor copiilor în clasă, află mai multe despre activitățile ce se desfășoară aici, despre modul în care copiii folosesc materialele oferite, dar și contactul lor cu semenii. Încurajarea membrilor familiilor, îi motivează intrinsec, să vină în ajutor cadrelor didactice pentru că: este plăcut să fii prezent într-o sală de clasă activă și creativă; încă un adult în clasă facilitează organizarea și desfășurarea activităților individuale și de grup; se pot include în programul zilei activități speciale, care necesită implicarea mai multor persoane adulte; observând ocupațiile copiilor în clasă, membrii familiilor înțeleg valoarea activităților educaționale; deprind lucrurile efectuate împreună în clasă, ajutând educatorea.

Dezvoltarea conduitei sociale a preșcolarului are loc în contextul social, relațional. Preșcolarul integrat sau nu în mediul grădiniței, relaționează cu alții copii sau cu alți adulți, în afară de părinți, trăiește noi experiențe sociale experimentând un mare număr de conduite interrelaționale.

Jocurile din grădiniță constituie cadrul propice dezvoltării conduitei sociale a copilului. Cooperarea interpersonală și de grup reprezintă principala modalitate de relaționare.

Diverși autori au pus în evidență două forme ale sociabilității preșcolarului.Astfel, să vorbim despre sociabilitatea/ adaptarea socială, pe care Tinca Crețu o consideră socializare pasivă (Crețu, 1997) și care constă în adaptarea propriei conduite la cerințele ambianței, precum și capacitatea socială, concretizată în autonomie, inițiativă, în posibilitatea de a face ceva- aceasta având efecte în facilitarea relațiilor cu alții, la care se referea E. Vrăsmaș, subliniind importanța respectării unui șir de condiții legate de părinții copiilor, susținând că aceștia trebuie să devină participanți activi aducând o contribuție reală și valoroasă la educarea copiilor lor, că este important să fie parte la adoptarea deciziilor privind educarea copiilor lor și că școala trebuie să recunoască și să aprecieze informația dată de părinți privind copiii lor;

Prin urmare, examinând condițiile pe care le sugestiona E. Vrăsmaș privind orientarea activităților de optimizare a parteneriatului se poate concluziona, că atât activitățile formale, cât și cele nonformale, desfășurate cu părinții și alți parteneri din comunitate, asigură un climat prielnic pentru formarea conștiinței și conduitei cooperante la aceștia.

Educația în familie, realizarea socializării și a educației copiilor depinde de factori materiali, culturali și sociali. Având ca argument experiența altora și propria-mi experiență, susțin că realizarea obiectivelor educației în familie, depinde în cea mai mare măsură, de orientarea pedagogică a părinților, de coeziunea, dinamica și responsabilitatea membrilor familiei.

Grădinița oferă spațiu larg manifestării inițiativei și participării în funcție de posibilități, de preferințe, de interese, de capacități, de preocupări, tuturor partenerilor educaționali. Societatea în general se preocupă de ridicarea nivelului pedagogic al familiei folosind forme diverse, de la nivelul macro-social până la formele de micro-grup prin intermediul cuvântului scris, oral și al imaginilor.

Experiența-mi arată că cea mai activă și eficientă formă de propagandă pedagogică se realizează prin intermediul și sub conducerea instituției școlare, prin diversitatea formelor de colaborare dintre cele două instituții.

CAPITOLUL 4 – Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor

Rezultatele statistice obținute în perioada de adaptare, la debutul grupei mici, cu ajutorul chestionarelor adresate părinților și copiilor

În urma culegerii datelor, prelucrarea statistică, analiza și interpretarea datelor colectate , se poate spune că maniera în care părintele se raportează la propriul copil în educația pe care i-o oferă acestuia, își pune amprenta asupra modului în care copilul se integrează în colectivul de covârstnici, relaționează cu aceștia, respectă regulile jocurilor la care participă, are inițiativă, spirit organizatoric, este activ în comunicarea cu colegii și educatoarea, mainifestă spirit organizatoric. Mai mult, își manifestă adecvat trăirile afective în funcție de situațiile la care ia parte. Un copil care se uită la emisiuni recreative și nu râde, sau se bucură de neplăcerea altuia, care se plictisește în cadrul activităților de modelaj, mozaic, al activităților gospodărești, considerându-le o povară și lipsite de interes, ridică anumite semne de întrebare din punct de vedere al comportamentului său social-afectiv.

Tabelul nr. 1 – Nivelul dezvoltării sociale evaluat de educatoare și părinți

CENTRALIZATOR ANALITIC:

CENTRALIZATOR SINTETIC:

Reprezentarea grafică a rezultatelor:

Fig. 1

Fig. 2

Tabelul nr. 2 – Gradul de sociabilitate al copilului

CENTRALIZATOR ANALITIC:

CENTRALIZATOR SINTETIC:

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR:

Fig. 3

Rezultatele obținute la evaluarea inițială

Practicile evaluative din învățământul preșcolar se apleacă asupra individualității copiilor, a nevoilor de învățare ale fiecăruia, construind strategii pe predare-învățare-evaluare, care să îi ajute pe aceștia, să se acomodeze ușor, ca apoi să se adapteze activităților specifice grădiniței.

Evaluarea inițială se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire și este menită să stabilească nivelul de pregătire la începutul acestei activități, condițiile în care aceștia se pot integra în programul respectiv. Ea constituie una dintre premisele conceperii și demarării procesului de instruire. Este binecunoscută opinia lui Aussubel, conform căreia învățarea este puternic influențată de cunoștințele pe care elevul le posedă la începutul activității de învățare.

Astfel, grupa de copii participantă la această cercetare, este o grupă omogenă ca vârstă, care s-a constituit în anul școlar 2012 – 2013, a primit denumirea de “Grupa Florilor” și avea la debut, ca efectiv, un număr de 23 de copii: 13 fete și 10 băieți.

Aplicarea probelor de evaluare inițială la grupa mică mi-a oferit oportunitatea de cunoaștere a copilor sub toate aspectele dezvoltării psihofizice:

dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;

dezvoltarea socio-emoțională;

dezvoltarea limbajului și a comunicării;

dezvoltarea cognitivă;

capacități și aptitudini de învățare .

În lucrarea de față, voi analiza dezvoltarea socio-emoțională urmărind: interacțiunea dintre copii, interacțiunea acestora cu adulții, exprimarea și controlul emoțiilor.

Domeniul om și societate, prin disciplina educație pentru societate, este de activitatea comună din trunchiul comun al curriculumului care urmărește:

Competențe generale – Nivelului I:

1 – cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate, prin educarea abilității de a intra în relații cu ceilalți;

2 – educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter, prin folosirea unor atitudini corecte față de sine și de ceilalți;

3 – cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, cultură și religie care definesc portretul moral și spiritual al poporului român;

Competențe specifice – Nivelul I:

Percepția de sine și de celălalt pentru identificarea și acceptarea locului și rolului său în grupul social;

Capacitatea de cunoștere și respectare a normelor elementare necesare integrării în viața socială;

Capacitatea de a cunoaște și respecta reguli elementare de protecție a securității proprii și a colectivului din care face parte;

Deprinderi de igienă personală, colectivă și de muncă ordonată în vederea dobândirii autonomiei în activitățile zilnice;

Capacitatea de adaptare a comportamentului propriu în raport de reguli prestabilite, în situații concrete;

Capacitatea de a dialoga utilizând cunoștinte elementare de istorie, geografie, cultură, religie;

Capacitatea de a fi prevăzător față de securitatea corporală și morală proprii;

Capacitatea de a opta și acționa în situații sociale în mod tolerant, cu înțelegere și solidaritate;

Capacitatea de a înțelege efectul actelor sale asupra mediului natural și social;

Adoptarea unei atitudinipozitive, responsabille , față de propria sănătate , precum și a celorlalți;

Capacitatea de a se manifesta constant în relațiile interumane;

Pentru a-mi ușura munca, am urmărit ca demersul didactic să se bazeze pe o planificare a activității didactice pentru disciplina educație pentru societate , pentru grupele nivelului I din grădiniță, structurată astfel:

GRUPA MICĂ

PLANIFICARE GRUPA MIJLOCIE

DOMENIULUI OM ȘI SOCIETATE – PROBĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

GRUPA MICĂ

Disciplina: Educație pentru societate

Competența specifică: Coportamentul copilului în primele zile de grădiniță:

Tema – subiectul ludic : “Sunt o floricică de la grupa mică”. Activități liber-alese

Legendă : A = comportament atins;

D = comportament în dezvoltate;

CENTRALIZATOR ANALITIC – Educație pentru societate

CENTRALIZATOR SINTETIC

Reprezentarea grafică a rezultatelor probei: Fig. nr. 1

DOMENIULUI OM ȘI SOCIETATE – PROBĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

GRUPA MIJLOCIE

Disciplina: Educație pentru societate

Competența specifică: Capacitatea de adaptare a propriului comportament în raport de norme prestabilite ;

Tema – Subiectul ludic : “Te poftesc la joc!” joc exercițiu

Obiectivele evaluării:

Să denumească orașul natal și strada unde locuiește;

Să utilizeze cel puțin 3 formule de salut și 3 de politețe; (Bună dimineața, bună ziua, bună seara, la revedere,poftim, mulțumesc, te rog, cu plăcere)

Să enumere regulile gupei din care fac parte;

Să identifice obiecte de igienă personală și colectivă;

CENTRALIZATOR ANALITIC:

CENTRALIZATOR SINTETIC:

Reprezentarea grafică a rezultatelor probei: Fig. nr. 2

Rezultatele obținute la evaluarea formativă

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE PROBĂ DE EVALUARE FORMATIVĂ

GRUPA MICĂ

Disciplina: Educație pentru societate

Subiectul ludic: “ Jucăria mea, jucăria ta”

Unitatea de invatare: Cunoașterea de celălalt;

Conținuturi:

Relații de grup: deprinderi de cooperare, prietenie, colegialitate;

Obiectivele evaluării:

să ofere și să accepte ajutorul colegilor la distribuirea/ strângerea materialului didactic necesar desfășurării activității;

să respecte regulile microgrupului din care face parte;

să se conformeze regulilor jocului la care participă într-un grup anume;

Itemi :

I1 – participă activ la diferite activități ale grupului, acceptă și oferă sprijin, ajută la punerea și strângerea materialului distributiv, cere/ oferă ajutor colegilor;

I2 – acceptă și respectă regulile stabilite pentru grupul de copii;

I3- cooperează cu colegii la rezolvarea sarcinilor primite în lucrul pe echipe;

Descriptorii de performanță pentru itemii propuși:

CENTRALIZATOR ANALITIC :

CENTRALIZATOR SINTETIC

Reprezentarea grafică a probei: Fig. nr. 3

Constatări și măsuri ameliorative privind comportamentul socio-afectiv: este de apreciat faptul că toți copiii manifestă inițiativă într-o mai mare sau mai mică măsură în executarea unor sarcini colective (strâng/pun masa, jucăriile, fac ordine) cu mici excepții remediabile în mare măsură. Socializarea prin joc este în general bună, excepțiile identificate necesită muncă individualizată, este necesară colaborarea cu familia, motivația intrinsecă.

Pentru optimizarea socializării se vor folosi  ca modalități de realizare: jocurile cu subiect și roluri, activități de educație pt societate, lucru în echipă, observări, memorizări, lecturi, convorbiri, filme, dramatizări.

Grupa în ansamblul ei, prezintă un comportament socio-afectiv bun, cu unele individualizări și aspecte specifice: deși câțiva copii au o personalitate foarte puternică, încearcă să sfideze regulamentele și se fofilează de la îndeplinirea acestora găsindu-și alte preocupări mai importante pentru ei.

PROBĂ DE EVALUARE FORMATIVĂ – GRUPA MIJLOCIE

Disciplina: Educație pentru societate

Subiectul ludic: “REGULILE GRUPEI NOASTRE”

Unitatea de invatare: Relații interumane

Conținuturi:

Cunoașterea de sine și de ceilalți – percepția socială: comportamentul ca membru al grupului social;

Obiectivele evaluării:

Să identifice regulile grupei;

Să recunoasă comportamente pozitive sau negative;

Să argumenteze alegerile făcute;

Itemi :

I1 – spune cel puțin 3 din 5 reguli ale grupei din care faci parte;

I2 –denumește actiunile pozitive din imaginile pe care observi;

I3- alege comportamentele negative pe care le-ai recunoscut

I4 – argumentează-ți alegerea în cazul comportamentelor negative;

Descriptorii de performanță pentru itemii propuși:

CENTRALIZATOR ANALITIC:

CENTRALIZATOR SINTETIC:

Reprezentarea grafică a probei: Fig.nr. 4

Rezultatele obținute la evaluarea finală

PROBĂ DE EVALUARE FINALĂ – GRUPA MICĂ

Disciplina: Educație pentru societate

Subiectul ludic: “Am crescut un pic mai mare

Răspund iute la-ntrebare!”

Obiective urmărite:

Să identifice corect sexul propriei persoane;

Să numere și să recunoască vărsta proprie;

Să aleagă semaforul cu culorile așezate corect;

Să recunoască aspecte comportamentale negative la baie;

Itemi :

I1  Taie cu o linie imaginea incorectă, pentru ca afirmația să fie adevarată;

I2  Alege varianta corectă și încercuiește-o;

I3 Incercuiește semaforul cu culorile dispuse în ordinea corectă.;

I4 Colorează imaginile care arată comportamente pozitive;

Descriptorii de performanță pentru itemii propuși:

CENTRALIZATOR ANALITIC:

CENTRALIZATOR SINTETIC:

Reprezentarea grafică a probei: Fig.nr. 5

Numele și prenumele copilului: Data:

1.Taie cu o linie imaginea corectă, pentru ca propoziția sa fie adevărată.

2.Câți ani ai ?

Încercuiește semaforul care are culorile așezate corect !

Colorează imaginea care se potrivește comportamentului corect la baie ;

PROBĂ DE EVALUARE FINALĂ – GRUPA MIJLOCIE

Disciplina: Educație pentru societate

Subiectul ludic: : “ Ce știu, ce fac, ce simt?”

Obiectivele evaluării:

Să denumească corect numele țării sale și să aleagă steagul care are așezate corect culorile;

Să recunoască din imagini aspecte caracteristice ale unor sărbători religioase;

Să identifice emoțiile de bază într-un context prezentat pe baza expresiilor faciale (limbaj nonverbal)

Să asocieze emoțiile cu diferite comportamente;

Itemi :

I1  Spune cum se numește țara ta. (Romania); Incercuiește steagul țării tale.;

I2  Denumește sărbătoarea și potrivește sărbătorile cu acțiunele specifice lor.

(Craciunul/ Paștele – Nșterea și Invierea Lui Iisus.)

I3 Taie cu o linie imaginea cu întâmplarea pe care nu ai dori să o pățești.

I4 – Unește chipul copilului cu imaginea întâmplărilor corespunzătoare.

Descriptorii de performanță pentru itemii propuși:

CENTRALIZATOR ANALITIC:

CENTRALIZATOR SINTETIC:

Reprezentarea grafică a probei Fig. Nr. 6

Numele și prenumele copilului: Data:

1. Spune cum se numește țara ta. (România); Încercuiește steagul țării tale.

Denumește sărbătoarile și stabilește corespondența sărbătorilor cu acțiunele specifice lor.

(Craciunul; Paștele; Nșterea lui Iisus; Învierea lui Iisus.)

Taie cu o linie imaginea cu întâmplarea pe care nu ai dori să o pățești.

Unește chipul copilului cu imaginea întâmplărilor corespunzătoare.

În activitățile din cadrul ADP (activități de dezvoltare personală) și ALA (activități liber alese), atât în programul de dimineață, cât și cel din tura a II- a, de după-amiază, sunt desfășurate activități cu scopul educației pentru societate, în funcție de temele din proiectele anuale, cât și ca suporturi pentru proiectele tematice programate pentru derulare. Astfel, voi enumera: tipuri, titluri și modalități de realizare, pe capitole:

Educația ecologică oferă activități ca: plimbări în parc; excursii; vizite la Grădina Zoologică și Botanică; plantare de pomi și flori; îngrijirea acestora, jocuri distractive: "De-a veterinarul"; "La zoo"; "De-a tabăra" etc, povestiri create, sau cu început dat: "O faptă bună"; "Povestea unei cutii de chibrituri"; convorbiri și lecturi după imagini: "Poluarea"; "Curiozități ale lumii vii"; "Omul ocrotește natura"; "Unde aruncăm gunoaiele'.'"; texte literare: "Cățelușul șchiop"; "Gândacelul"; de F„ Farago; "Puiul" de I. Al. Brătescu-Voinești; "Căprioara"; de E. Gârleanu;

Organizând vizite, plimbări, excursii împreună cu părinții, cu sarcini și obiective stabilite, îi încurajăm pe copii să comunice, să se întrebe, să cerceteze, îi ajutăm să cunoască lumea înconjurătoare cu frumusețile și modificările aduse de mână și mintea omului. În mediul înconjurător copiii au posibilitatea să descopere că ei au drepturi, libertăți dar și îndatoriri și responsabilități față de familie, mediul înconjurător.

Educația rutieră cu: povestiri create:'O clipă de neatenție"; lecturi după imagini: "Strada nu e loc de joacă"; jocuri: "Ce ne spun indicatoarele?"; "Cum circulăm?"; "De-a pietonii"; "De-a agentul de circulație"; convorbiri: "Pe unde traversam?"; "Agentul de circulație ne sfătuiește"; cântece: "stopul"-. Iordachescu; texte literare: "Drumul" de I. Constantincscu; "Avionul"de I. Buzescu;

Educația pentru sănătate prilejuiește jocurile "Spune-mi la ce folosește"; "De-a bucătăresele"; "De-a brutarii"; "La dentist"; texte literare: "Murdărica"; "Ce e bine si ce-i rau?"; "Praful”- Fl. Iordache; convorbiri: "Curățenia – mama sănătății"; "Ce mâncăm, cum mâncăm?"; "Microbii – dușmanii noștri"; cântece:"A plecat mama la piață"- din folclor; " "Batista"- P.Țipordei

Educația moral-civică și patriotic, dovada că structurile valorice sunt în strânsă legătură cu cele afectiv motivaționale (convingeri, sentimente). O normă sau un principiu moral trebuie să aibă la bază o trăire afectivă, astfel nu se va putea realiza concordanța între ceea ce știm și ceea ce trebuie să facem. Pentru aceasta, vom face împodobirea sălii de grupă cu stegulețe cu ocazia zilei de 1 Decembrie, 24 Ianuarie, cu flori de 8 Martie si I Iunie, precum si pregătirea si participarea la o serbare, constituie prilej de emoții și trăiri afective ce vor dăinui peste ani. Acestea au un aport important la formarea unor trăsături ce exprimă atitudinea omului față de societate și față de alți oameni (patriotismul, cinstea, socialitatea), spiritul de inițiativă, de întrajutorare, modestia, spiritul critic și autocritic.

Alte modalităji de realizare a educației moral-civice si moral-patriotice sunt: textele literare (legendele) "Moș Ion Roată si Unirea" de I. Creangă; "Povestiri istorice" de D. Almaș prin intermediul cărora se prezintă o serie de fapte istorice, "Fetița alintată" de O.Cazimir; "Balada unui greier mic"- G. Topârceanu ,"Cum vorbim", "Un copil politicos"- M. Filip; "Părinți mei"- E. Dragos; "Fata moșului si fata babei"- I. Creangă etc. cântece "Hora"; "Țara mea"; "Drapelul"- O.Cazimir. Jocuri: "Eu sunt…spune-mi numele tău"; "Cere-i frumos o jucărie"; "Așa da, așa nu"; "Îmbrăcăm păpușa",.lecturi după imagini:"O zi la grădiniță"; "In parc"; convorbiri: "Familia": "Să fim polilicoși și respectuoși"; "Și eu vreau să fiu ca ei"; "Ce pot face pentru tine"; "Portul românesc".

Religia valorizează cele mai nobile sentimente ale omului, modelează comportamentul, conjugându-se cu etica si morala. In procesul instructiv-educativ din grădiniță, educația religioasă se poate realiza prin: convorbiri: "Învățăm să ne facem semnul Sfintei Cruci"; "Ne pregătim pentru Paști"; "Ce semnificație are Paștele pentru creștini?"; rugăciuni: "Tatăl nostru"; "Înger. îngerașul meu"; lectura după imagini: scene din Biblie; texte literare: "Povestea Sfântului Valentin"- Passionaria Stoiccscu ; "Floriile" versuri de V. Alecsandri; "Colinde, colinde"de M. Eminescu; vizita la Biserică; cântece, colinde "O, ce veste minunată" ; "Astănzi s-a născut Hristos" de I. Popovici ; "Hristos a înviat" de A.Podoleanu.

Mijloacele de realizare a activității gospodărești sunt în general jocurile didactice: "Să așezăm masa" ; "Să îngrijim plantele"; "Să facem ordine"; "Să ne facem bagajele pentru tabără" "Să ajutăm la bucătărie"; etc. Este foarte important ca deprinderile care se formează în grădiniță să fie continuate și acasă pentru a deveni treptat obișnuințe. Astfel, un parteneriat grădiniță – familie este eficient, atunci când există o implicare activă a părinților în activitatea grădiniței prin organizarea unor acțiuni în care aceștia să fie parteneri egali, cum este de exemplu amenajarea spațiului de joacă din sala de grupă, unde părinții își aduc benefic contribuția, iar copiii învață să respecte munca adulților. Organizarea și desfășurarea unor șezători – “Bine și frumos e să muncim împreună”, la care participă și părinții, bunicii, duc la educarea dragostei și admirației față de folclor și muncă.

Optimizarea activităților de educație pentru societate se poate realiza și prin folosirea proverbelor și zicătorilor. Folosite cu eficiență ori de câte ori se ivește prilejul, acestea exprimă adevăruri cu valabilitate generală, stimulând atenția și imaginația copiilor, înfrumusețând exprimarea acestora. Preșcolarii le rețin cu ușurință, le îndrăgesc și caută să le folosească atât în cadrul activităților frontale, cât și în cadrul activităților extracurriculare. De exemplu proverbul "Buturuga mică răstoarnă carul mare"se poate folosi în discuțiile cu copiii privind anumite activități care li se par mai dificile.

Deprinderile de comportare civilizată pe care preșcolarii și le formează încă de la grupa mică, sunt anumite forme de politețe: salutul, formulele specifice de adresare, atitudinea. Etapele formării acestor deprinderi sunt: familiarizarea cu obiectivul, explicația și demonstrația, formarea și dezvoltarea obiectivului, automatizarea lui, perfecționarea.

Salutul este cunoscut de copii înaintea intrării lor în grădiniță. Aici, ei sunt învățați să utilizeze corect saluturile în raport cu orele zilei ; învață să se salute între ei. Preșcolarii au deprins faptul că cel care intră în încăpere salută primul, iar ceilalți îi răspund. În acest scop am colaborat cu adulții pentru a-i ajuta pe copii să-și formeze aceasta deprindere . Copiii au înțeles că salutul trebuie să fie inițiat de ei , să aibă loc la sosire și la plecare , cu ocazia întâlnirii cunoscuților la grădiniță, pe strada , la magazin etc. ( jocul “Poștașul” este reprezentativ pentru a ilustra acest mod de învățare )

Copiii deprind și alte forme de politețe prin jocuri-exerciții “La magazin” , “ Ce am uitat să spun ?”, “Unde am greșit ? “, punându-se accent pe formularea de cereri-rugăminți, înapoieri-mulțumiri. Învață cum să-și ceară scuze în diverse situații: pricinuirea unei supărări , întârziere la program , lovirea cuiva. Scuzele trebuie să fie sincere, conștientizând situația, vorbirea să fie clară, iar privirea să fie îndreptată spre persoana cu care vorbește copilul. De asemenea, trebuie să utilizeze formulări de tipul: “ te rog “, “ îmi cer iertare “, “ am greșit” . Învățarea expresiilor nu trebuie să devină un tipar pentru a fi iertați și a scăpa nepedepsiți , urmărindu-se și formarea unei convingeri morale prin care să conștientizeze natura propriilor fapte.
Elocvent este jocul “Plecăm cu autobuzul” în care copiii sunt învățați să respecte persoanele vârstnice cedându-le locul său dându-le întâietate la urcare și coborâre, stabilind în acest fel o ierarhie de valori morale pe care trebuie să le respecte aplicându-le.
Consolidarea acestor deprinderi de comportare civilizată se poate realiza atât prin exersarea permanentă, cât și prin povestiri, poezii, lecturi după imagin , ghicitori, jocuri de rol .
Creând premisele unor deprinderi de comportare civilizată și de politețe la copii, ei pot sesiza singuri discrepanțele între comportamente corecte, agreate în societate și situațiile extreme negative. Numai exersând vor putea discerne, în situațiile diverse pe care i le va ridica societatea că: “tot ce n-avem la naștere și de care avem nevoie când suntem mari ne este dat prin educație. Aceasta educație ne vine de la natură, de la oameni, sau de la lucruri” după cum afirma, la un moment dat, Jean Jacques Rousseau.

Educația moral-civică constituie activitatea sistematică, organizată, conștientă, desfășurată de familie și grădiniță, precum și de alți membrii ai societății, pentru a pune bazele conduitei morale a preșcolarului, axate pe cunoașterea cotidiană a regulilor vieții sociale.

Activitatea formativă desfășurată la grupă, implica un înalt grad de responsabilitate profesională și civică. Complexitatea sarcinilor precum și conștiința responsabilității sale, ridică în fața educatoarei problema asigurării relației dintre grădiniță și familiile copiilor. Relația grădiniță – familie nu se poate constitui în fapt fără asigurarea unei condiții de bază fundamentale, cunoașterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor și potențialului ei educativ.Investigarea mediului familial al copilului preșcolar cere efort din partea educatoarei, tact și pricepere pedagogică.

În vederea dezvoltării armonioase a copiilor importantă este și comunicarea intrafamilială, climatul de bună înțelegere între părinți fiind foarte important în dezvoltarea psihică și în formarea personalității copiilor.

Ședințele cu părinții sunt prilejuri pentru a îi informa pe aceștia referitor la modul cum se comportă copilul lor cu ceilalți copii, în grupul de joacă, la activități, de a se sfătui, de a discuta probleme educative, modalități de abordare a copilului.

Experiența pedagogică demonstrează că reușita integrării sociale depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relațiilor dintre ei și a modului în care copilul se supune regulilor grupului (să respecte munca tuturor colegilor care asigură serviciul zilnic la grupă, să nu strice jucăriile sau lucrările colective ale membrilor grupului din care face parte, să solicite jucăriile cu care ar dori să se joace utilizând formulele de politețe.

O coordonată importantă a formării personalității o constituie educația moral civică care se manifestă printr-un anume fel de a acționa, de a gândi, de a se comporta.
Educația morală este un proces complex care trebuie început de la cea mai fragedă vârstă, când copilul imitând își formează deprinderi de comportare civilizată. Astfel, participând cu copiii la spectacole la Teatrul de Păpuși, la Teatrul “George Bacovia”, aceștia învață cum să se comporte în mijlocul de transport, în sala de spectacole; părinții și educatoarele fiind un exemplu de urmat pentru copii.

Fiecare moment al zilei reprezintă o oportunitate de învățare și cu cât contextele de învățare sunt mai diverse cu atât sunt mai valoroase experiențele trăite și achizițiile dobândite în urma lor.

Învățarea are loc fie prin sarcini individuale, fie prin sarcini în perechi sau în grupuri mici, fie cu întreaga grupă, dar eficiența învățării este dată de utilizarea lor în momentul oportun în funcție de particularitățile de vârstă și individuale, de obiective, conținuturi, momentul zilei.

În grădiniță, toate activitățile care se desfășoară împreună cu copiii reprezintă experiențe de învățare pentru copil, pornind de la activitățile integrate (centrate pe anumite obiective și conținuturi), până la momentele de rutină sau tranziție, care consolidează anumite deprinderi, abilități ce contribuie la autonomia copilului, conviețuirea socială, sănătatea, igiena și protecția lui, dar și pot extinde cunoștințele și experiențele acumulate prin activitățile integrate.

Rutinele, printr-o gestionare zilnică atentă și eficiență din partea cadrului didactic, contribuie la menținerea unui climat sănătos, armonios, nestresant în sala de grupă, a tonusului copiilor și a eficienței parcursului învățării pe durata întregii zile. Crearea unei atmosfere destinse – dar după reguli cunoscute – încă de la începutul zilei, asigură o participare mai activă la activități, le stimulează curiozitatea, îi încurajează să-și exprime propriile gânduri, să ia atitudine, să-și ajute aproapele și, de ce nu, să fie mai toleranți, să învețe, să asculte și să-și respecte partenerul de activitate. Sentimentul de siguranță, încredere și acceptare pe care i le conferă contextul jocului, permit copilului să își exprime emoțiile, să-și asume riscuri, să încerce să experimenteze, să descopere lucruri noi, să treacă peste dezamăgiri, nereușite.

În continuare, voi enumera ce rutine și obiective specifice sunt monitorizate pe parcursul programului zilnic al copilului și care constituie încă un mod de a observa sistematic însușirea comportamentelor pozitive în ceea ce privește sociabilitatea preșcolarului:

] PRIMIREA COPIILOR:

Să salute educatoarea și colegii de grupă

să salute personalul grădiniței

să-și ia rămas bun de la cei care i-au însoțit

să închidă ușa la intrarea în sala de grupă

să nu întrerupă conversația părinte-educatoare

să-și aleagă un colț de joacă preferat unde să se joace până la servirea micului dejun

să folosească împreună cu alți copii jucăriile

să nu părăsească sala de grupă fără știrea educatoarei

să nu întrerupă discuția unor persoane adulte

să răspundă politicos la întrebările educatoarei

să prezinte educatoarei obiectele sau materialele solicitate

să iasă ordonat cu rândul din sala de grupă

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ

să recunoască propria fotografie

să recunoască fotografia colegilor de grupă absenți sau prezenți

să-și aranjeze fotografia pe panoul de prezență

să numească absenții cu nume și prenume

să aranjeze simbolul specific fiecărei zi din săptămână

să citească știrea zilei din imaginea expusă

să comunice știrea zilei colegilor

să adreseze întrebări referitoare la știrea zilei

să-și prezinte obiecte sau materiale personale dimineața la știrea zilei

să transmită mesaje despre știrea zilei

să redea prin desen o știre

LA MICUL DEJUN/:

să se spele corect pe mâini înainte și după servirea micului dejun

să utilizeze corect toaleta

să utilizeze corect prosopul, săpunul, hârtia igienică

să meargă cu rândul ordonat în sala de mese

să se așeze în liniște la masă

să utilizeze corect șervețelul, vesela, tacâmurile

să nu dea firimituri pe jos

să nu se ridice de la masă decât împreună cu colegii

să mănânce cu gura închisă

să nu stea cu coatele pe masă în timpul servirii mesei

să păstreze liniștea în sala de mese

să intre ordonat cu rândul în sala de grup

PREGĂTIREA PENTRU ACTIVITĂȚI

să ordoneze jucăriile și materialul didactic pe sectoare

să recunoască materialele specifice fiecărui colț de joacă și să le aranjeze în ordine

să recunoască semnalul muzical și să reacționeze în conformitate cu mesajul transmis de acesta

să vorbească încet pe un ton calm, liniștit

să utilizeze ori de câte ori este nevoie coșul de gunoi

să arunce resturile în coș

să fie conciliant cu colegii

să fie perseverent în sarcina primită

să ajute la distribuirea materialului didactic demonstrativ și individual fiecărui copil

să pregătească imaginile , tablourile, caietele, auxiliarele, instrumente de lucru pentru diverse activități

PENTRU PLECARE LA PLIMBARE

să-și recunoască dulăpiorul cu îmbrăcăminte personală

să se îmbrace în fața dulăpiorului

să iasă cu rândul ordonat în curte

să respecte sarcinile primite în cadrul jocului

să meargă cu rândul la plimbare

să participe activ la jocurile în aer liber

să se joace în spațiul recomandat de educatoare

să protejeze arborii,rondourile cu flori din curtea grădiniței

să participe la acțiuni voluntare cu caracter ecologic

să planteze arbori în curtea grădiniței

să păstreze curățenia în spațiul de joacă

să-și aranjeze îmbrăcămintea în dulăpiorul personal

să-și ajute colegii mai mici la îmbrăcat

MASA DE PRÂNZ

să utilizeze corect vesela la masa de prânz

să utilizeze șervețelul ori de câte ori este nevoie

să denumească felurile de mâncare servite

să mănânce fără a murdări fața de masă

să aștepte până ce toți colegii sunt serviți

să se adreseze politicos personalului de servire când au nevoie de ceva

să nu deranjeze colegii în timpul servirii mesei

să nu vorbească cu gura plină

să nu arunce resturi în farfuria vecinului

să ajute la strângerea propriei vesele de pe masă

să aranjeze scăunelul sub masă când se ridică

să iasă cu rândul din sala de mese

PREGĂTIREA PENTRU SOMN

să se dezbrace singuri într-o anumită ordine

să-și aranjeze în dulap îmbrăcămintea și sub pat încălțămintea

să-și ajute colegii mai mici la dezbrăcat

să spună rugăciunea înainte de culcare

să asculte povestea educatoarei înainte de culcare

să se culce liniștit, să nu deranjeze colegii

să respecte ora de somn

să-și aranjeze pijamaua în dulap

să-și îmbrace singur ciorapii și șosetele

să-și încheie singur nasturii

să deosebească încălțămintea pentru piciorul stâng de cea din piciorul drept

să se așeze pe scăunelul de la masă după ce s-a îmbracat, așteptând liniștit gustarea

să iasă cu rândul la toaletă sau după ce a primit acordul educatoarei

ACTIVITĂȚILE DE DUPĂ-AMIAZĂ

să utilizeze împreună cu alți copii materialul și jucăriile fără să se certe

să ceară politicos o jucărie fără a o lua brusc din mâna colegului

să se adreseze educatoarei când apare un conflict

să nu fie violenți cu cei din jur

să nu alerge prin sala de grupă

să cedeze jucăriile fără violență

să nu deranjeze jocul altor colegi

să aranjeze pe raft jucăria cu care s-a jucat

să se implice în activități plăcute și utile cu ajutorul educatoarei

să participe activ la activitățile de după-amiază

ACTIVITĂȚI OPȚIONALE

să comunice cu profesorul de limba engleză/ gimnastică

să răspundă doar când este solicitat

să păstreze liniștea în timpul activității opționale

să participe la activitățile de joc, cântec, mișcare solicitate de profesorul de limba engleză/ educație fizică

să ajute la distribuirea materialului didactic

să nu alerge în timpul activității, să stea pe scăunel sau în formația cerută

să realizeze sarcina primită de profesor

să interacționeze cu colegii la indicația profesorului

să recunoască imagini pe care să le denumească în limba engleză

să execute mișcările /exercițiile/dansul la indicatiile profesorului

PLECAREA COPIILOR ACASĂ

să aranjeze jucăriile înainte de plecarea acasă

să salute educatoarea și colegii

să comunice părinților cum a decurs ziua lui în grădiniță

să participe la conversația educatoare -părinte

să comunice părinților sarcina pentru a doua zi

să-și ia fotografia de pe panoul de prezență

să prezinte părinților lucrările personale expuse pe panoul grupei

să transmită mesaje simple părinților

să-și recunoască dulăpiorul cu haine

să se îmbrace singur la plecarea acasă

să salute personalul grădiniței la plecarea acasă

CONCLUZII

Tema abordată constituie un subiect de actualitate indiferent de perioada în care este pusă în discuție. Întotdeauna vor exista copii, părinți și întotdeauna vor exista adulți preocupați de realizarea unei educații eficiente a copiilor lor.

Obiectivele lucrării stabilite în funcție de experiența dobândită în desfășurarea activității cu copiii și pe baza studierii literaturii de specialitate, s-au subsumat scopului de a demonstra că, dacă între părinte și educator există un consens, atunci impactul asupra sociabilității preșcolarului este constructiv și benefic.

Ipoteza a fost formulată astfel încât să fie surprinse și alte aspecte de finețe, respectiv efectele consensului educativ în studiul relației dintre educația parentală și sociabilitatea preșcolarului; cunoașterea nivelului social al copiilor din lotul de cercetare; identificarea aspectelor de integrare a copilului preșcolar în funcție de frecventarea grădiniței; evidențierea gradului de socializare în contextul relațiilor cu colegii.

În urma prelucrărilor statistice efectuate după aplicarea instrumentelor de investigare, s-au obținut rezultate relevante, considerând, în final, că obiectivele lucrării au fost îndeplinite. Confirmarea ipotezei este un argument în favoarea influenței benefice a mediului grădiniței pentru dezvoltarea psihică a copilului, coroborat cu necesitatea unei strânse colaborări familie-grădiniță, ambele medii având influențe decisive asupra dezvoltării personalității copilului.

Observația, ca metodă dominantă în această cercetare, a constat în urmărirea intenționată și înregistrarea, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau grupului), ca și a contextului situațional al comportamentului, adică multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi conduita verbală, motorie, mnezică, inteligentă, etc., ca și varietatea expresiilor comportamentelor, de exemplu, expresiile afective, atitudinale etc. Observând felul în care merge un individ, cum gesticulează, cum vorbește, cum își exteriorizează trăirile psihice, ne putem da seama despre multe dintre stările, însușirile și trăsăturile lui psihice.

Pentru observarea tuturor acestor manifestări comportamentale, am făcut apel la mai multe forme de observație, care pot fi clasificate în funcție de diverse criterii, cum ar fi: observație propriu-zisă (orientată către observarea manifestărilor comportamentale ale altor persoane); prezenta sau absența intenției de a observa: ocazională (întâmplătoare, nu ține seama de nici o regulă) și sistematică (face apel la un proiect care îi reduce câmpul); prezenta sau absența observatorului: directă (bazată pe prezenta observatorului și pe conștientizarea ei de către subiecții observați); cu observator uitat, ignorat (observatorul este prezent, însă este atât de cunoscut membrilor grupului, încât este ignorat); cu observator ascuns (în spatele unor draperii, a unor paravane etc.); implicarea sau neimplicarea observatorului: pasivă (fără implicarea directă a observatorului în activitate); participativa (observatorul devine membru al grupului și participa la activitatea lui); durata observării: continua (efectuată pe o perioadă mai mare de timp); discontinuă (pe unități de timp mai mici și la intervale diferite); obiectivele urmărite: integrală (țintește spre surprinderea tuturor sau a cât mai multe manifestări de conduită); selectivă (se concentrează asupra unei singure conduite).

Calitatea observației a depins de o serie de particularități psihoindividuale ale observatorului (capacitatea sa de concentrare a atenției, de selectivitate etc.) cât și de particularitățile subiecților. Pentru a crește calitatea observației au fost respectate o serie de condiții: stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit; selectare formelor ce vor fi utilizate, a condițiilor și mijloacelor necesare; elaborarea unui plan riguros de observație (de la ce sistem conceptual și de la ce ipoteze se va porni); unde și când va fi efectuată; cât timp va dura etc.; consemnarea imediată a celor observate; efectuarea unui număr optim de observații; desfășurarea ei în condiții cât mai variate.

Au fost folosite modalități de evaluare a observațiilor efectuate, care să permită înregistrarea facilă a datelor și, mai apoi, compararea lor. În acest scop, s-a utilizat determinarea unității de observație (a cuantumului de elemente observate pe intervale egale de timp; repartizarea acestora de-a lungul unei zile etc.), deoarece un membru al unui grup poate manifesta solidaritate, destindere, aprobare pasivă față de un altul sau dimpotrivă, dezaprobare, tensiune, antagonism și de asemenea, el poate emite sugestii, opinii și informații sau cere sugestii, opinii, informații.

Observația mi-a permis surprinderea manifestărilor comportamentale naturale, firești ale individului, în condiții obișnuite de viață și activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ. în schimb, un dezavantaj l-ar constitui faptul că a fost necesar să aștept intrarea în funcțiune a fenomenului ce l-am avut în vedere de studiat.

Potențele, forțele psihice, însușirile și capacitățile individului se exteriorizează nu doar în conduite motorii, verbale sau expresive, ci și în produsele activității sale. Se poate considera că în discuții, jocuri, desene realizate de un individ, în modul de formulare și de rezolvare a unor probleme, se obiectivează, se "materializează" diversele sale disponibilități psihice. Analiza psihologică a acestor produse ale activității furnizează nenumărate informații despre potențele individului. De exemplu, analizând desenele unui copil preșcolar, putem deduce dacă acesta are sau nu spirit de observație, dacă dispune de inclinații artistice, deprinderi de lucru, sensibilitate, dacă și-a însușit regulile de comportare ale grupului căruia se simte apartenent. Așadar, produsul activității unui individ, devine obiect de investigație psihologică, fapt care ajută la caracterizarea creatorului său.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că grădinița este prima treaptă a sistemului de învățământ. Cele mai multe dintre coordonatele activității didactice, pot fi influențate de un start bun în relațiile de la acest nivel.

Implicarea părinților în problemele grădiniței se referă la construirea unor relații pozitive între familie și grădiniță și la o unificare a sistemului de valori și cerințe relativ la copil. Aceasta poate avea un efect pozitiv asupra copiilor, atunci când aceștia văd educatoarele colaborând și sfătuindu-se cu părinții și poate implica dezamorsarea unor probleme înainte ca acestea să devină necontrolabile (Vrășmaș, 2001).

La baza unei colaborări și cooperări eficiente între grădiniță și familie stă comunicarea dintre cei doi agenți educaționali. Părinții trebuie implicați în permanență în activitățile grădiniței, nu doar atunci când se ivesc probleme. Comunicarea educatoare-părinte se poate desfășura în cadrul întâlnirilor zilnice, a celor planificate periodic sau în funcție de situațiile problematice ce pot apărea. La acestea se poate adăuga sistemul de voluntariat care poate implica părinții sau bunicii copiilor, în sprijinirea directă a activității din grădiniță. De asemenea, prin intermediul acestor întâlniri, educatoarea cunoaște mai multe despre copil și specificul interacțiunii părintelui cu acesta, care de multe ori, comunică educatoarei, modul în care se raportează la propriu în educația pe care i-o oferă.

Astfel, adesea educatoarea poate identifica pe baza convorbirilor purtate cu părinții, a comunicării acestora cu copiii în prezența ei, a observațiilor efectuate asupra celor mici, o anumită practică educativă parentală. Efectele negative sau benefice nu întârzie să apară, motiv pentru care educatoarea poate interveni cu explicații, argumente în conversațiile purtate cu părinții. Desigur, aceasta într-o manieră elegantă, cu tact și grijă, astfel încât unii părinți să nu se simtă ofensați. De asemenea, prin tot ceea ce va întreprinde educatoarea va avea în vedere dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile de vârstă și individuale ale copilului. Acestea din urmă sunt impuse nu numai de zestrea ereditară a copilului, ci și de influența acțiunilor educative exercitate de părinți asupra acestuia și, mai ales, de modul în care adulții își educă copiii.

Este foarte importantă cunoașterea de către părinți a posibilităților reale ale copilului, cu referire la dezvoltarea psihică a acestuia. Se întâmplă adesea ca părinții, din cauza timpului extrem de ocupat, să nu cunoască ceea ce știe și ceea ce nu știe propriul copil. Există posibilitatea ca imaginea părintelui despre copil să nu corespundă cu cea reală, fie în sensul subaprecierii, fie în sensul supraaprecierii lui. Pentru a evita un asemenea fenomen care ar determina adoptarea unui stil educativ nepotrivit, educatoarea poate organiza activități la care să participe atât părinții, cât și copiii.

Spre exemplificare reamintesc câteva modalități: asistarea părinților la activități instructiv-educative desfășurate zilnic în grădiniță; desfășurarea unor activități cu copiii și părinții, aceștia din urmă fiind organizați pe grupuri care să presupună atât competiția, cât și cooperarea părinte-copil; participarea părinților împreună cu copiii la activități extracurriculare.

De aici și necesitatea acordului între părinți în ceea ce privește strategiile educative practicate, unitatea cerințelor educative formulate de familie și grădiniță, orice dezechilibru la nivel educativ, fie în mediul familial sau la nivelul colaborării familie-gradiniță, având repercusiuni în planul dezvoltării intelectuale, morale, estetice și chiar motrice a copilului.

Este bine să se furnizeze copiilor experiențe specifice vârstelor lor, care să contribuie la achizițiile fiecărui nivel de dezvoltare a individului. De asemenea, consider că ar trebui să existe specialiști care să se ocupe de evaluarea periodică a acestor achiziții de la fiecare nivel de dezvoltare, atât în ceea ce privește dezvoltarea psihomotrică, cât și a tuturor componentelor vieții psihice, cu scopul de a semnala eventualele rămâneri în urmă în anumite sectoare ale vieții psihice.

În concluzie, consensul între părinte și educator duce la educarea sociabilității preșcolarului, constructiv și benefic. Lucrarea de față poate constitui atât o continuare a studiilor care au vizat educarea sociabilității preșcolarului de nivel I, dar și un început, în sensul fundamentării unor direcții viitoare de cercetare. Dată fiind complexitatea naturii umane, importanța familiei în modelarea comportamentului copilului, pot fi identificate variate ramificații de investigație pornind de la tema prezentei lucrări. Aceasta cu atât mai mult cu cât, finalizarea oricărei cercetări reprezintă, nu un final, ci un început clar pentru derularea altor studii.

Având în vedere cele prezentate în paginile anterioare, se poate constata faptul că informații și soluții privind optimizarea relației părinte-copil-grădiniță în vederea creșterii gradului de sociabilitate a preșcolarului, există. Este nevoie, însă, de receptivitate și bunăvoință din partea părinților, conștientizarea faptului că modelul oferit și educația exercitată influențează enorm dezvoltarea ulterioară a copilului, contribuind la succesul său în viață, ca adult.

A crește și educa un copil este o operă care cere, înainte de toate, multă dragoste: aceasta nu înseamnă că ea nu impune rațiune, bazată pe cunoștințe precise. Copilul pe care noi îl creștem și educăm nu este la fel ca toți ceilalți, el este unic pentru noi, și de aceea educația pe care noi o dăm trebuie adaptată la personalitatea sa. Ca și o plantă, copilul crește diferit în funcție de ambianța favorabilă sau defavorabilă a mediului familial. Această ambianță, acest climat, poate să-l ajute sau să-l împiedice să se dezvolte normal și răspunderea o purtam noi, educatorii și părinții lui. Copilul are nevoie să fie ajutat, apărat, călăuzit, are nevoie să se simtă important pentru cei din jurul său. Să conduci către maturitate o ființă umană nu este deloc simplu: eforturile, descurajările, slăbiciunile fac drumul greu, dar nu imposibil.

Părinții se întorc către „școală” pentru a fi îndrumați. Când profesorii și conducerea sunt dornici să-i atragă pe părinți, atunci rezultatele copiilor se îmbunătățesc. O anumită siguranță fizică și emoțională ca element constant, oportunități de participare în societate, experiențe educaționale flexibile și un mediu adecvat, ar trebui, să fie la dispoziția tuturor copiilor și a familiilor lor. Acestea sunt caracteristicile comunităților unde se realizează învățarea, locuri unde copiii își explorează potențialul, capătă cunoștințe și își pot dezvolta abilități necesare pentru a deveni adulți responsabili și determinați.

BIBLIOGRAFIE

ALBU, G. ,2002, „ În căutarea educației autentice”, Editura Polirom, Iași;

BĂBAN, A., 2009, „Consilierea educațională”, Editura ASCR, Cluj-Napoca;

BALTES, P.B., SI SCHAIE, K.W. (eds),1973 “Durata de viata psihologie de dezvoltare:”, Personalitate și Socializare”, Academic Press, New York;

CAMPBELL, ROSS, 2001, „Educația prin iubire”, Editura Curtea Veche, București;

COJOCARIU, VENERA MIHAELA, 2004, “Teoria și metodologia instruirii” Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București;

COJOCARU, ȘTEFAN , 2011, “Educația parentală în România “, Alpha MDN, București;

COSMOVICI, A., IACOB, L., 1998, “Psihologie școlară”, Collegium Polirom, Iași;

CREȚU, T., 1997, „Psihologia copilului”, Editura Babel, București;

DEBESSE, MAURICE, 1981, „Etapele educației”, Editura Didactică și Pedagogică, București;

DUMITRIU, GHEORGHE; DUMITRIU, CONSTANȚA, 2003, „Psihopedagogie” Editura Didactică și Pedagogică, București;

DUMITRIU, CONSTANȚA, 2009, “Teoria și practica evaluării “, Editura PIM, Iași;

DUMITRIU, CONSTANȚA ,2014, “Psihologia educației”. Editura Alma Mater, Bacău:

GAVRILIU, LEONARD, (traducere), 1994, Opere vol.III: Psihanaliză și sexualitate, Editura Științifică, București.

GOLU, M., 2007, „ Fundamentele psihologiei”, Editura Fundației România de mâine;

HARRIS, RACHEL; LAW NOLTE, DOROTHY, 2004, „Cum se formează copiii noștri”, Editura Humanitas, București;

HAVÂRNEANU, CORNEL, 2000, „Cunoașterea psihologică a persoanei”, Editura Polirom, Iași;

IACOB, L., COSMOVICI, A,, 1997,"Psihologie școlară", Editura Polirom, Iași;

KUZMA, KAY, 2003, „Înțelege-ți copilul”, Editura Viață și Sănătate, București;

MACBETH, AL., (coordonator) si colaboratorii, 1984, “L'enfant entre l'école et sa famille. Rapport sur les relations entre l'école et la famille dans les pays des Communautés Européenne”. Bruxelles, Comisia comunitatilor europene, Colectia Studii, Seria Educatie, nr. 13;

MĂTĂSARU, MARIA, (coordinator) și colaboratorii, 2003, “Proiectarea didactică în învățământul preșcolar”, Editura Activ, Bacău;

NECULAU, A., COZMA, T. , 1994,” Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si gradul didactic II", Editura Spiru Haret, Iași;

NEVEANU, POPESCU, PAUL, 1978, “Dicționar de psihologie” Editura Albatros, București ;

OSTERRIETH, A. PAUL, 1976, „Introducere în psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București;

PRELICI, VIOREL, 1997, „A educa înseamnă a iubi”, Editura Didactică și Pedagogică, București

PIAGET, JEAN, 1969 ,“Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică București;

SACARĂ, LILIANA, DUMITRIU, CRISTINA IULIA, 2007, “Psihopedagogie – Sinteze pentru examenele de definitivare și gradul didactic II”, Editura Alma Mater, Bacău

SĂLĂVĂSTRU, DORINA, 2004, “Psihologia educației ”, Editura Polirom, Iași;

STĂNCIULESCU, ELISABETA, 2002, „Sociologia educației familiale”, Editura Polirom, Iași;

ȘCHIOPU, URSULA, 1963, „Curs de psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București;

ȘCHIOPU. U., VERZA ,E., 1995, “Psihologia vârstelor”, EDP. RA, București, 1995)

VOINEA, MARIA, 1993” Sociologia familiei”, Editura Universității din București;

VRASMAS, ECATERINA ADINA, 2001, „Consilierea și educația părinților”, Editura Aramis, București;

ZAPAN, GHEORGHE, 1984, „Cunoașterea și aprecierea obiectivă a personalității”, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

ZIGLAR, ZIG, 2000, „Putem crește copii buni”, Editura Curtea Veche, București;

WALLON, H., 1975, “Evoluția psihologică a copilului” ,Editura Didactică și Pedagogică, București;

*** Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani).

ANEXA NR. 1

CHESTIONARUL CE A STAT LA BAZA INTERVIULUI CU COPIII

Cum te cheamă?____________________________

Câți ani ai?___________.

În ce grupă ești?____________________________

Cum se numesc d-nele educatoare de la grupa ta?

___________________________________.

____________________________________.

Îți place la grădiniță?

DA . De ce?_____________________________________

NU . De ce?___________________________________.

Ce-ți place să faci cel mai mult,când ești la grădiniță?

să mă joc ;

să mă uit la teatru de păpuși ;

să pictez, să desenez, să colorez ;

să fiu cu colegii .

Cu cine îți place să te joci cel mai mult,la grădiniță?______________________

De ce?__________________________________________

Cu cine nu-ți place să te joci, la grădiniță?_______________________________

De ce?__________________________________________

Îi spui mamei sau tatălui ce faci tu la grădiniță?

DA .Ce îi spui?_____________________________________________________

NU .De ce?________________________________________________________

Ce-ți place să faci cel mai mult atunci când ești în familie?

_____________________________________________________________

Pe cine iubești tu cel mai mult din familia ta?_____________________________

De ce?_______________________________________________________________

Pe cine nu iubești din familia ta?_________________________________________

De ce?_______________________________________________________________

Ai întâlnit pe cineva care te-a supărat?

DA. Pe cine? De ce te-a supărat?

NU .

De cine sau de ce îți este ție frică?_______________________________________

Ți-a fost vreodată rușine de ceea ce ai făcut?

DA .Când?_____________________

NU .

Tu ești băiat (fetița)?

Ai o prietenă (prieten)?

DA . NU .

Ai vrea să ai o (un) prietena (prieten)? DA . NU .

Cum ți-ar plăcea să fie prietena ta (prietenul tău)?____________________________

______________________________________________________________________

Cum ai vrea să fie grădiniță (grupa ta) ca să-ți placă și mai mult?

__________________________________________________________________________

ANEXA 2

CHESTIONAR – INTEGRARE SOCIO-AFECTIVĂ

Numele și prenumele copilului dvs.

……………………………….

MAMA :……../TATA:……… (marcați cu X):

Instructaj:

Stimați Părinți, vă rugăm să răspundeți sincer, în scris, la aceste întrebări.

Răspunsurile vor fi scurte, dar puteți da și explicații mai lungi unde este cazul și adecvate strict formulării propuse.

Puteți să vă exprimați sincer alegerea răspunsului pentru fiecare afirmație a chestionarului. Acesta este confidențial. Rezultatele finale se vor referi la numărul de alegeri al variantelor de răspuns obținut de fiecare persoană.

După completare, lipiți plicul în care ați primit chestionarul.

Pentru relevanța informațiilor, este bine să completați acest chestionar singur(ă).

Contând pe sinceritatea dumneavoastră, VĂ MULȚUMESC!

DATE PRIVIND EVOLUȚIA COPILULUI

DATE PRIVIND EVOLUȚIA COPILULUI

SOCIABILITATE

APRECIAȚI URMĂTOARELE AFIRMAȚII ÎNCERCUIND RĂSPUNSUL CORESPUNZĂTOR:

Copilul s-a adaptat mediului și regimului din grădiniță la începutul anului școlar?

inadaptare adaptare dificilă adaptare bună adaptare foarte bună

Prezintă autonomie și ițiativă în relațiile cu colegii?

niciodată rar deseori întotdeauna

Copilul relaționează ușor cu educatoarea și cu alți adulți cu care interacționează?

niciodată rar deseori întotdeauna

Copilul se manifestă adecvat în exprimarea conduitelor emoțional – expresive?

niciodată rar deseori întotdeauna

Manifestă simțul ordinii în aranjarea lucrurilor personale?

niciodată rar deseori întotdeauna

SUBLINIAȚI TRĂSĂTURILE DE CARACTER CARE I SE POTRIVESC COPILULUI:

– sociabilitate, capacitate de comunicare, spirit de prietenie, hărnicie, spirit de lider, curaj, dezordine, timiditate, nehotărâre, nesiguranța, egoism, altele………………………………………

RĂSPUNDEȚI LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI:

1. De cine a fost îngrijit până la intrarea în colectivitate?

………………………………………………………………………………………………………………………………

2. Este obișnuit cu alți adulți decât cei din familie? Exemplificați!

………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Are prieteni de joacă? Exemplificați menționând și vârsta lor!

………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Ce activitate și ce jucării preferă acasă?

………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Manifestă frică exagerată? Față de ce (cine) și în ce condiții?

………………………………………………………………………………………………………………………………

DATE MEDICALE:

Copilul a suferit de o boală gravă:

Dacă DA specificați care…………………………………………………………………….

Copilul dumneavoastră este alergic la…………………………………………………

Copilul înregistrează anumite tulburări sau deficiențe în dezvoltarea sa:

Dacă DA specificați care…………………………………………………………………….

DEPRINDERI DE IGIENĂ PERSONALĂ

Folosește singur/cu ajutor toaleta ? (Tăiați ce nu se potrivește)

Se spală singur/cu ajutor ? (Tăiați ce nu se potrivește)

Se îmbracă/dezbrăca singur/cu ajutor? (Tăiați ce nu se potrivește)

Își pune singur încălțămintea/cu ajutor?

D. DEPRINDERI DE ALIMENTAȚIE

Mănâncă singur? ………………..

Ce alimente și mâncăruri preferă?

………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce alimente și mâncăruri refuză?

………………………………………………………………………………………………………………………………

E. DATE CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTE ALE COPILULUI:

Ce așteptări aveți de la grădiniță? Menționați.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Există vreun comportament pe care ați dori să-l schimbați la copilul dvs.? Menționați care.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Respectă un anumit program pe parcursul unei zile? Specificați!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Aveți reguli stabilite împreună pe care le respectă? Specificați!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cum poate fi consolat când este trist/supărat?

………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce ar trebui să mai știm despre copilul dvs.?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Părinte/tutore

ANEXA NR. 3

EXTRASE

din

Curriculum pentru învățământul preșcolar

(3-6/7 ani)

„Ideile au calitatea lor proprie, sunt perfecte, în timp ce lucrurile, fiind copii ale ideilor, sunt imperfecte!” (PLATON)

NIVELUL 3 – 5 ANI

Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele. Domeniul are o extindere și către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul.

Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunității să-și poată procura produse mai multe, mai ieftine și de mai bună calitate. De aceea, se apreciază că preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale și executarea unor lucrări care țin de domeniul abilităților practice, prin constatarea proprietăților materialelor, prin selecția unor materiale în funcție de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea și calități estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc.

De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se dorește ca preșcolarii să înțeleagă ființele umane angrenate în construirea propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu zi. Totodată, este important ca preșcolarii să înțeleagă faptul că situațiile prezente își au originile în situații din trecut, să observe similarități sau diferențe între oameni sau evenimente, să își imagineze viața în alte perioade istorice.

Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilități de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experiențele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman și social, a zonei sau cartierului în care locuiesc.

Familiile acestora, mediul fizic, uman și social pot fi utilizate ca resurse de învățare. Pe de altă parte, textul literar, imaginile și alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare.

În abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că instituția preșcolară reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale. Astfel, copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizată de observarea și discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate și de studierea și dezbaterea unor opere literare specifice vârstei.

Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Părinții ar trebui să cunoască și participe în mod activ la educația copiilor lor desfășurată în grădiniță. Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci și la participarea în luarea deciziilor legate de educația copiilor, la prezența lor în sala de grupă în timpul activităților și la participarea efectivă la aceste activități și, în general, la viața grădiniței și la toate activitățile și manifestările în care aceasta se implică.

DOMENIUL Dezvoltarea socio-emoțională – vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți si copii. Interacțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înșiși si lumea din jur. Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a înțelege și a răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învățare.

Dimensiuni ale domeniului:

Dezvoltare socială:

Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții

Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată

Acceptarea și respectarea diversității

Dezvoltarea comportamentelor prosociale

Dezvoltare emoțională:

Dezvoltarea conceptului de sine

Dezvoltarea controlului emoțional

Dezvoltarea expresivității emoțional

Din contextul anterior prezentat, educatoarele vor înțelege că datoria lor este aceea de a urmări realizarea unei legaături reale între domeniile experiențiale și domeniile de dezvoltare, fără a căuta o suprapunere exclusivă a lor ci, efectiv, prin găsirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltării globale a copilului și, implicit, a finalităților educaționale

Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activitățile opționale.

Rutinele sunt activitățile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activități de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena – spălatul și toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea și se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleași conținuturi. La întâlnirea de dimineață accentul va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezența etc.), pe:

Autocunoaștere (Stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine ești tu?, Sunt creativ!, Fluturasul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de prescolar/scolar).

Dezvoltarea abilităților de comunicare – comunicare asertivă – Învăț să spun NU fără să îi deranjez pe cei din jur; comunicare cu colegii/părinții/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?; Cum spun mulțumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele secrete nu trebuie păstrate niciodată…, în cine pot avea încredere?; Comunic în oglindă; Ce ție nu-ți place, altuia nu face!; Mima ( comunicarea verbală și non-verbală a propriilor trăiri și sentimente) Sunt vesel/trist pentru că…; Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…; Tristețea/veselia în culori și forme.

Managementul învățării prin joc – Motivarea copilului pentru a deveni școlar – Vreau să fiu școlar; Continuă povestea….; Meseria de elev; Cum aș vrea să fie învățătoarea mea; Eu, când voi fi școlar….

Dezvoltarea empatiei – Dacă tu ești bine și eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu; Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?; Suntem toleranți; Azi mi s-a întâmplat…; Cum v-ați simți dacă cineva v-ar spune…?, Cum să fac surprize celor dragi etc.

Luarea deciziilor în funcție de anumite criterii și încurajarea alegerilor și a găsirii a cât mai multe variante de soluții la situațiile apărute – Hei, am și eu o opinie!, M-am certat cu prietenul meu – ce pot să fac?, Vreau…, îmi permiți?, La răscruce de drumuri…

Medierea conflictelor – Învăț să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violență!, Fotograful.

Tranzițiile sunt activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/categorii de activități de învățare, de la o activitate de învățare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcție de vârsta copilului, de contextul momentului și de calitățile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activități desfășurate în mers ritmat, a unei activități care se desfășoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activități în care se execută concomitent cu momentul de tranziție respectiv un joc cu text și cânt cu anumite mișcări cunoscute deja de copii etc.

Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani, categoriile de activități desfășurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.) și obținerea treptată a unei autonomii personale,

Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani, accentul se va deplasa spre pregătirea pentru școală și pentru viața socială a acestuia.

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE

Obiective cadru:

Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă)

Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității

Cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român;

Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului specific.

Obiective de referință

Să cunoască și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de securitate personală (ex.: importanța alimentelor sănătoase pentru organismul uman; reguli ale activității și ale jocului, în vederea evitării unor situații periculoase; reguli de minimă protecție a naturii și pericolul încălcării lor; reguli privind protecția vieții proprii și a celor din jur etc.)

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește (familie, grădiniță, grupul de joacă)

Să negocieze și să participe la decizii comune;

Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute.

Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului.

Să descrie și să identifice elemente locale specifice țării noastre și zonei în care locuiește (elemente de relief, așezare geografică, obiective socio-culturale, istorice, religioase, etnice).

Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice.

Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice

Să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice

Să identifice, să proiecteze și să găsească cât mai multe soluții pentru realizarea temei propuse în cadrul activităților practice.

Să se raporteze la mediul apropiat, contribuind la îmbogățirea acestuia prin lucrările personale.

Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de propria persoană și față de alte ființe și obiecte.

Să capete abilitatea de a intra în relație cu cei din jur, respectând norme de comportament corect și util celorlalți.

Să-și formeze deprinderi practice și gospodărești.

Să se comporte adecvat în diferite contexte sociale.

TEMELE ANUALE

Cine sunt/suntem?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Cum este/a fost și va fi aici pe pământ?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Când/cum și de ce se întâmplă?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Cine și cum planifică/organizează o activitate?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Ce și cum vreau să fiu?

Nivel de studiu: 3-5 ani

ANEXA NR. 4

MANUALUL CURSULUI: „EDUCĂM AȘA”

ACORDARE ATENȚIE COPILULUI

Copiii sunt energici și ocupați toată ziua. Ei fac totul pentru a vă atrage atenția cu lucruri frumoase sau mai puțin frumoase.Copilului ii place să atragă atenția.Iar dvs. vă place când copilul vă atrage atenția intr-o manieră draguță.

Dând atenție la lucrurile frumoase pe care copilul le realizează subliniați ceea ce el face bine.Copilul primește tot mai multă încredere în sine.Dacă veți da multă atenție la lucrurile bune pe care copilul le face el va continua să facă asta mai des.

,,Vai, ce drăgut vă jucati! Asta este bine că așa pot și eu să-mi termin treaba și să lucrez în continuare.”

Cîteodată, copiii fac ceva bun, dar părinții nu acordă atenție. Atunci, nici copiii nu se mai bucură de ceea ce fac.

Exemplu: Ioana pune apă la flori.

-E bine așa tati?

-Aha! spune tatăl,citind mai departe ziarul.Puțin mai tîrziu, Ioana începe să-l stropească pe fratele ei.

Câteodată, copiilor li se dă atenție doar atunci când fac lucruri rele.Este păcat, căci astfel vor face mai des acele lucruri rele.Pentru că ei au nevoie de arenție.

PE SCURT

Acordați, pe cît posibil, atenție lucrurilor frumoase pe care copilul le face.

Mângâindu-l,clipind din ochi sau sărutându-l.

Spuneți copilului ceea ce face bine.Astfel, copilul devine mai încrezător în sine.

Nu dați atenție prea mare la lucrurile rele pe care le face.

TEMĂ PENTRU ACASĂ 1

1.Fiți cu ochii pe copilul dumneavoastră în timpul acestei săptămâni! Ce face el ca să vă atragă atenția?

Acordați atenție lucrurilor bune pe care le face.

2.Încercați să descoperiți două lucruri bune pe care le face copilul dumneavoastră.

Notați ce a făcut el și cum a reacționat.

3.Lăudați copilul o dată în cursul acestei săptămâni. Evident, îl puteți lăuda și mai des.Notați un exemplu!

RECOMPENSE

O manieră frumoasă de a acorda atenție este recompensa sau complimentul.

Copiii fac în fiecare zi o mulțime de lucruri pe care le puteți recompensa.

Dacă recompensați copilul, fiti atent la aceea ce face bine.Spuneți copilului ceva lăudabil despre ceea ce a făcut bine.

Exemplu:

,,E foarte drăguț din partea ta că ai dat televizorul mai încet când eu vorbeam la telefon.”

,,Ai farfuria aproape goală.Ce drăguț!”

Urmăriți atent comportamentul copiilor și spuneți ceva drăguț despre acesta.

,,Ce drăguț că ma ajuți să adun farfuriile de pe masă!”

Dacă vrei să faci un compliment, fă-l direct!Astfel, copiliu nu va mai ști pentru ce l-a primit.Copiii își dau seama imediat dacă vorbiți serios sau nu.Câteodată, copiii fac ceva drăguț pe care dvs.,probabil, îl găsiți normal.Și lucrurile obișnuite merită un compliment.

PE SCURT:

În fiecare zi urmăriți lucrurile bune și drăguțe pe care copilul le face.

Recompensați-l imediat ce a făcut un lucru bun.

Spuneți ceva drăguț despre comportamentul bun.

Făceți-o direct.

TEMA PENTRU ACASĂ 2

1.Cum îl lămuriți pe copilul dvs. că nu vă place ceea ce face?

Dați un exemplu referitor la ce nu are voie copilul să facă și totuși face.

Notați ce a făcut el și cum ați reacționat.

2.În această săptămână încercați să vă ignorați copilul atunci când vă supără.Notați ce a făcut el, ce ați făcut dvs. și cum a reacționat el.

A SPUNE NU ȘI A ÎNTERZICE

A FIXA LIMITE

Copiii sunt activi toată ziua. Câteodată fac lucruri care sunt plăcute, ca:a se plânge că vrea o bomboană sau că nu vrea să își strângă jucăriile.Dacă părinții găsesc plictisitoare aceste lucruri, atunci trebuie fixate limite.Acestea sunt greu de stabilit.Copiii nu le respectă.De aceea părinții trebuie să fie foarte clari și preciși când spun copiilor care comportament îl găsesc obositor.

A SPUNE NU ȘI A ÎNTERZICE

O manieră clară de a fixa limite este aceea de a spune NU.Spuneți nu dacă copilul face sau întreabă ceva ce nu vă place.Explicati copilului de ce nu are voie să facă ceea ce a făcut.Atunci copilul va înțelege mai bine succesul interdicției.

,,Mamă, pot să mă duc afară?… Nu, pentru că este ora mesei și dacă nu mâncăm acum se răcește mâncarea.”

Câteodată, copiii verifica dacă vorbiți serios sau nu.De aceea,când pronunțați cuvântul NU,acesta trebuie să fie cât mai convingător:NU esteNU.

Nu folosiți prea des NU, deoarece copiii nu vor mai asculta.

PE SCURT:

Spuneți clar CE nu are voie să facă.

Explicați și DE CE nu are voie.

NU esteNU.

Faceți complimente pentru lucrurile frumoase pe care copilul le face.Copiilor le place să fie lăudați.

TEMA PENTRU ACASĂ 3

1.Când l-ați pedepsit ultima dată pe copilul dvs. și de ce?

Care a fost pedeapsa? Și a dat rezultate?

2.Dați un exemplu despre modul în care l-ați izolat pe copilul dvs.Notați ceea ce a făcut copilul dvs, ce ați făcut dvs. și cum a reacționat copilul.

3.Notați trei lucruri bune pe care copilul dumneavoastră le-a făcut săptămâna trecută.

A IGNORA

Copiii sunt activi toată ziua. Câteodată mai fac și neplăceri, ca:a se plînge, a se enerva. Dacă părinții sunt nemulțumiți, atunci trebuie să stabilească niște limite. Acestea se pun în diferite feluri.Spunând ceva. Dar a spune ceva înseamnă A DA ATENȚIE.

A IGNORA

Câteodată, copiii fac ceva ce nu au voie doar ca să vă atragă atenția. Dacă dvs.le-o acordati, atunci ei continuă.Cea mai bună soluție este aceea de a nu răspunde. Deci a ignora. Ignorarea are efect doar dacă ați spus copilului ce are voie să facă și ce nu are voie.După ce ați spus deja NU, ați interzis!

,,Mamă, pot să mai iau o prăjitură?”

,,Nu, ți-am mai dat deja trei.”

,,Încă una!”

Mama nu reacționează,ia platoul cu prăjituri și îl închide în bufet.

A ignora este dificil.Copiii vor încerca să vă atragă atenția. Sigur, vor continua să vă atragă atenția. Pentru a vă menține această poziție, puteți face alceva: citiți ziarul sau ieșiți din cameră.Dacă copilul face ceva periculos-se joacă cu foarfeca-atunci bineînteles trebuie să reacțoinați!Ignoratul ajută în special copiii care se plâng sau au o atitudine nervoasă.

PE SCURT

Spuneți mai întâi copilului ce are voie să facă și ce nu.

Nu reacționați dacă încearcă să vă atragă atenția.

Încercați să vă mențineți poziția făcând altceva.

Reacționați întotdeauna față de un comportament periculos.

Acordați atenția cuvenita pentru lucrurile frumoase.Astfel,vor continua să facă lucruri frumoase.

TEMA PENTRU ACASĂ 4

Dați un exemplu despre modul în care ați fixat limitele comportamentului copilului dvs. săptămâna trecută.

2.Dați un exemplu despre un mod pozitiv în care copilul dvs, a cerut atenție săptămâna trecută.

3. Îi promiteți întotdeauna ceva copilului dvs.dacă se comportă bine?

Ce inseamnă recompensa pentru copilul dvs.?

Notați două exemple.

………………………………………………………………………

………………………………………………………………………

Nu uitați să vă lăudați copilul în fiecare zi!

A IZOLA

A FIXA LIMITE

Copiii sunt activi în fiecare zi.Câteodată fac lucruri urâte, ca: o sâcâie pe sora mică sau distrug lucruri dinadins. Dacă părinții nu sunt de acord, trebuie să fixeze niște reguli.

A IZOLA

Câteodată, copiii scapă de sub control. De îndată ce își văd sora sau fratele, încep să se certe. De parcă altfel nu se poate! Într-un astfel de moment, ignorarea nu își are sens. A ignora copilul nu va da rezultate. În astfel de situații, singurul lucru care dă rezultate este acela de a pune copilul separat. Nu timp îndelungat:cinci minute într+un loc neplăcut. De exemplu, pe hol. Explicați întotdeauna de ce faceți asta. Dar nu intrați în discuție cu copilul.

Tata: ,Dacă nu poți sta locului și să desenezi, atunci treci deoparte!”

Luați-l înapoi după cele cinci minute. I-a trecut.Nu este nevoie să îi dați o altă pedeapsă. Este mult mai bine dacă dați atenție lucrurilor frumoase pe care le face. Dacă nu mai puteți stăpâni copilul, atunci singura metodă este să-l izolați.

PE SCURT:

Puneți copilul să stea separat.

Explicați de ce faceți asta.

Căutați un loc mai neplăcut pentru el, în care să nu se poată distra.

Nu o faceți prea des.

Acordați mai multă atenție lucrurilor frumoase.

PEDEPSELE

A FIXA LIMITE

Copiii sunt în fiecare zi activi. Câteodată vă mai fac și neplăceri, ca: joacă fotbal în cameră sau aruncă cu mâncare la masă. Dacă părinților nu le place, atunci trebuie să stabilească niște limite.Fixarea limitelor se poate face sub diverse forme.

PEDEPSELE

Dacă interzici, ignori sau pui să stea separat și toate acestea nu dau rezultate, atunci trebuie să încerci cu pedeapsa…Îl puteți pedepsi luându-i jocul preferat.,,Mai întâi îți bați joc de mâncare? Atunci nu mai primești nici o prăjitură!”sau ,,Te mai joci fotbal în cameră? Atunci mingea de fotbal o închid în debara!”Explicați clar de ce îl pedepsești și faceți-o direct!

Tata: “Am spus deja de trei ori să dai televizorul mai încet, că altfel Ioana nu poate să doarmă.Acum ți-l închid de tot!”

Pedepsele nu sunt plăcute.Deci nu exagerați cu pedepsele. Nu amenințați cu ceva ce nu puteți face, deoarece nu are sens.Exemplu: veți da bicicleta gunoierilor dacă nu o așează în boxă. Nu pedepsiți prea des. Altfel, pentru copil devine o obișnuință și nu îl mai împresioneayă cu nimic.Mai bine acordați atenție lucrurilor frumoase pe care le face. Astfel, preîntâmpinați manierea negativă prin care copilul încearcă să vă atragă atenția.

Dacă îl pedepsiți prea des, atunci devine insensibil.

PE SCURT

Explicați de ce îl pedepsiți.

Faceți-o direct.

Nu exagerați cu pedeapsa.

Nu pedepsiți prea des.

Dați-i copilului atenție și lăudați-l pentru lucrurile frumoase pe care le face.

TEMA PENTRU ACASĂ 5

CONTINUAȚI SĂ DAȚI ATENȚIE LUCRURILOR BUNE PE CARE LE FACE COPILULDVS. IN ACEST FEL PREVENIȚI EVENTUALITATEA CA EL SĂ PRETINDĂ ATENȚIA ÎNTR-UN MOD SUPĂRĂTOR.

REȚINEȚI:

COPILUL ÎNVAȚĂ MAI MULT DIN RECOMPENSE DECÂT DIN PEDEPSE!IATĂ DE CE ESTE BINE SĂ VĂ LĂUDAȚI COPILUL ZI DE ZI.

DACĂ COPILUL ARE UN COMPORTAMENT NEDORIT, STABILIȚI LIMITE ASTFEL:

SPUNEȚI NU ȘI STABILIȚI INTERDICȚII

IGNORAȚI-L

IZOLAȚI-L

PEDEPSIȚI-L CONFISCÂNDU-I CEVA CARE ÎI PLACE

ACȚIONAȚI IMEDIAT!

FIȚI CATEGORIC!

ȘI ÎNCERCAȚI SĂ FIȚI CONSECVENT!

ANEXA NR. 5

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN BACĂU

ȘCOALA GIMNAZIALĂ “GEORGETA MIRCEA CANCICOV”

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 29

STR. RADU NEGRU NR. 3, 600212, BACĂU

TEL/FAX: 0234523686

E-MAIL: [anonimizat]

ÎMPREUNĂ PUTEM FACE MAI MULT

Proiect educațional de parteneriat

grădiniță – familie – comunitate

BACĂU

2012 – 2015

ARGUMENT

Adaptarea copilului în grădinița cu program prelungit poate fi mai ușoară sau mai dificilă, în funcție de pregătirea lui psihologică pe care familia a reușit să o realizeze. Copilul care se simte sigur din punct de vedere afectiv se va adapta fără probleme la grupa de copii și se va bucura de fiecare zi petrecută alături de colegii de aceeași vârstă. De asemenea, se adaptează fără probleme copiii independenți din punct de vedere al autonomiei personale. Din nefericire, cei mai mulți copii de 3 ani care vin în grădinița cu program prelungit depind într-o mare măsură, sau total, de ajutorul dat de adulți pentru activitățile care țin de autonomia personală, respectiv, îmbrăcat/dezbrăcat, spălat, folosirea toaletei, servirea mesei, ordine la locul de joacă. Toate aceste activități pe care copilul era obișnuit să le realizeze părinții sunt acum transferate educatoarelor sau îngrijitoarelor, și pe lângă acest inconvenient, intervine și așteptarea momentului în care un adult poate să-l ajute.

Majoritatea copiilor, încurajați de educatoare și îngrijitoare, încearcă și reușesc să-și formeze deprinderi de autonomie personală pe parcursul primului semestru. Există și copii care refuză să colaboreze în acest sens, pentru că nu există concordanță între cerințele din grădiniță și cele din familie. Acasă copilul este servit, pe când în grădiniță el devine executant.

Activitățile instructiv-educative desfășurate în grădiniță solicită copiilor respectarea unor reguli. Acestea apar din necesitatea de interrelaționare în mod civilizat între copii și între copii și adulți. Aceste reguli sunt respectate cu ușurință dacă sunt discutate și în familie și unele dintre ele pot fi aplicate și acasă.

Specificul activităților din grădiniță solicită și implicarea părinților prin discuții cu copiii pe baza temelor abordate, prin procurarea unor materiale necesare sau prin comentarea unor lucrări de desen, pictură, modelaj sau activități practice realizate pe parcursul derulării proiectelor tematice sau a temelor independente. Interesul arătat de părinți față de activitatea copilului din grădiniță este un factor important al adaptarii lui în colectivitate.

Părinții au nevoie să afle care sunt nevoile copiilor lor pe parcursul preșcolarității și cum să le satisfacă, deoarece o bună dezvoltare afectivă, cognitivă și psihomotrică nu se realizează numai în orele petrecute în grădiniță. Acesta este motivul pentru care am inițiat acest proiect educațional care se va desfășura pe parcursul anilor de grădiniță.

Colaborarea dintre grădiniță și familie este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a copilului preșcolar, datorită climatului educativ care ia naștere ca urmare a relațiilor dintre grădiniță, familie și copii. Un copil care constată că există unitate de cerințe în familie și grădiniță și va fi stimulat în concordanță cu abilitățile sale, va crește sănătos și se va dezvolta conform previziunilor vârstei sale biologice și psihologice.

DESCRIEREA PROIECTULUI

Scopul proiectului:

Implicarea părinților în activitățile desfășurate în grădiniță pentru a cunoaște nevoile de dezvoltare ale copiilor pe perioada preșcolarității și a le oferi suportul necesar

Obiective generale:

Formarea unor abilități de relaționare a părinților cu copiii, bazate pe respect și responsabilitate, în vederea motivării și valorizării acestora

Stimularea interesului pentru identificarea, dezvoltarea și valorificarea predispozițiilor aptitudinale ale copiilor

Îmbogățirea bazei materiale a grădiniței în funcție de necesitățile identificate pe parcursul derulării proiectului

Obiective specifice:

1.1. Să solicite/ofere informații cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor preșcolari

1.2. Să-și adapteze comportamentul în diferite situații în funcție de nevoile identificate la copii

1.3. Să-și asume roluri diverse pentru stimularea unei comunicării interactive cu copiii

2.1. Să ofere copiilor condiții pentru afirmarea predispozițiilor aptitudinale

2.2. Să sprijine afectiv și practic copiii care întâmpină dificultăți în realizarea sarcinilor specifice activităților preșcolare

3.1. Să susțină din punct de vedere material activitățile care se desfășoară în grădiniță ori care contribuie la buna desfășurare a acestora sau să identifice surse de sponsorizare

Echipa de proiect:

Coordonatori de proiect: Prof. înv. preșcolar Comănescu Cristina

Educ. Juncu Daniela

Colaboratori: profesorul psiholog al Cabinetului de asistență psihopedagogică al Grădiniței cu program prelungit nr. 29 Bacău, asistenta grădiniței, personalul de îngrijire, părinți, medici, instituții de cultură și învățământ din Bacău (teatru de păpuși, Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea", Biblioteca Județeană “C. Sturdza”, Universitatea “Vasile Alecsandri” Bacău.

Beneficiarii proiectului:

Copiii Grupei Florilor care vor frecventa Grădinița cu program prelungit nr. 29 din municipiul Bacău în perioada 2012 – 2015 și părinții acestora

Durata: 3 ani

Conținutul proiectului:

Activități interactive desfășurate cu preșcolarii din Grupa Florilor (mică C), părinții acestora și alte persoane implicate în formarea preșcolarilor în scopul creării unei relații de colaborare eficiente între grădiniță, familie și comunitatea locală.

Tipuri de activități desfășurate:

Ședințe, lectorate, ateliere/întâlniri de lucru, activități demonstrative cu copiii, activități de voluntariat desfășurate în grădiniță de către părinți, consiliere, consultații, sărbătorirea zilelor onomastice și de naștere ale copiilor.

În fiecare joi, între orele 16.00 – 17.00 educatoarele grupei vor oferi părinților consiliere și consultații cu privire la evoluția copiilor pe parcursul anului școlar.

În fiecare săptămână, la avizierul grupei va fi afișat un material cu o temă referitoare la educația copiilor preșcolari. Temele vor fi alese de educatoare sau pot fi sugerate de părinți.

Calendarul activităților:

Se vor desfășura lunar sau săptămânal, pe perioada anilor de preșcolaritate.

Locații:

Sala de grupă, cabinetul de asistență psihopedagogică și sala de sport din Grădinița cu program prelungit nr. 29 Bacău, locații diverse din oraș.

Resurse umane:

Preșcolari, educatoare, părinți, profesor psiholog, asistent medical, personal de îngrijire din grădiniță medici, kinetoterapeuți.

Resurse materiale:

Materialele din dotarea grădiniței, sponsorizări din partea părinților.

Evaluarea proiectului:

Se va realiza pe parcurs și la finalul fiecărui an școlar prin chestionare pentru părinți, fișe de observație, expoziții cu lucrări ale copiilor, portofoliile copiilor.

Activități desfășurate în anul școlar 2012 – 2013

BIBLIOGRAFIE

ALBU, G. ,2002, „ În căutarea educației autentice”, Editura Polirom, Iași;

BĂBAN, A., 2009, „Consilierea educațională”, Editura ASCR, Cluj-Napoca;

BALTES, P.B., SI SCHAIE, K.W. (eds),1973 “Durata de viata psihologie de dezvoltare:”, Personalitate și Socializare”, Academic Press, New York;

CAMPBELL, ROSS, 2001, „Educația prin iubire”, Editura Curtea Veche, București;

COJOCARIU, VENERA MIHAELA, 2004, “Teoria și metodologia instruirii” Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București;

COJOCARU, ȘTEFAN , 2011, “Educația parentală în România “, Alpha MDN, București;

COSMOVICI, A., IACOB, L., 1998, “Psihologie școlară”, Collegium Polirom, Iași;

CREȚU, T., 1997, „Psihologia copilului”, Editura Babel, București;

DEBESSE, MAURICE, 1981, „Etapele educației”, Editura Didactică și Pedagogică, București;

DUMITRIU, GHEORGHE; DUMITRIU, CONSTANȚA, 2003, „Psihopedagogie” Editura Didactică și Pedagogică, București;

DUMITRIU, CONSTANȚA, 2009, “Teoria și practica evaluării “, Editura PIM, Iași;

DUMITRIU, CONSTANȚA ,2014, “Psihologia educației”. Editura Alma Mater, Bacău:

GAVRILIU, LEONARD, (traducere), 1994, Opere vol.III: Psihanaliză și sexualitate, Editura Științifică, București.

GOLU, M., 2007, „ Fundamentele psihologiei”, Editura Fundației România de mâine;

HARRIS, RACHEL; LAW NOLTE, DOROTHY, 2004, „Cum se formează copiii noștri”, Editura Humanitas, București;

HAVÂRNEANU, CORNEL, 2000, „Cunoașterea psihologică a persoanei”, Editura Polirom, Iași;

IACOB, L., COSMOVICI, A,, 1997,"Psihologie școlară", Editura Polirom, Iași;

KUZMA, KAY, 2003, „Înțelege-ți copilul”, Editura Viață și Sănătate, București;

MACBETH, AL., (coordonator) si colaboratorii, 1984, “L'enfant entre l'école et sa famille. Rapport sur les relations entre l'école et la famille dans les pays des Communautés Européenne”. Bruxelles, Comisia comunitatilor europene, Colectia Studii, Seria Educatie, nr. 13;

MĂTĂSARU, MARIA, (coordinator) și colaboratorii, 2003, “Proiectarea didactică în învățământul preșcolar”, Editura Activ, Bacău;

NECULAU, A., COZMA, T. , 1994,” Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si gradul didactic II", Editura Spiru Haret, Iași;

NEVEANU, POPESCU, PAUL, 1978, “Dicționar de psihologie” Editura Albatros, București ;

OSTERRIETH, A. PAUL, 1976, „Introducere în psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București;

PRELICI, VIOREL, 1997, „A educa înseamnă a iubi”, Editura Didactică și Pedagogică, București

PIAGET, JEAN, 1969 ,“Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică București;

SACARĂ, LILIANA, DUMITRIU, CRISTINA IULIA, 2007, “Psihopedagogie – Sinteze pentru examenele de definitivare și gradul didactic II”, Editura Alma Mater, Bacău

SĂLĂVĂSTRU, DORINA, 2004, “Psihologia educației ”, Editura Polirom, Iași;

STĂNCIULESCU, ELISABETA, 2002, „Sociologia educației familiale”, Editura Polirom, Iași;

ȘCHIOPU, URSULA, 1963, „Curs de psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București;

ȘCHIOPU. U., VERZA ,E., 1995, “Psihologia vârstelor”, EDP. RA, București, 1995)

VOINEA, MARIA, 1993” Sociologia familiei”, Editura Universității din București;

VRASMAS, ECATERINA ADINA, 2001, „Consilierea și educația părinților”, Editura Aramis, București;

ZAPAN, GHEORGHE, 1984, „Cunoașterea și aprecierea obiectivă a personalității”, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

ZIGLAR, ZIG, 2000, „Putem crește copii buni”, Editura Curtea Veche, București;

WALLON, H., 1975, “Evoluția psihologică a copilului” ,Editura Didactică și Pedagogică, București;

*** Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani).

ANEXA NR. 1

CHESTIONARUL CE A STAT LA BAZA INTERVIULUI CU COPIII

Cum te cheamă?____________________________

Câți ani ai?___________.

În ce grupă ești?____________________________

Cum se numesc d-nele educatoare de la grupa ta?

___________________________________.

____________________________________.

Îți place la grădiniță?

DA . De ce?_____________________________________

NU . De ce?___________________________________.

Ce-ți place să faci cel mai mult,când ești la grădiniță?

să mă joc ;

să mă uit la teatru de păpuși ;

să pictez, să desenez, să colorez ;

să fiu cu colegii .

Cu cine îți place să te joci cel mai mult,la grădiniță?______________________

De ce?__________________________________________

Cu cine nu-ți place să te joci, la grădiniță?_______________________________

De ce?__________________________________________

Îi spui mamei sau tatălui ce faci tu la grădiniță?

DA .Ce îi spui?_____________________________________________________

NU .De ce?________________________________________________________

Ce-ți place să faci cel mai mult atunci când ești în familie?

_____________________________________________________________

Pe cine iubești tu cel mai mult din familia ta?_____________________________

De ce?_______________________________________________________________

Pe cine nu iubești din familia ta?_________________________________________

De ce?_______________________________________________________________

Ai întâlnit pe cineva care te-a supărat?

DA. Pe cine? De ce te-a supărat?

NU .

De cine sau de ce îți este ție frică?_______________________________________

Ți-a fost vreodată rușine de ceea ce ai făcut?

DA .Când?_____________________

NU .

Tu ești băiat (fetița)?

Ai o prietenă (prieten)?

DA . NU .

Ai vrea să ai o (un) prietena (prieten)? DA . NU .

Cum ți-ar plăcea să fie prietena ta (prietenul tău)?____________________________

______________________________________________________________________

Cum ai vrea să fie grădiniță (grupa ta) ca să-ți placă și mai mult?

__________________________________________________________________________

ANEXA 2

CHESTIONAR – INTEGRARE SOCIO-AFECTIVĂ

Numele și prenumele copilului dvs.

……………………………….

MAMA :……../TATA:……… (marcați cu X):

Instructaj:

Stimați Părinți, vă rugăm să răspundeți sincer, în scris, la aceste întrebări.

Răspunsurile vor fi scurte, dar puteți da și explicații mai lungi unde este cazul și adecvate strict formulării propuse.

Puteți să vă exprimați sincer alegerea răspunsului pentru fiecare afirmație a chestionarului. Acesta este confidențial. Rezultatele finale se vor referi la numărul de alegeri al variantelor de răspuns obținut de fiecare persoană.

După completare, lipiți plicul în care ați primit chestionarul.

Pentru relevanța informațiilor, este bine să completați acest chestionar singur(ă).

Contând pe sinceritatea dumneavoastră, VĂ MULȚUMESC!

DATE PRIVIND EVOLUȚIA COPILULUI

DATE PRIVIND EVOLUȚIA COPILULUI

SOCIABILITATE

APRECIAȚI URMĂTOARELE AFIRMAȚII ÎNCERCUIND RĂSPUNSUL CORESPUNZĂTOR:

Copilul s-a adaptat mediului și regimului din grădiniță la începutul anului școlar?

inadaptare adaptare dificilă adaptare bună adaptare foarte bună

Prezintă autonomie și ițiativă în relațiile cu colegii?

niciodată rar deseori întotdeauna

Copilul relaționează ușor cu educatoarea și cu alți adulți cu care interacționează?

niciodată rar deseori întotdeauna

Copilul se manifestă adecvat în exprimarea conduitelor emoțional – expresive?

niciodată rar deseori întotdeauna

Manifestă simțul ordinii în aranjarea lucrurilor personale?

niciodată rar deseori întotdeauna

SUBLINIAȚI TRĂSĂTURILE DE CARACTER CARE I SE POTRIVESC COPILULUI:

– sociabilitate, capacitate de comunicare, spirit de prietenie, hărnicie, spirit de lider, curaj, dezordine, timiditate, nehotărâre, nesiguranța, egoism, altele………………………………………

RĂSPUNDEȚI LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI:

1. De cine a fost îngrijit până la intrarea în colectivitate?

………………………………………………………………………………………………………………………………

2. Este obișnuit cu alți adulți decât cei din familie? Exemplificați!

………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Are prieteni de joacă? Exemplificați menționând și vârsta lor!

………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Ce activitate și ce jucării preferă acasă?

………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Manifestă frică exagerată? Față de ce (cine) și în ce condiții?

………………………………………………………………………………………………………………………………

DATE MEDICALE:

Copilul a suferit de o boală gravă:

Dacă DA specificați care…………………………………………………………………….

Copilul dumneavoastră este alergic la…………………………………………………

Copilul înregistrează anumite tulburări sau deficiențe în dezvoltarea sa:

Dacă DA specificați care…………………………………………………………………….

DEPRINDERI DE IGIENĂ PERSONALĂ

Folosește singur/cu ajutor toaleta ? (Tăiați ce nu se potrivește)

Se spală singur/cu ajutor ? (Tăiați ce nu se potrivește)

Se îmbracă/dezbrăca singur/cu ajutor? (Tăiați ce nu se potrivește)

Își pune singur încălțămintea/cu ajutor?

D. DEPRINDERI DE ALIMENTAȚIE

Mănâncă singur? ………………..

Ce alimente și mâncăruri preferă?

………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce alimente și mâncăruri refuză?

………………………………………………………………………………………………………………………………

E. DATE CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTE ALE COPILULUI:

Ce așteptări aveți de la grădiniță? Menționați.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Există vreun comportament pe care ați dori să-l schimbați la copilul dvs.? Menționați care.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Respectă un anumit program pe parcursul unei zile? Specificați!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Aveți reguli stabilite împreună pe care le respectă? Specificați!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cum poate fi consolat când este trist/supărat?

………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce ar trebui să mai știm despre copilul dvs.?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Părinte/tutore

ANEXA NR. 3

EXTRASE

din

Curriculum pentru învățământul preșcolar

(3-6/7 ani)

„Ideile au calitatea lor proprie, sunt perfecte, în timp ce lucrurile, fiind copii ale ideilor, sunt imperfecte!” (PLATON)

NIVELUL 3 – 5 ANI

Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele. Domeniul are o extindere și către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul.

Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunității să-și poată procura produse mai multe, mai ieftine și de mai bună calitate. De aceea, se apreciază că preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale și executarea unor lucrări care țin de domeniul abilităților practice, prin constatarea proprietăților materialelor, prin selecția unor materiale în funcție de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea și calități estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc.

De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se dorește ca preșcolarii să înțeleagă ființele umane angrenate în construirea propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu zi. Totodată, este important ca preșcolarii să înțeleagă faptul că situațiile prezente își au originile în situații din trecut, să observe similarități sau diferențe între oameni sau evenimente, să își imagineze viața în alte perioade istorice.

Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilități de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experiențele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman și social, a zonei sau cartierului în care locuiesc.

Familiile acestora, mediul fizic, uman și social pot fi utilizate ca resurse de învățare. Pe de altă parte, textul literar, imaginile și alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare.

În abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că instituția preșcolară reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale. Astfel, copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizată de observarea și discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate și de studierea și dezbaterea unor opere literare specifice vârstei.

Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Părinții ar trebui să cunoască și participe în mod activ la educația copiilor lor desfășurată în grădiniță. Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci și la participarea în luarea deciziilor legate de educația copiilor, la prezența lor în sala de grupă în timpul activităților și la participarea efectivă la aceste activități și, în general, la viața grădiniței și la toate activitățile și manifestările în care aceasta se implică.

DOMENIUL Dezvoltarea socio-emoțională – vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți si copii. Interacțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înșiși si lumea din jur. Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a înțelege și a răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învățare.

Dimensiuni ale domeniului:

Dezvoltare socială:

Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții

Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată

Acceptarea și respectarea diversității

Dezvoltarea comportamentelor prosociale

Dezvoltare emoțională:

Dezvoltarea conceptului de sine

Dezvoltarea controlului emoțional

Dezvoltarea expresivității emoțional

Din contextul anterior prezentat, educatoarele vor înțelege că datoria lor este aceea de a urmări realizarea unei legaături reale între domeniile experiențiale și domeniile de dezvoltare, fără a căuta o suprapunere exclusivă a lor ci, efectiv, prin găsirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltării globale a copilului și, implicit, a finalităților educaționale

Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activitățile opționale.

Rutinele sunt activitățile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului și contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activități de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena – spălatul și toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea și se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleași conținuturi. La întâlnirea de dimineață accentul va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezența etc.), pe:

Autocunoaștere (Stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine ești tu?, Sunt creativ!, Fluturasul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de prescolar/scolar).

Dezvoltarea abilităților de comunicare – comunicare asertivă – Învăț să spun NU fără să îi deranjez pe cei din jur; comunicare cu colegii/părinții/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?; Cum spun mulțumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele secrete nu trebuie păstrate niciodată…, în cine pot avea încredere?; Comunic în oglindă; Ce ție nu-ți place, altuia nu face!; Mima ( comunicarea verbală și non-verbală a propriilor trăiri și sentimente) Sunt vesel/trist pentru că…; Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…; Tristețea/veselia în culori și forme.

Managementul învățării prin joc – Motivarea copilului pentru a deveni școlar – Vreau să fiu școlar; Continuă povestea….; Meseria de elev; Cum aș vrea să fie învățătoarea mea; Eu, când voi fi școlar….

Dezvoltarea empatiei – Dacă tu ești bine și eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu; Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?; Suntem toleranți; Azi mi s-a întâmplat…; Cum v-ați simți dacă cineva v-ar spune…?, Cum să fac surprize celor dragi etc.

Luarea deciziilor în funcție de anumite criterii și încurajarea alegerilor și a găsirii a cât mai multe variante de soluții la situațiile apărute – Hei, am și eu o opinie!, M-am certat cu prietenul meu – ce pot să fac?, Vreau…, îmi permiți?, La răscruce de drumuri…

Medierea conflictelor – Învăț să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violență!, Fotograful.

Tranzițiile sunt activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/categorii de activități de învățare, de la o activitate de învățare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcție de vârsta copilului, de contextul momentului și de calitățile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activități desfășurate în mers ritmat, a unei activități care se desfășoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activități în care se execută concomitent cu momentul de tranziție respectiv un joc cu text și cânt cu anumite mișcări cunoscute deja de copii etc.

Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani, categoriile de activități desfășurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.) și obținerea treptată a unei autonomii personale,

Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani, accentul se va deplasa spre pregătirea pentru școală și pentru viața socială a acestuia.

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE

Obiective cadru:

Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă)

Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității

Cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român;

Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului specific.

Obiective de referință

Să cunoască și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de securitate personală (ex.: importanța alimentelor sănătoase pentru organismul uman; reguli ale activității și ale jocului, în vederea evitării unor situații periculoase; reguli de minimă protecție a naturii și pericolul încălcării lor; reguli privind protecția vieții proprii și a celor din jur etc.)

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește (familie, grădiniță, grupul de joacă)

Să negocieze și să participe la decizii comune;

Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute.

Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului.

Să descrie și să identifice elemente locale specifice țării noastre și zonei în care locuiește (elemente de relief, așezare geografică, obiective socio-culturale, istorice, religioase, etnice).

Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice.

Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice

Să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice

Să identifice, să proiecteze și să găsească cât mai multe soluții pentru realizarea temei propuse în cadrul activităților practice.

Să se raporteze la mediul apropiat, contribuind la îmbogățirea acestuia prin lucrările personale.

Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de propria persoană și față de alte ființe și obiecte.

Să capete abilitatea de a intra în relație cu cei din jur, respectând norme de comportament corect și util celorlalți.

Să-și formeze deprinderi practice și gospodărești.

Să se comporte adecvat în diferite contexte sociale.

TEMELE ANUALE

Cine sunt/suntem?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Cum este/a fost și va fi aici pe pământ?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Când/cum și de ce se întâmplă?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Cine și cum planifică/organizează o activitate?

Nivel de studiu: 3-5 ani

Ce și cum vreau să fiu?

Nivel de studiu: 3-5 ani

ANEXA NR. 4

MANUALUL CURSULUI: „EDUCĂM AȘA”

ACORDARE ATENȚIE COPILULUI

Copiii sunt energici și ocupați toată ziua. Ei fac totul pentru a vă atrage atenția cu lucruri frumoase sau mai puțin frumoase.Copilului ii place să atragă atenția.Iar dvs. vă place când copilul vă atrage atenția intr-o manieră draguță.

Dând atenție la lucrurile frumoase pe care copilul le realizează subliniați ceea ce el face bine.Copilul primește tot mai multă încredere în sine.Dacă veți da multă atenție la lucrurile bune pe care copilul le face el va continua să facă asta mai des.

,,Vai, ce drăgut vă jucati! Asta este bine că așa pot și eu să-mi termin treaba și să lucrez în continuare.”

Cîteodată, copiii fac ceva bun, dar părinții nu acordă atenție. Atunci, nici copiii nu se mai bucură de ceea ce fac.

Exemplu: Ioana pune apă la flori.

-E bine așa tati?

-Aha! spune tatăl,citind mai departe ziarul.Puțin mai tîrziu, Ioana începe să-l stropească pe fratele ei.

Câteodată, copiilor li se dă atenție doar atunci când fac lucruri rele.Este păcat, căci astfel vor face mai des acele lucruri rele.Pentru că ei au nevoie de arenție.

PE SCURT

Acordați, pe cît posibil, atenție lucrurilor frumoase pe care copilul le face.

Mângâindu-l,clipind din ochi sau sărutându-l.

Spuneți copilului ceea ce face bine.Astfel, copilul devine mai încrezător în sine.

Nu dați atenție prea mare la lucrurile rele pe care le face.

TEMĂ PENTRU ACASĂ 1

1.Fiți cu ochii pe copilul dumneavoastră în timpul acestei săptămâni! Ce face el ca să vă atragă atenția?

Acordați atenție lucrurilor bune pe care le face.

2.Încercați să descoperiți două lucruri bune pe care le face copilul dumneavoastră.

Notați ce a făcut el și cum a reacționat.

3.Lăudați copilul o dată în cursul acestei săptămâni. Evident, îl puteți lăuda și mai des.Notați un exemplu!

RECOMPENSE

O manieră frumoasă de a acorda atenție este recompensa sau complimentul.

Copiii fac în fiecare zi o mulțime de lucruri pe care le puteți recompensa.

Dacă recompensați copilul, fiti atent la aceea ce face bine.Spuneți copilului ceva lăudabil despre ceea ce a făcut bine.

Exemplu:

,,E foarte drăguț din partea ta că ai dat televizorul mai încet când eu vorbeam la telefon.”

,,Ai farfuria aproape goală.Ce drăguț!”

Urmăriți atent comportamentul copiilor și spuneți ceva drăguț despre acesta.

,,Ce drăguț că ma ajuți să adun farfuriile de pe masă!”

Dacă vrei să faci un compliment, fă-l direct!Astfel, copiliu nu va mai ști pentru ce l-a primit.Copiii își dau seama imediat dacă vorbiți serios sau nu.Câteodată, copiii fac ceva drăguț pe care dvs.,probabil, îl găsiți normal.Și lucrurile obișnuite merită un compliment.

PE SCURT:

În fiecare zi urmăriți lucrurile bune și drăguțe pe care copilul le face.

Recompensați-l imediat ce a făcut un lucru bun.

Spuneți ceva drăguț despre comportamentul bun.

Făceți-o direct.

TEMA PENTRU ACASĂ 2

1.Cum îl lămuriți pe copilul dvs. că nu vă place ceea ce face?

Dați un exemplu referitor la ce nu are voie copilul să facă și totuși face.

Notați ce a făcut el și cum ați reacționat.

2.În această săptămână încercați să vă ignorați copilul atunci când vă supără.Notați ce a făcut el, ce ați făcut dvs. și cum a reacționat el.

A SPUNE NU ȘI A ÎNTERZICE

A FIXA LIMITE

Copiii sunt activi toată ziua. Câteodată fac lucruri care sunt plăcute, ca:a se plânge că vrea o bomboană sau că nu vrea să își strângă jucăriile.Dacă părinții găsesc plictisitoare aceste lucruri, atunci trebuie fixate limite.Acestea sunt greu de stabilit.Copiii nu le respectă.De aceea părinții trebuie să fie foarte clari și preciși când spun copiilor care comportament îl găsesc obositor.

A SPUNE NU ȘI A ÎNTERZICE

O manieră clară de a fixa limite este aceea de a spune NU.Spuneți nu dacă copilul face sau întreabă ceva ce nu vă place.Explicati copilului de ce nu are voie să facă ceea ce a făcut.Atunci copilul va înțelege mai bine succesul interdicției.

,,Mamă, pot să mă duc afară?… Nu, pentru că este ora mesei și dacă nu mâncăm acum se răcește mâncarea.”

Câteodată, copiii verifica dacă vorbiți serios sau nu.De aceea,când pronunțați cuvântul NU,acesta trebuie să fie cât mai convingător:NU esteNU.

Nu folosiți prea des NU, deoarece copiii nu vor mai asculta.

PE SCURT:

Spuneți clar CE nu are voie să facă.

Explicați și DE CE nu are voie.

NU esteNU.

Faceți complimente pentru lucrurile frumoase pe care copilul le face.Copiilor le place să fie lăudați.

TEMA PENTRU ACASĂ 3

1.Când l-ați pedepsit ultima dată pe copilul dvs. și de ce?

Care a fost pedeapsa? Și a dat rezultate?

2.Dați un exemplu despre modul în care l-ați izolat pe copilul dvs.Notați ceea ce a făcut copilul dvs, ce ați făcut dvs. și cum a reacționat copilul.

3.Notați trei lucruri bune pe care copilul dumneavoastră le-a făcut săptămâna trecută.

A IGNORA

Copiii sunt activi toată ziua. Câteodată mai fac și neplăceri, ca:a se plînge, a se enerva. Dacă părinții sunt nemulțumiți, atunci trebuie să stabilească niște limite. Acestea se pun în diferite feluri.Spunând ceva. Dar a spune ceva înseamnă A DA ATENȚIE.

A IGNORA

Câteodată, copiii fac ceva ce nu au voie doar ca să vă atragă atenția. Dacă dvs.le-o acordati, atunci ei continuă.Cea mai bună soluție este aceea de a nu răspunde. Deci a ignora. Ignorarea are efect doar dacă ați spus copilului ce are voie să facă și ce nu are voie.După ce ați spus deja NU, ați interzis!

,,Mamă, pot să mai iau o prăjitură?”

,,Nu, ți-am mai dat deja trei.”

,,Încă una!”

Mama nu reacționează,ia platoul cu prăjituri și îl închide în bufet.

A ignora este dificil.Copiii vor încerca să vă atragă atenția. Sigur, vor continua să vă atragă atenția. Pentru a vă menține această poziție, puteți face alceva: citiți ziarul sau ieșiți din cameră.Dacă copilul face ceva periculos-se joacă cu foarfeca-atunci bineînteles trebuie să reacțoinați!Ignoratul ajută în special copiii care se plâng sau au o atitudine nervoasă.

PE SCURT

Spuneți mai întâi copilului ce are voie să facă și ce nu.

Nu reacționați dacă încearcă să vă atragă atenția.

Încercați să vă mențineți poziția făcând altceva.

Reacționați întotdeauna față de un comportament periculos.

Acordați atenția cuvenita pentru lucrurile frumoase.Astfel,vor continua să facă lucruri frumoase.

TEMA PENTRU ACASĂ 4

Dați un exemplu despre modul în care ați fixat limitele comportamentului copilului dvs. săptămâna trecută.

2.Dați un exemplu despre un mod pozitiv în care copilul dvs, a cerut atenție săptămâna trecută.

3. Îi promiteți întotdeauna ceva copilului dvs.dacă se comportă bine?

Ce inseamnă recompensa pentru copilul dvs.?

Notați două exemple.

………………………………………………………………………

………………………………………………………………………

Nu uitați să vă lăudați copilul în fiecare zi!

A IZOLA

A FIXA LIMITE

Copiii sunt activi în fiecare zi.Câteodată fac lucruri urâte, ca: o sâcâie pe sora mică sau distrug lucruri dinadins. Dacă părinții nu sunt de acord, trebuie să fixeze niște reguli.

A IZOLA

Câteodată, copiii scapă de sub control. De îndată ce își văd sora sau fratele, încep să se certe. De parcă altfel nu se poate! Într-un astfel de moment, ignorarea nu își are sens. A ignora copilul nu va da rezultate. În astfel de situații, singurul lucru care dă rezultate este acela de a pune copilul separat. Nu timp îndelungat:cinci minute într+un loc neplăcut. De exemplu, pe hol. Explicați întotdeauna de ce faceți asta. Dar nu intrați în discuție cu copilul.

Tata: ,Dacă nu poți sta locului și să desenezi, atunci treci deoparte!”

Luați-l înapoi după cele cinci minute. I-a trecut.Nu este nevoie să îi dați o altă pedeapsă. Este mult mai bine dacă dați atenție lucrurilor frumoase pe care le face. Dacă nu mai puteți stăpâni copilul, atunci singura metodă este să-l izolați.

PE SCURT:

Puneți copilul să stea separat.

Explicați de ce faceți asta.

Căutați un loc mai neplăcut pentru el, în care să nu se poată distra.

Nu o faceți prea des.

Acordați mai multă atenție lucrurilor frumoase.

PEDEPSELE

A FIXA LIMITE

Copiii sunt în fiecare zi activi. Câteodată vă mai fac și neplăceri, ca: joacă fotbal în cameră sau aruncă cu mâncare la masă. Dacă părinților nu le place, atunci trebuie să stabilească niște limite.Fixarea limitelor se poate face sub diverse forme.

PEDEPSELE

Dacă interzici, ignori sau pui să stea separat și toate acestea nu dau rezultate, atunci trebuie să încerci cu pedeapsa…Îl puteți pedepsi luându-i jocul preferat.,,Mai întâi îți bați joc de mâncare? Atunci nu mai primești nici o prăjitură!”sau ,,Te mai joci fotbal în cameră? Atunci mingea de fotbal o închid în debara!”Explicați clar de ce îl pedepsești și faceți-o direct!

Tata: “Am spus deja de trei ori să dai televizorul mai încet, că altfel Ioana nu poate să doarmă.Acum ți-l închid de tot!”

Pedepsele nu sunt plăcute.Deci nu exagerați cu pedepsele. Nu amenințați cu ceva ce nu puteți face, deoarece nu are sens.Exemplu: veți da bicicleta gunoierilor dacă nu o așează în boxă. Nu pedepsiți prea des. Altfel, pentru copil devine o obișnuință și nu îl mai împresioneayă cu nimic.Mai bine acordați atenție lucrurilor frumoase pe care le face. Astfel, preîntâmpinați manierea negativă prin care copilul încearcă să vă atragă atenția.

Dacă îl pedepsiți prea des, atunci devine insensibil.

PE SCURT

Explicați de ce îl pedepsiți.

Faceți-o direct.

Nu exagerați cu pedeapsa.

Nu pedepsiți prea des.

Dați-i copilului atenție și lăudați-l pentru lucrurile frumoase pe care le face.

TEMA PENTRU ACASĂ 5

CONTINUAȚI SĂ DAȚI ATENȚIE LUCRURILOR BUNE PE CARE LE FACE COPILULDVS. IN ACEST FEL PREVENIȚI EVENTUALITATEA CA EL SĂ PRETINDĂ ATENȚIA ÎNTR-UN MOD SUPĂRĂTOR.

REȚINEȚI:

COPILUL ÎNVAȚĂ MAI MULT DIN RECOMPENSE DECÂT DIN PEDEPSE!IATĂ DE CE ESTE BINE SĂ VĂ LĂUDAȚI COPILUL ZI DE ZI.

DACĂ COPILUL ARE UN COMPORTAMENT NEDORIT, STABILIȚI LIMITE ASTFEL:

SPUNEȚI NU ȘI STABILIȚI INTERDICȚII

IGNORAȚI-L

IZOLAȚI-L

PEDEPSIȚI-L CONFISCÂNDU-I CEVA CARE ÎI PLACE

ACȚIONAȚI IMEDIAT!

FIȚI CATEGORIC!

ȘI ÎNCERCAȚI SĂ FIȚI CONSECVENT!

ANEXA NR. 5

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN BACĂU

ȘCOALA GIMNAZIALĂ “GEORGETA MIRCEA CANCICOV”

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 29

STR. RADU NEGRU NR. 3, 600212, BACĂU

TEL/FAX: 0234523686

E-MAIL: [anonimizat]

ÎMPREUNĂ PUTEM FACE MAI MULT

Proiect educațional de parteneriat

grădiniță – familie – comunitate

BACĂU

2012 – 2015