Impactul antropic asupra văii Argeșului între Curtea de Argeș și Pitești [303171]

Impactul antropic asupra văii Argeșului între Curtea de Argeș și Pitești

CAPITOLUL I

Cadrul Natural

1.1 [anonimizat] a României, [anonimizat] a Munților Făgăraș. [anonimizat] (Demeter, 1999).

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat], nord-sud. [anonimizat] a existat în Depresiunea Getică (Demeter, 1999).

[anonimizat], [anonimizat]. Râul și-a săpat albia în complexul petrografic „pietrișurile de Cândești”, [anonimizat], nisipuri, argile, marne. [anonimizat]. (Iancu, Stănescu, 1970).

[anonimizat], mărginite de terase pe care sunt risipite case și grădini. [anonimizat]. [anonimizat], iar dupa el primește tot pe stânga afluentul Valea Satului și Schiau pe dreapta. La Pitești râul Argeș primește afluentul Bascov care se află în dreptul comunei cu același nume.

[anonimizat], între localitățile Curtea de Argeș în partea de nord și Pitești în sud. Lungimea aproximativă a arealului fiind de 37 km.

Fig.1 Localizararea arealului analizat în cadrul Romaniei prelucrare după harta topografică militară a României, ediție 1990, scara 1:50.000, DTM

Fig. 1.1[anonimizat]

1.2 Geologia

Fig. 1.2 Harta geologică a [anonimizat] a României, scara 1:200000, ediție 1967 [anonimizat]. Această depresiune este o zonă tipică de moloasă care s-a format în urma mișcărilor orogenetice din faza laramică (Velcea, 1979), din Paleogen până la sfârșitul Pliocenului a [anonimizat], cărbuni, [anonimizat]. Datorită celor două discontinuități stratigrafice (în Miocen timpuriu și Sarmațian timpuriu) ca urmare a mișcărilor modlavice se delimitează trei cicluri sedimentare dupa cum urmează:

[anonimizat], după crearea depresiunii și se încheie în Miocenul timpuriu (Mutihac, 2004).

Acest ciclu are depozite ce aparțin Eocenului, acesta este dezvoltat într-un facies litoral alcătuit preponderent din conglomerate și într-un facies de larg alcătuit din argile și mai rar din faciesuri calcaroase. Faciesul litoral se găsește la zi prin Gresia de Corbi și se află la doar câțiva kilometri de arealul studiat. Eocenul se găsește la adâncimi de peste 3000 m.

Depozitele care aparțin Oligocenului au grosimi ce variază între 200-1800m. spre zona de margine se dezvoltă faciesul litoral reprezentat prin conglomerate, marne și argile negricioase, cu un episod conglomeratic. Spre est în bazinul Argeșului se dezvoltă mult faciesul argilo-bituminos care amintește de faciesul de Pucioasa. Spre sud se dezvoltă un facies marnos-argilos, în general depozitele Oligocene sunt fosilifere (Mutihac, 2004).

Ciclul Burdigalian-Sarmațian timpuriu, se disting două faciesuri, unul de margine grosier și altul de larg, preponderant psamito-pelitic. Burdigalianul superior în facies de margine debutează printr-un episode conglomeratic ce aflorează între valea Argeșului și valea Olănești. Faciesul de larg are o mare dezvoltare spre sud și este alcătuit din gresii, conglomerate care trec pe vertical la marne și apoi la argile adesea roșiatice.

Sarmațianul timpuriu încheie cel de-al doilea ciclu de sedimentare din Depresiunea Getică, este reprezentat prin gresii calcaroase și marnoase. Depozitele descries sunt bogat fosilifere astfel că vârsta lor sarmațian-timpurie este argumentată(Mutihac, 2004).

Ciclul Sarmațian-Pliocen formațiunile din acest ciclu s-au depus după încheierea tectogenezei moldavice care a dus la individualizarea Depresiunii Getice ca unitate geostructurală.

Srmațianul-mediu superior este reprezentat prin depozite marnoase și grezoase-nisipoase, depozitele sunt în general fosilifere. Meoțianul include depozite asemănătoare celor sarmațiene, Ponțianul este preponderant marnos și arglios-nisipos, Dacianul este dezvoltat în facies argilos-nisipos cu cărbuni, iar Romanianul încheiei suita ploicenă și conține depozite argilo-nisipoase cu intercalații de cărbuni (Mutihac, 2004).

Constituția geologică este reflectată în mod evident în Piemontul Cândești prin pietrișurile de Cândești cu grosimi de ce scad de la 15 m în nord la 3-4 m în sud-est, iar sub acestea apar alternanțe de nisipuri, marne și argile pliocene astfel se explică și aspectul actual al reliefului. Sub stratul lutos de la suprafață, gros de 5-8 m, se află un orizont de pietrișuri (Iordan, 1992).

1.3 Relieful

Argeșul drenează cea mai mare parte a versantului sudic a Munților Făgăraș, zona subcarpatică, prelungirea estică a Piemontului Getic și o bună parte din Câmpia Română. Cursul Argeșului pornește în prezent din lacul de acumulare de la Vidraru, anterior a fost considerat ca punct de pornire confluența râului Capra cu Buda, râuri care se varsă în lacul Vidraru (Ujvári, 1972).

Fig. 1.3 Râul Argeș la ieșire din Curtea de Argeș, (foto septembrie 2014)

În sectorul analizat principalele forme de relief sunt reprezentate de către:

Piemontul Cotmenei, pe partea vestică a arealului.

Piemontul Cotmenei are forma unui triunghi care are ca trăsături principale divergența rețelei de văi, panta în scădere continuă și lărgirea interfluviilor netede de la nord la sud, se reflectă caracterul de câmpie cât și cel de podiș, așadar procesele pedogenetice și învelișul vegetal prezintă caractere asemănătoare cu cele ale câmpiei. Altitudinile cele mai înalte ating 500m, iar cele mai joase scad sub 200m. Partea de nord a unității este o regiune piemontană înaltă, deluroasă cu procese frecvente de degradare a versanților, care se continuă în sud cu un podiș piemontan aproape uniform (Velcea, 1992).

Piemontul Cotmeana este mai puțin fragmentat, datorită rețelei hidrografice autohtone care aparține mai ales bazinului superior al Vedei, interfluviile foarte netede coboară treptat de la nord către sud unde se pierd în câmpie (Alexandrescu et al, 1980).

Prezintă caracterele unui adevărat șes, grosimea stratelor de pietrișuri situează pânzele freatice la mari adâncimi. Din cauza acestui fapt rețeaua cailor de comunicație și așezările urmăresc îndeaproape văile, evitând interfluviile (Băcănaru, 1971).

Gruiurile Argeșului delimitate de Argeș la vest și Argeșel la est.

Această unitate geografică are forma unui triunghi cu vărful în jos se întinde pe o suprafață de 580 km2 și are aspectul unei culmi netede cu altitudini de 400-600 m, alungite pe direcția nord-sud și se termină cu „gruiuri” însoțite de terase în dreptul punctelor de confluență ale Argeșului, Vâlsanului, Bartiei, Argeșelului.

Datorită energiei de relief mare și a constituției geologice reprezentată de o cuvertură de depozite piemontane fluvio-lacustre, pliocen-cuaternare procesele de degradare sunt intense, iar în formațiunile sarmațianului și helvețianului sunt cantonate la adâmcimi cuprinse între 1000 și 3500 m, zăcăminte de petrol, exploatate în apropoierea localității Merișani (Iordan, 1992).

Piemontul Cândești delimitat de văiile Argeșelului la vest, Dâmboviței la est și Lunca Argeșului la sud.

Această unitate se caracterizează printr-un relief tabular fragmentat de afluenții Argeșului pe stânga. Altitudinea coboară de la 745 m în nord până la 200 m în sud. Suprafața piemontană inițială a fost disecată de văi, astfel relieful apare ca o succesiune de poduri cu lățimi de 1-3 km, împădurite în mare parte și cu un înveliș de soluri argiloiluviale podzolice, negre argiloase (Iordan, 1992).

1.4 Clima

1.4.1 Caractere generale

Clima reprezintă una dintre componentele cele mai complexe ale mediului înconjurător, aceasta poate să exercite presiuni, în mod direct sau indirect, asupra proceselor și fenomenelor hidrologice, capacitatea de eroziune și transport a apelor, contribuind asfel la modelarea continuă a reliefului. Influența climei se resimte atât la nivelul reliefului, la nivelul solurilor, calitatea acestora este alterată prin caracteristici zonale și sezoniere, cât și la nivelul biodiversității speciilor. Un alt factor important pe care clima il deține este reprezentat prin influența sa asupra vieții și activităților antropice (Ciulache, 2004).

Relieful contribuie la distribuția teritorială a temperaturii aerului prin mai multe caracteristici: masivitate, formă (concavă sau convexă), orientare în raport cu punctele cardinale și cu circulația. Se constată diminuarea temperaturii medii anuale conform gradientului adiabatic umed cu aproximativ 0.6°C/100 m, în lunile de vară suprafețele întinse de apă cum sunt râurile mari, lacurile, Marea Neagră au un rol destul de important în repartiția temperaturii medii anuale. În afara acestor factori, temperatura aerului la nivel standard (2 m deasupra solului) prezintă diferențieri importante de temperatură în zonele din estul și vestul țării, ca urmare a influenței oceanice și mediteraneene în vest și sud-vest și continentale în est (Săraru, 2008).

1.4.2 Temperatura aerului la stațiile Curtea de Argeș și Pitești în perioada 1961-2013

1.4.2.1Temperatura medie multianuală

Temperatura medie multianuală a rezultat în urma prelucrărilor valorilor de temperatură pe o perioadă de 62 de ani (1961-2013), date care au fost înregistrate la stația Curtea de Argeș și Pitești și preluate de la A.N.M.

În municipiul Curtea de Argeș față de valoarea medie multianuală de 9.3°C mediată în perioada 1961-2013, anul cel mai răcoros a fost înregistrat în 1980 cu o valoare de 8.1°C, având o abatere negativă de -1.1 °C , iar anul cel mai călduros a fost 2007 care a înregistrat o valoare de 10.7°C, iar abaterea pozitivă a fost de 1.5 °C.

Fig. 1.4 Evoluția temperaturii medii anuale la stația Curtea de Argeș în perioada 1961-2013

Întâlnim însă, perioade cu oscilații mai ample de la un an la altul, caracteristice climei de la latitudinile medii, precum si unele perioade cu fluctuații mai reduse, ce se manifestă printr-o succesiune de perioade calde și reci (fig. 1.4).

În perioada analizată temperaturile medii anuale înregistrează valori cuprinse între 8.1°C (1980) și 10.7°C (2007), oscilând în jurul valorii medii multianuale de 9.3°C. Variația amplitudinilor termice anuale este o rezultantă a evoluției și influenței dinamicii maselor de aer cu origini diferite.

Fig. 1.5 Evoluția temperaturii medii anuale la stația Pitești în perioada 1961-2013

În municipiul Pitești cea mai ridicată temperatură medie multianuală a fost în anul 2007 aceasta fiind de 11.7 °C, în raport cu media multianuală care este de 10.1 prezintă o abatere pozitivă de 1.6 °C, temperatura medie multianuală cea mai scazută a fost înregistrată în anul 1980 și a avut valoarea de 8.9 °C, înregistrand o abatere negativă de-1.2 °C (fig. 1.5). Comparativ cu municipiul Curtea de Argeș nu există diferențe mari de temperatură deoarece nu sunt nici diferențe foarte mari de altitudine. Atât la stația din Curea de Argeș cât și la cea din Pitești 2007 a fost anul reprezentativ pentru temperatura cea mai ridicată, iar 1980 pentru cea mai scăzută.

1.4.2.2Temperatura medie multianuală lunară la stația Curtea de Argeș și Pitești

Cele mai scăzute temperaturi medii multianuale lunare se înregistrează în luna ianuarie, iar cele mai ridicate în luna iulie. Temperaturile pot fi influențate de altitudine, dispunerea formelor de relief, orientarea culmilor, gradul de acoperire cu vegetație, etc.

Variabilitatea temperaturilor medii lunare în cursul anului înscriu valori pozitive tot timpul anului (cu excepția lunii ianuarie si februarie). Variația anuală rezultată în urma analizei mediilor lunare ale temperaturii aerului care denotă caracterul continental al climei, cu un minim în ianuarie (-1.6°C) la stația curtea de Argeș respectiv (-1.5) °C la stația Pitești, urmat de o creștere a valorilor până în luna iulie unde se atinge maximul termic (19.5°C) la stația Curtea de Argeș respectiv (20.9 °C) la stația Piești,după care scad pe o pantă descendentă la temperaturile din ianuarie (fig. 1.6).

Fig. 1.6 Evoluția temperaturilor medii multianuale lunare la stațiile Curtea de Argeș și Pitești în perioada 1961-2013

După ce am analizat evoluția temperaturilor medii multianuale luanare la cele două stații din arealul studiat am constatat următoarele: temperatura medie multianuală lunară cea mai scazută a fost înregistrată în luna ianuarie și a avut o valoare de -1.6 °C la stația Curtea de Argeș și -1.5°C la stația Pitești.

Însă valorile extreme ale temperaturii medii lunare multianuale au fost de: -8.8°C în anul 1963 la stația Curtea de Arges și -8.5°C în anul 1963 la stația Pitești, temperatura medie lunară multianuală cea mai ridicată a fost înregistrată în luna iulie cu o valoare de 19.5°C la stația Curtea de Argeș, respectiv 20.9°C la stația Pitești, valorile extreme ale temperaturii medii lunare multianuale (1961-2013) au fost de 24°C în anul 2012 la stația Curtea de Argeș, respectiv 25.7°C tot în anul 2012 la stația Pitești (tabelul 1).

Tabel.1 Valorile extreme ale temperaturii medii lunare multianuale la stațiile Curtea de Argeș și Pitești în perioada 1961-2013 (date prelucrate după arhiva A.N.M)

1.4.2.3 Analiza temperaturii pe sezoane la stația Curtea de Argeș și Pitești

Deasemena temperatura aerului prezintă fluctuații importante atât la nivel anotimpual cât și semestrial. Calculul acestor parametri redau mersul anual al temperaturii aerului pe intervale calendaristice de timp, ce prezintă din punct de vedere practic, o importanță deosebită în cele mai diverse domenii ale activității umane.

Importante pentru repartiția culturilor agricole și regimul fenologic al plantelor, în strânsă legătură cu regimul evaporației apei din sol, sunt și temperaturile medii anotimpuale cu variații mari în special în sectorul de câmpie, unde se manifestă și cele mai intense fenomene termice extreme, cu influențe negative asupra culturilor agricole.

Fig. 1.7 Evoluția temperaturii medii pe sezoane la stațiile Curtea de Argeș și Pitești în perioada 1961-2013

Se poate observa în figura 1.7 evoluția temperaturii pe cei 52 de ani analizați. Iarna valorile sunt negative și foarte apropiate atât la Curtea de Argeș cât și la Pitești. Primăvara temperatura crește cu aproape 1°C la stația Pitești față de Curtea de Argeș.

Vara valorile temperaturii sunt cele mai mari din tot cursul anului, temperatura crește cu 2°C probabil traficul mai intens din municipiul Pitești este o cauză și influențează temperatura. Toamna crește durata nopții și are loc o răcire radiativă a aerului mai intensă, astfel temperaturile încep să scadă, nu sunt diferențe mari de temperatură între cele două stații (Clima României, 2008).

1.4.2.4 Analiza temperaturii pe decenii la stația Curtea de Argeș și Pitești

Din graficulrealizat pentru temperatura medie anuală pe decenii (fig. 1.8) observăm o creștere a temperaturilor, temperaturile la stația Pitești sunt mai crescute pe durata celor cinci sezoane comparativ cu cele de la stația Curtea de Argeș. În primul deceniu 1961-1971 temperatura este de 9°C la Curtea de Argeș și de 9.9°C la Pitești, următorul deceniu înregistrează o scădere de aproximativ 0.3°C la ambele stații, dupa care în deceniul al treilea 1981-1990 temperatura începe să crească, ajungând în ultimul deceniu (2001-2011) la 9.9°C la stația Curtea de Argeș respectiv 10.8°C la stația Pitești. Se constată o creștere a temperaturii din anul 1961 pana în 2013. Rata de creștere a fost aceeași pentru ambele stații, cel mai cald deceniu fiind ultimul. Exista abateri negative și pozitive față de media multianuală (9.3° C) abaterea pozitivă cea mai mare fiind de 0.6°C. Rata de creștere este aceeași pentru ambele stații, cel mai cald deceniu este ultimul (2001-2011).

Fig. 1.8 Evoluția temperaturii medii anuale decadale la stațiile curtea de Argeș și Pitești în perioada 1961-2013

1.4.2.5 Norma climatologică la stația Curtea de Argeș și Pitești

Fig. 1.9 Norma climatologică pentru temperatura medie la stațiile Curtea de Argeș și Pitești în perioada 1961-2013

Cu ajutorul graficului realizat pentru norma climatologică (fig. 1.9) s-a putut observa că temperatura la stațiile Pitești și Curtea de Argeș a crescut cu aproximativ 1° C față de media multianuală 9.3° C. În intervalul 1961-1990 temperatura a fost de 9° C la stația Curtea de Argeș respectiv 9.8° C în următorii 30 de ani urmează un trend ascendent temperatura ajunge la 9.1° C la stația Curtea de Argeș și 9.9° C la stația Pitești, se înregistrează trend ascendent și în următorii 30 de ani (1981-2010).

1.4.2.6 Temperaturile maxime absolute la stația Curtea de Argeș și Pitești

Temperatura cea mai ridicată la stația meteorologică din Curtea de Argeș în perioada 1961-2013, care reprezintă și temperatura maximă absolută, a fost înregistrată în anul 2012 și a fost de 17.2°C față de media maximă multianulă care a fost de 15.3°C a înregistrat o abatere pozitivă de 1.9°C. temperatura cea mai scăzută a fost înregistrată în anul 1976 și a fost de 13.5°C, înregistrând o abatere negativă de -1.8°C (fig. 1.10).

La stația Pitești temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată în anul 2007 și a fost de 18.1°C, iar cea mai scăzută în anul 1976 fiiind de 14.3°C (fig. 1.10).

Fig.1.10 Variația temperaturii maxime anuale la stațiile Pitești și Curtea de Argeș în perioada 1961-2013

1.4.2.7 Temperaturile minime absolute la stația Curtea de Argeș și Pitești

Temperatura cea mai scăzută la stația Curtea de Argeș care reprezintă și temperatura minimă absolută, a fost de 3.4°C înregistrată în anul 1985 cu o abatere negativă de -1.4°C față de media multianuală care a fost de 4.8°C, iar temperatura minimă absolută cea mai ridicată a fost de 6°C înregistrată în anul 2009 cu o abatere pozitivă de 1.2°C (fig. 1.11).

La stația Pitești temperatura cea mai scăzută a fost de 4°C înregistrată în anul 1985 cu o abatere negativă de -1.4°C față de media multianuală care a fost de 5.4°C, iar temperatura minima absolută cea mai ridicată la stația Pitești a fost de 6.5°C înregistrată în anul 2009 cu o abatere pozitivă de 1.1°C (fig. 1.11).

Fig. 1.11 Variația temperaturii minime anuale la stațiile Curtea de Argeș și Pitești în perioada 1961-2013

1.4.2.8 Calcularea indicelui de Martonne stațiile Curtea de Argeș și Pitești

Indicile de ariditate De Martonne este exprimat prin raportul dintre cantitățile medii anuale de precipitații și valorile medii multianuale de temperatură (De Martonne, 1926).

S-a calculat indicele de Martonne anual dupa următoarea formulă:

unde P = precipitațiile medii anuale (mm), iar T = temperatura medie anuala a aerului (°C):

Indicele de ariditate de Martonne lunar pentru stația Curtea de Argeș s-a calculat după următoarea formulă:

Unde P’ = precipitațiile medii lunare (mm), iar T’= temperatura medie lunara a aerului (°C)

Așadar după ce am calculat indicele de Martonne lunar am reprezentat grafic:

Fig. 1.12 Indicele lunar de ariditate de Martonne la stația Curtea de Argeș în perioada 1961-2013

Pentru stația Pitești s-a calculat indicele de Martonne anual dupa următoarea formulă:

Indicele lunar la stația Pitești s-a calculat după următoarea formulă:

Unde P’ = precipitațiile medii lunare (mm), iar T’= temperatura medie lunara a aerului (°C)

Fig. 1.13 Indicele lunar de ariditate de Martonne pentru stația Pitești în perioada 1961-2013

Tabel.2 Variația lunară a indicelui de ariditate de Martonne la stațiile Curtea de Argeș și Pitești (1961-2013) (date prelucrate după arhiva A.N.M)

Din tabelul 2 se poate observa că luna cea mai aridă este septembrie atât la stația Curtea de Argeș cât și la Pitești. Indicele de ariditate anual la stația Curtea de Argeș a fost apropiat de 40 ceea ce în general se consideră prezența exclusivă a vegetației de pădure, iar la stația Pitești valoarea a fost apropiată de 30 și indică predominanța vegetației forestiere.

Indicii de ariditate pentru cele două stații arată o corelație strânsă pentru lunile de toamnă, când valorile indicilor de ariditate sunt reduse la ambele stații. Cea mai slabă corelație se realizează între lunile iunie și august între cele două stații și astfel se evidențiază climatul ușor diferit între cele două stații. La Curtea de Argeș climatul este foarte umed, iar la Pitești este umed (Baltas, 2007). Tendința este pozitvă la atât la Curtea de Argeș cât și la Pitești.

1.4.3 Precipitațiile atmosferice

Sunt fenomene climatice de o mare importanță, deoarece prin acțiunile lor influențează o serie de elemente din cadrul natural cum ar fi circulația locală și generală a apei în natură, dar șicantitatea rezervoarelor de apă din stratele acvifere (Ciulache, 2004).

1.4.3.1 Precipitațiile atmosferice la stația Curtea de Argeș în perioada 1961-2013

Din anul 1961 pana în anul 2013 la stația meteorologică Curtea de Argeș s-au realizat măsurători pentru temperatură, precipitații, vânt și presiunea aerului.

Maxima înregistrată la stația Curtea de Argeș a fost în anul 1979 în luna august și a fost de 246.47 mm, iar media lunilor august în cei 52 de ani analizați a fost 97.3 mm.Minima se înregistrează în anul 1969 în luna octombrie și este de 0.41 mm, iar media lunilor octombrie a fost de 50.5 mm. De aici reise că în anul 1979 probabil au fost inundațiideoarece precipitațiile au crescut cu mult peste media lunară ele pot avea efecte dezastruase, la nivelul unui râu pot disloca volume mari de materiale, dacă suprafața bazinului este mai mare, el nu va fi afectat în întregime de ploi (Zăvoianu, 1978). Anul 1969 a fost secetos precipitațiile scăzând mult față de media lunară.

Fig. 1.14 Distribuția anuală a precipitațiilor atmosferice la stația Curtea de Argeș în perioada 1961-2013

În figura 1.14 se poate observa variația precipitaților de-a lungul celor 52 de ani înregistrate la stația Curtea de Argeș. Anul cu cele mai multe precipitații a fost 2005 cu 1184.5 mm, iar anul 1992 a înregistrat cele mai scăzute precipitații 422.1 mm.

Din analiza lunară a precipitațiilor (fig. 1.15) căzute în perioada 1961-2013 reiese că luna în care plouă cel mai mult este iunie, iar luna în care plouă cel mai puțin este februarie.

Fig. 1.15 Distribuția lunară a precipitațiilor atmosferice la stația Curtea de Argeș în perioada 1961-2013

Fig. 1.16 Evoluția precipitațiilor atmosferice pe sezoane la stația Curtea de Argeș în perioada 1961-2013

Din analiza precipitațiilor atmosferice pe sezoane (fig. 1.16) se observă că iarna ca urmare a temperaturilor coborate se însumeaza cele mai mici cantități de precipitații. Toamna se înregistrează cele mai mari cantității de precipitații căzute.

1.4.3.2 Precipitațiile atmosferice la stația Pitești în perioada 1961-2013

Maxima înregistrată la stația Pitești a fost în anul 1972 în luna octombrie și a fost de 246.9 mm, iar media lunilor octombrie în cei 52 de ani analizați a fost 43.7 mm.Minima se înregistrează în anul 1965 în luna februarie și este de 64.26 mm, iar media lunilor februarie a fost de 35.4 mm.

În figura 1.17 se poate observa variația precipitaților pe durata celor 52 de ani. Anul cu cele mai multe precipitații înregistrate la stația Pitești a fost 2005 cu 1067. 44 mm, iar anul cu cele mai scăzute precipitații a fost 1992 cu 330 mm.

Fig. 1.17 Distribuția anuală a precipitațiilor atmosferice la stația Pitești în perioada 1961-2013

Din analiza lunară a precipitațiilor (fig. 1.18) reiese că luna în care plouă cel mai mult este iunie, mai cad precipitații mai bogate și în luna iulie, după luna august precipitațiile au trend decendent, iar luna în care plouă cel mai puțin este februarie, foarte apropiată de valoarea lunii februarie este și luna martie.

Fig. 1.18 Distribuția lunară a precipitațiilor atmosferice la stația Pitești în perioada 1961-2013

Din analiza precipitațiilor atmosferice pe sezoane (fig. 1.19) pe sezoane reiese că toamna plouă cel mai mult, iar iarna este anotimpul în care plouă cel mai puțin.

Fig. 1.19 Evoluția precipitațiilor atmosferice pe sezoane la stația Pitești în perioada 1961-2013

Așadar din analiza precipitațiilor atmosferice înregistrate la cele două stații se constată că anii cei mai ploioși au fost 1979 (Curtea de Argeș) respectiv 1972 (Pitești). Anii cei mai secetoși au fost 1969 (Curtea de Argeș) și 1946 (Pitești).

1.5 Solurile

Dealurile piemontane și subcarpatice ale Argeșului reprezintă domeniul de dezvoltare al solurilor silvestre podzolice brune și brune-gălbui, iar podișurile Piemontane Cotmeana și Cândești au soluri podzolice pseudogleice, sărace în humus și elemente nutritive cu aciditate ridicată, fiind dezvoltate pe argile gonflate si pseudogleizate. Spre sud, și în Câmpia Piteștilor apar soluri silvestre podzolice pseudogleizate și soluri pseudogleice care au mare răspândire datorită excesului de umiditate care stagnează la suprafața terenului (Alexandrescu et al, 1980).

Învelișul de soluri al arealului de studiu este variat, cuprinzând – după Sistemul Român de Clasificare a Solurilor – mai multe clase, subclase, tipuri și subtipuri de soluri (Figura 1.20).

Clasa Argiluvisolurilor este bine reprezentată în acest areal. Solurile brune argiloiluviale sunt prezente pe interfluvii cu pantă redusă. Ele îmbracă terasele superioare ale Argeșului, la contactul cu Piemontul Getic. Au o textură variată, lutoasă – lutoargiloasă, în general se plantează culturi agro-pomicole, deoarece se lucrează ușor cu aceste soluri având rezervă mare de humus (Oprea, 2013).

Solurile brune luvice se dezvoltă cam în aceleași areale pedoclimatice cu solurile argiloluviale, dar ocupa suprafețe mai plane ce au substratul alcătuit din roci sărace în elemente bazice. Se întâlnesc subtipurile: soluri brune luvice tipice, soluri brune luvice pseudogleizate, soluri brune luvice erodate. Textura lor este lutoaso-argiloasă, cu capacitate mare de reținere a apei, poate favoriza declanșarea alunecărilor de teren (Oprea, 2013).

Luvisolurile albice ocupă suprafețele mai înalte, plane și cu drenajul extrem de deficitar. Sunt prezente pe interfluviile cele mai înalte ale platformelor Piemontului Getic și sunt reprezentate de subtipuri tipice, haloacide și pseudogleizate. Se găsesc sub vegetația naturală de păduri de foioase și mai rar sub pajiști secundare (Oprea, 2013).

Clasa Cambisolurilor se caracterizează prin prezența în profil de sol a orizontului Bv (cambic) format prin alterarea silicaților primari și formarea silicaților secundari. Sunt specifice etajului nemoral al pădurilor de foioase, cu material parental bogat în CaCO3. În arealul studiat aceste soluri se întalnesc în apropierea laculrilor de acumulare Budeasa și Bascov (Oprea, 2013).

Din clasa solurilor Hidromorfe se semnalează prezența solurilor gleice, pe suprafețe mici neinundabile în zonele joase ale luncii Argeșului.Un areal mai extins este la nord de Băiculești (Oprea, 2013).

Clasa solurilor Neevoluate sau Trunchiate este reprezentată de două mari tipuri. Solurile aluviale din Lunca Argeșului, pe depozite fluviolacustre recente aflate în imediata apropiere a albiei minore și pe pâraiele afluente Argeșului. Tot în această clasă intră și solurile puternic erodate și se numesc eridosoluri, sunt prezente pe râpele de desprindere a alunecărilor, pe versanții văilor torențiale și versanții abrupți. Au apărut datorită activităților antropice: despăduririle, tăierile în drumuri de coastă, aratul în lungul pantei, construcțiile (Oprea, 2013).

Fig. 1.20 Harta solurilor a văii Argeșului și regiunile înconjurătoare între Curtea de Argeș și Pitești, prelucrare după harta solurilor României, scara 1:200000 ediție 1978 ICPA

1.6 Vegetația

Vegetația în arealul cuprins între Curtea de Argeș și Pitești este alcătuită din păduri și pajiști, acestea având în componența lor diferite specii de sălcii, plop, arin.

Fig. 1.21 Salcie pe valea râului Argeș,(foto aprilie 2015)

Activitățile desfășurate de oameni au dus la creșterea așezărilor, a unităților industriale, dar și a spațiului agricol. Aceste activități au avut ca urmare înlăturarea vegetației naturale pe teritorii întinse, au fost înlocuite diverse culturi cu plante arbustive, s-au dezvoltat multe plante ruderale (Ielenicz, 2007).

Datorită folosirii de îngrășăminte și a substanțelor chimice împotriva dăunătorilor în agricultură și silvicultură s-au observat fenomene de uscare a arborilor și arbuștilor. Prin crearea de diguri și baraje în lunca râului Argeș au dispărut ecosistemele de luncă, de mlaștină și au fost create suprafețe cu culturi agricole, lacuri de baraj sau au fost plantați arbori indigeni. (Ielenicz, 2007).

Zona forestieră alternează cu zonele agricole și pajiștile naturale. Pe sectorul analizat se cultivă în cea mai mare parte grâul, porumbul, cartoful și rapiță.

În acest areal vegetația reprezintă un amestec de elemente montane cu cele de câmpie, așadar se întâlnesc păduri, tufărișuri și fânețe. Pe platouri se dezvoltă o vegetație bogată și variată de specii de arbuști precum: măceșul, alunul, porumbarul, mesteacănul alb, păducelul.

Fig. 1.21 Păducel (Crataegus monogyna), (foto septembrie 2014)

Pe versanții dealurilor și ai văilor se află specii de arbori precum: fagul, salcâmul, plopul, pluta, cireș sălbatic, carpen, stejar. Pe solurile de luncă se pot cultiva grâu, porumb, cartof, legume sau plante de furaj ca lucernă, trifoi, sfeclă și plante leguminoase. În zona de deal predomină pomii fructiferi precum prunul, mărul, părul, gutuiul.

CAPITOLUL II

CADRUL SOCIO-ECONOMIC

2.1 Populația și așezările

Fig. 2.1 Harta localităților de pe valea Argeșului între Curtea de Argeș și Pitești și localitățile înconjurătoare. Sursa: prelucrare după Harta topografică 1:50000, ediție 1990.

Săpăturile și studiile arheologice au concluzionat că zona cuprinsă între Curtea de Argeș și Pitești este locuită din cele mai vechi timpuri. Evoluția demografică de-a lungul anilor fiind strâns legată de funcțiile economice și social politice ale așezărilor, de dezvoltarea satelor, târgurilor, comunelor și orașelor. Cei mai mulți dintre locuitori s-au stabilit în centrele urbane, în arealul analizat fiind vorba de Curtea de Argeș și Pitești (Alexandrescu și alții, 1980).

Între Curtea de Argeș și Pitești întâlnim următoarele comune: Băiculești, Merișani, Budeasa, Bascov, dar și localitatea Noapteș în aval de Curtea de Argeș cu un număr de 787 locuitori.

Comuna Băiculeștieste situată în partea central-vestică a județului Argeș, la 26 de km de Municipiul Pitești și la 8 km de Curtea de Argeș, orașul cel mai apropiat. Teritoriul comunei ocupă o suprafață de 77 km2, are un relief deluros și este străbătut de răul Argeș, subsolul fiind bogat în zăcăminte de țiței.

Satele comunei sunt: Argeșani, Băiculești, Zigoneni, Mănicești, Stejari, Valea lui Enache, Anghinești, Valea Brazilor, Tutana, Aluniș, iar numărul total de locuitori este de 5826 (tabelul 3). Drumul Băiculești-Tutana este cel mai vechi drum care face legătura între satele comunei, iar cel mai vechi pod peste Argeș a fost construit în Băiculești în anul 1938.

Tabelul 3. Satele comunei Băiculești vecine cu râul Argeș și numărul de locuitori (date preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, acesat la 18 decembrie 2014).

Lunca Argeșului reprezintă un teren fertil pentru numeroase culturi, porumbul ocupand primul loc la cereale.

Din cele mai vechi timpuri principalele ocupații ale locuitorilor comunei Băiculești au fost agricultura, pomicultura și viticultura care au avut un rol important în alimentație. Deasemenea se ocupau cu creșterea animalelor, deoarece erau folosite pentru hrană și vestimentație, dar erau și ajutoare în muncile agricole și în transporturi.

Comuna Merișani este situată la o distanță de 15 km față de Municipiul Pitești și 22 de km față de Municipiul Curtea de Argeș, fiind situată pe cursul mijlociu al Argeșului în amonte de Pitești. Această unitate administrativ teritorială se întinde parțial pe platforma Cotmeana și în Lunca râului Argeș până la confluența cu râul Vâlsan.

Comuna are o suprafață de 1450,37 ha, iar numărul total de locuitori este de 4569 (tabelul 5). Satele comunei sunt:Dobrogostea care este o așezare veche pe malul drept al Argeșului,este amintită în documente la începutul secolului al XVI-lea, aici aflându-se o biserică ce datează din 1809-1810, Vărzaru, Borlești este atestat la mijlocul secolului al XVI-lea, Merișani, Malu Vânăt, Vâlcele, Crâmpotani, Brăteasca, Capu Piscului(Iancu, Stănescu, 1970).

Tabelul 4. Satele comunei Merișani vecine cu râul Argeș și numărul de locuitori (date preluate de pe Institutului Național de Statistică, acesat la 18 decembrie 2014)

Activitățile specifice comunei sunt în special cele bazate pe agricultură și exploatarea produselor agregate de balastieră. Ca obiective turistice sunt următoarele: lacul de acumulare Vâlcele, Biserica de leac Vâlcele.

Comuna Budeasa situată în apropiere de Argeș și către nord de Pitești, este menționată în documente tot în secolul al XVI-lea (Iancu, Stănescu, 1970).

Se află în centrul județului, pe maul stâng al Argeșului unde seformează lacul de acumulare Budeasa, în aval de gura de vărsare a afluentului Vâlsan. Această comună este situată într-o zonă deluroasă, împădurită și are ca ocupații principale agricultura și creșterea animalelor. Cuprinde șase sate: Calotești, Budeasa Mare, Budeasa Mică, Rogojina, Gălășești și Valea Mărului, iar numărul total de locuitori este de 4004 (tabelul 5).

Tabelul 5. Satele comunei Budeasa vecine cu râul Argeș și numărul de locuitori (date preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, acesat la 18 decembrie 2014).

Comuna Bascov este menționată în documente din 1428, ea este amplasată la nord de municipiul Pitești, pe malul drept al râului Argeș. Comuna este alcătuită din opt sate: Bascov, Brăileni, Glâmbocu, Mica, Prislopu Mic, Schiau, Uiasca, Valea Ursului, iar numărul total de locuitori este de 10218 (tabelul 6). Principalele activități sunt cele de prelucrare a lemnului, morărit, transport și fabricarea produselor din cauciuc și plastic.

La nord-est de satul Bascov se află lacul de acumulare Bascov care este o arie naturală de protecție avifaunistică.

Tabelul 6. Satele comunei Bascov vecine cu râul Argeș și numărul de locuitori (date preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, acesat la 18 decembrie 2014).

2.2 Activități economice cu impact asupra mediului

2.2.1 Agricultura

Relația dintre agricultură și mediu este în strânsă legătură. Agricultura este afectată de mediu prin poluarea atmosferică, poluarea solului, schimbările climatice, însă agricultura poate constitui una din principalele cauze ale poluării apelor, eroziunii și poluării solului, din cauza agriculturii excesive se distrug habitate și pot să dispară anumite tipuri de specii.

Din cauza folosirii utilajelor mari în agricultură se produce tasarea ce reprezintă mișcarea lentă, pe verticală efectuată în interiorul rocilor afânate sau elastice, sub forma unei compresiuni sau îndesări, impuse de greutatea proprie sau de prezența unei sarcini externe (Ene, 2014).

De exemplu tasarea prin batătorire este produsă de animalele care merg la păscut, tasarea prin comprimare este produsă pe terenurile agricole de utilajele cu care oamenii se ocupă de agricultură.

În regiunea lacului Zigoneni se găsesc câteva așezări rurale, iar agricultura practicată presupune cultura porumbului, cartofului și a plantelor furajere. Utilizarea excesivă a îngrășămintelor și pesticidelor în agricultură are un impact negativ asupra solurilor, vegetației, sănătății umane, apelor de suprafață și subterane.

2.2.2 Industria

Industria nu este foarte diversificată în arealul studiat în prezenta lucrare de licență. În domeniul creșterii animalelor cele mai mari compani sunt SC Agro Development Băiculești, din comuna Băiculești care se ocupă cu creșterea păsărilor, cu un efectiv aproximativ de 150.000 capete și SC Saris Com SRL din comuna Căteasca cu un efectiv de aproximativ 750 de capete de bovine.

Principalele companii din domeniul transportului rutier sunt SC Com Divers Auto SA, înființată în anul 1994, cu sediul în localitatea Bascov (suburbie a municipiului Pitești), cu o flotă de peste 250 camioane și 278 semiremorci.

Un alt facor de care trebuie ținut cont în vederea impactului asupra mediului este extinderea tot mai mare a așezărilor umane, mai ales în comuna Bascov care în ultimi ani s-a extins față de celelalte comune din cauza faptului ca este apropiată de municipiul Pitești.

CAPITOLUL III

LACURILE DE ACUMULARE ȘI IMPACTUL ANTROPIC

În sectorul analizat se găsesc șapte lacuri de acumulare: Noapteș, Băiculești, Zigoneni, Vâlcele, Merișani, Budeasa, și Bascov, în lucrarea de licența au fost analizate lacurile cu o suprafață și un volum mai mare de apă și anume: Zigonei, Vâlcele, Budeasa și Bascov.

Fig. 3.1 Râul Argeș și lacurile de acumulare între Curtea de Argeș și Pitești, plus principalii afluenți, prelucrare după harta topografică militară a României, ediție 1990, scara 1:50.000

3.1 Așezarea lacului de acumulare Zigoneni

Acumularea Zigoneni (fig. 3.2) se află pe cursul superior al Argeșului, în aval de localitatea Curtea de Argeș, la aproximativ 30 km de obârșia râului (considerată lacul Vidraru). Lacul a intrat în exploatare în anul 1973, principala folosință a fost și rămâne cea de producere a energiei electrice, suprafața lacului este de 182 ha. Deasemena lacul urma să asigure necesarul de apa pentru irigarea unei suprafețe de cca. 3450 ha, apărarea împotriva inundațiilor prin atenuarea undelor de viitură, și să alimenteze cu apă zona industrială învecinată (Bilanț de mediu Hidroelectria, 2000).

Fig. 3.2Lacul de acumulare Zigoneni (arhivă personală)

3.2 Așezarea lacului de acumulare Vâlcele

Acumularea Vâlcele se află pe cursul superior al râului Argeș, în aval de Curtea de Argeș în apropierea comunei Merișani, la aproximativ 15 km de municipiul Pitești. Suprafața lacului este de 442 ha. Principala folosință a fost cea de producere a energiei electrice și de a proteja zona de inundații. Formarea lacului de acumulare în zona Merișani a contribuit la dezvoltarea regiunii din punct de vedere turistic. Apa acumulată în lacul Vâlcele este uzinată în hidrocentrala cu același nume, ea a fost dată în folosință în anul 1976.

Fig. 3.3 Acumularea Vâlcele în amonte de Curtea de Argeș (sursa:http://conizromarg.ro/poze/album/8/image/196/)

Fig. 3.4 Râul și barajul acumularii Vâlcele în aval de de Curtea de Argeș, (foto septembrie 2014)

3.3 Așezarea lacului de acumulare Budeasa

Lacul de acumulare Budeasa este așezat pe cursul superior al râului Argeș pe malul drept, la aproximativ 500 m de localitatea Budeasa, județul Argeș, suprafața lacului este de 383 ha.

Fig. 3.5Acumularea Budeasa în amonte de Curtea de Argeș, (foto aprilie 2015)

Fig. 3.6 Râul și barajul acumulării Budeasa în aval de Curtea de Argeș, (foto aprilie 2015)

3.4 Așezarea lacului de acumulare Bascov

Acumularea Bascov este situată pe cursul mijlociu al râului Argeș, pe teritoriul satului cu același nume. Lacul a intrat în exploatare în anul 1971 și se află în administrația Direcției Naționale Apele Române. Suprafața lacului este redusă, 140 ha.

Fig. 3.7 Acumularea Bascov în amonte de Curtea de Argeș, (foto aprilie 2015)

Fig. 3.8 Râul și barajul acumulării Bascov în aval de Curtea de Argeș, ( foto aprilie 2015)

3.5 Impactul antropic

Odată cu formarea lacurilor de acumulare se modifcă mediul înconjurător, ecosistemele, apar noi lanțuri trofice.

Lacul Zigoneni este receptorul apelor uzate provenite din orașul Curtea de Argeș. Deoarece s-au dezvoltat multe obiective industriale în oraș care au depășit capacitatea stației de eupurare orășenești, au determinat deversarea în lac a unor efluenți insuficient epurați sau neepurați. În apa lacului au ajuns cantități mari de substanțe poluante, în special elemente biogene, substanțe organice și metale grele, care au determinat perturbarea echilibrelor ecologice din lac.

Apele uzate industriale colectate în stația de epurare a orașului proveneau de la următorii agenți economici: S.C. Piese Radio, S.C. Electroargeș, S.C. Pamof (mobilă),S.C Foresta Argeș (cherestea), S.C. ARPO (porțelan), ARGCOMS SOCOM (ceramică), abatoare de vite și păsări (AVICOLA ARGEȘ). Astăzi mai funcționează doar S.C. Electroargeș care produce aparate electrocasnice, aparate de uz gospodăresc, unelte electrice portabile, etc. S.C. Pamof, S.C Foresta Argeș se ocupă cu prelucrarea lemnului, ARGCOMS funcționeză la scară mică se produc manual globulețe și obiecte tradiționale din ceramică, iar la Băiculești funcționează și astăzi AVICOLA ARGEȘ SA care are ca domeniu de activitate principal creșterea păsărilor.

În apa lacului ajung apele de la efluentul stației de epurare a orașului Curtea de Argeș care conțin cantități mari de poluanți organici, substanțe biogene, fapt ce indică exploatări necorespunzătoare ale acestuia sau capacitate insuficientă. O importantă sursă poluantă o reprezintă fosforul care provoacă înfloriri algale.

În ultimii ani datorită închiderii multor agenți economici poluatori ai lacului Zigoneni, apa acumulării a început să prezinte o calitate mai bună comparativ cu anii 1980 cand funcționau toate inteprinderile, iar fenomenul de eutrofizarea a fost încetinit. Deși poluarea apelor lacului Zigoneni a scăzut în ultimii ani, potențialul trofic ridicat s-a menținut datorită acumulării în sedimente a elementelor biogene și a substanțelor organice, astfel existand posibilitatea apariției fenomenului de „înflorire a apei” care afectează calitatea apei lacului (Bilanț Hidroelectrica, 2000).

Lacul Vâlcele apărut în urma transformării cursului de apă curgătoare a râului Argeș a generat modificări ale ecosistemelor preexistente, de exemplu biocenozele acvatice reofile au fost înlocuite cu cele psamofile, au început să apară specii de vegetație înaltă caracteristică mlaștinilor eutrofe și specii de vegetație scundă specifică băltoacelor și terenurilor cu mâluri, a crescut numărul asociaților ruderale și segetale în zonele limitrofe ale lacului.

Fragmentarea biotopului a avut consecințe și asupra unor specii de pești precum lipanul, aspretele, scobarul care necesită conditții ecologice deosebite.

Lacul Vâlcele se află sub presiunea mai multor surse de poluare deversarea apelor menajere și industriale ale orașului Curtea de Argeș sunt cele mai importante, odată cu deversarea acestor ape ajung în lac și concentrații mari de azot, fosfor, iar din această cauză se produc înfloriri algale.

Prezența lacului de acumulare Budeasa care alimentează centrala a dus la unele modificări ale mediului înconjurător, de exemplu prin realizarea lacului de acumulare, primul strat de apă subterană are tendința de urcare către suprafața solului, prin ridicarea nivelului de apă freatică procesele de reducere și oxi-reducere din sol sunt mai intense (poate să apară fenomenul de sărăturare a solurilor).

Modificările s-au resimțit și la nivelul mediului biologic, la coada lacului au apărut plante precum trestia și papura, a crescut concentrația de azot și fosfor, iar apa și-a modificat gradul de curățenie. Din cauza schimbărilor condițiilor naturale, unele specii au ajuns să fie pe cale de dispariție (Bilanț Hidroelectrica, 2000).

Lacul Bascov apărut în urma transformării cursului de apă curgătoare Argeș în bazin de apă stagnantă a suferit unele modificări. Modificările s-au resimțit la nivelul ecosistemelor mai ales, au apărut noi lanțuri trofice ce includ și ciupercile parazite care afectează factorii naturali. Mamiferele, ca întreaga faună de vertebrate, au fost afectate la început de prezența șantierelor datorită zgomotului și braconajului, dar mai târziu s-au reintegrat în ecositem. Prin această amenajare, construirea de drumuri, defrișările și prin păsunat au dispărut multe specii de plante și animale.

Impactul socio-cultural a fost și încă se menține. Inițial, lucrările de amenajare au îmbunătățit condițiile de viață materială, creând facilități socio-culturale în zonă și asigurând salarii stabile locuitorilor, însă după ce șantierele s-au retras oamenii au început să migreze în alte zone pentru un loc de muncă.

Deși se modifică ecosistemele, apar surpări de maluri, se modifică calitatea apei, lacurile antropice au și multe efecte pozitive.

Pentru ornitofaună, amenajările din bazinul superior al Argeșului nu au avut nicio influență negativă, diferitele specii de păsări beneficind de avantajele oferite de apariția întinderilor de apă din zonă. Zona de țărm a început să fie colmatată asfel au apărut mlaștini stuficole.

Eutrofizarea apelor lacurilor de acumlare a creat o abundență de hrană, ceea ce a facut ca numeroase specii sa găsească aici condiții favorabile de viață.

Pentru populație reprezintă un factor important prin alimentarea cu energie electrică, s-au creat locuri de muncă, s-a dezvoltat agrementul, se poate pescui de pe marginea malului cât și din barcă.

Se modifică microclimatul (crește umiditatea atmosferică, caracter moderator, nu se înregistrează temperaturi ridicate, atenează extremele termice, formarea de ceață locală).

CAPITOLUL IV

CALITATEA AERULUI ȘI A APELOR RÂULUI

4.1 Calitatea aerului

4.1.1 Generalități

Aerul reprezintă una dintre cele mai importante învelișuri ale Terrei datorită reacțiilor și schimburilor de energie care se desfășoară în cadrul său fără de care viața nu ar fi posibilă. Totodată atmosfera reprezintă suportul prin care are loc cel mai rapid transport de substanțe nocive, ale căror efecte sunt simțite direct și indirect de către om și de către toate celelalte elemente ale mediului, astfel încât au fost necesare dezvoltarea unor măsuri și politici privind menținerea calității aerului la nivel național și internațional (Mănoiu. V, 2005).

Principala cauză a degradării calității aerului o reprezintă activitățile umane din ce în ce mai intense și mai numeroase. Un aport însemnat în degradarea calității aerului îl au arderile din sectoarele industriale și mijloacele de transport care emit în atmosferă în special monoxid de carbon (CO), dioxid de sulf (SO2), dioxid de azot (NO2), ozon (O3) și pulberi în suspensie (PM10 și PM2.5).

În continuare va fi prezentată situația emisilor din cadrul arealului analizat în lucrarea de licență în decursul anilor 2008 și 2009.

Alături de monitorizarea calității aerului prin măsurători, importantă în evaluarea calității aerului este și inventarierea emisiilor de poluanți în atomosferă. Inventarul anual al poluanților atmosferici în județul Argeș este realizat cu metodologia de calcul CORINAIR, „Atmospheric Emission Inventory Guidebook”.

4.1.2 Situația principalelor noxe atmosferice

Agenția Națională pentru Protecția Mediului Argeș realizează monitorizarea calității aerului în județul Argeș prin șase stații automate. În sectorul analizat monitorizarea calității aerului este redată de stația Budeasa. În anii 2008 și 2009 s-au efectuat măsurători asupra următoarelor categorii de noxe atmosferice:

Dioxid de azot

Tabelul 7. Emisii de dioxid de azot pentru anii 2008 și 2009. Sursa:Agenția Națională pentru Protecția Mediului Argeș

În decursul anilor 2008 și 2009 la stația Budeasa nu s-a înregistrat nicio depășire a valorii limită conform Ordinului ministrului apelor și protecției mediului nr. 592/2002 de 125 µg/m3 (24 ore).

Principalele surse generatoare de NO2 au fost reprezentate de arderile din industria energetică și din surse mobile și utilaje. Cele mai mici cantități de NO2 au fost emise de arderi neindustriale.

Dioxid de sulf

Tabelul 8. Emisii de dioxid de sulf pentru anii 2008 și 2009. Sursa:Agenția Națională pentru Protecția Mediului Argeș

Concentrațiile orare de dioxid de sulf determinate la stația de monitorizare Budeasa în anii 2008 și 2009 nu au înregistrat nici o depășire a valorii limită conform Ord. 592/2002 de 350 µg/m3. Principalii generatori ai acestui tip de poluant sunt arderile combustiilor neindustriale și traficul auto.

Monoxid de carbon

Tabelul 9.Emisii de monoxid de carbon pentru anii 2008 și 2009. Sursa:Agenția Națională pentru Protecția Mediului Argeș

Valorile maxime ale mediilor glisante pe 8 ore ale monoxidului de carbon determinate în anii 2008 și 2009 nu au înregistrat nici o depășire a valorii limită de 10 mg/m3, conform Ord. 592/2002. Printre principalele surse generatoare ale acestui tip de poluant sunt arderile energetice și sursele mobile.

Pulberi în suspensie (PM10)

Tabelul 10.Emisii de pulberi în suspensie (PM10) pentru anii 2008 și 2009. Sursa:Agenția Națională pentru Protecția Mediului Argeș

În decursul anilor 2008 și 2009 la stația Budeasa nu s-a înregistrat nicio depășire a valorii limită conform Ordinului ministrului apelor și protecției mediului nr. 592/2002 de 50 µg/m3. Principalele activități generatoare de emisii atmosferice, de pulberi în suspensie sunt prelucrarea lemnului, șantierele de construcții și traficul auto.

Fig. 4.1 Media generală a emisiilor în 2008-2009

Din graficul 4.1 se poate observa cum media generală a diferitelor tipuri de poluanți diferă de la un an la altul. Cele mai mari valori se întâlnesc la pulberile în suspensie dioxidul de azot și dioxidul de sulf, în timp ce valorile cele mai scăzute se întâlnesc la media monoxidului de carbon. Se constată că la stația Budeasa nu s-au înregistrat depășiri pe parcursul celor doi ani.

În ansamblu situația calității aerului în arealul analizat în lucrarea de licență este una bună având în vedere înregistrările emisiilor de la stația de fond suburban Budeasa. Majoritatea poluanților au valori sub cele limită și nu reprezintă un pericol pentru bunăstarea mediului și a populației.

Calitatea apei

4.2.1 Calitatea apei din lacurile de acumulare

Pentru apele de suprafață și subterane în România sunt evaluate cinci mari categorii de indicatori de calitate ai apei: hidromorfologici, fizici, chimici, biologici și microbiologici. În cazul indicatorilor chimici există cinci clase de calitate a apelor, apele curgătoare încadrate în clasa a I-a corespund apei de calitate foarte bună, a II-a calitate bună, a III-a calitate satisfăcătoare, a IV-a calitate slabă. A V-a proastă (Iojă, 2013).

Pentru a determina clasa de calitate a apei se compară valoarea înregistrată în urma măsurătorii (în cazul meu datele sunt preluate de la Apele Române) cu nivelul pragurilor afișate în tabelul de mai jos. Dacă valoarea înregistrată este sub cea a unui prag și nu depășește nici unul inferior, atunci categoria de calitate corespunde cu clasa pentru care s-a stabilit acel prag. Există o singură abatere de la regulă corespunzătoare oxigenului dizolvat, singurul indicator la care creșterea valorilor corespunde cu îmbunătățirea calității apei (Iojă, 2013).

Clasa de calitate a apei se stabilește pentru fiecare categorie de indicatori în parte și la nivel general. Pentru regimul de oxigen, nutrienți și salinitate se alege clasa dominantă sau facem media aritmetică a claselor înregistrate pe fiecare indicator. Pentru metale, micropoluanți organici și anorganici, clasa de calitate este dată de cea mai mare valoare înregistrată, este de ajuns un poluant de această natură pentru a afecta calitatea corpului de apă. Daca la acești poluanți nu există probleme, atunci se iau în calcul clasele înregistrate la regimul de oxigen, nutrienți și ioni generali, respectându-se această ordine a priorității (Iojă,2013).

Tabelul. 11 Standarde de calitate chimice și fizico-chimice în râuri (Iojă, note de curs, 2015)

Tabelul 12. Indicatorii chimici pentru lacul Zigoneni din anul 2014 și încadrarea în clase de calitate:

Tabelul 13. Indicatorii chimici pentru lacul Valcele din anul 2014 și încadrarea în clase de calitate:

Tabelul 14. Indicatorii chimici pentru lacul Budeasa din anul 2014 și încadrarea în clase de calitate:

Tabelul 15. Indicatorii chimici pentru lacul Bascov din anul 2014 și încadrarea în clase de calitate:

Conținutul chimic este unul din criteriile pentru analiza calității apelor. Calitatea apelor condiționează apele potabile, apele industriale și pentru irigații. Un râu dispunde de apă potabilă dacă aceasta este curată și nu conține componenți chimici dăunători corpului uman. Pentru industrie se poate folosi apa care nu afectează utilajele industriale, iar pentru irigații nu se poate folosi apa sărată, deoarece lasă în sol o parte din conținutul de săruri, nici apele care nu sunt bune pentru organismul uman deoarece pot afecta plantele și mai apoi corpul uman (Iancu, Stănescu, 1970).

Din analiza de mai sus a rezultat ca toate cele patru lacuri și anume Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov se încadrează în clasa a III-a, calitate satisfăcătoare în anul 2014. În lacurile Zigoneni, Vâlcele, Budeasa există probleme la poluarea cu metale, bariul (Ba2+) se încadrează în clasa a III-a de calitate, clasa finală de calitate a apei fiind III, fiindcă metalele au prioritate în stabilirea clasei finale.

Lacul Bascov are o concentrație mai mare de mercur (Hg)6, acesta încadrându-se în clasa de calitate a III-a. Din nou prioritate au metalele, lacul încadrându-se în clasa a III-a, calitate stisfăcătoare.

Bariul poate fi periculos pentru corpul uman, dacă este prezent în cantități mari în apa de băut. Pentru a putea fi înlăturat din apă trebuie mai întâi să se verifice sursele de unde acesta provine.

CAPITOLUL V

GESTIONAREA DEȘEURILOR

5.1 Situația generală

Creșterea economică tot mai mare din ultima perioadă a determinat omul să crezee tehnologii care să ii faciliteze modul de viață și să ii creeze un confort cât mai ridicat. Însă toate aceste tehnologii consumă un aport imens de resurse naturale, exploatând tot mai intens factorii de mediu și modificând natura într-un ritm rapid. Asfel s-a ajuns la o situație încât și cele mai înalte standarde materiale de viață să nu compenseze pentru un mediu degradat și poluat (Mănoiu, 2005).

Unul dintre factorii cei mai pronunțați în această degradare a mediului sunt deșeurile.

5.2 Deșeurile industriale

Deșeurile industriale rezultate din activitățile desfășurate în cadrul centralelor hidroelectice Zigoneni Vâlcele, Budeasa, Bascov sunt reprezentate de uleiuri uzate, deșeuri rezultate din curățarea grătarelor de priză și de acid sulfuric.

Pentru a se evita poluarea solului cu uleiuri uzate provenite de la transformatoare, pe langă protecția asigurată de cuva din beton sunt prevăzute și vase metalice de colectare a scurgerilor accidentale de ulei. Rezidurile care constituie deșeuri sunt în cantități mici, acestea fiind stocate în butoaie metalice. Modalitatea finală de evacuare a uleiurilor uzate nu este bine precizată, deoarece în România nu există instalații pentru tratarea deșeurilor speciale, din categoria cărora fac parte și aceste reziduuri (Bilanț de mediu Hidroelectria, 2000).

La curățarea deșeurilor de la priză rezultă deșeuri în principal din material lemnos, plastic, animale moarte, deșeuri menajere degradabile. Acestea apar la viituri sau la ape mari, dar și din cauza faptului că oamenii nu au spirit civic, mulți aruncând deșeurile menajere sau cele rezultate după petrecerea timpului liber la iarbă verde direct în apă.

Acidul sulfuric se folosește în cantități reduse pentru completarea soluțiilor evaporate din acumulatori, el este depozitat în recipienți corespunzători, iar apoi este pus în camere speciale dotate cu ventilație si pardoseală din gresie antiacidă.

Deșeurile menajere, rezultate de la personalul centralelor, sunt colectate ordonat în recipienți speciali, după care sunt transportate la locurile de depozitare special construite.

Fig. 5.1 Deșeuri langă hidrocentrala Budeasa, (foto septembrie 2014)

După analiza din teren s-a constatat că există deșeuri în cantități mari pe marginea râului. Deșeurile menajere provin de la oamenii care locuiesc în apropiere, iar cele din construcții pot fi aduse și din alte zone mai îndepărtate. Din observațiile pe teren nu se poate spune că sunt aduse și deșeuri periculoase în zona analizată, dar s-au putut observa alte deșeuri care nu au ce căuta în acea zonă: pneuri, resturi mari de plastic de la autovehicule.

Fig. 5.2 Deșeuri menajere pe marginea râului Argeș, (foto martie 2015)

Fig. 5.3 Deșeuri din construcții în apropiere de râul Argeș, (foto septembrie 2014)

5.3 Impactul deșeurilor

Asupra vieții, dar și asupra mediului impactul deșeurilor devine o problemă din ce în ce mai ingrijorătoare în zilele noastre. Deoarece nu avem o gestiune corectă a deșeurilor problemele sunt din ce în ce mai dese și afectează atât mediul cât si populația.

De exemplu deșeurile menajere de la locuitorii din sectorul analizat în lucrarea de licență ajung la depozitul ecologic Albota care este construit conform standardelor, însă acest lucru nu este suficient deoarece mulți dintre ei refuză contractul cu primăria, deși serviciul de salubritate este în regulă și nu este foarte costisitor, astfel depozitarea deșeurilor se face la întamplare, de cele mai multe ori ajungând în apa râului Argeș.

Încă nu se poate vorbi de colectare selectivă, fiindcă lipsa de educație este absentă, iar cei mai multi dintre locuitori nici nu au auzit de așa ceva, sau dacă au auzit nu știu cum să procedeze deoarece primăriile nu pun la dispoziție pubele speciale pentru colectare selectivă.

Prin lăsarea intenționată a deșeurilor la întâmplare se produc modificări de peisaj și apare disconfortul vizual, dar și poluarea olfactivă, poluarea aerului, poluarea apelor de suprafață și se modifică fertilitatea solului și compoziția biocenozelor pe terenurile învecinate.

Deoarece principala formă de activitate este agricultura, mulți dintre oameni folosesc ca îngrășământ natural deșeurile provenite de la animale, însă dacă nu sunt tratate corespunzător acestea pe lângă substanțele nutritive bogate pot conține și concentrații de metale grele (din alimentația animalelor), de aceea trebuie să fie compostate mai întâi, iar cantitățile folosite în agricultură trebuie să fie moderate deoarece există risc de poluare fiindcă plantele nu pot absorbi întreaga cantitate de nutrienți.

CAPITOLUL VI

PROTECȚIA MEDIULUI

Proiectele pentru protecția mediului sunt foarte necesare, ținând cont de ritmul alert al societății umane care dorește dezvoltare pentru a își satisface propiile nevoi, astfel cadrul natural se deteriorează, iar acțiunile omului îi grăbesc distrugerea. De aceea trebuie luate măsuri pentru încetinirea impactului antropic asupra cadrului natural și încercarea de remediere a acestuia.

La nivelul statelor membre a fost necesară constituirea unei rețele coerente de situri care să se bazeze pe o abordare comună și care să permită menținerea sau refacerea habitatelor și speciilor într-o stare favorabilă de conservare. Astfel a fost creată o rețea ecologică numită Rețeaua Natura 2000, ea este formată din arii speciale de conservare (Special Areas of Conservation – SAC) desemnate în conformitate cu prevederile Directivei „Habitate” și au ca bază siturile de importanță comunitară (Sites of Community Importance – SCI), desemnate de statele membre și din arii de protecție specială avifaunistică (Special Protected Areas – SPA) care sunt desemnate în conformitate cu prevederile Directivei „Păsări” (Ciubuc et al, 2011).

Obiectivul principal al rețelei este acela de a conserva habitatele naturale și speciile sălbatice de interes comunitar, dar trebuie luate în considerare cerințele economice, sociale și culturale precum și specificul regional și local caracteristic fiecărui stat membru (Ciubuc et al, 2011).

În arealul analizat în lucrarea de licență se găsește rezervația naturală lacul Bascov, rezervația a fost declarată arie protejată prin Hotărârea Nr. 30 din 26 februarie 2004 a Consilului Județean Argeș și aprobată prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, este inclusă în aria de protecție specială avifaunistică – Lacurile de acumulare de pe Argeș.

Rezervația naturală are 162 ha și se află pe cursul mijlociu al Argeșului, în nord estul satului Bascov. Apariția lacului de acumulare Bascov a dus la modificarea zonei și la apariția de noi habitate, vegetația este formată din păduri care alternează cu suprafețe de teren utilizate pentru agricultură, apar fânețe și livezi. Această zonă asigură condiții de viață pentru specii de păsări migratoare, dar și condiții de iernat pentru păsările ce rămân pe tot timpul anului ().

Situl este foarte important deorece se găsesc un număr mare de speci de păsări. În perioada de migrație situl este important pentru următoarele specii de păsări: barză (Ciconia ciconia), rață roșie (Aythya nyoroca), egretă mică (Egretta garzetta), găscă cenușie (Anser anser), cormoran mare (Phalacrocorax carbo), rață lingurar (Anas clypeata), corcodel cu cât roșu (Podiceps griseigena), rață cârâietoare (Anas querquedula), pescăruș cu cap negru (Larus ridibundus), iar pentru iernat situl este important pentru următoarele specii: ferestraș mic (Mergus albellus), rață sunătoare (Bucephala clangula), lebădă mută (Cygnus olor), specia de lișiță (Fulica atra), ferestraș mare (Mergus merganser), rața pitică (Anas crecca) ().

Fig. 6.1 Barza albă (Ciconia ciconia), Sursa: http://dev.adworks.ro/natura/situri/65/Lacurile-de-acumulare-de-pe-Arges.html, accesat la data de 29 mai 2015

Situl este vulnerabil deorece aici se desfășoară unele activități antropice precum: cultivarea terenurilor, îndepărtarea crângurilor, îndepărtarea lăstărișului, extragerea de nisip și pietriș, complexe pentru sport și odihnă, depozit de deșeuri menajere, construirea de străzi,activități silvice, dar și unele exploatații piscicole.

CONCLUZII

Zona de studiu se întinde în cadrul Subcarpaților Getici, Podișului Getic și Câmpia Română. Impactul antropic este prezent în toate cele trei unități având în vedere că zona este de veche locuire cu activități industriale și cu prezența drumului DN7C care leagă orașul Curtea de Argeș de Pitești.

Impactul asupra cadrului natural a început cu modificarea reliefului ca urmare a dezvoltării așezărilor umane, construirii de drumuri, practicării agriculturii și modificării albiei râului Argeș prin construirea de acumulări hidroenergetice.

Odată cu trecerea timpului s-a observat o schimbare a temperaturii aerului și a precipitațiilor atmosferice. Din analiza decadală a perioadei 1961-2011 a reieșit că în deceniul 2001-2011 temperatura aerului a fost mai ridicată cu aproximativ 1°C în comparație cu deceniul 1961-1971. Această modificare este în concordanță cu modificările mondiale legate de încălzirea globală.

Din analiza cadrului socio-economic s-a constatat că satele aflate pe valea râului Argeș cuprins între municipiul Curtea de Argeș și Pitești au un număr de aproximativ 18567 locuitori, iar activitățile cu impact economic asupra mediului sunt agricultura și industria. Agricultura este practicată din cele mai vechi timpuri, acesta oferindu-i omului hrană pentru familie, dar și pentru animale.

Industria s-a dezvoltat mai târziu și nu este diversificată, ferma de păsări Avicola fiind cea mai însemnată din zona analizată și are un impact major asupra mediului. Dacă nu este administrată corespunzător și dejecțiile de la animale ajung în râu, acesta fiind foarte aproape de fermă, există riscul poluării cu nitrați și nitriți, cu consecințe asupra fitoplanctonului și a concentrației de oxigen dizolvat. Poluarea olfactivă este deasemenea prezentă cauzată de mirosurile caracteristice dejecțiilor animale.

Deoarece omul s-a modernizat foarte mult și nu mai puterea de a aștepta, a găsit metode pentru a-și rezolva această problemă, metode care sunt dăunătoare mediului. De exemplu în agricultura practicată pe terenurile din zona de studiu se folosesc îngrășăminte chimice și îngrășăminte naturale provenite de la animalele din gospodărie, dar care nu sunt tratate pentru a fi eliminate metalele grele, acest lucru duce la degradarea solului și la pericolul infiltrării acestora în stratul acvifer. O soluție pentru o agriculură modernă ar fi să se asigure consultanță specializată pentru toți lucrătorii agricoli și o dotare tehnologică mai bună.

Componenta mediului care a avut cel mai mult de suferit a fost râul, acest lucru este vizibil prin modificările aduse acestuia, începând cu anii 1970, atunci cand s-au construit cele mai multe dintre lacurile de acumulare.

Odată cu apariția lacurilor de acumulare se modifică valea naturală, râul nu mai curge în regim natural, doar ce mai primește afluenți (naturali), apare vegetația de luncă, iar la coada lacului apar plante macrofite acvatice precum trestia și papura.

De pe râu dispar multe specii de specii de pești datorită debitelor scăzute la baraje și lipsa coridoarelor pentru peștii care migrează. Odată cu amenajarea acestor lacuri apar și specii noi de păsări, apar peisaje lacustre, lacul Budeasa fiind folosit și pentru agrement.

Cantitatea poluanților care afectează calitatea atmosferei au fost măsurați la stația AG4, stație de fond suburban din satul Valea Mărului, Comuna Budeasa. Dintre poluanții cu cele mai mari valori înregistrate de această stație au făcut parte pulberile în suspensie și dioxidul de sulf, cu toate acestea nu s-au semnalat depășiri ale concentrației maxime admise.

Clasa de calitate în care râul s-a încadrat a fost a III-a, calitate satisfăcătoare, metalele au avut rol decisiv în stabilirea clasei de calitate, se pare că bariul și mercurul au avut concentrații mai ridicate, așa încât clasa de calitate finală este satisfăcătoare. Bariul poate determina apariția cariilor la copii și poate avea efecte negative asupra circulației sanguine http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/chemicals/barium.pdf, accesat la data de 04 iunie 2015. Pentru diminuarea concentrației de bariu și mercur este necesar să se afle mai întâi sursa de unde provine.

Pentru prevenirea poluării apelor cu diferite substanțe trebuie să se modernizeze activitățile din sectorul apelor uzate, al colectării și reciclării deșeurilor pentru stoparea prezenței acestora în mediul natural.

Gestionarea deșeurilor în localitățile vecine cu râul Argeș se face corespunzător, deoarece serviciul de salubritate este funcțional, iar deșeurile preluate de la locuitori ajung la rampa de gunoi de la Albota. Există probleme în ceea ce privește reciclarea, iar colectarea selectivă în multe din comune este absentă.

O propunere adecvată pentru rezolvarea problemelor legate de deșeuri ar fi educația localnicilor, începând cu cei mici și terminând cu cei în vârstă, amenzi care să fie aplicate la orice persoană, indiferent de vârstă și campanii dese „de recoltare” a deșeurilor aruncate la întâmplare.

După cum am precizat și mai sus lacurile de acumulare au și efecte pozitive, dintr-o vale s-a format un peisaj lacustru, iar porțiuni din lac au fost declarate situri Natura 2000, s-a modificat avifauna deoarece laucurile au oferit habitate prielnice.

Pe viitor pot să apară anumite riscuri cu privire la deșeuri dacă nu se iau măsuri de reciclare și colectare, la agricultură dacă se vor folosi în continuare îngrășăminte chimice și riscul poluării apelor dacă nu se iau măsuri cu privire la stațiile de epurare.

Trebuie să se insiste pe noțiunea de dezvoltare durabilă deoarece este dezvoltarea care satisface cerințele prezentului fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a răspunde propiilor nevoi (Bălteanu, 2005), este adevărat că punerea în practică a unor proiecte noi care să se bazeze pe dezvoltare durabilă sunt costisitoare, dar numai așa putem avea grijă și de generațiile viitoare.

După toate analizele prezentate în lucrarea de licență „Impactul antropic asupra văii Argeșului între Curtea de Argeș” se poate spune că nu există pericole grave pentru sănătatea umană, însă daca nu se iau măsuri și se continuă în acest ritm problemele nu vor întârzia să apară. S-a constatat că temperatura aerului a crescut și va crește în continuare, acest lucru ne face să ne dăm seama că lucrurile au degenerat și trebuie luate măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor negative ce pot afecta mediul și populația.

Bibliografie

Alexandrescu C., Anton I., Băcanu I. (1980) Argeș Monografie, Editura Sport – Turism, București.

Baltas. E (2007) Spatial distribution of climatic indices in northern Greece, Meteorological Applications, online (www.interscience.wiley.com), pag 71.

Băcănaru L. (1971) Piemontul Cotmeana – Geografia populației și a așezărilor umane în Piemontul Getic – Studiu de geografie economică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, pag 256.

Bălteanu, D., Șerban, M. (2005) Modificările globale ale mediului – o evaluare interdisciplinară a incertitudinilor, Editura Coresi, București.

Ciulache S. (2004) Meteorologie și Climatologie, Editura Universitară, București.

Demeter T. (1999) Valea Argeșului sectorul mijlociu și inferior – studiu pedoclimatic, Editura Universității din București.

Iancu M., Stanescu S. (1970), Valea Argeșului, Editura Stiințifică,București.

Ielenicz M. (2007), România, Gografie fizică, vol. II, Editura Universitară București.

Ioan, C. (1929) Indicele de ariditate în România, Bul. Obs. Meteor. Lunar, seria II, X, 1 ian., IM București, 3-6.

Iordan I. (1992) Piemontul Cândești, Geografia României, vol IV, Editura Academiei Române, București, pp 41.

Iojă C. (2013) Metode de cercetare și evaluare a stării mediului, Editura Etnologică, București.

Manoiu V. (2005) Monitoringul și poluarea mediului – Note de curs, sinteze, exerciții și studii de caz, Editura Printech, București.

Mutihac V., Stratulat M. I., Fechet R. M. (2007) Geologia României – ediție revizuită, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Oprea R. (2013) Compediu de pedologie, Ediția a II- a revizuită, Editura Universitară, București.

Săraru, L. (2008) Temperaturile medii, lunare, anotimpuale, semestriale și anuale – Repartiția teritorială. În Sandu et al. 2008, Clima României, Editura Academiei Române, București, pagina 134.

Ujvári I. (1972) Geografia apelor României, Editura Științifică București.

Velcea I. (1979) Geografia regională a României – Podișurile I, Editura Academiei, București.

Zăvoianu, I. (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Ed. Academiei,București.

*** Note de curs, Ene Marian, 2014.

*** Note de curs, Iojă Ioan Cristian, 2015.

*** Ciubuc. F, Groza. A, Ștefănică. D, Flucuș. M, Nicoară. A, Hulea. D (2011), Manualul de aplicare a Ghidului privind evaluarea adecvată a impactului planurilor/proiectelor asupra obiectivelor de conservare a siturilor Natura 2000, elaborat de SC Natura Management SRL.

*** OUG 195 (2005), Ordonanța de urgență 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial 1196 din 30 decembrie 2005, București.

*** (2014) Raportul de mediu pentru județul Argeș, Agenția Națională pentru Protecția Mediului Argeș.

*** Date metorologice furnizate de către A. N. M.

*** Date pentru calitatea apei furnizate de Apele Române Pitești.

*** Raport cu privire la Bilanțul de mediu nivel I pentru CHE Zigoneni, CHE Vâlcele, CHE Budeasa și CHE Bascov, realizat în anul 2000 de către S.C: AGRARO CONSULT S.R.L București

*** Ordinul 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apa, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 161 din 16 februarie 2006, București.

*** Ordinul 592/2002 privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag și a criteriilor și metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot, și oxizilor de azot, pluberile în suspensise (PM10, PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon și ozonului în aerul înconjurător, publicat în Monitorul Oficial, Nr 765 din 21 octombrie 2002, București.

*** http://natura2000.mmediu.ro/site/274/rospa0062.html, accesat la 29 mai 2015.

*** http://dev.adworks.ro/natura/situri/65/Lacurile-de-acumulare-de-pe-Arges.html, accesat la data de 29 mai 2015.

*** http://dev.adworks.ro/natura/media/pdf/ROSPA0062.pdf, accesat la data de 29 mai 2015.

*** http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/chemicals/barium.pdf , accesat la data de 04 iunie 2015.