Impactul Antropic ÎN Sectorul Bradișor Brezoi

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA CARTOGRAFIE

IMPACTUL ANTROPIC

ÎN

SECTORUL BRADIȘOR-BREZOI

BUCUREȘTI

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

În ținutul de piatră al Carpatilor Meridionali, Lotrul, un râu vijelios purtând un nume din vremuri vechi bătute de nedreptate, a inscris o epopee glorioasă în lupta omului pentru lumină culminând cu realizarea în valea Lotrului a celui mai vast sistem hidroenergetic al țării noastre. (Gheorghe Ploaie, „Valea Lotruluui“)

Valea Lotrului a fost o regiune studiata inca de la sfarsitul secolului al-XIX-lea de catre renumiti geografi care au abordat tangential anumite probleme legate de impactul antopic in bazinul Lotrului sau a Lovistei in ansamblu (Emm. de Martonne si N. Popescu).

Timp de peste un deceniu , ani la rand, vară și iarnă oamenii au înscris aici, pe valea Lotrului, o adevarată epopee ale cărei roade au inceput să apară in 1972, când Lotru pulsa in sistemul energetic national primii kilowați. (Gheorghe Ploaie, „Valea Lotruluui“)

Lovistea a fost studiata foarte mult din punct de vedere uman de catre mari geografi dintre care il putem mentiona pe I. Conea.

Arealul luat in studiu este situat intre lacul Bradisor in partea vestica pana la varsarea Lotrului in Olt in Carpatii Meridionali, limitat de muntii Lotrului in nord si muntii Capatanii in sud.

Lucrarea va avea in vedere atat problemele legate de impactul antropic in sectorul Bradisor- Brezoi cu sublinierea avantajelor si dezavantajelor acestuia asupra sectorului luat in discutie, cat si problemele legate de geografie umana (toponimia, populatia, activitatiile economice) si cele de geografie fizica (localizare, relief, resurse de subsol etc).

CAPITOLUL I.

ISTORICUL CERCETĂRILOR ÎN SECTORUL BRADIȘOR-BREZOI

Regiunea Bazinului Brădișor – Brezoi a fost studiată încă de la sfârșitul secolului al XIX- lea, de către geografi, dar mai ales de către geologi.

În anul 1898, Mrazec și Murgoci definesc ,,Formațiunea de Brezoi” ca fiind depozite sedimentare prejurasic superioare alcătuite din brecii și din conglomerate.

În anul 1899, Redlich stabilește în urma unor cercetări, că gresiile, marnele și blocurile de calcar din conglomeratele Bazinului Brezoi ar fi de vârstă senoniană. El mai stabilește prezența unei falii la S de Valea Lotrului, care se continuă și spre E de Olt, delimitând la S bazinul de sedimentare; este de părere că pe această linie de falie ia contact cretacicul superior cu brecia ce însoțește cristalinul de Cozia.

În 1905, Gh. M. Murgoci consideră că gresiile și marnele sunt de vârstă senoniană, iar conglomeratele paleogene. El atribuie ,,Brecia de Brezoi” liasicului și consideră că ea formează fundamentul bazinului. După părerea lui, ridicarea culmei Cozia-Naruțu și prăbușirea bazinului Brezoi-Titești ar fi avut loc în Oligocen, odată cu formarea faliei.

În 1907, Emm. de Martonne publică la Paris lucrarea “Recherches sur l’evolution des Alpes de Transylvanie”. În această lucrare autorul amintește de sedimentarul din Bazinul Brezoi-Titești, precum și de platformele de eroziune de aici (platforma Gornovița în Plaiul Suliței și platforma Râu Șes în Masiul Naruțu).

Tot de Martonne pune problema formării defileului Oltului, susținând ipoteza captării, efectuată între bazinul getic și cel transilvănean.

I. P. Voitești, în lucrarea ,,Pânza conglomeratului de Bucegi în Valea Oltului, cu date noi asupra structurii acestei văi în regiunea Carpaților Meridionali”-1915, studiază în amănunt sedimentarul din Bazinul Brezoiului. El este de părere că marnele și gresiile sunt de vârstă senoniană, iar conglomeratele de vârstă paleogenă. Realizează de asemenea și o hartă geologică 1: 100.000. În ultima parte a lucrării face referire la formarea Văii Oltului, admițând captarea, dar mută cumpăna de ape mai la N decât Emm. de Martonne.

În revista ,,Dări de seamă ale ședințelor Institului Geologic”- 1919-1920, H. Grozescu publică un articol intitulat ,,Morfologia Văii Lotrului”, în care descrie mai ales sectorul superior al Lotrului, dar face referire și la sectorul mijlociu și inferior.

I. Conea (1935) publică teza sa de doctorat intitulată ,,Țara Loviștei”, în care abordează mai ales probleme de geografie umană (toponimia, populația, drumurile și cetățile Loviștei), dar și probleme legate de geografia fizică (localizarea, întinderea și hotarele Loviștei).

În 1958, Ghika-Budești, în lucrarea ,,Depresiunea intramontană Loviștea și creasta horstului Cozia”, admite vârsta cretacică pentru tot sedimentarul situat la V de Olt, și face de asemenea și o scurtă descriere a Bazinului Brezoi și a ,,Conglomeratelor de Brezoi”.

Denisa Lupu și M. Lupu, 1967, studiază depozitele sedimentare din Valea lui Stan și ajung la concluzia că acestea sunt de vârstă werfeniană.

Bardașu P., Simeanu Gh. (1973), în lucrarea ”Brezoi – 100 de ani de industrie forestieră”arătau probleme despre exploatarea forestieră pe Valea Lotrului.

Horst P. Hann și Ladislau Szasz (1981), explică originea breciilor din acest bazin; le descriu și le clasifică, considerând vârsta breciilor ca fiind cretacic superioară.

Ploaie Gh.,(1983),în lucrarea ” Valea Lotrului”, face o caracterizare geografică a bazinului Văii Lotrului, arătând și câteva aspecte ale impactului antropic în sectorul Brădișor Brzoi.

N. Popescu și colab., (2000) publică un articol referitor la dinamica reliefului și potențialul de habitat din Depresiunea Loviștei, în care sunt descrise terenurile pe care sunt amplasate așezările, precum și procesele actuale care le afectează.

1.1. METODOLOGIA DE LUCRU

1.1.1.Surse de date folosite

Baze de date utilizate

Realizarea studiului a fost facută prin colectarea și structurarea datelor geografice din care s-au extras elementele esențiale analizei. Pentru realizarea materialului grafic s-au utilizat harta topografică 1:25.000, ortofotoplanurile 1:5.000 (2005, 2012 – Județul Vâlcea) ce au condus la identificarea și vectorizarea spațiului construit, rețelei stradale, rețelei hidrografice si a curbelor de nivel.

Baze de date rezultate

Date vectoriale sunt reprezentate de stratele tematice de tip linie (curbele de nivel, rețeaua stradală, rețeaua hidrografică), poligon (spațiul construit).

„Datele raster sunt cele multe și mai utile în analizele realizate în programele GIS deoarece sunt alcatuite din pixeli organizați sub forma unei matrici, fiecare atribuindu-i-se câte trei atribute: coordonate de latitudine, longitudine și altitudine. Datele vectoriale sunt caracterizate de utilizarea punctelor (vertecsilor) în definirea segmentelor, poligoanelor, punctelor. Fiecare vertex este alcatuit dintr-o coordonata X- latitudine și o coordonata Ylongitudine. „(Tudose, C., Ovejanu, I., 2011).

Etapa de lucru

Aceasta include etapa de documentare si cea de cercetare în teren, care s-a intins pe parcursul a mai multor luni incepand cu luna noiembrie a anului 2015. Pentru cartarea in teren s-a folosit atat ortofotoplanul din 2005 pe jud. Vâlcea cat si cel din 2012 pentru a evidenția impactul antropic de-a lungul acelei perioade in zona arealului de studiu (prăbușiri, alunecări de teren. defrișări) cu ajutorul cărora s-a putut realiza baza de lucru in programul ArcGis.

Pentru realizarea unei imagini de ansamblu a anului curent am relizat o serie de fotografii ce pun in evidență rezultatul intervenției omului in cadrul natural al acestui areal.

CAPITOLUL. II.

CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A SECTORULUI BRĂDIȘOR – BREZOI

2.1. AȘEZAREA

Bazinul Lotrului este situat în cea mai mare parte a Carpatilor Meridionali, în grupa Parâng, acolo unde pe o suprafață de 1024km2, râul Lotru aduna afluenții, drenând nordul masivului Parâng, sudul munților Lotrului, nordul muntilor Capațânii si munții Latoriței in totalitate.

Sectorul Brădișor – Brezoi este așezat în partea central-sudică a României, în centrul Carpaților Meridionali, pe cursul mijlociu și inferior al Lotrului.

Fig. 1 – Poziția sectorului Brădișor-Brezoi în cadrul țării

Începând de la Brădișor și până la Gura Lotrului, pe o distanță de peste 15 km, se desfășoară ultimul sector de vale longitudinală a Lotrului.

Poziția Văii Lotrului în interiorul masivului montan duce la un climat de adăpost, iar expoziția estică, face ca masele de aer să fie canalizate pe această vale venind dinspre est.

Din punct de vedere administrativ, regiunea intră în totalitate în componența județului Vâlcea, fiind situată în partea central-nordică a acestuia. Sectorul Brădișor-Brezoi se află într-un cadru încântător, cuprins între 300- 550 m altitudine, dispus pe Valea Lotrului, pe DN 7A, având un aspect linear.

Cea mai importantă așezare este orașul Brezoi, cu o populație de 6800 de locuitori, situat în apropiere de confluența Lotrului cu Oltul. El se află la o distanță de 35 km N de Râmnicu Vâlcea, 210 km de București, 67 km de S de Sibiu. De asemenea, se află la 15 km N de stațiunea Călimănești-Căciulata, și la 33 km E de stațiunea Voineasa.

Altă așezare este satul Săliștea – comuna Malaia, situat pe Valea Lotrului la 10 km de orașul Brezoi.

2.2.CADRUL NATURAL ÎN SECORUL BRĂDIȘOR – BREZOI

Majoritatea culmilor muntoase ce delimitează bazinul Lotrului prezintă un relief domol, cu vârfuri largi, rotunjite, acoperite de pășuni și mai rar de jnepenișuri. Aceasta se datoreste în bună măsură șisturilor cristaline ce constituie fundamentul acestor munți. . (Gheorghe Ploaie, „Valea Lotruluui“)

2.2.1. Alcătuirea geologică și resursele de subsol

Structura geologică a sectorului analizat Bradisor-Brezoi este strâns legată de geneza și evoluția Carpaților Meridionali, antrenați în mișcări de ridicare și încrețire a scoarței, respectiv de faza alpină care s-a desfășurat de la sfârșitul mezozoicului până în cuaternar (circa 180 milioane ani).

Actualele forme majore de relief, munții și zona depresiunii, reprezintă o reflectare în timp și spațiu a evoluției paleogeografice, a structurii tectonice și alcătuirii litologice.

Cristalinul Pânzei Getice, cunoscut sub numele de cristalinul Lotrului, este raspandit in cea mai mare parte a munților Lotrului și cuprinde micașisturi și gnaise micacee formate din cuarț, felspați, muscovit, biotit, granați etc. Frecvent apar și amfibolite, ca și roci ultrabazice de tipul serpentenitelor, mai cu seama muntii Latoriței. Șisturile cristaline din muntii Lotrului sunt in mare parte strabatute de filoane și intruziuni de pegmatite bogate in mica albă și neagră ce constituie minereuri exploatabile.

Bazinul Brezoi-Titești ocupă un areal restrâns, atat pe dreapta cat și pe stânga Lotrului, în aval de Valea lui Stan. Formatiunile sedentare care intră in alcăturea lui in aceasta parte au vârstă cretacică. Au fost separate două formațiuni, ținându-se cont de formațiunile litologice: formațiunea de Vasilatu(Coniacian-Campanian inferior) alcatuită în principal de marne nisipoase și formațiunea de Brezoi (Campanian-Maastrichtian) constituită din brecii, conglomerate si gresii (Szasz, 1976). Pe acest suport litologic s-a dezvoltat relieful spectaculos de la nord de Brezoi (vaile Doabrei, Glodului si Bețelului). Aceste depozite se pot urmari si în bazinul superior al Vaii lui Stan.

Fig.nr.2. Harta geologică a sectorului Brădișor –Brezoi

2.2.2. Relieful

Relieful actual este rezultatul evoluției paleogeografice a structurii și alcătuirii litologice, respectiv efectul acțiunii conjugate a factorilor interni (mișcările orogenice) și a factorilor externi (eroziunea).

Litologia, suportul de bază pe care se grefează relieful, este mult diversificată din cauza numeroaselor aliniamente de falie, datorită cărora sunt puse în contact roci cu vârstă și alcătuire litologică diferite (N. Popescu și colab., 2000).

-gnaise și paragnaise situate în Munții Lotrului; sunt roci dure, cu o capacitate mare de suportabilitate și stabilitate în raport cu orice categorie de utilizare antropică;

-șisturi cristaline, micașisturi și amfibolite situate în deosebi la N și E, dure și foarte rezistente. Spre deosebire de gnaise și paragnaise, acestea apar foarte puțin la zi. Ca urmare procesele geomorfologice elementare sau cele complexe acționează relativ slab asupra lor și nu ridică probleme de degradare și alterare intensă.(fig.3)

Fig.3. Roci metamorfice

-brecii, conglomerate și gresii slab cimentat; sunt roci tari și semitari ce ocupă suprafețe mari în centrul bazinului Brezoi, favorabile proceselor de dezagregare și eroziune diferențială, și ele în general stabile și cu mare capacitate de suport; reprezentate prin nisipuri și pietrișuri de terasă, acumulări coluvio-proluviale; reprezintă suportul așezărilor situate pe podurile de terase și fundul de vale.

-roci sedimentare moi, neconsolidate (cuaternare).

Litologia și acțiunea agenților externi determină modificări permanente ale reliefului și, în același timp, schimbări semnificative ale învelișului biotic. Altitudinea este elementul față de care se raportează etajarea în trepte a reliefului, etajarea climatică, etajarea pedologică și fitocenotică, în conformitate cu etajarea specifică Carpați lor Meridionali.

Relieful major este reprezentat prin Munții Lotrului la nord, Munții Căpățânii la sud, care delimitează și închid zona depresionară Malaia- Brezoi.

Acești munți au înălțimi mari, mijlocii și sunt alcătuiți din șisturi cristaline, cu relief glaciar și cu intense suprafețe de denudație dispuse în trepte. Sunt bogați în păduri și pășuni.În partea de nord de Valea Lotrului se află munții: Molidvișu-1510m, Mălaia-1128m, Robu-1899m, Mândra-1952m, iar în partea de sud se află munții: Negovanu-1963m, Nedeia-2130m, Târnovu-1879m, Ursu-2134m, Cocora-1899m, Zmeurăt-1938m, Priota-1954m, Gerea-1886m, iar de aici culmea munților scade treptat până la Olt.

Munții Lotrului reprezintă rama montană nordică. Culmea principală are aspect de platou destul de neted, situat la peste 2000 m altitudine, ce atestă procese de modelare ale unui relief mai vechi. Din ea se desprind culmi secundare, din ce în ce mai coborâte altitudinal (700-800 m), ce coboară spre Valea Lotrului terminându-se de cele mai multe ori prin abrupturi pronunțate.

Întreaga zonă amintită este puternic împădurită, pajiștile alpine și cele formate pe locul pădurilor defrișate ocupând suprafețe relativ reduse.

Munții Căpățânii aflați în perimetrul analizat se desfășoară de la vest la est în sudul Văii Lotrului. Din axa principală a Munților Căpățânii coboară spre nord, către Valea Lotrului, culmi scurte, prăpăstioase, cu versanți abrupți, greu accesibili.

În sfârșit, zona depresionară care se încadrează în culoarul Lotrului, este delimitată de munții amintiți mai înainte. Culmile dinspre nord și est cad în trepte și prezintă altitudini până la 700-800 m pe marginea depresiunii, ușurând legăturile spre munte prin numeroase drumuri forestiere, poteci marcate, poteci vânătorești și de vite. Limita dintre zona depresionară și Munții Căpățânii este reprezentată printr-o denivelare de 500-600 m, extrem de bine evidențiată în relief. Versanții prezintă înclinări pronunțate ceea ce-i face greu accesibili, fiind brăzdați de văi adânci, înguste și prăpăstioase. Sunt acoperiți până aproape de poale de păduri de fag, pe alocuri în amestec cu molid și cu frecvente inversiuni de vegetație generate de expoziția versanților.

Fig. nr.4 – Harta geodeclivității în sectorul Brădișor-Brezoi

Sectorul Brădișor – Brezoi se află într- o zonă cu declivitate mare așa cum se explică și prezența unor procese geomorfologice active.

2.2.3. Componenta climatică

Regiunea se încadrează în climatul temperat-continental-depresionar (de adăpost).

Cel mai important element climatic este desigur, temperatura, care prin variațiile zilnice și

sezoniere infuențează și celelalte elemente ale cadrului natural.

Folosindu-mă de datele de la stațiile meteo din bazinul Lotrului ( de la Voineasa și Obârșia Lotrului), am făcut analiza principalelor elemente climatice și am întocmit și cele două grafice, al temperaturii și precipitațiilor medii anuale in perioada ultimilor 10 ani.

Fig.5 Variatia temperaturilor medii anuale (2006-2015).

Sursă:

Temperatura medie a anului este cuprinsă între 6.5°C și 8.5°C; cele mai mari valori se înregistrează în albia Lotrului – peste 8°C, iar cele mai scăzute în zona înaltă montană – 6.5-7.5°C; rezultă deci, că în bazinul Brădișorului altitudinea impune o diferență de temperatură de cel puțin 1.5°C, între fundul de vale și culmile montane. Cea mai călduroasă lună este iulie, iar cea mai rece este ianuarie (fig.11)

În ceea ce privește cantitatea de precipitații în bazinul Brădișorului, acestea sunt în jurul valorii de 800-900 mm/an. Și aici există o diferență de 50-100 mm/an între zona montană și fundul de vale. Cele mai ploioase luni sunt mai și iunie cu peste 80 mm fiecare, iar cea mai secetoasă este luna februarie, cu peste 40 mm (fig. 12).

Variațiile de temperatură explică și procesele de dezagregare fizico-chimică, iar precipitațiile explică procesele de versant active în diferite areale din Brădișor.

In urma ploilor abundente din 11-12 iulie 2005, record de 224,5 mm, în satul Săliște (comuna Malaia) au avut loc calamități: Ex.-Râpa Brădișor a adus aluviuni-pericol în acea zonă de a ieși din D.N.7 A-Brezoi-Voineasa.

Fig.6 Variatia precipitațiilor medii anuale (2006-2015).

Sursă:

2.2.4. Hidrografia

Întregul bazin este străbătut de o rețea densă de ape curgătoare. Se remarcă faptul că afluenții Lotrului au direcția N-S și S-N.

Cel mai important afluent al Oltului este Lotrul, care avea un debit la vărsare de 19 m³/s la vărsare, înaintea de de începerea construcțiilor hidrotehnice, care au preluat o mare parte din debit și pe care îl debușează în Olt în apropiere de pârâul Lotrișor. De asemene un debit de circa 2,4 m³/s este preluat de conducta ce alimentează cu apă potabilă municipiul Râmnicu Vâlcea, sursa acesteia fiind lacul Brădișor, situat la circa 12 km amonte de Brezoi. Lotrul străbate regiunea pe circa 12 km lungime, de la V la E.

Cel mai mare afluent al Lotrului de pe stânga este pârâul Vasilatu , cu o suprafață a bazinului de 44 km² și o lungime de 15 km (I.Ujvari, 1972); în cadrul Bazinului Brezoi intră doar sectorul inferior. Pârâul Doabra este al doilea afluent de pe partea stângă, ca mărime, având o lungime de circa 3,5 km. Izvorăște din S Plaiului Sulița și se varsă în Lotru în N orașului Brezoi.

Pe partea dreaptă se înșiră un număr mai mare de afluenți, cu pante accentuate și cu văi adânci. Primul dintre aceștia este Pârâul Mesteacănului cu o lungime de circa 3,5 km, urmat de Pârâul Vultureasa, ceva mai scurt de 2,5 km. Cel mai mare afluent de pe partea dreaptă este Valea Satului, cu o lungime de circa 6,5 km și cu o suprafață a bazinului de 6,6 km²; izvorăște de sub vârful Naruțu (1509 m), și se varsă în V orașului Brezoi. Urmează în continuare spre E pârâul Șindrila (2 km lungime) și pâraul Dăneasa cu o lungime de aproape 4 km.

Fig.nr.7 Rețeaua hidrografică a sectorului Brădișor – Brezoi

Prezența acestora constituie un factor principal de degradare și eroziune, contribuind la declanșarea în timp a alunecărilor de teren.

2.2.5. Componenta biopedogeografică

2.2.5.1.Vegetația

De la cea mai joasă altitudine de 300 m, situată la confluența Lotrului cu Oltului și până la cea mai ridicată altitudine de 1509 m în vârful Naruțu, se succed cele 2 etaje de vegetație: etajul foioaselor și etajul coniferelor.

Etajul pădurilor de foioase ocupă cea mai mare suprafață; el începe din cursul inferior al Lotrului și Oltului și urcă până la altitudini de peste 1200 m. Acest etaj este foarte slab reprezentat de subetajul gorunului, care se găsește îndeosebi pe Valea Doabrei,Valea Glodului, cursul inferior al Lotrului (mai ales versantul stâng). Specia dominantă este gorunul (Quercus petraea), alături de care apare jugastrul (Acer campestre), carpenul (Carpenus betulus), tei (Tilia cordata), cireș (Prunus avium).

Subetajul pădurilor de fag este cel mai bine reprezentat. Elementul dominant este fagul (Fagus silvatica), ce formează păduri compacte pe versantul N al Masivului Narățu, în Plaiul Doabra, Valea Vasilatu. Desigur nu se poate delimita clar subetajul pădurilor de gorun de subetajul pădurilor de fag. Pe lângă toate aceste specii mai apare și ulmul (Ulmus campestris), frasinul (Frasinus excelsior), paltinul (Acer pseudoplatanus), mesteacănul (Betula verucosa).

Stratul de arbuști este slab reprezentat de păducel, corn (cornus mas), alun. Pe parterul pădurii se întânește o vegetație ierboasă bogată, alcătuită din vinariță (Asperula odorata), mierea ursului (Pulmonaria rubra), sânziene (Galium schultesi), păiușul (Festuca silvatica), ferigi (Dryopteris felix-mas) etc.

Subetajul pădurilor de fag în amestec cu conifere ocupă numai spațiul din Masivul Narățu situat la peste 800-1000 m; el lipsește la N de Brezoi, datorită faptului că această zonă nu trece de altitudinea de 1018 m, însă apar sporadic exemplare de conifere. În Masivul Narățu coniferele sunt reprezentate de molid, ce urcă până la peste 1400 m. Conifere se mai găsesc și pe stânga Lotrului, începând din Valea Doabrei și până în Valea Oltului, ce formează mici pâlcuri de pin.

De la altitudinea de 1200-1300 m, în Masivul Narățu își face apariția etajul coniferelor, alcătuit din molidișuri pure.

Vegetația de luncă este reprezentată de zăvoaiele din lungul Oltului, Lotrului, Păscoaiei și includ specii higrofile cum ar fi: arinul, salcia și plopul.

2.2.5.2. Fauna

Deși zona studiată nu ocupă o suprafață prea mare în schimb are o faună bogată și variată ca urmare a reflectării în compoziția animală a principalelor elemente naturale: poziția geografică, relieful prin altitudine și condițiile climatice.

Distribuția spațială a faunei se suprapune în linii mari cu zonele și etajele biogeografice cărora le corespund anumite biocenoze ce cuprind pe lângă fitocenoze, zoocenoze și microcenoze.

În etajarea faunei terestre, datorită modificărilor altitudinale ale climei și vegetației, apar unele pendulări pe verticală ale unor specii deosebite, care au o răspândire mai largă și se întâlnesc practic în toate etajele de vegetație din bazinul Lotrului. Dintre acestea menționăm: lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes v.), pisica sălbatică (Felix silvestris), ursul (Ursus arctos) etc

2.2.5.3. Solurile

Solurile din această regiune aparțin clasei cambisoluri și clasei de soluri neevoluate.

Clasa cambisoluri este reprezentată în principal de solurile brune acide. Clima arealului cu soluri brune acide este caracterizată prin temperaturi medii anuale de 6-8°C și precipitații atmosferice de 800-1000 mm/an. Temperaturile ridicate și precipitațiile mai scăzute se găsesc pe fundul depresiunii și pe versanții inferiori, iar temperaturile mai scăzute și precipitațiile mai ridicate se găsesc în partea N, în Plaiul Sulița și în partea S, în Masivul Naruțu.

Evapotranspirația potențială este depășită în mod evident de precipitații, regimul hidric al solului fiind încadrat la percolativ sau chiar intens percolativ.

Materialul parental pe care s-au format solurile brune acide este reprezentat în special de depozite de pantă (deluvii, depozite detritice de pantă), provenite din dezagregarea și alterarea rocilor sedimentare (conglomerate, brecii, gresii și marne) și a rocilor metamorfice (gnaise, paragnaise, șisturi cristaline).

Relieful este cel montan, cu versanți moderat-puternic înclinați, având în principal expuneri S, SV, SE și E și V la nord de râul Lotru și expuneri N, NV și NE la sud de Lotru.

Vegetația sub care apar este alcătuită din păduri de fag în amestec cu gorun, păduri de fag și păduri de fag în amestec cu conifere și chiar păduri de conifere.

Clasa solurilor neevoluate este reprezentată prin solurile aluviale și litosoluri. Primele se găsesc în special în lunca Oltului, Lotrului, iar celelalte apar sporadic în stâncăriile de la N de Brezoi, Valea Glodului, Valea Satului.

2.3. POPULAȚIA ȘI AȘEZĂRILE OMENEȘTI

În ceea ce privește populația așezărilor din sectorul Brădișor – Brezoi ea totalizeaza 5500 de locuitori dintre care mentionam 5200 locuitori în cazul Brezoiului, si 300 în cazul satului Săliște. Densitatea atinge valori mari în zona centrală a Brezoiului, unde trece de 3000 locuitori/km², și valori mai reduse în localitățile mici.

Toate așezările sunt plasate în lungul văii Lotru, în general pe terasele inferioare stabile și pătrund sub forma unor ramificații pe principalii afluenți.

În total există 4 așezări, dintre care una este așezare urbană, fiind de altfel și cea mai imporatantă – orașul Brezoi, care este plasat în amonte cu 3 km pe Valea Lotrului, înainte de confluența cu Oltul. Pe Lotru se află localitățile: Valea lui Stan, situat la circa 8 km în amonte de confluența cu Oltul, Păscoia, situat la circa 10 km în amonte de confluența cu Oltul. La aproximativ 12 km în amonte de confluența cu Oltul se află satul Săliștea ce aparține comunei Mălaia.

2.4. ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

Construcții hidroenergetice

În bazinul hidrografic al râului Lotru, care însumeazǎ circa 1024 km², se gǎsesc 7 baraje construite în scop hidroenergetic, dar numai 4 pe râul Lotru, celelalte pe afluenți Acestea totalizează circa 14,65 km², ceea ce reprezintă 1,43% din suprafața totală a bazinului hidrografic.

Începând dinspre amonte spre aval acestea sunt: Vidra, Balindru, Malaia și Brǎdișor (pe Lotru), Galbenu și Petrimanu (pe Latorița) și Jidoaia (pe Jidoaia, afluent de stânga al Lotrului în cursul mijlociu).

Barajul și lacul Brǎdișor

Ultimul din salba de lacuri de pe Lotru, barajul Brǎdișor, construit din beton în dublu arc, este al doilea ca înǎlțime dupǎ Vidra; lacul ocupǎ și el locul al doilea în ceea ce privește volumul, suprafața și lungimea . Apa uzinatǎ este evacuatǎ în Olt la Cârligu Mare (sau Debușare), dupǎ ce strǎbate Munții Naruțului printr-un tunel de 15 km.

Fig.8 Barajul Bradisor

Exploatǎrile miniere

Datǎ fiind varietatea petrograficǎ și mineralǎ a munților din bazinul hidrografic Lotru (munții Lotrului, Cǎpǎțânii, Latoriței și Parâng), geologii au început să caute acum mai bine de un secol minerale utile.

Astfel, geologii (L. Mrazec, Gh. Munteanu-Murgoci, 1898; D. Rotman, 1922, Ghika-Budești, 1934) au gǎsit muscovit (mică albǎ) pe mari suprafețe la Cataractele Lotrului; este vorba de marile blocuri pegmatitice care conțin muscovit și feldspat. Aceleași minerale s-au gǎsit și în cursul inferior al Vǎii Vasilatului, pe stânga, chiar înainte de confluența cu Lotrul. De asemenea s-au gǎsit și unele mineralizații aurifere în Valea lui Stan, în 1903 de cǎtre inginerul Radu Pascu, care au început să fie exploatate înainte de începerea Pimului Război Mondial.

Exploatǎrile miniere de la gura Văii Vasilatu

Valea Vasilatului este unul dintre principalii afluenți ai Lotrului din sectorul inferior, confluența acestuia fiind localizatǎ în perimetrul orașului Brezoi, în partea de vest.

Cu circa 500 m amonte de confluențǎ, pe versantul stâng al vǎii, pe lângǎ micașisturile Pânzei Getice se gǎsesc și pegmatite potasice. Acest zăcământ a început sǎ fie exploatat atât în carieră, cât și în mină de cǎtre societatea „Mica”, iar mai târziu de „Sucursala Exploatarea Miniera Râmnicu Vâlcea (sucursalǎ a Societǎții Naționale a Sǎrii).

Pentru începerea lucrărilor s-a trecut la îndepărtarea pădurii de fag, după care a început secționarea în trepte a versantului, tipice pentru explotările în carieră. La nivelul treptei superioare au fost săpate tuneluri de-a lungul blocului de pegmatită, care ulterior era transportată în exterior cu ajutorul vagoneților. Aduse afară, blocurile sunt sparte în concasor și coborâte pe o țeavă cu diametru mare (ce are rol de topogan) pâna la baza versantului, de unde sunt transportate către stația de prelucrarea din Brezoi. De menționat că în ultimii ani exploatarea de mică și feldspat de la Vasilatu are caracter temporar.

Materialul nefolositor, precum solul și scoarța de alterare decopertate inițial s-au acumulat la baza versantului stâng al văii, sub forma unui tăpșan de grohotiș antropic. Pentru că baza lor tivește lunca Vasilatului, la ape mari o parte dintre aceste materiale sunt preluate și depuse la confluența cu Lotrului sau sunt cărate de acesta din urmă. Procesul de poluare cu particule în suspensie este dăunător atât pentru ecosistemele acvatice, cât și și pentru salba de lacuri de acumulare de pe Olt, în sensul că accelerează procesul natural de colmatare.

Necesarul de feldspat brut se extragea din cariera Vasilatu din treptele II și III cariera 905. Metoda de exploatare este cea în trepte descendent

Fig.nr.9 Cariera de pe Valea Vasilatu

Tehnologia de exploatare consta în detașarea feldspatului prin procesul clasic, perforare, împușcare în găuri de mină. Concasarea materialului excavat se făcea manual cu barosul, după care era împins cu buldozerul până la gura suitorului 502-2 care avea o lungime de 20

Din acest suitor era încărcat într-un vagonet basculant pe galeria 405 cu o lungime de 40 m până la gura tuburilor de transport la silozul de feldspat brut.

Fig.nr 10. Transportul feldspatului prin tub

Tuburile de transport erau modificate și aveau o lungime de 70 m amplasate pe versant de unde materialul era deversat într-un siloz metalic cu o capacitate de 70 tone amplasat la nivelul drumului de acces în carieră. Din siloz materialul era încărcat în autobasculante și transportat la secția de Preparare Brezoi. Din punct de vedere a protecției zăcământului putem preciza că apele aluviale se scurg pe versanți.(Fig.nr 18)

Pe treapta carierei, vatra acestuia precum și pe drumul de acces la treapta de exploatare se executau drenuri de scurgere. Erau probleme privind surparea, alunecarea terenului și cu erupții de apă, foc sau autoaprinderi ca în cazul altor zăcăminte. Gradul de asigurare cu rezerve este de 16 ani pentru rezerve deschise și aproximativ 2 ani pentru rezerve pregătite.

Având în vedere larga utilizare a feldspatului (ceramică, porțelan, izolatori, electrozi) și mai ales că este singurul zăcământ cu calități deosebite și mai ușor de exploatat, importanța acestuia rămânea majoră pentru exploatarea Miniera Rm. Vâlcea, respectiv pentru sectorul de preparare Brezoi, care se ocupa cu măcinarea acestuia.

Expoatǎrile de minireuri aurifere de pe Valea lui Stan

Pe lângă muscovit, cel mai răspândit și bine exploatat mineral din bazinul Lotrului, se mai găsesc și unele mineralizații cu aur pe Valea lui Stan. În această regiune, exploatarea aurului se practica cel puțin din secolul al XVI – lea, dar ea se făcea din nisipurile aurifere ale râurilor, ci nu din exploatări miniere.

Zăcămintele de pe Valea lui Stan au fost descoperite abia în anul 1903 de către inginerul Radu Pascu, iar primele exploatări au început în anul 1905.

Ceva mai târziu, în anul 1911, a fost înființată societatea “Societatea Minele de aur din România” de către Ștefan Gaillac, cu scopul de a exploata aurul de aici, fiind de altfel singura mină de aur de pe vechiul regat. Deși pentru această exploatare a fost adus un personal fără experiență, producția a crescut de la an la an astfel: 6,382 kg (în 1912) și 62, 893 kg (în 1915). Din 1912 până în 1931 mina de la Valea lui Stan a produs 304 kg aur, 74 kg argint și 12 kg cupru (I. R. Abrudeanu, 1933).

Exploatările de aur nu s-au făcut la scară mare, astăzi se mai pot observa doar gurile de intrare în mină.

Exploatǎrile forestiere

Privit în ansamblu, bazinul Lotrului constituie un imens rezervor forestier de esențe de rășinoase și foioase. Cel puțin așa l-au vǎzut micii întreprinzǎtori care au venit aici la sfârșitul secolul al XIX-lea, așa l-a vǎzut statul socialist de dinainte de 1989 și tot așa îl percep și actualii proprietarii de pǎduri, care în goana dupǎ venituri cât mai mari și în cât mai scurt timp, nu mai țin cont de nimic și recurg la „tǎiatul la ras”, deoarece acest tip de exploatare este mai „eficient” și mai puțin ,,costisitor” decât cel selectiv, și deci, în final aduce profituri mai mari.

În trecut s-a apreciat de specialiști că pădurea de molid din bazinul Lotrului ar fi cea mai mare pădure de molid din sud-estul Europei (P. Decei, 1989).

Deși pe Valea Lotrului există un parc național și 8 rezervații care totalizează o suprafață de 175,65 km² (circa 17,15% din suprafața bazinului hidrografic) acest lucru nu a reprezentat un impediment în procesul de exploatare a lemnului de către proprietari.

Exemple de acest fel avem pe tot cuprinsul bazinului, începând cu cel inferior unde se exploatează în special esențe lemnoase de foioase și continuând cu cel mijlociu și superior de unde se exploatează esențe de rășinoase.

Exploatarea și prelucrarea lemnului în Valea Lotrului a început din timpuri străvechi, dar ea s-a accentuat odată cu apariția primelor joagăre (primul este atectat documentar în anul 1819) și apoi cu construirea celei de-a doua fabrici ca vechime din România (1873), după cea de la Galați (Bardașu P., Simeanu Gh., 1973), care producea cantități foarte mari de cherestea.

Versanți întregi defrișați (ocupați până nu demult de păduri de molid) se pot observa în bazinul superior al Păscoaiei, Vasilatului, Valea lui Stan etc.

Fig.11. Paduri defrisate

Păstoritul

Munții din jurul Văii Lotrului reprezintă 61% din fondul agricol al bazinului Lotrului.

Fig. nr.19. Stâna Veverețu din Munții Lotrului

Stâna-adăpost simplu de lemn- este amplasată de regulă la marginea superioară a pădurii, acolo unde încep a se desfășura vastele poieni ale golului de munte. Stânile sunt larg răspândite în munții din bazinul mijlociu și inferior al Lotrului.

Stânile sunt situate de obicei în pajiști și goluri alpine, în apropierea izvoarelor. În munții Lotrului, Cozia, Căpățânii, numărul lor este destul de mare. Astfel stânile din Mocirle, Turneanu, Rotunda, aflate în Cozia, Târsa-Narățu, Gropița, Negovanu, Fratoșteanu, Boarneșu-din munții Căpățânii, Dealul Negru, Sterpu, în munții Lotrului -se află chiar în mijlocul unor arii protejate. Interesul turiștilor pentru acestea și utilitatea lor este foarte mare. Alte stâni precum cele din Râgla, Murgașu, Fețele Cheii, Robu, Danu, Veverețu, Șasa, Coasta Câinenilor, Capul Muntelui, din munții Lotrului, Ciortea, Suru, Mâzgavu, Coți, Strâmbanu, în Masivul Făgăraș, se află situate în apropierea locurilor unde în Primul Război Mondial s-au dat lupte grele, aceste locuri putând fii vizitate de către turiști în cadrul unor programe “Pro-Memoria”.

Pescuitul

Reprezintă una dintre cele mai vechi activități ale oamenilor din Valea Lotrului.În ultima perioadă, datorită schimbărilor antropice din zonă, această activitate nu se mai poate practica pe scară mare.

Pentru creșterea peștelui, în general al păstrăvului, s-au construit diferite păstrăvăriiAici, în cursul inferior al Lotrului existau cele mai multe păstrăvării din România, raportat numărul lor la lungimea cursului râului. Astfel, pe distanța mai mică de 10 km. existau trei mari păstrăvării în cursul inferior al Lotrului-sectorul Brădișor -Valea lui Stan.

Vânatul

În cadrul obștilor de pe Valea Lotrului se organizează și vânători cu ajutorul celor de la AJVPS care răspund de tot vânatul din zonă. Vânătorile sunt organizate de membrii grupei de vânătoare din aceste locuri dar pe lângă aceștia mai vin și alți iubitori ai vânătorii sportive și ai muntelui din alte zone chiar și oameni din alte țări.

Turismul

Prin caracterul variat al cadrului natural și pitoresc deosebit, prin monumente și locuri istorice, precum și prin câteva obiective economice existente, zona analizată se numără printre zonele vâlcene cu un potențial turistic important, variat și valoros.

Situată într-o regiune cu un relief variat, reprezentat de munți (M-ții Lotrului, M-ții Căpățânii și Munții Latoriței), cât și prin Valea Lotrului, cu multe atracții turistice, sectorul Brădișor – Brezoi a valorificat foarte puțin sub aspect turistic acest potențial natural pe care îl are. Cadrul natural de un pitoresc deosebit constituie cea mai mare motivație pentru practicarea turismului în zona Valea Lotrului, ca și cele ale afluenților săi: Valea Vasilatului, Valea Păscoaiei, Valea lui Stan, etc., are prin sălbaticia ei un specific, un pitoresc ce nu se întâlnește în alte locuri ale țării.

Munții Lotruluiși Căpățânii prin abrupturi,turnuri,văi înguste ,cascade și un covor vegetal cu o mare bogăție de plante endemice, impresionează pe turist.

Valea Lotrului-sectorul dintre Brezoi și Brădișor, largă și primitoare, plină de așezări, oferă posiblitatea unei pătrunderi lesnicioase până în mijlocul spațiului muntos dintre Olt și Jiu.

Obiectivele turistice naturale se îmbină cu cele antropice.

2.5. ALTE ACTIVITĂȚI SI MODIFICĂRI ANTROPICE

Construcții (tǎieri) de drumuri și lucrǎri de stabilizare a versanților. Lucrǎri de amenajare și corectare a torenților

Majoritatea drumurilor din cuprinsul Văii Lotrului au fost construite în secolul al XX-lea. Primul a fost cel care lega satele de pe Lotru (Brezoi – Voineasa) construit la începutul secolului trecut. A urmat apoi șoseaua dintre Voineasa și Vidra prin Cataracte între 1963-1965, modernizarea D.N.7A în anii '80 care s-a treminat cu asfaltarea sectorului dintre Vidra și Obârșia Lotrului la sfârșitul anilor '90.

Plasat în timp, se poate deduce că cea mai mare parte a rețelei de căi de comunicație a început să se dezvolte odată cu începerea construcției sistemului hidroenergetic (anii '60).

Între 1948-1949 s-a construit pe Valea Lotrului o cale ferată cu ecartament îngust între Brezoi și Voineasa, dar care pătrundea foarte mult și pe văile Voineșița, Păscoaia, Vasilatu și Malaia și care însuma circa 80 km lungime. Ea avea rolul de a transporta, prin intermediul vagoneților, buștenii către fabrica de cherestea de la Brezoi. Aceasta a funcționat până în anul 1968 când transportul feroviar a fost înlocuit de cel rutier.

Cel mai important drumul de pe vale este D.N 7 A (Brezoi-Obârșia Lotrului-Petroșani), o ramurǎ a D.N. 7 (București – via Valea Oltului – Nădlac) care se abate spre vest la Gura Lotrului. Între Brezoi și Voineasa drumul urmǎrește valea, fiind construit pe malul drept al râului, la contactul cu versantul N al Munților Cǎpǎțânii, fie pe terasa de luncǎ, fie pe agestre sau glacisuri coluviale. De la Voineasa drumul se abate de pe Lotru și urcǎ pe Mǎnǎileasa pânǎ în Curmǎtura Vidruței (1571 m), dupǎ care coboarǎ pe Vidruța pânǎ la Lacul Vidra. De aici drumul urcǎ pe Lotru pânǎ la Obârșia Lotrului de unde se îndreaptǎ prin pasul Groapa Seacǎ spre Petroșani. La Obârșia Lotrului D.N. 7 A se intersecteazǎ cu D.N. 67 C care face legǎtura între Sebeș (Alba) și Novaci (Gorj), cunoscut și sub numele de Transalpina.

Deși este construit pe forme de relief plane sau cvasiplane, stabile din punct de vedere morfodinamic, D.N.7A este frecvent afectat de procese actuale, în special de versant, care provoacă pagube materiale și opresc traficul rutier pe perioade scurte de timp.

D.N. 67 C (Sebeș-Novaci) cunoscut și sub numele de ,,Transalpina” era acum un secol un drum pe unde se putea circula doar cu carul. În timpul Primului Război Mondial drumul a fost amenajat în scopuri strategice, iar apoi în 1926 a fost modernizat când a avut loc corectarea unor pante mai abrupte și ridicarea unor lucrări de artă. Pentru cǎ se aflǎ într-o zonǎ înaltǎ, greu accesibilǎ și foarte puțin folositǎ, ea nu a fost și nu este întreținutǎ corespunzǎtor. Procesele geomorfologice actuale acționeazǎ asupra carosabilului pietruit pe care îl distrug.

O altă cale de comunicație o reprezintă drumul din lungul Lotrului dintre Voineasa și Lacul Vidra, care nu este modernizat.

Pe lângă aceste sectoare de drumuri modernizate sau mai puțin modernizate se mai găsesc numeroase drumuri forestiere care ajung și până la cumpăna bazinului Lotru, pe văile afluenților mai mari:

Deoarece bazinul Lotrului se caracterizează printr-o densitate și fragmentare a reliefului foarte mare s-au format numeroase pâraie și torenți care afectează infrastructura. O parte dintre aceștia au fost rectificați, în lungul lor construindu-se baraje de retenție și praguri pentru atenuarea energiei hidrodinamice.

Devieri de cursuri pentru extinderea așezǎrilor. Îndiguiri

În anii '60, când au venit foarte mulți oameni din toate colțurile țării pentru a lucra la sistemul hidroenergetic de pe Lotru s-au construit numeroase clădiri plurifamiliale, deoarece cele existente nu făceau față la fluxul din ce în ce mai ridicat de muncitori. Ca urmare, la Brezoi, unde se afla și un mare depozit de materiale de construcții, s-a luat decizia de a se devia Lotrului spre partea stângă a albiei, pentru extinderea zonei rezidențiale.

CAPITOLUL III.

IMPACTUL ANTROPIC ÎN SECTORUL BRĂDIȘOR – BREZOI

3.1. Barajul și lacul de acumulare de pe Lotru la Brădișor

3.1.1. Modificări ale mediului induse de construcția barajului

Construcția unor mari baraje, în special al unuia de dimensiunile celui de la Brădișor impune o serie de modificări la nivelul albiilor, precum și ale topoclimatului, modificări la nivelul vegetației.

Fig.nr.12 Barajul Brădișor

Modificările morfologiei albiei sub influența barajelor se resimt atât în amonte, cât și în aval. La barajele deversoare se manifestă o tendință de adâncire a râului în aval de baraj, datorită reținerii aluviunilor în amonte de baraj care fac ca râul să dispună de o energie mult mai mare.

În amonte de barajul Brădișor procesul de depunere este foarte evident. În coada lacului, din cauza schimbării bruște a vitezei, are loc o concentare de aluviuni care se depun sub forma unor conuri de dejecție submerse. Un rol important îl are și variația nivelului lacurilor, care face ca în timpul scăderii nivelului punctul de racordare a curbei de remuu să se deplaseze în direcția barajului, iar aluviunile transportate de curent tind să se deplaseze spre baraj. În urma ridicării nivelului lacului, punctul de racordare a curbei de remuu se îndepărtează de baraj, favorizând depunerea aluviunilor în partea superioară a biefului amonte.

Tot variației nivelului lacurilor, dar și a valurilor create de vânt, se datorează erodarii malurilor neprotejate de vegetație arborescentă. Datorită acestor fenomene se formează mici trepte în malurile lacului, denumite terase de abraziune lacustră. Materialele care sunt erodate de pe maluri sunt antrenate de curenți spre talveg, adăugându-se la cele transportate de râu, și deci contribuind la procesul de colmatare al lacurilor.

O modificare a topografiei locului s-a datorat volumului mare de material excavat și transportat în locul de construcție al barajelor.

Înaintea începerii construcției barajului s-a trecut la defrișarea pădurilor care vegetau acolo, cea mai mare fiind pădurea de foioase care ocupa actualul areal al Lacului Brădișor. În prezent lacul este înconjurat de frumoase păduri de molid, precum și de drumuri de contur, dintre care cel de pe malul drept este asfaltat; între drumuri și oglinda lacului există perdele de protecție compuse tot din rășinoase, care au rolul de a proteja malurile de eroziune.

La nivele mai mici de retenție malurile nu sunt în totalitate protejate, ci apare o fâșie descoperită, pe care oscilațiile de nivel au modelat mici terase de abraziune lacustră. Pentru împădurirea acestei benzi care este o sursă de aluviuni și contribuie la procesul de colmatare al lacului, este nevoie de specii higrofile, care să se adaptate la oscilațiile nivelului apelor, cum sunt plopii, sălciile sau arinii.

În ceea ce privește modificarea topoclimatului impus de construcția lacurilor care a dus la apariția unei imense suprafețe lacustre, se pot face unele precizări bazate pe observațiile meteorologice făcute la alte lacuri de acumulare. Se constată astfel o creștere corespunzătoare a gradului de umiditate cu câteva procente, precum și o creștere a cantității de precipitații. Regimul temperaturilor este și el influențat, în sensul că temperaturile cresc cu câteva zecimi de grad sau chiar mai mult în timpul iernii, dar și o scădere a acestora în timpul verii.

3.1.2. Beneficii datorate barajului de la Brădișor

Ca orice construcție realizată de om care influențează mediul mai mult sau mai puțin, și lacul Brădișor are pe lângă unele aspecte negative și unele pozitive.

Aspectele pozitive sunt următoarele:

– hidroelectricitatea care este percepută ca o energie curată, la preț scăzut, regenerabilă și de durată.

– controlul debitului (viiturilor); lacul Brădișor are și un important rol de reglare a debitelor ce se scurg pe Lotru la ape mari, tocmai prin volumul imens pe care îl poate stoca.

– amenajarea unor spații de recreere; există numeroase posibilități de agrement oferite de aceste lacuri de acumulare, la care se adugă pescuitul sportiv și sporturile nautice.

– pescuitul

La o primă analiză subiectivă s-ar zice că beneficiile aduse umanității depășesc cu mult distrugerea mediului natural. Probabil așa stau lucrurile pe termen scurt sau mediu, dar cu siguranță pe termen lung consecințele asupra mediului sunt mari și ireparabile. Cităm de exemplu în acest sens cazul ecosistemelor acvatice care odată cu construcția barajului Brădișor au cunoscut o fragmentare (nu au fost amenajate canale pentru migrația faunei acvatice amonte-aval sau invers), cu urmări în reducerea de indivizi ai unor specii larg răspândite în bazin până la momentul ridicării barajelor.

3.2. IMPACTUL ANTROPIC ÎN SECTORUL BRĂDIȘOR – BREZOI ÎN URMA EXPLOATĂRILOR MINIER

3.2.1. Exploatǎrile miniere de la gura Văii Vasilatului

În ceea ce privește apariția curgerilor de debris din perimetrul Vasilatu-Brezoi, ele se datorează exclusiv omului, care datorită lăcomiei a distrus echilibrul natural, executând defrișări ale pădurilor, provocând modificări în relief și creând procese geomorfologice ample, ce au efecte asupra zonei.

Dimensiunile mari ale haldei din Vasilatu Brezoi se explică nu numai prin abundența sterilului, dar și prin neînsemnata lui întrebuințare. Deși terasitul constituie un material ideal de construcție pentru tencuiala fațadelor și are remarcabile calități termoizolante, numai o mică parte era distribuit în țară prin gara Lotru, ca urmare a cererii reduse.

În prezent se încearcă reconstrucția ecologică a perimetrului de la Vasilatu. Principalul obiectiv îl reprezintă stabilizarea haldei de steril, pentru a se preîntâmpina surparea ei în albia râului Lotru.(Fig.nr.28)

Fig. nr. 28 Curgere de debris din perimetrul Vasilatu

Impactul asupra sănătății umane – Efectele majore asupra sănătății umane sunt legate de problema poluării aerului cu particule minerale care pot provoca probleme respiratorii. Impactul a fost evaluat de către membrii comisiei ca fiind semnificativ. Alte efecte sunt potențialele schimbări în ecosistemul acvatic, cauzate de apele reziduale și de scurgerile de la depozite, considerate extreme, ca și efectul poluării aerului.

Impactul asupra mediului – Mediul suferă schimbări ireversibile de peisaj datorită exploatării; riscul a fost clasificat ca semnificativ. Impactul asupra apei a fost evaluat de către membrii comisiei ca fiind extrem, urmare a posibilităților de antrenare a sterilului.

Impactul asupra calității vieții – Exploatarea minieră și prelucrarea materialului excavat cauzează locuitorilor disconfort în principal din cauza modificării peisajului și a posibilităților reduse de relaxare pe malul râului. Mai mult, având în vedere faptul că râul Lotru face parte din aria de captare a lacului Brădișor, care este o sursă de apă potabilă pentru municipiul Râmnicu Vâlcea, poluarea cauzată de mină determină creșterea costurilor de tratare a apei lacului. Potențialul impact asupra calității vieții a fost evaluat ca fiind redus în privința poluării apei și semnificativ în ceea ce privește aerul, solul și pânza freatică.

Exploatarea feldspatului de la Brezoi – Cataracte este a patra dintre cele mai poluante ale județului Vâlcea.

3.2.1. Exploatǎrile miniere de aur de la Valea lui Stan

Exploatarea aurului de la Valea lui Stan a avut impact atât asupra mediului cât și a populației zonei.

În locul unde s-a exploatat a rămas ca o grotă periculoasă pentru cei care intră în ea.

Speranțele localnicilor au fost spulberate odată cu închiderea minei de aur, deoarece oamenii nu au surse multe de venituri și nici locuri de muncă.

4.3. EXPLOATĂRILE FORESTIERE

Pădurile situate de-o parte și de alta a Văii Lotrului, au fost supuse unei intervenții antropice încă de acum câteva secole, dar cel mai important eveniment a fost acela al dezvoltării industriei de exploatare și prelucrare a lemnului, început acum mai bine de un secol, când au apărut primele societăți în domeniu.

Această exploatare, uneori dusă până la extrem, fie de societăți de exploatare, fie de către localnici, a lăsat „urme” evidente în peisaj. Rezultatul: versanți întregi defrișați și un sol dezgolit de vegetație, supus unei eroziuni continue.

În arealul studiat efectele s-au resimțit mai puțin, datorită faptului că zonele de exploatare se aflau și încă se mai află la exterior – pe Valea lui Stan, pe cursul mijlociu și superior al Văii Vasilatu. Se extrăgeau mai mult coniferele, care se găsesc la altitudini mai ridicate, și din această cauză împrejurimile orașului Brezoi au fost ferite.

Însă, pădurile de fag și de gorun din apropierea orașului nu au fost ferite în totalitate din calea omului, care, constrâns de problemele financiare cu care se confruntă, a trecut la „acțiune” pe cont propriu. Amploarea fenomenului crește, mai ales atunci când lemnul este tăiat chiar din rezervația naturală Pădurea Călinești – Brezoi, sau din cea a Naruțului.

Exceptând toate aceste spații restrânse și cu caracter insular, degradarea terenurilor nu pune probleme prea mari, asta și datorită suprafețelor arabile reduse. Așadar solul nu prea pune probleme de conservare, ci mai ales flora și fauna.

Urmările defrișărilor.

Analizând Planul Local de Acțiune pentru Mediu (PLAM) (Planul Local de Actiune pentru Mediu pentru judetul Valcea, p 52); putem aprecia ca principalele probleme de mediu cu care se confruntă județul Vâlcea se datorează următoarelor (în ordinea priorităților):

1. Infrastructura (deșeurile solide și apele uzate menajere)

2. Exploatarea sării de la Ocnele Mari

3. Transportul rutier

4. Exploatarea feldspatului de la Brezoi – Cataracte

5. Exploatarea calcarului de la Bistrița – Costești

6. Platforma Chimică

7. Defrișarea pădurilor

8. Sistemele de încălzire

Pe baza acestor rezultate, Comitetul Consultativ a realizat „arborele problemelor de mediu” și „arborele obiectivelor de mediu” pentru județul Vâlcea. Pornind de la arborele obiectivelor de mediu s-au realizat matricile obiectivelor și acțiunilor pentru fiecare factor de mediu.

Prelucrarea Lemnului ( din Planul Local de Actiune pentru Mediu pentru judetul Valcea, p 46-47)– In zona județului Vâlcea, există mai multe fabrici de prelucrare brută a masei lemnoase și de producere mobilă, cele mai importane fiind: S.C. ELVILA S.A. – filiala Carpatina și S.C. COZIA FOREST S.A. Resturile lemnoase (talaș, așchii, resturi de cherestea) sunt de regulă arse în instalații.

Impactul asupra sănătații umane – Fabricile de prelucrare a lemnului pot influența sănătatea umana prin poluarea aerului; totuși, emisiile nu pot provoca probleme de sănătate majore, având în vedere numărul limitat de locuitori ce pot fi afectați. Astfel, Comitetul Consultativ a evaluat efectul ca fiind redus.

Impactul asupra mediului – Impactul principal asupra mediului îl are poluarea aerului, posibilele efecte fiind reversibile într-o perioadă relativ scurtă, iar zona afectată fiind mică (aproximativ 20 ha), impactul a fost evaluat ca fiind redus.

Impactul asupra calității vieții – Chiar dacă numărul de persoane potențial afectate este mic, efectele secundare legate de prelucrarea lemnului (miros, valori estetice si mai ales zgomot) pot provoca efecte evaluate ca fiind extreme.

Defrișarea ( Planul Local de Actiune pentru Mediu pentru judetul Valcea, p 49-50) – Întreținerea pădurilor, in special a pădurilor private, se face necorespunzător, iar tăierea unui număr excesiv de copaci duce la intensificarea eroziunii.

Impactul asupra sănătății umane – Nu are impact asupra sănătății umane.

Impactul asupra mediului – Defrișarea si eroziunea pot afecta ecosistemul terestru, mai ales in zona montană a județului. Capacitatea de reținere a apei scade, cauzând deficit de apă. Din cauza reversibilității pe timp îndelungat a fenomenului, impactul a fost evaluat ca fiind extrem (pentru apă) si mare (pentru sol si apa subterană).

Impactul asupra calității vieții – Întreținerea necorespunzătoare a pădurilor reduce posibilitățile economice ale generațiilor viitoare și limitează productivitatea zonelor defrișate, generând scăderea potențialelor resurse de apă potabilă. Acest impact a fost evaluat ca semnificativ (pentru apă).

Tragerea materialului lemnos pe albia pâraielor duce de asemeni la fenomene de eroziune, facilitează formarea de torenți și poluează apele ducând până la dispariția peștelui. Astfel, inundațiile au distrus mari porțiuni din drumurile forestiere pe Valea Păscoaia, Vasilatu și Valea lui Stan.

Crengile abandonate și împrăștiate pe albia pâraielor (Fig.nr.22) formează zăgazuri în timpul ploilor, care apoi rupându-se provoacă inundații. Astfel de inundații au dus la distruderea luncilor de pe Valea Vasilatului, Păscoaia, Valea lui Stan. De asemenea crengile abandonate în pădure sufocă puietul arborilor nepermițând regenerarea naturală a pădurii.

Fig. nr. 29 Impact antropic în urma defrișărilor

Propuneri de amenajare a sectorul Brădișor- Brezoi afectat de defrișări

Având în vedere cele constatate în bazinul Lotrului precum și cele menționate de diverși autori considerăm că se impun următoarele măsuri:

– Inițirea unei măsuri legislative (lege, hotărâre de guvern) prin care să se interzică timp de cinci sau zece ani tăierile de păduri sănătoase la rășinoase (molid, brad, larice, pin) urmând ca necesarul de masă lemnoasă să fie asigurat prin extragerea lemnului uscat sau infestat care poate fi folosit în construcții întrucât insectele nu degradează lemnul. În consecință am contactat parlamentarii vâlceni și le-am prezentat rezultatele acestor cercetări.

– Clarificarea precisă prin lege a raportului proprietate / interes național

– Aplicarea fermă a prevederilor legale privind exploatarea masei lemnoase, de către instituțiile autorizate (ITRSV, Garda de mediu); – Replantarea de puieți;

– ,,Hrănirea’’ solului cu substanțe nutritive; – Realizarea de proiecte

3.4. PĂSTORITUL ȘI IMPLICAȚIILE LUI ASUPRA MEDIULUI

Spre deosebire de secolele trecute când munții din bazinul hidrografic al Lotrului erau împânziți de ciobani cu sute de mii de oi, care practicau pǎstoritul transhumant, astǎzi acest fenomen social nu mai este prezent, el având caracter local (fǎrǎ practicarea transhumanței însǎ). Urme ale impactului acestui fenomen asupra mediului se pot observa și astǎzi (îndepǎrtarea jnepenișului, drumuri de munte, poteci de vite etc) mai ales în etajul montan înalt.

Referindu-se la această ocupație, profesorul Ion Conea afirma că“munții Lotrului au constituit din vechi timpuri una din cele mai înfloritoare dezvoltări ale păstoritului romîn” Practicarea păstoritul transhumant de către oierii transilvăneni și deci trecerea lor în Țara Românească este atestată documentar în secolul al XV-lea (C. Constantinescu-Mircești, 1976), dar a luat amploare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (Mara N. Pop, 1933). În secolul al XIX-lea intensitatea transhumanței atingea valori foarte ridicate, astfel că numai în anul 1843, prin Plaiul Horezului au trecut 100.000 de oi, care aprțineau numai oierilor din Poiana Sibiului (C. Constantinescu – Mircești, 1976), aceștia traversând desigur Valea Lotrului și având ca destinație pe timpul iernii lunca și bălțile Dunării.

Pe lângǎ latura pozitivǎ pe care o aduce acest sector al agriculturii, pǎstoritul are și câteva laturi negative. Se știe cǎ în vremurile trecute pentru a extinde suprafețele de pǎșunat (golurile de munte cum sunt ele denumite), ciobanii au recurs la îndepǎrtarea arbuștilor din etajul subalpin (jnepeni și ienuperi). Ori acest lucru a creat un dezechilibru, deoarece arbuștii (care se situeazǎ la limita superioarǎ a pǎdurii) reprezintǎ un ecoton, deci o formțiune vegetalǎ de tranziție, cu rol de protecție a arborilor (care înainteazǎ spre etajul subalpin) împotriva vânturilor puternice și a zǎpezii. Astfel de arii pot fi întânite în toate culmile înalte ( Lotrului și Cǎpǎțânii) unde se mai pǎstreazǎ resturi uscate de arbuști.

3.5. TURISMUL ȘI IMPLICATIILE LUI ASUPRA MEDIULUI

Turismul – Potentialul pentru dezvoltarea turismului in judetul Valcea este ridicat, iar aceasta ramura de economie ar putea constitui baza dezvoltării viitoare a regiunii.

Deoarece în sectorul analizat Brădișor- Brezoi există numeroase obiective turisice există și probleme legate de impact asupra sănătății umane, asupra mediului, asupra calității vieții.

Impactul asupra sanatatii umane – Activitatea de turism poate provoca poluarea apei de suprafata prin deversarea de apa uzata si prin abandonarea de deseuri solide pe malul si chiar in cursul apei; in consecinta, este posibila aparitia unor probleme de sanatate, fapt ce a dus la aprecierea riscului ca fiind redus.

Impactul asupra mediului – Activitatea turistica s-a apreciat ca are un impact semnificativ asupra apelor de suprafata.

Impactul asupra calitatii vietii – Poluarea apei ca si a malurilor raurilor si lacurilor creeaza o impresie foarte proasta atat locuitorilor cat si turistilor, limitand astfel oportunitatile pentru dezvoltarea turismului. Acest efect a fot evaluat ca fiind semnificativ.

3.6. PROCESE GEOMORFOLOGICE IN URMA ACTIVITĂȚII OMULUI CU EFECT ASUPRA MEDIULUI

Procesele gravitaționale sunt prezente în Valea Lotrului sub forma prăbușirilor și a alunecărilor de teren.

Prăbușirile și acumulările de pietre apar frecvent pe versanții abrupți de lângă Brădișor. Acestea sunt legate de existența gnaisului, rocă metamorfică ce prezintă uneori cantități mari de biotit (mică neagră) și feldspați, care au o rezistență mai ridicată la procesele de alterare, determinând apariția unor prăbușiri semnificative.

Fig.nr.31. Prăbușirea de lângă lacul Brădișor, pe malul stang al Lotruluil

Alunecările de teren, reprezentate prin deplasări ale masei de rocă și sol sunt specifice rocilor argiloase și marnoase. Asemenea fenomene, sub forma alunecărilor masive de la Brădișor, cu dezvoltare mare în suprafață și aria adâncimilor. Exiată și sub forma alunecărilor în brazde, cu adâncimi mici și se întâlnesc în zona Curături de pe Valea Satului, precum și pe Valea Doabrei unde ,,prezintă aspectul unor brazde care se rup unele de altele, cu vegetație ierboasă, separate prin porțiuni golașe” (Traian Naum, Grigore Mihai-1974).

Există alunecari mai vechi, cum sunt cele de la Gura Vasilatului și pe Valea Doabrei –Brezoi. Au început să apară crăpături în versanții cu un sol subțire și lipsit de vegetație formată din arbori.

Fig.nr.33. Versant afectat de alunecări de pe Valea Doabrei (Brezoi).

Procesele de versant, manifestate îndeosebi prin pluviodenudare se întâlnesc practic pe versanții abrupți, fiind mai intense pe cei despăduriți (Valea Latoriței,Șasei,Brădișor), materialele desprinse acumulându-se în albia apelor sau la poalele unor versanți sub forma de coluvii, proluvii și deluvii.(Fig.nr.40)

Fig.nr.34. Procesul de pluviodenudare pe versanții din zona Brădișor

STUDIU DE CAZ: “RÂPA BRĂDIȘORULUI” (Fig.nr 35.)

Zona analizată se află pe versantul stâng al Văii Lotru, la o distanță cuprinsă între 350 –700 m aval de axul barajului Brădișor, în dreptul unui puternic meandru al râului, care are o semnificație geomorfologică.

Fig.nr.35. “Râpa Brădișorului”.

Configurația actuală a versantului dă indicii asupra prezenței unei vechi alunecări semistabilizate, care a fost afectată de o noua alunecare, activă și cu evloluție rapidă, declanșată cu aproximație în perioada 1945 – 1950. Aceasta alunecare este cunoscută sub denumirea de ″Râpa Brădișorului″.

Sunt adânciți în roca dură, prezentând multe rupturi de pantă în profil longitudinal. În sectorul superior au o pantă abruptă, uneori până la verticală; aici versanții sunt supuși unei forțe de eroziune mare, încetinită însă de duritatea rocilor. În sectorul mijlociu, caracterizat printr-o lățime relativ mică, apar și unele bazinete, mai largi și cu pantă mai mică, unde se acumulează sedimente. (fig.35).

Cotele terenului variază între 400 – 405 m. în talvegul râului și 795 – 840 m pe platoul dealului Brădișor. (Fig.nr. 36)

Fig.nr.36. Elementele torentului de la Brădișor

Versantul este brăzdat de patru viroage alimentate de izvoare (situate în jurul cotei 750 m.) și de precipitații. Colectarea acestora este făcuată de către râul Lotru a cărei albie este în prezent regularizată din raționamente de exploatare a barajului.

Configurația actuală a versantului dă indicii asupra prezenței unei vechi alunecări semistabilizate, care a fost afectată de o noua alunecare, activă și cu evloluție rapidă, declanșată cu aproximație în perioada 1945 – 1950. Aceasta alunecare este cunoscută sub denumirea de ″Râpa Brădișorului″.

Râpa Brădișorului este poziționată la cca. 400 m aval de axul barajului și s-a format pe traseul celui de-al doilea pârâu (din amonte spre aval) care brăzdează versantul stâng al văii Lotrului. Pârâul erodează versantul pe toată înălțimea , cuprinsă între albia majoră (con dejectie și terasă) (cota 410 – 415 m.) și platoul dealului Brădișor (cota 800 m.).

Pârâul are un debit permanent, asigurat de două izvoare situate în partea superioară râpei (între cotele 740 -760 m.), și o pantă medie ridicată (circa 30o).

Prezența apei, panta mare, a pârâului și suportul geologic slab, au costituit factori favorizați pentru eroziunea regresivă, care în decursul timpului a destabilizat versantul, provocand instalarea unei alunecări de teren active.

Părțile componente ale torentului se pot vedea în imaginile de mai jos. (Fig.nr.37-39)

Datarea alunecarii si dezvoltarea sa până în present

– Din informațiile oferite de localnici, rezultă că declanșarea porniturii de teren s-ar fi produs în anii 1945 – 1950. Este posibil ca ea să fie mai veche, dar nefiind prea extinsă nu a fost observată.

– Studiile effectuate de I.S.P.H. pentru amplasamentul barajului Brădișor în anii 1966 – 1967 menționează existența râpei,descriind-o ca o alunecare activă, limitată aproximativ în zona axiala a pârâului, deci mai îngustă decât arealul său actual.(Fig.nr.40-41).

Fig. nr. 40-41. Râpa Brădișorului în anii 1972 și 1996

– În anul 1975, râpa Brădișorului a fost delimitată între cotele 510 m. (la partea inferioară a versantului) și 750 – 760 m. (la partea superioară a versantului având și o deschidere maximă pe orizontală de cca. 180 m.

– În anul 1996, observațiile geologice au evidențiat o lărgire a râpei, atât în profil longitudinal cât și transversal. Astfel, limita inferioară se găsește în jurul cotei 490 m., iar cea superioară în jurul cotei 780m.( în timp ce deschiderea maximă pe orizontală atinge cca. 275m. materialul alunecat s-a depus peste conul de dejectie situate la baza pârâului. În present râpa este delimitată de taluze (amonte și lateral) având pante de 70-80o.

Totodată în anul 1996 s-au evidențiat alte două noi zone de alunecare incipiente, localizate astfel:

-prima se află la cca 250m amonte de axul râpei, pe traseul unui pârâu delimitată între cotele 650-700m.având o deschidere de cca. 50m;

– a doua se află la cca. 300m aval de axului rapei, între cotele 650-770m., cu o deschidere de cca.70m. (Fig.nr.42)

Limitele în anii 1976 și 1996 ale râpei Brădișor și zonele de alunecare incipiente din avalul râpei, sunt arătate în tabelul de mai jos.

Sursă: ‘Studiul privind stabilitatea versantului stang aval de barajul Brădișor (Rapa Bradisorului), întocmit de către Atelierul geologie – Geotehnica din cadrul G.S.C.I.–D.C.H.Rm.Vâlcea.

Făcând o analiză a torentului de la Brădișor putem să desprindem următoarele caracteristici ale lui –tabelul nr.13

Tabelul nr.13 Caracteristicile torentului “Râpa Brădișorului”

În perioada 1999-2004, viiturile au produs pagube semnificative pe sectorul acumulare Brădișor. În acea perioadă , abia amenajată cu dale din beton aval acumulare Brădișor, la distanță de 350 m, de baraj, albia a fost obturată total de materialul alunecat al unui con de dejecție. Viitura a distrus protecția de dale din beton a aducțiunii Brădișor pe 70 m, existând pericolul de rupere al acesteia și întreruperea alimentării cu apă. S-au înregistrat pagube la drumul județean, obiective social economice precum și distrugerea a două poduri din beton, ceea ce impunea executarea unor lucrări de menajare a albiei corespunzator unui debit evacuat de 250 m cubi pe secundă.

Fig. nr. 42. Râpa Brădișorului în anul 2008.

În anul 2004, printr-o hotărâre de guvern, s-a dispus începerea unor lucrări în zona alunecării de teren și în “Râpa Brădișor”, situate pe o distanta de 350 m în aval de acumularea Brădișor. Aici albia este obturată periodic de materialul provenit din alunecarea activă a versantului stâng. Aceasta era proiectată să funcționeze în condițiile în care alunecarea nu poate fi oprită, iar materialul alunecat în albie să treacă peste galerie și să poată fi evaluat ușor, fără a mai exista pericolul obturării albiei. Din cauza fenomenelor hidrometeorologice repetate din anii 2005-2016 care au antrenat în permanență materialul de pe versant, nu s-a putut realiza lucrarea în soluția proiectată. Apai roiectanții au găsit repede o altă soluție care trebuia pusă în practică imediat. Astfel, s-a propus înlocuirea galeriei din beton armat, care necesita un volum mare de materiale puse în operă, o productivitate redusă și o durată mare de realizare, cu o structură metalică din tablă ondulată. Această lucrare avea avantajul unei durate scurte de realizare și asigurării tranzitării unui debit de 240mc/s’.

Evoluția posibilă a alunecării în viitor

Situatia morfo-geologică în zona râpei Brădișor la nivelul anului 1996 ne permite să estimăm pentru viitor că alunecarea va continua, antrenând materialul deluvial din taluzele laterale în condiții hidrogeologice seismice amplasamentului. În ceea ce privește taluzul amonte considerăm că este în present stabil, materialul deluvial fiind descărcat la baza pârâului, la zi apărând roca de baza (gnaise micacee). Menționăm că deasupra râpei aflorează gnaise micacee în alternanță cu șisturi micacee.

– Conul de dejectie situat la baza pârâului (încadrat în materialul deluvial alunecat) poate constitui pentru viitor un posibil front de alunecare, numai în condiții maxime de inundare și seismice.

– În ceea ce privește zonele situate în amonte și aval de râpa Brădișor, ele se pot extinde în condițiile hidrogeologice și seismice specifice zonei.

– Extinderea alunecării principale (râpa Brădișor) și a celor două alunecări incipiente, poate avea loc prin lărgirea lor spre amonte și aval, până când vor ajunge să unească, formând o singură mare alunecare activă.

Asupra vitezei de extindere se pot face unele estimări bazate pe compararea arealelor alunecării marcate pe harta din 1975 și pe planul geologic întocmit de noi în 1996, aceasta din urmă continând elemente de trasaj susceptibile de erori, deoarece marcarea lor pe plan nu se bazează pe ridicări topografice.

Extinderea alunecării între anii 1975 și 1996 este vizibilă mai ales pe direcția amonte- aval în lungul curbelor de nivel) și constă în diferența de cca. 180m, la cca.275., masurați în zona cea mai largă a sa.

Rezultă o extindere de cca.100 m pentru o perioada de 20 ani.

Menționăm că această estimare trebuie luată cu toată rezerva impusă de influența aleatorie a urmatorilor factori:

variata regimului pluviometric, pe perioade mari de ani secetoși și de ani bogați în precipitații;

intensificarea în ultimii ani a activității seismice regionalea și locale;

structura geologică a versantului, în care zona cu roci slabe nu este precis delimitată, el fiind insă centrat pe arealul actualei râpe;

EFECTELE ALUNECĂRILOR DE TEREN ȘI MODALITĂȚI DE ÎNDEPARTARE A ACESTORA

Efectele alunecării

Depozitele deluviale antrenate în curgerea torențiuală prin zona alunecarii se depun sub formă de con de dejecție în albia râului Lotru, inclusiv în canalul de ape mari aval de barajul Brădișor, obturându-l. În același timp obturarea poate fi provocată de pierderea stabilității și alunecarea în albie a conului de dejecție.

Obturarea albiei regularizată are ca efect reducerea secțiunii de scurgere pentru care aceasta a fost dimensionată împiedicând tranzitarea următoarelor debite:

-Debitul deversat de descărcătorul de preaplin al barajului Brădișor la viitură.

-Debitul evacuat de golirile de fund ale barajului, în caz de viitură sau în cazul unui eveniment care necesită golirea urgentă a acumulării.

În cazul unei viituri de mare amploare cele două debite se însumează. Reducerea secțiunii de curgere a canalului de ape mari, cu material provenit din alunecare, are următoarele efecte negative pentru lucrările existente în aval :

-Creșterea cotei apei în timpul evacuării debitelor menționate mai sus, ce are ca efect la rândul ei eroziunea până la distrugerea șoselei de pe malul drept (acces pe valea Lotrului spre amonte pentru așezările populate ci pentru exploatarea și întreținerea lucrărilor aferente A.H. Lotru).

-Antrenharea unei importante cantități din aluviunile torențiale din conurile de dejecție și transportarea lor în aval afectând până la scoaterea din funcțieune a stației de tratare a apei potabile pentru municipiul Rm. Vâlcea precum și regimul de curgere a r.Lotru până la vărsarea în Olt.

Este foarte important de precizat că execuția și exploatarea lucrărilor hidroenergetice pentru barajul și C.H.E. Brădișor nu reprezintă cauze pentru declanșarea alunecarilor pe versantul stâng aval de baraj, versant aflat în gospodărirea ocolului silvic local.

Modalități de îndepărtare a efectelor alunecărilor asupra albiei

În exploatarea barajului în caz de viitură și legat de efectele alunecării, pot exista două situații :

1.-Deversarea și /sau evacuarea unor debite importante prin golirile de fund are loc după un interval de timp de la obturarea albiei regularizate cu material aluvionar depus de o curgere torențială prin surpare sau prin alunecarea conului de dejecție. În această situație se poate interveni imediat după producerea obturării, evacuâdnu-se aluviunile din albia regularizată. Este recomandabil ca acestea să fie depuse la baza taluzelor alunecărilor amorsate în aval, pentru a contribui la stabilizarea versantului stâng. Pentru executarea decolmatării canalului de ape mari de materialul adus prin aportul alunecărilor sunt necesare :

-Drum de acces la canalul de ape mari de pe malul drept.

-Drum tehnologic între canalul de ape mari și zona de haldare a materialului evacuat la baza versantului.

-Lucrări pentru amenajarea defintivă a haldei de matereial evacuat din albia regularizată și redarea ei în circuitul forestier.

Dacă nu se intervine cu lucrări de stabilizare a versantului stâng în zona alunecării și a potențialelor alunecări, lucrările de decolmatare vor continua un interval de timp nedefinit și cu amploare din ce în ce mai mare, deoarece aria suprafeței de alunecare se extinde pe zonele aval al versantului cu efecte mult mai importante ca până în prezent.

Costul lucrărilor de decolmatare nu va mai fi suportat de RENEL deoarece fenomenul de alunecare nu a fost provocat de lucrările hidroenergetice. Obturarea râului albiei Lotru pericliptează siguranța în exploatare a lucrarilor hidroenergetice precum și a drumurilor, podurilor și a stației de tratare a apei. Prin curgerea necontrolată a aluviunilor în cantități mari, pe albia râului Lotru, pot apărea fenomene negative de obturare a zonelor cu viteză mică de scurgere și de erodare a malurilor. Aceste fenomene sunt periculoase atât în zonele locuite cât și în afara lor.

Costul lucrărilor de decolmatare a albiei și consolidarea versantului este normal să fie suportat de către deținătorul terenului unde are loc fenomenul de eroziune și alunecare.

2.-Au loc simultan deversarea și/sau evacuarea unor debite importanter prin golirea de fund și curgerea torențială prin alunecări cu obturare cu material aluvionar a secțiunii de scurgere a albiei aval de barajul Brădișor. În această situație nu se mai poate interveni în timp util iar electele negative ce pot apărea asupra lucrărilor din aval sunt importante (rupere drum național, inundații, scoaterea din funcțiune timp îndelungat a stației de tratare a apei pentru municipiul Rm. Vâlcea, inundarea așezărilor locuite).

Singurele măsuri pentru a preveni o astfel de situație, sunt lucrările de amenajare și consolidare a versantului stâng pentru a opri actualele alunecări și a evita amorsarea unor alunecări noi aval de barajul Brădișor. Sunt necesare lucrări de amenajare integrale și complexe a bazinelor torențiale în zona alunecărilor. Caracterul integral și complex al fiecăruui bazin torențial este asigurat de :

-Aplicarea tuturor măsurilor și lucrărilor hotărâtuare pentru un control rațional al apei și al solului pe întreaga suprafață a bazinului torențial, de la cumpăna apelor până la confluența cu albia râului Lotru.

-Integrarea reciprocă a lucrărilor de control a apei și a solului, atât din punct de vedere al funcționabilității cât și spațial, pe întreaga suprafață a bazinului torențial, astfel încât toate la un loc să constitue un ansamblu unitar.

Concluzii

Versantul stâng al râului Lotru imediat aval de barajul Brădișor are o constituție geologică deosebită, caracterizată printr-o rocă de bază alterată și tectonizată (gnaise și șisturi micacee) acoperită de depozite deluviale groase, care au fost antrenate într-o mișcare de alunecare veche și care cu timpul s-a stabilizat.

Pe fondul vechii alunecări stabilizate, pe pârâul din zona sa centrală, s-a declanșat o nouă alunecare a cărei vârstă ar putea fi stabilită cu aproximație la o vechime de cca. 50 de ani. Datele documentare din fazele de studii I.S.P.H. 1967 și harta aerofotometrică întocmită de IFGOT 1975, confirmă faptul că această alunecare are activă înainte de începerea lucrărilor hidroenergetice, fiind trecută de la stadiul incipient la cel de extindere.

Situația actuală relevă caracterul activ al alunecării, extinderea sa mai ales pe laterală fiind foarte importantă (cca. 100 m în ultimii 20÷21 ani).

Această rată nu poate fi considerată o regulă, ea putând fi mărită sau micșorată în funcție de aportul, imposibil de precizat al factorilor naturali.

Fig.nr. 43. Lucrări la „Râpa Brădișorului”

Verificarea stabilității versantului s-a făcut printr-o analiză de stabilitate locală prin metoda plan verticală (metoda generalizată a fâșiilor) elaborată de N. Jambu. Calculele de stabilitate au scos în evidență că în zona studiată versantul prezintă un echilibru limită care se poate perturba prin acțiunea simultană a unui aport mare de apă (regim pluviometric excedentar) și a unor solicitări dinamice obijnuite (cutremure locale de intensitate mică sau medie).

Din analizarea variantelor rezultă că în final este mai ieftin să se realizeze lucrările de amenajare definitivă a versanților, la primele două alunecări. Chiar și alunecarea a III-a este mai bine să fie amenajată cu lucrări definitive, costurile nefiind substanțial mai mari decât în situația in care alunecarea este lăsată să evolueze și efectele ei estimate la nivelul anului 1996 să se amplifice.

Este necesar ca lucrările de amenajare definitivă a versanților ce prezintă alunecări să se execute cu maximă urgență de către administratorul terenului pe care acestea se află, pentru a preveni amplificarea actualelor efecte negative asupra albiei râului, aval de barajul Brădișor și a fondului forestier. Costul lucrărilor de amenajare ale versantului stâng sau al decolmatării albiei, este normal să fie suportat de către deținătorul terenului pe care are loc fenomenul de alunecare și curgerile torențiale.

Notă; Pentru analiză am folosit observațiile de teren și ‘Studiul privind stabilitatea versantului stâng aval de barajul Brădișor (Rapa Bradisorului), întocmit de către Atelierul geologie – Geotehnica din cadrul G.S.C.I. – D.C.H. Rm.Vâlcea.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Badea L., Rusenescu Constanța (1970), Județul Vâlcea, Editura Academiei R.S.R., București.

Bardașu P., Simeanu Gh. (1973), Brezoi – 100 de ani de industrie forestieră, Râmnicu Vâlcea.

Brana V. (1967), Zǎcǎmintele nemetalifere din România, Editura Tehnicǎ, București.

Decei P.,(1989), „Drumețind pe văile apelor repezi”, Editura Sport-Turism,București

Dăscălescu N. (2001), Beneficii și preocupări asociate barajelor, Hidrotehnica, 46, București.

Hâncu S. (1976), Regularizarea albiilor râurilor, Editura Ceres, București.

Horst P. Hann (1987), Pegmatitele din Carpații Meridionali, Editura Academiei Române, București.

Ichim I, Rădoane Maria (1982), Aspecte ale modificării morfologiei albiilor sub influența barajelor, Studii și comunicări de geol., geofiz., geogr., Geografie, XXIX, București.

Ielenicz M., Erdeli G., Marin I., (2001) Dicționar de termeni geografici pentru gimnaziu și liceu, Editura Corint, București

Ilinca V, Mosor Gh.,(2008),”Geografia orașului Brezoi”, Edit.Psihomedia, Sibiu

Mândruț Oct., (2002),“România.Atlas geografic școlar”, Edit.Corint,

Mateescu P., Pavel D. (1972), Lucrări hidroenergetice reprezentative în R.S.R., realizate între anii 1947-1972, Hidrotehnica, 12, București.

Mrazec L., Munteanu-Murgoci Gh. (1898), Munții Lotrului, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma Basilescu, București.

Niculescu Gh. (2002), Expoatǎrile miniere de la Cataractele Lotrului și modificarea mediului, Geografia Județului Vâlcea – teorie și practicǎ, Editura Offsetcolor, Râmnicu Vâlcea.

Ploaie Gh. (1983), Valea Lotrului, Editura Sport-Turism, București.

Popp Gr. (1996), România. Geografie hidroenergetică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Popescu N.(1975), Depresiuni intramontane din Carpații Meridionali și Munții Banatului, Terra, anul VII (XXVII), București.

Prișcu R. (1974), Construcții hidrotehnice, vol. I și II, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Rădoane Maria (2004), Dinamica reliefului în zona Lacului Izvorul Muntelui, Editura Universității Suceava.

Rotman D. (1922), Zǎcǎmintele de micǎ albǎ (muscovitǎ) din România (Munții Lotrului, Carpații Meridionali), Analele minelor din România, V, nr. 1, București.

Surdu Gh.,(1968), „Pădurile și vechile joagăre de pe Lotru”, în revista „Lotru”,nr.6, p.14

Trufaș C., Trufaș V., Ploaie Gh., Apostol G. (1996), Munții Șteflești (Lotrului) – ghid turistic, Editura Carro, București.

Vlădoiu A., (2012) Stoparea fenomenului de uscare a pădurilor de rășinoase din bazinul Lotrului – Vâlcea, în “Curierul de Râmnic”, din 17 octombrie 2012

Urziceanu-Roșca Diana (1974), Studiul colmatării lacurilor de acumulare, Studii de hidrologie, XLII, București.

***Planul Local de Actiune pentru Mediu pentru judetul Valcea în perioada 2014-2020

*** Vâlcea – monografie, 1980, Editura Sport – Turism, București.

*** www.adroltenia.ro

***www.curierulnational.ro/Eveniment/2006-04-25

***www.curierulnational.ro/Eveniment/2011-05-02