Impactul Asupra Mediului al Statiilor de Epurare a Apei

=== 2d752ee9bc5e6a176c462b291995582ad11ad816_61782_1 ===

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

Facultatea de Ingineria Sistelelor Biotehnice

Specializare Ingineria și managementul sistemelor biotehnice

Lucrare de disertație

Impactul asupra mediului al stațiilor de epurare a apei

Conducător științific

prof. dr. ing.

Masterand

ccccccccccccccccccccc

2017

Cuprins lucrare

Capitolul 1

Introducere

Prevenirea și combaterea impurificării mediului înconjurător, respectiv protecția ambianței planetei noastre, este o problemă cu caracter nu numai național ci și internațional. Poluarea mediului ambiant este un cumul de procese complexe care necesită eforturi de cercetare în multe discipline precum biologia, fizica, chimia.

Prevenirea și combaterea poluării mediului înconjurător poate fi divizată în diferite moduri de exemplu, ținând seama de scopul protecției: apa, aerul, solul, microorganismele, etc.

În ultimii 30 de ani problematica protecției mediului a devenit o componentă esențială a strategiei dezvoltării, precum și un criteriu important în opțiunile majorității consumatorilor. Până acum, elementele ce țin de protecția mediului au fost tratate la nivel tehnologic și managerial.

Stabilirea originii și a caracteristicilor calitative ale apelor uzate necesită cunoașterea procesului tehnologic industrial pentru o proiectare judicioasă a stațiilor de epurare. Deci este necesară cunoașterea originii principalilor afluenți și caracteristicilor lor principale pentru definirea modului de epurare.

Apa este un vector important al agenților de poluare. Deși răspândirea lor prin apă se face cu viteză mai redusă decât prin aer ea are totuși unele caracteristici ce sporesc impactul agenților poluanți. Ea poate dizolva substanțe nocive, care capătă astfel mobilitate, poate vehicula și substanțe mai dense, care în aer s-a depune ușor, prezintă condiții favorabile pentru concentrarea agenților poluanți, fiind cea mai importantă substanță pentru lanțurile trofice, poluarea ei poate influența în cel mai înalt grad poluarea.

În zilele noastre în țările dezvoltate există sisteme performante de canalizare și epurare a apelor uzate consecințele asupra sănătății publice fiind mult reduse.

Se deosebesc trei categorii de ape:

pentru alimentarea potabilă

pentru arboristică și piscicultură

pentru irigații

Epurarea apelor uzate urbane și industriale este o necesitate a societății contemporane în permanență dezvoltare. Creșterea populației și industrializarea continuă indispenabilă modernizării societății au condus la creșterea consumului de apă, a volumului de ape uzate, a nmărului și complexități poluanților din aceste ape uzate.

Lucrarea urmărește prezentarea elementelor celor mai importante implicate într-o stație de epurare a apelor uzate

Ca obiective în ceea ce privește proiectul de licență putem preciza următoarele:

Dobândirea cunoștințelor de specialitate inginerească prin elaborarea unui studiu de caz – stație de epurare a apelor uzate Grupul Schaeffler.

Însușirea terminologiei

Însușirea valorilor legale precizate prin NTPA 001, 002/2002, reactualizat în 2005 – legea apelor – specifice în calculele inginerești;

• Dezvoltarea capacității de calcul inginerești pentru procesele unitare din tehnologia de epurare;

Însușirea principiilor de alegere a echipamentelor specifice conform datelor calculate în procesele unitare;

Cunoașterea modalităților de abordare a aspectelor tehnico-economice (costuri de investiție, costuri de exploatare, bilanț energetic pe stație, preț de cost pe m3 de apă epurată).

Sănătate și siguranța muncii

Acest subcapitol tratează procesul de Sănătatea și Siguranța Muncii care este folosit să asigure că toate activitățile de operare la Stația de Epurare din Grupul Schaeffler sunt îndeplinite fără a pune în pericol sănătatea și siguranța angajaților, contractorilor, vizitatorilor și a publicului în general. Acesta cuprinde standardele care trebuie folosite pentru managementul sănătății și siguranței. Fiecare secțiune din acest subcapitol asigura informația specifică unei teme anume. De fiecare data când o trebuie consultat un alt capitol se face o notă. Informația se găsește într-o secțiune anume și nu se repeta în alta parte. Mai multe capitole se aplica de obicei la orice activitate.

Igiena

Informații generale

Igiena săracă poate cauza infecțiuni sau boli. Întregul personal care lucrează îndeaproape cu deșeuri sau nămol este în pericol.

Principalele căi de îmbolnăvire sunt.

Mâncatul alimentelor fără spălare prealabila a mâinilor;

Înghițirea accidentala a unor particule de deșeuri sau nămol;

Infectarea prin împroșcare cu deșeuri sau nămol în ochi, nas sau gură.;

Infectarea cu maladiei prin tăieturi;

Purtarea echipamentelor de protecție murare cu deșeuri sau nămol.

Chimicale, solvenți, substanțe de curățat, uleiuri, grăsimi și combustibili pot cauza de asemenea probleme de sănătate.

Persoanele care dau primul ajutor sunt și ele în pericol de a fi infestate cu HIV sau hepatita B prin contact cu sângele bolnavului.

Urmările expunerilor

Contactul cu deșeurile sau nămolul.

Principalele infecțiuni care se pot transmite prin contactul cu deșeurile sau nămolul sunt:

Toxiinfecții alimentare, voma, diaree și crampe abdominale de la consumarea alimentelor infestate.

Leptospirosis (Boala lui Weils) – are simptome asemănătoare cu icterul și gripa și se transmite mai ales prin urina animalelor (șobolani)

Hepatita A – are simptome asemănătoare cu icterul și gripa și se transmite prin fecale;

Exista și un risc de infectare cu poliomielită sau tetanus prin contactul cu deșeurile și nămolul.

Contactul cu uleiuri, grăsimi, solvenți, și combustibili lichizi.

Aceste materiale pot deshidrata pielea și pot provoca eczema sau alte infecții și în final pot cauza cancer de piele. Cremele protejează împotriva acestui risc.

Zdrențe contaminate ținute în buzunarul pantalonilor pot cauza cancer de scrot și cancer testicular.

Condiții igienico sanitare

Toți angajații trebuie să poarte echipamentele de protecție necesare. De asemenea trebuie asigurate condiții necesare pentru spălarea rufelor.

Angajații trebuie să dispună de grupuri sanitare corespunzătoare. Acestea trebuie păstrate curate.

Crema de protecție trebuie asigurata pentru acei angajați care lucrează cu deșeuri , nămol, uleiuri, grăsimi, solvenți, și combustibili lichizi.

Tuturor angajaților trebuie să li se asigure săpun și prosoape.

Tuturor angajaților trebuie să li se asigure plasturi rezistenți la apă în caz de tăieturi etc.

Curățenie

Toate suprafețele de lucru trebuie ținute mereu curate și ordonate. Nici o sarcină nu trebuie considerată finalizata atâta vreme cât resturile, gunoiul și rebuturile nu au fost înlăturate.

Pericole

Acumularea de gunoi, echipament în exces sau demontat, containere uzate etc. pot cauza următoarele pericole

de incendiu;

de împiedicare și alunecare;

blocarea ieșirilor de urgenta;

formarea de refugii pentru paraziți.

Lipsa echipamentelor de protecție sau echipamente deteriorate ori prost întreținute (trusa de prim ajutor, extinctoare) pot duce situațiile de urgenta la eșec.

Containere

Managementul trebuie să asigure pubele corespunzătoare și golirea regulata a acestora.

Manevrare

Depozitarea deșeurilor trebuie să fie conform legislației.

Proces

Inspecții regulate a locului de munca trebuie făcute către supraveghetori și manageri conform unui program. în acest sens se întocmesc tabele nominale.

Capitolul 2

Despre epurare – Stații de epurare

Primele stații de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Inițial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degajă miros pestilențial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de stații de epurare.

Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului pentru stațiile de epurare. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 – temperatura de 20 C, timp de rezidență în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind cea fecaloid – menajeră și a devenit foarte important pentru proiectarea unei stații de epurare.

În SUA, în 1984 existau 15438 de stații de epurare care deserveau o populație de 172 mil. locuitori, adică 73,1%. Procentul de epurare a apelor din stațiile de epurare din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO5 a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul 2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de stații epurare care să deservească 243 mil. locuitori, adică 86,6% . Procentul de epurare a apelor în stațiile de epurare din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO 5 este planificat să atingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%.

În SUA tot mai puține ape din stațiile de epurare se descarcă din nou în emisar. Acestea se infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigații, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, și chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preepurare avansată.

De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în orașe ca Palo Alto, Denver, El Paso și chiar Washington DC .

Aceasta soluție e destul de scumpă, dar totuși mai ieftină decât desalinizarea apei marine, de aceea tehnologia reciclării apei din stațiile de epurare se răspândește și în țări arabe și africane.

Epurarea – reprezintă procesul complex de reținere și neutralizare a substanțelor dăunătoare dizolvate, în suspensie sau coloidale prezente în apele uzate industriale sau menajere, în stații de epurare. Principalul scop este de a îmbunătății calitatea acestor ape pentru a putea fi deversate în emisar fără a prejudicia flora sau fauna. După ce apa este epurată în stații de epurare, ea poate fi chiar refolosită în anumite domenii sau procese tehnologice.

Considerente privind epurarea apelor

Poluanți caracteristici

Apele uzate cu cea mai mare încărcătură de poluanți sunt apele uzate menajere și cele industriale. O parte din poluanți le sunt comuni:

Principalele categorii de poluanți care conferă apelor ce îi conțin, caracteristici de ape uzate, prin alterarea caracteristicilor fizice, chimice și biologice ale acestora, sunt:

Reziduri organice provenind din apele uzate menajere, industriale și complexe de creștere a animalelor. Cele mai încarcate sunt cele din industria alimentară, cea organică de sinteză și de hârtie. Impactul acestor compuși constă în reducerea concentrației de oxygen dizolvat cu repercursiuni asupra florei, faunei. Prezența acestor compuși este indicată de CBO5.

Nutrienți: azotul, fosforul, compușii cu azot și fosfor, siliciul și sulfații. Principalele surse de generare le constituie apele uzate menajere și efluenții din industria îngrășămintelor chimice. Azotul și fosforul stimulează creșterea algelor provocând fenomenul de eutrofizare.

Substanțe toxice (poluanți prioritari) respectiv metale grele, ciauri, compuși organici clorurați , lignina, proveniți din industria chimică, celulozei și hârtiei, petrochimică. Acești poluanți sunt denumiți și compuși toxici (refractari) și se găsesc în majoritatea cazurilor în apele uzate industriale, fiind însă uneori depistați în cantități foarte mici în apele alimentare fie datorită unor infiltrații, fie epurării necorespunzătoare a apelor din amonte. Impactul este deosebit asupra cursurilor de apă, asupra oamenilor și asupra organismelor acvatice. Încetinesc sau stopează procesele de autoepurare sau epurare biologică și pot da produși de dezinfecție.

Suspensii inerte, materii coloidale sau materiale fin divizate rezultate ca urmare a proceselor de spălare din diverse industrii. Prin depunerea solidelor în suspensie se perturbă viața acvatică normală (înfundarea branhiilor peștilor) în emisarul în care a fost deversată apa uzată.

Alți compuși cum ar fi: sărurile sau agenții reducători (sulfiți sau săruri feroae) acizi, baze, uleiuri, care apar în efluenții rezultați din diverse industrii. În cantități mici, sărurile nu au efecte negative asupra mediului înconjurător, dar compușii reducători, prin consumarea oxigenului dizolvat micșorează capacitatea de autoepurare a emisarului.

Apa caldă produsă de mai multe industrii care utilizează apa ca agent de răcire. Deversarea ca atare a apei calde în emisar perturbă desfășurarea proceselor biologice de autoepurare (temperature maximă admisă 30°C).

Contaminarea bacteriologică poate fi produsă de către industriile alimentare, crescătoriile de animale sau canalizarea apelor menajere și industriale în sistem combinat.

Impactul poluanților asupra mediului

Odată cu creșterea numărului populației și necesității ei se înregistrează o creștere considerabilă a producerii diferitor substanțe și articole sintetice în compoziția cărora intră compuși chimici care în timpul fabricării și utilizării prezintă un pericol mare pentru sănătatea oamenilor și mediul ambient.

O categorie deosebit de periculoasă a compușilor menționați o prezintă poluanții organici persistenți (P.O.P) care se utilizează în industrie și agriculură și în unele cazuri se generează în cadrul proceselor industriale. În majoritatea bazinelor acvatice, cursurilor de apă, mărilor sunt depistate diferite concentrații de pesticide și alte substanțe organice persistente.

În cazul unor cantități mai mari de pesticide apa capătă un miros specific, caracteristic acestor tipuri de substanțe. Datorită proceselor de migrare,pesticidele impreună cu apa de ploaie se infiltrează în straturile freatice și chir în cele arteziene.

Sursa cu cel mai mare număr potențial de poluare este agricultura. Reziduurile netratate de la formele zootehnice sunt împrăștiate pe terenuri și o parte își croiesc drum până la cursul de apă.

Necesitatea epurării apelor uzate

Pentru asigurarea cantitativă și calitativă apei necesare tuturor folosințelor (industrii, irigații, orașe) este necesar, ca pe lângă alte lucrări și măsuri de gospodărire a apelor, să se asigure utilizarea cu randament maxim a instalațiilor de epurare existente și să se dezvolte noi tehnologii de epurare capabile să asigure din apa epurată o nouă sursă de apă pentru alimentarea sistemelor de irigații sau pentru industrii.

Procesul de epurare constă în îndepărtarea din apele uzate a substanțelor poluante, în scopul protecției calității apelor și a mediului înconjurător. Epurarea constitue unul din aspectele poluării apei. Stabilirea comportarii multiplelor substanțe care poluează apele de suprafață, precum și efectelor asupra organismelor vii fac obiectivul epurării apelor.

Epurarea apelor uzate se efectuează în construcții și instalații grupate într-o anumită succesiune tehnologică în cadrul unei stații de epurare. Mărimea stației de epurare va depinde de cantitatea și calitatea apelor uzate ale receptorului, de condițiile tehnice de calitate, care trebuie să le îndeplinească amestecul dintre apa uzată și a receptorului în aval de punctul de deversare a apelor uzate, astfel încât folosințele din aval să nu fie afectate.

O caracteristică a stațiilor de epurare o reprezintă “materia primă” care este apa uzată a cărei puritate este destul de ridicată. Randamentul impus la eliminarea poluanților din apă (gradul de epurare) este adesea la ordinul a 80% și chiar peste 95%, valori superioare celor obișnuite în prelucrărle industriale. Una din metodele de bază aplicate pentru eliminarea poluanților organici din apele uzate, epurarea biologică operează cu populații de microorganisme, cu evoluție deosebit de greu de dirijat.

Stațiile de epurare se realizează cu costuri de investigații mari și cu cheltuieli de exploatare ridicate, care, numai parțial pot fi recuperate. Se impun studii tehnicoeconomice aprofundate în vederea găsirii soluțiilor care să contribuie la reducerea diferitelor costuri.În acest scop se are în vedere aplicarea unor măsuri preliminarede prevenire a poluării apelor, respective ușurarea epurării apelor uzate.

Variante tehnologice de epurare a apelor uzate

În funcție de caracteristicile apelor uzate definite, la care se adaugă condițiile de calitate la deversare în receptori impuse de STAS 4706-88, procedeele de epurare pot fi:

mecanice,

chimice,

biologice,

Procesele tehnologice de epurare a apelor uzate realizează eliminarea completă a impurităților de natură minerală, organică și bacteriologică astfel încât apele epurate să nu afecteze caracteristicile calitative ale emisarilor în care se evacuează.

Epurarea apelor uzate, indiferent de procedeele utilizate, are ca obiective:

reținerea substanțelor poluante sau a celor ce pot fi valorificate ulterior având ca efect final obținerea apei epurate ce poate fi reintrodusă în circuitul natural sau recirculată în procese tehnologice;

prelucrarea depunerilor (nămolurilor) rezultate din epurarea apelor.

Procedeele tehnologice de epurare realizate în cadrul stațiilor de epurare municipale sau industriale utilizează operații unitare (bazate pe fenomene fizice de reținerea poluanților) sau procese unitare (bazate pe procese chimice și biologice de transformare a poluanților în compuși mai simpli, sau chiar molecule de CO2 și H2O.

Epurarea mecanică

Asigură reținerea prin procese fizice, a substanțelor solide (solide de dimensiuni mari, nisip, pietriș, solide în suspensie) din apele uzate.

Pentru reținerea corpurilor solide de dimensiuni mari se folosesc grătare și site;

Pentru separarea, prin flotație sau gravitațională, a grăsimilor și uleiurilor care plutesc în masa apei uzate, se folosesc separatoare de grăsimi.

Sedimentarea materiilor solide în suspensie, are loc în deznisipatoare, decantoare, fose septice. În epurarea mecanică (decantoare) se reține și o parte din material organică biodegradabilă, datorită asocierii acesteia cu aolidele în suspensie.

Dacă în canalizarea orășenească sunt deversate mari cantități de ape uzate industriale, pentru a proteja desfășurarea normală aproceselor de epurare în treaptă mecanică, se prevede o treaptă preliminară, realizată în bazine de egalizare (uniformizare) a debitelor și a concentrațiilor.

Epurarea chimică

Se aplică pentru poluanți dizolvați în apa, sau în suspensii foarte fine. Înainte de stația de epurare, apele acide, sau alcaline sunt neutralizate.

Epurarea chimică propriu-zisă, constă într-o serie de tratări ale apei, în funcție de natura și concentrația poluanților. Procedeele mai des utilizate sunt:

Oxidarea – se realizează cu oxigenul din aer, sau cu ozon. Se aplică atât apelor acide cât și a celor bazice. Se realizează în cascade sau bazine specifice.

Precipitarea – urmărește realizarea unor particole sedimentabile, folosind reactivi adecvați.

Coagularea – utilizează săruri solubile de fier și aluminiu. În apă, materialele menționate formează precipitate voluminoase, care atrag substanțe coloidale, ce dau tulburența apei și se depun împreună, în decantorul primar.

Clorurarea – utilizează ca reactive clorul într-un utilaj, sau mai multe utilaje, în serie.

Epurarea biologică

Epurarea biologică urmărește eliminarea poluanților organici, biodegradabili cu ajutorul microorganismelor. Au loc pocese de fermentație aerobă, sau anaerobă, din care se formează compușii aglomerați, care se separă de apă, alături de săruri minerale și gaze.

Epurarea biologică se poate realiza pe cale naturală și artificială. Pe cale naturală, apa epurată mecanic este colectată întrun bazin colector și utilizată la irigații. Apa nu trebuie să conțină germeni patogeni, paraziți, să nu aibă miros neplacut și se aplică numai culturilor de porumb și sfeclă de zahar.

Epurarea biologică artificială utilizează fie filtre biologie, fie bazine cu nămol active. Filtrele biologice (biofiltrele) sunt bazine umplute cu roci minerale, cocs, caramidă spartă, material plastic. Biofiltrele au prevăzut sisteme de ventilație, pentru eliminarea gazelor.

Bazinele cu nămol activ utilizează fermentația aerobă a substanțelor organice din apa reziduală. Ca bazine de aerare se mai folosesc: șanțuri în teren impermiabil, gropi, canale de beton.

Principiul constructiv al unei stații de epurare a apelor uzate

Deși diferă prin dimensiuni și tehnologii folosite, cea mai mare parte a stațiilor de epurare a apelor uzate au o schemă constructivă apropiată. Există și unele realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalații se pot realiza în subteran, cu spații verzi deasupra.

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; și la unele stații (deocamdată nu la toate!) o treapta terțiară – biologică, mecanică sau chimică.

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

Grătarele rețin corpurile plutitoare și suspensiile grosiere (bucăți de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spații tot mai dese între lamele. Curățarea materiilor reținute se face mecanic. Ele se gestionează ca și gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului.

Fig. 2.1 Schemă bloc de principiu.

Gratarele sunt:

gratare rare, care au interspatii mari care permit trecerea unor materii cu dimensiuni de 50-100 mm, curațarea lor este manuală. Se urmărește avansarea tehnologiei către gratare rare cu interspații cu dimensiuni de 20 mm, prevazute cu un sistem de curațare mecanică.

Fig. 2.2 Gratare rare și dese.

gratare dese, care au interspații cuprinse între 16 și 20 mm, iar curațarea lor se face manual sau mecanic. Soluțiile moderne includ gratare dese din oțel inoxidabil sau alte materiale rezistente la coroziune, prevăzute cu dispozitive pentru deshidratarea reținerilor.

Fig. 2.3 Sistem de curățare mecanic.

Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reținând solide cu diametru mai mic.

Fig. 2.4 Site.

Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului și pietrișului fin și altor particule ce au trecut de site dar care nu se mențin în ape liniștite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor și se gestionează ca deșeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conține multe impurități organice.

Fig. 2.5 Deznisipator.

Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare și asigură staționarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun și suspensiile fine. Se pot adăuga în ape și diverse substanțe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun și filtre. Spumele și alte substanțe flotante adunate la suprafață (grăsimi, substanțe petroliere etc.) se rețin și înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează și înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susținute de pod rulant) și se trimite la metantancuri.

Treapta secundară constă și ea din mai multe etape:

Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conține microorganisme ce descompun aerob substanțele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.

Fig. 2.6 Bazin cu nămol activat cu aerare pneumatică

cu tuburi cu membrane elastice perforate.

Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conțin mult metan) se folosesc ca și combustibil de exemplu la centrala termică.

Treapta terțiară nu există la toate stațiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura compuși în exces (de exemplu nutrienți- azot și fosfor) și a asigura dezinfecția apelor (de exemplu prin clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbția pe cărbune activat, precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în azotit și apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.

Fig. 2.7 Eliminarea azotului și fosforului.

În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluție puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim așa o situație fericită. Pe de o parte tehnologiile de epurare se îmbunătățesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanțe care nu ar trebui să fie și pe care stațiile de epurare nu le pot înlătura din ape.

În final apa epurată este restituită în emisar – de regulă râul de unde fusese prelevată amonte de oraș. Ea conține evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să fie mare pentru a asigura diluție adecvată.

Alte soluții propun utilizarea pentru irigații a apelor uzate după tratamentul secundar, deoarece au un conținut ridicat de nutrienți. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conțin toxice specifice peste limitele admise și produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest caz nu mai este necesară treapta a III-a și nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează și utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.

Nămolul din decantoarele primare și secundare este introdus în turnuri de fermentație, numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură temperatură relativ ridicată, constantă, și condiții anaerobe, în care bacteriile fermentează

nămolul și descompun substanțele organice până la substanțe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienți și gaze care, conținând mult metan, se utilizează ca și combustibil.

Capitolul 3

Terminologie

Anexa 2

Abrevieri

Anexa 3

Cuprinsul figurilor

Fig. 2.1 Schemă bloc de principiu. 14

Fig. 2.2 Gratare rare și dese. 14

Fig. 2.3 Sistem de curățare mecanic. 15

Fig. 2.4 Site. 16

Fig. 2.5 Deznisipator. 16

Fig. 2.6 Bazin cu nămol activat cu aerare pneumatică 17

Fig. 2.7 Eliminarea azotului și fosforului. 18

Bibliografie

[1]. Rusu Tiberiu, “Tehnologii și echipamente pentru tratarea și epurarea apelor”, vol. I, U.T.Press, Cluj-Napoca, 2008.

[2]. Rusu Tiberiu, “Procedee și echipamente pentru tratarea și epurarea apelor”, suport de curs, U.T.Cluj.

[3]. Simona Avram, “Procedee și echipamente pentru tratarea și epurarea apelor”, suport de curs, U.T.Cluj.

[4]. Negulescu M., ,,Epurarea apelor uzate orășenești“, Ed. Tehnică, București, 1971.