Impactul Comertului Exterior cu Produse Agroalimentare Asupra Procesului de Integrare a Rm In Ue

Economie

Impactul Comertului Exterior cu Produse Agroalimentare Asupra Procesului de Integrare a Rm In Ue

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins:

Introducere

1. COMPLEXUL AGROINDUSTRIAL A RM.

1.1 Retrospectiva dezvoltării sectorului agroindustrial al RM.

1.2 Contribuția sectorului agrar la dezvoltarea economica a RM.

1.3 Analiza comparativa a dezvoltării sectorului agrar a țărilor UE.

2.ASPECTELE DEZVOLTĂRII SECTORULUI AGRAR AL RM PRIN PRZMA INTEGRĂRII ÎN UE.

2.1 Problemele principale cu care se confruntă sectorul agrar al RM.

2.2 Cadrul juridico-administrativ al activității sectorului agroindustrial din RM.

2.3 Aspecte economice de dezvoltare a sectorului în contextul integrării în UE.

3.IMPACTUL COMERȚULUI EXTERIOR CU PRODUSE AGROALIMNETARE ASUPRA PROCESULUI DE INTEGRARE A RM ÎN UE.

3.1 Particularitățile ce țin de dezvoltarea a comerțului ca element a diversificării relațiilor economice externe(UE).

3.2 Promovarea comerțului cu produse agricole ecologice cu scopul dezvoltării sectorului agrar în RM.

3.3 Aplicarea modelelor de cuantificare a nivelului de diversificare a producției agroalimentare în derularea operațiunilor export-import a RM.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.

Anexe.

Bibliografie.

Introducere

Am ales tema dată, pentru că, sectorul agroalimentar este unul dintre sectoarele cele mai importante și cu o contribuție destul de impunătoare asupra economiei Republicii Moldova. La etapa actuală, în condițiile caracterului limitat al resurselor în Republica Moldova, problema primordială constă în îmbunătățirea și diversificarea relațiilor economice cu alte state în domeniul agroalimentar privind gestionarea eficientă a relațiilor comerciale pe piețele acestora.

Comerțul cu produse agroalimentare ecologice reprezintă un potențial considerabil atât pentru piețele tradiționale, cît și pentru cele noi. Studierea tendințelor internaționale în domeniul produselor alimentare ecologice impune o orientare spre mecanismele de acces pe piețele noi de desfacere. Acest fapt este foarte important, deoarece Republica Moldova nu se poate baza numai pe piețele tradiționale. Însă accesul pe piețele noi depinde preponderent de consolidarea relațiilor economice externe în domeniul agroalimentar și de securitatea alimentară a acesteia. Actualmente, problema securității alimentare este una dintre principalele sisteme de asigurare a vieții umane și are o deosebită importanță împreună cu obiectivele de securitate generale economice și de securitate a întregii țări.

Sectorul agroalimentar are o semnificație imensă pentru Republica Moldova, ca și pentru Uniunea Europeană, din punct de vedere economic, comercial, și social, cu un număr mare de oameni implicați în mod direct sau indirect cu ziua de lucru plină sau part-time în producere, prelucrare și vînzare cu amănuntul. Comerțul cu produse agroalimentare reprezintă unul dintre cele mai mari sectoare a comerțului mondial.

Piața agroalimentară al Uniunii Europene este cea mai mare din lume, fiind cea mai valoroasă, aflîndu-se în vecinătate cu Moldova. În prezent, UE oferă Moldovei acces preferențial pe piața sa, prin intermediul Preferințelor Comerciale Autonome, și în timp util se va negocia un Acord de Comerț Liber.

Pentru a putea profita pe deplin de acest acces, autoritățile moldovenești trebuie să ajusteze sistemele și legislația pentru a asigura respectarea standardelor UE cu privire la calitate și siguranță. Astfel, sistemele și legislația moldovenească pot fi apreciate ca fiind echivalente cu cele UE, iar bunurile moldovenești pot fi tratate în același fel, ca și cele produse în UE.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul cercetării constă in studierea complexului agroalimentar, analizei comerțului exterior în contextul integrării economice europene, promovarea produselor agricole ecologice și operațiunile export-import a producției agroalimentare a RM.

Pentru realizarea scopului propus au fost formulate următoarele obiective:

Studierea și precizarea complexului agroindustrial al RM.

Delimitarea conceptuală a relațiilor economice externe;

Analiza comerțului și a filierei produselor agroalimentare din Republica Moldova;

Promovarea comerțului cu produse agricole ecologice cu scopul dezvoltării sectorului agrar al Republicii Moldova;

Relatarea caracteristicii nivelului de diversificare în cadrul întreprinderilor agricole din Republica Moldova;

Determinarea influenței diversificării produselor agroalimentare asupra fluxurilor export-import al Republicii Moldova în contextul relațiilor economice externe (UE).

Obiectul cercetării. Lucrarea dată presupune analiza sectorului agrar, stabilirea metodelor și a mijloacelor ce stau la temelia dezvoltării comerțului cu produse agroalimentare al Republicii Moldova în modelul creșterii și dezvoltării relațiilor economice externe (UE), promovarea produselor agricole ecologice cu scopul dezvoltării sectorului agrar, elaborarea modelelor de cuantificare a nivelului de diversificarea a producției agroalimentare în derularea operațiunilor export-import, incluzînd date de întreprinderile agricole din mai multe raioane ce reflectă activitatea economică și alte surse care includ date statistice privind exportul Republicii Moldova.

Metodologia cercetării a lucrării se bazează pe diverse metode de cercetare, acordîndu-se prioritate metodei dialectice, cu elemente componente: analiza, sinteză inducția și deducția, metoda tabelară, metoda grafică, metoda de comparație, clasificare etc.

Multitudinea aspectelor teoretice și practice privind abordările conceptuale ale comerțului exterior au fost studiate în lucrările unor savanți ca : A. Smith, D. Ricardo, J. Keynes, F. List, D. Keynes, A. Marshall, T. N. Poleanova.

Un suport teoretico-științific al tezei au constituit concepțiile și lucrările savanților de notorietate, precum: W. D. Nordhaus, S. I. Dolgov, P. Roșca, I. Cobzaru, D. Moldovanu, etc.

Implementarea rezultatelor tezei. Concluziile efectuate, recomandările și opțiunile propuse privind diversificarea relațiilor externe și direcțiile de eficientizare a sectorului agrar, comerțului exterior al Republicii Moldova în domeniul agroalimentar sunt parțial utilizate în redresarea activității economice în cadrul Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova, cît și în cadrul unităților agricole din republică.

Volumul și structura tezei. Teza este structurată din: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, anexe și bibliografie.

În introducere este relatată actualitatea și importanța temei investigate, scopul și obiectivele tezei, reflectarea succintă a noutății cercetării, importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

În capitolul I. “Complexul agroindustrial al Republicii Moldova” este abordată istoria sectorului agrar, analiza agriculturii din perspectiva micro, macro, contribuția sectorului agrar la dezvoltarea economică a RM, analiza comparativă a dezvoltării sectorului agrar a țărilor UE.

În capitolul II. “Aspectele dezvoltării sectorului agrar al RM prin prizma integrării în UE”. Se analizează problemele principale cu care se confruntă sectorul agrar al RM, aspectele economice de dezvoltare a sectorului în contextul integrării în UE și cadrul juridico-administrativ al activității sectorului agroindustrial din RM.

Capitolul III. “Impactul comerțului exterior cu produse agroalimentare asupra procesului de integrare a RM în UE”- reflect modalitățile de cuantificare a nivelului de diversificare a produselor agroalimentare, Caracteristica nivelului de diversificare în cadrul întreprinderilor agricole din Republica Moldova, cît și influența diversificării produselor agroalimentare asupra fluxurilor export-import al Republicii Moldova în contextul relațiilor economice externe. O atenție deosebită se atrage promovării comerțului cu produse agroalimentare ecologice în scopul dezvoltării sectorului agrar, evidențiind importanța securității alimentare ale acesteia.

Concluziile și recomandările generalizează rezultatele cu caracter teoretic și practic asupra cercetărilor efectuate , ce relevă unele deducții ți măsuri, care, în opinia mea, vor contribui la diversificarea relațiilor economice externe în domeniul sectorului agrar și a eficientizării comerțului exterior al Republicii Moldova.

1. Complexul agroindustrial a RM.

1.1 Retrospectiva dezvoltării sectorului agroindustrial al RM.

Agricultura, este cultivarea pămîntului pentru a crește plante a a constituit ramura principală de la începuturile civilizației. Această ocupație asigură cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru îmbrăcăminte și alte materii prime pentru industrii.

Domesticarea plantelor si animalelor a avut loc acum 14000-6500 de ani si este cea mai studiata idee din preistorie. Acesta a evidențiat faptului că hrana se obține nu doar prin strângerea plantelor sălbatice și vânarea animalelor ci și prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în captivitate a anumitor animale.

Jumătate din populația globului lucrează în agricultură. Există însă mari diferențe între rolul jucat de agricultură în diferite zone ale planetei. În țările aflate în curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din populație lucrează pământul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populația activă se ocupă cu agricultura, în țări industrializate precum Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, datorită înaltei eficiențe și tehnicilor științifice utilizate, Statele Unite reprezintă cel mai mare exportator de produse agricole.

Moldova dintotdeauna a fost vestită pentru fertilitatea solurilor sale și tradițional, sectorul agricol a constituit baza economiei, contribuind la bunăstarea țării. Bogățiile darnicilor pământuri moldave, inclusiv produsele alimentare, au reprezentat unul din avantajele exportului moldovenesc. Majoritatea orașelor țării au apărut și s-au dezvoltat la răscruci de drumuri comerciale sau în locurile unde erau amplasate târgurile. Prin acest fapt se explică și rolul deosebit pe care îl deține complexul agroindustrial (sectorul agricol, tehnologia prelucrării produselor agricole, ramurile care furnizează echipamente și care acordă servicii industriale sectorului agricol) în economia întregii Moldove.

În trecutul nu prea îndepărtat, agricultura se caracteriza prin concentrarea sporită și intensitatea producerii. Majoritatea structurilor interramurale ale complexului agroindustrial al republicii (viticultură-vinificație, fructe, legume conservate, zahăr, uleiuri vegetale, tutun, etc.) erau orientate în primă instanță spre piața unională: fabricarea internă a produselor alimentare depășea de 2 ori cererea internă a republicii. Volumul producerii era asigurat și de asistența tehnică și financiară considerabilă oferită de centru.

Republica Moldova este un stat agrar-industrial. Agricultura este unul dintre pilonii tradișionali pentru economia Republicii Moldova.

Cu toate acestea, la moment, un studiu realizat de Banca Mondială, arată că agricultura din Moldova este ineficientă, sectorul înregistrînd o productivitate scăzută, investițiile în domeniu fiind mici, iar costurile exagerate.

Biroul Național de Statistică informează, că producția globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile în ianuarie- decembrie 2014, conform estimărilor, a crescut cu 8,6% față de perioada respectivă a anului 2013. Majorarea producției globale agricole a fost determinată de creșterea producției vegetale cu 12,4% și a producției animaliere cu 2,5%.

Producția animalieră pe principalele tipuri, conform estimărilor , se caracterizează în tabelul 1.1.

Agricultura este un sector strategic pentru Republica Moldova, care dispune de potențial de dezvoltare și poate contribui la revenirea înceată a economiei la pozițiile pierdute în ultimile două decenii. Creșterea productivității necesită investiții, de aceea e necesară creșterea fondurilor de subvenționare în agricultuova este un stat agrar-industrial. Agricultura este unul dintre pilonii tradișionali pentru economia Republicii Moldova.

Cu toate acestea, la moment, un studiu realizat de Banca Mondială, arată că agricultura din Moldova este ineficientă, sectorul înregistrînd o productivitate scăzută, investițiile în domeniu fiind mici, iar costurile exagerate.

Biroul Național de Statistică informează, că producția globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile în ianuarie- decembrie 2014, conform estimărilor, a crescut cu 8,6% față de perioada respectivă a anului 2013. Majorarea producției globale agricole a fost determinată de creșterea producției vegetale cu 12,4% și a producției animaliere cu 2,5%.

Producția animalieră pe principalele tipuri, conform estimărilor , se caracterizează în tabelul 1.1.

Agricultura este un sector strategic pentru Republica Moldova, care dispune de potențial de dezvoltare și poate contribui la revenirea înceată a economiei la pozițiile pierdute în ultimile două decenii. Creșterea productivității necesită investiții, de aceea e necesară creșterea fondurilor de subvenționare în agricultură, o șansă pentru creșterea veniturilor obținute în sectorul agricol ar fi promovarea și facilitarea exporturilor de produse agroalimentare.

În tabelul 1.2 este specificată producția agricolă an. 2001-2014.

Totuși, cu toate că producția agricolă se află în creștere, agricultura RM rămîne a fi ineficientă. Spre deosebire de majoritatea țărilor din EAC, RM este o țară exportatoare de produse agro-alimentare net, a cărei agricultura generează aproape jumătate din veniturile de export ale țării, însă echilibrul comercial agro- alimentar se află în declin.

Exportul produselor agro-alimentare, care constă, în primul rînd din produse cu valoare redusă și materie primă neprocesată, în perioada anilor 2000-2012 a crescut de trei ori, în timp ce importul produselor agro-alimentare, și în special a produselor procesate, a crescut de șapte ori, drept rezultat al dezechilibrului balanței comerțului cu produse agro-alimentare, precum și din cauza condițiilor de comerț. În figura 1.3 este specificat, Exporturile și importurile aro-alimentare și cotele lor în total exportului și importului, 2000-2011.

Mai mulți factori contribuie la această tendință: Dezvoltarea economică generală și fluxurile mari de remitențe au dus la o creștere rapidă a veniturilor populației, astfel creînd o cerere sporită de produse agro-alimentare; pe termen scurt, producția internă nu a fost în stare să răspundă cerințelor.

Cererea națională este mai mare, primordial din cauza remitentelor, și este mult mai sofisticată deoarece consumatorii caută produse diversificate cu valoare adăugată sporită. Analizînd structura importurilor agro-alimentare, devine evident că cele mai populare produse importate sunt produse cu valoare relative mare: tutun, fructe și legume proaspete în afara sezonului, băuturi alcoolice. Cu toate acestea, oferta internă nu este pregătită să răspundă la aceste schimbări în cerere .

In același timp, exportul produselor agroalimentare din Moldova a fost afectata de schimbări în regimul comercial al partenerilor-cheie. Pînă în prezent, exportul de produse agroalimentare din Moldova a avut două destinații principale: CSI și UE. Totuși, odată cu aderarea Rusiei la OMC în 2012-2014 poziția Republicii Moldova pe piața rusă s-a schimbat, dat fiind faptul că toți membrii OMC se supun aceluiași regim commercial ceea ce duce, de exemplu, la sporirea concurenței cu alți membri ai OMC privind exporturile agroalimentare la prețuri mai mici . În al treilea rând, pentru Republica Moldova se deschid noi oportunități de export, cu condiția ca țara va avea progrese în conformarea cu standardele de calitate ale UE.

În anul 2011 agricultura a înregistrat 12 %din PIB, comparativ cu cele peste 30 % înregistrate în urmă cu un deceniu. Această schimbare a fost determinată de apariția rapidă a sectorului de servicii, ce reprezintă actualmente aproape două treimi din PIB. Mai mult decît atît industria alimentară a dat 40% din totalul industriei în 2011, pe cînd cu 5 ani în urmă această cifră ajungea la circa 50 %. Această tendință urmează modelele observate în țările în curs de dezvoltare, prin care sectorul serviciilor deține un rol tot mai important și sectorul agricol contribuie mai puțin.

Dacă analizăm sectorul agrar după perspectiva micro, putem face o concluzie că, sectorul agricol al Republicii Moldova este dominat de producția agricolă, în timp ce sectorul zootehnic joacă un rol mai mic, dar stabil în producție, ceea ce sugerează un nivel potențial scăzut de competitivitate. Producția de culturi a constituit 60-70 % din totalul producției agricole în 2001-2013 în Republica Moldova, fiind în mare parte reprezentată de materia primă exportată în vrac în CSI și UE. De asemenea, se observă că ponderea sectorului zootehnic a crescut în anii de secetă (în special în 2009 și 2012), datorită sacrificării în masă a animalelor pe timp de criză, putem observa în figura 1.4

În ultimul deceniu dezvoltarea sectorului zootehnic a fost una problematică, datorită impedimentelor în partea ce ține de competitivitate și piață. Sectorul zootehnic se confruntă cu constrîngeri provocare de resursele interne (furnizare limitată de furaje), precum și presiuni dure cauzate de importul de animale mai ieftine. Furnizarea de furaje locale este limitată din cauza lipsei pășunilor de bună calitate, care este la rândul său, cauzată de condițiile meteorologice nefavorabile și a capacităților limitate de irigare. Pe de altă parte, costurile interne de producție relativ ridicate, productivitatea scăzută și rasele de animale necompetitive reduce izbitor capacitătatea produselor animaliere moldovenești să concureze cu produsele de carne /lactate mai ieftine (subvenționate) asigurate de către piețele din UE și CSI. Ca rezultat, Republica Moldova este un importator net de cele mai multe produse animaliere.

Rentabilitatea scăzută a sectorului agricol este determinată de poziția dominantă a culturilor cu valoare redusă în producția agricolă în detrimentul culturilor cu valoare înaltă. O parte semnificativă a producției agricole (90%) este reprezentată de 7 produse: cereale, struguri, legume, fructe, carne de porcine, lapte și păsări de curte. Este evident că cerealele (inclusiv grîu, orz, porumb și floarea soarelui) sunt lideri datorită ponderii mari de terenarabil – aproape 70% din suprafața totală însămînțată. Motivele de concentrare asupra producției de cereale includ mecanizareape scară largă, cerințede capital relativ reduse, intensitatea muncii limitată, piețede încredere și oportunități de profit, precum și necesitatea limitată de irigare -toate acestea indică că întreprinderile agricole mari reprezintă forma dominantă de organizare. Totuși, agricultura Moldovei nu crește produse cu valoare adăugată mare, cauză fiind cerițe sporite de investiții, potențial și disponibilitate de irigare limitate, precum și cerințe stricte de siguranță alimentară.

Structura duală și fragmentată a întreprinderilor agricole reprezintă o constrîngere potențial substanțială ce stă la baza competitivității scăzute a agriculturii. O mare parte a sectorului agricol din Moldova este formată din două mari sub-sectoare: sectorul corporativ care cuprinde întreprinderile mari și sectorul individual care include gospodăriile țărănești și terenuri de uz casnic (proprietate privată). Pe de o parte, gospodăriile mici, în special cele de subzistență și semi-subzistență, care produc pentru autosuficiență, generează un surplus limitat de culturi cu valoare adăugată înaltă (fructe, nuci, struguri, legume, cartofi) care sunt în mare parte vîndute pentru bani. Întreprinderile mari sunt specializate în producția de culturi cu valoare adăugată mică (cum ar fi cereale, plante oleaginoase, sfeclă de zahăr), și angajază forță de muncă limitată datorită nivelului ridicat de mecanizare a operațiunilor agricole. Această specializare a fost determinată de o serie de factori, cum ar fi costurile de producție relativ scăzute pentru aceste culturi, disponibilitatea de mașini agricole care să permită cultivarea rapidă pe suprafețe mari, cerințe relativ simple și ieftine de post-recoltare, precum și piețele asigurate pentru aceste mărfuri, este arătat în tabelul 1.5, Structura producției agricole pe categorii, de gospodării.

Producția agricolă a Moldovei este în întregime dependentă de importul de agrochimice,semințe și combustibili și acest lucru are un impact asupra competitivității produselor agroalimentare. Inputurile primare (combustibili, îngrășăminte și produse chimice pentru protecția plantelor) necesare pentru producția agricolă sunt toate importate. Această dependență face ca agricultura Republicii Moldova să fie supusă volatilității prețurilor internaționale.

Accesul insuficient la inputuri de calitate înaltă rămîne o constrîngere pentru competitivitate într-un număr de subsectoare. Producătorii de culturi cu valoare înaltă (fructe și legume), care se bazează în principal pe semințe și răsaduri importate par a fi cei mai afectați de procedurile îndelungate și costisitoare de înregistrare a soiurilor. Cerințele de testare și înregistrare care reglementează importurile de semințe și răsaduri sunt, probabil, constrîngerile cele mai importante și sunt în prezent nominalizate de către părțile interesate drept un obstacol pentru producția de soiuri de culturi mai competitive din cauza costurilor implicate și întîrzierea accesului. Aceasta reprezintă, de asemenea, un obstacol în calea accesului la inputuri pentru procesatorii agro-alimentari.

Deoarece cele mai multe dintre inputurile agricole comercializabile sunt importate, fermierii din Moldova se confruntă cu prețuri mondiale pentru inputuri, dar nu sunt în măsură să primească prețuri mondiale pentru produsele lor. Fermierii mici sunt afectați atît de variabilitatea prețurilor de intrare, cît și de instabilitatea prețurilor de ieșire. Într-un mediu în care micii fermieri nu sunt în stare să atenueze acest impact, ei rămîn frecvent expuși la șocuri. Volatilitatea ridicată a producției agricole reflectă dezvoltarea slabă a instrumentelor de diminuare a riscurilor cauzat de condiții climatice, inclusiv accesul limitat la irigare, și o rată scăzută de adopție a unor practici și tehnologii agronomice moderne. În același timp, lipsesc sistemele de asigurări inovatoare pentru agricultură.

În perspectivă regională fermierii moldoveni obțin cele mai mici prețuri pentru produsele lor. O comparație regională cu privire la principalele culturi (mere,struguri, rosii,grîu), indică faptul că prețurile la produsele moldovenești sunt dintre cele mai mici din toate produsele analizate.

1.2 Contribuția sectorului agrar la dezvoltarea economica a RM.

Agricultura este unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei moldovenești. Pe parcursul ultimelor trei ani, aportul agriculturii s-a ridicat la aproximativ 9% din PIB-ul țării, în aceeași perioadă, ponderea sa în totalul ocupării forței de muncă a scăzut, de la 33% în 2012, la 28% în 2014.

O pondere mult mai mare a sectorului agricol în ocuparea forței de muncă decît ăn PIB, este un indicator clar al productivității reduse a muncii în agricultură. Reducerea treptată a ocupării forței de muncă în acest sector ar putea fi legată de migrație forței de muncă, din zone urbane în cele rurale și migrația externă. Totuși, rolul semnificativ de angajator al sectorului agriculturii solicită acordarea atenției cuvenite față de sector, atît din punct de vedere al dezvoltării economice, cît și al dezvoltării umane.

Industria prelucrătoare a producției agricole (IPPA) contribuie la 3-4% din PIB, în funcție de an și, în 2012, a angajat în jur de 7% din forța de muncă. Industria prelucrătoare a producției agricole contribuie cu jumătate din producția industrială brută, această pondere fiind destul de stabilă în ultimii zece ani. După ce a crescut, din 2013, cu rate impresionate de creștere anuală de 15-19%, creșterea industriei prelucrătoare a producției agricole a scăzut pînă la 5% pe an, în 2004, prăbușindu-se în 2006, ca urmare a crizei din sectorul vitivinicol, care este sectorul dominant în republică, cu o cotă de 40% din producția brută industriei prelucrătoare. Ratele de creștere a IPPA au continuat să scadă, din cauza dificultăților de ordin agricol în 2008-2009; în același timp, rata totală de creștere industrială a scăzut nesemnificativ în anul 2009. Trebuie de remarcat faptul că IPPA îi revin circa 40% din totalul producției industriale. Deoarece anul 2008 a fost unul productiv pentru agricultură, rata de creștere IPPA a fost pozitivă. În anul 2009, atît industria în general, cît și IPPA au suferit de pe urma crizei economice general și financiare.

Cîteva sute de firme activează în industria prelucrătoare, printre cele mai importante produse fiind vinul, fructele și legumele prelucrate, precum și produsele din carne și lapte. În general, companiile active în industria prelucrătoare folosesc materia primă de la producătorii autohtoni; o singură excepție este industria cărnii, care importă cea mai mare parte a cărnii și a produselor auxiliare de carne, folosite ca materie primă ( producția internă fiind mai scumpă, decît carnea înghețată de import).

Creșterea înregistrată în industria prelucrătoare a fost determinată, în mare parte, de industria uleiurilor și grăsimilor, industria vinului și industria produselor lactate. Cea mai proastă performanță se atestă în industria tutunului. Creșterea industriei vinului și-a dovedit deja vulnerabilitatea la diferite șocuri economice. Dezvoltarea impresionantă a industriei uleiurilor (peste 30 % anual în anumite perioade) ar trebui să fie, de asemenea, privită cu îngrijorarea, deoarece este determinată de creșterea exportului unui singur produs (ulei de floarea-soarelui), produs de către o singură întreprindere locală, care deține o cotă de piață de peste 90% din producția internă de ulei. Cele mai puțin concentrate ramuri ale industriei, care dau dovadă de o diversificare oarecum mai bună a pieței de export, sunt produsele lactate și industria fructelor și legumelor.

Produsele agro-alimentare ocupă o poziție dominantă în exporturile țării; cota lor depășește cu mult jumătate din totalul exporturilor de mărfuri. Totuși, în pofida acestei contribuții majore la exporturile țării, potențialul expansiunii exportului de produse agricole și produse ale industriei prelucrătoare, încă nu este pe deplin realizat.

Produsele cele mai orientate spre export sunt vinul și băuturile spirtoase, precum și fructele și legumele atît proaspete, cît și prelucrate: numai aceste două categorii reprezintă aproximativ 40% din exporturile moldovenești. Pînă în prezent, țările din CSI și, în primul rînd, Rusia au fost cei mai mari parteneri ai RM, în comerțul cu produse agro-alimentare, exporturile către aceste țări revenindu-le aproximativ 56% din totalul exporturilor de produse agro-alimentare. Produsele alimentare exportate către UE sunt vinul, zahărul, semințele de floarea soarelui fructele, legumele, nucile, sucurile etc. În anul 2014 Uniunii Europene îi reveni 67% din totalul exporturilor de produse agro-alimentare. În ultimul deceniu a devenit clar că schimburile comerciale cu partenerii tradiționali din CSI nu garantează piețe stabile de export. Interdicția aplicată brusc de către Rusia asupra importurilor de vinuri moldovenești și băuturi spirtoase, legume, produse horticole și animaliere, în 2005,2006 și 2010, a subliniat necesitatea diversificării urgente a exporturilor. Creșterea exporturilor către UE ar contribui la o astfel de diversificare și ar oferi acces la piețe de valoare mai înaltă. Prin urmare, respectarea cerințelor lanțurilor europene de aprovizionare cu alimente este provocarea cu care se confruntă astăzi sectorul agro-alimentar al Republicii Moldova, dar în orice caz în anii 2013-2014 se observă o creștere a exporturilor în UE.

Totuși, creșterea productivității muncii în agricultură se datorează plecării excesive a forței de muncă și nu poate fi atribuită oricărei alte surse de cîștiguri de eficiență, acest lucru fiind confirmat de lipsa creșterii brute a producției agricole (tabelul 1.6).

Productivitatea muncii în industria prelucrătoare, pe de altă parte, a înregistrat o creștere rapidă în ultimii ani, cauzată de închiderea bruscă a pieței ruse.

Salariile în agricultură sunt puțin peste nivelul minim de existență (Tab 1.7) și chiar și acest nivel, a fost atins abia în urma cu cîțiva ani. Acest nivel scăzut al veniturilor a dus la sărăcie în zonele rurale și migrația ulterioară a forței de muncă, din zonele rurale, spre cele urbane sau în străinătate. În ciuda forței semnificative de muncă și contribuției importante la economie, populația ocupată în acest sector înregistrează cele mai ridicate rate ale sărăciei. Un motiv care determină veniturile agricole mici este evoluția preșurilor relative. Veniturile reale ale agricultorilor din Moldova au scăzut, deoarece prețurile aplicate la produsele lor erau constante, în timp ce prețurike plătite pentru materialele utilizate au fost în creștere. Prețurile primite de fermierii din Moldova au fost cu mult sub prețurile internaționale la aceleași produse.

Prețurile reduse la producția agricolă ar putea fi explicate prin mai mulți factori, printre cele mai importante sunt:

Piața en-gros de produsele agricole slab dezvoltată

Probleme de calitate

Lipsa canalelor de distribuție

Infrastructura și logistică slab dezvoltată

Acces limitat la piețele străine.

Pe an ce trece, rolul agriculturii în economia RM scade. Cu o valoare adăugată adusă economiei tot mai mică, cu o pondere în scădere a muncitorilor în domeniul dat și cu posibilități tot mai modeste pentru a asigura consumul intern.

Ca atare, în anul 2000, agricultura contribuia în măsură de peste 25% la formarea produsului Intern Brut este un indicator ce definește creșterea economiei, iar în anul 2014 sectorul agricol a avut o contribuție de doar 10%.

Cu părere de rău, Moldova încet cu încetul își pierde titlu de țară agricolă din moment ce economia națională depinde de produsele alimentare de import și este un sector în care lucrează tot mai puțini oameni (experți). Acest fenomen are loc pe fundalul investițiilor reduse ale statului în acest sector și lipsei unei strategii mai clare de dezvoltare și tehnologizarea sectorului agrar, tot aici trebuie de menționat ca să diminueze riscurile și să fructifice avantajele aduse de schimbările climaterice, de exemplu cum a fost în anul acesta pe 13-15 aprilie, și alte fenomene ale naturii. Rolul economic principal al sectorului agricol s-a redus și în contextul migrației populației, atît peste hotare, cît și de la sate în orașe.

1.3 Analiza comparativa a dezvoltării sectorului agrar a țărilor UE.

„Politica agricolă comună a UE este

pentru alimentația noastră,

pentru cadrul nostru rural,

pentru mediul în care trăim”.

Republica Moldova își poate dezvolta agricultura cu suportul UE prin intermediul politicilor agrare, însoțite de adecvarea cadrului legislativ la aceste politici.

Pentru apropierea de standardele UE în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, RM, va trebui să-și armonizeze, timp de trei-cinci ani, legislația în conformitate cu prevederile a 45 de directive și regulamente ale Comisiei Europene, care se referă la: politica privind calitatea, protecția indicațiilor geografice și ale denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare, a băuturilor spirtoase…agricultura ecologică, producția, exportul produselor ecologice, standardele de comercializare a plantelor, semințelor, produselor obținute din plante, fructelor și legumelor, standardelor de comercializare a animalelor vii și a produselor animaliere.

În Uniunea Europeană există Politica Agricolă Comună (PAC) – politica adoptată de toate statele membre ale Uniunii Europene. Ea este gestionată și finanțată la nivel european din resursele bugetului anual al UE.

Datorită PAC, cetățenii europeni se bucură de securitatea alimentației. Populația Uniunii Europene pot fi siguri că agricultorii produc alimentele de care au nevoie.

Aceștia oferă o varietate impresionantă de produse accesibile, sigure, de bună calitate și în cantități suficiente. UE este cunoscută în întreaga lume pentru alimentele și tradițiile sale culinare. Datorită resurselor sale agricole excepționale, UE poate și trebuie să joace un rol cheie în asigurarea securității alimentare la nivel mondial.

În toate statele membre UE, agricultorii mențin vitalitatea zonelor rurale și păstrează stilul de viață rural. Dacă nu ar exista exploatații agricole și agricultorii, satele și tîrgurile noastre ar fi profund afectate.

Multe locuri de muncă din zonele rurale sunt legate de agricultură, la rindul său, agricultorii au nevoie de utilaje, mașini, construcții, combustibil, îngrășăminte și îngrijiri medicale pentru animale. Multe persoane lucrează în acest domeniu, sunt care sunt implicați în stocarea, transportului și vînzarea cu amănuntul a produselor agricole, de asemenea există și persoane care sunt implicați în prelucrarea, prepararea și ambalarea alimenatelor.

În toate 28 de state membre ale UE există aproximativ 13 milioane de agricultori și alte 5 milioane de persoane lucrează în sectorul alimentar.

Sectorul agricol și alimentar oferă , împreună, 8 % din totalul locurilor de muncă și generează aproximativ 7% din produsul Intern Brut al UE.

Este un avantaj pentru agricultorii UE, se știe că agricultorii pot fi afectați în mod negativ de schimbările climaterice. PAC le oferă sprijin financiar pentru a-și adapta metodele și sistemele agricole în funcție de efectele schimbărilor climaterice. Agricultorii sunt cei dintîi care conștientizează necesitatea protejării resurselor naturale- în definitiv, traiul lor de zi u zi depinde de acestea. Pentru a evita efectele secundare negative ale anumitor practici agricole, UE le oferă stimulente agricultorilor pentru a exploata terenurile în mod durabil și ecologic.

Bugetul care este alocat pentru politica agricolă comună este o temă controversată. Spre exemplu, auzim deseori că “jumate din bugetul UE este alocat politicii agricole comune”. O astfel de afirmație nu ia pe deplin în considerație mecanismul bugetar al UE sau obiectivele politicii agricole comune.

Este corect că această politică absoarbe aproximativ 40% din bugetul UE. Acest lucru se datorează faptului că PAC este unul dintre puținele domenii în care o politică comună este finanțată, în principal, de UE. Iar pe de altă parte, majoritatea celorlalte politici publice sunt finanțate în principal de statele membre.

Agricultorii joacă un rol economic foarte important în zonele rurale, pe care UE nu-și permite să le piardă. Competențele agricole de bază și abilitățile instinctive nu se învață din cărți, dar sunt transmise din generație în generație.

Și totuși mulți tineri nu mai consideră agricultura ca fiind o profesie atractivă. Prin urmare, numărul agricultorilor a scăzut. În anii ’60-’70, cele șase state fondatoare ale UE numărau 6 milioane de agricultori. În prezent, numărul lor s-a redus cu mi mult de jumătate.

Iată de ce PAC sprijină tineri să se lanseze în agricultură, acordîndu-le fonduri pentru a cumpăra terenuri , mașini și echipamente agricole. Aceasta oferă, de asemenea, granturi pentru formarea tinerilor agricultori, precum și a celor cu experiență, în vederea utilizării celor mai noi metode și tehnici de producție. Această încurajare a tinerilor agricultori și asigurarea continuității de la o generație la alta reprezintă o adevărată provocare pentru dezvoltarea rurală în UE.

Cu toate că agricultura este principala activitate economică în majoritatea zonelor rural, agricultorii fac mai mult decît să cultive plante și să crească animale. De multe ori, ei prelucrează aceste produse și le vînd direct consumătorilor. Reforma din 2013 promovează vînzarea directă de produse agricole, de exemplu la piață. PAC acordă agricultorilor asistență financiară pentru a se asigura că aceștia continuă să lucreze pămîntul și să creeze locuri de muncă suplimentare prin reamenajarea satelor și protejarea peisajului sau prin proiecte privind patrimoniul cultural și multe alte sarcini asociate în mod direct sau indirect cu agricultura și economia rurală, în tabelul 1.8 este arătat vîrsta medie a agricultorilor din UE.

Aceasta contribuie la prevenire depopulării zonelor rurale, cauzată de oportunitățile limitate de ocupare a forței de muncă și de rata crescută a șomajului, este nevoie de agricultori eficienți și competitivi pentru a genera creștere economică și pentru a favoriza ocuparea forței de muncă în UE.

Modernizarea exploataților agricole a fost întotdeauna și continuă să fie un obiectiv important al PAC. Mulți agricultori europeni au beneficiat de granturi pentru modernizarea clădirilor și a mașinilor agricole, ceea ce nu e posibil în Republica Moldova.

UE este unul dintre cei mai activi și importanți membri ai Organizației Mondiale a Comerțului și joacă un rol constructiv în elaborarea de norme comune inovatoare și de perspectiva pentru comerțul global, inclusiv pentru agricultură. Prin susținerea rolului OMC, UE contribuie la menținerea unui sistem comercial liber, echitabil și deschis pentru toate țările lumii, în tabelul 1.9 sunt reprezentate exporturile UE, pe sectoare. În tabelul 1.10 este prezentat fluxul importurilor și exporturilor de produse agricole din și către UE.

Țările din Uniunea Europeană umflă puternic cele mai multe bugete ale statelor europene, în ceea ce privește agricultura și industria alimentară. Unele din ele sunt:

Luxemburg- o țară atît de mică, dar cu o economie atît de mare, agricultura acestei țări deține 0,8% din PIB. Respectiv, în Luxemburg din PIB pe cap de locuitor este 8228 euro. Muncesc foarte mulți agricultori, spațiul Luxemburgului este un mediu motivant pentru afaceri cu cea mai mică rata a TVA din Europa.

Germania- din PIB pe cap de locuitor are 8285 euro. Agricultura Germaniei reprezintă doar 0,8% din PIB, dar este un sector extrem de productiv care reușește să acopere 90% din nevoile alimentare ale țării cu producția internă.

Austria- din PIB pe cap de locuitor are 9869 euro, cu o economie bine dezvoltată. Austria are o agricultură intensivă care acoperă aproape integral necesarul intern de produse. Statul austriac are o suprafață agricolă de 3, 74 milioane de ha și 165 000 de ferme. Austria este cu numărul 1 din Europa la agricultura ecologică.

Romania- din PIB pe cap de locuitor îi revine 3815 euro. Romania are 14,8 milioane hectare de suprafață agricolă, dintre care 10 milioane sunt ocupate de teren arabil. O evaluare din anul 2012 a arătat că circa 6,5 milioane de hectare de teren agricol nu sunt folosite. Agricultura are 5% din PIB și angajează 30 % din populația activă, în tabelul 1. 11 sunt reprezentanți Pilonii de susținere ai agriculturii Romanești.

În anul 2013 agricultura Romania a înregistrat 18,5 miliarde de euro în economie, acesta fiind cel mai bun rezultat din istorie. Una din problemele principale ale agriculturii Romaniei este evaziunea fiscală, evaluată la 2,5 miliarde euro anual în anul 2011.

Grecia în anul 2012 a fost cel mai mare producător de bumbac din UE și de fistic, și s-a clasat pe locul II la producția de orez și de măsline. Pe locul al III la producția de curmale și migdale, tomate și castraveți. Pe locul al VI- la producția de tutun. Agricultura Greciei contribuie cu 3,8% la Pib-ul țării ți angajează 12,4 % din forța de muncă la nivel național.

Grecia este un beneficiar major al Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene. Ca urmare a aderării țării la Comunitatea Europeană, mare parte din infrastructura agricolă a fost modernizată cu fonduri europene și producția agricolă a crescut. În anul 2009-2010 fermele ecologice din Grecia au înregistrat o creștere de 885%, cel mai mare procentaj din UE.

Franța- sectorul agrar este un sector de activitate care încă mai asigură un procent important al locurilor de muncă din economia franceză. În 2009, agricultura a furnizat echivalentul a 805000 de locuri de muncă cu normă întreagă. Această ramură reprezintă 3,1% din populația franceză activă. În 2009, UE a produs 331 miliarde de euro de produse agricole brute. Contribuția Franței reprezintă 20% din acest total, cu o producție care se ridică la 62 de miliarde. În ansamblu, Franța este cel mai mare producător agricol european, chiar dacă această poziție variază în funcție de tipul de producție. Celelalte mari țări din Uniunea Europeană sunt Italia (12% din producția europeană), Spania și Germania (12% și 13% din producția europeană).

Agricultura UE se menține datorit-or scopurilor Politicilor Agricole Comune, ele sunt:

Îi acordă ajutor agricultorilor să producă alimente în cantitățî suficiente pentru toată Europa.

Îi protejează pe agricultori împotriva volatilității excesive a prețurilor și a crizelor de pe piață.

Susține comunitățile rurale viabile, cu economii diversificate.

Garantează că alimentele sunt sigure, de exemplu, prin intermediul trasabilității.

Creează și menține locuri de muncă.

Protejează mediul și bunăstarea animalelor.

Pentru Republica Moldova, sectorul agricol este cheia economiei țării. Mulți oameni din RM consideră că agricultura nu este importantă , dar desigur se greșesc. Sectorul agricol contribuie cu aproximativ 43% la exporturile Moldovei și în 2014 acest sector a crescut cu 38%, aceasta contribuind esențial la creșterea PIB-ului de 8.9% a Republicii Moldova. Cu reformele și investițiile necesare și potrivite, inclusiv în prelucrarea produselor alimentare, agricultura poate ajuta RM să îndeplinească criteriile de aderare la UE.

Trebuie doar să fie promovate produsele moldovenești, și asta ar însemna promovarea RM. Cum ar putea promova vinul excelent din Moldova și fructele, dacă jumătate din cei din Europa nici măcar nu știu unde se află Republica Moldova? Viitorul sectorului agricol este în Uniunea Europeană. UE poate oferi nu doar finanțarea, dar și transfer tehnologic, o piață și un partener în lupta împotriva corupției.

2.Aspectele dezvoltării sectorului agrar al RM prin prizma integrării în UE.

2.1 Problemele principale cu care se confruntă sectorul agrar al RM.

Un aspect important al comerțului cu produse agricole și prelucrate este modul în care aceste produse sunt reglementate în cadrul pieței interne și obstacolele tehnice, cu care acestea s-ar putea confrunta pe piețele externe. Vom prezenta o analiză a problemelor, cum ar fi politica internă de reglementare și impactul acesteia asupra costurilor de producție și de distribuție. Mai multe aspecte, cum ar fi standardizarea, certificarea și testarea, reglementările sanitare și fitosanitare, acordarea licențelor și procedurile vamale, vor trebui să fie abordate în viitor pentru a asigura integrarea comerțului la nivel de politici.

Infrastructura calității. Este specificată suprapunerea responsabilităților mai multor instituții guvernamentale în domeniul sanitar și fitosanitar, cum ar fi Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Sănătății și Agenția Sanitară și Fitosanitară, creează confuzie și o povară suplimentară pentru exportatorii produselor cu valoare adăugată. Testarea și certificarea în scopul SFS este responsabilitatea Serviciului Sanitar- Epidemiologic de Stat (acesta fiind din cadrul Ministerului Sănătății), Inspectoratul Principal de Stat pentru Carantină Fitosanitară și Inspectoratul Veterinar de Stat (din cadrul Ministerului Agriculturii). Pentru activitățile de testare, aceste organisme pot recurge la serviciile unor laboratoare acreditate, de stat sau private.

În ceea ce privește produsele ce conțin componente SFS și non-SFS, Serviciul de Standardizare al Moldovei, în baza certificatului de igienă și testelor suplimentare, este responsabil pentru certificarea conformității cu standardul relevant al produsului.

În Republica Moldova, Institutul Național de Standardizare și Metrologie este agenția responsabilă de certificare a mărfurilor exportate și importate. Astfel, certificarea ar putea fi o problemă pentru fiecare transport separat, o serie de transporturi sau întregul proces de producție.

Legea cu privire la standardizare reglementează controlul supravegherea de stat asupra respectării actelor normative de standardizare. Legea cu privire la obstacolele tehnice în calea comerțului conține și prevederi ce țin de controlul și supravegherea de stat în domeniul reglementării tehnice. Controlul și supravegherea sunt asigurate în timpul dezvoltării și lansării producției, în procesul de producere, livrare, vînzare, utilizare, depozitare, precum și în timpul executării proceselor și prestării serviciilor.

Bunurile exportate și importate sunt inspectate la biroul vamal regional în jurisdicția căruia este înregistrat exportatorul/ importatorul. Exportatorii și importatorii de mărfuri perisabile pot încheia un acord, prin care locul de desfășurare a procesului lor de producție primește un certificat de igienă, valabil pînă la trei ani, iar pe mărfuri se aplică o ștampilă specială, care indică faptul că mărfurile au fost produse în conformitate cu cerințele SFS din Moldova.

Un proces complicat și lung de contestare, stabilit în procedura de sistem a Institutului Național de Standardizare și Metrologie, face dificilă contestarea oricăror eventuale neconcordanțe. Următoarele acte legislative și normative de bază reglementează standardele, certificarea și testarea produselor VAÎ pe piața internă:

Legea cu privire la evaluarea conformității produselor, nr. 186-XV din 24 aprilie 2003.

Legea privind protecția clienților, nr. 105-XV din 13 martie 2003.

Hotărîrea Guvernului nr. 996 din 20.08.2003 despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare;

Principiile și metodologia de evaluare a conformității. Certificarea producției.

Sistemul de management al calității. Cerințe.

Procedurile vamale. Procedurile vamale formale, specificate pe pagina web oficială a Departamentului Vamal al Republicii Moldova, par a fi simple :

Completarea și primirea declarației vamale

Controlul documentației (la discreția ofițerilor vamali).

Verificarea plăților pentru procedurile vamale.

Inspecția fizică a mărfurilor

Procedurile vamale.

Procesul a fost automatizat, dar pentru a-l folosi este necesar să se apeleze la brokeri vamali înregistrați oficial, care sunt responsabili pentru completarea declarațiilor vamale, cu ajutorul unui sistem unificat de înregistrare online.

Întreaga procedură este împărțită în trei așa-numite coridoare:

Coridorul verde.

Coridorul galben (necesită verificarea documentelor).

Coridorul roșu (inspecția fizică a mărfurilor).

Spre deosebire de multe țări OCDE, în Republica Moldova nu există un sistem de distribuire a companiilor pe coridoare în baza istoriei sale. Coridorul prin care va trece exportatorul este stabilit la discreția ofițerului vamal. Cei doi pași “galbeni” în cadrul procedurii reprezintă “zonele gri”, de flexibilitate mai mare a funcționarilor vamali, în exercitarea mandatelor lor. Acest lucru creează și mai multe dificultăți pentru exporturile de produse VAÎ, cum ar fi fructele și legumele proaspete, unde timpul este un aspect esențial.

Politicile de susținere ale Guvernului. Subvențiile reprezintă unul dintre instrumentele folosite de către guvern pentru intervenție în sectorul agricol și, în special, pentru dezvoltarea producției VAÎ. OMC , însă limitează nivelul( sau suma de bani, de subvenționare, ce poate fi aplicat de către guvernul Republicii Moldova pentru producătorii agricoli. În prezent, acest nivel este de 13 milioane Dolari (aproximativ 220 milioane lei moldovenești). Est greu de apreciat este suma mica sau mare, acest lucru trebuie analizat în funcție de mai mulți factori. În primul rînd, pînă în 2006( adică peste cinci ani de la angajamentul Republicii Moldova de a respecta limitele OMC), Guvernul Republicii Moldova, ca urmare a veniturilor bugetare limitate, nu si-a putut permite mai mult si a folosit numai o fracțiune din aceasta suma, preferind sa stimuleze sectorul agricol prin intermediul facilităților ﬁscale si anularii datoriilor. Excepție a fost anul 2007, cînd parlamentul a adoptat un program special de liberalizare economica si, ulterior, a votat o anulare a datoriilor in proporții mari. Circa 7.000 de persoane juridice au beneﬁciat de anularea datoriei totale de 2,5 miliarde de lei, 70% dintre care au constituit datoriile acumulate ale producătorilor agricoli in fondul asigurărilor sociale.

În al doilea rînd, în baza Acordului OMC privind provizioanele de minimis în agricultură, nu există nici o cerință pentu a reduce astfel de susținere care distorsionează comerțul în orice an, în care valoarea cumulată a asistenței specifice produsului nu depășește 5% din valoarea totală a producției agricole în cauză. În plus, asistența nespecifică produsului de mai puțin de 5% din valoarea producției agricole totale este, de asemenea, scutită de reducere. Mai mult decît atît, în timpul rundei de negocieri, alături de mai multe țări care au aderat în ultimii ani, Republica Moldova a lansat o declarație, cerînd statelor membre ale OMC să ia în considerație creșterea acestei limite la 10% din valoarea producției agricole totale, similar țărilor în curs de dezvoltare. Aceste cifre, în raport cu evaluarea cumulativă a asistenței (ECA). Reărezintă un nivel de subvenții atăt de mare, încît nici chiar bugetul actual nu și-ar putea permite să lase un astfel de spațiu larg de manevră în viitor.

În al treilea rînd, nivelul actual al ECA în Republica Moldova este comparabil cu cel al Macedoniei( 16 milioane de euro), depășind pe cel al Georgiei, Armeniei, Letoniei sau Estoniei, nivelul ECA al căror e zero. Pentru comparație, nivelul ECA al Ucrainei (aproximativ 1.1 miliarde dolari SUA) este de ordinul producției sale agricole.

Odată cu creșterea capacității bugetare a guvernului au fost adăugate subvenții noi, este specificat în tabelul 2.1, cum ar fi subvențiile pentru resurse fitosanitare, introduse în anul 2007, finanțate din suma alocată 11,5 milioane lei, conform legii bugetului din acel an. În 2008, au fost oferite subvenții în valoare de 1,4 milioane lei pentru producătorii de sfecla de zahăr. Potrivit Ministerului Agriculturii, aceste creșteri ale subvențiilor au adus la o creștere a productovotății agricole de 1.7%.

Pe de alta parte, aceste măsuri trebuie sa respecte obligațiile Republicii Moldova, asumate in baza Acordului privind agricultura, in special angajamentele privind subvențiile agricole. Creșterea veniturilor in buget ar putea face posibila oferirea de subvenții mai mari, iar legislatorul ar putea dori sa acorde aceste subvenții, fără a analiza cu atenție volumul acestora si faptul daca acestea nu depășesc plafonul AMS negociat. Astfel, aceste subvenții sunt un instrument periculos, in folosirea

căruia este necesara o precauție deosebita. Se pare ca guvernul trebuie sa efectueze

o evaluare atenta a eﬁcienței și eﬁcacității subvențiilor agricole existente, prin compararea

resurselor cheltuite cu rezultatele obținute, posibilele distorsiuni cauzate pe piața si alte utilizari posibile ale acestor bani, de exemplu, asistenta pentru dezvoltarea produselor VAI, care nu beneﬁciază in prezent de aceste subvenții (in afara de plantațiile de vita de vie), servicii de extindere agricola, investiții in instalații de depozitare, prelucrare, logistica, irigații sau drumuri rurale. De asemenea, este necesara analiza concentrării subvențiilor agricole ramase, asupra produselor VAI competitive identiﬁcate, mai degrabă decît răspîndirea acestora pe o gama larga de culturi. Aceste probleme ar trebui sa ﬁe abordate de catre Agentia Republicii Moldova pentru Plati si Interventii in Agricultura, creata in februarie 2010. Conform materialelor agenției, intervențiile sale se vor concentra pe:

susținerea creditării agricultorilor de către băncile comerciale si participarea la mecanisme

de asigurare împotriva riscurilor;

subvenții pentru investiții in culturi perene, producția de legume pe teren protejat,

infrastructura si instalații de prelucrare;

procurarea fermelor, instalațiilor de irigații, echipamentelor folosite in creșterea

animalelor:

dezvoltarea agriculturii ecologice; si

subvențiile acordate agricultorilor pentru a compensa costurile energiei pentru irigații.

Toate aceste intervenții planiﬁcate, daca sunt bine implementate, vor recanaliza

subvențiile oferite de către guvern pentru susținerea agriculturii orientate spre export

si prelucrarea produselor agricole.

Se pare ca povara reglementarilor tehnice, de licențiere si vamale poate ﬁ redusa

prin:

scurtarea listei documentelor prezentate pentru ﬁecare transport si simpliﬁcarea/

accelerarea procedurilor de obținere si prezentare a documentelor;

cerința actuala de prezentare a certiﬁcatului de conﬁrmare a testelor de laborator, a

certiﬁcatului sanitar, de igiena si certiﬁcatului ﬁtosanitar pentru ﬁecare transport, ar

putea ﬁ anulata pentru exportatorii cu istorie stabilita de activitate;

revizuirea taxelor si procedurilor de certiﬁcare, pentru a le adapta la costurile efective

si reale de administrare si producție;

revizuirea procedurilor de contestare pentru a rationaliza procedura de obținere a

documentației necesare;

renunțarea la cerința de a respecta GOST, cel puțin pentru acei producatori, care

exporta produsele lor pe piețele UE, unde se aplica alte standarde;

pe termen lung, standardele trebuie sa ﬁe armonizate cu cele ale UE, in interesul

producătorilor agricoli locali si al exportatorilor;

raționalizarea si consolidarea aranjamentelor instituționale, a proceselor de afaceri

si resurselor umane ale serviciilor guvernamentale, cu care trebuie sa interacționeze

exportatorii;

eliminarea zonelor "gri" in procedurile vamale; exportatorii produselor VAI si ai

altor mărfuri cu istorie pozitiva, ar trebui sa treacă automat prin canalul “verde”;

Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020, care a identificat 7 probleme critice și ulterior le-a transpus în obiective strategice pe termen lung, printre care:

racordarea sistemului educațional la cerințele pieței forței de muncă în scopul sporirii productivității forței de muncă și majorării ratei de ocupare în economie;

diminuarea costurilor finanțării prin intensificarea concurenței în sectorul financiar și dezvoltarea instrumentelor de management al riscurilor;

ameliorarea climatului de afaceri prin optimizarea cadrului normativ de reglementare și prin aplicarea tehnologiilor informaționale în serviciile publice destinate mediului de afaceri și cetățenilor;

alte documente de planificare strategică sectoriale și documentele de politici semnate cu partenerii de dezvoltare.

Adoptarea prezentei Strategii este bazată pe necesitatea asigurării unei continuități în procesul de elaborare și implementare a politicilor pentru IMM-uri, din următoarele considerente:

1) Strategia de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2006-2008 și Programul de Stat de Susținere a Dezvoltării IMM-urilor pentru anii 2009-2011 sînt expirate;

2) recomandările rezultate din procesul de negocieri asupra Acordului European de Asociere RM-UE și a Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător al acestuia vizînd politicile antreprenoriale;

3) recomandările studiului “Încurajarea Dezvoltării Sectorului IMM” parvenit din partea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) în vederea susținerii dezvoltării unui sector competitiv al IMM-urilor;

4) implementarea celor 10 principii “Small Business Act” for Europe.

Comisia Europeană pentru a reflecta cele mai recente evoluții economice, pentru a alinia “Small Business Act” la prioritățile Strategiei Europa 2020 și pentru a îmbunătăți continuu mediul de afaceri pentru IMM-uri, și-a propus adoptarea de acțiuni noi în mai multe domenii prioritare:

reglementare inteligentă, pentru a le oferi IMM-urilor posibilitatea de a se concentra asupra activităților de bază, prin îmbunătățirea legislației, aplicarea ”testului IMM” la propunerile legislative, acordîndu-se o atenție specială diferențelor între microîntreprinderi, întreprinderile mici și cele mijlocii; realizarea de “ghișee unice” pentru facilitarea procedurilor administrative, reducerea “supra-legiferării”, prin care se depășesc termenele directivelor UE;

îmbunătățirea accesului la finanțare, pentru investiții și dezvoltare, prin acces la garanții de împrumut pentru IMM-uri, prin mecanisme consolidate de garantare a împrumuturilor; îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare, inclusiv a accesului la piețe de capital de risc, precum și măsuri orientate spre sensibilizarea investitorilor la oportunitățile oferite de IMM-uri; acordarea pentru toate băncile, indiferent de dimensiuni, a posibilității de a implementa cu ușurință împrumuturi ale BEI și instrumente UE;

utilizarea deplină a pieței unice a Uniunii Europene, prin măsuri pentru facilitarea recuperării transfrontaliere a creanțelor; revizuirea sistemului de standardizare pentru realizarea unor standarde mai favorabile IMM-urilor și mai ușor accesibile; orientări pentru utilizarea de către IMM-uri a normelor de etichetare a originii;

racordarea politicilor la necesitățile prioritare și strategice ale IMM-urilor identificate prin consultări publice-private și parteneriat și rezultate din fluctuațiile curente macroeconomice;

dezvoltarea politicilor IMM-urilor, luînd în considerare natura complexă, multisectorială și multidimensională a acestora. Perfecționarea legislației sectorului IMM este fondată și dictată de importanța acestui sector pentru economia națională și potențialul de dezvoltare al acestuia.

În baza problemelor definite mai sus, au fost identificate 6 direcții prioritare pentru sectorul IMM. Fiecare prioritate definește clar problema specifică, descrie situația actuală și stabilește obiective specifice.

Strategia își concentrează atenția asupra celui mai mare segment de afaceri din Moldova, instrumentele și sprijinul căreia au fost concepute pentru a asigura în mod integral activitățile IMM-urilor, pentru a formula o viziune clară asupra dezvoltării acestora, orientate spre eficientizarea procesului de producere, marketingului, sporirea competitivității produselor și serviciilor, însușirea noilor procese de producere.

Aceste srategii se bazează pe valorile și principiile businessului contemporan, este dictată de necesitatea și fermitatea participării întreprinderilor mici și mijlocii la procesul de redresare a economiei Republicii Moldova și este rezultatul numeroaselor consultări cu societatea civilă și a recomandărilor partenerilor de dezvoltare.

Astfel, agricultura si industria prelucrătoare formează un sector foarte important al economiei Republicii Moldova, căruia ii revine o cota mare din locurile de munca si exporturi. Totuși, dezvoltarea sectorului a incetinit in 2000, ceea ce a dus la scăderea cotei sale in PIB si a salariilor (media pe tara), determinînd la rîndul sau exodul forței de munca din mediul rural spre orașe si in strainatate. Sectorul are un potential vast de export, datorita capacității agriculturii de a produce valoare adaugată inaltă a produselor. Extinderea acestui segment al agriculturii este limitata de numeroase imperfecțiuni ale pieței, lipsa coordonării intre participanții diferitor sectoare si problemele in domeniul reglementarii tehnice. Pentru ca Republica Moldova sa-si sporească exporturile de produse VAI, este necesara soluționarea problemelor ce țin de controlul SFS, standardizarea prietenoasa pieței, controalele vamale si alte masuri de reglementare guvernamentala. Sistemul actual de reglementare, greoi si insuﬁcient de transparent, exclude intreprinderile agricole si de prelucrare, care sunt dominante pe piața, de la participarea la comerțul internațional. Deoarece structura sectorului nu se va schimba rapid, iar reglementările ar putea sa devina mai soﬁsticate, ca urmare a armonizării cadrului juridic si instituțional cu sistemul UE, ar ﬁ util sa se asigure faptul ca participanții la sector, au posibilitatea de a primi unele informații si sfaturi, cu privire la diferite aspecte legate de exporturile de produse agricole si alimentare.

2.2 Cadrul juridico – administrativ al activității sectorului agroindustrial din RM.

Avînd în vedere amplasarea sa geografică, Republica Moldova tinde să devină o punte de comerț între UE și CSI, cu părere de rău în CSI exportăm mai puțin din an în an, avînd învedere și embargourile puse de Rusia. Pentru a folosi avantajele sale geografice, țara a adoptat un regim comercial și investițional deschis, prin punerea în aplicare a unui cod investițional liberal și negocierea unui număr impresionat de tratate referitoare la comerțul internațional și investiții. A fost lansat de asemenea un proces de armonizare a legislației cu standardele UE, precum și un program de reforme care urmărește să reducă barierele administrative și să facă reglementările, precum și implementarea acestora mai atractive pentru mediul de afaceri.

Reformele recente s-au concentrat pe simplificarea diferitor aspecte ce țin de fondarea și funcționarea întreprinderilor, inclusiv înființarea unei afaceri și obținerea licențelor, achitarea impozitelor și înregistrarea proprietăților. În cadrul acestor reforme a fost revizuită legislația în scopul modernizării acesteia și eliminării elementelor irelevante. După cum s-a menționat mai sus, aceste eforturi au avut drept rezultat o anumită îmbunătățire a climatului investițional al țării. Chiar și așa, ample domenii mai urmează a fi reformate, inclusiv piața forței de muncă, autorizațiile în construcții, lupta cu corupția și reformarea sistemului judiciar.

Cadrul legal cu privire la investiții este deschis și transparent. Acesta se bazează pe dreptul civil, Constituția stînd la baza tuturor reglementărilor. Constituția protejează investițiile indiferent de faptul că sunt interne sau străine. Principiile constituționale fundamentale referitoare la afaceri sunt detaliate în Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, principal piesă a legislației care reglementează activitățile investiționale ( în tabelul 2.2 este arătat rezumatul principalelor constatări privind cadrul juridic și normativ).

Conform articolului 5 al Legii cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, toate domeniile sunt deschise pentru investitorii străini, „dacă respectă interesele securității naționale, prevederile legislației antimonopol, normele de protecție a mediului înconjurător, de ocrotire a sănătății populației și ordinea publică”. Unica excepție identifi cată de autorii prezentului raport este Legea cu privire la jocurile de noroc (1999), care prevede în articolul 10 că persoanele străine nu pot deține mai mult de 49 la sută din capitalul social al unei întreprinderi care activează în domeniul jocurilor de noroc. Limitările privind participarea sectorului privat au fost, în linii mari, eliminate în cadrul procesului de privatizare lansat în 1994. Mai rămân doar câteva monopoluri publice în unele domenii, cum ar fi transportul energiei electrice, telecomunicații, servicii poștale și servicii de transport, inclusiv pe cale ferată, situație întâlnită în multe alte țări ale lumii. Există un număr de întreprinderi controlate de stat în diferite sectoare ale economiei, pe care guvernul le-a propus spre privatizare.

Dacă vorbim despre formele juridice de activitate a întreprinderilor, există legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, modificată de mai multe ori, ultima schimbare a avut loc în anul 2013, stabilește cerințele formale pentru organizarea întreprinderilor. Sunt disponibile majoritatea formelor organizatorico- juridice de activitate, cum ar fi întreprinderea individuală, societatea în comandită societatea cu răspundere limitată și societatea pe acțiuni. De obicei, întreprinderile sunt înregistrate ca societăți cu răspundere limitată și societăți pe acțiuni. Practicile administrative aplicabile înființării investițiilor străine sunt aceleași ca și în cazul întreprinderilor locale.

Potrivit Legii cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, procedurile pentru înregistrarea, funcționarea și lichidarea întreprinderilor sunt identice în cazul investitorilor locali și străini (art. 18.1). În ultimii ani, regulile referitoare la înregistrare au fost semnificativ simplificate. Parlamentul a adoptat o serie de amendamente la legislația aplicabilă, creând regimul de ghișeu unic la Camera Înregistrării de Stat (CÎS) pentru înființarea de noi întreprinderi. Înainte de crearea regimului de ghișeu unic, întreprinderea nou creată era obligată să se înregistreze individual la toate organele de resort (inclusiv Inspectoratul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări Sociale, Biroul National de Statistică și Inspecția Muncii) și să obțină un număr de înregistrare de la fi ecarte din acestea. În prezent, CÎS și nu întreprinderea vizată informează celelalte autorități despre fondarea unei entități noi și obține în regim electronic numere de înregistrare pentru întreprindere de la fi ecarte din aceste autorități. În realitate, însă, întreprinderile deseori obțin certificate cu numerele lor de înregistrare de la organele de resort (Inspectoratul Fiscal de Stat, Casa Națională de Asigurări Sociale, Biroul National de Statistică și Inspecția Muncii) pentru a evita eventualele probleme în caz de inspecții și controale, deoarece controlorii continuă să ceară astfel de certificate tipărite. Numărul de documente necesare pentru înregistrare a fost de asemenea redus. De exemplu, o persoană poate fonda o întreprindere utilizând doar buletinul său de identitate. De asemenea, la înregistrare nu se cere dovada depunerii capitalului social. Întreprinderile din regiunea transnistreană se pot înregistra la Oficiul Chișinău al CÎS și deschide conturi în băncile moldovenești. În acest fel, acestea pot beneficia de acces la piețele internaționale ca urmare a acordurilor comerciale încheiate de Republica Moldova. La data de 1 februarie 2012, la CÎS erau înregistrate 1.096 de întreprinderi transnistrene.

2.3 Aspecte economice de dezvoltare a sectorului în contextul integrării în UE.

3. Impactul comerțului exterior cu produse agroalimentare asupra procesului de integrare a RM în UE.

3.1 Particularitățile ce țin de dezvoltarea a comerțului ca element a diversificării relațiilor economice externe (UE).

Economia contemporana cunoaște o evoluție complexa, uneori contradictorie. Astfel, in

paralel cu integrarea crescânda a economiei mondiale are loc si o fragmentare a acesteia. In perioada postbelica pot fi identificate doua valuri de fragmentare regionala: începând

cu anii 1950, au avut loc numeroase încercări de creare a unor zone de comert liber sau a unor

piețe comune in Europa, Africa, America Latina, Zona Caraibelor si Asia. Cu excepția Europei,

încercările de integrare regionala ale primului val au eșuat.

Liberalizarea comerțului internațional cu produse agroalimentare s-a dovedit a fi dificil

de realizat in cadrul negocierilor comerciale bilaterale, regionale si multilaterale. Aceste

dificultăți descind din rolul agriculturii in economie, din economia politica a sectorului agroalimentar si din convingerea in unele societăți ca agricultura este, intra-un fel „speciala”.

Este bine cunoscut faptul ca poziția relativa a agriculturii in economie scade cu creșterea

economica si cu toate acestea, sectorul pare a fi capabil sa mențină o influenta politica

substanțiala, in aversiunea diminuării relative a importantei sale economice.

Rolul unic al statului in agricultura, complica negocierea elementelor agroalimentare ale

acordurilor comerciale. Posibilitatea de a negocia un acord in acest domeniu, este de a înțelege

modul in care sectorul este tratat intra-un forum multilateral.

Una dintre cele mai importante funcții guvernamentale si de reglementare a sectorului

agrar este securitatea furnizării produselor agroalimentare, stabilitatea producției autohtone,

presupunerea sprijinul guvernamental. Experiența tarilor dezvoltate oferă unele caracteristici ale

relațiilor de piața in sectorul agroalimentar.

Agricultura si piața produselor alimentare nu este pe deplin auto-reglementata de către

stat, cazul in care cererea de produse alimentare este caracterizata printr-o elasticitate scăzută,

care este specifica agriculturii. Totodată producția agricola care este de prima necesitate, unele

dintre ele sunt de neînlocuit, atunci cererea pentru ele nu poate fi redusa odată cu majorarea

preturilor.

In consecința, producția agricola este o sfera a activității umane din republica, care nu poate fi măsurata fezabilitatea economica, deoarece absenta sa este incompatibila cu viată zi de zi.

Cererea produselor agricole variază relativ si este determinata de mai mulți factori

specifici condițiilor autohtone (gospodarii țărănești, întreprinderi individuale, întreprinderi

auxiliare, etc.). Prin urmare, identificarea acestor factori specifici sunt relevanți in condițiile

actuale de pe piața agricola .

Oferta produselor agricole in funcție de modificările prețului are un decalaj in timp, in

special in sectorul fitotehnic cat si in sectorul zootehnic cu un ciclu lung de producție. Volumul

producției si valoarea ofertei in esența, depind mult de sol si condițiile meteorologice, care au un

caracter probabilistic in natura si in consolidarea riscului, precum si procesele biologice asociate

la cultivarea plantelor si la creșterea animalelor, mai mult decât atât, intre producția obținuta si

furnizarea produselor agroalimentare pe piața, in special in agricultura exista un decalaj care

consolidează impactul negativ asupra procesului inflaționist. Excluzând aceste caracteristici

imposibile pentru luarea deciziilor corecte de administrare, condițiile de piața sunt in special in

relevanta.

In prezent situația social-economica, a complexului agroalimentar este complicata si

multilaterala. Pe piața agricola sunt identificate tendințe de dezechilibrare a acestora – reducerea volumului ofertei a producătorilor autohtoni si creșterea accelerata a preturilor in comparație cu

creșterea veniturilor populației. Aceasta duce la utilizarea ineficienta a capacitații de producție a

agriculturii, cat si dificultăți in comercializarea produselor agroalimentare in zonele economice

libere, de asemenea si la formarea eficienta a funcționarii piețelor regionale cu produse

agroalimentare.

Problema cercetării este de a îmbunătăți si de a instituționaliza relațiile economice in

gestionarea piețelor agroalimentare la diferite etape de dezvoltare ce acorda o atenție deosebita la

produsele ecologice agroalimentare.

Agricultura ecologică a apărut ca alternativă la agricultura convențională, de tip

industrial, care iți dovedește pe zi ce trece limitele, precum si neajunsurile in ceea ce privește

calitatea produselor obținute, dar si influentele negative aduse mediului înconjurător, prin

folosirea unor cantități însemnate de substanțe chimice.

Componenta ecologica a politicii agricole se va accentua la nivel mondial, agricultorul

fiind tot mai mult privit in doua ipostaze – de producător si de agent activ in protecția si

conservarea mediului natural. Piața produselor agroalimentare ecologice va prezenta un potențial

de absorbție in creștere, producătorii-exportatori având oportunități sporite de a-si comercializa

produsele, cu condiția respectării exigentelor calitative deosebite, impuse acestor produse

atestate printr-un sistem de certificare extrem de riguros

Intra-o economie de piața, factorul decisiv in comerțul cu succes pe piața produselor

agroalimentare este competitivitatea, ceea ce înseamnă respectarea condițiilor de piața a

produsului, cerințele specifice ale consumatorilor, nu numai calitatea, ci si caracteristicile

economice, cerințele ecologice, dar si condițiile comerciale de alta natura pentru depunerea lor in

aplicare (costul, livrarea, canalele de distribuție, publicitatea, etc.). Piața agroalimentara are

caracteristici semnificative specifice cu forme de organizare a piețelor (cererea reala, piața

integrata, locala, de stat, materia prima si produsul finit)

In prezent, problema securității alimentare fiind ca unul dintre primordialele sisteme de

asigurare a vieții umane si are o deosebita importanta împreuna cu obiectivele de securitate

generale economice si de securitatea întregii tari.

Securitatea alimentara – in primul rând, reprezintă asigurarea unui anumit nivel al

producției autohtone, sau complexitatea auto asigurării, (pentru tarile cu condiții precoce si

puternic integrata in economia mondiala) si pentru a menține nivelul minim critic de întreținere

Integrarea comerciala, necesita, de asemenea, o îmbunătățire in ceea ce privește siguranța

alimentelor si a sistemelor de control al calității. De asemenea este necesara elaborarea unei strategii cu privire la siguranța alimentelor, care sa se refere la securitatea chimica si biologica a

produselor alimentare de origine animala si vegetala.

Drept răspuns la aceste schimbări, diversificarea piețelor externe constituie un factor

esențial in reducerea dependentei produselor agricole moldovenești de piețele CSI.

Îmbunătățirea accesului la piețe si dezvoltarea infrastructurii de piața, trebuie sa fie abordate ținând cont de trei constrângeri majore:

a. incapacitatea agricultorilor de a pune in aplicare standardele de calitate si de siguranța

alimentara;

b. lipsa de facilitați moderne pentru comerțul intern ca rețele de piețe angro regionale;

c. infrastructura post-recoltare subdezvoltata.

Din rezultatul analizei sunt 5 mari șocuri economice, care au avut lovit relațiile comerciale externe ale RM pe parcursul ultimelor 15 ani:

În anul 2005-primul embargou la producția vinicolă și de alcool, impus de către Rusia producătorilor autohtoni, care până în prezent are impact puternic asupra acestei ramuri.

Anul 2007, seceta care nu s-a mai repetat din anii 1946-1947 a afectat producători agricoli și a produs efecte considerabile de creștere ale prețurilor, punând sub pericol securitatea alimentară a statului.

Anii 2008-2009, lovitura fără precedent pentru economia Moldovei adusă de criza financiară mondială și incorect gestionată de guvernarea comunistă, astfel provocând o descreștere bruscă a exporturilor și importurilor RM..

Seceta din anul 2012, care redus volumul producției agricole cu 50%, astfel provocând o descreștere bruscă a exporturilor de legume și fructe pe piața UE și CSI.

Anul 2013 (pînă în prezent ), embargoul Federației Ruse asupra producției vinicole și conținut de alcool și acceptarea selectivă și neechitabilă a importurilor numai din anumite teritorii din Moldova, brusc a redus exportul acestor produse aproape la jumătate și a provocat prejudicii și pierderi considerabile producătorilor autohtoni.

Domeniile principale de preocupare a sistemului sanitar si fitosanitar privind exportul

sunt: controlul hazardelor microbiologice transmise prin alimente si apa; controlul bolilor

zoonotice; testarea reziduurilor de pesticide (anexa 2).

Informatia tarii privind reziduurile de pesticide este foarte limitata, insa consensul general

este ca agricultura Republicii Moldovei pe parcursul catorva decenii a fost bazata pe reducerea

folosirii chimicalelor si pe faptul ca cantitatile de reziduuri de pesticide trebuie sa fie foarte mici atat in septelurile de animale, cat si in culturile fitotehnice. De asemenea, esecurile privind ambalarea si scurgerile pesticidelor invechite si poluantii organici persistenti stocati in depozite in diferite regiuni ale tarii pot constitui un pericol de otravire acuta pentru sanatatea umana.

Abordarea pertinenta a problemei securitatii alimentare ca factor primordial al

comertului, presupune utilizarea unui instrument adecvat, alaturi de gestionarea in conditiile

eficientizarii multiplelor procese ce asigura accesul populatiei la produse agroalimentare de

calitate corespunzatoare si la preturi accesibile, intre care mentionam: informarea agricultorilor

in ceea ce priveste evolutia pietelor agricole, astfel incat acestia sa-si poata planifica din timp

productia si sa o ajusteze la cererea pietei; informarea agricultorilor in legatura cu nivelul

preturilor practicate pe pietele din mediul urban, astfel incat acestia sa poata negocia cu

comerciantii in conditii de egalitate; administrarea eficienta a comertului cu produse

agroalimentare in diversitatea pietelor etc.

Republica Moldova este membru cu puteri depline al Organizației Mondiale a Comerțului din 26 iulie 2001, care militează pentru liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii, prin desființarea barierelor și elaborarea de noi reguli în domeniile aferente comerțului.

De asemenea necesitatea evaluarii si corespunderii sistemelor de control a sistemului sanitar si fitosanitar si a procedurilor de la frontierele Republicii Moldova cu regulile OMC de non-discriminare, vizand elaborarea unui plan de actiuni pentru modernizarea acestor sisteme in conformitate cu rigorile internationale, dupa necesitate.

Elaborarea unui program de suport pentru modernizarea industriei alimentare. Proiectele

de modernizare din sectorul privat pot include renovarea uzinelor, managementul calitatii,

aprovizionarea cu apa, gestionarea deseurilor si organizarea retelei de distributie. Sprijinul

trebuie sa includa planuri de imbunatatire exhaustive pentru convergenta cu principiile UE

pentru igiena in prelucrarea produselor alimentare, insotite de programe si planuri de finantare. .

Componenta cuantificabila a eficientei comertului exterior se localizeaza in mod obisnuit in perspectiva macroeconomica. La acest nivel se pot determina un numar important de

indicatori/indici ai eficientei economice/ financiare a unui stat, care se bazeaza pe date statistice

privind comertul exterior, respectiv exporturile si importurile, intr-o perioada data, de regula un

an. Situatia financiara a exporturilor unei tari se reflecta periodic intr-o componenta a balantei de

plati externe, componenta invocata include:

1. Balanta comerciala, ce exprima importul sau exportul de marfuri tangibile;

2. Balanta serviciilor, ce exprima importul sau exportul de servicii.

De obicei, se calculeaza grupe distincte de indicatori statistici ai tranzactiilor economice

externe ale unui stat implicat in circuitul economic global. Exista patru grupe principale de

indicatori ce cuantifica eficienta comertului exterior:

1. Indicatori ce exprima deschiderea internationala a unei economii sau nivelul de

dezvoltare al comertului exterior si/sau de integrare in comertul exterior sau indicatorul

intensitatii comertului exterior;

2. Indicatori ce exprima dinamica schimburilor comerciale cu strainatatea, adica indicatori

ce arata evolutia in anul curent fata de anul de referinta sau in perioada de baza;

3. Indicatori ce arata orientarea geografica a schimburilor comerciale exterioare ale unui

stat, sau arata evolutia pe tari partenere la import/export;

4. Indicatori ce fgtry exprima fgtry raportul fgtry de schimb fgtry cu fgtry strainatatea.

Analiza pietei si filiera agroalimentara. In urma studiului estimarii statale contemporane,

pe piata agroalimentara si securitatea alimentara, conform reformei accelerate a complexului

agroindustrial fara nici o argumentare stiintifica adecvata nu a adus rezultatele dorite, deoarece

nu au fost anterior formate institutiile pentru o economie de piata, relatii adecvate si programe de

stat pentru stabilitate si crestere economica. In consecinta acestora, nu a reusit sa se stabilizeze

economia tarii, protectia sociala este inadecvata, situatia demografica se inrautateste zi de zi,

lipsa sprijinului guvernamental pentru producatorii din mediul rural [22, p. 169].

In prezent, marea majoritate a producatorilor din mediul rural sunt in criza financiara

chiar si imposibilitatea de a reproduce ceva. Sectorul agrar a suferit daune masive in perioada

anilor ‟90, Republica Moldova si-a pierdut pozitiile de aplicare a tehnologiilor intensive din

sistemele zonale agricole. Acest lucru a dus la reducerea semanaturilor culturilor agricole,

reducerea productivitatii, cat si minimizarea productie brute a produselor agricole.

Agricultura Republicii Moldova parcurge o etapa anevoioasa de reforme, de reorientare

de la economia centralizata planificata, preponderent bazata pe proprietatea publica, la economia

orientata spre relatiile de piata, bazata pe proprietatea privata. Reformarea agriculturii nationale

este insotita de procesele integrationiste, de procesele de globalizare, de liberalizare a

schimburilor comerciale internationale.

Politica comerciala a devenit partea importanta a politicii agricole atat pe plan national,

cat si pe plan mondial.

Nivelul de dezvoltare economica a tarii este dependent intr-o masura din ce in ce mai

mare de capacitatea acesteia de a absorbi rapid si eficace ceea ce este nou si performant in

realizarile altor tari, de priceperea de a pune in valoare efectele globalizarii si rezultatul integrarii

in economia mondiala.

Progresul rapid a proceselor de globalizare se caracterizeaza primordial prin liberalizarea

relatiilor economice intre tari, eliminarea barierelor in calea fluxurilor de marfuri, capital si forta

de munca. Un pas important pentru Republica Moldova in directia integrarii in sistemul relatiilor

economice mondiale a fost aderarea in anul 2001 la Organizatia Mondiala a Comertului. Acest

eveniment are consecinte cu caracter dublu. Pe de o parte calitatea de membru al OMC, in

conditiile utilizarii eficiente a mecanismelor acesteia, deschide tarii noi oportunitati de

valorificare mai activa a pietelor noi, de majorare a potentialului exportului si de aplicare a

masurilor de aparare contra concurentei neloiale, oferind totodata o siguranta suplimentara

investitorilor straini prin mentinerea regimului comercial liberalizat. Dar pe de alta parte, se

intensifica concurenta pe piata interna, complicand in special lucrul producatorilor autohtoni si in

primul rand a celor, care nu dispun de resursele financiare, intelectuale si tehnologice necesare pentru producerea marfurilor competitive. Una din cele mai mari interese pentru Republica

Moldova in momentul actual este administrarea influentei procesului de globalizare prin

elaborarea si adoptarea setului corespunzator de politici in asa fel, incat tara sa beneficieze de

oportunitatile create de globalizare, minimizandu-si costurile inevitabile ale acestui proces. In

acest context, participarea efectiva si echitabila in negocierile multilaterale ar insemna

continuarea liberalizarii regimului de comert exterior cu eliminarea concomitenta a distorsiunilor

interne, inclusiv prin cresterea flexibilitatii masurilor de suport aplicate. Aceste fenomene au un

impact major asupra sectorului agrar, extrem de sensibil la modificarile structurale in

desfasurare. Pantry o period indelungata, sectorul agrar al Republicii Moldova a actionat intr-un regim centralized, island întreprinderile Agricola de relative economies de pieta is impugned

obiective centralizate in locul preferintelor si cerintelor pietei. La etapa actuala, cresterea

capacitatii exportului cu produse agroalimentare, inlaturarea impedimentelor formale si

neformale in dezvoltarea potentialului de comert reprezinta necesitati stringente ale dezvoltarii

echitabile a sectorului agrar.

Multidimensionalitatea sarcinii de crestere a potentialului de export agricol al Moldovei,

impune necesitatea intreprinderii la nivel de stat, regional si local a eforturilor legate de:

1. problema generala a economiei, in conditiile vulnerabilitatii inalte a tarii la inconsecventa

fluxurilor economice externe;

2. lipsa utilizarii capacitatilor de producere in agricultura si necesitatea reorientarii de la

metodele extensive de utilizare a activelor la cele intensive;

3. lipsa investitiilor in general, si in special ca efectul sinergetic al practicilor manageriale,

strategiilor de marketing si know-how tehnologic ce complementeaza injectarea investitiilor

in sectorul agricol;

4. armonizarea legislatiei prin prisma crearii conditiilor de facilitare a exportului, dar in

concluzie, problema e mult mai adanca si consta in punerea slaba in aplicare a legii in

practica inclusiv tergiversarea procesului de implementare a standardelor internationale

(piata UE fiind extrem de sensibila la aspectele ce tin de calitatea si de inofensivitatea

produselor importate);

5. punerea in practica a metodelor specifice de stimulare a exportului ca: fonduri de asigurare,

de creditare a exporturilor, de garantare a creditelor, asigurare a riscurilor agricole, etc.;

6. aplicarea unui echipament modern de mijloace si tehnologii de gestionare a activelor

gospodariilor taranesti raspandite prin practici continua, schimb de experienta, etc.

Pentru elucidarea efectelor pozitive, dar in special a celor negative asupra sectorului

agroalimentar in general si a schimburilor comerciale in particular, vom prezenta analiza SWOT.

Aceasta analiza ne va permite sa evidentiem punctele tari dar si cele slabe ale comertului

agroalimentar al Republicii Moldova, existente in prezent, dar si oportunitatile cat si riscurile,

care vor aparea pe parcurs.

Analiza SWOT permite concentrarea atentiei asupra segmentelor cheie si realizarea

presupunerilor in segmentele asupra carora exista informatii mai putin detaliate. In urma acestei

analize se poate opta daca comertul cu produse agroalimentare va avea loc cu succes in

penetrarea pietelor internationale, totodata va avea loc sporirea volumului si valorii exporturilor

cu produse agroalimentare nationale, atragerea investitiilor si noilor tehnologii pentru cresterea

productivitatii agricole si in final toate influentand asupra cresterii veniturilor si bunastarii

producatorilor agricoli.

Punctele forte si cele slabe sunt legate de nivelul de dezvoltare a sectorului agroalimentar

si de potentialul acestuia, dar si nivelul de competitivitate a acestuia. Oportunitatile si riscurile

vin dinspre mediul de piata si din directia concurentei (tabelul 3.1.).

Influenta factorilor asupra modificarii volumului comertului cu produse agricole din Republica Moldova.

Republica Moldova este o tara cu conditii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii. Nici

intr-o alta tara din lume cernoziomurile nu constituie pana la 80 % din suprafata terenurilor agricole.

Totusi performanta sectorului agricol al Republicii Moldova inregistreaza un nivel scazut in

comparatie cu alte tari. Lipsa competitivitatii este reflectata de productivitatea scazuta, de pasul cu cresterea cererii de produse alimentare, determinata de cresterea economica generala

rapida si neputand face fata competitiei straine, in special celei din Uniunea Europeana. In

vederea renovarii sectorului agrar, a sporirii competitivitatii produselor acestui sector este

necesar de atras o deosebita atentie producerii produselor agricole ecologice cererea carora in

ultima perioada inregistreaza o tendinta de crestere atat pe plan national cat si international.

Actualmente pe plan national si international dezvoltarea agriculturii obtine un nou

aspect. Daca pana acum sporirea volumului productiei agricole s-a datorat combinarii

introducerii ingrasamintelor si a noilor soiuri de plante inalt productive, atunci in conditiile

actuale acest sistem de agricultura nu mai functioneaza atat de bine, deoarece solul este din ce in

ce mai secatuit, iar ingrasamintele chimice si pesticidele au efecte negative asupra sanatatii

omului. Majoritatea tarilor au incercat sa promoveze dezvoltarea agriculturii finantand

activitatile de cercetare, prestand servicii si alte forme de ajutor stimuland productia prin

acordarea de subventii. In rezultatul acestor activitati a sporit volumul productiei agricole, fapt ce

a contribuit la dezvoltarea societatii, in general. In aceste conditii promovarea comertului cu

produse ecologice va contribui la sporirea eficientei sectorului agrar. Pentru Republica Moldova,

producerea produselor agricole ecologice si comercializarea lor este o sansa reala de penetrare a

pietelor straine, care sunt suprasaturate cu produse din agricultura conventionala si suporta lipsa

de produse ecologice. Scopul cercetarilor consta in aprecierea promovarii comertului cu produse

agricole ecologice pentru sporirea eficientei sectorului agrar.

In prezent agricultura ramane a fi sectorul principal al economiei tarii datorita climei

moderate, solurilor fertile si resurselor bogate de munca. Totodata, agricultura Republicii

Moldova se caracterizeaza prin consumuri economice si sociale sporite. Este necesar de

mentionat ca si reformele efectuate cu scopul eficientizarii acestui sector nu si-au atins scopul.

Astfel, in intreprinderile noi formate se utilizeaza modele depasite de administrare si remunerare,

regim tehnologic, de munca si vanzare a productiei agricole. De asemenea, nu exista o

concurenta loiala pe piata produselor agricole conditionata de barierele legislative, tehnice,

economice, informationale. Atat intreprinderile mari, cat si cele mici din acest sector de activitateau un grad inalt de indatorare, demonetizarea mediului rural blocheaza dezvoltarea sectorului agrar.

In vederea sporirii eficientei sectorului agrar, sporirii competitivitatii produselor

agroalimentare este necesar de atras o deosebita atentie producerii produselor agricole ecologice,

cererea carora inregistreaza o tendinta de crestere atat pe plan national, cat si international. Prin

agricultura ecologica se implementeaza sistemul de management al productiei agricole ce

favorizeaza utilizarea resurselor naturale regenerabile si reciclarea. In continuare voi prezenta

structura agentilor economici pe categorii de gospodarii ce produc productie agricola ecologica

in Republic Moldova (Fig 3.2).

Ponderea redusa a agriculturii, in opinia mea, se explica prin faptul, ca intreprinderile

de prelucrare achizitioneaza productia agricola la preturi joase, care nu acopera consumurile

suportate de producatorii agricoli pe cand acestia sunt supusi sa achite preturi exagerate la

ingrasaminte, tehnica agricola, echipamente, etc.

Urmarind scopurile Republicii Moldova de a diversifica relatiile economice externe,

majorarea exportului, atragerea investitiilor straine, majorarea PIB-ului per cap de locuitor in

sectorul rural, protejarea mediului si protectia sociala, cresterea increderii clientelei, siguranta

alimentara si trasabilitatea agriculturii, in acest caz coincid cu scopurile dezvoltarii sectorului de

produse agroalimentare ecologice .

Din punct de vedere a structurilor de exploatatie, agricultura Republicii Moldova este

neomogena si instabila sub raportul formarii unor structuri de productie, care sa raspunda

cerintelor pietei si utilizarii eficiente a resurselor naturale si umane din spatiul rural.

Aprecierea volumului activitatii agriculturii din punct de vedere valoric il reprezinta

productia agricola globala in preturi comparabile sau curente, ce reprezinta un indicator sintetic,

important in analiza acestuia.

Datele pentru analiza sunt reflectate in tabelul 3.3

Analizand evolutia productiei vegetale globale in toate categoriile de gospodarii a

Republicii Moldova, observam o minimizare a productiei agricole globale in anul 2012 fata de

anul precedent cu 2356 mil. lei, iar fata de anul 2001 cu 11617 mil. lei. Ca urmare are loc si

minimizarea productiei vegetale cu 4405 mil. lei in anul 2012 fata de 2011 si fata de 2001 cu

5619 mil. lei, respectiv are loc si minimizarea productiei animaliere al anului 2012 fata de 2011

si fata de 2001 cu 2070 mil. lei si respectiv 5772 mil. lei si a serviciilor cu 21 mil. lei si

cu 236 mil. lei fata de 2012 si fata de 2001. Un aspect evolutiv a productiei agricole din Republica Moldova este redat in figura 3.4.

Analizand structura evolutiei productiei vegetale globale in toate categoriile de

gospodarii a Republicii Moldova in preturi curente, observam o tendinta de crestere apreciabila

cu exceptia anilor 2007, 2009, 2012. Totodata se constata o crestere impunatoare in anii 2008,

2010 si 2011 cu indicii cresterii productiei vegetale in preturi curente 1,33; 1,73; 1,16.

De asemenea observam o reducere a productiei vegetale in preturi curente in anul 2012

fata de 2011, cu 13,65% in marime relativa si cu 4405 mil. lei in marime absoluta. O majorare

esentiala a productiei vegetale se inregistreaza in anul 2008 fata de anul 2007 cu 2659 mil. lei

sau cu 33,48%. Totodata de mentionat ca are loc o majorare lenta a productiei animaliere in

preturile curente in anul 2012 fata de 2011 cu 2070 mil. lei, aproximativ cu 32,61%. De

mentionat ca in majoritatea perioadelor analizate se constata o fluctuatie a productiei vegetale in

preturi curente, influenta asupra acestor fluctuatii esentiale este cauzata de seceta. Ritmul cel mai

inalt de reducere a productiei globale a avut loc in anul 2008 in comparatie cu 2007 cu 28,68%

unde productia vegetala globala in preturi curente s-a majorat cu 2659 mil. lei sau cu 33,48%, de

asemenea o reducere a productiei globale a avut loc in anul 2009 in comparatie cu 2008 cu

19,40% unde productia vegetala globala in preturi curente s-a diminuat cu 2739 mil. lei sau cu

25,83%, respectiv o reducere a avut loc si in anul 2012 fata de 2011 cu 10,42%, unde productia

vegetala globala in preturi curente s-a diminuat cu 4405 mil. lei in marime absoluta sau cu

27,97%. In consecinta se constata si reducerea ponderii productiei vegetale in componenta

productiei agricole globale in anul 2007, 2009 si 2012.

Totusi comparatiile volumului productiei vegetale in preturi curente nu reflecta

modificarea volumului real fiindca nu se ia in consideratie rata inflatie

3.2 Promovarea comerțului cu produse agricole ecologice cu scopul dezvoltării sectorului agrar în RM.

Republica Moldova este situata intr-o zona geografica cu conditii climaterice extrem de

favorabile si soluri fertile, combinatia carora reprezinta o oportunitate enorma pentru sectorul

agrar al economiei nationale si care permite obtinerea unei recolte bogate de o inalta calitate fara

necesitatea aplicarii intensive a diferitor chimicale si ingrasaminte neorganice sau cu aplicarea

chimicalelor nesintetice. De asemenea, in agricultura Republicii Moldova predomina un consum

de ingrasaminte si pesticide de 10-11 ori mai mic decat media europeana, fapt, care atesta

posibilitatea dezvoltarii unei agriculturi ecologice. Este, insa, necesar de a respecta cerintele

standardelor internationale la producere.

Republica Moldova dispune de diverse premise pentru dezvoltarea productiei

agroalimentare ecologice. Printre acestea pot fi mentionate urmatoarele:

– conditiile favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoare

ecologica si biologica adaugata (legumicole, pomi-viticole, etero-oleaginoase etc.);

– starea ecologica a solurilor, preponderent pe suprafete mari, satisfacatoare, datorita

reducerii esentiale, in ultimii 10 ani, a aplicarii mijloacelor chimice in agricultura;

– protectia culturilor agricole contra bolilor si daunatorilor, ce poate fi asigurata prin

aplicarea sistemelor biologice integrate si asolamentelor etc.

– a fost deja armonizata legislatia in domeniu cu cerintele Uniunii Europene, fiind, in

particular, adoptate Regulamentele privind principiile ecologice si metodele de procesare

a productiei agroalimentare ecologice;

– sistemul de inspectie si certificare in domeniu;

– importul si exportul produselor agroalimentare ecologice.

In Republica Moldova s-au inregistrat si certificat peste 15000

mii ha de terenuri agricole

ecologice, pe care se produc nuci, struguri, ulei vegetal si eteric, fructe si legume, cereale,

pomusoare, miere etc. Certificarea ecologica se efectueaza in conformitate cu Regulamentul

European de Producere Ecologica avand ca scop certificarea productiei agricole.

Majoritatea produsele ecologice sunt exportate si totodata sunt solicitate si pe piata locala.

In vederea aprecierii aspectului contemporan al agriculturii este necesar de studiat

evolutia modificarii terenurilor agricole cultivate ecologic, care este relatat in tabelul 3.5.

In dinamica analizata suprafata terenurilor agricole nu a survenit modificari esentiale.

Asadar, in perioada anilor 2002-2006 ponderea terenurilor agricole in totalul terenurilor a

constituit 57,61%. Pentru anii 2007-2009 acest indicator a sporit cu 1 punct procentual si a

constituit peste 58,21%, iar in anul 2010 ponderea acesteia a constituit 59,32%. Acest fapt ne

releva aspectul extensiv al agriculturii contemporane.

Totodata, dupa datele Biroului National de Statistica, raportul dintre suprafata arabila a

Republicii Moldova la numarul de locuitori este aproape de 8 ori mai mare decat valorilor ce

revin unor state, cunoscute ca tari cu performante in agricultura, ca Olanda si Elvetia. Referitor

la suprafata arabila care ii revine unui locuitor, Republica Moldova inregistreaza o valoare

aproape dubla fata de media mondiala, care constituie 0,26 ha/locuitor si dubla fata de cea

europeana – 0,236 ha/ locuitor. Cu toate acestea, performantele in producerea agricola si ca

rezultat si potentialul de export sunt sub asteptari.

Republica Moldova are mari oportunitati de promovare si dezvoltare a agriculturii

ecologice datorita unei suprafete agricole de circa 1,8 milioane hectare de soluri nepoluate. In

Republica Moldova se observa o majorare considerabila a suprafetelor cultivate ecologic de la

168 ha in anul 2003, la 40018 ha in anul 2010. Aceasta a contribuit la sporirea ponderii

terenurilor agricole cultivate ecologic in totalul terenurilor cu destinatie agricola de la 0,009% in

anul 2003, la 2% in anul 2010.

Produsul marcat ecologic are in general un nivel al pretului mai ridicat decat produsele

similare nemarcate. Aceasta majorare a pretului este generata de existenta a o serie de costuri

tehnologice si de indeplinire a standardelor care nu pot fi compensate prin aplicarea principiilor

economiei de scala. Efectiv aceasta situatie a nivelului ridicat al preturilor produselor ecologice

este justificata prin: nivelul mai scazut al productiilor la hectar (nivelul randamentului se reduce

cu 20-30%); pretul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile; cheltuieli suplimentare cu

certificarea ecologica, obligatorie pentru ca un produs sa poata fi vandut sub aceasta marca pe

piata europeana, care majoreaza costurile de productie cu aproximativ 60%. Producatorul trebuie

sa achite o taxa (aceasta este de cca. 20% din valoarea produsului), iar concomitent

consumatorul trebuie sa gaseasca avantajele ecologice ce decurg din „ecotaxa” .

Pentru acest motiv la nivelul UE exista o serie de mecanisme financiare prin care se vine

in sprijinul producatorilor agricoli care indeplinesc standardele comunitare de agricultura

ecologica. Aceste mecanisme financiare pot reprezenta atat plati directe, cat si sprijinirea

procesului investitional, ajutoare de formare si pregatire profesionala, plati compensatorii. La

reforma PAC s-a stabilit ca se poate acorda un sprijin financiar pentru fermierii care timp de cel

putin 5 ani au practicat metode agroecologice, in limita a 600 Euro/ha pentru recoltele anuale,

900 Euro/ha pentru recolte perene, si 450 Euro/ha pentru alte recolte.

Toate aceste elemente privind preturile se datoreaza faptului ca, piata produselor „bio” se

adreseaza unui segment mic de consumatori, desi se asteapta, ca in Europa si in SUA procentul

produselor ecologice pe piata sa creasca de la 1-3% la 5-10%.

Filiera produselor agroalimentare biologice poate fi delimitata prin anumite

caracteristici, ce se pot referi la urmatoarele:

formarea, informarea si comunicarea privind existenta in cadrul pietei a produselor

agroalimentare biologice;

existenta unor reglementari in producerea si distributia acestor produse;

impactul existentei acestor produse asupra echilibrului filierei produsului sau grupei de

produse;

specificitatea sortimentului produselor agroalimentare biologice si corelarea acesteia in cadrul filierei.

In prezent au aparut modificari in filiera produselor agroalimentare ecologice deoarece:

procesatorii incep sa importe direct;

marii comercianti incep sa cumpere si chiar sa importe direct produsele agroalimentare

ecologice;

noi distribuitori intra pe piata produselor organice asigurand optiuni aditionale de

aprovizionare si ofera posibilitati speciale pentru exporturi .

Conform informatiei parvenite de la organizatiile internationale de specialitate, circuitul

anual al produselor ecologice pe piata mondiala constituie in prezent circa 50 mlrd. USD cu o

crestere anuala de 20%. Uniunea Europeana consuma circa 45% din volumul global de produse

ecologice. Potrivit prognozelor specialistilor, vanzarile produselor ecologice se vor estima la 80

mlrd. USD anual. Piata Federatiei Ruse in urmatorii ani va consuma anual produse ecologice in

volum de 2-3 mlrd. USD. In asemenea tari ca Republica Federala Germana, Elvetia, Regatul

Unit al Marii Britaniei si al Irlandei de Nord, etc., pietele de desfacere a produselor ecologice

sunt nesaturate si importa circa 60-70% de astfel produse. Preturile la produsele ecologice cu

certificate internationale sunt in mediu cu 50-60% (in unele tari de 2-3 ori) mai mari decat la

produsele crescute conventional.

Viitorul agriculturii al acestui secol are obiectivul principal – obtinerea unor produse

sanatoase si competitive, mentinerea fertilitatii solului, optimizarea productiei agricole si a

mediului inconjurator, fara a se neglija si problema securitatii alimentare.

Interventia statului, in opinia mea, este obligatorie nu numai in procesul de stabilire a

preturilor, dar si asupra procesului de reglementare a pietei produselor agroalimentare, creand

premize economice pentru dezvoltarea productiei agricole in proportii cantitative cat si calitative.

Un rol deosebit ii revine sustinerii directe de catre stat a producatorilor agricoli prin acordarea

subventiilor si a compensatiilor este un instrument important in modelul ecuatiei cresterii si

dezvoltarii sectorului agrar.

Succesul obiectivelor trasate va depinde de accelerarea reformelor trasate in sectorul

agroalimentar; formarea noilor tipuri intreprinderi agricole bazate pe asocierea libera a micilor

proprietari; functionarea mecanismelor economiei de piata; modernizarea tehnicilor si a

tehnologiilor; perfectionarea cadrului legislativ in domeniul agroalimentar; instituirea noilor

mecanisme de finantare si subventionare a agriculturii; gradul de diversificare a economiei

rurale; educarea comportamentului economic a agricultorilor si crearea unei mentalitati flexibile

la diversele modificari.

3.3 Aplicarea modelelor de cuantificare a nivelului de diversificare a producției agroalimentare în derularea operațiunilor export-import a RM.

Consumul de produse agroalimentare este determinat de către structura complexului

agroindustrial si invers. Modernizarea si perfectionarea tehnologiilor de producere, lărgirea

gamei de produse, creșterea cotei de produse noi in producția totală – constituie una din

principalele directii de actualizare, multiplicare a cererii pe piata interna, cat si pe cea externa.

Dezvoltarea economica a Republicii Moldova este conditionata de transformarea structurii economiei curente intr-o alta structura, adecvata cererii, posibilitatilor potentiale ale țării. Modernizarea, diversificarea structurii produselor agroalimentare presupune:

1. intensificarea participării Republicii Moldova la circuitul economiei mondiale;

2. creșterea ponderii produselor originale, principial noi in PNB;

3. aspirarea dezvoltării unor ramuri, propulsarea de idei, tehnologii, tehnica in domeniu creșterii productivității a produselor agroalimentare .

4. ocuparea si utilizarea cu prioritate a resurselor umane și natural-materiale in ramurile cu cea mai inaltă productivitate.

5. armonizarea dezvoltării socio-economice a tuturor comunelor, raioanelor, tării, imbunatațirea condițiilor de muncă.

6. creșterea gradului de inzestrare tehnica a muncii, a fiecarui loc de munca .

7. stimularea, motivarea activităților creative, de proiectare de noi produse, tehnologii.

8. studierea piețelor interne, externe a cererii la produsele agroalimentare.

9. antrenarea specialiștilor in procesele de analiza a structurii curente a producerii produselor agroalimentare.

10. elaborarea structurii etalon.

11. crearea mecanismelor de motivare in procesele de convergența a proceselor două structuri.

Complexitatea problemelor enumerate ne conduce la ideea de tratare sistematica a proceselor de diversificare a produselor agroalimentare.

Modificările structurale ale produselor agroalimentare sunt determinate: de ritmurile creșterii economice; de nivelul dezvoltării forțelor de producție; de politicile economice ale statului; de productivitatea muncii; de condițiile natural-geografice; de nivelul creativ al instituțiilor de cercetari si analize stiintifice; de gradul de tehnicitate al producției; de posibilitățile de perfecționare, adaptare a tehnologiilor de fabricație a produselor agroalimentare; de utilizarea eficienta a resurselor naturale, umane, a capitalului; de diviziunea muncii; de sporirea volumului si eficienței schimburilor economice externe; de efectele conjuncturii economice naturale; de nivelul de diviziune a muncii pe plan national; de nivelul de calificare a muncii; de organizarea muncii. Fiecare din factorii enumerati, la randul lor, sunt sub incidenta modificărilor structurale. Republica Moldova dispune de o economie caracterizata printr-un numar redus de ramuri, prin preponderența agriculturii, prin legături de producție slabe intre ramuri, in concluzie este o tara slab dezvoltata. Productivitatea muncii in agricultura in Republica Moldova este mai scazuta decat acele din țările din Uniunea Europeana. Cota-parte a resurselor energetice in structura cheltuielilor productive este mare, a muncii – este redusa. In consecință producatorul din agricultura, de regula, nu poate realiza nici un profit. La acestea se mai adauga politicile monopoliste a partenerilor economici din exterior: producatorul agricol din Republica Moldova este deceptionat si la vanzare, si la cumparare. In aceste conditii Republica Moldova este obligata să-și restructureze produsele finale, relațiile economice externe, să-și extindă exportul in țările arabe, sa initieze schimburi de mărfuri cu Turkmenia, cu alte țări exportatoare de resurse energetice.

De aceea este necesară implementarea in practica la nivel guvernamental a unor politici

oligopoliste in industriile relativ sofisticate cum ar fi: industria vinului, industria producerii

fructelor proaspete și uscate pentru export, industria producerii zahărului, industria tutunului,

industria producerii produselor organice (ecologic pure), pentru asigurarea avantajului competetiv la nivel national în contextul dezvoltării relațiilor economice internaționale.

Diversificarea structurii produselor agroalimentare in Republica Moldova se urmăreste

prin: realizarea de catre producătorii din complexul agroalimentar a veniturilor maxime;

conformarea activitaților complexului cererii interne, externe; reducerea la maxim a nivelului

șomajului din spatiului rural; reducerea exportului de materii prime agricole, creșterea volumului

produselor finite; crearea in Republica Moldova a produselor finale originale, unice.

Diversificarea produselor alimentare poate fi realizata in conditiile de diversificare si a partenerilor economiei din exterior. Menținerea relațiilor export import cu țările megiese nu

întotdeauna pot fi si eficiente. Extinderea relațiilor economice cu țările arabe ar putea contribui la

crearea unor noi produse alimentare specifice consumului in aceste țări, de exemplu, a

leguminoaselor pentru boabe. Deficitul de albumina din consumul alimentar in perioadele de

post este suplimentat de consumul de către populație a leguminoaselor pentru boabe. Acestea,

fiind exportate, pot fi o forma de achitare a importului de resurse petroliere din aceste țări.

In acest context apare problema: organizarea producerii pe scara larga a leguminoaselor

pentru boabe in Republica Moldova; inițierea importurilor de resurse petroliere din tarile arabe.

Fluxurile export-import, de regula, sunt mai intensive dintre partenerii economiei megiese. In

cazul Republicii Moldova – Țările Arabe, distanța este considerabilă și deci este necesar de redus

la maxim costurile de transport. Problema devine complexa fiindcă: relațiile economice sunt

cele de piață; interesele subiectilor economici sunt diverse; la importul de petrol pot aparea intermediari care, de regula defavorizează producătorii, consumatorii, ce contribuie la creșterea nejustificată a prețurilor.

Problema „apropierii” de Republica Moldova a țărilor exportatoare de petrol poate fi

soluționată cu ajutorul metodelor economico-matematice. Soluționarea problemei diversificarii

produselor agroalimentare presupune un consum sporit de energie de catre producătorii din

agricultură, din industriile de procesare a materiilor prime agricole. Agricultura, cultivînd

leguminoase pentru boabe iși poate diversifica activitățile, a spori eficiența, fertilitatea solului,

crearea noilor materii prime, iși poate crește volumul produsului final. Și, deloc nu este secund,

agricultura se poate aproviziona cu resurse energetice (petrol) in schimbul cu leguminoase pentru

boabe.

In acest context in sectorul agroindustrial este necesar: de modificat structura activităților

tehnologiilor actuale in agricultură, in ramurile de procesare, de proiectare si creare de noi

produse; de elaborat o structura „etalon” către care trebuie să converge structura curenta; de creat

o baza de date a prețurilor curente, ce trebuie prognozate in Republica Moldova, pe piețele

externe; de studiat elasticitatea cererii, ofertei in raport cu prețul în scopul stabilirii intensivitatii

optime a procesului de diversificare; de analizat variante de diversificare a produselor

agroalimentare la prețuri constante, în creștere, in descrestere; de elaborat o serie de variante de

diversificare in dependență de evaluare a economiei Republicii Moldova, a economiei țărilor partenere; de analizat elasticitatea cererii la produsele alimentare in raport cu reducerea, menționarea, creșterea veniturilor populației din țăra, de peste hotare.

Diversificarea depinde de nivelul tehnico-știintific al laboratoarelor de proiectare tehnologica a produselor principal noi create; de disponibilul de materii prime, de energie; de nivelul de dotare a agentilor economici cu tehnică eficientă, de costul muncii, a capitalului; de disponibilul financiar; de posibilitățile de renovare tehnologică a proceselor productive; de posibilitatile de cooperare, specializare a agentilor economici în procesele de diversificare; de cantitatea și diversitatea materiei prime agricole supuse procesării; de prețurile la componențele produselor finale; de succesele, insuccesele ramurilor partenere economiei cu complexul agroindustrial. Diversificarea produselor agroalimentare contribuie la cresterea PNB, la reducerea somajului, la creșterea costului muncii (a salariilor) in agricultura, în industria de procesare a materiei prime agricole; la creșterea exportului, reducerea importurilor de produse agroalimentare; la dezvoltarea economiei din contul factorilor intensivi, a ideilor; la creșterea veniturilor in bugetele locale, de stat.

Diversificarea produselor agroalimentare este o problemă complexa, de prima importantă

pentru economia Republicii Moldova. Soluționarea problemelor diversificării poate contribui la

perfecționarea metodelor manageriale, antreprenoriale, la dezvoltarea economiei in profil

teritorial (raional), ramural. Complexitatea, multitudinea de variante posibile, incertitudinea

proceselor economice din țară, din exterior pot fi analizate numai cu ajutorul unui sistem

matematic de imitare, simulare a unor situații economice posibile. Variantele de diversificare

trebuie sa fie caracterizate printr-un sistem de indicatori: raportul numarului populației ocupate

în agricultură, in industriile de procesare către numărul total al populatiei apte de munca; venitul

pe persoană; venitul final cu specificări: venitul realizat in agricultură – în ramurile de procesare

– în comerț.

Totodata Nicolae Olaru Viceminisru al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare menționează că majorarea investițiilor straine directe în economia nationala, va permite atingerea unui nivel mai avansat al avantajului competitiv al sectoarelor existente în producerea mărfurilor calitative orientate spre export.

Dupa cum s-a mentionat mai sus, diversificarea este un proces costisitor și poate fi realizat doar in condițiile reducerii cheltuielilor și a producerii resurselor petroliere. Problema poate fi soluționata prin crearea unor asociatii din agricultura, consumatorii de resurse petroliere și disponibilii de produse a leguminoaselor pentru boabe. Schimbul marfă-marfă sau troc, leguminoase pentru boabe-petrol se poate transforma intr-o modalitate de solușionare a problemei energetice a agricultorilor. In acest context este foarte important in schema: agricultorii-țările importatoare de leguminoase pentru boabe, exportatoare de petrol sa nu sa se infiltreze intermediarii. Aceștia ar putea profita, si ar putea reduce profitul agricultorilor.

Economia de piață nu poate servi un regulator al proceselor economice, ea, economia de piață

trebuie sa fie reglata. Numai in acest caz agricultorii din Republica Moldova ar putea sa se autoasigure cu resurse petroliere din contul producerii leguminoaselor pentru boabe. Țara exportatoare de leguminoase pentru boabe (Republica Moldova), porturile maritime prin care poate fi efectuat transportul de leguminoase pentru boabe, resurse petroliere, țările importatoare de leguminoase pentru boabe, exportatoare de petrol, țara importatoare de petrol constituie puncte geografice pe care le grupam: porturi prin care Republica Moldova importa petrol(I); țările importatoare de leguminoase pentru boabe din Republica Moldova, exportatoare de resurse petroliere in Republica Moldova (II); porturile prin care Republica Moldova exporta leguminoase pentru boabe in țările arabe, exportatoare de petrol (III); țara exportatoare de leguminoase pentru boabe (Republica Moldova) (IV). Cum am specificat mai sus în sectorul agro-industrial lucrează aproximativ 1,3 milioane de pesoane. Republica Moldova este o țară net exportatoare de produse agroalimentare, iar agricultura generează aproape jumate din veniturile de export ale țără. Însă balanța ei comercială este ăn scădere. Exportul de produse agroalimentare, ce constă în primul rănd din produse cu valoare redusă, materie primă neprocesată, a acrescut de trei oriîn perioada 2000-2012, în timp ce importul de produse agroalimentare, preponderant produsele procesatte, a crescut de șapte ori.

În tabelul 3.6 este arătat graficul, la nivel agregat comerțul cu țările Uniunii Europene în anul 2013 l-a depășit în ultimii ani pe cel cu țările CSI, însă în secoare agricole-cheie pentru Republica Moldova, precum băuturile alcoolice, fructele proaspete, carnea și produsele din carne, orientate către piețele tradiționale estice rămîn puternice. Această situație nu s-a schimbat în acese sectoare, chiar și în condițiile embargourilor impuse de Rusia în 2014 și a începerii implementării ACLAC.

Moldova are un program anual de subvenționare a agriculturii prin care alocă 27 milioane de euro investițiilor în agricultură. Acestă sumă se disbursează prin agenția specializată de plăți, AIPA, subordnată MAIA. Acest program este suplimentat de către alocații adiționali de la caz la caz, spre exemplu programul din 2011 de luptă contra secetei.

O soluție a rezolvării problemelor care sunt specificate în capitolul II este stategiile Naționale de Dezvoltare Agricolă și Rurală care este pe termenii 2014-2020, adoptată de Guvern, are trei priorități pentru dezvoltarea sectorului agrar:

Impulsionarea competitivității sectorului agro-alimentar prin modernizarea ți integrarea pieței.

Asigurarea unui management durabil al resurselor natural.

Îmbunătățirea standardelor de viață în zonele rurale.

Necesitățile generale de finanțareale acestei strategii au fost estimate la 2,23 miliarde Euro, iar acoperirea acestei sume se previzionează a se face în următoarele proporții: Programul de Subvenționare al MAIA: 20%, Donatori : 30-40%, Producători: 40-50%

În acest moment, sprijinul pentru implementarea acestei strategii vine de pe următoarele filiere:

-ENPARD: 52.8 MLN EURO.

Uniunea Europeană va acorda Republicii Moldova în perioada 2014-2020 o alocare de 120 de milioane de euro pentru agricultură și dezvoltare rurală, în cadrul programului ENPARD, un program dstinat țărilor Parteneriatului Estic care vizează creșterea competitivității produselor agricole, modernizarea mediului rural și dezvoltarea marketingului în sectorul agroalimentar.

Programul ENPARD oferă șansa unei recalibrări a alocării bugetare în sensul diminuării dispersiei. Consider că ENPARD ar trebui să renunțe la obișnuința de împărți fondurile pentru a facilita exportul poduselor agricole molodvenești pe piața europeană, identificînd problema centrală a fiecărui sector de producție. Propunerile lucrătorilor din AIPA, pleacă de la identificarea punctelor nevralgice: infrastructura postrecoltare pentru fructe și legume, investiții de înnoire a viței de vie în sectorul vinicol, certificarea calității și respectarea standardelor fitosanitare europene pentru sectorul zootehnic.

Banca Europeană pentru Investiții: 37,5 mln euro( în filiera vinului)+ 100 mln euro ( în gradina de fructe) linii de credit.

Banca Mondială: strategia parteneriatului de țară, 78 mln euro.

Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD), 23,5 mln, euro.

SUA( USAID+ Fondul Provocărilor Mileniului Moldova), 160 mln euro.

Polonia, linia de credit 100 mln euro.

Data fiind structura exploatațiilor (80% din fructe și legume provin din gospodarii și ferme de sub 10 ha), sporirea competitivitații economice nu poate fi disociata de dezvoltarea spațiului rural in intreansamblul sau prin:

investiții in infrastructura fizica și servicii rurale (drumuri, infrastructura sociala, educațși sanatate);

crearea de oportunitați de creștere a veniturilor in zonele rurale – un astfel de vehicul fi, de exemplu, agroturismul. Date recente arata ca volumul incasarilor din activitatile de turism in Moldova a crescut de peste șase ori din 2003 pana in 2013.

Specificul mediului rural al țarii constituie un punct de atracție și o premisa de dezvoltare a

activitaților agroturistice care pot fi un veritabil punct de atracție pentru europeni (occidentalimai ales), și ar putea facilita crearea de filiere de desfacere a producției micilor agricultori moldoveni în țările UE.

Stimularea crearii de forme asociative ale producatorilor

a) pe orizontala (grupuri de producatori, cooperative, asociații agricole)

Deși au fost constituite asociații reprezentative ale producatorilor (ex. Asociați a Producatorilor

și Exportatorilor de Fructe Moldova Fruct, Asociația Producatorilor și Exportatorilor de Struguri

de Masa), la fel ca și in Romania, moștenirea comunista iși face simțite tarele și in Republica

Moldova in ceea ce privește apetența micilor agricultori pentru asociere. Pîna in iulie 2014,

doar 14 cereri de asociere fusesera aprobate de catre Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare.

Lucrand impreuna, producatorii de fructe și legume și-ar putea imbunatați accesul la lanțuri de

distribuție orientate catre exportul in Uniunea Europeana și ar putea finanța mai ușor activitați

vitale precum procurarea semințelor sau ingrașamintelor, comercializare, distribuție și promovare.

b) pe verticala (organizații interprofesionale – OIPA).

Organizațiile inter-profesionale grupeaza entitați din fiecare veriga a lanțului agricol al valorii

adaugate și vizeaza imbunatațirea funcționarii lanțului respectiv prin promovare, activitați de

cercetare-dezvoltare, branding, elaborarea de standarde, informare asupra condițiilor pieței pe

respectiva filiera

Recomandari tehnice specifice fiecarui sector

a) Sectorul horticol (fructe și legume)

Producătorii ar trebui să se orienteze către nișe de produse scumpe pe piața UE/Occidentala – ex. nuci, fructe uscate, fructe de padure (ex. scorușul, macieșul, paducelul). Firmele farmaceutice străine sunt interesate de fructele de padure din Moldova, deoarece acestea sunt ecologice. Există deja exemple de succes in acest sens.

De asemenea, fondurile europene și internaționale care vor susține dezvoltarea agriculturii

moldovenești in urmatoarea perioada ar trebui sa includă un sprijin complementar programelor de finanțare a inființarii culturilor, mai exact pe palierul de investiții in livezi – tehnologie, utilaje, consultanța, cît și pentru industria prelucratoare a nucilor, care are premisele unei dezvoltări puternice în contextul pătrunderii mai accentuate pe piețele europene.

R. Moldova ar trebui să liberalizeze / armonizeze cu țările UE importul și folosirea speciilor noi de plante. În prezent, fermierii pot primi subvenții pentru plantarea livezilor și viilor numai cu rasad inregistrat in catalogul oficial. Lista speciilor admise este foarte mică comparativ cu UE și țarile vecine.

Testarea și inregistrarea semințelor pot dura pînă la doi ani, pe cînd testarea și inregistrarea rasadului poate dura pana la 5 ani. Toate cheltuielile legate de inregistrarea rasadului trebuie sa fie suportate de către importator/cel care inregistreaza.

b) Carne

Procesul armonizării legislației europene in acest sector trebuie să continue (în acest moment mai mult de 75% din legislație este deja armonizata). Provocarea pentru exportul produselor animaliere in Uniunea Europeana vine din direcția adoptării de facto de către agenții economici a standardelor europene. Astfel, sunt necesare:

1. Inițierea consultărilor publice pentru anularea progresiva a standardelor GOST;

2. Crearea unor platforme pentru parteneriate publice-private, adiționale la instrumentele de finanțare oferite de UE, pentru sprijinirea financiara a agentilor economici in particular in procesul de preluare si implementare a standardelor europene;

3. Facilitarea unui acces sporit pentru agentii economici interesați de standardele europene, prin vizualizarea sumarelor acestora, dar si prin aplicarea unor tarife speciale atractive cu scopul promovării achizitionării standardelor de către agenții economici;

4. Elaborarea unui mecanism ce ar permite monitorizarea procesului de implementare a standardelor europene, cu accentul pe standardele care sunt obligatorii, fie ca urmare a faptului că sunt parte a reglementărilor tehnice, sau pentru ca entitatile economice s-au obligat sa le respecte. Acest mecanism ar putea sa implice laboratoarele, organismele de certificare, inclusiv Agenția Pentru Protecția Consumatorului.

c) Vinuri

Necesitatea susținerii producătorilor moldoveni sa iși se inregistreze producția ca denumire de origine protejata (DOP) / indicație geografica protejata (IGP). Deocamdata, in Republica Moldova sunt inregistrate DOP doar doua mărci de vin și patru IGP.

La nivel european, sistemul de indicații geografice este foarte bine reglementat, iar calitatea produselor cu indicații geografice este recunoscută de consumătorii din UE, dat fiind că aceasta este garantată de niște organe de stat din țară de origine. Astfel, aceste certificări conferă plus valoare acestor produse și ele pot fi vîndute la un preț mai ridicat.

De asemenea, crearea marcii naționale „Agricultura Ecologica – Republica Moldova” reprezinta o oportunitate pentru certificare in agricultura ecologica a multor producatori moldoveni care

îndeplinesc condițiile necesare. Aceasta ar conferi valoare adaugată la export pe piața europeana, in special în sectoarele cu înaltă valoare în care producătorii moldoveni sunt competitive (fructe, legume, vinuri).

Concluzii.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Impactul Comertului Exterior cu Produse Agroalimentare Asupra Procesului de Integrare a Rm In Ue (ID: 140879)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Impactul Comertului Exterior cu Produse Agroalimentare Asupra Procesului de Integrare a Rm In Ue

Copyright Notice

Plan Afaceri Restaurant

Strategia U.e. 2020. Integrarea Tinerilor Absolventi pe Piata Muncii In Romania

Turismul Rural In Judetul Maramures

Analiza Eficientei Activitatii Societatilor In Domeniul Asigurarilor din Romania

Umanismul Clasic – Umanismul Modern. Antichitate Johann Wolfgang Von Goethe Thomas Mann

. Mix Ul de Marketing (s.c. Xyz S.a.)

Copyright Notice

Similar Posts