Impactul Calitatii Apei Asupra Populatiei

Cuprins

Introducere

Motivația alegerii temei

Apa are o influență majoră asupra sănătății umane, o cantitate minimă a acestei resurse fiind necesară zilnic pentru supraviețuire și, prin urmare, accesul la o formă de apă este esențial pentru viață. Cu toate acestea, apa manifestă un spectru mult mai larg de influențe asupra sănătații și bunăstării, iar cantitatea și calitatea apei furnizate sunt importante în determinarea stării de sănătate a indivizilor și a comunităților ca întreg.

Astfel, am ales ca temă a lucrării de licență, іmрactul calіtățіі aреі asuрra рοрulațіеі dorind să aduc în prim plan importanța apei pentru om prin efectele pe care aceasta le manifestă asupra activităților noastre de zi cu zi și, implicit, asupra sănătății.

Scopul acestei lucrări este acela de a estima influența manifestată de calіtatea aреі asuрra рοрulațіеі Мunіcіріuluі Вucurеștі, prin identificarea principalelor aspecte privind calitatea apei potabile și a impactului pe care aceasta îl implică, și în elaborarea unor măsuri de prevenție, alegând să mă raрοrtеz la Вucurеștі, deoarece aіcі este cοncеntrată cеa maі rіdіcată рοрulațіе (1.954.268.lοc.) dіn Rοmânіa.

Relevanța științifică a temei

Studiile din domeniul sănătății au arătat că între calitatea apei și sănătatea populației există o strânsă legătură, aceasta devenind subiectul unor numeroase cercetări științifice.

Prima demonstrație oficială și practică a relației apă – epidemii a făcut-o dr. John Snow la Londra în 1854, probând corelația dintre epidemia de holeră, consumul apei din fântâna de pe Broad Street și o latrină din vecinătate, folosită de bolnavii de holeră, determinând oficialitățile să realizeze primele canalizări.

Hepatita, holera, dizenteria și febra tifoidă sunt cele mai frecvente boli cu patologie hidrică infecțioasă, care afectează populația (Aswathi și Rai, 2005).

Cοnfοrm unuі studіu în cadrul Ρrοgramuluі Națіunіlοr Unіtе реntru Меdіu, „Ρatru dіn cіncі bοlі frеcvеntе în țărіlе în curs dе dеzvοltarе sunt рrοdusе fіе dе aрa murdară, fіе dе lірsa іnstalațііlοr sanіtarе, іar bοlіlе cauzatе dе aрă рrοduc în mеdіе, ре zі mοartеa a 25 000 dе реrsοanе în țărіlе Lumіі a Trеіa” (Gοrе, 1995).

Relevanța științifică a acestor studii susține realizarea cercetărilor asupra calității apelor potabile și a bolilor cu patologie hidrică, permițând realizarea și aplicarea unor măsuri de remediere și de prevenție a impactului pe care acestea îl pot avea.

Gradul de noutate al temei

Stabilirea priorităților și metodelor de micșorare a impactului factorilor de mediu asupra stării de sănătate a populației este și continuă să fie una dintre cele mai actuale probleme ale societății.

Problema apei potabile sigure a devenit, în ultimii ani, un factor esențial pentru securitatea națională în domeniul sănătății publice. Studii care să trateze impactul calității apei asupra populației au fost realizate în România, amintind aici de articolul autorilor Dumitru Chiriac, Cristina Humă, Cristina Tudor, “ Impactul socioeconomic al apei asupra calității vieții în România”, publicat în revista Calitatea Vieții, XII, nr. 1-4, 2001, p. 95-116 (http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/recv200114.htm).

Astfel de informații mai sunt accesibile publicului larg și din rapoartele instituțiillor de specialitate, cum sunt Direcțiile de Sănătate Publică sau Agențiile pentru Protecția Mediului.

Cu toate acestea, strict la nivelul Bucureștiului nu a fost realizat un astfel de studiu, mai elaborat, care să includă alimentarea centralizată cu apă potabilă, calitatea acesteia și efectele pe care le-ar putea manifesta asupra sănătății umane.

Gradul de noutate al lucrării surprinde prin comprimarea unor informații de natură să permită creearea unei imagini de ansamblu asupra impactului calității apei asupra populației Muncipiului București și vizează un “diagnostic igienic” al relațiilor existente dintre resursele de apă și starea de sănătate a populației.

Obiectivele lucrării de licență

Оbіеctіvеlе ре carе dοrеsc să lе atіng în acеastă lucrarе cοnstau în:

Εvіdеnțіеrеa rеlațіеі dіntrе calіtatеa aреі șі sănătatеa рοрulațіеі – рrіn dеscrіеrеa іmрοrtanțеі vіtalе a aреі șі a rіscurіlοr ре carе lе gеnеrеază ο calіtatе рrеcară a acеstеіa asuрra sănătățіі;

Caractеrіzarеa fіzіcο-gеοgrafіcă șі sοcіο-еcοnοmіcă a Мunіcіріuluі Вucurеștі – реntru a рutеa cuantіfіca іmрactul calіtățіі aреі asuрra рοрulațіеі;

Dеscrіеrеa sіstеmuluі dе alіmеntarе cu aрă рοtabіlă a Мunіcіріuluі Вucurеștі, a sіstеmuluі dе mοnіtοrіzarе a calіtățіі aреі șі rеzultatеlе mοnіtοrіzărіlοr;

Εvaluarеa іmрactuluі calіtățіі aреі asuрra рοрulațіеі Мunіcіріuluі Вucurеștі – рrіn рrеzеntarеa еfеctеlοr ре carе lе manіfеstă рοluarеa aреі asuрra sănătățіі șі a unеі statіstіcі cu numărul îmbοlnăvіrіlοr survеnіtе ca urmarе a cοnsumuluі dе aрă cu ο calіtatе рrеcară;

Ρrеzеntarеa unοr măsurі dе rеducеrе a іmрactuluі calіtățіі aреі asuрra sănătățіі рοрulațіеі.

І. Rеlațіa dіntrе calіtatеa aреі șі sănătatеa рοрulațіеі

1.1 Αsреctе gеnеralе рrіvіnd calіtatеa aреlοr

Apa este un element fundamental și indispensabil organismului uman și vieții pe Pământ. De aceea, calitatea ei influențează în mod direct calitatea vieții, o calitate precară atrăgând după sine afecțiuni asupra tuturor formelor de viață.

Calitatea apei se poate defini ca un ansamblu convențional de caracteristici fizice, chimice, biologice și bacteriologice, exprimate valoric, care permit încadrarea apei într-o anumită categorie, ea căpătând astfel însușirea de a servi unui anumit scop.

Calitatea apelor suferă modificări ca urmare a poluării, iar poluarea apei este definită ca orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă, inclusiv depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activitățile umane, care o fac improprie pentru folosirea normală, în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).

În ceea ce privește apa potabilă, aceasta poate fi definită ca fiind apa care este consumată cu plăcere și nu are efecte nocive asupra consumatorului.

Astfel, există mai multe condiții de potabilitate a apei:

Condiții organoleptice de potabilitate a apei (tabel 1.1);

Tabel 1.1 Condiții organoleptice de potabilitate.

Sursa datelor: Igiena apei, Mediu și Sănătate, 12 noiembrie 2010 (http://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Igiena_apei_1.pdf)

Condiții fizice:

Temperatura – Apa rece sub 5% produce o scădere a rezistenței locale a organismului față de infecții. Favorizează producerea de: amigdalite, faringite, laringite, crește tranzitul intestinal (temperatura apei trebuie să fie cuprinsă între 7-15 ͦC)

Culoarea apei. Este dată de substanțele dizolvate în apă, care pot avea proveniență naturală, dar și ca urmare a poluării apei.

Turbiditatea produsă de substanțele minerale sau organice, insolubile în apă.

Radioactivitatea apei este suma radioactivității naturale și artificiale conferite apei prin poluare și substanțele radioactive (uraniu, stronțiu).

Condiții chimice:

Să nu conțimă substanțe nocive (azotați, cianuri, mercur,nichel, seleniu, uranium) substanțe organice (amoniacul care indică poluare recentă, nitriții care indică o poluare mai veche ).

Condiții bacteriologice :

Lipsa totală din apă a germenilor patogeni

Condiții biologice pentru potabilitatea apei:

Să nu conțină organisme dăunătoare sănătății, care să modifice calitatea organoleptică a apei;

Să nu conțină mai mult de 20 de organisme mici;

Să nu conțină tripton (conținutul abiotic, suspensii, organisme moarte din apă) industrial sau fecaloid.

1.2 Calitatea apei potabile și riscurile pentru sănătatea populației

Apa poate avea o mare influență asupra stării de sănătate a organismului uman. De asemenea, apa este și cel mai important aliment, ce nu poate fi înlocuit.

Tocmai de aceea o calitate corespunzătoare a apei potabile este de o importanță majoră.

Cea mai mare parte a bolilor care afectează astăzi populația planetei se datorează calității deficitare a apei.

Conform unui studiu în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, „Patru din cinci boli frecvente în țările în curs de dezvoltare sunt produse fie de apa murdară, fie de lipsa instalațiilor sanitare, iar bolile cauzate de apă produc în medie pe zi moartea a 25 000 de persoane în țările Lumii a Treia” (Gore, 1995).

Se apreciază că săracii sunt mai susceptibili la îmbolnăviri, în comparație cu oamenii înstăriți. Ei sunt lipsiți de rețeaua de alimentare cu apă și de metodele sigure de eliminare a apelor fecaloid-menajere.

Lipsa de apă și salubritate creează condiții ideale pentru proliferarea bolilor care se transmit pe calea apei.

1.2.1 Patologia hidrică infecțioasă

Pe primul plan al acțiunii apei asupra sănătății omului stă patologia hidrică infecțioasă. Ea este astăzi un concept firesc, dar a fost acceptat public târziu și nu ușor. Prima demonstrație oficială și practică a relației apă – epidemii a făcut-o dr. John Snow la Londra în 1854, probând corelația dintre epidemia de holeră, consumul apei din fântâna de pe Broad Street și o latrină din vecinătate, folosită de bolnavii de holeră, determinând oficialitățile să realizeze primele canalizări.

Principalele boli cu transmitere (predominant sau posibil ) hidrică sunt: boli microbiene, boli virale și boli parazitare.

Вοlі vіralе

Astăzi se cunosc pеstе 100 dе tірurі dе vіrusurі рatοgеnе care рοt fі prezente în aрă, primul loc fiind ocupat de enterovirusuri. Acestea fac parte din grupul picornavirusurilor umane, având 69 de de tipuri serologice, care corespund, în ordine, virusurilor poliomielitice 1, 2 și 3, virusurilor Coxsackie B 1-6, virusurilor ECHO 1-34 (din care au fost excluse serotipurile 10 și 28).

La grupul enterovirusurilor se adaugă virusul hepatitei A, adenovirusurile și reovirusurile, care, fiind eliminate prin materii fecale, pot fi transmise pe cale hidrică. Aceste virusuri determină un număr foarte mare de afecțiuni de gravitate diferită, de la enterite și rinite banale, până la meningite, encefalite și sindroame paralitice (Tabel 1.2).

Вοlіlе vіralе transmіsе hіdrіc рοt fі іndusе și de rοtavіrusurі șі calіcіvіrusurі, vіrusul hерatіc C șі Ε, рarvοvіrusurі, dar șі tοrοvіrusurі, cοrοnavіrusurі șі ріcοbіrnavіrusurі.

Tabel 1.2 Virusurile enterice umane ce pot fi prezente în apă

Sursa datelor: Zamfir , Gh. , “Efectele unor poluanți și prevenirea lor”, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1979)

Boli bacteriene

Transmiterea hidrică este incriminată pentru febra tifoidă, dizenterie, holeră, boala diareică a copilului mic, gastroenteritele, bruceloza, tularemia etc.

În trecut, epidemiile microbiene cu transmisie hidrică au făcut ravagii. Epidemia de holeră din 1849 din Anglia a produs peste 110000 decese.

Bolile diareice bacteriene continuă să fie o amenințare pentru sănătatea publică, chiar și în țările dezvoltate. Astfel, o shigelloză cu transmitere hidrică a afectat peste 1000 de locuitori în regiunea Havre (Franța), epidemia fiind stăpânită printr-o amplă mobilizare a tuturor factorilor responsabili.

Boli parazitare

Pot fi transmise hidric un mare număr de boli parazitare:

produse de protozoare: amibiaza, giardiaza, trichomoniaza, coccidioza, balantidioza;

produse de cestode: cisticercoza, echinococoza, cenuroza, himenolepidoza;

produse de trematode: fascioloza, dicrocelioza, schistotomiaza;

produse de nematode: ascaridoza, trichocefaloza, oxiuroza, strongiloidoza, ankylostomiaza, filarioza.

1.2.2 Patologia hidrică neinfecțioasă

Diversele substanțe chimice dizolvate în apă pot avea importante efecte asupra sănătății organismelor vii, în general, și asupra omului, în particular. Sunt substanțe care pot să fie dăunătoare peste o anumită concentrație, iar altele care creează probleme la concentrații prea mici. În fine, sunt substanțe care pot dăuna la orice concentrație.

În prezent, numeroase boli sunt considerate ca fiind determinate sau nate sau favorizate de compoziția chimică a apei, o parte dintre acestea fiind prezentate în cele ce urmează:

Methemoglobinemia infantilă reprezintă o intoxicație a organismului, produsă printr-un aport crescut de nitrați, datorită poluării chimice a apei de băut. Această afecțiune se manifestă, cu precădere, la copiii mici, în primul an de viață, în special în cazul în care sunt alimentați artificial.

Producerea intoxicației este dependentă nu numai de concentrația nitraților în apă, ci și de existența unor factori favorizanți cum sunt: vârsta copilului, gradul de dezvoltare somatică, starea generală de sănătate etc.

Intoxicația cu plumb (saturnismul)- apare îndeosebi sub formă cronică, fără o simptomatologie specifică. Ionii de plumb pot ajunge în apa potabilă ca urmare a utilizării conductelor confecționate dintr-un astfel de metal sau, chiar din mase plastice care conțin acest element chimic.

Acest tip de intoxicație se caracterizează prin efectul cumulativ al plumbului, cu localizare electivă la nivelul sistemului nervos central, provocând encefalopatie saturnină, dar și la nivelul sistemului osos.

Intoxicația cu cadmiu – se concretizează prin localizări ale acestui element la nivelul rinichilor și al oaselor, ducând la eliminarea intensă a ionilor de calciu din organismul afectat, cu efecte asupra structurii normale a acestora.

Intoxicația cu mercur – determină apariția afecțiunilor la nivelul sistemului nervos, organelor de simț, aparatului renal și sistemului digestiv.

Intoxicația cu arsen – se manifestă la nivelul tegumentului și al fanerelor, dar poate acționa și la nivelul tubului digestiv.

Intoxicația cu cianuri – este una dintre cele mai grave afecțiuni produse de poluarea chimică a apei și constă în blocarea metabolismului oxidativ celular, prin acțiunea exercitată la nivelul enzimelor care sunt implicate în lanțul respirator celular. Se manifestă prin fenomene de asfixie internă, precum și prin tulburări nervoase.

Afecțiunile cardiovasculare sunt influențate de procesele de mineralizare a apei, constatându-se că numărul acestor afecțiuni este mai mare în rândul populațiilor care consumă apă cu un conținut scăzut în elemente minerale, comparativ cu cele care sunt alimentate cu apă bogată în săruri minerale.

Fluoroza endemică este una dintre afecțiunile umane ce se datorează excesului de fluor în apă. Cea mai frecventă formă de fluoroză endemică este fluoroza dentară sau maladia de pătare a dinților, ce constă în apariția unor pete de mărime și intensitate variabile, asociată cu creșterea friabilității dinților, datorită interferenței fluorului în procesul de calcifiere normală a smalțului dentar. La concentrații mai mari, poate apărea osteofluoroza, care , la început, nu se manifestă clinic (stadiul de osteofluoroză asimptomatică), ulterior ducând la apariția unor focare de osteoscleroză și osteoporoză, care, la rândul lor, pot determina anchiloze articulare, luxații, fracturi sau deformări ale oaselor lungi.

Distrofia endemică tireopată („gușă endemică”) este o afecțiune determinată de conținutul apei în iod, respectiv de carența sau lipsa acestui element chimic.

1.3 Cadrul legal privind apele de suprafață, apele subterane, alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate

În România, regimul de gospodărire durabilă și protecție a apelor este asigurat acte normative subsecvente Legii apelor 107/1996, care cuprind diferite norme tehnice, proceduri de avizare și autorizare, standarde de emisie, standarde de calitate a apelor, cerințele privind evacuarea, epurarea apelor uzate și pentru limitarea evacuării de efluenți în ape.

Pentru a veni în întâmpinarea tuturor problemelor legate de apă, Comisia Europeană a

aprobat, în anul 2000, Directiva Cadru a Apei (Directiva 2000/60/CE), care stabilește cadrul politic de gestionare a apelor în Uniunea Europeană, bazat pe principiile dezvoltării durabile și care integrează toate problemele apei.

Sub umbrela Directivei Cadru a Apei sunt reunite cerințele de calitate a apei corespunzătoare a minimum 11 directive europene în domeniul apei, dintre care Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane ocupă un loc important pentru atingerea stării bune a apelor (obiectivul major al Directivei Cadru a Apei) (fig. 1.1).

În România, prevederile DCA au fost adoptate prin legea 310/2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996.

Fіg. 1.1 Dіrеctіvеlе Εurοреnе în dοmеnіul aреі (Sursa : Iulia Grecu , “Controlul și Tratarea apelor uzate. Note de curs, Universitatea “Dunărea de Jos”, Galați)

Directiva 98/83/EC privind calitatea apei potabile, prin care a fost amendată Directiva 90/778/EEC, a fost transpusă prin Legea nr.458/2002, act normative care a intrat în vigoare la data de 28 august 2002.

Obiectivele Directivei, care au fost preluate integral și de legea română, sunt:

Protejarea sănătății populației de efectele adverse ale oricărui tip de contaminare a apei destinate consumului uman;

Asigurarea faptului că apa destinată consumului uman este sanogenă și curată.

Directiva 98/83/EC se referă la calitatea apei furnizate de toate sistemele publice de alimentare cu apă, precum și de cele individuale care deserves mai mult de 50 de personae sau livrează mai mult de 10m3/zi, la calitatea apei îmbuteliate și comercializate ca apă potabilă, precum și la calitatea apei folosite în industria alimentară.

Prin directivă se stabilesc și cerințele pe care trebuie să le îndeplinească apa consumată de cetățenii statelor member ale Uniunii Europene pentru a asigura un înalt nivel de protecție a sănătății acestora și se introduce obligativitatea ca statele member să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestor cerințe și să informeze Comisia Europeană asupra rezultatelor.

II Studiu de caz: Municipiul București

2.1 Caracteristicile generale ale Municipiului București

2.1.1 Caracterizarea fizico-geografică

Municipiul București se înscrie în categoria marilor aglomerări urbane situate în sud- estul Europei (Rey V., et al, 2006) și este situat în partea de sud a țării, având coordonatele geografice de 26º 05' 48", long. E. și 44º 24' 49" lat. N.

Totodată reprezintă și cea mai mare aglomerare urbană din România ocupând 0.8% din suprafața acesteia (228  km²), și dispunând de o populație, ce domiciliază în cadrul său, de 1.954.268 locuitori (la nivelul anului 2010- Monitorizarea calității apei potabile 2008, 2009, 2010, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București).

Fig. 2.1. Poziționarea geografică a municipiului București pe glob și în cadrul României. Sursa: www.globalcom.ro.

2.1.1.1 Hidrografie

Municipiul București este inclus în Regiunea 8 București-Ilfov ce este situată, din punct de vedere hidrografic, în bazinul hidrografic Argeș.

Râul Dâmbovița străbate municipiul București pe o lungime de 16,2 km, având o direcție generală de scurgere NV – SE, părăsind orașul în amonte de confluența cu râul Colentina care este principalul afluent.

Regimul natural al râului Dâmbovița este sensibil modificat prin derivația de ape mari în Ciorogârla de la Brezoaiele (județul Dâmbovița), prin influența urbană a Bucureștiului și a lacurilor de pe râul Colentina. În regimul actual de scurgere, debitul mediu multianual al râului Dâmbovița variază între cca. 2,0 m3/s la intrare și 17,0 m3/s la ieșirea din judeul Ilfov.

Pe râul Colentina au fost amenajate, din amonte spre aval în sistem de “salbă”, între Buftea și Cernica 15 lacuri, din care 5 lacuri (Buftea, Buciumeni, Mogoșoaia, Chitila și Cernica) sunt pe teritoriul actualului județ Ilfov, iar restul de 10 lacuri (Străulești, Grivița, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon I și Pantelimon II) sunt pe teritoriul administrativ al municipiului București, scopul acestora fiind de a asigura apă pentru folosințe multiple – apă industrială, irigații, piscicultură, agrement.

2.1.1.2 Geomorfologie

Caracteristicile geomorfologice ce definesc regiunea sunt rezultatul acțunii de eroziune, transport și depunere a cursului inferior al râului Dâmbovița.

Din punct de vedere geomorfologic, Regiunea 8 București – Ilfov se suprapune peste Câmpia piemontan-terminală Vlăsia, situată între Argeș, Ialomița, câmpiile de subsidență Titu, Gherghiței și Săratei.

Altitudinea câmpiei variază între 50 și 120 m, având un aspect morfologic neted. Înclinarea câmpurilor este în general V-E în nord și NV-SE în centru și sud.

Dintre formele majore ale reliefului se detașează și terasele, care reprezintă spații favorabile pentru dezvoltarea activităților agricole și a așezărilor umane, însă și spațiu de manifestare a unei game variate de riscuri geomorfologice. Astfel, râul Argeș are în acest spațiu un sistem de trei terase, dezvoltate mai ales pe partea stângă a râului.

Mediul luncilor este bine reprezentat în lungul arterelor hidrografice care traversează zona, respectiv Argeș, Ialomița și Dâmbovița.

Celelalte râuri au lunci care prin dimensiuni și morfometrie nu aduc modificări semnificative la nivelul elementelor de peisaj și nu influențează semnificativ calitatea mediului.

2.1.1.3 Solurile

Solul din regiunea București Ilfov s-a format și dezvoltat sub influența factorilor naturali și umani.

Defrișarea excesivă din ultimele două secole a Codrului Vlăsiei a permis extinderea agriculturii pe bogatele soluri brune.

În condițiile bioclimatice actuale ale zonei dintre cele două râuri, solul a devenit argilos. Cea de-a doua categorie de sol este cel aluvionar, format prin erodarea humusului datorită acțiunii apei de suprafață.

2.1.1.4 Clima

Din punct de vedere climatic, aparține climei temperat-continentale, influnețată de caracteristicile zonei de contact al maselor continentale estice cu cele vestice și sudice..

Cea mai friguroasă lună este ianuarie, cu o medie de – 2,9°C, iar cea mai călduroasă este iulie cu o medie de 22,8°C. În general variațiile maxime de temperatură dintre noapte și zi sunt de 34 – 35°C iarna și de 20 – 30°C vara.

Tabel 2.1 Principalii parametri climatici la stațiile meteorologice de pe teritoriul municipiului București în anul 2009

Sursa datelor: Raportul privind starea factorilor de mediu APM București 2009

Regimul vântului s-a înscris în valori apropiate de valorile medii multianuale. În municipiul București, viteza medie a oscilat între 2-3 m/s, mai reduse (1,4-1,5 m/s) au fost vitezele din direcțiile sud-est, sud și nord-vest. Direcțiile dominante dinspre care a batut vantul au fost vest (21,4%), nord-est (19,5%) și est (11,5%), iar calmul a fost între 4 și 11%.

Umezeala relativă anuală a aerului a oscilat între 71-76% în municipiul București, valori mai scazute înregistrându-se în lunile de vara.

2.1.2 Caracterizarea socio-economică

Orașul București este capitala României, cel mai mare și important centru politic, economic, financiar – bancar, comercial, cultural – științific, de învățământ, de trasnsport, informațional, sportiv și turistic al țării.

Din punct de vedere administrativ, orașul este divizat în șase sectoare și măsoară 23.5 km între extremitatea nordică și cea sudică, respectiv 20.9 km între extremitatea vestică și cea estică, (Gherasim C., 2005).

Fig. 2.2. Harta administrativă a municipiului București

2.1.2.1 Populația

În ceea ce privește populația municipiului București din ultimii 22 ani, aceasta a cunoscut o scădere semnificativă în anul 1996, ca mai apoi să se păstreze o tendință de ușoară scădere anuală.

Tabel 2.2 Evoluția numărului populației Municipiului București 1995-2010

Sursa: Direcția Generală de Statistică a Municipiului București – Anuarul Statistic București 2009; Monitorizarea calității apei potabile 2008, 2009, 2010- Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București

2.1.2.2 Economia regională

Economia regiunii este dominată în cea mai mare parte de funcțiile capitalei, populația activă fiind legată de unitățile care își desfășoară activitatea aici.

Comerțul, activitățile de depozitare, distribuție, administrație – gospodărie comunală, construcții au avut o evoluție rapidă, astfel încât regiunea se distanțează ca nivel de dezvoltare de celelalte regiuni, în ciuda poziției geografice nefavorabile.

Mediul economic al regiunii este deosebit de atractiv datorită structurii instituționale existente, a forței de muncă calificate și a sistemului de comunicații mai dezvoltat decât în alte regiuni ale țării.

Economia capitalei este caracterizată de dezvoltarea sectoarelor de servicii (65,0%) și industrie (25,2%).

Pe terenurile agricole se cultivă cu precădere următoarele plante: grâu, porumb, lucernă, orz, secară. Legumicultura a cunoscut o mare dezvoltare, pentru a putea satisface nevoile crescânde de aprovizionare a capitalei, a consumului populației județului precum și pentru a asigura materia primă fabricilor de conserve din județ.

Tabel nr. 2.3 Suprafața Regiunii 8 București – Ilfov

Sursa: Anuar statistic al României, 2003

2.2 Alimentarea cu apă potabilă

Municipiul București își asigură apa necesară atat din surse de suprafață, ( 85%), cât și

din surse subterane (15%). Sursele de suprafață sunt râul Dâmbovița și râul Argeș, iar sursele subterane sunt reprezentate de frontul de puțuri Ulmi, frontul Arcuda, frontul Bragadiru precum și de puțuri situate în interiorul orașului.

2.2.1 Necesarul de apă pentru populație

Conform raportului de Monitorizare a calității apei 2008,2009,2010 al DSPMB, în 2010, populația totală a Bucureștiului însuma 1954268 locuitori, existând șase zone de aprovizionare cu apă, ce corespund celor șase sectoare.

Volumul total de apă furnizat în București, a fost de 241,813100 milioane m3/an, proveniți în totalitate din ape de suprafață (tabel 2.3).

Tabel 2.3 Informații generale despre aprovizionarea cu apă potabilă în 2010

Sursa: Monitorizarea calității apei potabile 2008, 2009, 2010- Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București

2.2.2 Sistemul centralizat de alimentare cu apă

Sistemul centralizat de alimentare cu apă a Municipiului București cuprinde:

sursele de alimentare;

stații de tratare

rețeaua de apeducte;

rețeua de rezervoare;

stații de pompare;

rețeaua de distribuție.

Sursele de alimentare includ surse de suprafață și subterane.

Sursele de suprafață sunt reprezentate de râurile Dâmbovița, Argeș, Colentina, care asigură împreună un volum de 2180 m3/zi (RGAB, 1997).

Dâmbovița prin captarea Brezoaiele (realizată în 1885) situată la 20 km amonte de Arcuda, asigură un debit de 930 mii mc/zi (43% din alimentarea din surse superficiale) (RGAB, 1997). Priza de captare prezintă un nod cu scop dublu (Bocioacă M., 2005):

de alimentare cu apă, prin intermediul traseului amenajat al râului Dâmbovița (cu o lungime de 16,5 km și cu un debit de până la 12 mc/s) până la stația de tratare Arcuda;

de tranzitare a viiturilor și a debitelor mai mari de 11 – 15 mc/s, prin canalul spre Ciorogârla.

Argeșul asigură jumătate din alimentarea cu apă a Bucureștiului din surse superficiale (1100 mii m3/zi). Apa este captată prin priza de la Crivina – Ogrezeni, finalizată în anul 1950. Un debit de 14 m3/s captat prin această priză este dirijat gravitațional, prin intermediul unui canal casetat (de 17,6 km lungime) până la stația de tratare de la Roșu, din care 1,5 m3/s sunt deversați în râurile Sabar și Ciorogârla, în secțiunile de subtraversare, pentru alte scopuri. În cazul în care debitul râului Dâmbovița este redus, o parte din apa captată prin priza de la Crivina (până la 3,3 m3/s) se pompează pentru stația de tratare Arcuda.

De asemenea, din Canalul Crivina – Roșu, prin derivația Dragomirești – Chitila, se tranzitează apă către râul Colentina (până la 5 m3/s), iar prin debușările de la Dragomirești și Roșu se asigură un debit de 3,0 – 3,5 m3/s pentru agrementarea râului Dâmbovița. Din cei 12,5 m3/s de apă brută tranzitați către stația de tratare Roșu, 7,95 m3/s sunt destinați potabilizării prin tratare (din care 0,53 m3/s reprezintă consumul tehnologic, beneficiarilor livrându-se ca apă potabilă restul de 7,42 m3/s), 1,0 mc/s se livrează centralelor electrice de termoficare ca apă industrială, iar 3,5 m3/s sunt destinați agrementării amenajării complexe a râului Dâmbovița (Bocioacă M., 2005).

Colentina participă la alimentarea cu apă a Bucureștiului doar cu o pondere de 7% din sursele superficiale (150 mii m3/zi). Apa este captată prin priza de la Buftea și este valorificată ca apă industrială și de primenire a lacurilor din nordul Capitalei.

Sursele subtetrane sunt reprezentate de două complexe acvifere distincte:

complexul de mică și medie adâncime și

complexul de adâncime.

Complexul de mică și medie adâncime este alcătuit din materiale aluvionare depuse de râurile Mostiștea, Dâmbovița și Colentina. Acesta include, de la suprafață către adâncime, mai multe structuri acvifere (M. Bretotean și colab., 1986, citat de Cocoș, 1999):

nisipurile și pietrișurile de Dâmbovița, localizate în lunca Dâmboviței, cu grosimi de 2-11m;

nisipurile și pietrișurile de Colentina, cu adâncimi de până la 28 m (mai reduse în NV, până la 17 m) și grosimi de 4 – 10 m;

stratul intermediar de nisipuri, cu dezvoltare discontinuă, situat la adâncimi de 15 – 30 m și cu grosimi de 2 – 12 m;

nisipurile de Mostiștea, cu dezvoltarea continuă, la adâncimi ce variază de la 30 – 35 m, la 35 – 50 m și grosimi de până la 20 m (frecvent 5 – 10 m);

stratele inferioare cu nisipuri, aflate la adâncimi de 50 – 70 m, având grosimi de 3-5 m.

Primele două structuri alcătuiesc stratele acvifere de mică adâncime, iar ultimele trei, stratele acvifere de medie adâncime.

Complexul acvifer de adâncime este reprezentat de sistemul acvifer Romanian-Pleistocen-inferior al Stratelor de Frătești, situat la adâncimi ce coboară de la 60 m (acoperiș) și 130 m (culcuș), pe aliniamentul Jilava – Progresul, la 250 m (acoperiș) și 420 m (culcuș) în partea de nord, pe aliniamentul Otopeni – Ștefănești. Stratele de Frătești includ trei orizonturi de pietrișuri și nisipuri, separate de intercalații de argilă.

Sursele subterane asigură un volum total de cca. 170 mii m3/zi, ceea ce reprezintă aproximativ 15% din cantitatea totală de apă furnizată.

Apa subterană este exploatată prin intermediul fronturilor de captare și a puțurilor orășenești, după cum urmează (RGAB, 1997):

frontul de captare Ulmi: 60 mii m3/zi ;

frontul de captare Arcuda: 12 mii m3/zi;

frontul de captare Bragadiru: 43 mii m3/zi;

Puțuri oraș: 31 mii m3/zi;

Minicaptări: 24 mii m3/zi.

b) Stații de tratare

Tratarea apei brute se realizează prin intermediul stațiilor de tratare Arcuda, Roșu și Crivina.

Stația Arcuda este situată în comuna Bâcu, la 16 km de București și este cea mai veche din țară (1888). Ea asigură potabilizarea apei din Dâmbovița și din Argeș. Capacitatea maximă a debitului tratat este de 750 000 m3/zi (Cocoș, 1999).

Stația Roșu a intrat în funcțiune în anul 1970, dar a fost modernizată în totalitate, în 2002. Ea furnizează zilnic orașului București 400 000 m3 de apă, capacitatea sa putând crește, dacă este necesar, până la 520 000 m3. Este una dintre cele mai moderne uzine de apă din România.

Procesele principale de tratare specifice celor două stații includ: decantare , filtrare pe nisip, dezinfecție (cu clor).

Stația Crivina – conectată în iunie 2006 la sistemul de alimentare cu apă a orașului București, această nouă uzină are o capacitate de tratare a apei potabile de 260.000 m3/zi, permițând îmbunătățirea siguranței în funcționare a sistemului de alimentare cu apă potabilă. Dotată cu o filieră tehnologică complexă, Uzina Crivina este alimentată cu apă brută prin intermediul prizei de la Crivina.

Stația Glina – a cărei construcție a fost începută încă din anii ’80, s-a finalizat în iulie 2011, intrând în etapa I de funcționare. Aceasta curăță mecanic 85% din întreaga cantitate de apă poluată care intră în stație, adică 10 m3/s.

Procesul de tratare a apei dispune, pe lângă etapele clasice, de tratarea apei cu ozon și de posibilitatea îndepărtării micropoluanților cu cărbune activ pulbere.

c) Rețeaua de apeducte

Apa tratată la stațiile Arcuda, Roșu, Crivina, Glina precum și cea din fronturile de captare estre condusă la nodurile de distribuție Roșu și Bragadiru și de aici la cele 7 stații de pompare primare printr-o serie de apeducte cu scurgere gravitațională. În București există 16 apeducte de apă potabilă, cu o lungime totală de 141 km (RGAB, 1997).

d) Rețeaua de rezervoare

Rezervoarele au drept scop constituirea rezervei necesare acoperirii consumului de vârf (dimineața și seara) și a rezervei necesare combaterii incendiilor.

Rețeaua de rezervoare a minucipiului București include:

rezervoarele Cotroceni (9) – 71 000 m3;

rezervoarele Stație de pompare (SP) Drumul Taberei (2) – 30 000 m3;

rezervoarele SP Sud (3) – 46 000 m3;

rezervoarele SP Nord (2) – 70 000 m3;

rezervoarele SP Grivița (2) – 50 000 m3.

Volumul rezervoarelor reprezintă 15 % din debitul zilnic ce se livrează în capitală.

e) Stațiile de pompare

Stațiile de pompare împing apa în rețeua de distribuție. În municipiul București funcționează 8 stații de pompare a apei potabile (Grozăvești, Sud, Drumul Taberei, Nord, Grivița, Preciziei, Uverturii, și Cotroceni) și două de apă industrială.

Pentru ridicarea presiunii apei în sistem, există de asemenea un număr de 40 stații de

repompare precum și 231 stații de hidrofor.

f) Rețeaua de distribuție

Rețeaua de distribuție include totalitatea arterelor, conductelor, construcțiilor accesorii prin care se asigură transportul apei de la stațiile de pompare, la consumatori.

Rețeaua de distribuție a apei potabile în Municipiul București este de tip inelar. Tipurile de conducte existente sunt din fontă, oțel, azbociment, beton precomprimat, PVC, în lungime de 1700 km artere și conducte de serviciu și în jur de 500 km conducte de branșament. Repartiția lungimii arterelor și conductelor sistemului de distribuție în funcție de vârsta acestora este:

sub 40 de ani – 1338,9 km – 65,2 %;

între 40 – 50 ani – 115,7 km – 5,6%;

între 50 – 60 ani – 150,3 km – 7,3%;

peste 60 ani – 450 km – 21,9%.

În proporție de 22%, arterele și conductele rețelei au o vechime de peste 60 de ani și necesită lucrări modernizare.

Conductele ce compun rețeaua de distribuție a apei potabile în București au o vechime cuprinsă între 1an și 110 ani.

Vechimea mare a unor conducte se datorează montării lor de la începutul alimentării cu apă a Bucureștiului. Acestea se găsesc, de regulă, în zona centrală a orașului acolo unde există o densitate mare de consumatori. Aceste conducte se caracterizează prin diametre mici, de 100 – 200 mm.

Conform unei evaluări din 2010 a Apa Nova, chiar dacă după 2000, nu au mai fost instalate conducte de acest fel, un procent de 5% este, încă, reprezentat de cel mai periculos tip de conducte, și anume, cele din azbociment.

Din cauza faptului că acest material conține o serie de materiale cancerigene care se dizolvă în apă, în special azbest (clasificat de CE drept agent cancerigen din Clasa 1 ), a fost interzis spre folosire începând din 2005 (1999/77/CE). Totuși, conform HG 734 din iunie 2006, în România a fost permisă utilizarea produselor care conțin azbest, până la încheierea ciclului de viață al materialului.

Schema de alimentare cu apă a Municipiului București este prezentată în Fig. 2.3.

2.3 Activitatea de supraveghere, inspecție sanitară și monitorizare a calității apei potabile în Municipiul București

Conform Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București (DSPMB), principalul obiectiv al reglementărilor privind calitatea apei potabile este de a asigura “protecția sănătății oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a acesteia, prin asigurarea calității ei de apă curată și sanogenă”.

Astfel, în afară de măsurile preventive care includ monitorizarea fluxului tehnologic prin care apa este adusă la standardele de potabilitate, atât Apa Nova, cât și DSPMB realizează în mod periodic, testări ale calității apei în diferite puncte din rețea, conform reglementărilor HGR 974/15.06.2004.

2.3.1 Puncte de monitorizare

O dată pe lună, Apa Nova prelevează probe de la 49 de puncte de colectare din cele 6 sectoare (convenite împreună cu DSPMB) (Tabel 2.4).

Tabel 2.4 Punctele de recoltare a probelor de către Apa Nova

Sursa datelor: Apa Nova Bucuresști (http://www.apanovabucuresti.ro/buletine-de-analiza-a-apei/)

Majoritatea sunt cișmele publice, dar printre ele figurează și policlinici, școli și benzinării.

Cele 49 de puncte fixe de recoltare sunt distribuite astfel încât, să acopere în mod uniform teritoriul Bucureștiului și să fie ușor accesibile experților.

Buletinul lunar de analiză al Apa Nova include toți parametrii ceruți prin lege:

factori bacteriologici (prezența bacteriilor precum Enteroccoci sau Escherichia coli);

factori organoleptici (miros, gust);

factori fizico-chimici (clor rezidual, duritate ș.a).

Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București are un rol de audit al calității apei. Instituția testează aproape zilnic apa la stațiile de tratare și efectuează până la 4200 de probe de apă și 56 de puncte fixe anual.

Din aceste puncte fixe, doar 11 sunt altele decât cele de unde Apa Nova colectează apa pentru testele proprii.

2.3.2 Rezultate

Conform raportului de activitate din anul 2010, DSPMB a realizat analiza a 309 probe prelevate de la stațiile de tratare, a 1534 probe prelevate din puncte fixe, a 42 probe apă rețea, 113 probe din instalații proprii de alimentare cu apă potabilă și a 66 probe de apă din puțuri sau fântâni.

Acestea s-au încadrat în standardele impuse de lege.

Cu toate acestea, în cadrul testărilor de pe rețea, din cele 42 de probe prelevate, 2 au fost necorespunzătoare (tabelul 2.5), înregistrând o încărcătura bacteriană peste limita admisă. Ca urmare, a fost anunțată Apa Nova, iar recoltările ulterioare s-au încadrat în standardele legale.

De asemenea, din cele 42 de probe recoltate de pe rețea, 11 au fost prelevate în cadrul sesizărilor Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane de la cimitire, probele fiind corespunzătoare.

În ceea ce privește recoltările de la instalațiile proprii de alimentare cu apă potabilă, din 113 probe, 56 au fost necorespunzătoare (tabelul 2.5), majoritatea având o încărcătură bacteriană sau/și caracteristici organoleptice necorespunzătoare. Ca atare s-a realizat dezinfecția punctelor respective și/sau s-au aplicat filtre, iar probele recoltate ulterior s-au încadrat în normele admise. Tot în cadrul recoltărilor de la instalațiile proprii de alimentare cu apă potabilă, 6 dintre probele prelevate au fost realizate în cadrul sesizării privind cimitirele, iar rezultatele analizei au relevat că 3 dintre acestea nu erau corespunzătoare bacteriologic sau organoleptic.

Probleme reale s-au înregistrat în cazul puțurilor și fântânilor. Din 66 de probe prelevate, 64 au fost necorespunzătoare (tabel 2.5), impunându-se remedierea problemelor prin realizarea dezinfecțiilor și aplicarea de filtre. După realizarea remedierii, probele au înregistrat valori normale.

Din totalul celor 66 recoltări efectuate de la puțuri și fântâni un număr de 54 probe au fost prelevate în cadrul acțiunii nitrați (tabel 2.6) de la surse de apă aflate în zone periferice ale capitalei, 53 dintre acestea fiind necorespunzătoare din punct de vedere al încărcăturii bacteriene peste norme și/sau al caracteristicilor organoleptice necorespunzătoare, iar 34 dintre acestea au avut nitrați peste limita admisă cu valori cuprinse între 51,20 – 124,80 mg/l. Aceste neconformități se datorează fie nerespectării distanței față de potențiale surse de infestare, fie datorită unor foraje la mică adâncime.

Având în vedere riscurile importante privind sănătatea populației determinate de folosirea apei cu caracteristicile necorespunzătoare menționate, este necesară continuarea lucrărilor de extindere a rețelelor de apă potabilă și canalizare spre zonele periferice ale capitalei.

Cele două probe recoltate de la izvoare au relevat în urma analizei că nu erau corespunzătoare din punct de vedere bacteriologic, măsura luată fiin aceea de recomandare a afișării, de către Administrația Parcurilor, a unor panouri cu inscripția “apă necorespunzătoare”, pentru a se evita folosirea acesteia de populație în scorpuri potabile.

Tabel 2.5 Rezultatele testărilor realizate de DSPMB în 2010

Sursa: Raport de activitate 2010, DSPMB

Tabel 2.6 Rezultatele testărilor realizate de DSPMB în cadrul acțiunii nitrați asupra puțurilor și fântânilor în 2010

Sursa: Monitorizarea calității apei 2008, 2009, 2010, DSPMB

Neconformități ale calității apei din punct de vedere al fierului total, al turbidității și al culorii au fost înregisrate în sectoarele 1, 2 și 4 după cum urmează:

În ceea ce privește fierul total, în sectorul 1, din totalul de 1186 de analize, necorespunzătoare au fost 2, cauzele fiind legate de rețeaua de distribuție. În sectorul 2 au fost realizate 1011 analize, de asemenea, 2 fiind necoprespunzătoare, iar în cestorul 4 din 900 de analize, doar una nu s-a încadrat în standardele legale (tabel 2.7).

Referitor la turbiditate, neregularități s-au înregistrat în sectorul 4 (900 de analize) și în sectorul 2 (1011 analize), în fiecare dintre acestea determinându-se câte un rezultat necorespunzător (tabel 2.7).

De asemenea, în sectorul 4 s-a înregistrat și o neconformitate în ceea ce privește culoarea (tabel 2.7).

În toate sectoarele ce au înregistrat neconformități, cauzele au fost legate de rețeaua de distribuție, fiind perturbări datorate spărturilor și defectelor din sistemul de distribuție (inclusiv rezervoare), cauzate de accesul oamenilor, animalelor sau plantelor (P1) (tabel 2.7).

Acțiunile de remediere au constat în înlocuirea, deconectarea sau repararea componentelor defecte (P1), acestora adăugându-li-se, pentru neconformitățile fierului total, și curățarea, îndepărtarea crustelor și/sau dezinfecția componentelor contaminate (P2) (tabel 2.7).

Tabel 2.7 Neconformități față de apa potabilă (Fier total, Turbiditate, Culoare) în anul 2010

Sursa: Monitorizarea calității apei potabile 2008, 2009, 2010 , DSPMB

* Perturbări datorate spărturilor și defectelor din sistemul de distribuție (inclusiv rezervoare), cauzate de accesul oamenilor, animalelor sau plantelor.

** Înlocuirea, deconectarea sau repararea componentelor defecte.

*** Curățarea, îndepărtarea crustelor și/sau dezinfecția componentelor contaminate

În activitatea de monitorizare a calității apei potabile în anul 2011, DSPMB a realizat analiza a 134 probe recoltate de la stațiile de tratare, a 2142 probe prelevate din puncte fixe, a 113 probe apă rețea, 123 probe din instalații proprii de alimentare cu apă potabilă și a 66 probe de apă din puțuri sau fântâni (Tabel 2.8).

Tabel 2.8 Rezultatele testărilor realizate de DSPMB în 2011

Sursa datelor : Raport cu privire la activitățile de supraveghere a factorilor de mediu pe anul 2011, DSPMB

Neconcordanțe s-au înregistrat la probele prelevate de la instalațiile proprii de alimentare cu apă potabilă, respectiv 43 de probe necorespunzătoare, majoritatea cu încărcătură bacteriană și/sau caracteristici organoleptice necorespunzătoare.

După dezinfecție și/sau aplicarea de filtre, acestea au corespuns normelor.

De asemenea, din totalul celor 66 recoltări efectuate de la puțuri și fântâni, un număr de 60 probe au fost prelevate în cadrul acțiunii “nitrați”, de la surse de apă aflate în zone periferice ale capitalei, 47 dintre acestea fiind necorespunzătoare din punct de vedere al încărcăturii bacteriene peste norme și/sau al caracteristicilor organoleptice necorespunzătoare, iar 50 (83,33% ) dintre acestea au avut nitrați peste limita admisă de 50mg/l, valori cuprinse între 51,20 – 120,80 mg/l.

Având în vedere riscurile importante privind sănătatea populației determinate de folosirea apei cu caracteristicile necorespunzătoare menționate este necesară continuarea lucrărilor de extindere a rețelelor de apă potabilă și canalizare spre zonele periferice ale capitalei.

Cu toate acestea, comparativ cu anul 2010, în 2011 s-au înregistrat mai puține neconcordanțe în ceea ce privește calitatea apei potabile (Tabel 2.9).

Tabel 2.9 Comparația rezultatelor privind calitatea apei potabile în anii 2010-2011

Sursa datelor: Raport de activitate 2010 și Raport cu privire la activitățile de supraveghere a factorilor de mediu pe anul 2011, DSPMB

Din rezultatele prezentate anterior reiese ca apa potabilă respectă standardele legale, însă, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, a realizat în 2011, o analiză a apei potabile prelevate de la robinetele de alimentare aparținând unor blocuri din fiecare sector al Bucureștiului.

Acest lucru a fost realizat deoarece aprovizionarea cu apă în cantitate suficientă și de bună calitate are o importanță deosebită în păstrarea și promovarea sănătății populației. Menținerea calității apei în timpul distribuției către populație prezintă importanță datorită complexității acestei probleme, cât și din cauza existenței a numeroase posibilități de poluare, dificil de controlat.

Factorii care duc la deteriorarea semnificativă a calității apei în timpul distribuției sunt:

coroziunea conductelor;

calitatea slabă a armăturilor;

sistemele defectuoase de îmbinare.

Astfel, Apa Nova București deține și întreține doar conductele care ajung până la intrarea în blocuri, de restul ocupându-se asociațiile de proprietari.

Întrucât, până în momentul curgerii de la robinet, apa parcurge țevile din bloc, dacă apa de la un robinet de bloc prezintă anomalii la testare, este foarte probabil ca acestea să se datoreze unor deficiențe ale rețelei blocului.

De aceea, echipa Ecopolis a prelevat probe de apă de la 8 robinete de bloc, fiind realizate 10 teste.

Probele de la 2 robinete au fost reanalizate, după ce rezultatele inițiale nu au fost corespunzătoare cu standardele legale. Cele 2 robinete retestate au provenit din sectoarele 3 și 5 (Fig.2.4).

La final, din totalul de zece probe, trei au înregistrat anomalii, două dintre acestea fiind din același punct, în momente diferite. În cel de-al treilea punct, de unde s-a prelevat în prima instanță o probă cu rezultatele necorespunzătoare, o a doua testare s-a soldat cu rezultate normale. Mostrele de apă prelevate de echipa Ecopolis de la robinetele blocurilor au fost realizate astfel:

din sectoarele 2 și 6 pe 18 august 2011;

din sectoarele 3 și 5 pe 31 august 2011;

din sectoarele 1 și 4 pe 1 septembrie 2011.

Probele din sectoarele 2 și 6, și cele din sectoarele 1 și 4 s-au încadrat în parametri normali, însă cele din sectoarele 3 și 5 au indicat prezența bacteriilor coliforme și a unei concentrații de fier peste limita admisă.

Normele de sănătate românești, dar și cele europene impun ca apa potabilă să nu conțină nicio urmă de bacterii coliforme.

De regulă, acestea nu constituie o cauză propriu-zisă a bolilor, însă sunt ușor de determinat în laborator, fiind prezente în număr mare în materiile fecale ale animalelor. Ca atare, s-a recurs la utilizarea acestora ca indicatori, pentru cazurile în care apa este examinată pentru potențialul existenței unor alți patogeni de origine fecală.

Proba din sectorul 3 a înregistrat o concentrație de 10 unități formatoare de colonii per 100 ml de bacterii coliforme, ce reprezintă un potențial pericol pentru persoanele cu un sistem imunitar vulnerabil (copii, persoane vârstnice).

Pentru proba din sectorul 5, situația a fost mai problematică, aici găsindu-se o concentrație mai mare de 140 ufc/100 ml. Consumul apei, care are în mod constant acest nivel de bacterii ar putea implica un pericol și pentru un organism mai rezistent.

La analiza concentrației de fier, proba din sectorul 3 a evidențiat o concentrație de 210 µg/l, iar cea din sectorul 5 o valoare a concentrației de fier de 467 µg/l. Însă efectele unei anumite cantități de fier din apă sunt influențate de cantitățile ingerate din alte surse, precum alimentele sau suplimentele alimentare.

Un studiu publicat de Organizația Mondială a Sănătății estimează că o doză zilnică de fier de 0,4-1mg pe fiecare Kg din masa totală a corpului nu ar dăuna unui individ sănătos.*** Astfel, dacă o persoană cu o greutate de 60 de Kg ar consuma zilnic 2 litri de apă de la robinet cu o concentrație de fier de 0,467 mg/l, ar ingera aproximativ 0,015 mg/Kg, ceea ce ar fi sub limita indcată de OMS.

Însă, trebuie luată în calcul și cantitatea fierului ingerată din alte surse. În 1984, s-a stabilit un standard pentru cantitatea totală de fier ingerată zilnic, care este considerată sigură, de 0,8 mg/Kg din masa totală a corpului.

Alocând 10% apei, studiul OMS a concluzionat că o concentrație de fier de 2 mg/l este probabil admisibilă. Aceasta este și valoarea maximă admisă de legislația românească, valoare depășită, dealtfel, în analizele realizate de Ecopolis.

Fig. 2.4 Punctele cu deficiențe din punct de vedere a calității apei (Hartă preluată de pe http://www.politicalocala.ro/institutia-prefectului-municipiului-bucuresti-va-analiza-legalitatea-bugetului-capitalei-pe-2011.html, și prelucrată cu programul Microsoft Paint)

Ca urmare a acestor rezultate au fost prelevate alte probe de la robinetele respective, cât și câte o probă din alte două apartamente din sectoarele 3 și 5.

Probele de la al doilea set de robinete din sectoarele 3 și 5 s-au încadrat în parametri normali.

Analizele probelor de apă de la robineții inițiali din sectoarele 3 și 5 au indicat o calitate a apei încadrată în standardele prevăzute de lege, fără bacterii coliforme și cu un nivel al fierului sub limita admisă.

Conform Apa Nova, în anul 2012, calitatea apei potabile furnizate populației în Municipiul București s-a încadrat în standardele impuse de lege.(http://www.apanovabucuresti.ro/en/water-analysis-reports/).

Pentru a concluziona, conform rapoartelor Agenției Naționale de Protecția Mediului (Raport privind starea factorilor de mediu Regiunea 8 București-Ilfov, 2010), apele de suprafață din zona municipiului București prezintă un grad ridicat de poluare, iar apa furnizată consumatorilor respectă, conform testelor conduse de DSPMB și Apa Nova, standardele legale.

Dacă apa potabilă ce ajunge la robinetele fiecărui bucureștean este la fel de curată depinde, însă, și de starea conductelor blocurilor.

2.4 Evaluarea impactului calității apei potabile asupra populației din Municipiul București

Așa cum s-a arătat, în țara noastră, apa de băut trebuie să îndeplinească o serie de condiții de potabilitate conform standardelor de calitate. Aceasta presupune ca apa să fie corespunzătoare din punct de vedere: organoleptic, fizic, chimic, bacteriologic, biologic și radiologic.

Marea majoritate a problemelor de sănătate legate de consumul de apă sunt, însă, rezultatul contaminării microbiologice. Conform DSPMB, „cele mai mari riscuri microbiene sunt asociate ingestiei de apă contaminată cu materii fecale de origine umană sau animală. Acestea pot fi surse de gremeni patogeni, virusuri, protozoare și helminți”.

Astfel, la nivelul Bucureștiului, au fost înregistrate boli de natură hidrică în rândul populației, cele mai numeroase fiind bolile diareice acute. De asemenea, au fost și cazuri de hepatită tip A, dizenterie și febră tifoidă (tabel 2.10).

Tabel 2.10 Morbiditate prin boli digestive pe anul 2010, în București, exprimată la o sută de mii de locuitori

Sursa datelor: Raport de activitate 2010, DSPMB

În 2010, compartimentul de supraveghere epidemiologică și control boli transmisibile a realizat supravegherea regională a cazurilor de boală diareică acută (BDA) depistate într-o sentinelă de 5 spitale din municipiul București.

Fig. 2.5 Morbiditatea specifică pe grupe de vârstă prin BDA spitalizată raportată de spitale

sentinelă în sezonul de vară 2010, municipiul București (Sursa datelor: Raport de activitate 2010, DSPMB)

Astfel, se observă că în 2010 majoritatea cazurilor de îmbolnăviri de BDA ce au provocat morbiditate au fost înregistrate pentru grupele de vârstă 0-9 ani (2000 pentru categoria de vârstă 0-1 an, 1000 pentru categoria de vârstă 1-4 ani) (Fig. 2.5).

În ceea ce privește etiologia cazurilor de BDA spitalizate, majoritatea s-au datorat infecțiilor cu Rotavirus (tabel 2.11).

Tabel 2.11 Etiologia cazurilor de BDA spitalizate în 5 spitale sentinelă din Municipiul București,vara anului 2010

Sursa datelor: Raport de activitate 2010, DSPMB

Cea mai importantă creștere în dinamică a morbidității specifice s-a înregistrat la BDA și dizenterie (+ 100,4 %.ooo) (tabel 2.12).

Totodată, au fost înregistrate și cazuri de îmbolnăviri cu hepatite tip A, tip B și tip nAnB, precum și meningite bacteriene, ce se încadrează în categoria bolilor cu poartă de intrare hidrică.

Tabel 2.12 Situația comparativă a morbidității prin boli transimisibile raportate în Municipiul București în anii 2009-2010

Sursa datelor: Raport de activitate 2010, DSPMB

Complementar germenilor patogeni de origine fecală, există și alte pericole microbiene importante pentru sănătatea publică, cum ar fi de exemplu Dracunculus medinensis, Cyanobacterium și Legionella.

Etapele infecțioase din dezvoltarea multor helminți, cum ar fi geohelminții și teniile, pot fi transmise la om prin intermediul apei de băut. O singură larvă sau un singur ou de parazit este suficient pentru declanșarea bolii, de aceea aceștia trebuie să fie absenți din apa de băut.

Totuși, un număr apreciabil de cazuri de îmbolnăviri se datorează și contaminării chimice a apei de băut.

Dezinfecția este de o importanță covârșitoare în potabilizarea apei. Distrugerea germenilor patogeni este esențială, iar cel mai des agent chimic utilizat este clorul.

Dezinfecția este o barieră eficace pentru mulți germeni patogeni, făcând parte atât din tratarea apelor de suprafață, cât și a celor de profunzime.

Dezinfecția reziduală este utilizată pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor în

interiorul sistemului de distribuție a apei. Însă, dezinfecția cu clor este nesatisfăcătoare pentru

Cryptosporidium, unele virusuri sau germeni patogeni înglobați în particulele aflate în suspensie.

Utilizarea dezinfectanților chimici la tratarea apei atrage după sine formarea de produși secundari.

Cu toate acestea, riscurile pentru sănătate provocate de acești derivați secundari sunt cu mult mai reduse în comparație cu riscurile asociate unei dezinfecții insuficiente.

Preocupările pentru sănătate asociate cu constituenții chimici ai apei de băut se datorează capacității anumitor substanțe chimice de a provoca efecte adverse pentru sănătate după lungi perioade de expunere.

Puține substanțe chimice pot conduce la afectarea stării de sănătate după o singură expunere. Mai mult, experiența arată că în majoritatea incidentelor de contaminare chimică accidentală masivă, apa devine improprie consumului prin gustul, mirosul și aspectul inacceptabil.

De aceea, este mai eficientă concentrarea de resurse pentru acțiuni de remediere prin găsirea și eliminarea sursei de contaminare, decât instalarea unui proces costisitor de tratare suplimentară de eliminare a acelei substanțe chimice.

Expunerea la concentrații mari de fluor poate conduce la pătarea dinților, iar în cazurile severe la deformări osoase. În mod similar, arsenicul poate apărea în mod natural în apă, iar expunerea la arsenic poate duce la creșterea semnificativă a cancerului și leziunilor dermatologice.

Prezența nitraților și a nitriților în apă a fost asociată cu methemoglobinemia, în special la sugari.

Există câteva substanțe chimice care pătrunse în organism odată cu apa au un efect de prevenire a îmbolnăvirilor.

Un exemplu este efectul fluorului din apa de băut în combaterea apariției cariei dentare.

La nivelul Bucureștiului, însă, nu au fost înregistrate cazuri de îmbolnăviri determinate de contaminarea chimică a apei potabile.

Important de menționat este și faptul că efectele negative ale poluării apelor se resimt nu numai la nivelul apelor contaminate cu diverși agenți poluanți, ci și la sute de mii de km de locul producerii scurgerilor, deoarece apele râurilor, fluviilor pot infesta suprafețe întinse, ajungând în final la nivelul mărilor și oceanelor.

Apele poluate se infiltrează în pământ, până la pânzele freatice și contamineaza sursele de apă potabilă.

O altă valență a poluării este este reprezentată de degradarea peisajului sau poluarea estetică, ce ia naștere ca urmare a aruncării sau depozitării necontrolate a deșeurilor. Aceasta duce nu numai la degradarea peisajului, ci și la degradarea calității mediului prin poluarea apelor și solurilor (Fig.2.6). În acest mod sunt afectate toate comunitățile biologice, întrucât vor fi deteriorate habitatele acestora și vor fi epuizate resursele de hrană. Fiind afectate atât biodiversitatea, cât și calitatea apelor, solurilor și a aerului, cel ce va avea de suferit , în cele din urmă, va fi tot omul.

Astfel, calitatea apei este de majoră importanță în menținerea echilibrului ecologic și, prin aceasta, a sănătății populației umane.

Fig. 2.6 Depozitare necontrolată a deșeurilor – Lacul Morii (Sursa: Greenpeace Romania – http://www.greenpeace.org/romania/ro/campaigns/Probleme-locale/Bucuresti-Ilfov/deseuri-aruncate-in-lacul-morii/Deeuri-aruncate-in-lacul-Morii/Lacul-Morii-depozitare-deeuri/)

2.5 Măsuri propuse pentru reducerea impactului calității apei asupra sănătății populației în Municipiul București

Deși apa potabilă livrată prin sistemul de distribuție a Municipiului București îndeplinește standardele de calitate legale, analiza calității apei de la robinet a indicat existența unor anomalii, fapt ce relevă că sistemul de distribuție reprezintă un potențial pericol de impurificare a calității apei potabile, prin conductele afectate ale blocurilor. Acest aspect impune aplicarea unor măsuri de ameliorare, precum și de prevenție a impactului calității apei asupra sănătății populației în Municipiul București.

Una dintre soluții este reprezentată de aplicarea de filtre de apă la robinete. Filtrele de apă și purificatoarele de apă sunt produse care, în prezent sunt esențiale în fiecare casă și care sunt utilizate pe scară largă în țările civilizate (Fig.2.7). Acestea se montează sub chiuvetă și sunt alimentate de la rețeaua urbană, respectând același principiu tehnologic cu echipamentele din secțiile de producție apă plată și cu cele utilizate de marii producători de băuturi răcoritoare pentru obținerea apei necesare în procesul de fabricație, păstrând, însă dimensiuni pentru necesarul unei familii.

Fig. 2.7 Filtru de apă (Sursa: http://www.familyaqua.ro/)

Cu toate acestea, nu întreaga populație își poate permite achiziționarea unui astfel de produs, astfel că măsurile de ameliorare ar trebui să fie luate la nivel de autoritate administrativă.

Astfel printre măsurile ce ar putea fi aplicate se numără:

Îmbunătățirea calității apelor de suprafață prin diminuarea poluării datorată deversării apelor uzate, precum și monitorizarea activităților agricole privind utilizarea de îngrășăminte și substanțe;

Promovarea cooperării între persoanele implicate în amenajarea teritorială și cele responsabile cu gestiunea apelor;

Evitarea poluărilor acidentale ale apelor de suprafață și subterane prin monitorizarea aruncării aleatoare a deșeurilor de către instituții, societăți comerciale și populație;

Modificarea metodologiei de monitorizare a calității apei, astfel încât să fie incluse și testări aleatorii, în diverse puncte, în principal la robinetele consumatorilor;

Obligativitatea prin lege a asociațiilor de proprietari, sub sancțiunea amenzilor, de a schimba conductele în situațiile în care acestea afectează calitatea apei potabile furnizate și inițierea unui program de finanțare care să sprijine asociațiile de proprietari să schimbe aceste conducte neconforme.

Desigur, printre măsurile de prevenire pe care le putem aplica noi înșine, fără costuri prea mari rămâne să lăsăm apa să curgă 10 minute înainte de a o folosi, precum și fierberea acesteia înaintea utlizării.

Concluzii

Scopul acestei lucrări este acela de a estima influența manifestată de calіtatea aреі asuрra рοрulațіеі Мunіcіріuluі Вucurеștі, prin identificarea principalelor aspecte privind calitatea apei potabile și a impactului pe care aceasta îl implică, și în elaborarea unor măsuri de prevenție, alegând să mă raрοrtеz la Вucurеștі, deoarece aіcі este cοncеntrată cеa maі rіdіcată рοрulațіе (1.954.268.lοc.) dіn Rοmânіa.

Gradul de noutate al lucrării surprinde prin comprimarea unor informații de natură să permită creearea unei imagini de ansamblu asupra impactului calității apei asupra populației Muncipiului București și vizează un “diagnostic igienic” al relațiilor existente dintre resursele de apă și starea de sănătate a populației.

Pe primul plan al acțiunii apei asupra sănătății omului stă patologia hidrică infecțioasă.

Principalele boli cu transmitere (predominant sau posibil ) hidrică sunt: boli microbiene, boli virale și boli parazitare.

Diversele substanțe chimice dizolvate în apă pot avea importante efecte asupra sănătății organismelor vii, în general, și asupra omului, în particular s-au încadrat în standardele impuse de lege. În prezent, numeroase boli sunt considerate ca fiind determinate sau favorizate de compoziția chimică a apei, o parte dintre acestea fiind prezentate în cele ce urmează: methemoglobinemia infantilă, intoxicația cu plumb (saturnismul), intoxicația cu cadmiu, intoxicația cu mercur, intoxicația cu arsen, intoxicația cu cianuri, afecțiunile cardiovasculare, fluoroza endemică, distrofia endemică tireopată.

Directiva 98/83/EC privind calitatea apei potabile, prin care a fost amendată Directiva 90/778/EEC, a fost transpusă prin Legea nr.458/2002, act normative care a intrat în vigoare la data de 28 august 2002.

Municipiul București se înscrie în categoria marilor aglomerări urbane situate în sud- estul Europei (Rey V., et al, 2006) și este situat în partea de sud a țării, având coordonatele geografice de 26º 05' 48", long. E. și 44º 24' 49" lat. N.

Municipiul București își asigură apa necesară atat din surse de suprafață, ( 85%), cât și

din surse subterane (15%). Sursele de suprafață sunt râul Dâmbovița și râul Argeș, iar sursele subterane sunt reprezentate de frontul de puțuri Ulmi, frontul Arcuda, frontul Bragadiru precum și de puțuri situate în interiorul orașului. Volumul total de apă furnizat în București, a fost de 241,813100 milioane m3/an, proveniți în totalitate din ape de suprafață (tabel 2.3).

Sistemul centralizat de alimentare cu apă a Municipiului București cuprinde: sursele de alimentare, stații de tratare, rețeaua de apeducte, rețeua de rezervoare, stații de pompare, rețeaua de distribuție.

Atât Apa Nova, cât și DSPMB realizează în mod periodic, testări ale calității apei în diferite puncte din rețea, conform reglementărilor HGR 974/15.06.2004.

O dată pe lună, Apa Nova prelevează probe de la 49 de puncte de colectare din cele 6 sectoare (convenite împreună cu DSPMB) (Tabel 2.4).

Conform raportului de activitate din anul 2010, DSPMB a realizat analiza a 309 probe prelevate de la stațiile de tratare, a 1534 probe prelevate din puncte fixe, a 42 probe apă rețea, 113 probe din instalații proprii de alimentare cu apă potabilă și a 66 probe de apă din puțuri sau fântâni.

În toate sectoarele ce au înregistrat neconformități, cauzele au fost legate de rețeaua de distribuție, fiind perturbări datorate spărturilor și defectelor din sistemul de distribuție (inclusiv rezervoare), cauzate de accesul oamenilor, animalelor sau plantelor (P1) (tabel 2.7).

În activitatea de monitorizare a calității apei potabile în anul 2011, DSPMB a realizat analiza a 134 probe recoltate de la stațiile de tratare, a 2142 probe prelevate din puncte fixe, a 113 probe apă rețea, 123 probe din instalații proprii de alimentare cu apă potabilă și a 66 probe de apă din puțuri sau fântâni (Tabel 2.8).

Neconcordanțe s-au înregistrat la probele prelevate de la instalațiile proprii de alimentare cu apă potabilă, respectiv 43 de probe necorespunzătoare, majoritatea cu încărcătură bacteriană și/sau caracteristici organoleptice necorespunzătoare.

Cu toate acestea, comparativ cu anul 2010, în 2011 s-au înregistrat mai puține neconcordanțe în ceea ce privește calitatea apei potabile (Tabel 2.9).

Din rezultatele prezentate anterior reiese ca apa potabilă respectă standardele legale, însă, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, a realizat în 2011, o analiză a apei potabile prelevate de la robinetele de alimentare aparținând unor blocuri din fiecare sector al Bucureștiului.

Echipa Ecopolis a prelevat probe de apă de la 8 robinete de bloc, fiind realizate 10 teste.

Probele de la 2 robinete au fost reanalizate, după ce rezultatele inițiale nu au fost corespunzătoare cu standardele legale. Cele 2 robinete retestate au provenit din sectoarele 3 și 5 (Fig.2.4).

Ca urmare a acestor rezultate au fost prelevate alte probe de la robinetele respective, cât și câte o probă din alte două apartamente din sectoarele 3 și 5.

Probele de la al doilea set de robinete din sectoarele 3 și 5 s-au încadrat în parametri normali.

Analizele probelor de apă de la robineții inițiali din sectoarele 3 și 5 au indicat o calitate a apei încadrată în standardele prevăzute de lege, fără bacterii coliforme și cu un nivel al fierului sub limita admisă

Conform Apa Nova, în anul 2012, calitatea apei potabile furnizate populației în Municipiul București s-a încadrat în standardele impuse de lege.(http://www.apanovabucuresti.ro/en/water-analysis-reports/).

Marea majoritate a problemelor de sănătate legate de consumul de apă sunt, însă, rezultatul contaminării microbiologice. Conform DSPMB, „cele mai mari riscuri microbiene sunt asociate ingestiei de apă contaminată cu materii fecale de origine umană sau animală. Acestea pot fi surse de gremeni patogeni, virusuri, protozoare și helminți”.

Astfel, la nivelul Bucureștiului, au fost înregistrate boli de natură hidrică în rândul populației, cele mai numeroase fiind bolile diareice acute. De asemenea, au fost și cazuri de hepatită tip A, dizenterie și febră tifoidă (tabel 2.10).

În 2010 majoritatea cazurilor de îmbolnăviri de BDA ce au provocat morbiditate au fost înregistrate pentru grupele de vârstă 0-9 ani (2000 pentru categoria de vârstă 0-1 an, 1000 pentru categoria de vârstă 1-4 ani) (Fig. 2.5).

În ceea ce privește etiologia cazurilor de BDA spitalizate, majoritatea s-au datorat infecțiilor cu Rotavirus (tabel 2.11).

Cea mai importantă creștere în dinamică a morbidității specifice s-a înregistrat la BDA și dizenterie (+ 100,4 %.ooo) (tabel nr. 2.12).

Preocupările pentru sănătate asociate cu constituenții chimici ai apei de băut se datorează capacității anumitor substanțe chimice de a provoca efecte adverse pentru sănătate după lungi perioade de expunere.

La nivelul Bucureștiului, însă, nu au fost înregistrate cazuri de îmbolnăviri determinate de contaminarea chimică a apei potabile.

O altă valență a poluării este este reprezentată de degradarea peisajului sau poluarea estetică, ce ia naștere ca urmare a aruncării sau depozitării necontrolate a deșeurilor. Aceasta duce nu numai la degradarea peisajului, ci și la degradarea calității mediului prin poluarea apelor și solurilor (Fig.2.6).

Deși apa potabilă livrată prin sistemul de distribuție a Municipiului București îndeplinește standardele de calitate legale, analiza calității apei de la robinet a indicat existența unor anomalii, fapt ce relevă că sistemul de distribuție reprezintă un potențial pericol de impurificare a calității apei potabile, prin conductele afectate ale blocurilor

Una dintre soluții este reprezentată de aplicarea de filtre de apă la robinete.

Desigur, printre măsurile de prevenire pe care le putem aplica noi înșine, fără costuri prea mari rămâne să lăsăm apa să curgă 10 minute înainte de a o folosi, precum și fierberea acesteia înaintea utlizării.

Bibliografie

ANDREICĂ, Cosmin-Florin – Riscul poluării sistemului de distribuție al apei potabile. Determinarea zonei de injecție a poluantului, București, Teză de doctorat, 2011.

ANGELESCU, Mircea – Boli infecțioase, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.

ARPAD, Todor; TOMA, Raluca – Calitatea apei în București. Analiza gestionării Resurselor de apă și a impactului asupra calității vieții, Centrul pentru politici durabile Ecopolis, 2012.

BĂNUȚĂ (Jojă), Annemarie-Daniela – Calitatea mediului în spațiile rezidențiale din municipiul București, București, Teză de doctorat, 2009.

BERNIC, Vladimir – Estimarea igienică a stării de sănătate a copiilor în relație cu calitatea apei potabile, Chișinău, Teză de doctorat, 2012.

CHIRIAC, Dumitru; HUMĂ, Cristina; TUDOR, Cristina – Impactul socioeconomic al apei asupra calității vieții populației din România, Revista Calitatea Vieții, XII, nr. 1-4, 2001, p.95-116.

CHIRU, Epsică – Water Supply of Bucharest- Past, Present, Future: A Study Case, Hlavinek et al (eds.), Integrated Urban Water Resources Management, 119-130, 2006, Springer.

GHERASIM, C. – Bucureștiul reflectat în documente cartografice, București, teză de doctorat, 2005.

NEGULESCU, Viorel – Dinamica spațiilor verzi în Municipiul București după anul 1800, București, Teză de doctorat, 2011.

PETRE, Marian; TEODORESCU, Alexandru – Biotehnologia protecției mediului, Vol. 1, ediția a II-a, rev., Editura CD PRESS, București, 2009.

SĂLCIANU, Mariana – Cercetări privind gestiunea resursei de apă în Municipiul București, București, Teză de doctorat, 2009.

ZAMFIR, Gh. – Efectele unor poluanți și prevenirea lor, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1979.

Effect of tannery effluent on water and soil profile, plant growth and human health (http://shodhganga.inflibnet.ac.in/bitstream/10603/1616/10/10_chapter2.pdf) (3.03.2013).

***Igiena apei, Mediu și Sănătate, 12 nov. 2010 (http://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Igiena_apei_1.pdf). (19.01.2013).

***Legea apelor nr.107/1996 (http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/gospodarirea_apelor/legea_107.pdf) (17.01.2013)

***Conceptul strategic București 2035, Primăria Municipiului București, Iunie 2011, Vol. II.

***Planul de dezvoltare durabilă a Municipiului București 2009 – 2012, București, 2012.(http://www.pmb.ro/primarul/prioritati_proiecte/program_dezvoltare_2009_2012/docs/Plan_strategie_2009-2012.pdf)- (2.02.2013).

***Planul regional de acțiune pentru mediu București-Ilfov, ARPM București, 2008.

***Raport privind starea factorilor de mediu Regiunea 8 București-Ilfov, 2009 (http://www.docstoc.com/docs/82998485/RAPORT-PRIVIND-STAREA)(4.02.2013).

***Raportul pentru sănătate și mediu 2010-2011, Centrul Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar.

***Raport de activitate 2010, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, 2011.

***Raport cu privire la activitățile de supraveghere a factorilor de mediu pe anul 2011, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București.

***Raport calitate apă potabilă 2008, 2009, 2010, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București.

Surse Internet:

http://www.high-health.info/influenta-apei-asupra-sanatatii.html ( 17.01.2013).

http://foaienationala.ro/istoria-alimentarii-cu-apa-orasului-bucuresti-18591940.html (17.01.2013).

http://www.apanovabucuresti.ro/buletine-de-analiza-a-apei/ (3.02.2013).

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=179:poluarea (3.02.2013).

http://www.greenagenda.org/eco-aqua/supraf.htm (6.02.2013).

http://www.cdep.ro/proiecte/2004/300/60/3/em363.pdf (8.02.2013).

http://sunnarin.wordpress.com/2010/04/07/how-does-water-quality-affect-human-health/ (12.03.2013).

http://www.politicalocala.ro/institutia-prefectului-municipiului-bucuresti-va-analiza-legalitatea-bugetului-capitalei-pe-2011.html (14.03.2013).