Impactul Antropic Si Activitatile DE Reconstructie Ecologica DIN Parcul Natural Bucegi

Economie

Impactul Antropic Si Activitatile DE Reconstructie Ecologica DIN Parcul Natural Bucegi

Byadmin ianuarie 1, 2024

IMPACTUL ANTROPIC ȘI ACTIVITĂȚILE DE

RECONSTRUCȚIE ECOLOGICĂ DIN PARCUL

NATURAL BUCEGI

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

În peisajul mirific și unic al Bucegilor, leagănul alpinismului și drumeției Carpaților românești, sunt prezente multe specii floristice și faunistice rare și foarte rare, asociații vegetale de o mare valoare științifică, forme de relief diversificate, toate importante datorită înfățișării și farmecului de necontestat.

De-a lungul secolelor, natura a influențat considerabil modul de dezvoltare a civilizațiilor. Natura, vector principal al evoluției umane, contribuie zi de zi la îmbunătățirea calității vieții noastre prin însuși rolul său ecosistemic și simbiotic. Asigurând, protejând și propulsând viața, natura a fost și continuă să fie calea prin care s-au exploatat resurse, demarând astfel mari procese de industrializare. Însă aceste procese, prin amploarea lor, nu au avut întotdeauna efecte pozitive asupra mediului înconjurător, conducând adesea la dezastre ecologice sau efecte ireversibile asupra mediului natural.

Dacă înainte de perioada industrială, ocupațiile de bază constau în pășunatul rațional, creșterea vitelor și meșteșugurile, odată cu apariția marilor uzine de la Sinaia, Fieni, Brașov și Bușteni, activitățile tradiționale au fost înlocuite parțial cu cele moderne.

Deși natura are capacitatea de a restabili un mediu deteriorat, aceasta necesită timp, însă ritmul de distrugere este mult mai mare decât cel de restaurare.

Impactul produs în cadrul Parcului Natural Bucegi este cauzat în principal de către activitățile turistice, acestea an de an luând amploare din cauza creșterii numărului tot mai mare de turiști care participă la o creștere vizibilă a economiei comunității locale. Alături de impactul produs de turism, mai putem vorbi și de un impact cauzat de exploatarea irațională a resurselor naturale și de extinderea construcțiilor.

Masivul Bucegi beneficiază de cea mai dezvoltată infrastructură întâlnită în Carpații românești. Astfel, putem vorbi despre practicarea unui turism în sistem intensiv, crescând numărul de activități turistice care se manifestă în cele mai multe cazuri negativ asupra mediului. Legat de creșterea numărului de turisti a crescut și economia comunității locale, ceea ce puteam considera ca fiind un lucru pozitiv, dar în paralel cu aceasta a crescut și impactul asupra mediului, care în cele mai multe cazuri se manifestă sub aspect negativ.

Prezența unei circulații turistice necontrolate provoacă o distrugere ireversibilă a unor elemente care au fost consacrate ca monumente ale naturii sau ca specii endemice.

Necesitatea de protecție a mediului trebuie subliniată. Degradarea treptată și accentuată a unor asfel de peisaje montane și ecosisteme, a căror valoare este incontestabilă, ar conduce la o situație de ireversibilitate a reconstrucției ecologice.

Oare dezvoltarea durabilă, un concept mult discutat, teoretizat și dezbătut în epoca recentă, nu poate deveni o prioritate practică? Tot ce facem este doar pentru binele nostru, fără a ne mai gândi și la binele generațiilor următoare, deci mai este vorba despre o dezvoltare durabilă în acest caz? De ce să nu lăsăm și celor care vin după noi toate frumusețile de care ne bucurăm și oxigenul pe care îl respirăm datorită pădurilor impunătoare, a căror frumusețe este de neegalat!

Peisajele montane sunt deosebit de fragile și sensibile la schimbare și degradare, de aceea este necesară diminuarea impacturilor asupra componentelor de mediu. În cazul în care impactul s-a produs la un nivel destul de avansat, vom pune în practică procesul de reconstrucție ecologică.

Reconstrucția ecologică a apărut ca un domeniu separat în ecologie în 1980, considerată ca fiind practica de reînnoire și restaurare a ariilor degradate, distruse sau deteriorate, a ecosistemelor și habitatelor deteriorate din mediul de intervenție al omului activ.

Reconstrucția ecologică reprezintă ansamblul de măsuri de modelare intenționată, preconizate și derulate de către om, prin care se asigură restabilirea structurii, funcțiilor naturale ecologice, hidrologice și biochimice, varietății și dinamici naturale în scopul refacerii unui ecosistem degradat în urma intervenției antropice.

Scopul reconstrucției ecologice este acela de a atinge starea naturală a unui ecosistem, prin reluarea funcțiilor naturale, pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Astfel, se vor lua mai întâi o serie de măsuri ce vor conduce la atingerea obiectivelor propuse prin aplicarea reconstrucției ecologice.

Pentru menținerea unui echilibru între oameni și natură este nevoie de o educare și conștientizare a publicului prin idei inovatoare cu rolul de a-l stimula în activități ce țin de protecția mediului înconjurător.

În următoarea teză voi atinge următoarele puncte: în prima parte am tratat aspectele privind poziția Parcului, geologia, hidrografia și condițiile climatice specifice zonei, și descrierea mediului biologic a cărui elemente creează splendoarea masivului. În partea a doua s-a analizat impactul care are loc la nivelul Parcului Natural Bucegi, motivele care au cauzat impactul și activitățile care au condus la distrugerea treptată a mediului. Soluția finală a acestui proces îndelungat este aplicarea unei reconstucții ecologice.

CAPITOLUL 1

ASPECTE PRIVIND PARCUL NATURAL BUCEGI

Fig. 1.1 Sfinxul din P.N. Bucegi (http://romaniamegalitica.blogspot.ro/)

1.1. Poziția geografică

Parcul Natural Bucegi, a cărui frumusețe incontestabilă domină aproape în întregime masivul Bucegi, este situat în partea estică a Carpaților Meridionali,desfășurându-se sub forma unei potcoave cu deschidere sudică și delimitat de abrupuri ce depășesc adesea 1000 m față de zonele limitrofe, și nu numai.

Ocupând un loc de frunte în cadrul lanțului muntos al Carpaților, acesta se înalță măiestruos deasupra obîrșiilor văilor Prahovei și Ialomiței și este delimitat la miazănoapte de trecătoarea Branului. Este destul de greu să găsești elemente ce ar putea ajuta la asemuirea Bucegilor cu celelalte masive muntoase romînești, deoarece au o personalitate aparte caracterizată de rezultatul îmbinării armonioase a diversității floristice, faunistice, geomorfologice și hidrologice.

O descriere pitorească este dată de însăși Al.Vlahuță:” Pe sub coastele Bucegilor, pe dinaintea celor mai înalte și mai frumoase vârfuri, se deschide de la miazănoapte spre miazăzi Valea Prahovei — pustietăți și întunecimi de codru acum două sute de ani — astăzi valea cea mai locuită și mai bogată din țară. Pornește de la hotar, din dâmbul Predealului, și se lasă-n cotituri trăgănate printre munți până dincolo de Câmpina, unde-și topește malurile în largul neteziș al șesului…”.

Suprafața acestui parc este de 32.497 ha și se întinde pe teritoriul administrativ a 3 județe: Brașov, Prahova și Dâmbovița. Jumătate din suprafața parcului se întinde în județul Dâmbovița, cealaltă jumătate fiind adăpostită de celelalte două județe.

Masivul este delimitat astfel: la est de către valea superioară a Prahovei și cu porțiunea inferioară a Văii Cerbului, pâna la confluența cu Valea Morarului, la nord și nord vest cu Depresiunea Bârsei și Culoarul Bran, la vest cu Valea Moeciului și cu principalul său izvor de obărșie, Valea Grohotișului, iar din șaua Bucșa-Strungulița cu văile Brateiul, Dudele și Ialomița, peste care se înalță singuraticul vârf al Leaotei, iar la sud se ivesc pante mai domoale ce fac trecerea către Subcarpați.

Accesul în parc se poate face din Valea Prahovei, din nord, cu ajutorul traseelor turistice ce ies în șoseaua Predeal Râșnov sau din Culoarul Rucăr Bran, pe una din văile versantului vestic. Din sud se poate ajunge pe un drum modernizat,ce face legatura între Platoul Bucegilor și orașul Pietroșița, via cabana Bolboci.

Datorită poziției sale, Parcul Natural Bucegi beneficiază de prezența tuturor categoriilor de pasionați ai muntelui: turiști, alpiniști, schiori și cercetători interesați de speciile floristice și faunistice.

Fig. 1.2. Hartă acces Bucegi (http://muntii-bucegi.ro/Harti_Bucegi/)

1.2.Geologie și geomorfologie

Din punct de vedere geologic, Parcul Natural Bucegi este constituit din două entități geotectonice majore, și anume: Pânza getică din cadrul Dacidelor mediane și Pânza de Ceahlău din cadrul Dacidelor externe-Săndulescu, 1984.

Tipice Bucegilor sunt formele și microformele de relief cu aspect bizar, ca de exemplu abruptul prahovean, marea varietate de roci precum calcare, șisturi cristaline, gresii, granite, fapt pentru care relieful este foarte diversificat. Astfel,pe crestele puternic bătute de vânt, rocile mai ușor erodabile au condus la modelarea stâncilor sub diverse forme, precum coloane, ciuperci, cap de om și peșteri, cele mai concludente exemple în această privință fiind Babele și Sfinxul. În partea sudică și centrală a platoului Bucegilor, ca și pe versantul vestic al munților din ramura secundară, apar pe suprafețe însemnate gresiile micacee intercalate cu calcare, de aceeași vârstă cu conglomeratele.

Înalțimea maximă întalnită în acest parc este de 2.505 m în Vf.Omu, acesta fiind principalul nod orografic al masivului, de aici desprinzându-se radiar mai multe creste. Spre nord, crestele sunt înguste, scurte și zimțate de stânci ruiniforme, dezagregate de gerurile iernii (Colții Morarului) și prezintă o cădere altitudinală accentuată. Cum ne deplasăm spre sud, crestele devin despărțite de cursul superior al Ialomiței și al afluentului acestuia, Șugările.

O notă deosebită a peisajului din anumite zone ale Bucegilor o dau calcarele jurasice, reprezentate îndeosebi pe Culmea Strunga și în Valea Superioară a Ialomiței. Porțiunile cu calcare jurasice se evidențiază prin fenomene carstice specifice rocilor, precum cheile (Ch.Ialomiței, Urșilor, Tătarului, Valea Horoabei), peșterile (P.Ialomiței, P Tătarului) și grohotișurile mobile, dintre care cele mai întinse se întalnesc la baza și de-a lungul pereților vestici ai Munților Grohotișu și Guțanu, din Culmea Strunga. Tot pe versantul vestic, între fundamentul cristalin și calcarele jurasice se interpun depozite silicioase reprezentând malmul inferior (Callovian și Oxfordian), precum și gresii cu calcare brune, ce aparțin etajului Dogger. Depozitele acestui etaj sunt proeminente mai ales în Șaua Strunga și pe versantul vestic al Tătarului, unde dețin o bogată faună fosilă. Apariții sporadice de Dogger se mai întâlnesc și pe versantul prahovean, deasupra Sinaiei.

Formațiunile cristaline sunt reprezentate prin șisturi sericitoase, cloritoase și filitoase, cu porfiroblaste de albit, constituind“cristalinul Leaota”. Acestea apar la suprafață, pe arii extinse, numai în colțul de sud-vest al masivului, alcătuind în întregime Munții Deleanu, Lucacila și o parte din Tătaru, continuându-se apoi către nord pe la poalele masivului, până la Vf.Poarta.

Prin descrierea făcută putem observa un joc diversificat de forme de relief, acestea contribuind la frumusețea peisajului.

Fig. 1.3. Diferite forme de relief (foto original)

1.3.Hidrologia

Rețeaua hidrologică a masivului Bucegi este alcătuită din cursul superior al râului Prahova, valea superioară a Ialomiței și valea Glăjăriei. Valea superioară a Ialomiței este principala sursă de colectare a apelor ce se revarsă de pe masivul Bucegi. Aceasta izvorăște la mare înăltime de sub Vf.Omu și străbate muntele de la nord la sud. De-a lungul Văii Ialomiței intîlnim o serie de chei, prezente în punctele în care apa străbate masivele de calcar. În dreptul Muntelui Bătrîna și a Schitului Peștera, apele Ialomiței își croiesc drum prin cheile Urșilor și prin Cheile Peșterii. În flancul drept al acestora, pe peretele Bătrînei, se găsește marea grotă Peștera Ialomiței. Mai jos, după larga așezătură a Padinei, întâlnim Cheile Tătarului, iar în aval de punctul Bolboci se găsesc Cheile Zănoagei Mici și Cheile Zănoagei Mari.

Văile prii Mari.

Văile principale ce își au originea în jurul Vf.Omu sunt văi cu caracter glaciar, cu profil specific, în formă de “U”, cu circuri succesive, așezate în trepte și cu morene. Pe versanții exteriori ai masivului întâlnim Văile Ciubotea, Gaura, Țigănești și Mălăiești, din Bazinul Bîrsei. Pe versantul estic, Valea Cerbului și valea Morarului, din Bazinul Prahovei, iar către sud Valea Sugărilor, Valea Obârșiei și Valea Domanelor din Bazinul Ialomiței.

Prezența cascadelor formate pe praguri structurale dă o notă de grandoare peisajului din Munții Bucegi. Astfel, menționăm Cascada Urlătoarea, Cascada Vânturiș (pe izvorul Dorului), Cascada Caraimanului, Moara Dracului (pe Gaura), Cascada Obârșiei (pe Ialomița) și Cascada Horoabei.

La limita sudică și în zona centrală a parcului se găsesc lacurile artificiale Zănoaga și Scropoasa, iar pe râul Ialomița, lacul Bolboci care este un lac de baraj artificial, cu un volum util de 13 milioane m³. Acestea reprezintă habitate artificiale.

Fig. 1.4. Lacul Bolboci (https://cudegetulpeharta.wordpress.com)

1.4.Condițiile climatice

Datorită poziției sale, Parcul Natural Bucegi beneficiază de o climă complexă, specifică zonelor montane, caracterizată prin două etaje, și anume cel alpin și cel montan-forestier.

Temperatura medie anuală a aerului este de 4,9 °C, ianuarie fiind considerată luna cea mai rece din an, înregistrându-se temperaturi cuprinse între -3,9 °C și -5,2 °C în etajul montan și -10,8 °C în etajul alpin, iar iulie luna cea mai caldă, având temperaturi cuprinse între +14,4°C și +15,7°C în etajul alpin și +5,6°C în etajul subalpin.

Diferența de temperatură dintre primăvară și toamnă crește odată cu altitudinea, deoarece încălzirea, respectiv răcirea maselor de aer se produce mai lent la înălțimi mai mari. Așadar, la aceste înălțimi toamna este mai cald decât primăvara.

Observațiile meteorologice au demonstrat că, pe Vf.Omu, înghețul se poate produce în tot cursul anului. Aproape fără excepție, anual au fost înregistrate temperaturi sub 0°C, chiar și în lunile de vară (iulie-august).

Vântul, element activ al climei, își pune categoric amprenta în aspectele și distribuția covorului vegetativ din Bucegi. Pe crestele expuse din plin tuturor curenților de aer, vântul bate aproape în permanență, ducând astfel la eroziunea și degradarea versanților.

Efectele vântului asupra vegetației se pot manifesta direct prin acțiunea mecanică de deflație și eroziune eoliană, iar indirect prin dirijarea distribuției, dimensiunilor și consistenței stratului de zăpadă. Aceste efecte sunt evidente în mod special pe crestele puternic atacate de vânt din etajul alpin superior. În culoarul Văii Prahovei direcția dominantă a vânturilor coincide cu axa geomorfologică a acestui culoar, cele mai frecvente vânturi fiind cele din sectorul nordic, în timp ce pe platoul și vîrfurile Bucegilor direcția generală a vânturilor corespunde direcției circulației generale a atmosferei în țara noastră, unde deplasările maselor de aer se produc pe axa est-vest.

Precipitațiile medii anuale înregistrate pe masivul Bucegi sunt cuprinse între 810-1350 mm. Cantitatea de precipitații înregistrate în perioada de vegetație (iunie-septembrie) este puternic influențată de relief. De exemplu, în timp ce la Sinaia cad în medie 378 mm ploaie, la Peștera Ialomiței cad 422 mm , iar pe Vf Omu cad 480 mm.

Zăpada își face simțită prezența timp de 78 zile pe an la Sinaia, 153 zile la Peștera și 208 zile pe Omul. Se estimează că prima zăpadă de schi poate să se așeze încă din octombrie la Vârful cu Dor, iar ultima tocmai în luna mai la Omul.

Valorile lunare ale nebulozității ne arată că în Bucegi primăverile sunt foarte noroase, iar toamnele foarte senine.

Cea mai întâlnită ceață la munte este ceața orografică, fiind un fenomen.care se manifestă frecvent în zona alpină a Bucegilor.

Regimul nebulozității și al ceții determină durata de strălucire a soarelui.

Fig. 1.5 Deplasarea maselor de aer (foto original)

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA MEDIULUI BIOLOGIC

2.1.Flora

Munții Bucegi sunt dominați de o floră bogată și diversificată, care a constituit din totdeauna un mare punct de atracție și interes pentru botaniști.

Relieful diversificat, structura geologică, alături de altitudinea ce se ridică la peste 2.500 m, au permis instalarea unei flore bogate și variate, incluzând toate grupele mari de plante, și anume 3.037 specii, cuprinzând alge, licheni, mușchi, cormofite.

Ca specii endemice de licheni, menționăm Polyblastia butschetschensis, Verrucaria bucegiensis, Microglaena butschetschensis, Thelidium bucegiensis, Lecanora verrucosa var. bucegica.

Numărul speciilor de plante superioare remarcate până în prezent în Munții Bucegi este de 1.183 specii, grupate în 407 genuri și 86 familii, reprezentând o treime din totalul speciilor cunoscute pe teritoriul țării.

Endemismele carpatice sunt cele mai numeroase, acestea reprezentând 5,6 % din flora Bucegilor. Următoarele sunt câteva dintre ele: Astragalus australis ssp. Bucsecsi, Poa molinerii ssp. glacialis, Thesium kernerianum, Saxifraga demissa, Hesperis oblongifolia, Festuca bucegiensis.

Dintre speciile protejate, prezente și în masivul Bucegi, specificăm tisa (Taxus baccata), zâmbrul (Pinus cembra), gențiana ( Gentiana lutea), floarea de colț (Leontopodium alpinum).

Plantele ocrotite în cadrul masivului ,precum și în regiunile limitrofe sunt: bulbucii de munte (Trollius europaeus), tulichina (Daphne blagayana), și două specii de sângele voinicului (Nigritella rubra și Nigritela nigra). Dintre speciile carpato-balcanice, se regăsesc Viola dacica, Saxifraga carpatica, Linum extra-axilare, Doronicum carpaticum, ș.a.

Toate aceste specii de plante sunt esențiale pentru Parc atât din punct de vedere științific, cât și estetic.

Fig. 2.1 Leontopodium alpinum (foto original)

2.2.Vegetația

O privire de ansamblu aruncată asupra vegetației Masivului Bucegi ne oferă o imagine spectaculoasă în ceea ce privește bogăția pe care aceasta o expune prin cenotaxoni, relicte glaciare sau specii endemice, care oferă fitocenozelor o notă aparte.

Până în momentul de față au fost semnalate un număr de 78 de asociații, cu 25 de subasociații, dintre care menționăm:Poa-Alyssetum repentis, Papavero-Festucetum violaceae, Festucetum versicoloris bucegicum.

Vegetația din zona forestieră este alcătuită din trei etaje, și anume:

-etajul montan inferior (500-700 m) reprezentat prin făgete pure sau cu carpen;

-etajul montan mijlociu (700-1400 m) alcătuit din amestecuri de brad, fag și molid;

-etajul montan superior(1400-1650 m) alcătuit din molidișuri;

-etajul subalpin (1650-1800 m) alcătuit din tufărișuri și rariști de limită.

Vegetația din zona alpină este alcătuită din:

-etajul alpin inferior (1800-2250 m) reprezentat prin tufărișuri de jnepeni (Pinus mugo), pajiști de brâne cu festuca, pajiști cu țepoșică (Nardus stricta);

-etajul alpin superior (2250-2500 m) caracterizat prin molidișuri de tip Hieracio rotundati-Picetum, pajiști cu carvex curvula și tundra alpină.

Cele mai importante tufărișuri ale Bucegiului sunt reprezentate din jneapăn (pinus mugo), anin de munte (Alnus viridis) sau o combinație dintre cele două specii.

Fig. 2.2. Pinus mugo(foto original)

2.3.Fauna

Alături de flora impunătoare a Bucegilor, fauna ocupă, de asemenea, o poziție deosebită, înregistrându-se până în prezent 3.500 specii de animale, dintre care 1.300 specii de insecte, peste 100 specii de melci, 45 specii de mamifere și 129 specii de păsări, dintre care 50 cuibăresc în zonă.

Cele mai importante nevertebrate întalnite în Bucegi sunt arahnidele și insectele. Din clasa Insecta, speciile reprezentative aparțin următoarelor ordine: Coleoptera, Hymenoptera, Diptera și Lepidoptera. Dintre acestea putem menționa câteva specii endemice, cum ar fi: Leuctra carpatica, Nemoura Carpatica, Cloroperla kisi, Carabus arvensis carpathicus.

Ihtiofauna este reprezentată de specia Salmo trutta fario (păstrăvul de munte), alături de specia Oncorhynchus mykiss și de specia de interes comunitar Cottus gubio ( zglăvoc).

Dintre cele 11 specii de amfibieni, reprezentative întregului lanț carpatic, prin urmare și masivului, aducem în discuție Salamandra salamandra (salamandra), Triturus cristatus (Tritonul cu creastă), Triturus montandoni , Bombina variegata, Bufo bufo, Rana temporaria. Datorită vulnerabilității acestor specii în perioada de reproducere numărul lor a scăzut vizibil. Prin urmare se impune în viitor adoptarea unei strategii de conservare, care să includă identificarea siturilor de reproducere.și cartarea.habitatelor.

Reptilele sunt reprezentate de ordinul Sauria, și anume șopârlele, precum și de specii ca șarpele de alun (Coronella austriaca) și vipera comună (Vipera berus).

Dintre vertebrate, speciile de păsări întâlnite în această zonă sunt: corbul, ciocârlia de pădure, pietrarul sur, mărăcinarul mare, mierla, fluturașul de munte, cocoșul de munte și brumărița de munte. Iar în ceea ce privește fauna cavernicolă, poate fi evidențiată prezența unei subspecii endemice de amphipod (Niphargus carpathicus cavernicolus) din Peștera Ialomiței.

Pădurile ce înconjoară poalele acestui masiv, precum și cele din etajul subalpin,sunt dominate de prezența mamiferelor, precum Rupicapra rupicapra, care preferă brânele Bucegilor, Cervus elapthus, Ursus Arctos, care preferă zonele mai izolate, Lynx lynx, Sciurus vulgaris, Capreolus capreolus, Canis lupus, Vulpes vulpes, Microtus arvalis, Felis silvestris, etc.

Ca specii ocrotite, menționăm:cocoșul de munte (Tetrao urogallus), râsul (Lynx lynx), Formica rufa, iar speciile de păsări Aquila chrysaetos și Aegypius monachus sunt elemente dispărute, trebuind însă reintroduse, datorită importanței lor ecologice.

Fauna omitologică este reprezentată prin: vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus), vulturul pleșuv brun (Aegypius monachus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), mierla de piatră (Monticola saxatilis), fluturele de piatră (Trichodroma muraria), acvila încălțată (Aquila heliaca heliacal), corbul (Corvus corax),ș.a.

Prin jnepenișurile de pe Platoul Bucegilor își fac simțită prezenta speciile de Coronella austriaca și vipera berus.

Fauna din peșteri cuprinde numeroase specii troglofile sau subtroglofile, care au o vastă răspândire. Specii reprezentative au fost identificate în următoarele peșteri: Peștera Ialomiței, Peștera Mică, Peștera Rătei și Peștera Ursului.

În consecință, marii admiratori ai animalelor au oricând ocazia să viziteze parcul pentru a admira fauna diversificată din cadrul său.

Fig. 2.3. Rupicapra rupicapra (www.bucegipark.ro)

2.4.Habitate și ecosisteme

Ecosistemele acestui masiv se numără printre cele mai complexe ecosisteme întâlnite în Europa, fiind foarte bine conservate. Principalele ecosisteme ale parcului sunt caracteristice zonei continental boreale. Se poate observa o limitare clară care pornește de la impunătoarele păduri de foioase și conifere, ajungînd în zona alpină la pășunile.alpine și stâncăriile.din golul alpin.

Deși diversitatea ecosistemelor sunt de o importanță mare, gradul de sensibilitate este ridicat, pășunile alpine suferind cel mai mult din cauza activităților întreprinse de om. Multe specii al căror stil de viață depinde de aceste pășuni ajung să devină vulnerabile și rare din cauza degradării ecosistemelor.

Studiind din plan vertical,putem distinge următoarele etaje de vegetație: etajul montan inferior, etajul montan mijlociu, etajul montan superior, etajul subalpin, etajul alpin inferor și etajul alpin superior. Toate aceste etaje sunt dominate de o vegetație specifică.

În cadrul pășunilor alpine, care au cel mai mult de suferit din cauza unui număr foarte mare de activități umane pecum și pășunatului excesiv, se întâlnesc cele mai multe specii rare și

vulnerabile, a căror habitate au fost distruse treptat.

Pădurile joacă un rol foarte important, acestea oferind un habitat natural și specific florei și faunei bogate, dominând circa 60 % din suprafața ariei protejate. Mai contribuie și la menținerea unui echilibru între diferite categorii taxonomice care asigură suport pentru evoluția stabilă a fitocenozelor din interiorul diferitelor tipuri de ecosisteme.,precum și la consolidarea solului. Tot aici întâlnim și un număr impresionant de specii relicte și endemice, motiv pentru care prezintă un interes deosebit atât pentru cercetători cât și pentru vizitatori.

Cîteva habitate reprezentative pentru Parc:

a) Habitate de pajiști și tufărișuri dominate de jneapăn cu smirdar, tufărișuri de ienupăr pitic (Juniperus sibirica), de alun (Corylus avellana), de soc negru (Sambucus nigra), cu o mare valoare conservativă;

b) Pajiști alpine și subalpine alcătuite din pajiștile de părușca(Festuca supine), de țăpoșică (Nardus stricta);

c) Pajiști umede (buruienișuri);

d) Păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare, în care domină fagul (Fagus sylvatica), amestecul cu rășinoase: molid (Picea abies) și brad(Abies alba). Acestea prezintă o mare valoare conservativă;

e) Păduri temperate de conifer;

f) Mlaștini, izvoare și pâraie dominate de Carex nigra ssp.dacica, Blysmus compressus, Glyceria nemoralis ,etc.

g) Stâncile și rocile dominate de populații de Saxifraga moschata și Darda kotschyi pe stâncile calcaroase, din etajul subalpin, acesta fiind un habitat endemic pentru Munții Carpați;

h) Habitatele acvatice, formate din lacuri, pâraie alpine și subalpine, unde întâlnim importante comunități de nevertebrate acvatice, amfibieni și pești;

i) Peșterile care adăpostesc importante colonii de lilieci, având o valoare conservativă mare.

La scară largă, o atenție deosebită trebuie acordată ecosistemelor de la limita superioară a pădurilor:covorul de jneapăn, asociațiile floristice specifice golfului alpin, peticele de smirdar din căldările glaciare.

CAPITOLUL 3

IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA MEDIULUI

ÎN PARCUL NATURAL BUCEGI

3.1. Impactul antropic și formele de manifestare în Parcul Natural Bucegi

În Masivul Bucegi întalnim cea mai dezvoltată infrastructură de pe tot cuprinsul Carpaților românești.

Intervenția omului asupra peisajului și a resurselor naturale s-a dovedit dăunătoare. Mediul ambiant a fost folosit necorespunzător în scopuri recreative, activitățile turitice conducând la un impact mare asupra mediului.

Dacă odinioară prin acești munți și pădurile lor trăiau în voie animale mari (râsul, ursul, capra neagră, lupul, cerbul,mistrețul, ș.a), astăzi, din cauza vânatului intensiv, a turismului necontrolat și pătrunderea unui număr tot mai mare de autovehicule, acestea au început să dispară treptat.

Evoluția actuală a turismului este caracterizată de profunda înnoire a ofertei turistice mondiale în special prin dezvoltarea unei game de produse turistice noi, superioare atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.

Toate activitățile turistice determină în timp și spațiu efecte potențiale asupra mediului, prin degradarea solului, poluarea apelor cu diverse deșeuri, exploatarea resurselor, ruperea inconștientă a plantelor valoroase, distrugerea unor ecosisteme. Toate aceste influențe cumulate sunt exprimate de noțiunea de impact.

Impactul uman sau antropic asupra mediului reprezintă acțiuni și activități negative desfășurate de către oameni asupra mediului natural, biodiversității și altor resurse .Acesta se poate manifesta sub două forme: impact pozitiv, care în cazul de față se produce mult mai greu, și impact negativ, care se poate produce foarte ușor, în condițiile în care vizitatorii nu conțientizează pericolul care poate rezulta în urma unui astfel de impact.

Impatul asupra mediului reprezintă orice schimbare produsă mediului, benefică sau dăunătoare, rezultând în parte sau în totalitate din produsele, activitățile și serviciile unei

organizații.

O altă definiție a impactului este dată de Mac (2003) care consideră “impactul environmental” (natural sau antropic) ca efectul direct sau indirect al unui proces natural sau al unei activități umane care produce o schimbare a sensului de evoluție a calității mediului.

Dezvoltarea acestui concept a pornit de la specialiștii englezi și americani, în deceniul 7 al secolului nostru, și care au șocat opinia publică internațională cu studiul "Limitele creșterii". Astfel, autorii au demonstrat că atât rezervele cât și resursele naturale ale planetei sunt limitate, ca de altfel și puterea de absorbție a tuturor reziduurilor și deșeurilor rezultate.

Peisajele sunt degradate prin intervenții antropice care se manifestă prin ridicarea de noi structuri turistice, unde soluțiile arhitecturale nu se integrează sub aspect estetic și ambiental.

Calitatea aerului alături de calitatea celorlalți componenți ai cadrului natural reprezintă un element important și indispensabil în dezvoltarea turismului. În sezonul turistic, aerul este foarte poluat, datorită prezenței unui flux foarte mare de turiști, și a emisiilor de noxe produse de gazele de eșapament ale autovehiculelor. Însă aerul mai poate fi afectat și prin poluarea cu diferite particule de pulberi, rezultate în urma unor activități de construcții ce nu respectă normele impuse de legislația în vigoare.

Solul are de suferit, în urma unor lucrări de decopertare, excavații, săparea unor gropi, având ca efect distrugerea aspectului natural al reliefului și a faunei și florei edafice.

Un alt impact este cel care rezultă din practicarea pașunatului excesiv care determină modificarea covorului vegetal, tasarea solului, perturbarea animalelor sălbatice, periclitarea florei alpine a cărei existență se bazează pe un echilibru ecosistemic fragil.

Datorită inconștienței majorității populației, mulți turiști ignoră anumite reguli sau semne, ce interzic accesul în anumite locuri. Un exemplu concludent ar fi ignorarea barierei de la Piatra Arsă de către turiștii dornici de a trece cu mașina, deși aceasta este o zonă protejată a parcului, pentru a ajunge în puncte precum Babele și Sfinxul.

Platoul estic al Bucegilor poate fi considerat un adevărat bulevard, deoarece este intens antropizat, prin creșterea numărului de cabane, a potecilor turistice, precum și a construirii drumurilor auto, pentru a se ajunge cu ușurință până la Babele, Peștera și cabanele Cota 1400.

Ecosistemele acvatice lotice și lentice au de suferit atât datorită prezenței deșeurilor lăsate de turiști și comunitatea locală, ducând la fenomenul de eutrofizare, cât și din cauza colectării materialului de prundiș, folosit ca material de construcții.

Pentru realizarea Complexului Hidrotehnic Bolboci a fost necesară deschiderea

exploatărilor de calcar (Cariera Lespezi, Piatra Arsă și Furnica) și gresie (Cariera Cărpeniș), a

căror activități s-au resimțit asupra reliefului și a ecosistemelor în care sunt amplasate.

Astfel, în cadrul Parcului Natural Bucegi putem observa că au loc o serie de activități care au ca scop exploatatea resurselor existente și distrugerea peisajului natural.

Cariera de calcar de la Lespezi

În colțul sud-vestiv al Bucegilor, la o altitudine de peste 1200 m, își face simțită prezența muntele Lespezi, care este mai puțin vizitat de turiști, din cauza lipsei de interes în ceea ce privește adăugarea unor marcaje, precum și datorită degradării peisajului, prin exploatarea la maxim a carierei de calcar.

Cândva, această carieră juca un rol important, datorită extragerii calcarului pentru fabrica de ciment Fieni, însă treptat a fost exploatată până peste limită, ajungând să macine versantul vestic al muntelui, devenind un dezastru ecologic. În prezent s-a început demararea proiectelor de reconstrucție ecologică.

Prin urmare nu ar fi fost mai sănătos și corect să o exploatăm rațional și conștient, fără a mai ajunge acum în situația disperată de a-i oferi un contur ?

Exploatarea unor minerale care s-au format în milione de ani reprezintă un proces care are un impact semnificativ asupra peisajului și a biodiversității. Astfel, fiecare companie care desfășoară activități miniere în cariere ar trebui să acționeze cu responsabilitate, gestionând corect aceste resurse, pentru a respecta principiul fundamental al dezvoltării durabile: trebuie să ne satisfacem propriile nevoi, însă fără a le epuiza și pe cele ale generațiilor viitoare.

Din păcate, doar vorbele lui Vlahuță ne mai pot crea o imagine mirifică a acestor locuri trecute (Podului cu flori): “Stă soarele pe Zănoaga… avem destulă vreme. Acolo să vedeți mândrețe. Sus de tot, chiar pe vârful Zănoagei, s-așterne-o pajiște frumoasă, care se cheamă Podu cu florile, că-i numai flori toată, și la mijloc e un lac așa cât fața unei arii de mare, și-i limpede, limpede apa, ca lacrima, iar împrejurul pajiștii, pe margini, sute de stânci înalte și colțuroase stau înșirate, parcă-s puse s-o păzească…”

Fig. 3.1. Cariera de calcar Lespezi-exploatare și praf (http://www.panoramio.com )

3.2. Impactul activităților turistice în Parcul Natural Bucegi

Turismul a devenit, de-a lungul timpului, o activitate complexă, cu multiple forme de exprimare și o dezvoltare permanent ascendentă. El se numără printre cele câteva fenomene care s-au impus în mod evident în epoca contemporană, chiar dacă definirea conceptului este relativ dificilă, datorită fragmentării deosebite a produsului turistic (atracții, transport, relaxare, cazare, ospitalitate,etc- care pot fi foarte diversificate din punct de vedere calitativ și al repartiției spațiale).

Valorificarea peisajelor naturale și a bunurilor culturale reprezintă un proces istoric îndelungat, prin care, succesiv, resursele și obiectivele de interes primordial, cu valoare excepțională, au fost remarcate prin diverse forme de turism.

Zona montană a fost prima resursă pusă în valoare, oferind recreere și odihnă, și astfel căpătând un rol important, luând treptat amploare, mai ales în cadrul Parcului Natural Bucegi, datorită poziției sale, fiind înconjurat de marile orașe (București, Brașov, Ploiești , Târgoviște) și de un număr impresionant de stațiuni montane, frecventate de numeroși turiști.

Prezența omului în natură, ca și simplu turist, are și efecte mai puțin dorite asupra tuturor componentelor de mediu. Dintre acestea, cele mai afectate sunt peisajele naturale, solul, flora, fauna, apele, monumentele naturale, precum și așezările urbane din jur.

Impactul produs de activitățile turistice asupra unei zone este dat.de cadrul natural și varietatea potențialului turistic, de existența unei infrastructuri generale, de prezența unor structuri turistice de cazare, de alimentație, agrement. Aceste elemente dominante ale turismului conduc la apariția mai multor tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, ș.a.), care se pot manifesta sub o formă pozitivă.sau negativă.

În cadrul Parcului Natural Bucegi, tipul de turism cel mai practicat este cel de recreere și agrement, care valorifică calitățile estetice și de mare atractivitate ale peisajului natural, reprezentate prin existența unor monumente ale naturii ca Babele, Sfinxul și Crucea Caraiman, prin prezența unor specii de plante rare și a unor forme de relief deosebite.

Datorită faptului că este extrem de accesibil, Parcul Natural Bucegi dispune de două categorii de turiști, dintre care o parte preferă turismul pe traseele marcate din Bucegi, iar majoritatea fiind formată din turiști care preferă turismul de o zi, cei care urcă și coboară cu telecabina, sau de mai multe zile, putând campa în locuri unde se poate ajunge cu autoturismul.

Traseele turistice,cele mai populate sunt bine marcate și întreținute, însă nu putem spune același lucru și despre cele mai puțin circulate, deoarece fondurile din ultimii ani alocate pentru reamenajarea traseelor turistice sunt tot mai mici, neacordându-se o importanță uniformă tuturor traseelor.

Dominat de o prezență impunătoare de pereți stâncoși, masivul Bucegi beneficiază și de trasee de alpinism ,care de altfel participă la creșterea numărului de turiști. Putem chiar să ne mândrim cu un număr considerabil de astfel de trasee.

Datorită numărului tot mai mare de turiști, a crescut și numărul de locuri destinate cazării, atât în interiorul Parcului, cât și în imediata apropiere a acestuia, accesibile pe drumuri auto și poteci. Astfel avem un număr tot mai mare de hoteluri, pensiuni turistice, cabane turistice și refugii. Construirea acestora conduce la producerea unui impact, care se manifestă prin modificarea peisajului natural din cadrul Parcului, ducând la o poluare a mediului, la defrișarea pădurilor și a covorului vegetativ.

Având și funcție recreativă, Parcul Natural Bucegi, a cărui complexitate îl face atât de vizitat, oferă turiștilor să desfășoare acțiuni precum:

plimbări acompaniate de un ghid turistic autorizat de Parcul Natural Bucegi;

drumeții, pe traseele marcate;

fotografierea și filmarea peisajului;

practicarea alpinismului, fiind puse la dispoziție circa 280 de trasee de alpinism, cu diferite grade de dificultate;

sporturi de iarnă;

moutain bike pe drumurile publice din cadrul Parcului.

Peisajele naturale și elementele de floră și faună atractive, formele diversificate de relief au condus la dezvoltarea activității turistice care se manifestă atât în mod controlat, dar mai ales în mod necontrolat, rezultând urmări negative exercitate asupra Parcului:

Covorul vegetativ prezent în imediata apropiere a traseelor turistice, datorită abaterii

diverselor persoane sau datorită unui număr prea mare de turiști, a suferit modificări importante, astfel diverse plante cu aspect deosebit au devenit rare sau vulnerabile;

2. Turismul în peșteri a condus la mari modificări ale parametrilor de habitat prin introducerea iluminatului artificial, inscripționarea pereților, poluarea cu diverse deșeuri;

3. Potecile suprasolicitate au dus la degradarea pajiștilor alpine, a solului în imediata apropiere a cabanelor și a celor mai vizitate monumente ale naturii(ex: Sfinxul, Babele, poteca spre Crucea Caraiman);

4. Prezența unui număr tot mai mare de turiști, în zonele cele mai populate de animale, a condus la retragerea acestora în zone inaccesibile, care în cele mai multe cazuri nu pot asigura necesarul de hrană a efectivelor de animale;

5. Crearea pârtiilor de schi pentru practicarea sporturilor de iarnă a dus la distrugerea covorului vegetal, a unor forme carstice, la modificarea microreliefului local și bineînteles la schimbarea peisajului;

6. Camparea inconștientă și inadecvată în locurile neamenajate, a dus la apariția depozitelor de gunoaie, la distrugerea vegetației, deranjarea faunei, conducând la o modificare vizibilă și inestetică a peisajului;

7. Realizarea instalațiilor de transport pe cablu, precum telecabinele și tirolienele, au avut o influență nefastă asupra vegetației forestiere și a pajiștilor alpine, ducând la distrugerea acestora.

8. Pădurile sunt tăiate în mod sistematic datorită creșterii ratei de construcții din unele zone sau pentru amenajarea de noi pârtii pentru practicarea sporturilor de iarnă ;

9. Deschiderea de cariere în scopul exploatării materialelor de construcții ( pietriș, rocă ).

10. Depozitarea gunoaielor în locurile interzise de către turiștii needucați (fig. 3.2 ).

11. Ignorarea indicatoarelor care interzic accesul mașinilor între Babele și Piatra Arsă.

Fig.3.2. Deșeuri rezultate în urma turiștilor (https://esarfepemunte.wordpress.com)

Fig. 3. 3 Bariera de la Piatra Arsă (http://www.ziardambovita.ro/)

În cazul zonelor de mare atractivitate, situate în spațiile cele mai populate, precum Sfinxul, Babele, Piatra arsă, Crucea Caraiman, impactul este de proporții mai mari.

Deși situația economică a comunităților locale este susținută de turism, ele pot suferi la rîndul lor un impact negativ produs de acesta, deoarece activitățile cu specific tradițional ajung să fie neglijate în favoarea obținerii unor venituri rapide și facile din activitățile turistice modernizate.

Parcul Natural Bucegi este supus unei presiuni antropice crescânde rezultată din turism, și datorită localizării, fiind înconjurat de numeroase stațiuni montane și de marile orașe.

Turismul și facilitățile turistice întră adesea în conflict cu obiectivele ce țin de protecția și conservarea habitatelor și deteriorează peisajele naturale ale masivului. Astfel este necesară o evaluare a turismului, dar și a impactului pe care activitățile turistice le exercită asupra ariilor protejate în cadrul Parcului Natural Bucegi.

Toate aceste activități menționate mai sus trebuie să fie monitorizate, iar atunci cînd există abateri de la prevederile legale, să se poată lua măsuri.

În tabelul nr.1 sunt enumerate principalele tipuri de impact declanșate în urma unor activități turistice și efectele lor. Problemele apărute pot fi diversificate și complexe, demonstrând astfel nevoia realizării unei evaluări a impactului de mediu.în acțiunile de modernizare sau de noi investiții în turism.

Tabelul 3.1

Tipurile de impact declanșate în urma unor activități turistice

Obiectivele cele mai exploatate.

Sfinxul

Cu o legendă aparte, Sfinxul din Bucegi este situat pe platoul Bucegilor, la 2.216 m altitudine și are o înălțime de 8 m și o lățime de 12 m. Numele își are originea în asemănarea cu un cap uman, formându-se de-a lungul timpului dintr-un bloc de piatră din cauza eroziunii eoliene(vîntului).

Acesta, de-a lungul anilor, o dată cu creșterea numărului de turiști, a suferit modificări, deoarece deși este interzisă excaladarea sa, vizitatorii continuă să ignore acest lucru, fiind inconștienți încă de acțiunile lor ce pot conduce treptat la o degradare a unui monument natural.

Fig.3.4 Sfinxul (foto original)

Babele

Alături de Sfinx, Babele reprezintă unul din megaliticele țării, prezentându-se sub forma unor formațiuni stâncoase ,și întâlnindu-se la altitudinea de 2.292 m.

Fiind conexe cu Sfinxul, au fost supranumite altarele ciclopice din Caraiman,fiind închinate Cerului și Pământului, Soarelui și Lunii, precum și lui Marte, zeul războiului și al agriculturii.

Și acestea suferă o degradare treptată datorită excaladării de către turiști.

Fig.3.5. Babele (foto original)

Crucea Eroilor(Crucea Caraiman)

Acest monument care se găsește la altitudinea de 2.291 m, a fost ridicat în onoarea eroilor români care au murit în Primul Razboi Mondial, la inițiativa Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ai României, între 1926-1928.

Aceasta și-a câștigat titlul de cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.

Constituind un simbol important al Masivului Bucegi, precum și datorită poziției în care se găsește, oferind o priveliște de vis asupra orașelor din jur, asupra râului Prahova, este unul dintre cele mai vizitate monumente din Parc, astfel covorul vegetal din jur a suferit modificări vizibile de-a lungul timpului.

Șirul de exemple cu cele mai exploatate obiective ar putea continua deoarece Parcul Natural Bucegi deține un număr impresionant de monumente ale naturii , unice din multe puncte de vedere și de o frumusețe de neegalat.

Fig.3.6 Vedere de ansamblu de pe Muntele Caraiman (foto original)

3.3. Evaluarea impactului asupra mediului în Parcul Natural Bucegi

Singura modalitate pentru a asigura un viitor mai cert și mai înfloritor.constă într-o tratare echilibrată a mediului și dezvoltării. Numai printr-o orientare judicioasă a căilor de dezvoltare se poate ajunge la modificarea modului de producție și de consum actual, care și-a dezvăluit caracterul perimat și consecințele nefaste asupra mediului.ambiant.

Evaluarea impactului asupra mediului reprezintă un proces menit să identifice, să descrie și să stabilească, în funcție de caz și în conformitate cu legislația în vigoare, efectele directe și indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale unui proiect asupra sănătății mediului și a oamenilor.

La noi în țară problemele de evaluare a impactului au fost reglementate prin Legea Mediului 135/1996, unde au fost stabilite normele metodologice de elaboare a acordurilor și bilanțurilor de mediu cu participarea agențiilor de mediu și a firmelor specializate pe probleme de mediu.

Pentru realizarea unuei Evaluări a Impactului asupra Mediului cât mai exacte, este necesar ca studiul să fie realizat de către o echipă interdisciplinară de specialiști care sunt apți să aprecieze atât relațiile sintetice, cât și analizarea fiecărui aspect implicat în impact.

În prezent există peste 50 de metodologii de evaluare a impactului antropic asupra mediului. Acestea au la bază o serie de metode și tehnici variate care provin din disciplinele științifice care studiază impactul uman asupra componentelor de mediu.

În ceea ce priveste impactul în Parcul Natural Bucegi, am selectat o arie în care am încercat să evidențiez în ce categorie de impact se încadrează.

Am folosit metoda listelor de control, fiind cel mai simplu procedeu de evidențiere a impacturilor, și constă în cercetarea listei complete a impacturilor posibile, evidențiindu-se componentele mediului natural ce pot fi afectate de activitatea preconizată.

Listele de control se bazează pe judecăți empirice raționale și pe realizarea unei liste ierarhizate a factorilor ce urmează a fi luați în considerare pentru evaluare (Barrow, 1997; Westman, 1985).

Datorită acestor liste de control, culegerea de date și informații este mai facilă, permițând prin vizualizarea lor ca impactul să fie mai bine localizat.

Listele de control pot fi: simple-descriu efectele impactului și apoi dau o serie de măsurători și predicții și descriptive-aplică tehnici de măsurare și scalare a impacturilor.

Metoda de evaluare a semnficației impacturilor a vizat acordarea unor note de evaluare a căror valoare se poate stabili în acest fel:

-răspunsurile de tip A (Da) = 2;

-răspunsurile de tip B (Nu) =1;

-răspunsurile de tip C(Neaplicabil/Nu este cazul) =0.

Scara de evaluare a impactului are valori încadrate între 1 și 60. Obținerea unui număr mare de răspunsuri pozitive care sunt convertite într-un scor final de evaluare pozitiv indică existența unui impact semnificativ (negativ) asupra componentelor de mediu ce domină aria analizată. Obținerea unui scor de mediu negativ indică existent unui impact mai puțin semnificativ (pozitiv) sub aspectul magnitudinii,intensității și efectelor.

Un exemplu de evaluare a impactului prin intermediul unei liste de control a luat în calcul o serie de criterii de evaluare a impacturilor posibile în zona alcătuită din Muntele Lespezi, Muntele Zănoaga,Piatra Arsă și Babele.

Tabelul 3.2

Lista de control a impacturilor din zona Muntele Lespezi,

Muntele Zănoaga, Piatra Arsă și Babele

CAPITOLUL 4

ASPECTE PRIVIND STUDIUL ACȚIUNILOR DE RECONSTRUCȚIE

ECOLOGICĂ ÎN CADRUL PARCULUI NATURAL BUCEGI

4.1. Necesitatea aplicării reconstrucției ecologice

Zona munților Bucegi a fost propusă pentru protejare din anul 1936, datorită necesității și dorinței de protecție a peisajelor și a diversității speciilor de plante și animale, a căror frumusețe este incontestabilă și de neegalat.

Prima dată a fost oficializat ca Parc Național prin ordinul ministrului Mediului nr.7/1990, urmând ca apoi sa i se atribuie statutul de Parc Natural prin Legea 5/2000, ale cărui limite au fost stabilite prin H.G.230/2003.

De-a lungul timpului, omenirea s-a mândrit cu progresele făcute din exploatarea reurselor naturale planetare, însă în prezent, când oamenii încep să înteleagă că există și repercursiuni, deoarece resursele naturale regenerabile nu reușesc să țină pasul cu exploatările sau chiar pot ajunge în punctul în care să devină epuizabile, am început să acordăm mai multă atenție problemei, căutând soluții. Astfel omenirea a ajuns în situația în care meditează asupra câtorva fraze spuse de către președintele S.U.A, Theodore Roosevelt, la Conferința asupra conservării resurselor naturale din 1908:”A sosit vremea să ne gândim cu seriozitate la ceea ce se va întâmpla atunci când pădurile noastre nu vor mai fi, când cărbunele, fierul și petrolul se vor fi epuizat și când solul se va fi sărăcit și aluvionat în fluvii, impurificându-le apele, dezgolind câmpurile și barând calea navigației”.

Reconstrucția ecologică este o activitate intenționată care inițiază sau accelerează recuperarea unui ecosistem în ceea ce privește funcția sa, integritatea (compoziție, specie și structura comunitară), și durabilitatea (rezistența la perturbări). Aceasta permite sprijin abiotic din mediul fizic, fluxurile corespunzătoare și schimburi de organisme și materiale cu peisajul înconjurator și restabilirea interacțiunilor culturale de care integritatea unor ecosisteme depinde.

Astăzi, oamenii se concentrează tot mai mult pe acțiuni pentru prevenirea dezastrelor ecologice. Prin urmare, conservarea biodiversității este în prezent una dintre cele mai mediatizate si notabile probleme internaționale.

Experienta a demonstrat până acum că este foarte greu de restabilit un ecosistem deteriorat, din cauza dependenței de mai mulți factori , în afară de cei naturali, iar procesul nu poate conduce întotdeauna la restaurarea completă a echilibrului ecologic inițial.

În orice proiect de restaurare ecologică, trebuie mai întâi identificate cauzele degradării și în continuare trebuie aplicate măsuri de intervenție și control.

La nivelul Parcului Natural Bucegi, reconstrucția ecologică urmărește, acolo unde este cazul, reluarea funțiilor naturale ale unor ecosisteme, împreună cu restabilirea condițiilor naturale evolutive în scopul de a regenera habitatele și întreaga biodiversitate originală a ecosistemelor.

Necesitatea aplicării reconstrucției ecologice, joacă un rol esențial, deoarece zonele care sunt afectate găzduiesc la rândul lor o varietate mare de specii de plante și animale, multe dintre acestea fiind deja pe lista celor amenințate.

Reconstrucția ecologică oferă astfel o oportunitate suplimentară pentru agențiile de protecție a ariilor pentru a demonstra cum pot îmbunătăți integritatea ecologică în timp ce are loc și o îmbunătățire a calității experiențelor vizitatorilor.

Fig.4.1 Bucegi -Cariera Lespezi (http://ro.geoview.info/)

Parcul Natural Bucegi adăpostește în mod legal un număr de 14 Rezervații Naturale având ca scop ocrotirea și conservarea unor habitate de specii naturale valoroase sub aspect faunistic, floristic, forestier, hidrologic, geologic și paleontologic.

Rezervațiile corespund categoriei IV IUCN și conform Legii nr. 5/200 sunt:

Peștera Cocora cu Cheile Urșilor;

Cheile Tătarului;

Valea Horoabei;

Orzea – Zănoaga;

Zănoaga – Lucacila;

Peștera Rateiului;

Turbăria Lăptici;

Rezervația Plaiul Hoților;

Poiana Crucii;

Locul Fosilier Plaiul Hoților;

Abruptul Prahovean Bucegi;

Munții Colții lui Barbeș

Bucegi (Abruptul Bucsoiu, Mălăiești, Gaura);

Locul Fosilifer de la Vama Strunga

Fig. 4. 2. Valea Mălăiești( http://www.carpati.org/ )

4.2.Obiectivele reconstrucției ecologice

Trebuie să întelegem că atunci când distrugem o parte dintr-un habitat de munte, acesta poate fi restaurat doar parțial și niciodată nu va mai fi identic cu cel original. În general, populațiile de specii lemnoase pot fi restaurate, dar este mult mai dificil, sau uneori imposibil, pentru a restabili întreaga specie erbacee dispărută, precum și populații mari sau mici anterioare de păsări și mamifere.

Ecosistemele din cadrul masivului, includ o gamă largă de habitate mici și unice, cu floră și faună care ar putea avea creștere foarte scurtă și anotimpuri de reproducere, și ar putea fi deosebit de sensibili la perturbări provocate de activitatea umană. Activitățile turistice implică adesea dezvoltarea și utilizarea intensă a potecilor, traseelor și pantelor de sport de vehicule, traficul de transport și pietoni. Deteriorarea acestora necesită aplicarea reconstrucției ecologice.

Prezența vizitatorilor este, de asemenea, de obicei concentrată în zone cele mai populate, contribuind la creșterea zgomotului, deranjant pentru animale și păsări, și a deșeurilor. Efectele negative asupra mediului rezultate din activitățile de turism prost gestionate se manifestă prin tasarea vegetației și eroziunea solului, eliminarea habitatelor limitate, modificarea peisajelor critice, poluarea aerului,a solului și a apelor.

Aplicarea unei reconstrucții ecologice în Masivul Bucegi, urmărește următoarele obiective: conservarea habitatelor și a speciilor integrate acestuia, reinventarierea speciilor de faună și floră, refacerea funcțiilor naturale ecologice și hidrologice, reîmpădurirea,toate jucând un rol esențial.

Zonele montane reprezintă un important generator de oxigen, fiind considerat”Plămânul verde al Pământului”.Aceste acțiuni sunt desfășurate cu scopul de a readuce la starea inițială peisajul montan, care a fost distrus intenționat sau accidental de către om.

Pentru limitarea acestor acțiuni antropice desfășurate la nivelul Parcului Natural Bucegi, trebuie luate o serie de măsuri, ce duc la atingerea obiectivelor propuse prin aplicarea reconstrucției ecologice.

Măsuri propuse pentru atingerea obiectivelor:

Monitorizarea continuă a habitatelor;

Promovarea reconstrucției ecologice și a regenerării naturale în habitatele forestiere;

Interzicerea tăierii oricăror arbori, arbuști sau tufișuri, în habitatele forestiere;

Interzcerea(sau, după caz, reglementarea) pășunatului și prevenirea accesului animalelor;

Promovarea managementului conservării prin aplicarea regenerării naturale;

Protecția și conservarea ecosistemelor, precum și conservarea ecosistemelor biologice.

Reconstructia ecologică ne poate ajuta să îmbunătățim starea de conservare a speciilor și habitatelor, în timp ce furnizează locuri de muncă, oferind o serie de beneficii socio-economice. În plus, statele membre ale UE s-au angajat la atingerea obiectivelor de restaurare a ecosistemelor în cadrul Strategiei Europene 2020 privind Biodiversitatea: „Pînă in 2020, ecosistemele și serviciile lor sunt menținute și îmbunătățite prin crearea unei infrastructuri ecologice și refacerea a cel putin 15 la sută din ecosistemele degradate”.

4.3.Strategii de reconstrucție ecologică

Folosind un proces de management eficient este cea mai bună soluție pentru păstrarea unui echilibru între activitățile economice și conservarea naturii.

Scopul de management este de a păstra zonele protejate ca fiind un loc unde natura își urmează cursul ei firesc, ale căror valori sunt recunoscute de către publicul larg, localnici și oameni de știință, unde turiștii responsabili sunt bine veniți și utilizarea durabilă a resurselor naturale este reglementată prin lege.

Monitorizarea este una dintre cele mai fezabile căi de gestionare a zonelor protejate.

Monitorizarea habitatelor este destul de dificilă daca nu există niște rezultate ale anilor anteriori de cercetare. Protocoalele pentru monitorizarea biodiversității sunt simple și aplicarea lor nu necesită neapărat o pregătire specială, permițându-le sa fie potențial implementate de către voluntari(care trebuie sa aibă măcar un minim de cunoștințe ).

Un aspect negativ care afectează ariile protejate este lipsa unor planuri de gestionare mai eficiente. Acest lucru împiedică de asemenea exercitarea corespunzătoare a inspecțiilor, deoarece domeniile în care este permisă gestionarea durabilă nu pot fi delimitate în mod clar de cele care beneficiază de un regim de protecție strict. Aceste zone naturale protejate sunt un avantaj economic și productiv importante, oferind un flux intens de produse si servicii, care sunt valoroase economic, prin aplicarea unui sistem de management durabil care poate genera resurse semnificative pentru dezvoltarea economică. Pe de altă parte, lipsa planurilor de management va duce la o scădere iremediabilă a diversității biologice și pierderea de beneficii economice importante.

Sistemele ecologice naturale se confruntă cu multe amenințări la adresa biodiversității și a peisajului, datorită impactului uman din ce în ce mai mare, care în cele mai multe cazuri duce la degradarea ireversibilă a mediului natural. Ariile protejate acționează ca niște avocați ai ecosistemelor, și pot fi evaluate și monitorizate ,exprimând într-o anumită măsură statutul ecosistemului la un moment dat.

Restaurarea ecologică a habitatelor montane prin regenerare artificială care poate atinge starea fizică naturală sau cât mai aproape posibil, precum și reducerea impactului uman în alte zone ale Parcului la un nivel la care nu se pot schimba procesele naturale, sunt considerate obiective prioritare. Astfel conducerea trebuie să fie eficientă și adaptabilă oferind un sistem de management integrat. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru, în primul rând , sunt necesare anumite politici pentru a încuraja creșterea economiei locale într-un mod durabil, bazat pe existența ariilor protejate. În al doilea rând, alte politici sunt necesare pentru a implica localnicii în planificarea și gestionarea acestor zone protejate. În cele din urmă, doar punctul culminant al acestor politici va duce la o gestionare în comun.

Pierderea habitatului este una dintre cauzele actuale alarmante ale pierderii biodiversității,de aceea refacerea habitatelor degradate este o problemă care trebuie rezolvată.

Pentru restaurarea habitatelor se mai pot folosi tehnica de regenerare a pajiștilor de munte, dezvoltată de instituții de specialitate, și restaurarea artificială a covorului vegetal.

Planificarea unui management adecvat constă în găsirea unor modalități pentru ca agenția să faciliteze oportunități pentru vizitatori de a se bucura de experiențe unice, în condiții de siguranță, de înaltă calitate care încorporează o educație și o informare a publicului pentru a contribui la menținerea sau restabilirea integrității ecologice sau utilizarea durabilă a Parcului. Această abordare are scopul de a promova un sentiment comun de responsabilitate pentru zonele naturale protejate, susținând astfel eforturile viitoare pentru conservarea lor.

Dupa cum afirmă Higgs(1997):”Pentru ca această restaurare ecologică să evite a deveni un moft în trecere, trebuie sa depindă de dezvoltarea autentică a angajamentelor dintre oameni si ecosystem; cu alte cuvinte,dezvoltarea unei conștientizări sporite a locului.”

Implicarea directă a publicului în activități de restaurare și eforturile de educație suplimentare facilitează dezvoltarea de întelegere mai profundă și aprecierea sistemelor naturale și amenințările cu care se confruntă precum și să contribuie la angajamentul societății pe termen lung pentru obiective de restaurare. Participarea la eforturile de restaurare poate însăși să ducă la o calitate mai bună a mediului.

Reconstrucția ecologică oferă astfel o oportunitate suplimentară pentru agențiile de protecție a ariilor pentru a demonstra cum pot îmbunătăți integritatea ecologică în timp ce are loc și o îmbunătățire a calității experiențelor vizitatorilor.

Refacerea ecosistemelor este în mod tipic un proces costisitor, care necesită mult efort, prin urmare este mai indicat să prevenim anumite daune ecologice, decât să ajungem să le combatem.

Pentru a preveni anumite efecte negative este indicat să se facă o analiză SWOT, prin care am putea evidenția ce activități sau acțiuni generează un impact.

Analiza SWOT

Reprezintă o analiză a punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor, fiind creată și utilizată de întreprinderi ca instrument de formulare a strategiilor.

La nivelul parcului are rolul de a formula noi strategii de planificare și organizare în privința promovării și folosirii raționale a resurselor naturale, a biodiversității și a peisajului în ansamblu.

Ecosistemul reinventat prin forța umană

Oamenii sunt principalii actori în ceea ce privește protejarea mediului înconjurător. Educarea și conștientizarea publicului este un prim pas în procesul de reinventare a unor ecosisteme și peisaje degradate, realizându-se treptat o restaurare a locurilor invadate și distruse de oameni.

La nivelul Parcului Natural Bucegi, Administrația Parcului se luptă din greu pentru a găsi noi tactici de a face publicul să întelegă de ce este necesară folosirea durabilă și rațională a resurselor naturale și conservarea naturii, care au un rol major în viața noastră de zi cu zi.

Comunitatea locală trebuie să fie prima care să se implice în acțiuni ce țin de domeniul mediului, reacționând imediat când sunt încălcate legile ce țin de protecția parcului.

Pentru o mai bună colaborare a administrației parcului cu publicul, aceasta trebuie să promoveze o serie de informații și idei, pentru a întări dorința cetățenilor de a proteja natura,prin:

a) Programe de educare și formare a publicului tânăr – promovarea Parcului în școli, menționarea unor proiecte ce țin de restaurarea unei zone degradate, care necesită o refacere a covorului vegetal, plantarea de puieți, etc.

b) Încurajarea și organizarea voluntariatului – un prim pas ar putea fi făcut de comunitățile locale, care implicându-se în activități de igienizare a unor zone, de marcare a traseelor, de restaurare a unor arii, vor atrage la rândul lor un număr tot mai mare de voluntari.

c) Promovarea necesității de conservare a peisajului prin intermediul internetului și mass media – în prezent informațiile culese de pe internet, au o influență mare asupra populației, mai ales a celei care este dependentă de internet.

d) Stimularea publicului prin concursuri tematice care au ca punct central necesitatea protecției mediului înconjurător.

e) Colaborarea cu organisme naționale și internaționale de protecție a mediului, schimbul de experiențe și informații.

Sfaturi pentru turiști

1.Nu aruncați în natură cutii de conserve, sticle, cutii de plastic și ambalaje. Pentru asta s-au creat locuri special destinate colectării deșeurilor;

2. Evitarea ruperii speciilor de plante. Frumusețea lor este de necontestat când se găsesc în locul de origine și nicidecum într-o vază;

3. Evitarea vânatului. Fauna joacă un rol important în menținerea echilibrului naturii;

4. Camparea în locurile indicate. Nu trebuie să creem noi spații de campare;

5. Folosirea traseelor marcate. Nu trebuie să ne abatem de la traseu, deoarece vom distruge covorul vegetal prin crearea de noi poteci;

5. Respectarea ariilor protejate și a monumentelor naturii. Generațiile următoare merită să se bucure de astfel de peisaje;

6. Evitarea aprinderii focului în pădure sau pe pășunile alpine;

7. Să nu deranjăm speciile de animale a căror habitat se află în apropierea unor trasee, prin zgomote stridente.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Parcul Natural Bucegi se numără printre zonele cu cea mai veche tradiție, unde dezvoltrea structurilor turistice a avut ca efect exploatarea resurselor, iar circulația turistică intensă a dus la degradarea treptată a cadrului natural.

Datorită prezenței în natură a unui număr tot mai mare de turiști și autovehicule, au apărut și efectele negative asupra componentelor de mediu. Astfel flora, fauna, solul, apa, formele de relief, monumentele naturale și peisajul natural au ajuns să sufere modificări vizibile.

Flora, un element important al masivului, suferă datorită consecințelor negative rezultate în urma unor circulații turistice intense și a amenajărilor turistice pentru sporturile de iarnă și agrement.

Fauna,la rândul ei, are de suferit datorită micșorării spațiilor naturale în care își au habitatul, afectându-le stilul de viață.

Solul este tasat și compactat din cauza intervenției tot mai dese a automobilelor și utilajelor destinate realizării de construcții noi.

Râurile și pâraiele suferă datorită ignoranței vizitatorilor Parcului, care aruncă diverse deșeuri în apa limpede a acestora.

Toate aceste acțiuni negative care au loc asupra componentelor mediului pot fi estompate fie prin reducerea impacturilor antropice, fie prin aplicarea unei reconstrucții ecologice.

Aplicarea reconstrucției ecologice în Parcul Natural Bucegi se face ținând cont de istoricul ariei afectate, combinând datele și analizele solului,vegetației și apei pentru ca restaurarea peisajului să se realizeze cât mai bine și rapid.

RECOMANDĂRI

Existența unui program de monitorizare a flxului de turiști care se înregistrează anual.

Existența unor marcaje fosforescente care să îi călăuzească pe marii aventurieri pe timpul nopții.

Colaborări la nivel national și international cu alte parcuri și realizarea schimbului de informații și experiențe.

Analizarea rețelei dintre cererea și oferta turistică astfel încât modul de producere a impacturilor să fie diminuat sau aproape inexistent.

Organismele guvernamentale trebuie să-și elaboreze o strategie de dezvoltare a turismului fără consecințe negative asupra mediului înconjurător.

Bogățiile existente în parc și exploatate prin turism fac parte din patrimoniul umanității, prin urmare ppublicul trebuie să vegheze asupra conservării lor.

Evaluarea cerințelor turistice în raport cu capacitatea de primire a Parcului.

Încurajarea și promovarea voluntariatului și a ONG-urilor.

Conștientizarea problemelor cu care ne confruntăm și realizarea unui echilibru între om și natură.

Sancționarea vizitatorilor Parcului la cea mai mica abatere de la regulile impuse de Administrația Parcului Natural Bucegi.

Evaluarea impactului prin diverse metode, ori de câte ori s-a produs un impact negativ asupra componentelor de mediu, oricât de mic ar fi acesta.

Administrația Parcului Natural Bucegi încearcă să ofere turiștilor programe cât mai atractive și variate prin care să îi stimuleze la acțiuni de conservare a naturii.

Refacerea ecosistemelor este în mod tipic un process costisitor, care necesită mult effort, prin urmare este mai indicat să prevenim anumite daune ecologice, decât să ajungem să le combatem.

Impactul negativ antropic asupra medului înconjurător a început să devină o problemă încă de acum două secole. În această perioadă, oamenii au făcut tranziția de la simpli admiratori și călători printre frumusețile naturii la activiști în protecția mediului. Astfel, programele de protecție și prevenire a exploatării abusive a bogățiilor oferite de natură s-au intensificat.

Câteva trasee turistice

Anexa nr. 1

Sursa: http://www.bucegipark.ro

Model de reconstrucție ecologică

Anexa nr. 2

Fostă groapă de gunoi transformată în Parc Natural (http://www.landezine.com/ )

Fotografii originale din teren

Stațiunile montane privite de pe Muntele Caraiman

Anexa nr. 3

Iarna pe Bucegi

BIBLIOGRAFIE

Cărți și articole:

1. Beldie Al.,1976. Flora și vegetația Munților Bucegi. Editura Academiei R.S.R., București.

2. Cândea M., Erdeli G., Simion T., 2003. Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului. Editura Universitară, București.

3. Ciprian Palaghianu. Reconstrucția ecologică a ecosistemelor degradate. Publicat în 07.01.2014.

4. Cristea E. și Dimitriu N. Bucegi,turism-alpinism. Editura Uniunii de Cultură, Fizică și Sport, ed. II.

5. Dihoru Gh., Pârvu C., 1987. Plante endemic în Flora României. Editura Ceres, București.

6. Donița N., Popescu A., Pauca-Comănescu M., Mihăilescu S. și Biris I., 2005. Habitatele din România. Editura Tehnica Silvică.

7. Erdeli G., Gheorghilas A. ,2006. Amenajări turistice. Editura Universitară, București.

8. Ielenicz M. și Comănescu L., 2006. România-potențialul turistic. Editura Universitară, București.

9. Kargel W., 2000. Munții Bucegi.Drumeție.Alpinism.Schi.

10. Muntean O. L., 2005. Evaluarea impactului antropic asupra mediului. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

11. Neacșu N., 2000. Turismul și dezvoltarea durabilă. Editura Expert, București.

12. Niculescu G., 1984. Valea Prahovei. Editura Sport-Turism, București.

13. Patrulius D., 1969. Geologia Masivului Bucegi și a Culoarului Dîmbovicioara. Editura Acad. R.S.R., București.

14. Pop Emil și Sălăgeanu N., 1965. Monumente ale naturii din România. Editura Meridiane, București.

15. Popescu Ruxandra-Malina, 2011. Protecția mediului în contextual dezvoltării durabile. Legislație și instituții. Editura Bioflux, Cluj-Napoca.

16. Sandu Tatiana – Note de curs.Reconstrucția ecologică sem I, an universitar 2014-2015

17. Simion T., Tătaru Al., Cândea M. și Bogdan E., 2009. Turism rural.Turism urban. Editura Transversal, București.

18. Velcea V. Și Sovu Al., 1982. Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești. Editura Didactică și Pedagogică, București.

***Planul de management al P. N. Bucegi

Site-uri

http://www.bucegipark.ro/ [accesat la 25.02.2015]

https://ro.scribd.com [accesat la 05.03.2015]

https://buceginatura2000.wordpress.com/ [11.04.2015]

http://www.carpati.org/ [accesat la 11.04.2015]

http://muntii-bucegi.ro/ [accesat la 05.05.2015]

http://www.ser.org/ [accesat la 04.05.2015]

http://bookfi.org/ [accesat la 04.05.2015]

http://www.ceeweb.org/ [accesat la 20.05.2015]

https://tzope.wordpress.com/ghid-montan [accesat la 03.06.2015]