Impactul Comunitatilor Umane Asupra Mediului

Bibliografie

I. Lucrări de specialitate

Angelescu A., Ponoran I., Ciobotaru V., “Mediul ambiant și dezvoltarea durabilă”, Ed. A.S.E., București, 1999.

Ardelean F., Iordache V. ” Ecologie și protecția mediului”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2007.

Ghiga C.,“Infrastructură teritorială și dezvoltare urbană”, Ed. Uranus, București, 2006.

Ghiga C., Bulearcă M.,” Dezvoltarea durabilă și protecția mediului – noi abordări practice și conceptuale”, Ed. Printech, București, 2009.

Gavrilescu E.,“ Surse de poluare și agenți ai mediului”, Ed. Sitech ,Craiova, 2007;

Lixandru. B. ,”Ecologie și protecția mediului”, Ed. [NUME_REDACTAT], vol 1, Timișoara, 1999.

Răuță C., Cârstea S., “Poluarea și protecția mediului înconjurător”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1979.

[NUME_REDACTAT].,” Poluarea mediului ambiant”, Ed. Junimea, Iași, 1975.

II. Legislație

1. Legea nr. 326 din 28 iunie 2001, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală.

2. Legea nr. 292/2011 – Legea asistenței sociale.

III. Site-uri de Internet si baze de date consultate

http://www.focsani.info/pagina/relief

Prof.univ.dr. Plumb, I. (coordonator), “Managementul serviciilor publice”, Ed. A.S.E., curs digital, capitolul 10.

Prof.univ.dr. Plumb, I. (coordonator), “Managementul serviciilor publice”, Ed. A.S.E., curs digital, capitolul 12.

Introducere

CAPITOLUL I

INFRASTRUCTURA PE SERVICII PUBLICE

1.1. Gestionarea terenurilor

1.2. Gestionarea construcțiilor

1.3. Cadastrul

1.4. Infrastructura serviciilor publice tehnice

1.5. Infrastructura serviciilor publice sociale

CAPITOLUL II

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI GENERAT DE O COLECTIVITATE

2.1. Poluare atmosferei în spațiul urban

2.2. Poluarea solului

2.3. Poluarea apelor

2.4. Poluarea fonică

2.5. Gestionarea deșeurilor

CAPITOLUL III

IMPACTUL COLECTIVITĂȚILOR URBANE ASUPRA OMULUI

3.1. Prezentare generală – [NUME_REDACTAT]

3.2. Aspecte de infrastructură urbană pentru municipiul Focșani

3.2.1. Alimentarea cu energie electrică

3.3. Probleme de mediu

3.3.1. Impactul activităților de construcții și a traficului auto asupra mediului

3.4. Propuneri de organizare urbanistică privind serviciile publice și impactul colectivităților asupra mediului

[NUME_REDACTAT]

LUCRARE DE DISERTAȚIE

IMPACTUL COMUNITĂȚILOR UMANE ASUPRA MEDIULUI

Disciplina: MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ȘI DEZVOLTAREA REGIONALĂ ȘI LOCALĂ DURABILĂ

Introducere

CAPITOLUL I

INFRASTRUCTURA PE SERVICII PUBLICE

1.1. Gestionarea terenurilor

1.2. Gestionarea construcțiilor

1.3. Cadastrul

1.4. Infrastructura serviciilor publice tehnice

1.5. Infrastructura serviciilor publice sociale

CAPITOLUL II

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI GENERAT DE O COLECTIVITATE

2.1. Poluare atmosferei în spațiul urban

2.2. Poluarea solului

2.3. Poluarea apelor

2.4. Poluarea fonică

2.5. Gestionarea deșeurilor

CAPITOLUL III

IMPACTUL COLECTIVITĂȚILOR URBANE ASUPRA OMULUI

3.1. Prezentare generală – [NUME_REDACTAT]

3.2. Aspecte de infrastructură urbană pentru municipiul Focșani

3.2.1. Alimentarea cu energie electrică

3.3. Probleme de mediu

3.3.1. Impactul activităților de construcții și a traficului auto asupra mediului

3.4. Propuneri de organizare urbanistică privind serviciile publice și impactul colectivităților asupra mediului

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] mediului este una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneității și una de prim ordin pentru conducerea societății.

Omul și mediul sunt entități inseparabile, existența omului fiind dependentă de mediu, iar factorii de mediu (aerul, apa, solul) se pot schimba, în urma folosirii lor de către om. Astfel apare poluarea, aspect implicit al vieții, în desfășurarea căreia unele produse, rezultate din procesele fiziologice și din activitatea omului și a animalelor, devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trăi în funcție de natură și cantitatea lor. Se poate spune că poluarea a acompaniat omul încă de la apariția lui pe Terra.

Pentru a trăi mai bine, oamenii au creat așezări, au cultivat terenuri, au construit drumuri și uzine, adică au modificat treptat mediul natural. Mediul natural poate fi folosit în sprijinul omului, dar cu condiția să nu fie distrus. Din păcate există numeroase exemple de distrugere a plantelor și animalelor, de poluare a aerului, a apelor și a solului. De cele mai multe ori, vorbind despre impactul omului asupra mediului înconjurător se fac referiri la poluare. Agresiunea omului depășește mult sfera poluării și de aceea este mai corect să vorbim de căi diferite de deteriorare a mediului.

Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:

exploatarea puternică a resurselor materiale, ale solului și ale subsolului, precum și a resurselor energetice;

schimbarea peisajului geografic prin lucrări de mari proporții, cum ar fi: bazine, lacuri de acumulare;

schimbarea compoziției atmosferei, apelor, solului, prin deversări de diferite produse.

distrugerea unor numeroase specii de plante și animale, schimbarea sau distrugerea ecosistemelor în care fuseseră adaptate.

În prima parte a lucrării sunt abordate cele mai importante aspecte ale infrastructurii, se vorbește și despre tipurile de cadastru iar partea a doua este axată pe analiza poluării, mai exact pe poluarea: aerului, apei, solului și fonică. Aceste elemente de bază vieții omenești se pare că sunt și cele mai afectate de acțiunile iresponsabile ale ființei umane.

Iar în ultima parte a lucrării noțiunile teoretice sunt corelate cu realitatea prin prezentarea detaliată a [NUME_REDACTAT] General al [NUME_REDACTAT]. Prin analiza infrastructurii Municipiului menționat sunt evidențiate problemele principale, disfuncționalități și priorități de intervenție atât în teritoriu, cât și în cadrul orașului, volumul și structura potențialului uman, resurse de muncă, structurarea circulațiilor și a transporturilor, echiparea tehnico-edilitară. De asemenea vor fi prezentate și măsuri privind reabilitarea, protecția și conservarea mediului.

CAPITOLUL I

INFRASTRUCTURA PE SERVICII PUBLICE

1.1. Gestionarea terenurilor

În vederea realizării unor operațiuni de Asociația pentru [NUME_REDACTAT]( ATU), autoritățile publice pot recurge la următoarele:

schimburi de terenuri aflate în domeniul privat al statului, județului, orașului cu terenuri aflate în proprietatea unor persoane fizice sau juridice;

treceri de terenuri din domeniul privat al statului în domeniul public al statului;

concesionări de terenuri din domeniul public sau privat;

achiziții de terenuri direct sau prin exercitarea dreptului de preemțiune;

exproprieri de terenuri pentru cauza de utilitate publică;

alte modalități privind transferul bunurilor imobile.

Consiliile locale pot stabili restricții permanente sau temporare de construire. Interdicția permanentă se stabilește pentru unul din următoarele motive:

riscuri naturale previzibile (zona inundabilă, pericol de alunecare teren, avalanșe, zonă situată pe o exploatare minieră, zona cu teren impropriu de fundare);

riscuri tehnologice grave (poluare radioactivă, chimică, pericol de explozie, de incendiu, nivel ridicat de zgomot);

apărarea țării, ordinea publică, siguranța națională;

alte motive prevăzute de lege;

interdicția temporară se stabilește pentru următoarele motive:

necesitatea întocmirii documentațiilor de urbanism (nu există reguli de construire).

realizarea în zona respectivă a unor lucrări de utilitate publică.

alte motive prevăzute de lege.

Interdicția temporară nu poate fi mai mare de 2 ani (pentru elaborarea documentației urbanistice), respectiv 3 ani – pentru realizarea lucrărilor de utilitate publică.

1.2. Gestionarea construcțiilor

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] clasifică construcțiile în:

definitive sau provizorii.

subterane sau supraterane.

clădiri, construcții speciale sau amenajări.

Realizarea, modificarea, utilizarea și desființarea construcțiilor se stabilește prin documentații de urbanism, alte acte normative. Autoritățile publice, pe baza [NUME_REDACTAT] General și a [NUME_REDACTAT] de Detaliu elaborează următoarele documente:

– certificat de urbanism, autorizație de construire, de funcționare, de schimbare a destinației clădirii, de postutilizare – desființare, demolare. Certificatul de urbanism este un act de informare prin care se fac cunoscute solicitantului aspecte privind bunurile imobile, care pot fi încadrate în 3 categorii:

a) regimul juridic

b) regimul economic

c) regimul tehnic în regimul juridic se menționează:

dreptul de proprietate și servituțile de utilitate publică care grevează asupra imobilului.

prevederi din documentațiile de urbanism care instituie asupra imobilului un regim special (zona protejată, drept de preemțiune, obiect de patrimoniu etc.). În regimul economic se notează:

destinația imobilului stabilită prin [NUME_REDACTAT] General și a [NUME_REDACTAT] de Detaliu.

folosința actuală.

aspecte fiscale specifice zonei.

1.3. [NUME_REDACTAT] (general) reprezintă un sistem unitar de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe teritoriul României, indiferent de destinație și proprietar.

Cadastru general pentru un teritoriu administrativ îndeplinește următoarele elemente:

– identifică, înregistrează și descrie (în documente cadastrale) terenurile și bunurile imobile;

– asamblarea și integrarea datelor provenite din cadastrele de specialitate;

– identifică și înregistrează proprietarilor și a altor deținători legali de terenuri și de alte bunuri imobile, în vederea asigurării publicității drepturilor acestora față de terți;

– furnizarea datelor necesare sistemului de impozite și taxe pentru a stabili corect obligațiile fiscale.

Pentru administrarea patrimoniilor, unele sectoare economice (agricultură, silvicultură, minerit, industrie, construcții și sistematizarea orașelor etc.) și-au constituit sisteme proprii de evidență ale terenurilor (nu sunt aplicate întotdeauna metodologiile cadastrului general).

În perioada interbelică:

cadastrul minier (cel mai vechi cadastru de specialitate);

cadastrul petrolier;

cadastrul căilor ferate;

cadastrul apelor;

cadastrul Casei autonome a pădurilor statului.

În ziua de astăzi, cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidență și inventariere sistematică din punct de vedere tehnic și economic a bunurilor imobile. În acest sens se observa următoarele tipuri de cadastre:

cadastrul agricol – pentru terenurile agricole pe categorii și subcategorii de folosință; se specifică: natura solului, panta, pretabilitatea la anumite culturi, clasa de calitate, venitul net etc.;

cadastrul forestier – pentru fondul forestier național și a amenajamentelor silvice; se specifică: suprafața, esența lemnoasă, vârsta, consistența masei lemnoase, sol, relief, climă;

cadastrul căilor ferate – pentru terenurile, construcțiile, instalațiile și starea rețelei feroviare;

cadastrul drumurilor – pentru terenurile, construcțiile, instalațiile și starea rețelei de drumuri;

cadastrul porturilor – pentru terenurile, construcțiile, instalațiile, rețele subterane și supraterane, platforme tehnologice etc., care deservesc unitățile portuare;

cadastrul aeroporturilor – pentru terenurile, construcțiile, instalațiile, rețele subterane și supraterane, platforme tehnologice etc., care deservesc aeroporturile;

cadastrul apelor – pentru terenurile acoperite de ape și stuf, precum și pentru instalațiile care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice se specifică suprafața, folosința, instalațiile de exploatare, de protecție și ameliorare a calității, precum și condițiile de relief și climă;

cadastrul fondului imobiliar – se specifică (pentru construcții): folosința, materialele de construcție, structura, regimul de înălțime, fundația, suprafața, dotările, starea;

cadastrul fondului imobiliar – se specifică (pentru construcții): folosința, materialele de construcție, structura, regimul de înălțime, fundația, suprafața, dotările, starea;

În 1996-2004: s-a constituit o infrastructură instituțională, ajungându-se la [NUME_REDACTAT] de Cadastru și [NUME_REDACTAT] (ANCPI).

[NUME_REDACTAT] de Cadastru și [NUME_REDACTAT] este în subordinea [NUME_REDACTAT] Interne și are următoarele îndatoriri:

de strategie – se elaborează strategia în conformitate cu politica Guvernului și cu tendințele în plan internațional;

de reglementare a activității – se asigură, în conformitate cu strategia adoptată, realizarea cadrului juridic și elaborarea reglementărilor specifice;

de reprezentare – se asigură, în numele statului sau al [NUME_REDACTAT], reprezentarea pe plan intern și internațional;

de autoritate de stat – se dispun și se asigură supravegherea și controlul aplicării și respectării reglementărilor în vigoare;

de îndrumare, sprijin și control – în aplicarea corectă a prevederilor legale în domeniul cadastrului și publicității imobiliare;

de administrare a patrimoniului propriu și al unităților subordonate.

Oficiile de cadastru și publicitate imobiliară au următoarele funcții:

înscriu imobilele în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară;

asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifică sau se sting, la cererea titularului dreptului, a notarului public ori a celorlalte persoane interesate;

înscriu alte raporturi juridice, drepturi personale, interdicții, incapacități și litigii judiciare în legătură cu bunul imobil, asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară;

înscriu radierea drepturilor reale, la cererea titularului dreptului sau a celorlalte persoane interesate;

avizează tehnic, înainte de depunerea lor în instanța de judecată, expertizele topo-cadastrale întocmite de experții judiciari;

avizează planul urbanistic general;

avizează documentațiile de scoatere din circuitul agricol al terenurilor;

autorizează persoanele fizice care execută lucrări tehnice de cadastru;

Cadastrul (general) este alcătuit în trei părți: partea tehnică, partea economică și partea juridică.

Prin funcția tehnică se determină poziția, configurația și mărimea suprafețelor terenurilor pe destinații, categorii de folosință și pe proprietari, precum și a tuturor construcțiilor.

Prin funcția economică se evidențiază destinația, categoriile de folosință a parcelelor, precum și elementele necesare stabilirii valorii economice a bunurilor imobile.

Prin funcția juridică se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate și prin publicitatea imobiliară.

Cele mai importante elementele ale cadastrului general sunt: parcela, construcția și proprietarul. La rândul lor, fiecare dintre cele trei elemente, vizează mai multe însușiri și anume:

imobilul: suprafața, categoria de folosință a terenului, destinația

proprietarul: identificarea după acte a numelui și prenumelui, terenului (construcției), calitatea terenului, situația juridică privind calitatea în temeiul căreia deține imobilul;

situarea teritorial-administrativă: situarea imobilelor care constituie corpurile de proprietate în limitele administrative ale comunei, orașului sau municipiului (cu ajutorul planurilor și registrelor cadastrale).

Planurile și registrele cadastrale se actualizează cel puțin la 6 ani (se parcurge în mod obligatoriu întregul teritoriu administrativ și se confruntă conținutul planurilor și al registrelor cadastrale cu situația reală din teren, înregistrându-se toate modificările).

Componenta juridică a cadastrului general se caracterizează ca fiind o activitate independentă, cu toate că se realizează numai pe baza datelor cuprinse în cadastru general.

Singurul aspect juridic menționat în cadastrul general (în partea tehnică) constă în stabilirea posesorului de fapt, și nu neapărat de drept, al bunului imobil.

Raportul juridic în care se află deținătorul de fapt față de imobilul înscris în cadastru se stabilește numai prin sistemul de publicitate imobiliară, care în România este reprezentat de cartea funciară.

Publicitatea imobiliară prezintă înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași localitate. Această operație este realizată de către birourile de carte funciară, pentru imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora.

Cartea funciară este compusă din titlu (numărul și numele localității în care este situat imobilul) și trei părți:

Partea I- descrierea imobilelor:

numărul de ordine și cel cadastral al fiecărui imobil;

suprafața terenului, categoria de folosință și după caz, construcțiile;

Partea a II-a- înscrieri privind dreptul de proprietate:

numele proprietarului;

actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;

strămutările proprietății;

servituțile constituite în folosul imobilului;

faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate;

orice modificări, îndreptări sau însemnări care s-au făcut în titlu, în partea I sau în a II‑a parte a cărții funciare.

Partea a III-a – înscrieri referitoare la detaliile dreptului de proprietate și sarcini:

dreptul de superficie, uz, folosință, abitație în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani;

faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;

sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale.

Datele din cartea funciară pot fi redate și arhivate și sub formă de înregistrări pe microfilme, suporturi magnetice sau optomagnetice. Acestea au aceleași efecte juridice și forță probatoare cu înscrisurile în baza cărora au fost elaborate.

În cazul proprietății imobiliare comune ori în indiviziune vor fi înscriși în aceeași carte funciară toți proprietarii. În ceea ce privește proprietatea indiviză, se va indica cota fiecărui coproprietar. Dacă o construcție face obiectul proprietății pe etaje sau pe apartamente, se va întocmi o carte funciară colectivă pentru întreaga construcție și câte o carte funciară individuală pentru fiecare etaj sau apartament, având proprietari diferiți. Înscrierile care privesc întreaga clădire se vor face în ambele cărți funciare. Înscrierea în cartea funciară se face prin depunerea la Oficiul de Cadastru și [NUME_REDACTAT] a unei cereri însoțită de înscrisul original (sau copia legalizată), prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Totodată, se va atașa schița de plan a terenului sau a construcției, întocmită de un cadru tehnic de specialitate autorizat. Schița de plan va conține configurația parcelelor de teren sau a construcțiilor, suprafețele, categoriile de folosință, caracteristicile calitative ale terenului, elementele pentru precizarea locului unde este situat imobilul, data întocmirii și numele celui care a întocmit schița.

Informațiile din cadastrul general și publicitatea imobiliară, precum și din cadastrele de specialitate prezintă un bun, proprietate publică a statului și sunt accesibile, contra cost, persoanelor fizice și juridice, cu excepția cazurilor privind siguranța națională sau alte cazuri potrivit prevederilor legale.

1.4. Infrastructura serviciilor publice tehnice

Sectorul serviciilor publice de interes general din România a suferit schimbări profunde în ultimii 15 ani, atât din punct de vedere organizatoric, cât și tehnico-administrativ. [NUME_REDACTAT] promovează o liberalizare „controlată” a acestor servicii, adică o deschidere progresivă a pieței, însoțită de măsuri care să apere interesul general, îndeosebi prin introducerea conceptului de serviciu universal, în vederea garantării accesului tuturor, indiferent de situația economică și socială sau de poziția geografică, la un serviciu de calitate, cu un preț accesibil: alimentarea cu apă a localităților, canalizarea și epurarea apelor uzate, energie termică pentru încălzirea și prepararea apei calde menajere, salubrizarea localităților.

Serviciile publice de gospodărie comunală ilustrează ansamblul activităților și acțiunilor de utilitate și de interes local, desfășurate sub autoritatea administrației publice locale, având ca și obiectiv furnizarea de servicii de utilitate publică, prin care se asigură:

a) alimentarea cu apă;

b) canalizarea și epurarea apelor uzate;

c) salubrizarea localităților;

d) alimentarea cu energie termică produsă centralizat;

e) alimentarea cu gaze naturale;

f) alimentarea cu energie electrică;

g) transportul public local;

h) administrarea fondului locativ public;

i) administrarea domeniului public.

Serviciile publice de gospodărie comunală se organizează și se administrează cu respectarea următoarelor reguli:

a) principiul dezvoltării durabile;

b) principiul autonomiei locale;

c) principiul descentralizării serviciilor publice;

d) principiul responsabilității și legalității;

e) principiul participării și consultării cetățenilor;

f) principiul asocierii intercomunale și parteneriatului;

g) principiul corelării cerințelor cu resursele;

h) principiul protecției și conservării mediului natural și construit;

i) principiul administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale;

j) principiul asigurării mediului concurențial;

k) principiul liberului acces la informații privind aceste servicii publice.

La organizarea, funcționarea și dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală interesul general al cetățenilor este prioritar și se asigură tuturor persoanelor dreptul de a folosi serviciile publice de gospodărie comunală, prin:

a) accesibilitate egală la servicii publice de gospodărie comunală;

b) accesul la informațiile privind serviciile publice de gospodărie comunală;

c) dreptul de asociere în organizații neguvernamentale pentru apărarea, promovarea și susținerea intereselor utilizatorilor;

d) dreptul de a fi consultate direct sau prin intermediul organizațiilor neguvernamentale ale utilizatorilor în procesul de elaborare și adoptare a deciziilor, strategiilor și reglementărilor privind activitățile din sectorul serviciilor publice de gospodărie comunală;

e) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizații neguvernamentale, autorităților administrației publice ori instanțelor judecătorești în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.

Serviciile de apă și de canalizare reprezintă activități de utilitate publică și de interes economic general aflate sub autoritatea administrației publice locale și care au drept obiectiv asigurarea apei potabile și a serviciilor de canalizare pentru toți utilizatorii de pe teritoriul localităților.

Serviciul public de alimentare cu apă cuprinde, în principal, activitățile de captare, de tratare a apei brute, de transport și de distribuție a apei potabile și industriale la utilizatori.

Serviciul public de canalizare cuprinde, în principal, următoarele activități:

– colectarea și transportul apelor uzate de la utilizatori la stațiile de epurare;

– colectarea, evacuarea și tratarea adecvată a deșeurilor din gurile de scurgere a apelor meteorice și asigurarea funcționalității acestora;

– supravegherea evacuării apelor uzate industriale în sistemul de canalizare, evacuarea și tratarea nămolurilor și a altor deșeuri similare derivate din activitățile prevăzute mai sus, precum și depozitarea lor.

Pentru a-și realiza rolul fundamental de îmbunătățire a calității vieții, serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare trebuie să cuprindă următoarele caracteristici: universalitate, egalitatea tratamentului, continuitate, siguranța persoanelor și a serviciului, adaptabilitate și gestiune pe termen lung, transparență și suportabilitate.

Evoluția actuală a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare poate fi definită astfel:

– sectorul trece printr-o perioadă de schimbări majore în întreaga Europă;

– deschiderea pieței serviciilor și globalizarea sunt două provocări de mare actualitate, la care fiecare țară membră sau în curs de aderare trebuie să dea un răspuns pertinent;

– se conștientizează tot mai mult dimensiunea socială a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare și impactul pe care acestea îl au asupra coeziunii sociale;

– în țările unde a fost deschisă piața și s-a trecut la privatizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare a fost necesară înființarea unor autorități de reglementare;

– serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare trebuie organizate regional.

1.5. Infrastructura serviciilor publice sociale

Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții.

Serviciile sociale sunt de interes general și se structurează în forme/structuri diverse, în funcție de specificul activității/activităților derulate și de nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari.

[NUME_REDACTAT] asistenței sociale nr. 292/2011, serviciile sociale sunt clasificate în funcție de scopul serviciului, în servicii de asistență și suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, cum sunt :

– servicii de îngrijire personală;

– servicii de recuperare/reabilitare;

– servicii de inserție/reinserție socială.

Serviciile sociale sunt adresate următoarelor grupuri de beneficiari :

copilului și/sau familiei;

persoanelor cu dizabilități;

persoanelor vârstnice;

victimelor violenței în familie;

persoanelor fără adăpost;

persoanelor cu diferite adicții (consum de alcool, droguri, alte substanțe toxice, internet, jocuri de noroc etc.);

victimelor traficului de persoane;

persoanelor private de libertate;

persoanelor sancționate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea serviciilor de probațiune;

persoanelor cu afecțiuni psihice;

persoanelor din comunități izolate;

șomerilor de lungă durată;

aparținătorii beneficiarilor.

Procesul instructiv – educativ poate fi definit ca un ansamblu de activități educative și de experiențe de învățare prin care trece subiectul învățării pe întreaga durată a traseului profesional.

Învățământul are scopul de formarea a personalității umane prin:

a) însușirea cunoștințelor științifice, a valorilor culturii naționale și universale;

b) formarea capacităților intelectuale, a disponibilităților afective și a abilităților practice prin asimilarea de cunoștințe umaniste, științifice, tehnice și estetice;

c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii și autoinstruirii pe durata întregii vieți;

d) formarea în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, al demnității și al toleranței, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice, a respectului pentru natură și mediul înconjurător;

f) evoluția armonioasă a individului prin educație fizică, educație igienico-sanitară și practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generații pentru desfășurarea unor activități utile, producătoare de bunuri materiale și spirituale.

Sistemul național de învățământ este alcătuit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de instruire și educare.

Învățământul este structurat pe niveluri, garantând coerența și continuitatea instruirii și educației, în concordanță cu particularitățile de vârstă și individuale.

Sistemul național de învățământ are următoarea organizare:

a) învățământ preșcolar: grupele mică, mijlocie, mare și de pregătire pentru școală;

b) învățământ primar: clasele I–IV;

c) învățământ secundar:

• învățământ gimnazial: clasele V–VIII;

• învățământ profesional;

• învățământ liceal: clasele IX–XII (XIII);

d) învățământ postliceal;

e) învățământ superior:

• învățământ universitar;

• învățământ postuniversitar;

f) educație permanentă.

Învățământul preșcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal și postliceal reprezintă învățământul preuniversitar.

Obiectivul general al învățământului superior are două mari componente:

componenta direct productivă, legată de dobândirea de noi cunoștințe și abilități, în conformitate cu ultimele evoluții ale științei și tehnicii contemporane, de menținerea și dezvoltare a capabilităților deja manifestate pe piața muncii, prin programe speciale de perfecționare profesională sau de reconversie, atunci când apar probleme mai deosebite pe un anumit traseu profesional;

componenta social-culturală, menită să asigure manifestarea unor comportamente și atitudini favorabile adaptării la schimbare a forței de muncă, comportamente și atitudini cunoscute sub denumirea de adaptiv-flexibile și anticipativ-prospective, deschise infuziei de inovare și creativitate și care sunt capabile, în același timp, să se autoregleze.

Procesul de învățământ universitar se desfășoară din momentul preluării prin selecție a candidaților cu un anumit nivel de cunoștințe generale și specifice și până la atingerea minimului de cunoștințe necesare specialistului, certificate prin examenul de licență sau de absolvire și se definește prin existența unor componente specifice de care managerul trebuie să țină cont:

[NUME_REDACTAT] didactic

Susținerea financiară și materială a procesului didactic și de cercetare.

Serviciile sociale și de sănătate nu sunt simple servicii de îngrijire a bolnavilor și a celor nevoiași, ci și mijloace prin care pot fi atinse multe din numeroasele scopuri sociale: egalitatea șanselor, securitatea financiară în perioada de boală, bătrânețe, educația copiilor etc. Ele îndeplinesc funcția complexă de stabilire a rețelelor în calitate de canal de comunicație între indivizi și diversele servicii de care au nevoie aceștia la un moment dat.

ISP-ul (Programul mondial de servicii sociale și de sănătate elaborat de [NUME_REDACTAT] Publice) este una din cele mai vechi organizații sindicale de lucru creată în l907 pentru dezvoltarea legăturilor de solidaritate între lucrătorii din serviciile publice din întreaga lume. La ora actuală, ISP-ul numără 20.000.000 de membri. Comitetul serviciilor sociale și de sănătate al ISP-ului a emis un program mondial care urmărește două teme majore:

A. Integrarea serviciilor sociale și de sănătate este una din condițiile prealabile, indispensabile elaborării unui sistem ce va putea să răspundă necesităților efective ale lumii a treia și să corecteze greșelile țărilor industrializate.

B. Funcționalitatea și calitatea serviciilor sociale și de sănătate depind într-o mare măsură de calificarea salariaților și de condițiile lor de muncă.

Sănătatea este indisolubil legată de demnitatea umană. Pentru individ, ea este esența participării la viața socială și politică, dar, în aceeași măsură, este esențială existenței însăși.

O condiție prealabilă indispensabilă oricărui serviciu de sănătate eficient trebuie să fie constituirea unui sistem de securitate socială care să ajute toți cetățenii societății de consecințele materiale și fizice datorate vârstei, bolii, invalidității și greșelilor de politică din sectorul public.

Promovarea sănătății impune o serie de măsuri, cum ar fi:

Funcționarea și structurarea unui sistem integrat de sănătate;

Medicina preventivă la locul de muncă ;

Asistența acordată persoanelor în vârstă.

În timp ce în multe țări lipsesc fondurile, facilitățile și personalul necesare alinării și vindecării bolilor, în țările industrializate acestea au o evoluție negativă. Este și motivul pentru care trebuie descoperite lacunele și schimbate cu un sistem dezvoltat de servicii sociale și de sănătate orientat spre:

Îmbunătățirea condițiilor de viață din țările în curs de dezvoltare;

Probleme legate de interesele lucrătorilor din serviciile sociale și de sănătate;

Repercusiunile asupra lucrătorilor;

Evoluția noilor tehnologii;

CAPITOLUL II

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI GENERAT DE O COLECTIVITATE

2.1. Poluare atmosferei în spațiul urban

Aerul normal are următoarea compoziție aproximativă (în volume): 78% azot, 21% oxigen și 1% alte gaze.

Poluarea este definită ca fiind contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane. Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Poluarea aerului are efecte adverse asupra sănătății populației și poate dăuna florei și faunei în general. Poluarea aerului are câteva elemente deosebite față de celelalte tipuri de poluare din mediul înconjurător, și anume: este prezentă în mod difuz în aer, afectează toate categoriile de indivizi, în special copiii și vârstnicii, iar expunerea are efecte pe termen lung și uneori ireversibile asupra organismului uman.

Sursele de poluare ale aerului sunt de două feluri: surse naturale și surse artificiale.

a. Sursele naturale sunt:

Solul – datorită factorilor fizici (temperatură), mecanici (ploi, curenți de aer, impact meteoriți, cutremure), biologici, solul răspândește în aer agenți poluanți:

particule solide (anorganice, organice);

gaze: CO2, H2S, NH3;

substanțe odorante complexe.

Plantele și animalele poluează mediul cu polen, spori de mucegaiuri/ levuri, păr, pene, fulgi.

Erupțiile vulcanice emit gaze (CO, CO2, H2, H2S, NH3), vapori de apă, materiale solide de diferite dimensiuni, care pot ajunge până în stratosferă (30 50 km).

Praful cosmic – dezintegrarea meteoriților în atmosferă (circa 1000 t/an ajung pe Pământ).

Incendiile și dioxid de carbon și fum (distrug ecosistemele).

b. Sursele artificiale – activități ale omului din care rezultă produse solide, lichide și gazoase, care pot ajunge în atmosferă. Aceste surse sunt fixe și mobile.

Surse fixe – produc o poluare limitată (în apropierea sursei):

procese industriale: chimice, siderurgice, metalurgice, materiale de construcție etc.;

procese de combustie – producere de energie electrică/ termică, încălzire locuințe; cantitatea și tipul poluanților depinde de calitatea combustibilului și felul arderii;

servicii – stații de benzină, instalații de vopsit, curățătorii chimice (în uscat) etc.

Surse mobile – mijloace de transport rutier, feroviar, naval și aerian. Autovehiculele, datorită gazelor de eșapament și combustibilului folosit, poluează cu oxid de carbon, oxizi de azot, plumb, aldehide, etilenă, hidrocarburi aromatice, dioxid de carbon, pulberi.

Creșterea amenințătoare a gradului de poluare a mediului înconjurător în lume a impus necesitatea de a se aborda mai organizat problemele de prevenire, limitare și combatere a ei, generând un interes privind ordonarea și clasificarea poluanților după anumite principii și criterii.

Tipuri de poluare:

Poluarea fizică este reprezentată de:

Poluarea radioactivă;

Poluarea termică;

Poluarea sonoră.

Poluarea chimică are următoarele elemente:

Derivați gazoși ai carbonatului și hidrocarburi lichide( în aer și în apă);

Materii plastice (în aer, apă și sol);

Pesticide și alți compuși organici de sinteză (în aer ,apă și sol);

Derivați ai sulfului (în aer, apă și sol);

Derivați ai azotului (în aer, apă și sol);

Metale grele (în aer, apă și sol);

Fluoruri (în aer, apă și sol);

Particule solide “ aerosoli” (în aer și sol);

Materii organice fermentescibile (în apă și sol).

Poluarea biologică:

Contaminarea microbilogica a mediilor inhalate și ingerate (bacterii și viruși);

Modificări ale biocenozelor prin invazii de specii de animale și vegetale;

Poluarea estetică:

Degradarea peisajelor și locurilor prin urbanizarea necivilizată sau sistematizarea impropriu concepută;

Construirea unor industrii în biotopuri modificate puțin de om.

2.2. Poluarea solului

Solul este alcătuit din roci, sub influența factorilor pedogenici: climă, microorganisme, vegetație și relief. Întrucât transformările rocilor în timp au fost profunde, solul apare ca un corp natural, distinct. Durata de generare a solului este mare, astfel încât pentru a se forma pe cale naturală 3 cm de sol sunt necesari 300-1.000 de ani, iar pentru 20 cm, 70.000 de ani.

Din structura solului fac parte următoarele:

substanțe minerale – rezultate din degradarea și alterarea rocilor și a mineralelor;

substanțe organice: acizi humici, celuloză, hemiceluloză, aldehide, alcooli, fenoli, grăsimi, aminoacizi, etc. – cauzate prin descompunerea resturilor vegetale și animale de către microflora și microfauna existente în sol.

Compoziția chimică a solului este în continuă schimbare, prin procese rapide, sau lente de pedogeneză, cu implicații asupra ecosistemelor.

Solul are următoarele funcții:

sursă de elemente nutritive pentru plante;

participă la circulația apei și a altor elemente în natură;

depozit și sursă regenerabilă de energie fosilă, prin fitomasa transformată în humus;

adsoarbe și neutralizează poluanți.

Poluarea solului ca și aceea a surselor de apă și a aerului, indică în etapa actuală, grade variate în conformitate cu exigențele manifestate în diverse țări și teritorii, privind îndepărtarea și tratarea reziduurilor și a resturilor rezultate din diferite ramuri ale economiei pe de o parte, de modalități mai mult sau mai puțin raționale de tratare a solurilor agricole cu diverse substanțe chimice( pesticide, fertilizante, etc.). Poluarea solului este aproape oriunde în lume suficient de accentuată, iar în anumite zone, deosebit de intensă.

Poluarea solului este provocată de:

Descărcarea pe sol de reziduuri solide menajere provocate din gospodării, de pe străzi, piețe alimentare etc., dar și de deversarea de ape reziduuale menajere în scop de epurare a lor sau de fertilizare a culturilor agricole.

Tratarea terenurilor agricole cu substanțe chimice în scopul fertilizării lor sau a combaterii dăunătorilor. Atunci când aceste substanțe se folosesc exagerat sau în mod irațional, pot provoca o poluare accentuată a solului.

Descărcarea pe sol de reziduuri solide sau semisolide rezultate din întreprinderi și combinate industriale, mine și întreprinderi de prelucrare a minereurilor etc., aceste reziduuri au îndeosebi substanțe nocive sau toxice care pătrunse în sol pot duce la poluarea apelor subterane sau, prin spălarea lor de către apele de precipitații, pot impurifica apele de suprafața din apropiere.

Poluarea solului se manifestă prin:

degradare fizică: compactare, modificarea structurii;

degradare chimică: creșterea conținutului de metale grele, pesticide, modificarea pH-ului, creșterea nivelului de radioactivitate;

degradare biologică: germeni patogeni.

După clasificarea solurilor poluate adoptată în România, sursele de poluare și agenții poluanți ai solurilor se numără:

1. Excavațiile la zi- acestea presupun decopertarea zăcământului, excavarea acestuia, depuneri de steril, depozite de diferite produse. Extracțiile la suprafață îndepărtează obiective, precum locuințe, păduri etc.

2. Depozitele de steril- cenuși de termocentrală, zguri metalurgice acoperă suprafețe care altfel ar fi avut altă destinație, iar particulele fine sunt antrenate de vânt, poluând alte terenuri, sau apă din zonă. Precipitațiile pot antrena haldele create, mărindu-le aria bazei și acoperind în timp scurt obiectivele din apropiere. Depozitele de deșeuri urbane permit dezvoltarea țânțarilor, muștelor, șobolanilor care răspândesc microbi, viruși pe distanțe mari.

3. Metalele grele- ajung în sol din aer, apă și nămoluri. De la suprafață coboară în sol prin procese de difuzie, adsorbție, dizolvare și antrenare cu apă, sau de către macroorganisme. În sol, microorganismele le solubilizează, sau le transformă în suspensii apoase, ajungând astfel în rădăcinile plantelor. Din plante, metalele grele ajung și se acumulează în organismele animalelor și ale oamenilor.

Poluarea cu metale grele a solului produce:

– alterarea proceselor fizice, chimice și biologice din sol;

– scăderea activității biologice;

– inhibarea proceselor de nitrificare;

– toxicitate pentru plante.

Materialele radioactive- pot exista în subsol (zăcăminte de pechblendă- uraniu, monezit- thoriu etc.), dar și pe sol, în apă sau aer sub formă de izotopi radioactivi.

Deșeurile și reziduurile din industria alimentară și ușoară- sunt atât surse de poluare a solurilor, cât și fertilizanți sau amendamente, dacă se folosesc în mod controlat.

Deșeurile și reziduurile vegetale agricole și forestiere- încarcă solul cu nitrați, agenți patogeni și astfel se produce înmulțirea buruienilor. Aceste materiale și produsele lor de degradare pot fi transportate de ape, mărind astfel suprafața și mediile poluate.

Dejecțiile animale- se utilizează ca îngrășăminte, dar aplicate în exces, afectează proprietățile solurilor.

Dejecțiile umane- apar în jurul micilor localități fără canalizare, a locurilor de campare, târguri și șantiere. Astfel de perimetre se transformă în focare de germeni patogeni ai difteriei, TBC, febrei tifoide.

Nămolurile separate din apele uzate- sunt alcătuite din substanțe organice( provin din industria alimentară, zootehnie, activitățile menajere), sau din substanțe anorganice (provin din industria metalurgică, prepararea minereurilor și a cărbunilor etc.). Asemenea nămoluri se pot întrebuința în agricultură numai dacă conținutul de metale grele și nemetale este sub limitele admise de standarde. Agenții patogeni din nămol pot persista în sol și în legume.

Hidrocarburile- apar pe terenurile din jurul sondelor, rezervoarelor cu produse petroliere, rafinării, trasee de conducte, în caz de defecțiuni, accidente etc.

Eroziunea și alunecările de teren- sunt fenomene care provoacă degradarea solurilor. Pe glob sunt aproximativ 5,7 miliarde ha de terenuri erodate, costituind pericolul extinderii deșerturilor.

Eroziunea rocilor și a solurilor apare datorită vântului, ploilor, dar și a activităților umane, cum ar fi:

lucrări agricole necorespunzătoare, care distrug textura solului (apa, fie se evaporă prea repede, fie nu poate pătrunde în sol);

tratamente cu pesticide și fertilizanți chimici;

ploile acide;

defrișările;

suprapășunatul care tasează solul, distruge vegetația, producând în final eroziunea solului.

Alunecările de teren- sunt determinate, în principal, de defrișări, excavații la suprafață, precipitații excesive. Rezultatul alunecărilor de teren sunt dezastruoase, deoarece se distrug obiective, se schimbă cursuri de apă, iar la suprafață ajung roci nefertile.

13. Sărăturarea solurilor- arată acumularea de săruri solubile, în special de sodiu. Apare în zone aride și semiaride, din cauze naturale și antropice.

Cauzele naturale ale procesului de sărăturare pot fi:

creșterea nivelului apelor freatice mineralizate (de exemplu, în vecinătatea lacului Razelm);

aducerea la suprafață a unor strate salifere ([NUME_REDACTAT] și Jijiei).

14. Acidifierea- reprezintă scăderea pH-ului solului sub valoarea 7.

Cauzele producerii acestui proces pot fi:

naturale: soluri argiloase, silicatice, cu hidroxizi de fier și aluminiu, descompunerea microbiologică a substanțelor organice în alte tipuri de soluri;

antropice: exces de fertilizanți, ploi acide.

15. Excesul de apă – are numeroase efecte negative, de la alterarea peisajului, la împiedecarea nutriției plantelor, prin lipsa oxigenului, putrezire, sărăturare etc. Recoltele sunt diminuate în proporție de 10-40%. Pe glob, 8% din suprafața uscatului este afectată de un exces de umiditate, iar în România există circa 3,6 milioane hectare.

16. Carențele în elemente nutritive din sol- ca și excesele acestora, provoacă dezechilibre în dezvoltarea plantelor. Carența de azot provoacă necroze, iar excesul de azot diminuează recoltele, reduce rezistența la boli, la dăunători, la transport și depozitare. Cel mai adesea sunt afectate culturile de cartofi, sfeclă, legume, fructe..

17. Compactarea (tasarea) solurilor este rezultatul efectuării unor lucrări agricole cu mașini grele, pășunatul excesiv.

18. Schimbarea destinației terenurilor agricole și silvice- pentru construcții de locuințe, industrie, drumuri etc., provoacă dezechilibre ecologice puternice în zonă, ajungându-se la eroziunea solului, degradare, surpare, dispariția unor specii etc.

19. Pesticidele- acționează numai într-o mică proporție (3-40 %) în scopul pentru care au fost utilizate, restul împrăștiindu-se în aer, apă și pe/în sol.

Fig. 2.1. Cauzele poluării solului

Spre deosebire de celelalte elemente ale mediului înconjurător, solul, împreună cu microorganismele asociate, au rolul unui epurator- purificator și neutralizator, biologic universal de poluanți fiind, în același timp, un mineralizator al tuturor reziduurilor organice, de unde și denumirea dată solului de “decontaminatorul universal al naturii”.

Dintre caracteristicile cele mai importante ale solurilor amintim:

largă distribuție geografică;

adâncimea și volumul imens care îl ocupă solul în natură, permițându-i preluarea și transformarea unor cantități mari de substanțe complexe;

capacitatea de filtrare și purificare celor mai multe suspensii;

capacitatea de schimb cationic, mai ales în cazul solurilor cu un conținut mare de argilă, praf și materie organică.

Datorită acestor caracteristici și proprietăți, solul poate fi definit ca un adevărat laborator complex și eficace de preluare, neutralizare, reciclare și valorificare a multor feluri de reziduuri, deșeuri și dejecții.

Solul poate constitui un mediu adecvat pentru preluarea și valorificarea apelor uzate, mai ales a celor urbane, menajere, cunoscându-se caracteristicile lor chimice, fizice și biologice.

Solul este un suport și mediu de viață pentru ecosistemele naturale și antropice. Toate formele de poluare ale solului au rezultate dezastruoase asupra ecosferei, iar refacerea calităților solului este un proces de lungă durată, uneori chiar imposibil.

Măsurile prioritare de conservare a solului sunt următoarele:

aplicarea unor procedee agricole cu impact redus asupra mediului;

practicarea unei agriculturi organice;

crearea unui proiect de lege privind conservarea solului, după modelul țărilor europene;

aplicarea mecanismelor economice de prevenire a degradării solului;

perfecționarea actelor normative în vigoare privind obligațiile persoanelor care efectuează lucrări ce conduc la degradarea stratului fertil al solului, cu definirea clară a responsabilităților pentru restabilirea fertilității lui;

crearea unei hărți naționale a terenurilor degradate;

stimularea restabilirii fâșiilor forestiere de protecție și aplicării de măsuri antieroziune;

reglementarea exploatării pășunilor;

reglementarea exploatării pădurilor;

intensificarea eforturilor de reîmpădurire;

optimizarea modului de ocupare a terenurilor;

[NUME_REDACTAT] protecția solului se poate realiza prin dezvoltarea unei agriculturi ecologice, care să nu afecteze componentele mediului și să obțină, în același timp, produse de calitate. În acest sens trebuie schimbată treptat combaterea chimică a dăunătorilor cu cea biologică, trebuie evitată practica monoculturilor și trebuie luate toate măsurile ce se impun pentru îmbunătățirea solurilor degradate, fără a neglija necesitatea reîmpăduririlor și optimizării modului de depozitare a diverselor deșeuri și reziduuri industriale.

2.3. Poluarea apelor

Apa are o importanță covârșitoare pentru existența vieții. Apa intră în constituirea atmosferei.Poluarea apei înseamnă alterarea caracteristicilor fizice, chimice și biologice ale apei, produsă direct sau indirect de activitățile umane și care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în această utilizare era posibilă înainte de a intervene alterarea.

Poluarea poate avea loc:

a. continuu (permanent)- canalizarea unui oraș, deversare de reziduuri din industrie;

b. discontinuu- poluare la anumite intervale de timp;

c. temporar- colonii provizorii;

d. accidental – în cazul unor avarii.

Poluarea apelor este definită de trei mari grupe de agenți: bilogici, chimici și fizici.

1.Poluarea apei datorită agenților biologici poate provoca o contaminare puternică, bacteriologică, a apei, care are drept urmarea răspândirea unor afecțiuni cum ar fi colibacilozele sau hepatitele virale, febră tifoidă, etc. În această categorie de poluare, pe lângă apele uzate urbane pot participa industriile alimentare, industria hârtiei etc.

2.Poluarea chimică provine din deversarea în ape a anumitor compuși cum ar fi: nitrați, fosfați și alte substanțe folosite în agricultură, au nor reziduuri și deșeuri provenite din industrie sau din activități, care pot conține: plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur etc. Poluarea apelor cu nitrați și fosfați a devenit tot mai des întâlnită în ultimul timp, mai ales în țările cu o agricultură dezvoltată și industrializată.

3. Poluarea apei datorită agenților fizici este rezultatul evacuării în apă a materiilor solide, minerale, insolubile, cum ar fi deversarea în cursurile de apă a reziduurilor de la exploatarea minelor.

Poluarea apelor poate fi de două feluri:

naturală- se datorează surselor de poluare naturale și se provoacă în urma interacțiunii apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile și cu organismele vii din apă.

artificială- se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigației etc.

Poluanții apelor sunt foarte diverși și sunt clasificați după anumite criterii:

După natura lor există poluanți: organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici;

După starea de agregare se diferențiază: suspensii (substanțe insolubile în apă), poluanți solubili în apă, dispersii coloidale;

După durata degradării naturale în apă se deosebesc: poluanți ușor biodegradabili, greu biodegradabili (la care degradarea naturală durează sub 30 de zile), nebiodegradabili (degradarea în 30 – 60 de zile), refractari (cu degradare și peste 2 ani).

Poluarea organică provine de cele mai multe ori de la fabricile de celuloză și hârtie, care elimină și 1000 -3000l apă poluată/s. Chiar dacă se efectuează o epurare cu randament de 95 %, tot mai rămân cantități mari de poluanți. Receptorul trebuie să aibă în această situație un debit destul de mare, pentru a dilua poluanții sub limitele admise de standardul de calitate. Industria chimică, petrochimia, industria alimentară elimină de asemenea poluanți de origine organică, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele, etc.) și cu persistență ridicată în mediu.

Poluarea anorganică provine din industria produselor clorosodice, chimie, extracția țițeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie. Apele poluate sunt compuse din săruri, acizi, baze și modifică pH-ul apelor naturale, corodează conductele, instalațiile, aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru organismele acvatice.

Poluarea biologică apare din activitățile menajere, abatoare, zootehnie, etc. În apă apar microorganisme patogene, care generează câteodată îmbolnăviri în masă. Prin apă se răspândesc anumite boli, cum ar fi: bacteriene (febră tifoidă, dizenteria, holeră), virotice (poliomelita, hepatita epidemică), parazitare (amibioza, giardioza). Apele poluate biologic favorizează înmulțirea unor paraziți, ca: țânțarii, transmițători de paludism, musca tze-tze, transmițătoarea bolii somnului etc.

Poluarea termică apare prin deversarea de apă caldă în efluenții naturali. În aceste condiții scade conținutul de oxigen din apă, crește sensibilitatea organismelor acvatice la poluanți, anumite viețuitoare dispar, se înmulțesc algele albastre, etc. Acest tip de poluare apare pe lângă unele instalații industriale și din energetică nucleară.

Poluarea radioactivă apare la apa rezultată din industria extractivă a minereurilor de uraniu, sau thoriu,la instalațiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare necorespunzătoare a deșeurilor radioactive, ca urmare a unor avarii la reactoarele nucleare, naufragii de vapoare cu încărcătură nucleară etc.

Nocivitatea poluării se reflectă direct sau indirect asupra omului și de aceea este necesar să se cunoască mai bine aceste pericole, inclusiv consecințele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitățile mici de substanțe chimice din sursele de apă.

Apele naturale se pot autopurifica prin diverse procese fizice, fizico-chimice, biologice și biochimice, cum ar fi: sedimentarea particulelor, acțiunea radiațiilor solare cu efecte antibacteriene, reacții chimice de oxidare, reducere, neutralizare, care au loc între substanțele din apă naturală și apă poluată, sau chiar între substanțele din apă poluată.

2.4. Poluarea fonică

Acest al XXI-lea veac are mari șanse să fie denumit „secolul protecției mediului” deoarece omul acordă acum o atenție din ce în ce mai mare ocrotirii planetei pe care trăiește. Astăzi a devenit obligatoriu ca în procesul de creare a unui proiect în aproape orice domeniu de activitate să se aibă în vedere, înainte de toate, realizarea unor studii care să arate consecințele acestuia asupra mediului ambiental. Dezvoltarea impetuoasă a tehnicii a condus și la apariția poluării sonore.

În prezent omul trăiește într-un mediu sonor fiind însoțit în permanență de zgomote și vibrații care îi afectează confortul și sănătatea. Datorită caracterului său nociv și prezenței în toate compartimentele vieții, poluarea fonică, reprezintă o problemă importantă care preocupă țările dezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare.

Ca și poluarea aerului, noxele acustice afectează profund socitatea umană. Ființa umană este obișnuită la un anumit interval de zgomot și vibrații, a cărui depășire într-un sens sau altul este o sursă de indispoziție, jenă sau chiar dereglări. S-a admis că pragul de intensitate maximă pentru om este de 80 dB, peste care sunetul devine dăunător. În mod practic limita de suportabilitate a zgomotului la om este de 65 decibeli.

Principalele categorii de surse care produc vibrații și zgomote pot fi clasificate după cum urmează:

mașini și produse tehnologice (mașini-unelte, mașini textile, ventilatoare etc)

subansamble și organe de mașini (mecanisme cu roți dințate, rulmenți etc)

instalaii sanitare și de condiționare a aerului

mijloace de transport

Zgomotul din punct de vedere fizic este alcătuit din mai multe sunete suprapuse a căror frecvență se află în anumite raporturi. Trepidațiile produse de marile unități de forță sau de vehiculele grele sunt supărătoare pentru oameni, induc greșeli în funcționarea aparatelor de măsură și amenință securitatea construcțiilor. Sunetele se definesc prin: intensitate, durată și frecvență.

Zgomotul produce asupra omului o serie de consecințe, atât fiziologice cât și psihologice. În funcție de puterea zgomotului există mai multe categorii de efecte nocive. Principalele reacții mari la nivel de zgomot sunt: apariția unor afecțiuni ale urechii, afecțiuni psihice, reducerea eficienței muncii, reducerea posibilităților de comunicare. Se apreciază că zgomotele până la 30dB nu dăunează pentru sănătatea și odihnă. În intervalul 30-65 dB sunt cuprinse zgomotele obișnuite ale activității cotidiene care sunt supărătoare pentru odihnă. Zgomotele care au intensitate sonoră între 65-90 dB sunt în general provocate de traficul rutier și de industrie. Pe termen lung afectează starea de sănătate producând tulburări psihice și fiziologice. Zgomotele puternice de peste 90dB pot cauza leziuni ale urechii interne care conduc la surzitate.

Din analizele rezultate s-a observat că sursele de zgomot cele mai nocive provin din traficul rutier ( Figura 2.3.) și mai exact de la autocamioane, autobuze, motociclete și autoturisme sport.

Fig.2.2. Sursele de poluare fonică

Caracteristicile fizice sau obiective ale zgomotului privesc: tăria sau intensitatea, durata și frecvența.

Intensitatea reprezintă caracterul cel mai important care depinde de trăsăturile sursei, de distanță și posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea se măsoară în decibeli sau foni.

Durata este timpul cât excitantul sonor (zgomotul) acționează asupra analizatorului auditiv. Efectul dăunător al zgomotului este direct proporțional cu durata acestuia iar peste anumite limite de suportabilitate se ajunge la o pshihoză periculoasă.

Frecvența reprezintă numărul de vibrații acustice într-o secundă și se măsoară în număr de perioade pe secunde sau Hz. În banda de frecvențe 1000-5000Hz în care urechea are sensibilitatea cea mai ridicată, înălțimea este direct proporțională cu frecvența. Sunetele joase alcătuiesc gama de frecvențe cuprinse între 30-400Hz, cele mijlocii 400-1000Hz iar cele înalte peste 100Hz.

Reducerea poluării fonice:

Pentru reducerea zgomotelor se folosesc procedee sau tehnici specifice sursei de zgomot. De exemplu, în industrie apar zgomote de diferite intensități și frecvențe, cu acțiune continuă sau intermitentă. Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor se pot aminti:

utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot și personalul uman;

protecția individuală cu antifoane;

îmbunătățirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intens fonic;

utilizarea carcaselor la mașini și utilaje în timpul funcționării;

alegerea corectă a fundației utilajelor, neomițând criteriul reducerii zgomotelor;

folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc, fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest);

schimbări în structură și arhitectura halelor;

folosirea de materiale fonoizolante pentru pereții camerelor;

rotația personalului.

Combaterea zgomotelor și vibrațiilor

Mișcarea particulelor unui mediu elastic de o parte și alta a unei poziții de echilibru generează vibrații acustice. O vibrație acustică capabilă să emită o senzație auditivă constituie un sunet. În anumite condiții și limite, sunetul este o cale de informație și permite îndeplinirea rațională și eficientă a muncii. Dacă depășește aceste limite sunetul poate deveni zgomot. Din totdeauna, diferitele activități ale omului au fost generatoare de zgomot. Dar intensitatea lui a crescut de-a lungul istoriei societății omenești în raport direct cu progresul tehnicii, cu înmulțirea întreprinderilor industriale, a mijloacelor de transport, a orașelor supra-aglomerate.

În secolul nostru și mai ales în ultimele decenii nivelul zgomotelor a atins o amploare necunoscută în trecut, ajungând o sursă poluantă de aceeași gravitate cu poluarea chimică. Zgomotele se pot datora și unor vibrații care apar în procesele de fabricație: rostogolirea tobelor de curățat, tobele de măcinat etc. Asupra biocenozelor vegetale și animale efectele poluării sonore nu sunt încă bine cunoscute, în schimb, efectele asupra sănătății omului sunt evidente și ele formează obiect de studiu pentru medici, biologi, fizicieni etc. Poluarea sonoră produce la nivelul organismului uman o gamă largă de efecte, începând cu o ușoară oboseală auditivă și până la stări nevrotice grave.

2.5. Gestionarea deșeurilor

Deșeurile municipale sunt considerate materiale fără utilitate cu sau fără utilitate. Acestea ar trebui eliminate din spațiul colectivităților deoarece pun în pericol sănătatea umană. Contactul omului cu deșeurile poate surveni fie în mod direct, prin acumularea haldelor de gunoi în apropierea zonelor de locuit, fie indirect, prin scurgerile în sol, apă subterană sau apă de suprafață și emisie în atmosferă.

Din punct de vedere economic deșeul este o materie sau un obiect a cărui valoare economică este nulă sau negativă. Deșeurile fac parte din categoria surselor de poluare difuze.

Clasificarea deșeurilor se face în funcție de :

compoziție, consistență, proveniență, durata de viață, tip de colectare, mod de tratare, politica tarifară, număr de surse, mod de stocare și de transport.

Din punct de vedere al naturii și locurilor de producere, deșeurile sunt:

deșeuri din industria minieră- sunt reprezentate de fragmente de roci și minereuri sărace. Acestea sunt depuse de regulă la gura minei în zone neamenajate expuse periodic eroziunii și spălării de către apele de suprafață.

deșeuri din industria energetică și metalurgică- pot fi zguri, nămoluri, prafuri și cenuși. Zgura și cenușa de la termocentrale reprezintă o mare cantitate de deșeuri, în special în țara noastră, unde industria energetică utilizează cu precădere cărbune inferior. Deșeurile provenite de la termocentrale și din metalurgia neferoasă au un conținut ridicat în metale grele și o anumită cantitate de sulfați care pot polua grav mediul înconjurător.

deșeuri industriale- provin în general din industria prelucrătoare (textilă, a lemnului, alimentară) și în special din prelucrarea metalelor.

deșeuri din construcții- reprezintă materialele provenite din demolarea construcțiilor și din resturile de materiale rămase de la șantierele de construcții civile și industriale.

deșeuri stradale- sunt reprezentate de hârtie, plastic, resturi ceramice și sticle, moloz, resturi alimentare, resturi vegetale, metale și praf, acumulate în zonele stradale din activități cotidiene.

deșeuri menajere- sunt reziduurile solide colectate de la locuințele populației și sunt reprezentate prin: hârtie, plastic, material textil, ceramică, metal, sticlă, ambalaje, diverse substanțe chimice, baterii, anvelope, uleiuri și nu în ultimul rând resturi alimentare.

deșeuri agricole- sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii și paiele. Din zootehnie rezultă mari cantități de gunoi de grajd și dejecții animaliere.

deșeuri periculoase- provin în cea mai mare parte din industria chimică, metalurgică, a rafinării, ateliere auto și stații de benzină. Aceste substanțe nu se folosesc direct de către om, însă cele mai multe sunt utilizate la fabricarea multor produse finite necesare omului. Dintre acestea amintim: vopsele, solvenți, insecticide, pesticide, acizi, compuși metalici etc.

deșeuri radioactive- sunt rezultate din activități industriale, medicale și de cercetare. Cele mai mari cantități provin din activitatea de producere a energiei electrice

Principiile care stau la baza gestionării optime a deșeurilor sunt următoarele:

Limitarea cantităților la sursă;

Dezvoltarea colectării selective- în vederea valorificării și reciclării ulterioare;

Tratarea deșeurilor care nu pot fi valorificate în cele mai bune condiții de igienă, securitate și cu respectarea condițiilor de protecția mediului.

Deșeurile menajere reprezinta categoria de deșeuri la care omul, prin activitățile lui zilnice, contribuie direct. După posibilitățile de valorificare reziduurile menajere sunt de mai multe categorii:

– compostabile, respectiv resturi organice rezultate de la pregătirea hranei, hârtie, oase, textile;

– combustibile: lemn, cauciuc, materiale plastice;

– inerte, care sunt necompostabile și necombustibile: materiale nemetalice, materiale de construcții, ceramică;

– reciclabile, la care se încadrează hârtia, sticla, materialele plastice, metalele.

Numim deșeuri menajere, deșeurile rezultate în mod obișnuit din activitatea casnică, resturile provenite din magazine, hoteluri, cantine, unități de alimentație publică, instituții de învățământ și alte instituții publice în care activitatea sau prezența oamenilor poate produce reziduuri cu compoziție similară reziduurilor din gospodărie.

Spre deosebire de reziduurile menajere urbane, cele rurale mai cuprind unele componente care nu se regăsesc sau sunt în cantități foarte reduse (dejecții animaliere, paie, rădăcini, frunze) în deșeurile menajere urbane. Deși în mediul rural nu există o reciclare a deșeurilor menajere ele sunt valorificate în mod curent de către oameni ca îngrășământ agricol sau ca hrană animalieră.

Deșeurile în natură- Deșeurile de orice fel, rezultate din numeroasele activități umane, sunt o problemă de o deosebită actualitate, atât datorită creșterii cantităților și felurilor acestora (care prin degradare și infestare prezintă un pericol pentru mediul natural și pentru sănătatea populației), cât și însemnatelor cantități de materii prime, materiale refolosibile și energie care pot fi recuperate și introduse în circuitul economic.

Dezvoltarea urbanistică și industrială a localităților, precum și creșterea generală a nivelului de trai al populației antrenează producerea unor cantități din ce în ce mai mari de deșeuri. Prin varietatea substanțelor organice și anorganice conținute, acestea fac ca procesul degradării aerobe de către microorganisme să fie dificil de condus provocând, în cazul evacuării și depozitării necontrolate, atât poluarea solului, cât și a aerului și a apei. Sunt afectate, de asemenea, ecosistemele din vecinătatea acestor depozite creându-se mari dezechilibre în cadrul lanțurilor trofice.

Să urmărim felul în care deșeurile pot dispărea în mod natural din natură prin degradare completă:

– recipientele din metal (cutii de conserve, canistre de combustibil) se degradează în aproximativ 150-300 ani;

– recipientele din aluminiu (doze de bere sau sucuri) dispar în 300-400 de ani;

– plasticul (sticle de suc, ambalaje) nu se degradează, eventual se rupe în bucăți mici care sunt ingerate de animale;

– obiectele din sticlă nu se dezintegrează niciodată, suferă doar un proces de fărâmițare, deci nu este integrată niciodată în circuitul materiei în natură.

Impactul depozitelor de deșeuri industriale și urbane asupra mediului

În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și sănătatea publică.

Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri orășenești și industriale, în ordinea în care sunt percepute de populație, sunt:

– modificări de peisaj și disconfort vizual;

– poluarea aerului;

– poluarea apelor de suprafață;

– modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate.

Deșeurile, cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită conținutului lor în substanțe toxice precum metalele grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenți, uleiuri uzate etc. Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv nămoluri toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate în comun cu deșeuri solide orășenești. Această situație poate genera apariția unor amestecuri și combinații inflamabile, explozive sau corozive; pe de altă parte, prezența reziduurilor menajere ușor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe și reduce poluarea mediului.

CAPITOLUL III

IMPACTUL COLECTIVITĂȚILOR URBANE ASUPRA OMULUI

3.1. Prezentare generala – [NUME_REDACTAT]

În vederea bunei gospodăriri a municipiului Focșani, administrația locală și-a propus următoarele aspecte:

– probleme principale rezultate din analiza situației existente, disfuncționalități și priorități de intervenție atât în teritoriu, cât și în cadrul orașului;

– zonificarea funcțională a teritoriului din localitate și stabilirea regimului juridic al acesteia printr-un sistem de reglementari și servituți adecvate;

– volumul și structura potențialului uman, resurse de muncă;

– structurarea circulațiilor și a transporturilor;

-disfuncțiuni la nivel urban și periurban

– echiparea tehnico-edilitară;

– reabilitarea, protecția și conservarea mediului;

– condiții și posibilități de realizare a obiectivelor de utilitate publică.

[NUME_REDACTAT] are o suprafață de 4815 ha, ceea ce reprezintă 1% din suprafața județului Vrancea, fiind o localitate de dimensiune medie.

Teritoriul administrativ Focșani este situat în zona de curbură a [NUME_REDACTAT], în partea cea mai de nord a [NUME_REDACTAT] și anume [NUME_REDACTAT] și cuprinde municipiul Focșani și localitățile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Din punct de vedere geomorfologic, întreaga zonă are un aspect de câmpie. Municipiul s-a dezvoltat pe vechiul curs al râului Milcov, la 45041` latitudine nordică și 27012` longitudine estică.

[NUME_REDACTAT] Vrancea corespunde celei mai active zone seismice din țara noastră. Răspândirea focarelor de cutremure evidențiază existența a două zone:

• trunchiul Vrâncioaia-Tulnici-Soveja, unde se produc cutremure la adâncimi între 80-160 km., legat de curbura arcului carpați

• în regiunea de câmpie între [NUME_REDACTAT], Mărășești și Tecuci cu cutremure mai puțin adânci.

Seismele, cu epicentru în Vrancea, au origine tectonică, fiind provocate de deplasările blocurilor scoarței sau alte părți superioare ale învelișului, în lungul unor falii formate anterior sau în lungul unora foarte adânci.

[NUME_REDACTAT] prezintă o serie de restricții din punct de vedere al construibilității. Vor fi utile unele lucrări de regularizare a canalelor sau a cursurilor de apă sau, dacă este cazul, reparații ale lucrărilor deteriorate, pentru a opri inundarea în continuare a zonelor învecinate.

Un alt aspect ar fi poluarea dată de unele unități industriale. Este poluat atât solul cât și apele subterane în zona industrială sudică (unde freaticul este ridicat, în mare parte datorită aportului din pierderile din rețelele de apă și canalizare).

[NUME_REDACTAT] are o populație de 98.979 locuitori, înregistrată la recensământul din 1998, în componența acestuia fiind încorporată și fosta comună suburbană Mândrești.

[NUME_REDACTAT] Focșani reprezintă 0,4% din populația țării, 3,3% din populația regiunii sud-est și 25,27 % din populația [NUME_REDACTAT].

Deși este considerat un oraș cu o populație medie, privind din punct de vedere a densității, [NUME_REDACTAT] se încadrează printre orașele cu o densitate brută de 20,556 locuitori pe ha.

Figura.3.1. Evoluția populației muncipiului Focșani în perioada 1988-2010.

Față de anul 2002 când populația municipiului Focșani a semnalat cel mai mare număr de locuitori, în 2010 populația a scăzut cu aproximație 5 %, scădere înregistrată în limitele generale de descreștere a populației la nivel național.

Restructurarea economică, care s-a desfășurat după 1990, are urmări importante asupra structurii pieței de muncă din cadrul municipiului Focșani. Privatizarea sectorului industrial, mai ales în anii ’90, a dus la concedieri masive, în sectoare industriei locale. Lipsa angajărilor în industrie a fost însoțită de o considerabilă creștere a gradului de angajare în agricultură.

Începând cu anul 2000, această tendință a suferit o mișcare inversă și gradul de angajare în agricultură a scăzut de la 42,8% în 2000 la 31,6% în 2004. În mod contrar, partea de servicii în privința ocupării forței de muncă a crescut de la 26,2% în 2000 la 31,2% în 2004. Rata angajării în România (57,9%) este mai mică comparativ cu media UE (62,9% în 2003) și cu planurile UE pentru 2010 (70%). În urma unui interes deosebit manifestat de Guvern asupra măsurilor active de ocupare a forței de muncă, tendința creșterii șomajului a suferit un proces revers în 2001 – 2003, rata șomajului fiind stabilită la 7 – 8% (rata totală de șomaj a populației active). În ciuda descreșterii nivelelor generale de șomaj, șomajul pe termen-lung și șomajul în rândul tinerilor rămân un fenomen îngrijorător.

3.2. Aspecte de infrastructură urbană pentru municipiul [NUME_REDACTAT] în comun – rutier

Rețeaua de transoprt în comun în municipiul Focșani satisface într-o bună măsură nevoia de mobilitate a localnicilor din periurban înspre Focșani și din Focșani în comunele învecinate. Există 89 de trasee aprobate de [NUME_REDACTAT] Vrancea prin hotărâri de consiliu spre majoritatea localităților învecinate. Firmele care oferă servicii de transport în comun sunt în număr de 12. Transportul public se efectuează cu vehicule de mică capacitate (per vehicul), în general cu microbuze. La nivelul municipiului Focșani, transportul în comun este deficitar ca traseu. Există 9 linii de transport public pe care circulă un număr total de 32 de autovehicole (minibuse, autobuze, microbuze).

Transportul în comun este axat pe 3 bulevarde: Bdul. Unirii, Gării și str. [NUME_REDACTAT]. Din acest motiv, există zone mari care nu sunt deservite de transportul public: zona 1 este cuprinsă între [NUME_REDACTAT], Gării, str. [NUME_REDACTAT] și str. Longinescu, zona 2 este cuprinsă între str. [NUME_REDACTAT], str. Brailei și [NUME_REDACTAT]. Este satisfăcută doar relația nord-sud de mobilitate a populației. Șase din totalul de nouă trasee (deci 70%) se desfășoară pe aceeași rută – [NUME_REDACTAT], Unirii și Bdul. București.

Transport în comun pe căi ferate

Calea ferată din municipiul Focșani face parte din rețeaua principală a CFR. Magistrala 50, la nivelul teritoriului României, face legătura între Ploiești – Buzău -Focșani – Bacău -Roman -Pascani – Suceava, iar la nivel european face parte în coridorul paneuropean IX. Zilnic prin gara Focșani trec 52 de trenuri de călători. [NUME_REDACTAT] este străbătut de la sud la nord de drumul european E 85. Acesta ia numele de [NUME_REDACTAT] pe traseul ce străbate intravilanul localității.

Disfuncțiuni la nivel urban și periurban

La nivel periurban, în urma analizei traficului existent, a transportului în comun și a rețelei de căi de comunicații s-au identificat următoarele disfuncțiuni:

– nu există o centură de ocolire a municipiului Focșani. [NUME_REDACTAT](DN2) nu mai poate fi considerată a fi o centură sau cel puțin în viitorul apropiat își va pierde funcția de centură datorită tendinței actuale de dezvoltare urbană a municipiului în partea estică, după [NUME_REDACTAT];

– nu există o legătură directă între principalele DN-uri din județ în afara orașului DN2 Buzău-Focșani-Bacău, DN2D Brăila-Focșani-Tr.Secuiesc, DN23 Focșani-Brăila, DN23A Focșani-Rm. Sărat și DN2M Focșani-Odobești. Toate aceste drumuri converg înspre Focșani. Efectul acestui “layout” al drumurilor din periurban aduce un trafic de tranzit semnificativ pe rețeaua stradală din periferia municipiului și nu numai. Legătura între DN2 și DN2M, DN2D se face pe la nord în Focșani intrând prin oraș pe str.Mărășești, iar la partea de vest ocolind pe DJ205B sau DJ205C.

– localitățile din vestul Focșaniului aflate pe traseul DJ205B între Odobești și Costești nu sunt deservite de transport public.

– în localitatea Golești s-a înregistrat un număr de accidente mai mare cu 500%-600% față de celelalte localități din periurbanul municipiului Focșani pe perioada 2000-2009. Principalele cauze a accidentelor petrecute pe teritoriul de influență al municipiului Focșani sunt:

a) conducere imprudentă

b) neacordare de prioritate

c)traversare neregulamentară.

La nivel urban, în urma analizei traficului existent a transportului în comun și a rețelei de căi de comunicații, s-au identificat următoarele disfuncțiuni:

zone conflictuale între funcțiuni locuințe-transport (în zona liniei CFR). Distanțele mici între cele două funcțiuni crează disconfort prin poluare fonică și crește pericolul producerii de accidente rutiere. Aceste zone sunt de-a lungul liniei de cale ferată Ploiești-Focșani-Suceava și la pasajul auto superior peste linia CF;

trafic în flux discontinuu pe [NUME_REDACTAT] (DN2), artera destinată ocolirii municipiului Focșani, datorită intersecțiilor la distanțe relativ mici una față de cealaltă și a reglementărilor prin semafoare.

cele trei pasaje cu linia de cale ferată sunt în stare de degradare;

deficit de parcări, lipsa unor parcări de capacitate mare în zona centrală a orașului, centre economice și noduri intermodale (primărie, piață, gară);

din datele obținute de la poliția municipiului Focșani accidentele rutiere petrecute în perioada 2000-2009 s-a observat că pietonii sunt implicați într-un procent foarte mare: 40% din totalul accidentelor (traversare neregulamentară a pietonilor, neacordare prioritate pietoni).

Intravilanul existent- bilanț teritorial

Suprafața totală a intravilanului existent este de 1841,31 ha. Pe zone funcționale, bilanțul teritorial al suprafețelor cuprinse în municipiul Focșani se reprezintă astfel:

Fig. 3.2. – Bilanțul teritorial al suprafețelor cuprinse în municipiul Focșani.

Suprafața majoritară a intravilanului muncipiului Focșani este ocupată de terenuri cu categoria de folosință agricolă, constituind un procent de 30,48% din total intravilan. Următoarea pondere în intravilanul municipiului Focșani este reprezentată de terenurile ocupate de locuințe și funcțiuni complementare (cca 18%), urmată de zona terenurilor ocupate cu căi de comunicații și transport rutier și feroviar (cca15%).

3.2.1 Alimentarea cu energie electrică

Energia electrică indispensabilă consumatorilor municipiului Focșani este asigurată prin patru stații de transformare:

Stația electrică de transformare 400(220)/110/20kV – VEST;

Stația electrică de transformare 110/20/6kV – CEIL;

Stația electrică de transformare 110/20/6kV – NORD;

Stația electrică de transformare 110/20kV – MĂGURA.

[NUME_REDACTAT] rețele electrice subterane ce funcționează încă la tensiunea de 6kV. Conform normativelor în vigoare rețelele de medie tensiune, de distribuție publică existente la tensiunile de 6kV, se vor trece etapizat la tensiunea de 20kV.

Existența unor construcții în zonele de protecție și de siguranță ale liniilor electrice aeriene de înaltă și medie tensiune.

Iluminatul public nu este aliniat, în totalitate, la prevederile Ordonanței nr.42/2003, privind acțiunile de separare.

Rețelele electrice aeriene realizate cu conductoare neizolate se vor trece la rețele aeriene cu conductoare izolate torsadate.

[NUME_REDACTAT] prezent, în municipiul Focșani furnizează rețele și servicii de comunicații electronice de la mai multe societăți comerciale. Cele mai importante dintre acestea sunt: Romtelecom S.A., [NUME_REDACTAT] S.A, [NUME_REDACTAT] S.A., [NUME_REDACTAT] S.A., UPC România S.A., RCS&RDS S.A., S.C. BP Office&Service SRL. Aceste societăți oferă rețele de comunicații electronice și servicii de date, telefonie fixă sau/și mobilă (în diverse tehnologii digitale), cablu TV sau acces Internet pentru administrația publică, persoane juridice și populația municipiului. Rețelele de comunicații electronice publice, în general infrastructura asociată pentru rețelele de comunicații electronice amplasate în aria de competență administrativă a autorităților locale ale municipiului Focșani, sunt realizate, în cea mai mare măsură, aerian pe diverși suporți de susținere supraterani, cum ar fi pilonii sau stâlpii aflați în proprietatea unor operatori din domenii de furnizare și transport energie electrică (Electrică S.A. [NUME_REDACTAT]-SDEE Focșani).

Disfuncționalități:

prezența, îndeosebi în zona centrală și în zonele cu densitate mare de locuitori ale municipiului a unor mari aglomerări de tronsoane de cabluri și rezerve de cabluri, inclusiv joncțiuni de cabluri;

în intersecțiile mari sunt prezente rețelele aeriene tip “pânză de păianjen”, cu o dispunere haotică a cablurilor, fără etichetarea necesară pentru identificarea proprietarilor sau deținătorilor legali ai acestor categorii de infrastructuri destinate furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice de interes public local.

3.3. Probleme de mediu

Poluarea atmosferei este unul dintre factorii majori care afectează sănătatea și condițiile de viață ale populației din aglomerările urbane.

Principalele cauze care produc poluarea atmosferei sunt reprezentate de:

– traficul rutier din zonele de circulație intensă continuă (arterele de circulație pe care se desfășoară traficul greu, inclusiv transportul în comun, peste care se suprapune traficul de tranzit, inclusiv traficul greu);

– gestionarea defectuoasă a deșeurilor menajere;

– reducerea suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră;

– activitățile industriale (prelucrarea produselor petroliere) și prestări servicii (distribuție gaze naturale și produse petroliere, spălătorii, service auto și pentru aparatura electrocasnică);

– activitățile de demolări și construcții;

– producerea agentului termic și a apei calde pentru locuințe, spații comerciale și instituționale;

3.3.1 Impactul activităților de construcții și a traficului auto asupra mediului

Una dintre principalele surse de poluare a aerului în municipiul Focșani este traficul auto din zonele intens circulate, de pe arterele pe care se desfășoară traficul greu și de pe cele cu transport în comun. Poluarea produsă de traficul auto se referă și la tronsonul de drum european E85 –Bucureșt i– Buzău- Focșani – Bacău – Suceava – Siret care traversează localități urbane și rurale ale județuluiVrancea.

Șantiere de construcție și betoniere

Ponderea activităților de construcții a crescut foarte mult, șantierele și betonierele rămânând surse posibile de poluare a aerului, în special cu pulberi.

Surse difuze de combustie

Numeroasele centrale termice pentru încălzirea spațiilor, locuințelor, din care multe funcționează pe combustibil lichid sau solid, sunt o sursă de natură celei de la punctual precedent, lipsită însă, pe lângă instalații de epurare, și de avantajul relativ al dispersiei prin coșuri înalte; combustia este de cele mai multe ori incompletă datorită neautomatizarii arderii, randamentului redus și unei supravegheri precare și determină degajări de poluanți deloc neglijabile.

Din analiza situației existente, reiese, în unele dintre domeniile planului urbanistic general, o serie de disfuncționalități în dezvoltarea economico-socială a municipiului Focșani, care presupune anumite măsuri pentru atenuarea sau eliminarea punctelor nevralgice.

Multe aspecte ale disfuncționalităților rezultă din transformările ce au loc în sectorul economic al municipiului în concordanță cu situația generală a țării, ca urmare a reașezării producției economice pe principiile economiei de piață.

În acest sens se precizează:

• Reducerea locurilor de muncă în diferite sectoare de activitate a produs creșterea numărului de șomeri și migrarea forței de muncă.

• Reducerea veniturilor populației a avut și are un impact negativ asupra volumului desfacerilor de mărfuri și a utilizării unor dotări publice (activități de agrement).

• Insuficiența spațiilor de locuit, mai ales pentru familiile tinere.

Conform „Strategiei de Dezvoltare a municipiului Focșani 2007-2015”, acestea sunt cele mai cunoscute probleme ale municipiului care sunt în atenția cetățenilor și a căror rezolvare e dorită de toată lumea, și care au un serios impact negativ asupra calității vieții:

• Proiectul gării, în desfășurare, nu face referire la amenajarea zonei din spatele gării, ceea ce duce din păcate la separarea municipiului în două zone.

• Iluminatul municipiului este de proastă calitate, neeficient din punct de vedere al costurilor și inexistent în afara zonei centrale. De asemenea, nu este clar determinată proprietatea iluminatului public, între Primărie și Electrică, ceea ce duce la o proastă întreținere sau ne-întreținere a acestuia, ca și consecință o mare parte din populația municipiului nu beneficiază de iluminat public.

• Cablurile exterioare fixate pe stâlpi sunt excesive și încarcă în mod agresiv imaginea stradală în întreg orașul.

• Lipsa semnificativă a spațiilor de parcare, artere pentru bicicliști, trotuare, etc.

3.4. Propuneri de organizare urbanistică privind serviciile publice și impactul colectivităților asupra mediului

Strategia municipiului Focșani 2007–2015, și-a propus în viziunea ei să dezvolte Focșaniul într-un principal centru comercial inter-regional în regiunea de Sud – Est, în care comerțul și serviciile să fie într-o creștere continuă, transformându-l într-o societate dinamică și bogată. Caracterul de metropolă al municipiului Focșani ar trebui să joace un rol important în acest proces. Viziunea, de asemenea, stipulează clar că în următorii ani se va pune accentul pe întărirea caracterului comercial al municipiului Focșani, prin sprijinirea afacerilor deja existente (forțele care conduc azi economia orașului) și încurajarea înființării de noi întreprinderi în sectoarele de comerț, logistică și de servicii, precum și a ramurilor industriale capabile să folosească potențialul crescut al resurselor naturale și umane existente în municipiul Focșani și în împrejurimile sale.

ORGANIZAREA CIRCULAȚIEI

Rețeaua stradală se va dezvolta în funcție de o serie de factori determinanți, relații de intercondiționare și condiții locale de tipul: evoluția fondului construit, creșterea economică a orașului, programe de dezvoltare a turismului local, relief etc. Pe viitor construirea autostrăzii Ploiești-Focșani-Albița va păstra tendința actuală de dezvoltare în estul municipiului. Rețeaua stradală se va extinde în principal în zonele de extindere a intravilanului. La nivel urban rețeaua stradală majoră a municipiului Focșani este una de tip radial compusă din străzi de categoria II, III, IV și în urma prognozei se constată că majoritatea străzilor din rețeaua majoră vor fi depășite din punct de vedere al capacității.

INTRAVILAN PROPUS

Limita intravilanului localităților s-a schimbat incluzând toate suprafețele de teren ocupate de construcții și amenajări, precum și suprafețe necesare dezvoltării în următoarea perioadă de 10 ani. Principiile care au stat la stabilirea direcțiilor de dezvoltare teritorial- spațială a municipiul Focșani, au urmărit direcțiile privind:

Inițierea dezvoltării policentrice a structurii funcționale în teritoriu intravilan.

Dezvoltarea prin expansiune și nu prin densificare în vederea asigurării premizelor necesare pentru îmbunătățirea calității vieții.

ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ

Sunt prevăzute o serie de lucrări în scopul amplificării rețelelor electrice pentru deservirea noilor zone ale municipiului propuse pentru dezvoltarea urbanistică.

Principalele direcții de strategie de dezvoltare sunt:

– reabilitarea și modernizarea rețelelor de distribuție de 110 KV, medie și joasă tensiune;

– restructurarea și automatizarea rețelelor de distribuție.

În următorii ani, municipiul Focșani va cunoaște o dezvoltare urbanistică importantă. Este avut în vedere în primul rând o creștere a spațiului locativ precum și a cererii unor unități economice sau de interes social. Alimentarea cu energie electrică a noilor zone rezidențiale sau de alt interes se va face prin extinderea rețelelor de medie și de joasă tensiune. Soluțiile propuse de alimentare cu energie electrică a consumatorilor au fost stabilite luând în considerare următoarele:

categoriile de utilizare ale terenurilor, pe zone și subzone;

procentul de ocupare al terenului;

indicatorii de fiabilitate;

suprafețe și volume construite minime;

asigurarea de condiții optime pentru exploatare;

evoluția consumului în următorii 10 ani;

zonele de protecție și siguranță.

TELECOMUNICAȚII

Având în vedere disfuncționalitățile semnalate în situația existentă și studiul de soluție privind reglementarea traseelor de comunicații electronice pentru municipiul Focșani, este propusă realizarea unei canalizații metropolitane subterane pentru preluarea rețelelor de comunicații, având ca efect:

– rezolvarea problemelor generate de amplasarea aeriană a cablurilor de comunicații electronice;

– ridicarea standardului de servicii de telefonie, transmisii de date;

– asigurarea accesului egal al tuturor locuitorilor și persoanelor juridice la servicii de comunicații de o calitate îmbunătățită și a posibilității de a alege pe oricare din furnizorii de servicii de telecomunicații care operează în municipiul Focșani.

PROTECȚIA MEDIULUI

Căile de limitare și/sau eliminare a poluării și degradării factorilor de mediu:

Management corespunzător pentru asigurarea apei și probleme de canalizare și epurare a apelor uzate- extinderea rețelei de apă și canalizare pe teritoriul municipiului Focșani, reducerea poluării mediului acvatic și a apelor subterane cauzate de substanțe periculoase, necesitatea reabilitării sistemului de alimentare cu apă

Necesitatea dezvoltării și ameliorării sistemului de spații verzi ;

Necesitatea implementării a unui sistem integrat de gestiune a deșeurilor

Diminuarea efectelor fenomenelor naturale prin refacerea terenurilor afectate de fenomenele respective, dar este necesară și aplicarea măsurilor preventive ce se pot realiza prin aplicarea unui management silvic și agricol cât mai bun.

[NUME_REDACTAT] fabrici și uzine, dezvoltând orașele și transporturile, defrișând pădurile pentru a folosi lemnul și a mări suprafețele agricole, aruncând nepăsător în apă și în aer cantități mari de deșeuri toxice omul a distrus echilibrul natural existent în mediul înconjurător, așa încât uneori și-a pus în pericol însăși viața lui. În asemenea situație, ființa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs și să treacă cât mai repede la luarea unor măsuri pentru protecția mediului înconjurător, pentru menținerea în natură a unui echilibru normal între toți factorii care compun mediul.

Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece și se pare că populația nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiștilor și a forurilor internaționale, este tot atât de greșită, pe cât este și de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această răspundere.

Trecerea ecologiei de la stadiul de simplã disciplină științifică la cea de problemă a conștiinței comune, naționalã și internațională, ilustrează o realitate tristă în zilele noastre, când distrugerea echilibrului natural al întregii planete este iminentă. Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare și cooperare internațională și de aceea depinde de noi dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos și nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente și să găsească soluții pentru a opri continuarea și agravarea acestui proces dăunător.

Bibliografie

I. Lucrări de specialitate

Angelescu A., Ponoran I., Ciobotaru V., “Mediul ambiant și dezvoltarea durabilă”, Ed. A.S.E., București, 1999.

Ardelean F., Iordache V. ” Ecologie și protecția mediului”, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2007.

Ghiga C.,“Infrastructură teritorială și dezvoltare urbană”, Ed. Uranus, București, 2006.

Ghiga C., Bulearcă M.,” Dezvoltarea durabilă și protecția mediului – noi abordări practice și conceptuale”, Ed. Printech, București, 2009.

Gavrilescu E.,“ Surse de poluare și agenți ai mediului”, Ed. Sitech ,Craiova, 2007;

Lixandru. B. ,”Ecologie și protecția mediului”, Ed. [NUME_REDACTAT], vol 1, Timișoara, 1999.

Răuță C., Cârstea S., “Poluarea și protecția mediului înconjurător”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1979.

[NUME_REDACTAT].,” Poluarea mediului ambiant”, Ed. Junimea, Iași, 1975.

II. Legislație

1. Legea nr. 326 din 28 iunie 2001, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală.

2. Legea nr. 292/2011 – Legea asistenței sociale.

III. Site-uri de Internet si baze de date consultate

http://www.focsani.info/pagina/relief

Prof.univ.dr. Plumb, I. (coordonator), “Managementul serviciilor publice”, Ed. A.S.E., curs digital, capitolul 10.

Prof.univ.dr. Plumb, I. (coordonator), “Managementul serviciilor publice”, Ed. A.S.E., curs digital, capitolul 12.