Impactul Cheltuielilor Militare Asupra Creșterii Economice In Romania (descreșterii)

=== 24188db085814c7e0d5f533e927a070d26969633_591846_1 ===

IMPACTUL CHELTUIELILOR MILITARE ASUPRA CREȘTERII ECONOMICE DIN ROMÂNIA

CAPITOLUL 1 MODERNIZAREA ARMATEI ROMÂNE ÎN ACTUALUL CONTEXT DE SECURITATE

Este bine cunoscut faptul că în societatea actuală, la nivelul întregului mapamond, mediul de securitate se poziționează într-o permanentă fluctuație, aspect ce este evidențiat cu precădere atât în accentuarea diverselor interdependențe existente la nivelul relațiilor internaționale, cât și în dificultatea privind delimitarea clară a amenințărilor și riscurile clasice în raport cu riscurile și amenințările asimetrice ori cu cele de tip hibrid.

Atât la nivel global, cât și la nivel regional, mediul de securitate se dovedește a fi definit de un grad deosebit de complexitate, ce este determinat nu doar de un nivel redus al predictibilității privind evoluțiile ulterioare ale diverselor crize regionale, ci și de abordările unor actori statali ori non-statali, ce înțeleg să încalce deseori principiile specifice dreptului internațional. Și toate acestea în condițiile în care absolut toți actori implicați cunosc faptul că în situația existenței unui mediu de securitate complex se constată și o dezvoltare deosebită a riscurilor și amenințărilor.

În conformitate cu evaluările ce se regăsesc în cadrul Strategiei naționale de apărarea țării, actualul mediu de securitate global se găsește într-o dinamică fără precedent, domeniul securității, ca și cel al apărării fiind definite de o stare accentuată de instabilitate, căreia i se adaugă un nivel ridicat de impredictibilitate, ca și accentuarea deosebită a caracterului inter-dependenței.

Specialiștii apreciază că viitoarele evoluții sesizate la nivelul mediului de securitate global, dar și regional, vor fi influențate de un complex de factori cu impact majori, dintre care menționăm doar:

O potențială reconfigurare a alianțelor geo-strategice, realizate atât la nivel regional, cât și la nivel global

O reimpunere a forței militare, aceasta fiind percepută la nivelul politicii internaționale drept un factor de putere apreciabil

O resurgență la nivelul naționalismului, dar mai ales în ceea ce implică extremismul

Dezvoltarea exponențială a domeniului dedicat tehnologiei informației

O radicalizare ideologică, ce poate avea influențe deosebite asupra fenomenului teroriste, mai ales în contextul migrației ilegale ce în ultimele luni a cunoscut dimensiuni fără precedent

Defragmentarea etnică și/sau religioasă

Adaptarea continuă a infrastructurii critice la provocările tot mai numeroase ale societății contemporane, cele mai pregnante fiind crizele (de diverse tipuri), ca și atacurile teroriste, prin diversele lor forme de manifestare

Un rol deosebit în domeniul dedicat prevenirii, ca și anticipării diverselor probleme de securitate ce ar putea fi sesizate la nivel regional, respectiv la nivel global, le revine diverselor organizații internaționale cu competențe în domeniu, acestea urmărind în permanență nu doar fluctuațiile sesizate la nivelul mediului global de securitate, ci și tendințele, respectiv abordările agreate în domeniul dedicat rezolvării diverselor crize regionale.

Diversele acțiuni ce privesc încălcarea (voită ori fortuită) regimului internațional dedicat înțelegerilor și tratatelor adoptate în controversatul domeniu al apărării, acțiuni ce au în vedere dislocarea unor capabilități de tip militar ori staționarea acestora, ca și măsurile dedicate creșterii nivelului de securitate și de încredere la nivel regional, respectiv internațional, au capacitatea de a determina la nivelul tuturor relațiilor internațional, o multitudine de probleme care, la rândul lor, pot să genereze reconfigurări majore.

Din acest considerent, atât securitatea, cât și apărarea, exced cu mult din sfera responsabilității naționale statale, impunându-se în permanență elaborarea și adoptarea unor măsuri dedicate asigurării coerenței, predictibilității și consistenței în domeniul dedicat utilizării diverselor instrumente de putere, în acest fel reușindu-se managerierea optimă a diverselor potențiale situații de criză.

Țara noastră, prin prisma apartenenței la Alianța Nord-Atlantică, se bucură în acest moment de garanții de securitate deosebit de puternice, diversele capabilități și politici ale N.A.T.O. având la bază:

Principiile dedicate solidarității aliate, ca și indivizibilității acesteia

Diversele angajamente ferme ale Alianței în ceea ce privește regiunea continentului european

Menținerea relației trans-atlantice la un nivel ridicat

Consolidarea continuă a diverselor parteneriate existente în cadrul Alianței Nord-Atlantice

În acest moment, Alianța Nord-Atlantică se confruntă cu o multitudine de provocări, ce sunt determinate în principal atât de apariția noilor crize de instabilitate în zona est-europeană, ca și în Orientul Mijlociu, dar și de recenta schimbare de putere de la Casa Albă, actualul președinte, Donald Trump remarcându-se deseori prin luările de poziție contradictorii în raport cu fostele abordări ale lui Obama.

În ceea ce privește soliditatea, ca și stabilitatea relației trans-atlantice, aceasta este direct influențată atât de modul în care se va menține la nivelul continentului european angajamentul luat de Statele Unite ale Americii, cât și de modalitatea în care partenerii și aliații din Europa vor înțelege să aloce resursele necesare dezvoltării corespunzătoare a capacităților de apărare proprii.

Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și rolul important pe care îl joacă tot mai puternica Federație Rusă atât în cadrul spațiului european, cât și la nivelul spațiului euro-atlantic, aceasta remarcându-se în ultima perioadă prin:

Diverse acțiuni controversate în zona Mării Negre

Conservarea unor așa-zise „conflicte înghețate”

Încălcarea unor norme din dreptul internațional

Momentul anexării Crimeii

În tot acest context dedicat securității naționale extinse, se impune ca domeniul dedicat apărării naționale să fie perceput prin perspectiva multidimensionalității, acesta aflându-se în permanență în relații directe de inter-dependență cu numeroase alte domenii din sfera securității, cum ar fi:

Domeniul informațiilor, respectiv al contrainformațiilor

Domeniul ordinii publice

Domeniul diplomatic

Domeniul dedicat managementului diverselor situații de criză, etc

În domeniul dedicat apărării naționale, la baza diverselor obiective ce sunt avute în vedere în cadrul politicii de apărare se poziționează atât interesele naționale în domeniul securității, cât și obiectivele naționale aflate pe lista priorităților domeniului apărării.

În categoria obiectivele naționale aflate pe lista priorităților domeniului apărării, aceeași Strategie, anterior menționată, include:

Asigurarea suveranității și independenței țării noastre

O consolidare deosebită a capacității naționale privind apărarea integrității teritoriale, ca și securitatea

Asigurarea unei ordini de drept

Consolidarea securității naționale, ca și a protecției diverselor infrastructuri de tip critic

O cât mai bună funcționare a justiției

Asigurarea unei eficiențe deosebite asupra tuturor sistemelor de prevenire, respectiv de gestionarea unor situații de criză, fie acestea militare, civile, interne ori externe

O dezvoltare deosebită a diverselor capabilități dedicate combaterii amenințărilor de tip asimetric

Promovarea identității naționale

Respectarea tuturor principiilor Uniunii Europene, ca și a valorilor fundamentale ale acesteia

Consolidarea diverselor parteneriate strategice

Asigurarea unei securități în zona Mării Negre

Intensificarea deosebită a cooperării regionale în ceea ce privește domeniul apărării

Promovarea diverselor interese politice, de securitate și economice în cadrul regiunilor ce au o relevanță strategică pentru România, etc

Întreaga evoluție a Armatei României, ulterior momentului „Decembrie 1989” s-a aflat sub directa influență a diverselor procese și evenimente ce s-au derulat atât la nivelul mediului extern, cât mai ales la nivelul mediului intern, țara noastră traversând în primul deceniu după prăbușirea regimului comunist o perioadă destul de controversată, marcată de o multitudine de transformări, unele dintre acestea fiind radicale.

În ceea ce privește mediul extern, acesta a reușit să influențeze în mod decisiv modul de transformare al Armatei României, ultimii 29 de ani fiind marcați de trei mari etape de evoluție, respectiv:

Momentul orientării Armatei României spre cooperarea euro-atlantică

Momentul aderării euro-atlantice

Integrarea euro-atlantică, respectiv integrarea europeană

Toate aceste etape de evoluție au marcat direcții strategice de importanță majoră, u influențe ireversibile la nivelul securității și al apărării naționale, respectiv:

Aderarea la Alianța Nord-Atlantică

Aderarea la Uniunea Europeană

Dezvoltarea constantă a diverselor parteneriate strategice

Demn de menționat este faptul că toate etapele dedicate aderării, accederii și integrării țării noastre în cadrul structurilor euro-atlantice au impus ample procese de adaptare funcțională și conceptuală, incluzând nu doar o armonizare legislativă și o dinamizare a schimburilor de informații, ci mai ales o reformă derulată la nivelul întregului domeniu al resurselor umane, în paralel cu modernizarea întregii logistici militare și cu acceptarea, respectiv implementarea diverselor standarde ale aliaților, în vederea realizării unei inter-operabilități atât operaționale, cât și doctrinare.

Se impune a se menționa și faptul că Armata țării noastre a participat încă din anul 1991 cu resurse umane în cadrul diverselor teatre de operațiuni, indiferent că acestea au fost ale Alianței Nord-Atlantice, ale Uniunii Europene ori ale diverselor coaliții, în paralel fiind semnalată prezența în cadrul diverselor exerciții dedicate evaluării, respectiv certificării forțelor armate, ca și a celor dedicate managementului crizelor, toate acestea impunând elemente fundamentale diverse în cadrul întregului proces dedicat transformării armate a țării noastre.

Un rol important, i-a revenit armatei țării noastre, mai ales în cadrul procesului dedicat schimbului de informații și de date realizat constant la nivelul Alianței Nord-Atlantice, România participând nu doar cu resurse umane deosebite, ci și cu multiple capabilități militare informaționale în cadrul diverselor operațiuni derulate de aceasta, ca și în sprijinirea susținută a proiectului privind Centrul de Excelență N.A.T.O. H.U.M.I.N.T. din Oradea.

Între anii 2008/2012, Armata României a reușit să se poziționeze în lista primilor cinci contributori din cadrul celebrei Divizii de Informații a S.M.M.I. (respectiv Statul Major Militar Internațional) N.A.T.O. în cursul anului 2013 ea reușind să fie în topul contribuțiilor aduse Diviziei Informații N.A.T.O.

Din momentul aderării țării noastre la Alianța Nord-Atlantică, la nivelul logisticii dedicate Armatei Române s-a remarcat o permanentă transformare, materializată cu precădere în sprijinul deosebit acordat diverselor forțe armate ce erau dislocate în interiorul teatrelor de operațiuni ale N.A.T.O., ca și în derularea diverselor investiții dedicate modernizării infrastructurii de securitate.

În ceea ce privește sprijinul logistic pe care România l-a acordat, prin intermediul trupelor sale, ce au luat parte la numeroase operații și misiuni derulate în exteriorul teritoriului național, acesta s-a materializat prin intermediul implementării Elementului Național de Sprijin, căruia i s-a adăugat un sprijin deosebit, realizat în baza diverselor acorduri bilaterale pe care țara noastră le-a încheiat, de-a lungul timpului, cu partenerii săi de alianță, coaliție.

Procesul dedicat profesionalizării Armatei României s-a impus drept necesitatea stringentă, complexul tuturor demersurilor politico-militare realizate având la bază mai multe considerente, respectiv:

Realizarea unei reforme corecte și justificate în cadrul armatei

Îndeplinirea tuturor cerințelor incluse în convențiile și tratatele internaționale în care țara noastră era inclusă

Îndeplinirea criteriilor impuse pentru admiterea țării noastre în cadrul Alianței Nord-Atlantice, respectiv în Uniunea Europeană

Asigurarea dotării Armatei României cu tehnică de luptă și echipamente militare de ultimă generație

Asigurarea eficacității și a eficienței în cadrul diverselor acțiuni militare derulate

Diverse considerente de ordin demografic, sesizate în primii ani după prăbușirea regimului totalitar

Democratizarea întregii societăți românești

Reformele sesizate la nivelul armatelor statelor ce erau membre ale Alianței Nord-Atlantice, respectiv ale Uniunii Europene

Diversele caracteristici, respectiv tendințe de evoluție sesizate la nivelul mediului de securitate național, regional, dar și global

Ca urmare a acestui proces de reformare, Armata României a început să se adapteze gradual și în mod flexibil la numeroasele fluctuații ce au fost sesizate în domeniul social, politic, economic, militar, etc., fluctuații majore ce deseori au fost accentuate și de transformările sesizate în cadrul mediului de securitate zonal, regional ori global.

În condițiile demarării procedurilor dedicate aderării țării noastre la Alianța Nord-Atlantică, respectiv la Uniunea Europeană, se impunea ca reformarea Armatei să impună, în funcție de diversele obiective ce au fost avute în vedere, și asigurarea transparenței, continuității, a vizibilității, ca și a finanțării selective, o atenție deosebită fiind acordată resurselor umane, domeniu în care s-a avut în permanență în vedere îmbunătățirea constantă a calității acestora.

În plus, s-a remarcat faptul că atât sarcinile, cât și obiectivele ce au fost incluse în cadrul procesului de reformarea armatei, cărora li s-au adăugat și proiectarea, respectiv transpunerea ulterioară a diverselor activități specifice militare, au impus și necesitatea existenței personalului militar calificat, indiferent de nivelul ierarhic vizat.

Ca urmare a acestui aspect, a fost luată în calcul și nevoia de profesionalizare a Armatei României, profesionalizare ce a impus:

O perfecționare deosebită a pregătirii militare specifice cadrelor permanente din interiorul armatei

Realizarea unei perfecționări de specialitate la nivelul resurselor umane

Realizarea unei instruiri adecvate și corespunzătoare la nivelul resurselor militare ale armatei

Așa se face faptul că în primii ani de la căderea regimului totalitar comunist s-a remarcat înlocuirea graduală a militarilor ce se aflau în satisfacerea serviciului militar în termen cu militari ce au fost angajați de Armata Română în baza unui contract, aceștia având capacitatea de a acționa în conformitate cu direcțiile și obiectivele impuse de reformarea armatei.

S-a avut în vedere faptul că o contribuție esențială în cadrul realizării procesului de reformare a armatei au avut-o și aceste resurse umane, diversele obiective și sarcini impuse prin prisma numeroaselor transformări de conținut și structurale în interiorul armatei putând fi duse la îndeplinire în mod exemplar numai de resursele umane calificate în mod corespunzător, care cunosc foarte bine sarcinile și îndatoririle ce le revin (conform fișei postului ocupat în cadrul structurii militare) și care sunt motivați să acționeze corect și legal, în conformitate cu rigorile armatei.

Despre evoluția Armatei Române în ultimii 29 de ani vorbesc de la sine cifrele. Astfel, dacă în primul an după momentul „Decembrie 1989” în țara noastră se înregistra un număr aproximativ de 300 de mii de militari, după zece ani numărul acestora se redusese cu două treimi. Și, în ciuda acestei reduceri dramatice a personalului militar, în luna aprilie a anului 2007, țara noastră reușea să contribuie cu forțe militare deosebite la teatrele de operațiuni din diversele state, aspect ce, în opinia liderilor politici din acel moment, necesita o „redimensionare”, ceea ce implica reducerea cu ½ a numărului total al militarilor aflați peste granițele țării.

În urmă cu nouă ani, țara noastră continua să acorde sprijin militar intervenției din Irak, participarea țării noastre la acest război soldându-se cu doi morți și cheltuieli de peste 80 de milioane de euro.

În calitate de aliat, România a realizat de-a lungul timpului numeroase demersuri în vederea realizării diverselor obiective dedicate procesului de retehnologizare al Armatei Române, dintre care amintim doar:

Înzestrarea diverselor structuri militare, existente la nivelul întregului complex al armatei, cu diverse echipamente de ultimă generație, ca și cu sistemele de armamente prin intermediul cărora se reușește realizarea diverselor capabilități de ordin operațional pe care țara noastră și le-a asumat, ca parte în cadrul procesului dedicat planificării colective

Modernizarea constantă a diverselor armamente, ca și echipamente, necesare pentru derularea în condiții ideale a diverselor activități specifice armatei

Asigurarea unui grad ridicat al calității armamentelor și echipamentelor din dotarea Armatei Române, etc., în paralel cu implementarea programelor de înzestrare, incluzând S.C.C.A.N., S.C.O.M.A.R., ca și S.C.I.A.R.

În perioada pre-aderare a României la Uniunea Europeană (ca de altfel și în perioada anterioară momentului aderării țării noastre la N.A.T.O.) s-a remarcat o preocupare deosebită a Armatei Române pentru dotarea tuturor unităților și subunităților sale cu diverse echipamente, tehnică și sisteme militare de ultimă generație, prin intermediul cărora să se reușească asigurarea superiorității în raport cu diversele tipuri de conflicte cu care aceasta se putea confrunta în viitor, în paralel cu realizarea unei modernizări asupra tehnicii militare deja existente.

Se impune a se menționa faptul că asigurarea unui suport tehnic modern, implicând nu doar tehnică de luptă și armament, ci și o aparatură de ultimă generație, a atras după sine și necesitatea unei pregătiri teoretice și practice deosebite a personalului militar, în așa fel încât acesta să dobândească capacitățile și abilitățile necesare unei exploatări a acestora cât mai eficace și mai eficiente.

De asemenea, conform diverselor programe dedicate achiziției și implicit modernizării tehnicii militare a Armatei Române, s-a realizat dotarea cu echipamente, armament și tehnică de luptă de ultimă generație, situație în care s-a impus profesionalizarea deosebită a resurselor umane, astfel încât acestea să aibă nu doar capacitatea de a le utiliza, întreține și folosi în diversele operațiuni militare, ci aceste utilizări/întrețineri/întrebuințări să se facă în limitele impuse de parametrii tehnico-tactici specifici proiectării.

Profesionalizarea resurselor umane s-a realizat în cadrul amplului proces de profesionalizarea instituției Armatei Române, ce a impus nu doar trecerea de la fostul serviciu militar de tip obligatoriu la actualul serviciu militar de tip voluntariat, ci și pregătirea continuă și eficientă, în cadrul diverselor instituții de învățământ militar existente, a tuturor persoanelor ce s-au arătat interesate de cariera militară, respectiv de profesia militară.

În cadrul profesionalizării resurselor umane, s-a avut în vedere faptul că orice tehnică de luptă modernă nu poate fi utilizată corect sau în mod eficient în condițiile în care personalul ce o deservește nu reușește să o cunoască pe deplin, să o exploreze în totalitate, respectiv să știe să o utilizeze la parametrii maximi, aspecte ce pot fi datorate și unei insuficiente motivări materiale ori profesionale. La toate acestea se adaugă și costurile extrem de mari ce sunt specifice tehnicilor de luptă moderne, tehnici ce nu pot fi compromise de insuficiența unei pregătiri profesionale, teoretice și practice, a personalului dedicat deservirii acestora.

Ca urmare a aderării țării noastre la Uniunea Europeană, ulterior procesului dedicat integrării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, Armata Română s-a înscris într-un amplu trend al transformării, ce a avut în vedere o continuă dezvoltare, respectiv integrare a unor noi concepte, doctrine, strategii, ca și capabilități, principalul scop urmărit fiind îmbunătățirea considerabilă nu doar a eficienței forțelor armate române, ci și a gradului inoperabilității acestora, în paralel cu o creștere a nivelului de adaptare la fluctuantul context al securității regionale, respectiv continentale, care determină în permanență reevaluarea factorului militar, prin prisma surse principale de încredere.

Această transformare a forțelor armate a presupus un complex de schimbări reflectate în special la nivel doctrinar, în domeniul organizării forțelor armate, ca și al structurilor acestora, modificări survenite la nivelul capabilităților forțelor armate, în domeniul dedicat educației și instruirii, ca și în domeniul managementului resurselor umane, acestea devenind domeniile prioritare ale implementării transformării.

În domeniul forțelor armate, se remarcă faptul că procesul de transformare a presupus o corelare constantă a diverselor concepte deja existente, în paralel cu implementarea tehnologiilor de ultimă generație, acesta fiind perceput drept:

Modalitatea de adaptare a forțelor armate – a avut în vedere o remodelare, o redefinire a forțelor armate prin perspectiva noilor provocări remarcate la nivelul mediului de securitate regional, respectiv internațional

Reformarea domeniului apărării – ce a vizat, în principal:

O modernizare a întregii infrastructuri militare a României

O îmbunătățire a eficienței sesizată la nivelul sistemului de planificare, evaluare, dar și programare

O modernizare a metodelor, ca și a practicilor dedicate managementului resurselor pentru apărare – o atenție deosebită a fost acordată domeniului logistic, domeniului achizițiilor de armament, ca și politicilor de personal

O trecere graduală de la procesul planificării, ce avea la bază diversele amenințări, la cel al planificării prin prisma capabilităților

Un efect al reformelor în domeniul dedicat afacerilor militare – ce a avut în vedere, printre altele, și:

Adoptarea și ulterioara implementare a diverselor tehnologii moderne, specifice domeniului tehnico-militar

O restructurare la nivelul forțelor armate române, avându-se în vedere cerințele impuse de contextul actual, respectiv o reducere numerică a unităților de luptă, în paralel cu creșterea gradului de independență și cu dezvoltarea puterii de lovire

O flexibilizare a ierarhizării de comandă

Realizarea inter-operabilități la nivelul diverselor categorii ale forțelor armate

O concentrare a derulării diverselor activități ale forțelor armate la nivel de rețea, în defavoarea platformelor de luptă

În cadrul procesului de transformare a Armatei Române s-a remarcat:

O transformare în domeniul dedicat pregătirii pentru luptă – această transformare a urmărit în principal atingerea unui nivel al performanței care să faciliteze un mod de acțiune reunit la nivelul diverselor structuri ale forțelor armate, performanță la care au contribuit în mod esențial diversele sisteme moderne de modelare/simulare

O transformare în domeniul dedicat înzestrării forțelor armate – a avut în vedere o reducere considerabilă a perioadei dedicate ciclului necesitate/comandă/achiziții/înzestrări, în paralel cu adaptarea diverselor procese bugetare și de programare, ca și cu o reevaluare a eficienței diverselor programe dedicate înzestrării. În cadrul acestei s-a realizat o dezvoltare a importanței acordate domeniului cercetării, ca și o eficientizare a modului de utilizare a diverselor tehnologii remarcate în domeniul informației, ca și în cel al telecomunicațiilor

O transformare deosebită a domeniului dedicat procesului planificării forței, în cadrul căreia au fost remarcate diverse obiective, dintre care amintim:

O coordonare a procesului dedicat planificării, în așa fel încât să se reușească acordarea sprijinului necesar diverselor interese ale forțelor armate ale Uniunii Europene

O distribuire cât mai echitabilă, la nivel de parteneriat, a diverselor responsabilități, ca și beneficii

O monitorizare, respectiv o evaluare a diverselor acțiuni ale statelor partenere în raport cu reacțiile acestora la diversele cerințe ale Uniunii Europene, în vederea identificării potențialelor domenii ce se dovedesc a fi deficitare în procesul dedicat planificării forței

Prioritizarea impunerii inter-operabilității, în vederea atingerii obiectivelor comune

Se remarcă faptul că transformarea managementului apărării a presupus diverse modificări realizate în:

Domeniul dedicat identificării diverselor cerințe, avându-se în vedere impunerea unei perspective de tip antreprenorial, ce se baza nu doar pe logica deciziei, ci și pe diverse concepte superioare

Domeniul dedicat planificării resurselor prin prisma diverselor programe, avându-se în vedere o optimizare a sistemului de planificare, ca și optimizarea sistemului bugetar și de evaluare

Domeniul dedicat managementului resurselor umane

Domeniul dedicat managementului financiar-contabil, prin prisma necesității dedicate respectării diverselor cerințe legale ce priveau o utilizare eficientă a resurselor financiare, în paralel cu o gestionare corectă a patrimoniului public

Domeniul dedicat achizițiilor, avându-se în vedere necesitatea diminuării semnificative, la nivelul noilor capabilități de luptă, a ciclurilor dezvoltării/cercetării/implementării

De asemenea, transformarea Armatei Române a implicat și numeroase modificări ce au fost sesizate cu precădere la nivelul :

Diverselor tehnologii și armamente – respectiv în cadrul sistemelor informaționale, în cadrul rețelelor, a sistemelor armelor deja existente, în cadrul tehnologiilor și a subcomponentelor diverse, etc

Structurilor de forțe – respectiv la nivelul sistemelor de comandă, a sistemelor de control, a structurilor luptătoare, la nivelul sistemelor de informații, a sistemelor de supraveghere/recunoaștere, ca și la nivel logistic, respectiv de infrastructură

Diverselor operațiuni specifice, implicând o elaborare a diverselor doctrine reunite, ca și o definire a comandamentelor cu diverse responsabilități în domeniul dedicat elaborării planurilor dedicate diverselor campanii, respectiv operații, etc

În cadrul procesului de transformare a Armatei Române, o atenție specială a fost acordată componentei înzestrării, aceasta fiind percepută drept elementul primordial, cu capacități deosebite în antrenarea diverselor resurse umane, ca și a resurselor financiare și implicit tehnico-economice, în vederea aplicării, respectiv a implementării diverselor programe dedicate cercetării/dezvoltării, vitale pentru atingerea/menținerea capacităților de luptă ale forțelor armate la standardele impuse de U.E.

În domeniul dedicat modernizării înzestrării, proces caracterizat de un grad al complexității ridicat, s-a avut în vedere nu doar asigurarea unor sisteme de armament și echipamente moderne, ci și asigurarea suportului logistic corespunzător, tuturor trupelor forțelor armate române, în paralel cu modernizarea și dezvoltarea constantă a acestuia, ca și cu dezvoltarea infrastructurii militare, respectiv a tehnicii militare. Astfel, s-a remarcat la nivel gradual:

O restructurare a diverselor instituții dedicate formării și pregătirii resurselor umane, în paralel cu o modernizare constantă a acestora

O modernizare a tehnicii aflate în dotarea armatei, avându-se în vedere ca aceasta să se înscrie în standardele impuse de U.E.

Achiziționarea tehnicii militare moderne, ca și a unor componente speciale, în paralel cu implementarea tehnologiilor moderne în domeniu

În vederea diminuării considerabile a numeroaselor decalaje sesizate la nivel militar, s-a impus și o finanțare a cercetării dedicate tehnologiilor militare, în vederea impulsionării practicii militare, ca și pentru dezvoltarea performanțelor sistemelor militare, prin intermediul utilizării integrale și eficiente a diverselor resurse umane, resurse informaționale, resurse tehnologice, dar și resurse materiale și inclusiv financiare.

S-a impus, de asemenea, o adaptare constantă a diverselor proceduri, metode, tehnici, echipamente și structuri militare, în vederea creșterii considerabile a vitezei de desfășurare, respectiv de dislocare a forțelor armate, ca și pentru diminuarea la maxim a potențialelor efecte ce ar putea fi generate de eventualele blocaje în zonele considerate ca fiind vitale.