Impactul Antropic Asupra Vegetatiei In Masivul Leaota

IV. CONSIDERAȚII PRIVIND IMPACTELE ANTROPICE EXERCITATE ASUPRA VEGETAȚIEI ȘI OCROTIREA NATURII ÎN TERITORIUL

CERCETAT

Impacte antropice exercitate asupra vegetației

„Dezvoltarea societății umane presupune existența unor infrastructuri, capabile să asigure dezvoltarea proceselor economice și sociale în concordanță cu necesitățile și cerințele societății respective, într-o anumită etapă a evoluției sale. Toată această infrastructură ocupă locul unor biocenoze naturale sau antropizate și, în plus, induce o serie de modificări în spațiile din imediata lor apropiere, cu repercusiuni în structura și dinamica fito- și zoocenozelor respective.” (Cristea et al., 1996 p. 34)

Impactele antropice exercitate asupra vegetației teritoriului cercetat de noi se manifestă cu precădere în etajul subalpin și alpin. „Fragilitatea grupărilor vegetale alpine este mărită și de împrejurarea că procesele neotectonice, puțin studiate în Carpați, declanșează modificări staționale intense, care le accentuează instabilitatea cenotică.” (Boșcaiu, 1975 p. 291)

Pășunile din Masivul Leaota se întind pe o suprafață de peste 3000 ha. Nota distinctă a acestora o constituie accesibilitatea și pantele domoale, ceea ce imprimă munților un caracter pastoral tipic. Pajiștile cu Nardus stricta ocupă suprafețele cele mai întinse, atât în Leaota cât și în Bucegi, ceea ce reflectă stadiul înaintat de degradare al acestora. Degradarea vertiginoasă sub aspect calitativ și cantitativ a pajiștilor bune furajere, edificate de Festuca nigrescens s-a realizat mai ales prin supraîncărcarea pășunatului, în Masivul Leaota fiind prezente numeroase stâne.

Suprafața mare acoperită cu pășuni alpine, din regiunea studiată conferă activității de pășunat o importanță deosebită, atât ca venit obținut, cât și ca influență negativă asupra întregului habitat, în cazul degradării acestuia. În momentul de față, pășunatul se realizează în mod necontrolat, amenajamentele silvo-pastorale nefiind actualizate după 1990. Diversitatea floristică a fost intens diminuată și prin afluxul turistic crescător, târlire, mai ales în Bucegi, astfel încât asociațiile vegetale inițiale se păstrează pe suprafețe mult restrânse.

Fitocenozele de rododendron, jneapăn, ienupăr sunt și ele afectate, și doar declararea primelor două specii, ca fiind strict protejate de lege le poate salva de la impactul crescând.

Defrișarea necontrolată a tufărișurilor, a rariștilor de limită, a jnepenișurilor pentru mărirea suprafețelor de pășunat a avut repercusiuni negative, determinând:

instalarea unor pajiști neproductive după distrugerea jnepenișurilor;

dispariția buruienișurile și a unor specii nemorale, care au găsit adăpost, în timpul extremelor glaciare ale cuaternarului, în condițiile staționale oferite de jnepenișuri;

eroziunea stratului subțire de sol și formarea de torenți și viituri cu precipitații maxime;

dezechilibre ecologice în sfera bioproductivității, care determină ulterior bilanțul de apă al zonei, cu influențe negative asupra debitului rețelei hidrografice.

În teritoriul cercetat jnepenișurile ocupă suprafețe întinse pe Mt. Vaca, Rătunei (Masivul Leaota) și pe Mt. Strunga (Masivul Bucegi), pe versanții estici, nordici, vestici, unde formează cordoane continue, deasupra limitei superioare a molidișurilor. Așadar, este imperios necesară aplicarea unor măsuri de protecție, prin trecerea lor în administrația silvică pentru o mai bună gospodărire, refacerea prin plantații, mai ales acolo, unde condițiile staționale impun aceasta.

Foto 43 – Pajiști degradate prin pășunat pe

Mt. Strunga (Masivul Bucegi) – Original

Necesitatea realizării unor obiective de investiție de dimensiuni mari (Complexul Hidrotehnic Bolboci), precum și producerea materialelor de construcție (ciment, var) a dus la deschiderea unor exploatări de calcar în cariera de la Lespezi, cu influențe majore asupra reliefului și a ecosistemelor în care sunt amplasate. Pe Valea Ialomiței au fost amplasate trei acumulări artificiale: Bolboci, Scropoasa, Dobrești care au avut un impact deosebit asupra structurii cenotice a vegetației riverane.

Foto 44 – Complexul Hidrotehnic Bolboci

(Valea Ialomiței) – Original

Foto 45 – Exploatare de calcar în cariera Lespezi – Original

Pădurea reprezintă un element de stabilitate, cu efecte benefice asupra solului, apei, microclimatului, asigurând un regim hidrografic relativ constant, o gamă de bunuri și servicii greu cuantificabile, necesară menținerii unui echilibru între capitalul natural al teritoriului investigat și sistemul socio-economic local. Dacă factorii naturali controlează complexele de biocenoze la un nivel optim (prădători, paraziți, hiperparaziți, agenți patogeni, doborâturi, inundații etc.), factorii antropici acținează haotic, prin tăieri ilegale de arbori, culegere necontrolată de fructe de pădure, plante medicinale sau de interes estetic, braconaj etc.

Grație peisajului natural de o reală frumusețe, a facilităților moderne pentru practicarea sporturilor de iarnă, tradițiilor etnografice, patrimoniului istoric și cultural, sectorul vestic al Bucegilor este supus unei presiuni antropice ridicate, în ultima perioadă. Facilitățile turistice intră deseori în conflict cu țelurile de conservare și deteriorează peisajele naturale, presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilități fiind deosebit de puternice.

Ecosistemele acvatice-lentice și lotice, zonele de ecoton ale acestora au avut de suferit de pe urma deșeurilor nebiodegradabile lăsate de turiști, deșeuri menajere, care au ca efect eutrofizarea. Colectarea de material de prundiș pentru construcții a avut ca efect distrugerea habitatelor a numeroase specii zoobentonice și macrofitice, fiind afectate astfel și speciile fito-și zooplanctonice.

Ecosistemele exocarstice sunt reprezentate pe suprafețe importante la nivelul regiunii cercetate (carstul ialomițean, carstul dâmbovițean). Endocarstul, reprezentat de peșteri, este afectat de impactul antropic, datorită turismului necontrolat, colectării ilegale de fosile, speleoterme, abandonării de deșeuri, etc.

Datorită înmulțirii cabanelor, a potecilor turistice și construirii drumurilor auto la cabanele Peștera, Padina, Zănoaga, Bolboci și a telecabinei Babele-Peștera, capitalul natural al Parcului Natural Bucegi este supus unei intense presiuni antropice, reprezentând un pericol din punct de vedere al menținerii biodiversității. Intensitatea acestei presiuni prezintă valori mari, iar diversitatea ei este maximă, afectând toate categoriile de habitate, precum și speciile incluse acestora.

În ședința de Senat din aprilie 2003 a fost adoptat proiectul de lege „Programul Național de dezvoltare turistică Superschi în Carpați”, prin care se urmărește identificarea și atragerea în circuitul turistic a zonelor, care permit practicarea sporturilor de iarnă la nivelul standardelor internaționale. Pe lângă alte sectoare din Munții Bucegi, sunt vizate în acest program zona Padina-Peștera-Valea Ialomiței și zona Leaota.

Masivul Leaota se întinde pe teritoriul administrativ al județelor Argeș, Dâmbovița și Brașov, delimitând prin Planul Urbanistic General al comunei Moroieni, o zonă de interes deosebit pentru dezvoltarea turismului și a sporturilor de iarnă, în cadrul proiectului „Stațiunea turistică Leaota”, finanțat de Uniunea Europeană. Acest proiect interregional vizează amenajarea a trei stațiuni la Moroieni, la Stoenești-stațiunea Tâncava și la Dragoslavele-stațiunea Cumpărata.

Considerăm oportună realizarea unor studii prealabile de impact în zonele vizate, pentru desfășurarea unor astfel de programe, necesare adoptării unor măsuri specifice care să aibă ca scop final menținerea diversității peisagistice, floristice și faunistice la un nivel optim.

Foto 46 – Practicarea unui „tip” de turism

pe Valea Ialomiței (Cabana Padina) – Original

Considerații privind ocrotirea naturii în teritoriul investigat

Conservarea diversității biologice, utilizarea durabilă a componentelor ei și împărțirea echitabilă a beneficiilor, ce rezultă din utilizarea resurselor naturale, reprezintă condiții prioritare, care asigură menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura.

Originalitatea floristică, faunistică și a vegetației, importanța peisagistică pentru dezvoltarea turismului, intensificarea presiunii antropozoogene au reprezentat argumente pentru înființarea unor rezervații naturale pe teritoriul Masivului Leaota. Astfel, prin Hotărârea nr. 18, adoptată de Consiliul Județean Argeș, în 21.12.1994, s-a definit statutul rezervațiilor naturale de pe teritoriul județului Argeș, puse sub incidența ocrotirii: Rezervația speologică Peștera Uluce (situată pe versantul drept al Cheia Rudărița, ce aparține de Complexul de chei al Dâmboviței), Rezervația botanică Valea Cheii-Valea Ghimbavului. În anul 1982, conform decretului nr. 4 a fost constituită Rezervația Microrelieful carstic de la Cetățeni.

Masivul Bucegi deține un loc de seamă în lanțul Carpaților românești prin flora de o rară bogăție și diversitate, care a atras atenția multor cercetători și iubitori ai naturii din țară și străinătate.

Cea mai importantă inițiativă pentru protecția naturii în acest teritoriu s-a concretizat prin înființarea societății „Hanul drumeților”, „asociație patriotică pentru răspândirea turismului și crearea de parcuri naționale” (Borza, 2005 p. 23). Societatea a fost constituită la inițiativa lui Haret și a scriitoarei Bucura Dumbravă în 1921, care a realizat o amplă propagandă pentru înființarea de parcuri naturale în Bucegi.

Se pare că dorința principelui Carol al României era să transforme „zona superioară a Masivului Bucegi într-un uriaș Parc Național” (Borza, 2005 p. 23)., astfel încât „Bucegii vor putea deveni un măreț sanctuar al naturii, un nesecat isvor de observații și teren de studii științifice, zoologice, botanice (fitosociologice !), dacă va reuși să fie apărat de lăcustele « turismului »” (Borza, 2005 p. 23).

Un veritabil strateg, un naturalist complex și vizionar, Borza propunea în 1924 înființarea a 9 parcuri naționale, între care și Bucegii, considerând imperios necesară crearea mai multor rezervații științifice în această regiune, pentru ocrotirea unor plante endemice: Saxifraga mutata ssp. demissa, S. luteo-viridis, Achillea schurii, Gypsophila petraea.

După promulgarea în 1930 a primei legi de protecția naturii, de-abia în 1943 sunt decretate pe baza acestei legi, conform Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 965/17.11.1943, mai multe rezervații naturale, care aparțin sectorului vestic al Munților Bucegi: Cheile Urșilor, Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Mt. Zănoaga-Lucăcilă. În 1980 a fost pus sub ocrotire Punctul fosilifer Vama Strunga, iar în anii următori Peștera Răteiului și Punctul fosilifer Plaiul Domnesc.

În 1990 a fost reluată propunerea de protejare a Parcului Natural Bucegi, concretizată prin Ordinul Ministrului nr. 7/1990, fiind oficializat alături de alte arii protejate din România, prin legea nr. 5/2000, completată cu Hotărârea de Guvern nr. 230/2003.

Parcul Natural Bucegi ocupă o suprafață de 32660 ha, pe raza a trei județe: Dâmbovița, Prahova, Brașov, din care aproximativ 1562 ha aparțin sectorului vestic al Bucegilor, iar 12, 22% din această suprafață este ocupată de rezervațiile naturale și științifice.

Conform prevederilor legii nr. 462/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 236/2000, privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice, articolul 5 și Anexa 1, Parcul Natural Bucegi are ca scop conservarea peisajului, incluzând toate tipurile de habitate și speciile integrate acestora (cu accent deosebit asupra celor nominalizate în Directiva Habitate, Directiva Păsări, Convenția de la Berna, Convenția Ramsar), precum și ecosistemele terestre, acvatice, în strânsă legătură cu activitatea comunității locale și cea de recreere a turiștilor.

Necesitatea armonizării legislației de protecția mediului și de constituire a ariilor naturale protejate cu legislația comunitară din domeniu, condiție de bază a aderării României la Uniunea Europeană a condus la apariția legii nr. 5/2000, privind aplicarea planului de amenajare a teritoriului național. În secțiunea III, capitolul 1, poziția H este specificat Parcul Natural Bucegi, iar în capitolul 2 al aceleași secțiuni sunt nominalizate 7 rezervații situate în sectorul vestic al Bucegilor.

Responsabilitatea administrării Parcului Natural Bucegi revine Administrației Parcului, subunitate a Direcției Silvice Târgoviște, aflată în subordinea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva. Activitățile Administrației Parcului legate de conservarea biodiversității sunt coordonate și aprobate de Consiliul Științific și Consultativ de Administrare a Parcului Natural Bucegi, în baza legii nr. 462/2001 și prin Ordinul MAPM nr. 509/06.06.2002.

Activitatea desfășurată de organismele abilitate pentru administrarea ariilor protejate potrivit planului de management este influențată de o serie de factori limitatori:

personalul redus față de sarcinile ce derivă din organizarea și supravegherea activităților, mai ales controlul situației din teren;

activitatea de gospodărire este negativ influențată, datorită prezenței mai multor administratori/proprietari de terenuri în interiorul ariilor protejate;

lipsa surselor de finanțare, singurii finanțatori pentru activitățile desfășurate pe teritoriul acestor arii protejate fiind Direcțiile Silvice Argeș, respectiv Târgoviște. Astfel, pentru eliminarea acestui inconvenient, trebuie avute în vedere colaborări cu organizații neguvernamentale sau cu instituții publice locale, care să promoveze obiectivele acestor arii în cadrul unor proiecte de finanțare naționale și internaționale;

situația economică precară a comunităților locale de care depinde în mare măsură atingerea obiectivelor de conservare;

infrastructura proprie Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, reprezentată de drumuri forestiere neamenajate corespunzător, mai ales pe traseul Moroieni-Cheile Zănoagei-Bolboci;

necesitatea înființării unor centre de vizitare, puncte de informare, locuri de campare asigurând un minim necesar pentru desfășurarea activității de management în condiții optime.

Având în vedere marea diversitate geologică, geomorfologică, carstul care prezintă o deosebită importanță prin frumusețea peisajului și interesul științific, marea diversitate biologică considerăm necesare aplicarea a numeroase măsuri de ocrotire a cadrului natural și seminatural din Munții Leaota și sectorul vestic al Munților Bucegi:

menținerea valorii peisagistice a habitatelor, ecosistemelor, speciilor integrate acestora;

reinventarierea speciilor de floră și faună, stabilirea speciilor aflate pe lista roșie, periclitate, vulnerabile, monitorizarea lor;

stabilirea habitatelor care necesită regim special de conservare și introducerea acestora, ca habitate principale de interes european în rețeaua NATURA 2000, monitorizarea acestora;

afilierea bazei de date identificate la cea a rețelei NATURA 2000.

realizarea unui turism durabil, prin activități ecoturistice, agroturistice:

acțiuni de igienizare în vederea reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului;

amenajarea unor locuri corespunzătoare de campare, parcări;

supravegherea acțiunilor de turism;

facilitarea cercetării științifice, cu respectarea prevederilor legale, cu aprobarea Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei Române, cu acordul instituțiilor abilitate în acest domeniu;

reconstrucția ecologică a ecosistemelor degradate prin:

reîmpăduriri cu specii forestiere locale, de mare valoare economică și ecologică, adaptate condițiilor staționale ale zonei (molid, brad, fag, larice, paltin de munte);

ameliorarea pășunilor și pajiștilor alpine prin administrarea de amendamente, îngrășăminte, reînsămânțări;

exploatarea rațională a pășunilor în limitele de suportabilitate, ca efectiv de animale, specii și timp de pășunare, cu specificarea și monitorizarea locurilor de stână;

monitorizarea evoluției calității pășunilor;

evitarea tăierilor rase din păduri, astfel încât, să fie lăsată o structură mozaicată, preferându-se regenerarea spontană;

încetarea distrugerii jnepenișurilor, prin incendieri, în scopul măririi suprafețelor de pășunat, și totodată informarea ciobanilor asupra importanței acestora;

valorificarea durabilă, ecologică a celorlalte resurse naturale prin pășunat, recoltare de produse nelemnoase, vânat, pescuit;

protejarea ecosistemelor endocarstice neamenajate, prin limitarea accesului turiștilor și a depozitării deșeurilor menajere;

conștientizare și educație publică  prin:

amenajarea unor puncte de informare, panouri informative (mai ales în Masivul Leaota), privind diversitatea și importanța științifică a unor habitate, monumentele naturii existente în arealul respectiv, precum și regulile ce trebuie respectate în cadrul ariilor naturale protejate;

editare de manuale educaționale și imformative;

activități comune de protecție a mediului cu participarea elevilor, studenților și a specialiștilor în domeniu;

stabilirea unor relații între comunitățile locale și cea științifică, cu scopul de promovare a imaginii teritoriului pus sub ocrotire.

Arii naturale protejate din teritoriul cercetat

Rezervația microrelieful carstic de la Cetățeni stabilită conform decretelor nr. 4/ 1982 și nr. 18/1984 se întinde pe o suprafață de 10 ha. Este situată la extremitatea sudică a Munților Leaota, deasupra depresiunii Câmpulung. Culmile Leaotei ating aici o înălțime de 950-1000 m, geologic fiind constituite dintr-o alternanță de marne, gresii, șisturi argiloase, conglomerate.

Cea mai spectaculoasă porțiune se află între Colții Doamnei și Valea Chiliilor, unde versanții sunt abrupți, stratele de conglomerate aproape verticale, iar eroziunea a creat un microrelief caracteristic reprezentat de coloane, vârfuri ascuțite.

Această rezervație are și o remarcabilă importanță arheologică, aici fiind descoperite ruinele unei cetăți dacice (sec. II – I î.e.n.) și a uneia din perioada medievală. La sfârșitul sec. XV era săpată în stâncă o așezare rupestră numită “Schitul lui Negru Vodă”, care dăinuie și în zilele noastre, în apropierea căreia călugării au construit o mănăstire (Schitul de la Cetățeni).

Condițiile staționale locale sunt prielnice dezvoltării unei flore și faune cu numeroase endemite și elemente termofile sudice. Dintre acestea amintim: Aconitum toxicum, Thymus comosus, Hepatica transsilvanica, Symphytum cordatum, Dianthus spiculifolius, Dentaria glandulosa, Fraxinus ornus, Lonicera xylosteum. Pe stâncăriile însorite cu expoziție S, V și E vegetează numeroase elemente termofile: Sempervivum marmoreum, Sedum hispanicum, Sedum acre, Thymus balcanus, Linaria genistifolia, Campanula sibirica, Aster amellus.

Foto 47 Foto 48

Microrelief carstic la Cetățeni (Masivul Leaota) – Original

Vegetația saxicolă este reprezentată de asociații bine individualizate floristic, ca de exemplu: Thymo comosi – Galietum albi, Asplenio – Cystopteridetum fragilis.

De-a lungul văii Dâmboviței, zăvoaiele sunt edificate de fitocenozele asociației Telekio speciosae – Alnetum incanae. Grupările vegetale forestiere sunt reprezentate de păduri de fag sau în amestec cu molid, brad.

Rezervația speologică Peștera Uluce, situată pe versantul drept al Cheilor Rudăriței, în suprafață de 5 ha este renumită prin elementele morfologice subterane, ce apar sub formă de arici cristalini, sidefii, a formațiunilor stalactitice, stalagmitice specifice încăperilor subterane.

Rezervația naturală mixtă (speologică, geomorfologică) Peștera Rătei în suprafață de 1,5 ha, cunoscută încă din sec. XIX, cuprinde sistemul carstic Rătei: Peștera Rătei (monument al naturii), Cheile Răteiului, chei meandrate, cu un număr de 17 peșteri de mici dimensiuni, care reprezintă foste pierderi fosile ale râului Rătei. Peștera Rătei formată din galerii meandrate, dispuse pe trei etaje, însumând 5160 m este o peșteră gigantică, dezvoltată în cea mai mare parte în calcare jurasice superioare, reprezentând cel mai important fenomen endocarstic din Leaota. Concrețiunile de calcit, gips și aragonit, elemente rar întâlnite în alte peșteri din țară îi sporesc valoarea, aici fiind descoperite și numeroase fosile, chiar Ursus spelaeus.

Rezervația botanică Valea Cheii-Valea Ghimbavului ocupă o suprafață de 6692,95 ha în sectorul nord-vestic al Masivului Leaota. Interesează din punct de vedere fitosociologic prin cenozele relictare de Pinus sylvestris, pădurile de fag cu Asplenium scolopendrium (habitate cu valoare conservativă foarte mare), comunitățile de stânci cu Cystopteris fragilis, Campanula carpatica, Asplenium trichomanes ssp. quadrivalens, Poa nemoralis, care sunt habitate endemice.

Rezervația Peștera Ialomiței, situată în întregime în zona forestieră, se întinde pe o suprafață de aproximativ 300 ha, pe muntele Cocora și Bătrâna, cuprinzând pădurea Cocora, Peștera Ialomiței, Cheile Peșterii, Cheile Urșilor și o parte din regiunea subalpină a muntelui Bătrâna.

Impresionează în mod deosebit pereții abrupți de calcare jurasice, îngustimea văilor, unele rupturi de pantă, dar mai ales relieful carstic (chei, canioane, grote), care dau nota specifică peisajului.

Peștera Ialomiței amplasată pe versantul drept al văii cu același nume prezintă urmele unei intense activități carstice (formațiuni concrețioase – stalactite, stalagmite, coloane, draperii). În decursul anilor, însă, prezența omului a alterat condițiile preexistente prin distrugerea formațiunilor carstice, prin organizarea unui concurs de tir în interiorul peșterii cu decenii în urmă. În Peștera Ialomiței s-a descoperit o bogată faună fosilă de amoniți, cefalopode, brahiopode identificată în orizontul de calcare jurasice, dar și urme de locuire neolitică umană.

Din punct de vedere al vegetației, de-a lungul văii Ialomiței se remarcă prezența buruienișurilor caracteristice clasei Mulgedio-Aconitetea. Stâncăriile sunt edificate de cenozele vegetale ale asociațiilor: Asplenio-Cystopteridetum fragilis, Asperulo capitatae–Seslerietum rigidae. În ambianța cenotică a celei din urmă asociații fiind identificată Gentiana lutea (singura stațiune în care a fost semnalată de noi, din sectorul vestic al Munților Bucegi). În apropiere de intrarea în peșteră vegetează câteva exemplare de Secale montanum.

Foto 49 – Schitul și Peștera Ialomiței

(Masivul Bucegi) – Original

Buruienișurile înalte de munte sunt bine reprezentate și în Cheile Urșilor fiind edificate de specii precum: Heracleum transsilvanicum, Ligularia sibirica, Doronicum austriacum, D. carpaticum, Senecio ovatus, Carduus personatus, Cirsium waldsteinii, Angelica archangelica, Chaerophyllum hirsutum, Aconitum toxicum, Delphinium elatum, Adenostyles alliariae, ș. a.

Stâncăriile de calcare, înierbate sunt populate cu: Cystopteris fragilis, Trisetum macrothricum, Hesperis moniliformis, Cortusa matthioli, Saxifraga mutata ssp. demissa, S. luteo-viridis, S. cuneifolia, S. adscendens, Campanula carpatica, Phyteuma orbiculare, Botrichium lunaria, Asperula capitata, Achillea schurii, Carex sempervirens, etc.

Foto 50 – Aspect de vegetație din

Cheile Urșilor (Masivul Bucegi) – Original

Rezervația Cheile Orzei – Zănoaga constituită conform Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 965/1943, Hotărârii Consiliului Județean Dâmbovița nr. 82/1994 are o suprafață de 841,2 ha.

Alcătuit în întregime din calcare tithonice de vârstă jurasică, muntele Zănoaga prezintă forme specifice carstice, cu pereți stâncoși abrupți, cu bolovănișuri și grohotișuri adăpostite de curenți. Aceste condiții staționale sunt prielnice dezvoltării unei bogate flore, ce cuprinde elemente sud-europene, balcanice, mediteraneene, această rezervație fiind considerată a fi „o insulă de vegetație termofilă” (Beldie, 1952 p. 565).

Dintre speciile rare pentru flora țării noastre semnalate de Beldie, dar care nu au mai fost regăsite în Cheile Zănoagei amintim: Sorbus cretica, Astragalus depressus, Secale montanum, Anchusa barelieri, Rosa tomentosa var. dacica. În afară de acestea au fost reconfirmate de noi și alte rarități floristice : Athamantha turbith ssp. hungarica, Phleum montanum, Lonicera coerulea, Streptopus amplexifolius.

Pe pereții stâncoși ce se ridică deasupra brânelor vegetează în pâlcuri: Saxifraga luteo-viridis, S. paniculata, S. mutata ssp. demissa, Laserpitium latifolium, Campanula carpatica, Senecio squalidus, Ranunculus oreophilus, Aconitum anthora, Asperula capitata, Trifolium alpestre, Festuca rupicola ssp. saxatilis, ș. a.

Foto 51 – Abruptul Zănoagei (Masivul Bucegi) – Original

Umiditatea edafică și atmosferică a favorizat dezvoltarea luxuriantă a buruienișurilor higrofile, ce aparțin asociațiilor Adenostylo–Doronicetum austriaci și Cirsio waldsteinii-Heracleetum palmati, Salici-Alnetum viridis. Speciile arbustive, care însoțesc de-a lungul firului apei aceste grupări sunt reprezentate de: Alnus viridis, Sorbus aucuparia, Lonicera nigra, L. coerulea, Ribes petraeum, R. alpinum, Salix silesiaca, Rosa pendulina.

Peisajul vegetal al acestor chei se caracterizează prin prezența unor frumoase populații de Ligularia sibirica și Ribes petraeum, care se extind și în afara acestora, fiind semnalate de noi în Cheile Tătarului, Peștera Ialomiței, Cheile Urșilor și Scropoasa (sub forma unor exemplare sporadice).

Foto 52 – Aspect din Cheile Zănoagei

(Masivul Bucegi) – Original

Extremitatea sudică a Zănoagei este considerată un refugiu glaciar, deoarece este posibil ca după retragerea ghețarilor și încălzirea climei, elementele termofile să se fi extins pe o suprafață mare în Bucegi, apoi după înrăutățirea climei, să se păstreze decât aici, datorită microclimatului deosebit de favorabil (nebulozitate redusă în timpul verii, adăpost oferit vegetației, de către pereții stâncoși, față de curenții reci din nord, nord-est, nord-vest și vânturile dominante din vest și nord-vest). Astfel, s-a creat o zonă în care zăpezile s-au depus în cantitate mare, ocrotind solul împotriva înghețului.

Rezervația naturală mixtă Cheile Tătarului are o suprafață de 144,3 ha, fiind constituită potrivit Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 965/1943, Hotărârii Consiliului Județean Dâmbovița nr. 82/1994. Pe lângă vegetația termofilă, cu elemente floristice rare, asemănătoare cu cele din Cheile Zănoagei și frumusețea peisajului, reprezintă și o interesantă rezervație geologică și paleontologică, care cuprinde sistemul carstic Tătaru: lapiez, doline, Cheile Tătarului Mare, Peștera Ursului și Peștera Mică, o faună fosilă abundentă și diversă (cefalopode, amoniți).

De-a lungul văii Ialomiței vegetează asociații caracteristice clasei Mulgedio-Aconitetea, pe ambele maluri sunt frumoase păduri de molid, cu vulturică și degetăruț ca principali edificatori ai covorului ierbos. Vegetația saxicolă este reprezentată de cenoze ale asociațiilor: Asplenio-Cystopteridetum fragilis, Asperulo capitatae-Seslerietum rigidae.

Sectorul cel mai frumos al Cheilor Tătarului – situate la coada lacului Bolboci – se află în aval, pe circa 300 m, unde Ialomița s-a adâncit în prelungirea sud-estică a masei de calcar jurasic a Munților Tătaru. Aici, pe versantul stâng al văii Tătarului, la altitudinea de 1548 m se văd deschiderile a două peșteri, urmele de vatră și prezența oaselor așchiate în cantități destul de mari sunt mărturii că omul le-a folosit ca adăpost, în perioadele de retragere a ghețurilor würmiene. Deși nu au dimensiuni mari și o micromorfologie variată, cele două peșteri prezintă interes și datorită fosilelor de Ursus spelaeus, găsite aici.

Punctul fosilifer Vama Strunga constituit conform decretului nr. 421/1980 și a Hotărârii Consiliului Județean Dâmbovița nr. 1/1995 se întinde pe o suprafață de 10 ha, la o altitudine de 1950 m, reprezintă unul din cele mai cunoscute puncte fosilifere din țara noastră.

Acesta aparține jurasicului mediu impresionând încă din a doua jumătate a secolului trecut prin bogăția faunistică: lamelibranhiate, amoniți, foraminifere, ostracode, radiolari, crinoidee. Fauna acestui punct fosilifer cu extindere spre sud (Cheile Tătarului) prezintă multe specii și genuri noi pentru știință, devenind un punct de referință pe plan mondial.

Foto 53 – Lacul Bolboci văzut dinspre

Cheile Tătarului (Masivul Bucegi) – Original

Punctul fosilifer Plaiul Domnesc are o suprafață de 0,5 ha, situat la 18 km de Sinaia și 500 m de sanatoriul Moroieni, în zona care desparte valea Ialomiței de afluentul său Ialomicioara.

Calcarele tithonice care predomină în această rezervație cuprind o bogată faună fosilă reprezentată de: bivalve, crustacei, cefalopode, brahiopode, corali, spongieri, hidrozoare.

Fauna calcarelor recifale ale tithonicului este considerată a fi cea mai bogată din Bucegi, de aici fiind citate specii noi pentru știință, sau cu răspândire geografică deosebită, cum este ghiocul (Protocypraea tithonica), care nu a mai fost întâlnit decât în Sicilia.

Ariile naturale protejate din teritoriul investigat au un rol foarte important pentru conservarea genofondului național, deoarece adăpostesc eșantioane reprezentative ale unor ecosisteme deosebite, cu o biodiversitate mare, cele mai multe cu o stare de echilibru bună și o apreciabilă valoare științifică și peisagistică.

CONCLUZII

Masivul cristalin al Leaotei are o poziție anticlinală între sinclinalul Bucegilor și cel al Pietrei Craiului, reprezentând o regiune muntoasă de tranziție între Carpații Orientali și Meridionali, limita fiind reprezentată de Valea Prahovei. În cuprinsul acestei lucrări sunt prezentate rezultatele cercetărilor botanice și fitosociologice, efectuate de noi în perioada 2002-2005 în Munții Leaota și sectorul vestic al Munților Bucegi.

Inventarul floristic al cormofitelor din teritoriul cercetat cuprinde 1160 de taxoni, dintre care 993 specii (inclusiv 13 hibrizi), 84 de subspecii și 83 varietăți, repartizați în 391 de genuri și 97 de familii, dintre care 13 familii reunesc 505 specii. Numărul de specii identificate în M-ții Leaota și sectorul vestic al Bucegilor reprezintă 28,31% din totalul speciilor cunoscute în flora țării noastre.

Cercetările personale realizate în decursul anilor pregătitori ai acestei lucrări au permis identificarea a 240 de taxoni noi pentru Munții Leaota, reprezentând contribuția noastră la completarea inventarului floristic al acestui teritoriu, respectiv la corologia acestora în România.

Investigațiilor proprii nu au identificat un număr de 286 specii semnalate în trecut, atât din Bucegi cât și din Leaota. Considerăm că unele dintre acestea vor putea fi reconfirmate în urma cercetărilor ulterioare.

Spectrului bioformelor (H–56,62%), Ph–7,92%, G-10,24%, Ch-6,72%, T-17,26%, HH-0,6%) este în concordanță atât cu ansamblul factorilor pedo-climatici cât și cu presiunea antropozoogenă din regiune. Acest lucru este evidențiat și de indicele altitudinal, care are valoarea 27,25, ceea ce confirmă încadrarea teritoriului investigat în etajul montan, cu climat și influențe antropice moderate.

Structura fitogeografică a cormoflorei din această regiune cu 51 de categorii de elemente floristice justifică apartenența acesteia la regiunea Holarctică, subregiunea Eurosiberiană, provincia Central europeană est carpatică, circumscripția Munților Bucegi și Bârsei (după Borza et Boșcaiu, 1965), respectiv regiunea Central-Europeană, provincia Carpatică, subprovincia Carpatică, districtul Munților Bucegi (după Ciocârlan, 1996).

Numeroase elemente autohtone, cu importanță fitogeografică deosebită sunt reprezentate de populații, care edifică anumite fitocenoze, așa cum sunt cele carpato-balcanice (Hieracium rotundatum, Silene heuffelii, Rhododendron myrtifolium, Bruckenthalia spiculifolia, Sesleria rigida ssp. haynaldiana, Viola declinata, Pulmonaria rubra), carpato-endemice (Athamantha turbith ssp. hungarica, Centaurea pinnatifida, Leucanthemum waldsteinii, Symphytum cordatum, Dentaria glandulosa, Campanula carpatica, Dianthus spiculifolius, D. glacialis ssp. gelidus, Hepatica transsilvanica, Saxifraga mutata ssp. demissa, Achillea schurii), balcanice (Corylus avellana, Hesperis matronalis ssp. cladotricha.

Evidențierea particularităților ecologice ale cormoflorei din perimetrul cercetat a reliefat ponderea mare a mezofitelor (U3-3,5=38,42%) și xeromezofitelor (U2-2,5=32,65%), iar în ceea ce privește factorul temperatură, preponderente sunt micromezotermele (T3-3,5) și microtermele (T2-2,5) – 66,52%. Față de reacția solului, cele mai multe specii sunt slab acid neutrofile (R4=37,61%) și acido neutrofile (R3=22,24%), ceea ce reflectă existența unor condiții favorabile dezvoltării plantelor.

Analiza cariologică a florei evidențiază o pondere aproximativ egală între speciile diploide (44,07%) și cele poliploide (44,27%).

Investigațiile realizate în regiunea studiată au reliefat existența a 39 asociații vegetale și 2 subasociații, grupate în 3 subalianțe, 25 alianțe, 17 ordine și 16 clase. Releveele efectuate sunt în număr de 310, fiind grupate în 39 tabele fitocenologice sintetice.

Cercetările fitosociologice proprii au permis identificarea unei asociații vegetale noi, în Cheile Zănoagei (Munții Bucegi), Ligulario sibiricae-Ribetum petraei ass. nova, ce aparține clasei Mulgedio-Aconitetea.

Prezenta lucrare evidențiază diferite impacte antropice exercitate asupra regiunii luate în studiu, istoricul ocrotirii naturii și măsuri de protecție care se impun pentru conservarea diversității biologice.

SUMMARY

THE FLORA AND VEGETATION OF LEAOTA MOUNTAINS AND WESTERN SECTOR OF BUCEGI MOUNTAINS

The crystalline massif of Leaota has an anticlinal position between synclinal of Bucegi and Piatra Craiului, representing a highland transitional region between Oriental and Meridional Carpathians, the limit being represented by Prahova Valley. In this paper are presented the results of the botanical and phytosociological researches, effected in the 2002-2005 period in Leaota Mountains and the western part of Bucegi Mountains.

The floristic inventory of cormophytes from the researched territory contains 1160 taxons, about 993 species (inclusively 13 hybrids), 84 subspecies and 83 varieties, distributed in 39 genus and 97 families, 13 of these families contain 505 species. The number of identified species in the studied region represents 28,31% from total species known in our country flora.

The personal researches realized in the course of preparatory years, for this working permited the identification of 240 new taxons for Leaota Mountains, which representing our contribution to the completion of the floristic inventory from this territory, respectively to the chorology of them in Romania.

On the strength of the own investigations could not be found a number of 286 species being recorded in the past, both from Bucegi and Leaota. We considered that one of these can be reconfirm as result of subsequent researches.

The life forms spectrum (H–56,62%), Ph–7,92%, G-10,24%, Ch-6,72%, T-17,26%, HH-0,6%) is in accordance with pedo-climatic factors and anthropical pressure of the region. This fact is emphasized by the altitudinal index, which has the value of 27,25, for cormoflora in this area. Corresponding to the variation levels of this index, the investigated area is affiliated to the mountain belt, with a moderate anthropic and climate influence.

A numerous autochtonous elements, with phytogeographycal importance are represented by populations, which edify certain phytocoenoses, like: Carpathian-Balkan (Hieracium rotundatum, Silene heuffelii, Rhododendron myrtifolium, Bruckenthalia spiculifolia, Sesleria rigida ssp. haynaldiana, Viola declinata, Pulmonaria rubra), Carpathian (Athamantha turbith ssp. hungarica, Centaurea pinnatifida, Leucanthemum waldsteinii, Symphytum cordatum, Dentaria glandulosa, Campanula carpatica, Dianthus spiculifolius, D. glacialis ssp. gelidus, Hepatica transsilvanica, Saxifraga mutata ssp. demissa, Achillea schurii), Balkan (Corylus avellana, Hesperis matronalis ssp. cladotricha).

The ecological peculiarities of the cormoflora was emphasized the big weight of mesophytes (U3-3,5=38,42%) and xeromesophytes (U2-2,5=32,65%), as regards the temperature factor, the micro-mesotermic (T3-3,5) and microtermic (T2-2,5) forms 66,52% from total species. Against soil reaction most of species are low acid-neutrophilous (37,61%) and acid-neutrophilous (22,24%, what reflects the existence of a favorable conditions to development of the plants.

The cariolic analisys of the flora emphasizes an approximate equal weight between the diploid (44,07%) and polyploid (44,27%) species.

The realized investigations in the studious region emphasized existence of 39 plant associations and 2 subassociations, grouping in 3 suballiances, 25 alliances, 17 orders and 16 classes. The effected releves are in number of 310, being classified in 39 synthetical phytosociological tables.

The own phytosociological researches permited the identification of a new plant association, in Zănoaga Quays (Bucegi Mountains), Ligulario sibiricae-Ribetum petraei ass. nova, which belongs to the Mulgedio-Aconitetea class.

In this paper the different anthropical impacts on vegetation are analyzed, as well as the historian of the nature protection and protective measures, which enforced for the preservation of biological diversity.