Impactul amenajării raționale a locului de muncă în birou asupra eficienței activității organizației [302329]

[anonimizat]: Impactul amenajării raționale a locului de muncă în birou asupra eficienței activității organizației

Autor:

Budeanu (Costiș) [anonimizat], grupa BA-1551

specialitatea Business și Administrare

Conducătorul ștințiific:

[anonimizat], 2019

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND IMPACTUL AMENAJĂRII RAȚIONALE A LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU ASUPRA EFICIEȚEI ACTIVITĂȚII ORGANIZAȚIEI…………………………………………………………………………………………………………..5

1.1Aspecte introductive privind eficiența activității organizației…………………………………………….5

1.2Locul de muncă: noțiune și clasificare…………………………………………………………8

1.3 Etapele și principiile organizării ergonomice a locurilor de muncă în întreprinderi…………11

CAPITOLUL II. ASPECTE PRACTICE PRIVIND AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ A ÎNTREPRINDERII ,,PRESTIGE – TOUR” SRL…………………………….20

2.1 Prezentarea generală a întreprinderii……………………………………………………………………………20

2.2 [anonimizat] a întreprinderii „Prestige – Tour S.R.L”…………………….24

2.3 Funcția de organizare în întreprindere……………………………………………………….39

CAPITOLUL III. CĂI DE OPTIMIZARE A AMENAJĂRII RAȚIONALE A LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU………………………………………………………………………………………………42

3.1Direcții de perfecționare a organizării locului de muncă…………………………………………………42

3.2Metode de evaluare a organizării locurilor de muncă……………………………………………………..54

CONCLUZII ȘI PROPUNERI……………………………………………………………………………………..57

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………….59

ANEXE………………………………………………………………………………………………………………………..61

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. [anonimizat] o temă de actualitate în cadrul economiei și anume: impactul amenajării raționale a locului de muncă în birou asupra eficienței activității organizației. Importanța temei date rezidă în faptul că amenajarea corectă a locului de muncă determină efcientizarea muncii realizate de către muncitori. [anonimizat], iar pentru ca aceștia să aibă rezultate maxime ete necesar să aibă condiții optime de muncă. Amenajarea eficientă a locului de muncă este direct proporțional cu atingerea eficienței organizației.

Scopul și obiectivele este de a [anonimizat], voi veni cu recomandări privind îmbunătățirea amenajării locului de muncă în vederea asigurării creșterii economice a organizației. [anonimizat] a face o analiză selectivă a unor aspecte ce țin de impactul amenajării raționale a locului de muncă în birou asupra eficienâei organizației, în temeiul cunoștințelor acumulate în procesul de studii. Scopul lucrării este de a analiza și de a interpreta aspectele privind situația actuală privind modalitățile de amenajare ciorecte a birourilor, cât și de a constata anumite lacune, coliziuni, inexactități referitoare la subiectul supus investigației științifice, de a formula propuneri și recomandări.

Obiective:

1. prezentarea aspectelor ptrivind eficiența activității organizației

2 prezentarea noțiunii locul de muncă și clasificarea

3. prezentarea etapelor și principiilor organizării ergonomice a locurilor de muncă în întreprinderi

4. prezentarea amenajării locului de muncă în birou a întreprinderii „Prestige – Tour S.R.L”

5. analiza economico-financiară a întreprinderii „Prestige – Tour S.R.L”

6. elaborarea direcțiilor de perfecționare a organizării locului de muncă

7. analiza metodelor de evaluare a organizării locurilor de muncă

8. elaborarea recomandărilor privind amenajarea eficientă a locului de muncă în birou

Suportul metodologic al lucrării. Metodele de cercetare la care am recurs: cercetarea ștințifică, studiul monografiilor, revistelor de specialitate, realizarea vastelor cercetări privind domeniul vizat.

Metodele utilizate:

metoda logică a fost folosită în vederea sintezei punctelor de vedere ale autorilor menționați cu privire la tema investigată, precum și în expunerea concluziilor proprii;

metodele grafică și tabelară – utilizate pentru prezentarea mai accesibilă a materialului tezei.

Baza informațională. Tema dată este pe larg abordată în literatura de specialitate. Sinteza bibliografică a tezei au constituit-o conceptele, propunerile, publicațiile, experiența și cunoștințele vaste ale îndrumătorilor contemporani precum: Bârcă A., Șavga L., Cotelnic A. etc. În cadrul cercetării au fost consultate o serie de surse aparținînd autorilor autohtoni, cât și s-a făcut apel la cărțile autorilor români cum ar fi: Lefter V., Manolescu A., Cole G, Moldovan-Scholz M. etc.

Structura lucrării. Scopul și sarcinile cercetării au prefigurat structura lucrării, care constă din introducere, trei capitole, concluzii și referințe bibliografice.

În primul capitol ,,ASPECTE TEORETICE PRIVIND IMPACTUL AMENAJĂRII RAȚIONALE A LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU ASUPRA EFICIEȚEI ACTIVITĂȚII ORGANIZAȚIEI'', sunt prezentate conceptele generale privind eficiența activității organizației, sunt prezentate etapele și prinipiile amenajării ergonomice a locurilor de muncă.

Capitolul doi intitulat ,,ASPECTE PRACTICE PRIVIND AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ A ÎNTREPRINDERII ,,PRESTIGE – TOUR” SRL’’, reprezintă o analiză practică a amenajării locului de muncă în birou a firmei Prestige – Tour SRL, este efectuată analiza economico – financiară a întreprinderii și este prezentată modul de organizare a locului de muncă în cadrul acestei firme.

Capitolul III ,,CĂI DE OPTIMIZARE A AMENAJĂRII RAȚIONALE A LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU’’prezintă direcțiile de perfecționare a amenajării locului de muncă .

În Concluzii sunt formulate concluziile generale și recomandările elaborate asupra temei studiate. Lucrarea de față dorește să scoată în evidență amenajării locului de muncă în birou și oferă recomandări pentru îmbunătățirea și perfecționarea metodologiei de amenajare a locului de muncă în vederea asigurării eficienței activității organizației.

Prezentarea cantitativă a elementelor adiacente – bibliografia tezei este alcătuită din actele normative, cărți, monografii, reviste de specialitate, publicații științifice relevante pentru tema analizată. Teza este însoțită de anexe pentru ilustrarea temei investigate, aducând un aport considerabil pentru prezentarea lucrării de licență.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND IMPACTUL AMENAJĂRII RAȚIONALE A LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU ASUPRA EFICIEȚEI ACTIVITĂȚII ORGANIZAȚIEI

Aspecte introductive privind eficiența activității organizației

Mărimea și calitatea activității precum și modul de utilizare a resurselor economice de către agenții comerciali se caracterizează într-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficiența activității organizației.Ea constituie principiul fundamental al eficienței și prosperității oricărei origanizații și, pe plan mai larg, condiția integrării comerțului în cerințele uneieconomii moderne.

Conceptul de eficiență este asimilat în teoria și practica economică cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obținute de agenții economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea factorilor de producție, eficacitatea capitalului,economisirea costurilor, etc.Privit ca principiu de organizare și conducere a activității în economia de piață, el are însă un conținut mult mai bogat și, totodată, generalizator al tuturorrezultatelor favorabile obținute de agenții economici. Alegerea eficace în satisfacerea unor nevoi nelimitarea cu resurse limitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub contrângerea resurselor sunt expresii prin care eficiența este situată în centrul teoriei ș0i practicii economice [9, p 89].

Prin eficiența activității economice a unei organizații, se înțelege raportul dintre efortul economic depus și rezultatele obținute de un agent economic și de comert, în ansamblul său, sau raportul dintre rezultate și efort. Efortul se măsoară prin consumul de resurse economice (materiale, umane și financiare), iar rezutatele prin volumul desfacerilor sau alte efecte calitative ale activității economice (creșterea profitului sau a productivității muncii, reducerea nivelului relativ a cheltuielilor de circulație, promovarea progresului tehnice).

Locul celor doi termeni – efort, rezultate – în exprimarea eficienței are semnificația sa. În principiu, se raportează efortul la rezultate în situația în care resursele economice sunt prioritare prin caracterul lor limitat în deciziile conducerii, urmărindu-se a se evidenția consumul acestora pe unitatea de rezultat. Dimpotrivă, se raportează rezultatele la consumul de resurse pentru situația în care atingerea unui nivel al activității economice constituie obiectul deciziei,resursele disponibile urmând a fi angajate în acest scop [12, p. 45].

Eficiența economică este expresia cerințelor unor legi obiective și,în primul rând, a legii economice de timp, care dirijează și comportamentul agenților economici. Progresul economic este obiectiv condiționat de economisirea muncii, respectiv a resurselor, în toate sferele activității economice. Micșorarea costului distribuției prin perfecționarea activității comerciale duce, în primul rând, la sporirea randamentului capitalului comercial, prin folosirea unui capital mai mic pentru același rezultat sau obținerea unor rezultate superioare cu acelasi capital. În același timp, micșorarea costului distribuției duce la reducerea prețului de vânzare cu amănuntul, ceea ce permite o mai mare accesibilitate a produselor pe piață, lărgirea pieței și, în final, la creșterea economică [8, p. 213].

Aspectele variate sub care se manifesta obiectivele economice în comert, eforturile facute pentru îndeplinirea lor si rezultatele obtinute conduc la concluzia ca pentru exprimarea eficientei economice trebuie folosit un complex de indicatori, care ss evidentieze aceste raporturi la nivelul ramurii comertului si al fiecarei societati, pentru ansamblul activitatii comerciale si pentru diverse laturi ale acesteia.

În ceea ce privește eficiența activității organizației, se folosescurmătorii indicatori: [11, p. 134].

Productivitatea factorilor de producție (număr de personal, capital social), calculatăca raport între volumul activității și fiecare din factorii respectivi; ea poate fi comparat cu productivitatea factorilor de producție din industrie și exprimă în dinamică schimbarea raportului dintre cei ce produc și vând un volum de mărfuri dat, sau schimbările în eficiența muncii lor.

Veniturile la bugetul de stat aduse de comerț,în principal cele provenite din impozitul pe profit, care cresc pe măsura sporirii eficienței activității, a dezvoltării activității și micșorări consumului de resurse.

Timpul mediu de circulație a mărfurilor – ca raport dintre stocurile medii din diferite grupe de mărfuri și desfacerile medii zilnice, comparativ cu timpul mediu de producție al mărfurilor respective, reflectând în dinamică schimbările în calitatea distribuției.

Numărul de personal din comerț față de totalitatea populației active sau a salariaților. Indicatorul caracterizează în mare măsură eficiența socială a organizațiilor, nivelul observării comerciale.

Nivelul relativ al cheltuielilor de circulație caracterizează complexitatea și raționalitatea distribuției, cheltuielile la o mie lei desfaceri fiind diferențiate pe agenți economici de același profil în funcție de felul în care îsi gospodăresc resursele.

Eficiența activității unei organizații sau a diverselor laturi ale acesteia, ca expresie a minimizării cheltuielilor sau a maximizării rezultatelor, este apreciată pe baza următoarelor criterii: [22, p. 77].

eficiența utilizării resurselor economice ( materiale, umane și financiare);

costul circulației mărfurilor;

rentabilitatea activității economice.

Eficiența utilizării resurselor economice se exprimă prin indicatorii în care resursele economice (ca efort) se raportează la rezultatele economice (ca efect), obținându-se consumul de resurse la o unitate de rezultat (de exemplu, valoarea fondurilor fixe, valoarea fondurilor financiare, fondul de timp la un milion lei desfaceri). Printr-un raport invers se obțin rezultatele la o unitate de efort. Complementar se pot folosi indicatori care exprimă coeficienții de utilizare a unor resurse în raport cu potențialul lor (de exemplu, coeficientul de utilizare a capacității unui mijloc de transport, a unui utilaj, coeficientul de utilizare atimpului de lucru calendaristic).

Costul circulatiei (sau cheltuielile de circulatie) si rentabilitatea reprezinta criterii de apreciere a eficientei globale a activitatii economice a unei societati comerciale si, într-o interpretare mai larga, sinteza calitativa a activitatii acesteia. În marimea aceasta indicatori se regasesc atât modul de utilizare a factorilor de productie, cât si calitatea relatiilor cu partenerii, inclusiv conditiile de mediu.

Alături de eficiența economică, teoria și practica activității comerciale delimitează și eficiența socială sau eficiența pentru cumpărători, constând în calitatea deservirii comerciale. Un asemenea mod de abordare a eficienței este specific acelor domenii în care întreprinzătorii intră în relații directe cu publicul, căruia trebuie să-i asigure un anumit nivel al serviciilor oferite în momentul acceptării schimbului [16, p. 98].

Eficienta sociala se asociaza cu eficienta economica, un nivel ridicat al deservirii comerciale determinând formarea pentru fiecare unitate comerciala a unei clientele stabile, care prin puterea de cumparare determina volumul activitatii ei economice. Totusi cele doua forme pot sa nu se suprapuna, tendinta de economisire a resurselor, proprie întreprinzatorului, sa se rasfrânga de la o anumita limita negativ asupra nivelului de servicii comerciale.

Eficiența socială este apreciată prin indicatori privind mărimea resurselor materiale și umane folosite de comerț în raport cu numărul de locuitori deserviți (de exemplu, suprafața comercială sau numărul de lucrători comerciali la o mie de locuitori), serviciile comerciale oferite în unități, gradul de diversificare a sortimentului, calitatea relatiilor cu publicul și alții.Comertul se înscrie prin criteriul eficienței sociale între factorii care definesc calitatea vieții.

1.2 Locul de muncă: noțiune și clasificare

Ergonomia locului de muncă are, în principal, rolul de a armoniza într-un tot unitar elementele locului de muncă (mijloacele de muncă, obiectele muncii și forța de muncă) în vederea asigurării condițiilor, care să permită executantului desfășurarea unei activități bune cu consum minim de energie și cu senzația de bună stare fiziologică [6, p. 109].

Organizarea locului de muncă stă la baza organizării atelierelor, secțiilor și întreprinderii, întrucât de aceasta depinde în cea mai mare măsură consumul de timp de muncă pe fiecare operație sau produs, mărimea acestuia având un rol determinant asupra elementelor necesare organizării în timp și spațiu a proceselor de producție.

Prin loc de muncă se înțelege suprafața sau spațiul în care muncitorul sau o echipă de muncitori acționează cu ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor muncii în vederea extragerii sau transformării lor potrivit scopului urmărit.

După tipul de organizare a producției, locurile de muncă se clasifică în: [13, p. 210].

Locuri de muncă pentru producția de unicate și de serie mică

Locuri de muncă pentru producția de serie mijlocie

Locuri de muncă pentru producția de serie mare și de masă

După gradul de mecanizare și de automatizare a producției, ele sunt:

Locuri de muncă cu procese manuale

Locuri de muncă cu procese manual-mecanizate

Locuri de muncă cu procese mecanizate

După numărul muncitorilor ele sunt:

locuri de muncă individuale

locuri de muncă colective

După natura activității locurile de muncă se pot clasifica în:

locuri de muncă unde se desfășoară activități de bază

locuri de muncă cu activitatea de servire.

După poziția lor în spațiu locurile de muncă pot fi:

locuri de muncă fixe

locuri de muncă  mobile

Ergonomia este un domeniu de activitate tehnico-științific din cadrul psihologiei muncii, care prin colaborarea dintre psihologi, fiziologi și tehnicieni studiază și realizează o astfel de organizare a sistemului "om – mașină – condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să fie efectuată cu costuri biologice minime și maximă eficiență. Aceasta se poate de asemenea interpreta precum că, ergonomia are ca scop adaptarea sarcinilor de muncă și a locului de muncă la oameni cât și a oamenilor față de muncă și loc de muncă. Optimizarea funcționării sistemului "om-mașină-condiții de muncă" urmărește reducerea maximă până la eliminare a bolilor (îmbolnăvirilor) profesionale.

Ergonomia se ocupă se studierea particularităților antropometrice, fiziologice, psihologice și de capacitatea omului care lucrează. Având datele antropometrice ale corpului uman s-au stabilit dimensiunile și forma locului de muncă și ale mijloacelor de lucru. Cunoscând datele fiziologice se poate determina capacitatea de lucru a celui care lucrează. Variațiile măsurabile ale organismului uman în timpul lucrului, de exemplu pulsul inimii, temperatura corpului, tensiunea arterială, frecvența de respirație și altele dau informații asupra solicitării omului în timpul lucrului. Analizele psihologice se ocupă în final de probleme ale satisfacției în muncă, de motivări, instruire și de apariția monotoniei în timpul lucrului. Având noțiuni de ergonomie se poate înțelege necesitatea, posibilitățile și limitele unei acomodări între om și lucru, pentru a crea condiții de muncă cât mai agreabile.

Principalele scopuri urmărite prin amajarea rațională a locului de muncă sunt: [17, p. 245].

adaptarea muncii la capacitatea de performanță a lucrătorului, cu scopul de a evita cerințele prea mari sau prea mici;

proiectarea mașinilor și uneltelor etc. pentru ca acestea să fie ușor de manevrat, iar utilizarea lor – lipsită de accidente;

dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu mărimea corpului, permițând o poziție natural;

adaptarea influențelor din mediu, în special a luminii și climatului.

Există o mare diversitate de factori care intră în calcul la amenajarea unui loc de muncă ( zgomotul, iluminatul, ambianța termică, etc )Statisticile arata că, în general, bărbații sunt mai mari ca statură decat femeile; deasemenea între indivizii de aceeași talie, lungimile membrelor și greutatea nu sunt identice. Cu înaintarea în varstă, amploarea mișcărilor și exersarea eforturilor sunt reduse, tulburările de circulație sanguină se accentuează [9, p. 76].

Toate aceste diferențe între indivizi trebuie luate în considerare la amenajarea unui loc de muncă.  Caracteristicile dimensionale ale locului de muncă pot obliga operatorul, de exemplu, să adopte o postură neconfortabilă. Cu timpul, efectele asupra sănătății operatorului pot lua alte forme mai durabile: dureri de spate, dureri și probleme de circulație sanguină in picioare, rezultate ale pozitiei defectuoase prelungite. Ritmul de lucru joaca de asemenea un rol, in particular in cazul muncilor repetitive cu cadenta rapida si faciliteaza aparitia tulburarlor musculo – scheletice la pumn, cot, umeri sau genunchi [19, p. 67].

Norme dimensionale pentru locurile de muncă înpoziția așezat, așezat în picioare sau în picioare, trebuie făcute cunoscute și utilizate pentru integrarea acestor diferențe în cele mai bune condiții.  În același timp, utilizarea acestor norme nu ne scutește de o gandire prealabilă asupra manierei probabile în care va proceda operatorul. Locul de muncă nu trebuie perceput ca un loc limitat, care se reduce la masa de lucru și la principalele sarcini de muncă, ci trebuie văzut ca o succesiune de sarcini legate de sarcina principală, care se derulează în timp, locurile de desfășurare fiind diferite. Dimensiunea și amplasarea echipamentelor, îmbinarea de variante, trebuie să fie compatibile cu conținutul real al muncii [24, p. 56].

Hotărârea de Guvern Nr. 1029 din 3 septembrie 2008 privind condițiile introducerii pe piață a mașinilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 674 din 30 septembrie 2008 cuprinde un capitol referitor la ergonomie, cu următorul conținut: în condițiile prevăzute de utilizare, lipsa de confort, oboseala și constrângerile fizice și psihice cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minimum, ținându-se cont de următoarele principii de amenajare a locului de muncă în birou:

luarea în considerare a diversității operatorilor cu privire la caracteristicile morfologice, capacitatea de efort și rezistența acestora;

alocarea unui spațiu suficient pentru mișcările diferitelor părți ale corpului operatorului;

evitarea unui ritm de lucru impus de mașină;

evitarea supravegherii care necesită o concentrare îndelungată;

adaptarea interfeței om/mașină la caracteristicile previzibile ale operatorilor.

1.3 Etapele și principiile organizării ergonomice a locurilor de muncă în întreprinderi

Organizarea ergonomică a locului de muncă impune parcurgerea unor etape succesive:

Documentarea și înregistrarea datelor necesare proiectării unui nou loc de muncă sau alegerea locului de muncă, care se justifică a fi analizat.

Înregistrarea datelor necesare studiului constă în obținerea de informații privind organizarea locului de muncă (suprafața, mijloacele de muncă, forța de muncă, obiectul muncii și condițiile de mediu).

Examinarea critică a situației existente se face cu ajutorul metodei interogative. Se urmărește eliminarea deficiențelor constatate și stabilirea soluțiilor îmbunătățite.

Proiectarea organizării ergonomice a locului de muncă constă în proiectarea unor noi variante pe principii și reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezintă cele mai multe avantaje. În cazul acestei etape se disting următoarele faze: proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienței economice și alegerea variantei optime.

Elaborarea normativelor sau normelor de muncă, etapă care are drept scop stabilirea consumului de muncă pentru realizarea elementelor procesului de muncă [13, p. 70].

În vederea adaptării factorului uman la activitatea sa în amenajarea locului de muncă se va ține seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variază de la individ la individ în funcție de sex, zona geografică, regimul de viață, practicarea unor sporturi. În ce privește corpul omenesc în proiectarea locurilor de muncă este necesar de asigurat: poziția comodă a capului, stabilirea poziției corecte de muncă, înălțimea de lucru.

Principiile de organizare a locurilor de muncă sunt următoarele: [11, p. 155].

Economia mișcării ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de îndepărtarea în timp a senzației de oboseală și menținerea la un nivel satisfăcător a disponibilității de lucru.

Executarea concomitentă a activităților de supraveghere pasivă a funcționării utilajelor (desfășurării proceselor) și activității manuale.

Executarea concomitentă a activității manuale cu ambele mâini.

Deplasările pot fi reduse prin planificarea corectă a locului de muncă, alegerea adecvată a amplasării utilajelor va permite micșorarea traiectoriei de deplasare.

Folosirea gravitației.

Pentru a executa o anumită activitate în cadrul locului de muncă, executantul (pe baza informațiilor) acționează asupra mijloacelor de muncă și obiectelor muncii, într-o ambianță fizică și psihică, în această acțiune există un permanent schimb de informații. Rolul ergonomiei este de a asigura că acest schimb de informații să se faca cat mai rapid, cu cat mai puține erori, în deplină securitate și în condiții de confort.

Astfel, este necesar să se cunoască: funcțiile îndeplinite de executant și de mijlocul de muncă, cum sunt executate aceste funcții, precum și condițiile în care aceste funcții sunt executate cu maximum de randament.Executantul, cu ajutorul organelor sale de simț, recepționează informațiile provenite din zona sa de activitate. Pe baza acestor informații, precum și a unor informații stocate în memorie, ia o anumitădecizie, care este executată de organele sale executante. Aceste organe transmit decizia mijlocului de muncă prin intermediul dispozitivelor de acționare ale acestuia [12, p. 209].

Mijlocul de munca este acela care in permanenta, prin intermediul unor aparate prezinta executantului informatii privind modul cum au fost executate comenzile.

Funcțiile îndeplinite în cazul relației executant – mijloc – de muncă, de fiecare element al relației sunt: [8, p. 77].

a) funcții îndeplinite de executant:

–   recepționarea informației de către factorul uman poate fi făcută mai rapid sau mai lent, mai precis sau mai puțin precis, ea depinzand de modul de prezentare a informației. Această informație provine din exteriorul sau interiorul sistemului. Ergonomia vizuală precizează modalitățile de intrare a informațiilor, dar execuția lor poate fi facilitată prin asigurarea unui volum de informații optime ce poate fi prelucrat într-un interval de timp minim.

–   acționarea este legată de funcția de recepționare și trasmitere a acționarilor între membrele superioare și inferioare. De asemenea, se asigură o concepție constructivă a mijloacelor de acționare, care conduce la consumuri minime de energie fizică și nervoasă pentru executant.

b) funcțiile îndeplinite de mijlocul de muncă:

–   execuția comenzilor este funcția îndeplinită în totalitate de mijlocul de muncă și depinde, de asemenea în totalitate, de soluțiile tehnice adopate de proiectant;

–   prezentarea informației din interiorul sistemului se face cu ajutorul aparatelor de măsură și control cu care este echipat mijlocul de muncă.

Concepția constructivă ergonomică a acestor aparate, asigură elementului uman o recepționare corespunzătoare a informațiilor, deci o condiție care conferă sistemului stabilitate și fiabilitate.Executantul și mijlocul de muncă evolueaza într-un anumit mediu fizic și social, ce impune și influența acestor factori.

În vederea adaptarii factorului uman la activitatea sa, în proiectarea rațională a locului de muncă se va ține seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variază de la individ la individ, funcție de sex, de zona geografică, regimul de viață din copilărie, practicarea unor sporturi etc.

Un exemplu de amenajare eficientă a locului de munca este Ergoflex, un stand special proiectat să se adapteze oricărei conurații existente în biroul de lucru, folosind mobilierul din dotare. Respectiv acest stand se poate monta pe mobilierul existent și poate fi reglat pentru orice tipodimensiune de utilizator de calculator. Adaugand standul la mobilier, duce la posibilitatea de a deplasa calculatorul sus, jos, înainte, inapoi, acest lucru fiind un ajutor pentru cei care lucrează mai multe ore la calculator. Echipamentul oferă posibilitatea utilizatorului să creeze un loc de munca special adaptat nevoilor sale, atat din punct de vedere antropometric, cat și în raport cu nevoile sale vizule. Acest mod de organizare a locului de muncă, previne accidentările repetate prin lovire de mobilier, oboseala oculară etc. Echipamentul nu vindecă, dar previne îmbolnăvirea, este ușor de montat fiind natural din acest punct de vedere, iar cunoștințe minime de mecanică pot fi utilizate alături de manualul său tehnic de montaj [16, p. 60].

Zona de lucru este suprafața rezervată unui executant, individual sau colectiv, care realizează aceeași lucrare, pentru a-și îndeplini sarcinile de muncă. Ea trebuie corect dimensionată, astfel încat să permită așezarea mijoloacelor de muncă și a obiectelor muncii necesare executantului pentru desfășurarea activității cu mișcări cat mai puțin obositoare.

Se disting următoarele zone de lucru: zona de lucru in orizontal si zona de lucru in vertical. Ambele zone se compun dintr-o zona normala si o zona maxima.Indiferent dacă munca ce se desfășoară în orizontal sau vertical, este recomandabil să tindem ca mișcările să fie executate în sfera normală. În acest scop, materialele, piesele, butoanele spre care se întind mainile, este recomandabil să fie plasate în interiorul sferei normale de muncă, după criteriul frecvenței de utilizare [23, p. 171].

Pentru o amplasare rationala a dispozitivelor de actionare, a surselor de informatii vizuale, pentru dimensionarea suprafetelor de lucru, se va tine seama, pe langa zonele de munca si de posibilitatile de rotire a ochilor si a capului, pentru amplasarea surselor de informatii vizuale.

Criterii de proiectare ergonomica a mobilierului locului de munca: [10, p. 78].

În activitatea desfășurată la locul de muncă, executantul utilizează un anumit tip de mobilier. În concepția ergonomică a mobilierului se va ține seama de poziția executantului (în picioare sau așezat), genul de activități și sexul executanților.

Poziția executantului în timpul activității – adoptarea unei poziții corecte de muncă înseamnă luarea unei poziții cat mai aproape posibil de poziția naturală a corpului în repaus, adică atunci cand ul longitudinal, sagital și transversal formeaza intre ele unghiuri diedre de 90°.

Poziția normală a corpului se caractrizează prin menținerea echilibrului natural și prin efectuarea celor mai avantajoase mișcări, respectiv mișcarile simetrice și cele prin care sunt antrenate mase musculare mici [6, p. 67].

Criteriul determinant în stabilirea poziției de lucru este în majoritatea cazurilor greutatea obiectului muncii.

Dimensionarea locului de muncă – înăltimea de lucru, la pupitre sau la mașini, trebuie să fie corect adaptată dimensiunilor antropometrice ale fiecărui individ, ținand seama de gradul de precizie al muncii și de categoria efortului pe care îl face. Natura lucrărilor este un factor determinant pentru organizarea locului de muncă. După cum lucrările sunt mai puțin precise, dar necesită eforturi importante, sau invers, eforturile sunt neglijabile dar precizia determină o concentrare deosebită a executantului, impun anumite caracteristici dimensionale și de adaptare ale locului de muncă, menite să asigure în toate cazurile o poziție de lucru corectă, adică acea poziție în care corpul este puțin aplecat în față. Pentru a reduce solicitările executantului, se impune evitarea poziției foarte flexate sau nenaturală a corpului, prin găsirea unor soluții mentee să asigure poziția corectă.

Criteriile care se folosesc în proiectarea meselor, birourilor și a scaunelor de lucru, sunt: [4, p. 99].

– înălțimea ului de lucru;

–  lărgimea și adancimea ului de lucru depind de dimensiunile obiectelor muncii care
urmează să fie așezate și prelucrate pe suprafața de lucru, precum și de cantitatea de materiale și
obiecte ale muncii cu care se lucrează într-o unitate de timp;

– cand se proiectează pentru lucru în poziția șezand, trebuie să se asigure înălțimea și adancimea pentru picioare, care să se poată mișca fără să apară senzația de jenă.

Indiferent de pozitia operatorului este necesar ca axa vederii sale sa fie perpendiculara pe suprafața pupitrului de lucru. Ca urmare dacă lucrează în poziție ortostatică, înălțimea pupitrului trebuie să fie mare, iar inclinația suprafeței să fie la 30° [13, p. 143].

Criteriile ergonomice specifice scaunelor ce intră în doatarea locurilor de muncă sunt:

înălțimea platformei de la șezut la sol sa poata varia intre 360 si 480 mm, cu posibilitati de reglare in functie de inaltimea persoanei care il utilizeaza si de inaltimea ului de lucru;

latimea medie a platformei de sezut sa fie de 400 mm, iar adancimea de 420 mm pentru femei si de 450 mm pentru barbati;

spatarul să fie curbat pentru a adera la forma spatelui, dand senzația de stabilitate și siguranța;

scaunul să fie reglabil și pe verticala și pe orizontală etc [20, p. 78].

Proiectarea și amplasarea dispozitivelor de acționare. Dispozitivele de acționare fac legătura dintre acțiunile motorii ale componentei umane și componentele fizice și îndeplinesc funcția de comandă și reglare. Potrivit modului cum sunt acționate, ele se împart în dispozitive acționate prin rotire și acționate liniar.

În proiectarea oricărui tip de dispozitiv de acționare se va ține seama ca să fie îndeplinite următoarele condiții generale: [5, p. 67].

mișcarea dispozitivelor să fie compatibilă cu afisajele asociate. În acest mod relațiile dispozitive – afisaje vor fi funcționale și vor solicita la minimum executantul pentru decodare.

relațiile dispozitivului de acționare cu propriul afisaj și a aflsajului cu dispozitivul să nu producă executantului posibilități de relații ambigue;

în stabilirea relației dispozitiv – afisaj, se va ține seama de grupări similare, codare, inscripții, încadrare etc.;

precizia solicitată în manipularea dispozitivelor de acționare va fi corelată cu precizia
solicitată de afisaj și invers;

pentru fiecare dispozitiv de acționare trebuie prevăzut răspunsul de control;

amplasarea dispozitivelor se poate face în grupuri funcționale, cele mai importante pentru proces vor fi amplasate în zona normală (de lucru și a privirii);

codificarea poate fi facuta tinandu-se seama de : amplasare, forma, culoare, marime, mod de operare si de etichetare (inscriptionare).

Proiectarea aparatelor de măsură. Aparatele de măsură sunt adaptate scopului urmărit, prin utilizarea lor și trebuie să îndeplinească următoarele condiții generale: [20, p. 67].

să fie limitate la îndeplinirea unei acțiuni sau decizii specifice;

gradul de precizie al informației să nu depășească gradul de precizie solicitat de acțiunile sau deciziile executantului;

să prezinte informația executantului sub o formă pe care o utilizează, nefiind necesare
transfomări mentale în alte unități.

Tipurile de aparate cele mai frecvent întalnite sunt:

aparatate cu fereastră de citire directă a valorilor numerice (în această categorie se încadrează și aparatele cu afisaj digital);

aparate cu scala mobilă și indicator fix;

aparate cu scală fixă și indicator mobil.

Forma aparatului de măsură și control influențează eroarea de citire și viteza de percepere a semnalelor. Cel mai mic procent de erori este la cadranul de tip fereastră (0,5 %).Mărimea aparatelor depinde de distanța de citire și de numărul subdiviziunilor. Diametrul minim este de 25 mm pentru o citire de la distanța de 700 mm, cu maximum 50 subdiviziuni. Dacă distanța crește la 3000 mm, numărul subdiviziunilor scade la 10.După conceperea și alegerea aparatelor de măsură și control, se impune și o pozitionare buna a acestora, care trebuie să fie corelată cu cea a dispozitivelor de comandă.

Cele mai frecvente posibilitati de amplasare a lor sunt: [26, p. 128].

așezarea fiecărui aparat alături de dispozitivul de comandă ce trebuie acționat, pentru modificarea mărimii măsurate, cand numărul acestora este redus;

așezarea în bloc a aparatelor, iar sub acestea așezarea dispozitivelor de comandă, în aceeași ordine, cand acestea sunt in numar mare sau foarte mare.

La amplasarea aparatelor de măsură și control în cadrul tablourilor de comandă trebuie respectate anumite reguli:

gruparea aparatelor să se facă după succesiunea urmarii lor, întrucat prezintă mai multe avantaje, decat de alte tipuri de aparate;

să se asigure o legătură între sensul dorit al acului și sensul de mișcare al dispozitivului de comanda;

sa se asigure o legatura logica intre directia de miscare a comenzii și reacția utilajului sau mecanismului respectiv;

situația normală de funcționare trebuie indicată în aceeași poziție pentru toate aparatele;

la unele aparate pe tablourile de comandă se așează semnale luminoase. Pentru a le face vizibile, acestea se vor încadra în negru mat. Cele mai eficiente semnale luminoase sunt cele discontinue, cu o frecvență de 3 0,1 aprinderi pe secundă;

pozitia de lucru a aparatului pe tablou să-i asigure o linie perpendiculară a vederii pe cadranele aparatelor, evitandu-se astfel oboseala ochilor și erorile de citire, provocate de fenomenul de paralaxă (fenomenul de paralaxă = cand ne deplasăm într-o direcție, obiectele apropiate par a se deplasa într-o direcție opusă, iar cele depărtate, în aceeași direcție cu noi).

Proiectarea și îmbunătățirea factorilor de ambianță fizică. Ambianța fizică constituie o componentă importantă în proiectarea ergonomică a locurilor de muncă. Ea depinde de condițiile organizatorice și are implicații directe asupra bunei stări fiziologice a executanților, cat și asupra volumului și calității producției [5, p. 123].

Iluminatul conditioneaza activitatea umana, avand in vederea ca peste 90 % din cantitatea informatiilor acumulate provin prin intermediul analizorului vizual.Pe langă valorile minime ale nivelurilor de iluminare, o ambianță este considerată iluminată corect dacă: [9, p. 77].

este o corelare corectă între contrast, iluminarea fondului, timpul de expunere și nivelul acuității vizuale;

diferențierea detaliilor mici se reglează mai bine prin îmbunătățirea contrastelor decat prin creșterea iluminării;

corelația dintre înălțimea caracterelor de pe sursele de informații și distanța de citire favorizează reducerea consumului de energie electrică a erorilor de citire;

se are in vedere nu numai cantitatea de lumina ci si alti factori care favorizeaza acuitatea vizuala (intensitatea luminii, calitatea luminii, cromatica mediului, distributia iluminarii).

Microclimatul – factorii de microclimat (temperatura, umiditatea si viteza de circulatie a aerului) trebuie proiectati in functie de natura si intensitatea muncii prestate.

Nivelul optim de confort la locul de muncă se realizează în următoarele condiții: [25, p. 77].

temperatura aerului (la activități fără radiații calorice) ar trebui să fie de 16° 18°C (munca fizică ușoară), cu umiditate relativă sub 70 % și o mișcare a aerului de 0,3 0,4 m / s;

temperatura aerului la activități cu radiații termice unilaterale să fie de 14° 16°C, cand intensitatea radiațiilor este de 0,5 cal / cm2*min ; 10° 14°C cand intensitatea radiațiilor depășește 1,1 cal / cm2*min;

in timpul iernii in incaperile in care executantii lucreaza in pozitie sezand, temperatura aerului la inaltimea capului sa fie de aproximativi8°C, iar temperaturile medii superficiale ale peretilor sa fie de acelasi ordin de marime cu abateri de pana la ± 3°C, in conditiile unei miscari ale aerului de aproximativ 0,2 m / s si a unei umiditati relative a aerului de 40 60 %;

pentru locurile de muncă cu temperatura aerului de peste 25°C, viteza curenților de aer să fie cel putin 0,3 m / s indiferent de intensitatea efortului fizic;

temperatura suprafețelor încălzite ale utilajelor, instalațiilor etc, de la locurile de muncă trebuie sa fie de maxim 55°C.

Factorii care influențează randamentul executantului la nivelul locului de muncă sunt de natură: [8, p. 89].

individuală: pregătirea profesională, aptitudini, capacitate de învățare și adaptare, interes pentru profesiune, motivație pentru muncă, aspirații, sistem de valori, sănătate, experiența, situație socială etc.;

tehnica: tipul utilajului, gradul de uzură, modul de reglare etc;

organizatorică: metoda de muncă, normele de muncă, recrutarea, repartizarea, calificarea și integrarea personalului etc;

psihosocială: climatul psihosocial de la locul de muncă, stil de conducere etc.

Cerintele psihosociale pentru proiectarea locului de munca sunt:

principiul activismului: o eficienta crescuta a activitatii se obtine in masura in care omul reprezinta un element cat mai activ in procesul de munca;

principiul implinirii functiilor psihice superioare (gandire, creativitate) in procesul muncii;

principiul optimei incarcari, care cere a se evita atat situatiile de suprasolicitare, cat si cele de subsolicitare;

regula cunoasterii rezultatelor, posibilitatea ca executantul sa se poata identifica cu un produs sau o lucrare, stimuleaza imaginea in sine, autorespectul si nevoia de autodepasire.

La nivelul fiecarui loc de munca, activitatea stimuleaza la auodepasire si creeaza satisfactii in urmatoarele conditii:[29, p. 180].

daca solicita din partea executantului un anumit potential de aptitudini;

daca este creativa, deci permite executantului sa intervina in mod creativ in rezolvarea sarcinilor de la locul de munca;

daca are un anumit grad de complexitate si varietate;

daca ii asigura executantului un anumit grad de autonomie;

daca permite executantului sa identifice un rezultat semnificativ al muncii sale;

daca asigura un anumit grad de responsabilitate din partea executantului;

daca ii permite si ii solicita executantului acumularea de noi cunostinte, deprinderi, capacitati (dezvolta personalitatea);

daca ii confera un anumit prestigiu social;

daca ii permite si asigura cooperarea interumana optima.

Pentru ca în proiectarea și organizarea ergonomică a locului de muncă, relația dintre factorul uman și activitatea sa să fie optimă, este necesar să se asigure orientarea, selecția si repartizarea profesională a executantului potrivit locului respectiv. Aceste acțiuni presupun, pe de o parte, stabilirea solicitărilor diferitelor locuri de muncă (analiza psihologică a muncii), iar pe de altă parte, evaluarea posibilităților individuale ale celor care vor presta aceste activități.

CAPITOLUL II. ASPECTE PRACTICE PRIVIND AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ A ÎNTREPRINDERII ,,PRESTIGE – TOUR” SRL

2.1 Prezentarea generală a întreprinderii

Agenția ,,Prestige Tour” SRL este o agenție relativ tânară care activează pe piața turistică a Republicii Moldova în baza licenței cu seria AMMII nr. 053734 și ocupă un loc de frunte, concurînd cu cele mai renumite agenții de turism la nivel național. Forma organizatorico-juridică a agenției de turismn ,,Prestige Tour” este SRL ( Societate cu Răspundere Limitată ), care este cea mai răspîndită formă juridică de înființare a unei firme, fiind mai flexibilă decât alte forme de societăți comerciale și mai adecvată pentru un proprietar unic. Societatea cu răspundere limitată este o formă juridică de firmă, în care asociatul unic ori fiecare asociat răspunde numai în limita capitalului social subscris la înființarea firmei.

Agenția de turism ,,Prestige Tour” a fost fondată pe data de 03.06.2014 cu sediul în orașul Chișinău pe strada Nicolae Testemițeanu 23, oficiul 257. Fondatorul agenției este Dragomir Olga fiind în prezent și directorul agenției. Capitalul social al Societății se constituie din aporturile asociaților și reprezintă valoarea minima a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le dețină Societatea. Conform datelor din Extrasul Camerei de înregistrare, agenția a fost înregistrată cu un capital social în mărime de 5400 lei, Dragomir Olga deținînd o cotă de 100 %. Aportul a fost vărsat integral în numerar până la înregistrarea de stat a Societății. Așa dar, la depunerea în capitalul social ca aport al mijloacelor bănești, fondatorul își poate deschide cont bancar privind depunerea aportului la capitalul social.

Actele și normele juridice ce reglementează activitatea agenției de turism ,,Prestige-Tour” sunt:

Certificatul de înregistrare;

Licența (în contextul reformei cadrului juridic, prin Legea nr. 185/2017 a fost exclusă licențierea tur-operatorilor și agențiilor de turism);

Statutul (Societate cu Răspundere Limitată);

Brevet de turism;

Autorizație de funcționare;

Autorizație sanitară de funcționare;

Înștiințare de recepționare a notificării privind inițierea activității de comerț.

Istoria dezvoltării unității economice. Agenția ,,Prestige Tour” activează din vara anului 2014, avînd o experiență de 5 ani pe piața turistică, și care deține un număr destul de considerabil de clienți fideli care mereu sunt satisfăcuți de serviciile prestate. Cea căreia i-a venit ideea să fondeze această agenție este Dragomir Olga, colaborând de comun acord cu directorul firmei – Olicedaevscaia Lidia, persoana care a contribuit la fondarea firmei, având o experiență mai mare de 14 ani în domeniul turismului. Ideea a pornit din mai multe motive, în primul rând fiind pasionată de călatorii, iar apoi din dorința de a deveni o femeie independentă și a avea propria afacere. Într-o zi întorcându-se impresionată dintr-o vacanță din Elveția, s-a gândit la posibilitatea de a deschide și ea propria sa agenție de turism, mai ales că având studii finisate în domeniul turismului era tocmai perfect să opteze pentru acest gen de afacere.

A denumit firma ,,Prestige Tour”, din motivul ca să creeze clienților o impresie de lux, confort, să ofere servicii turistice de calitate superioară, deoarece pe parcusul evoluției sale agenția a înregistrat un număr considerabil de clienți cu un buget mai mare, cu gusturi rafinate, care preferă dotări luxoase, care sunt dispuși să achite sume mari pentru a-și satisface nevoile sau chiar să depășească nevoile și așteptările lor față de hotel și calitatea serviciilor sale. Iar pentru aceasta angajații agenției își dau silința să surprindă clienții fideli cu ceva nou de fiecare dată când se renîntorc și să rezolve operativ orice dificultăți întimpinate de turiști la locul și în timpul odihnei. Astfel munca lor a fost demonstrată ca fiind una plină de inițiativă, dorintă și plăcere.

Apartența ramurală a întreprinderii. Activitatea agenției de turism ,,Prestige-Tour” este reglementata de Agenția Turismului a Republicii Moldova.

Sortimentul producției fabricate: organizarea de pachete de servicii în domeniul turismului , pe care le comercializează direct:

excursii, tururi și vacanțe în străinătate;

odihnă și tratament în stațiunile balneare din străinătate

bilete de avion pentru rute externe, bilete de autocar pentru rute externe;

transferuri la aeroport; comandarea serviciilor VIP în aeroport

rezervări de hoteluri din țară și din străinătate;

rezervari de bilete pentru diverse spectacole si manifestari din strainatate;

transportarea grupelor turistice pe teritoriul R. Moldova și în afara ei;

emiterea de polițe de asigurare medicală pentru călătorii în strainătate;

formalități pentru obținerea pașaportului, vize de intrare în țaăile care le solicităetc .

Nivelul de specializare. Agenția “Prestige Tour” este o agenție de turism mică dar cu oferte de servicii complete deoarece desfășoară aproximativ toate formele de turism și comercializează pachete turistice destinate turismului intern și extern. Este mai mult specializată în organizarea odihnei, și comercializarea biletelor de avion pentru rute externe. Conform statisticilor anilor precedenti, în sezonul estival 80% din cifra de afaceri a agentiei o reprezintă vânzarea pachetelor turistice și restul – activitatea de “ticketing”.

Relațiile de cooperare sunt legaturi între persoanele ce dețin funcții situate pe aceeași treaptă ierarhică dar în compartimente diferite pentru realizarea în comun a unor acțiuni complexe:

aprovizionare cu rechizite de birou (furnizor: Superoffice SRL);

rezervarea si vânzarea biletelor de transport aerian (Aerotim S.R.L, Explor Tur SRL);

asigurarea accesului în sistemul propriu de evidență/gestiune a călatoriilor, aprovizionarea cu ofertele TO de vânzare a pachetelor turistice, tarifele de vânzare și comisioanele aferente fiecarui pachet turistic, lansate de agențiile turoperatoare pe perioada de valabilitate a contractului, în funcție de segmentul de clientelă al agenției. (SC Tur-Magazin SRL, Toco Tur TM, Canonic Tur SRL, Mouzenidis Travel, VOIAJ INTERNATIONAL & CO SRL, SC NOBILTUR SRL, BESTTravel, Admiral Tur SRL, SanAir-Service S.R.L, S.C. TRAVELDESK SRL, CONDOR TOURISM SRL, SOVADA GRUP SRL, I.C.S. PERFECT INTERNATIONAL S.R.L, ÎCS TEZ TOUR SRL, SC PARALELA 45 MOLTURISM SRL, S.C TARGUS IMPEX SRL, SRL JOINUP, ANANDA VOYAGE SRL, S.C. CHRISTIAN TOUR GROUP SRL, NEWSTRAVEL SRL, CARANICOLOVA XENIA SRL SINDBAD TM, FABRICA TUR SRL, ANESTO-TUR SRL, NIGOND-SERVICE SRL);

deservirea unui grup de persoane și efectuarea excursiilor și degustărilor din cadrul complexului turistic Cricova și restaurantul “Orașul Subteran” (PRIM VIN GRUP SRL);

împuternicirea de a reprezenta interesele Brokerului de Asigurare-Reasigurare la încheierea contractelor de prestare a serviciilor de asigurare (PRODEVIZ SRL);

oferirea prețurilor PARTENERULUI, disponibilitatea camerelor, planurile de mese și informații cu privire la hotel ( Leogrand Hotel S.R.L, Vila Verde);

asigurarea serviciilor de publicitate (SRL VALAC ADV);

asigurarea unor relații juridice care oferă servicii financiare (BC MOBIASBANCA-Groupe Societe Generale S.A.);

asigurarea conectării la serviciile fiscale electronice (Întreprinderea de Stat Fiscservinform);

asigurarea lunară cu servicii de comunicații mobile ( Î.M. ORANGE MOLDOVA S.A);

asigurarea serviciilor de acces la internet, televiziune digitală și telefonie fixă (ARAX-IMPEX SRL);

asigurarea protecției tehnice a agenției și funcționarea normală a sistemului de semnalizare;

aprovizionarea cu apa potabilă în butelii de 18,9 litri (S.C AQUASTART GRUP SRL).

Analiza mediul de afaceri. Agenția de turism “Prestige Tour” își desfășoară activitatea într-un mediu “agitat” și dinamic, rezultând astfel necesitatea unei adaptări permanente a activității firmei la cerințele mediului său extern.

2.2 Analiza economico-financiară a întreprinderii „Prestige – Tour S.R.L”

Viabilitatea întreprinderii în condițiile concurențiale de piață, performanțele acesteia obținute în procesul desfășurării activității economico-financiare depind în mod esențial de oportunitatea și argumentarea deciziilor manageriale.

Analiza financiară poate fi definită ca proces de folosire a instrumentelor și tehnicilor standard pentru analiza documentelor financiare ale întreprinderii, obiectiv indispensabil pentru decizia de investiții și de finanțare, pentru fundamentarea corectă a măsurilor întreprinse de conducerea întreprinderii.

Analiza financiară se efectuează în baza unui șir de indicatori. Indicatorii servesc drept instrumente prin care conducerea poate să măsoare performanța firmei într-un interval de timp și să o compare cu indicatorii din sectorul economic din care face parte.

Cifra de afaceri – exprimă volumul venitului obținut din activitatea economică de bază a întreprinderii într-o perioadă de timp. Deoarece activitatea economică de bază a întreprinderii reprezintă comerțul, cifra de afaceri nu este altceva decât venitul din vânzări. (Raportul financiar pentru anii 2016-2017 este prezentat în Anexa 1).

Cifra de afaceri = ∑ Veniturilor din activitatea de bază = Venitul din vânzări

Tabelul 2.1.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Pe parcursul perioadei analizate, cifra de afaceri înregistrează diminuări substanțiale, astfel în 2018, cifra de afaceri a întreprinderii „Prestige Tour” SRL era de 380.900 lei, ceea ce constituie cu (-6.312.895) lei mai puțin decât în anul 2017, sau cu (-94,31%). (Anexa D)

Analiza profitului

Este indiscutabil faptul că rezultatul financiar al întreprinderii a fost și este mereu în centrul atenției. Mărimea profitului (sau pierderilor) prezintă un deosebit interes pentru toți utilizatorii rapoartelor financiare: proprietari, creditori, furnizori, concurenți, organe fiscale etc. Din acest motiv, este important de analizat și caracterizat profitul în evoluția sa, precum și factorii care au determinat modificarea rezultatelor financiare.

Profitul brut – reprezintă elementul principal al rezultatului financiar și se determină ca diferența dintre veniturile din vânzări și costul vânzărilor.

Profitul Brut = Venituri din vânzări – Costul vânzărilor.

Tabelul 2.2.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: În cadrul întreprinderii SRL „Prestige Tour” se atestă o mică majorare a profitului brut. Astfel în 2017 profitul brut constituia 245.045 lei, iar în anul 2018 acesta era de 380.900 lei, ceea ce constituie cu 0,55% mai mult față de perioada precedentă. Creșterea profitului brut este datorată în special absenței costului vânzărilor în anul 2018.

Profitul din activitatea operațională. Este un indicator destul de important, deoarece el reflectă rezultatul financiar al întreprinderii anume din activitatea sa operațională.

Profitul din activitatea operațională se determină după formula:

Profitul din activitatea operațională = Profit brut + Alte venituri operaționale – Cheltuieli comerciale – Cheltuieli generale și administrative – Alte cheltuieli operaționale

Tabelul 2.3.

Concluzii: Analizând datele obținute în tabel, observăm că în perioada analizată profitul din activitatea operațională înregistrează o creștere considerabilă. Prin urmare, în anul 2018 profitul din activitatea operațională s-a majorat cu 83,66% față de perioada precedentă, în mare parte din cauza diminuării cheltuielilor comerciale cu (-36,31%) și a celor generale și administrative cu (-14,80%).

Analiza activelor

Rata imobilizării și rata activelor curente. Rata imobilizărilor reflectă cota activelor imobilizate în suma totală a patrimoniului întreprinderii.

RIm = Active pe termen lung/Total active

Rata activelor curente se află în dependență opusă cu rata imobilizărilor și se calculează conform formulei:

RAC = Active curente/Total active

Tabelul 2.4.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Rata activelor curente se micșorează în anul 2018 față de 2017 cu (-1,02%), în schimb rata imobilizării indică o valoare pozitivă în anul 2018 față de perioada precedentă cu 50%, fapt pozitiv pentru întreprindere.

Rata creanțelor

Se determină conform formulei:

RCR = Creanțe/Total active curente

Tabelul 2.5.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: În anii studiați se observă o valoare negativă a ratei creanțelor. Valoarea negativă a acestui indicator în dinamică se consideră benefică, fapt că întreprinderea ține sub control acest indicator.

Activele nete

Caracterizarea situației patrimoniale a întreprinderii nu este completă fără analiza activelor nete, care se determină în baza formulei:

Active nete = Total active – Total datorii

Tabelul 2.6.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Analizând datele obținute, observăm că activele nete au o dinamică foarte bună, în anul 2018 acestea constituie 233.626 lei, cu peste 100% mai mult decât în anul 2017. Majorarea din 2018 se datorează, îndeosebi, diminuării datoriilor pe termen lung cu (-30,79%) și datoriilor pe termen scurt cu (-21,35%).

Fondul de rulment reprezintă, pe de o parte, depășirea datoriilor pe termen scurt de activele curente, pe de altă parte, o parte a capitalului permanent folosită pentru finanțarea activelor curente și poate fi determinat în felul următor:

Fond de rulment = Active curente – Datorii pe termen scurt

Tabelul 2.7.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Fiind o sursă de finanțare a activelor curente, fondul de rulment trebuie să fie suficient de mare, deoarece cu cât valoarea lui este mai mare, cu atât mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanțarea activelor curente. Din datele obținute, observăm că întreprinderea a ținut cont de acest fapt și pe parcursul perioadei analizate a majorat continuu fondul de rulment. O majorare suficientă pentru a reduce datoriile pe termen scurt, se observă și în 2018 cu 84,08%.

Analiza surselor de finanțare a activelor

Coeficientul de autonomie reflectă ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma totală a activelor întreprinderii.

Coeficientul de autonomie = Capitalul propriu / Total valuta bilanțului

Tabelul 2.8.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Observăm că pe perioada analizată, coeficientul de autonomie este unul pozitiv, fapt benefic pentru întreprindere, ceea ce atestă că întreprinderea a majorat constant capitalul propriu. Astfel, în anul 2018 coeficientul de autonomie a întreprinderii „Prestige Tour” SRL a constituit 0,47 unități, cu peste 100% mai mult decât în perioada precedentă.

Rata solvabilității generale reflectă capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile sale atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Pentru ca întreprinderea să fie considerată solvabilă este necesar ca rata solvabilității să fie mai mare ca 1.

Rata solvabilității generale = Total valuta bilanțului / Datoriile totale

Tabelul 2.9.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Analizând datele obținute putem concluziona că întreprinderea „Prestige Tour” SRL este solvabilă, deoarece rata solvabilității pe perioada celor doi ani depășește indicele unitar.

Capacitatea de îndatorare exprimă posibilitățile întreprinderii de a primi credite care să fie garantate și a căror rambursare să nu creeze probleme. Pentru a aprecia situația în care se află întreprinderea ca solicitator de credit, se utilizează indicatorii:

Coeficienții îndatorării globale:

KÎG1 = Datorii totale / Capital total; KÎG1<=2/3

KÎG2 = Datorii totale / Capital propriu; KÎG2<=2

Coeficienții de îndatorare la termen:

KÎT1 = Datorii la termen / Capital permanent; KÎT1<=1/2

KÎT2 = Datorii la termen / Capital propriu; KÎT2<=1.

Tabelul 2.10.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Analizând datele obținute în tabel, se poate stabili că firma poate să primească credite, toți indicatorii analizați se încadrează în limitele stabilite.

Analiza lichidității bilanțului contabil

Lichiditatea bilanțului contabil reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen scurt, iar lichiditatea activelor, capacitatea de a se transforma în mijloace bănești fără pierderea valorii lor. Insuficiența lichidității bilanțului contabil generează incapacitatea întreprinderii de a plăti datoriile sale pe termen scurt, ceea ce poate duce la vînzarea investițiilor pe termen lung, activelor și, în cele din urmă, la faliment. Din acest motiv, este necesar de ținut în permanență sub control nivelul lichidității între anumite limite. Pentru aceasta se calculează indicatorii:

Coeficientul lichidității absolute.

Acest indicator arată în ce măsură întreprinderea poate să-și achite datoriile pe termen scurt din contul mijloacelor bănești și se calculează astfel:

Coeficientul lichidității absolute (L1) = Mijloace bănești / Datorii pe termen scurt;

L1>=0,2

Tabelul 2.11.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Conform datelor din tabel, coeficientul lichidității absolute, în anii studiați se încadrează în limita indicată, ceea ce denotă că întreprinderea are mijloace bănești suficiente pentru a achita datoriile pe termen scurt.

Coeficientul lichidității intermediare semnifică ce cotă din datoriile pe termen scurt întreprinderea este capabilă să achite, utilizînd pentru aceasta nu numai mijloace bănești, ci și hîrtii de valoare, creanțe pe termen scurt; se calculează astfel:

Coeficientul lichidității intermediare (L2) = (Mijloace bănești + Investiții pe termen scurt + Creanțe pe termen scurt)/ Datorii pe termen scurt

0,7 =< L2 <= 1,0

Tabelul 2.12.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Conform datelor obținute, putem afirma că întreprinderea era capabilă să-și achite datoriile pe termen scurt din mijloacele bănești și creanțele pe termen scurt, deoarece indicatorul calculat se include în intervalul [0,7;1,0]. Coeficientul total de achitare arată dacă întreprinderea dispune de active curente suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt în perioada raportată.

Coeficientul total de achitare (L3) = Total active curente/ Datorii pe termen scurt

1,0 =< L3 <= 2,0

Tabelul 2.13.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Observăm că în anii analizați indicatorul calculat se include în intervalul acceptat, deci întreprinderea în această perioadă a dispus de active curente suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.

Analiza rentabilității

Rata profitului net caracterizează capacitatea întreprinderii de a produce profit net din vânzări și reflectă profitul net obținut în medie pe întreprindere la un leu vânzări nete.

Rata profitului net = (Profit net / Vânzări nete)*100%

Tabelul 2.14.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Pe parcursul perioadei se observă o fluctuație inconstantă a ratei profitului net. În anul 2017, aceasta indică (-0,12), iar în anul 2018 acest indice constituie 40,22, cu 3,36% mai mult decât în 2017.

Rata rentabilității economice caracterizează eficiența mijloacelor utilizate în procesul de producție, indiferant de faptul, dacă acestea sunt formate pe seama surselor proprii sau împrumutate de finanțare.

Rata rentabilității economice = (Profitul până la impozitare / Valoarea medie a activelor)*100

Tabelul 2.15.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Analizând datele obținute în tabelul de mai sus, observăm o creștere a ratei rentabilității economice, în anul 2018 cu 3,23% față de 2017, ceea ce ne indică o situație favorabilă pentru întreprindere.

Rata rentabilității financiare măsoară randamentul capitalului propriu, pe care acționarii l-au depus prin cumpărarea acțiunilor întreprinderii.

Rata rentabilității financiare = (Profitul net / Valoarea medie a capitalului propriu) * 100

Tabelul 2.16.

Sursa: Elaborat de autor în baza Bilanțului contabil „Prestige Tour” SRL

Concluzii: Observăm că rata rentabilității financiare are o valoare negativă în 2017, în schimb în anul 2018 acest indicator crește, datorită măririi capitalului propriu. Astfel, întreprinderea „Prestige Tour” SRL este rentabilă din punct de vedere financiar.

2.3 Funcția de organizare în întreprindere

Agenția de turism „Prestige Tour” SRL, are suprafața de 126 m2. Agenția este poziționată într-o zonă atractivă a orașului, ceea ce favorizează clientela. Oficiul este bine amenajat, încă de la intrare sediul agenției întampină oaspeții cu poze atractive spre vacanțele de vis pe care agenția le pune la dispoziția turiștilor.

Referindu-ne la amenajarea biroului de muncă, acesta este amenajat în conformitate cu toate cerințele ergonomiei muncii, este un birou spațios, în care pătrunde lumina naturală a soarelui, angajații dispun de masă de lucru, calculator, laptop. Este un oficiu spațios, în care angajații activează fără a fi dispersați în birouri, ceea ce favorizează interacțiunea între colegi, înlesnește comunicara și de ce nu chiar și ajutorul reciproc în anumite situații ce pot apărea în procesul de lucru.

Putem caracteriza biroului agenției de turism „Prestige Tour” SRL, ca fiind unul reprezentativ pentru genul de activitate desfășurat. Pe pereții biroului găsim ilustrat o hartă, ceea ce ne duce cu gîndul la vacanță și are rolul de a spori vînzările. De asemenea, pe pereții oficiului găsim și numeroase diplome, certificate de excelență ce atestă experiența și calitatea serviciilor prestate de această agenție de turism. În poza de mai jos vedem că spațiul de așteptare al clienților este unul mai mult decît plăcut, fotolii moi și comfortabile sunt puse la dispoziția clienților. Deasemenea, nu putem trece cu vederea nici cromatica biroului, culori calde precum alb, bej predomină, nimic întîmplător, toate aceste nuanțe au rolul de a nu suprasolicita ochiul angajaților și al clienților.

Zona de așteptare al clienților este una caldă și primitoare, broșuri, reviste turistice sunt puse la dispoziția clienților pentru a putea răsfoi și vedea noi atracții turistice și de ce nu de a-și alege destinația în care vor să călătorească. Pe unul din perete vedem ilustrat renumitul Turnul Eiffel, o atracție turistică vizitată anual de milioane de turiști din întreaga lume și care redă o atmosferă plăcută în birou. Vedem imaginea mai jos.

Suvenire, bibelouri, sunt doar cîteva din elementele ce înfrumusețează oficiul și dau o stare de bine atît angajaților cat și clienților. Oficiul este unul rafinat, amenajat cu bun gust și cel mai important nu este unul cu foarte mult mobilier, obiecte etc., care ar îngreuna procesul de lucru, anagAjații activează într-un mediu favorabil desfășurării muncii, este o atmosfera plăcută. Pe perete este amplasat și un televizor ce prezintă cadre cu diferite destinații și care atrage clienții cu ofertele pe care le prezintă.

În concluzie, biroul agenției ,,Prestige Tour’’ SRL, este amenajat rațional și contribuie la eficiența activității desfășurate.

CAPITOLUL III. CĂI DE OPTIMIZARE A AMENAJĂRII RAȚIONALE A LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU

3.1 Direcții de perfecționare a organizării locului de muncă

Direcțiile de perfecționare a organizării locurilor de muncă sunt următoarele: [11, p. 130].

Dotarea tehnică și organizatorică a locurilor de muncă. Prin dotare tehnică înțelegem asigurarea locului de muncă cu utilaj de performanță. Dotarea organizatorică presupune asigurarea cu mobilier de producție, mijloace de schimb informațional, signalizare și control, etc.

Întreținerea și asistența tehnică a echipamentului. Mentenanța preventivă a echipamentului se efectuează în corespundere cu planul de reparații stabilit. Despre gradul și nivelul de întreținere al echipamentului se poate face concluzie prin estimarea ponderii timpului de funcționare utilă.

Aprovizionarea locurilor de muncă se va face ritmic, iar modul de aprovizionare centralizat sau descentralizat va depinde de procesul de producție, tipul producției, locul de muncă.

Planificarea locurilor de muncă constă în amplasarea rațională a echipamentului în așa fel ca deplasările în cadrul locului de muncă să fie de o durată și distanță cît mai mică. Astfel se va respecta principiul economiei mișcărilor.

Optimizarea condițiilor de muncă și de mediu (vezi tema următoare).

Modul de organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea și cooperarea activităților în echipă.

Regimul de muncă și odihnă. Se estimează normativul de timp pentru odihnă prin repartizarea acestuia sub formă de micropauze pe parcursul schimbului. În așa fel, se poate menține la un nivel suficient productivitatea și disponibilitatea de lucru a executantului.

Sfaturi practice în perfecționarea organizării locului de muncăa firmei„Prestige – Tour S.R.L”:

Pe suprafața de lucru să se mențină numai materialele și dispozitivele care se utilizează în ziua respectivă.

Să existe un loc definit și permanent pentru toate materialele.

Materialele și instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai aproape, mai rar – mai departe de punctul de utilizare.

Cutiile și containerele de alimentare prin gravitație să ofere materialele aproape de punctul de utilizare.

Să se asigure condiții pentru perceperea vizuală satisfăcătoare, folosind iluminatul local.

Înălțimea locului de muncă și a scaunului să permită alterarea pozițiilor în picioare și șezând.

Să fie redus la minim numărul și varietatea echipamentelor și instrumentelor folosite.

Să se asigure fiecărui muncitor mobilierul necesar proiectat din punct de vedere ergonomic.

Organizarea rațională alocului de muncă reprezintă un ansamblu de metode și tehnici elaborate în lumina cerințelor ergonomiei, în scopul creșterii productivității muncii, pe măsura posibilităților fizice și intelectuale ale operatorului uman,in contextul economiei energetice a organismului acestuia.

Organizare locurilor de muncă existente pot conduce la o creștere considerabilă a productivității muncii, alături de implementarea noilor descoperiri generate de progresul tehnico-științific. Astfel implementarea concepției și principiilor ergonomiei în organizarea muncii se constituie ca factor intensiv de creșterea productivității [22, p. 50].

Creșterea productivității muncii nu trebuie limitată la măsurarea evoluției ei sau la planificarea creșterii ei pe baza unor calcule tehnico-economico-statistice.Trebuie avute în vedere,cu prioritate,posibilitățile psihofiziologice ale operatorului uman.Stabilirea unor sarcini de muncă supradimensionate vor conduce la istovirea prematură a forței de muncă, mai eficientă fiind justa proporție a solicitării organismului omenesc cu posibilitățile acestuia.Fiecare om este unicat.Dacă mașinile au un regim de funcționare constant,organismul uman poate fi caracterizat ca o ‘mașină cu regim de funcționare variabil.

Studiile ergonomice, organizarea ergonomică a muncii au arătat că trebuie cunoscute multilateral posibilitățile ’mașinii omenești’, producătoare a forței de muncă,utilizate pe baze ergonomice de organizare pentru: creșterea productivității muncii și creșterea veniturilor proprii în vederea satisfacerii nevoilor operatorilor umani [19, p. 169].

Munca reprezintă o trăsătură caracteristică omului și se poate vorbi despre munca din momentul cand el, datorită inteligenței sale, și-a propus un obiectiv oarecare și a trecut efectiv la prestarea efortului corespunzător realizării lui.Deci inteligența a determinat apariția muncii conștiente,iar munca a stimulat dezvoltarea inteligenței.

Organizarea superioară a producției și a muncii reprezintă o necesitate obiectivă a procesului de dezvoltare a economiei. Ea este o componentă inseparabilă a eforturilor ample,pe diferite planuri,ce se depun azi pentru ridicarea eficienței întregii activități economice.

Organizarea științifică a muncii presupune efectuarea unui complex de măsuri tehnice, organizatorice și economice care să asigure: [31, p. 178].

diviziunea și cooperarea rațională a muncii ținand seama de nivelul efectiv de dezvoltare a tehnicii și organizării producției.

perfecționarea proceselor de muncă pe baza utilizării celor mai raționale metode de procedee de muncă, eliminarea mișcărilor inutile și obositoare.

îmbunătățirea organizării și deservirii locului de muncă.

asigurarea unor condiții de muncă, care să răspundă cerințelor fiziologice,igienice, estetice și de securitate a muncii,cat mai favorabile pentru executanți.

perfectionarea normării muncii pe baze tehnico-științifice.

La amenajarea locului de muncă în cadrul firmei „Prestige – Tour S.R.L”, pentru respectarea principiului interdependenței mișcărilor mainilor și a brațelor este necesar să se aplice următoarele reguli:

ambele maini trebuie să înceapă și să termine mișcările în același timp.

mainile să nu rămană inactive în același moment(exceptandu-se repausul)

mișcările brațelor să fie simetrice și simultane, dar în sensuri opuse.

Principiul consumului minim de energie se asigură aplicandu-se următoarele reguli:

mișcările necesare efectuării unei sarcini de muncă trebuie astfel stabilite încat să poată fi executate cu participarea a cat mai puține grupe de mușchi și să pună în acțiune cele mai mici elemente musculare posibile.

mișcarile curbilinii și continue sunt preferabile mișcarilor în zig-zag sau în linie frantă care impun schimbări de direcție bruște și un control ridicat [34, p. 67].

La organizarea procesului de muncă și a locului de muncă a firmei „Prestige – Tour S.R.L”

trebuie să căutam să creem asemenea condiții care să permită muncitorului să se limiteze la mișcări ce fac parte din grupa cu un număr de ordine cat mai mic. Principiul utilizării forței vii impune ca aceasta să ajute mișcările executantului ori de cate ori este posibil. Adesea forța vie sau energia cinetică poate fi folosită pentru a executa munca utilă.

În sistemul de muncă om-mașină spațiul de muncă este unul din elementele mediului și reprezintă zona de lucru în care operatorul își desfășoara sarcinile de muncă.

Dimensiunile fizice ale spațiului de muncă sunt deosebit de importante, deoarece schimbări minore ale acestora pot să aibă o influență semnificativa asupra productivitatii,confortului si securitatii operatorului sistemului.Pentru a satisface criteriile de proiectare ale spațiului de muncă,au fost dezvoltate principii generale care sunt adesea încălcate.

La proiectarea spațiului de muncă a firmei „Prestige – Tour S.R.L”, s-a ținut cont de: [5, p. 124].

Principiul importanței.Componentele care sunt esențiale pentru munca eficientă și în siguranță trebuie să fie în cele mai accesibile poziții.

Principiul utilizării frecvente.Componentele care sunt utilizate cel mai frecvent trebuie plasate în cele mai accesibile poziții.

Principiul funcțiilor îndeplinite.Componentele ale căror funcții sunt strans legate trebuie amplasate unele langă altele.

Principiul utilizării succesive.Componentele care sunt utilizate succesiv trebuie amplasate în aceeași zonă, respectand ordinea logică a succesiunii utilizărilor.

Cu ajutorul datelor antropometrice și a criteriilor, proiectantul poate să prevadă nepotrivirile antropometrice ce ar putea apare și poate să decidă care dintre caracteristicile antropometrice trebuie luate în considerare. Este necesar să se identifice utilizatorul limita – o persoană ipotetică,cu caracteristici antropometrice extreme, care se încadreaza cu greutate în criteriile de proiectare identificate. Pentru evitarea neconcordanțelor,se vor determina dimensiunile minime și maxime ale spațiului de muncă sau ale produsului, în funcție de utilizatorul limită [30, p. 99].

Dimensiuni minime.

La proiectarea spațiului liber necesar capului,cotului,genunchiului,a celui necesar trecerii prin cadrul ușii,a celui din jurul său chiar dintr-un echipament, este important să considerăm dimensiunea lui minimă. Ea trebuie să fie aleasă după utilizatorul cel mai înalt.Neglijarea dimensiunilor minime poate provoca posturi de muncă nesatisfăcătoare.

Dimensiuni maxime

La proiectarea spațiului pentru accesarea organelor de comandă, a înălțimilor unor obstacole vizuale, a înălțimii scaunelor într-un autobuz este necesar să consideram dimensiunile maxime.

Dimensiuni medii.

În general,la proiectarea dupa dimensiunile medii, se caută o valoare mică de compromis care să maximizeze numărul de utilizatori care sunt multumiți și să minimizeze inconveniențele suferite de ceilalți.

Deservirea locului de muncă influențează desfășurarea procesului de producție la fiecare loc de muncă. Oricat de rațională și eficientă ar fi metoda de muncă stabilită ca urmare a analizei elementelor care participă direct la desfășurarea procesului de producție, dacă materialele nu sosesc la timp, utilajele nu funcționează continuu din cauza unei întrețineri necorespunzătoare etc,rezultatele ce se obțin la locul de muncă nu sunt cele scontate [6, p. 178].

Obiectele muncii sunt manipulate la locul de muncă și transportate de la un loc de munca la altul,astfel supuse procesului de transformare.Prin transport intern se înțelege activitatea prin care obiectele muncii parcurg distanța dintre două locuri de munca succesive,de la magazia de recepție la locul de muncă sau de la locul de muncă la expediere.Manipulările reprezintă deplasarea obiectelor muncii în raza locului de muncă.

Pentru a asigura desfășurarea continuității normale la locuril de muncă a firmei „Prestige – Tour S.R.L”,este necesar ca acestea să fie aprovizionate la timp cu cantitățile și calitățile corespunzătoare de materii prime,materiale,semifabricate etc.Amplasarea necorespunzătoare a utilajelor,a depozitelor și magaziilor intermediare,distanța mare de deplasare a obiectelor muncii,caracterul și starea necorespunzătoare a căilor de comunicație,eliberarea materialelor la cerere și nu pe baza unui plan stabilit în prealabil,determină o aprovizionare neritmică,discontinuă sau apariția aglomerărilor de materiale la locul de muncă,ce dau naștere la imobilizări de fonduri și la defecțiuni în desfășurarea normală a proceselor de producție.De asemenea,organizarea necorespunzătoare a transporturilor și manipulărilor determină adeseori stagnari și așteptări în procesul de producție,ceea ce conduce la mărirea duratei ciclului de fabricație [14, p. 155].

Organizarea procesului de transport pentru deservirea producției în ansamblul sau trebuie să asigure eliminarea transporturilor și manipulărilor care se dovedesc a fi inutile,simplificarea transportului prin stabilirea traseelor celor mai scurte între două locuri de muncă și alegerea celor mai adecvate,mijloace de vehiculare,mecanizarea și automatizarea transporturilor interne ținand seama de volumul și tipul producției.

Obiectele muncii trebuie să fie aduse la locurile de muncă la începutul executării sarcinilor de producție,în cantități suficiente.O condiție obligatorie pentru buna desfășurare a procesului de muncă este ca locul de muncă să nu se aglomereze cu materiale inutile.Aprovizionarea locului de muncă cu obiectele muncii se poate face și în timpul executării sarcinilor de producție,în așa fel încat executantul să nu piardă timp cu așteptarea acestora.

În condițiile producției de serie mare și masă, se recomandă ca obiectele muncii să fie aduse la locul de muncă pe baza unui anumit grafic. Degajarea la timp a locurilor de muncă cu materialele prelucrate este foarte importantă pentru asigurarea condițiilor optime de muncă. Dacă degajarea nu este bine organizată, la locul de muncă se acumulează materiale,piese, deșeuri etc, care crează dezordine, măresc efortul necesar pentru realizarea sarcinilor,sporesc oboseala și pericolul de accidentare și contribuie la obținerea unei productivități a muncii scăzute [23, p. 78].

Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcție de particularitățile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum și de dimensiunile și caracteristicile echipamentului tehnic, ale mobilierului de lucru, de mișcările și deplasările angajatului în timpul activității, de distanțele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor ca și de necesitatea asigurării confortului psiho-fizic.

Eliminarea pozițiilor forțate, nenaturale, ale corpului angajatului și asigurarea posibilităților de modificare a poziției în timpul lucrului se realizează prin amenajarea ergonomică a locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic și prin utilizarea echipamentelor tehnice care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.

Locurile de muncă unde se lucrează în poziție așezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice și funcționale ale organismului uman, precum și activității care se desfășoară, corelându-se înălțimea scaunului cu cea a planului de lucru. Scaunele trebuie să permită adaptarea acestora în raport cu caracteristicile antropometrice individuale ale angajaților [11, p. 139].

La locurile de muncă unde se lucrează în poziție ortostatică, trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru așezarea angajatului cel puțin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci). Echipamentele tehnice, mesele și bancurile de lucru trebuie să asigure spațiu suficient pentru sprijinirea comodă și stabilă a membrelor inferioare în timpul activității, cu posibilitatea mișcării acestora.

Pentru evitarea mișcărilor de răsucire și aplecare ale corpului, precum și a mișcărilor foarte ample ale brațelor, în cadrul firmei„Prestige – Tour S.R.L” trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime și produselor la echipamentele tehnice la care angajatul intervine direct.

Trebuie asigurate legături optime între locurile de muncă, precum și circulația ușoară și rapidă a materiilor prime, materialelor și produselor. Sunt obligatorii aprovizionarea și evacuarea ritmică a materiilor prime, materialelor, semiproduselor sau produselor realizate, evitându-se aglomerarea locurilor de muncă și/sau a căilor de circulație. Munca și locul de muncă vor fi astfel organizate încât să se evite expunerea la noxe a angajaților care nu au legătură directă cu locul de muncă respective [25, p. 60].

Organizarea adecvată a activităților la nivel de întreprindere permite obținerea unor performanțe în ceea ce privește eficacitatea sistemului de gestionare a resurselor proprii.La nivelul întreprinderilor mici și mijlocii, cu un nivel limitat al resurselor, se pot obține performanțe economice ridicate prin simplificarea și debirocratizarea structurilor organizatorice și ridicarea în valoare a potențialului creativ uman. Din acest punct de vedere, concepția de organizare trece din faza procedurală, de-personalizantă, specifică întreprinderilor mari, într-o nouă fază în care primordial este rolul persoanei, capacitatea acesteia de a acționa în concordanță cu interesul întreprinderii, comun cu al său, prin creșterea gradului de responsabilitate și implicare individuală la nivelul întregului personal.

Simplificarea organizatorică a firmei „Prestige – Tour S.R.L”nu înseamnănici un management centralizat și nici o conducere anarhică a întreprinderii ci doar renunțarea la anumite mecanisme formale și înlocuirea lor prin creșterea responsabilității individuale a persoanelor, efectul fiind creșterea eficacității sistemului și reducerea costurilor. Simplificare organizatorică înseamnă de asemenea, mai ales la întreprinderile mici și mijlocii, dezvoltarea prioritară a structurilor care asigură funcțiile de bază și subordonarea funcțiilor suport acestor compartimente sau externalizarea lor. Aceasta permite reducerea numărului de compartimente și persoane la un nivel optim pentru mărimea și activitatea întreprinderii.

Organizarea activității la nivelul fimei „Prestige – Tour S.R.L”se face pornind de la urmatoarele premise: [17, p. 213].

concentrarea autorității și deciziei în jurul unor persoane responsabile, direct interesate, acestea fiind de regulă asociații, persoane afiliate acestora sau alte persoane puternic identificate cu întreprinderea;

creșterea gradului de responsabilizare a întregului personal față de sarcinile proprii de serviciu;

concentrarea funcțiilor întreprinderii în jurul funcțiilor de bază, operaționale;

externalizarea unor funcții suport;

Organizarea rațională a locului de muncă este un demers de analiză și transformare a muncii cu scopul de a contribui la conceperea și transformarea situațiilor de muncă, acționând într-o manieră pozitivă asupra instrumentelor și mijloacelor de muncă, asupra mediului de muncă și asupra oamenilor. Acest demers ține cont de caracteristicile psihologice și fiziologice ale ființei umane în diverse situații, în special în timpul lucrului, de obiectivele urmărite de individ, de intențiile lui, dar și de obiectivele întreprinderii. Criteriile de acțiune ale ergonomiei, atât în interesul persoanelor cât și în interesulîntreprinderilor, sunt: sănătatea, confortul, securitatea și competențele persoanelor, dar și eficiența și calitatea muncii[8, p. 128].

Ergonomia se ocupă cu eliminarea mișcărilor inutileale unui produs, resursă sau serviciu care face ca munca să fie mai grea pentru operatorul uman. Aceste aspecte pot duce la o scădere a productivității,a calității,dar și a securității operatorului uman.

Cauze:

1. Acces dificil: componente, elemente ale mașinii;

2. Instrumente la mare distanță între ele;

3. Ergonomie slabă:

4. Răsucire, întindere;

5. Produse sau cutii deschise;

6. Mișcări tehnice:

7. Poziționarea, apropierea uneltelor, asamblare ordonată;

8. Prinderea și așezarea produsului

În birou ergonomia urmărește studierea elementelor umane și materiale ale procesului de muncă în complexitatea și în interdependența lor; capacitățile umane și modul cum acestea pot fi utilizate în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate al echipamentului și mobilierului, precum și modalitățile tehnice de lărgire a ariei de activitate a lucrătorilor, în condițiile diminuării stresului și a oboselii; condițiile de mediu și mijloacele de reducere a influenței lor negative [29, p. 78].

Direcțiile de organizare și de perfecționare a activității din cadrul firmei „Prestige – Tour S.R.L”ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:

recrutarea, selecția, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire și performanțe;

stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;

stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă și aplicarea acestora;

diminuarea efortului fizic și intelectual prin achiziționarea unor echipamente informatice moderne;

dotarea birourilor și a serviciilor cu mobilier potrivit caracteristicilor antropometrice ale lucrătorilor, poziției acestora în timpul muncii, sarcinilor de îndeplinit și locului zonei de muncă;

studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om și mediul său de lucru, reducerii efortului senzorial și creșterii posibilităților de concentrare în executarea sarcinilor.

elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate la specificul activității din fiecare birou [31, p. 145].

Lucrătorul să fie selectat, instruit și promovat pe baze științifice. Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta faptul că munca este făcută conform principiilor științifice formulate; Să se realizeze o diviziune a muncii și a responsabilităților egală între lucrători și între manageri, astfel încât aceștia să efectueze activitățile pentru care sunt cel mai bine pregătiți.

Taylor a pus în practică și o mulțime de experimente care au demonstrat creșterea eficienței prin organizarea științifică a muncii:[21, p. 60].

1. Studiul muncii. Într-un experiment a trecut la descompunerea proceselor de muncă în mișcări elementare și eliminarea tuturor gesturilor inutile. În trei ani productivitatea atelierului testat s-a dublat.

2. Unelte standardizate. În altă zonă a descoperit că lopețile folosite pentru încărcarea cărbunelui cântăreau 6-14 kg. După experimentări s-a constatat că greutatea adecvată este de 7-8 kg. Din nou după trei ani, 140 de oameni făceau munca pentru care înainte fusese nevoie de 400- 600 de oameni.

3. Selectarea și instruirea lucrătorilor. Într-un alt atelier Taylor a insistat ca fiecărui muncitor să i se dea munca pentru care este cel mai potrivit, iar celor care depășeau volumul de muncă prevăzut să li se acorde prime/indemnizații. Așa cum era de așteptat, productivitatea a crescut și s-a menținut la un nivel ridicat.

Cu toate aceste succese, întotdeauna managementului științific i s-a reproșat faptul că pune prea mare accent pe productivitate, subestimând natura umană.

Studiile lui Taylor au fost analizate critic și completate de soții Gilbreth, Frank și Lilian. Cei doi s-au ocupat de aspectele umane ale fenomenului de organizare, contribuind la aprofundarea și la lărgirea conceptelor privind studiul mișcărilor și starea de oboseală. Sistemele lor de evaluare au devenit mai târziu metode de analiză și de apreciere a activității/execuției. Cercetările lor au urmărit descoperirea celor mai bune modalități de a efectua o activitate în cel mai ușor mod posibil.

În mișcările executate de lucrători la locul de muncă au reușit să identifice 18 micromișcări elementare (a apuca, a ține, a poziționa, a căuta), pe care le-au denumit THERBLIGS, adică anagrama numelui său, Gilbreth. Aceste micromișcări au stat la baza elaborării normativelor de muncă pe timpi predeterminați care apoi au permis fundamentarea științifică a normelor de muncă și economisirea timpului de normare. O contribuție valoroasă a celor doi în dezvoltarea cercetărilor privind munca a constituit-o și enunțarea unui număr de șapte principii ale economiei energetice a mișcării. Studiile lui Taylor și cele ale soților Gilbreth s-au completat reciproc, Taylor punând accentul pe creșterea vitezei de producție, iar cei doi au urmărit să cruțe muncitorul de oboseală inutilă [16, p. 234].

Ralph M. Barnes stabilește în lucrarea sa “Motion and Time Study”, apărută în anul 1940, un număr de 22 de principii ale economiei mișcării, în scopul raționalizării operațiilor efectuate în timpul muncii. Scopul principal al economiei mișcării este realizarea unei productivități maxime a muncii, simultan cu un consum energetic minim din partea executanților. Acesta este contextul formulării principiilor economiei de mișcare, denumite inițial “reguli pentru economia mișcării și reducerea oboselii”.

Principii ale economiei mișcării corpului omenesc:[4, p. 155].

1. Mâinile să înceapă și să termine mișcările în același timp.

2. Mâinile să nu rămână inactive în același timp, cu excepția perioadelor de odihnă.

3. Mișcările brațelor să fie efectuate simultan, în sens opus și simetric.

4. Mișcările mâinilor și ale corpului trebuie limitate la clasele cele mai joase la care este posibilă executarea sarcinii de muncă în mod corespunzător.

5. Momentul forței trebuie folosit în ajutorul muncitorului ori de câte ori este posibil și să fie redus la minimum dacă el va trebui să fie depășit de efortul muscular.

6. Mișcările curbe, continue și line ale mâinilor sunt preferate mișcărilor rectilinii în care intervin schimbări de direcție bruște și în unghiuri ascuțite.

7. Mișcările balistice sunt mai rapide, mai ușoare și mai precise decât mișcările cu restricții (opriri) sau “controlate”.

8. Munca să fie în așa fel organizată încât să permită un ritm ușor și natural, oriunde este posibil.

9. Mișcările succesive trebuie să fie legate astfel încât să permită trecerea ușoară la mișcarea următoare; fiecare mișcare trebuie să se finalizeze într-o poziție care să favorizeze începerea următoarei acțiuni (principiul cursivității naturale a mișcărilor).

10. Succesiunea de mișcări care utilizează cel mai puțin divizarea mișcărilor în elemente componente este mai eficientă pentru îndeplinirea sarcinii date.

11. Ezitările sau opririle temporare, mici și frecvente trebuie eliminate.

12. O mișcare este mai puțin obositoare atunci când se efectuează într-o direcție care permite folosirea la maximum a gravitației.

13. Fixările ochilor să fie, pe cât posibil, cât mai puține și de durate cât mai scurte.

14. Atunci când s-a stabilit că o anumită combinație de mișcări este cea mai potrivită din punct de vedere al economiei energetice a organismului uman, această combinație trebuie să fie aplicată fără nici o excepție încă de la începutul instruirii (în munca respectivă sau meserie).

Principii ale economiei mișcării aplicabile în organizarea locului de muncă:[22, p. 150].

1. Pe suprafața de lucru să se mențină numai materialele care se utilizează în ziua respectivă.

2. Sculele și materialele să fie depozitate în locuri bine definite și permanent aceleași.

3. Sculele, dispozitivele, verificatoarele și alte materiale trebuie să fie plasate aproape de punctul de utilizare.

4. Cutiile și containerele de alimentație prin gravitație trebuie să ofere materialele cât mai aproape de punctul de utilizare.

5. Degajarea locului de muncă de materiale și semifabricate prin cădere liberă trebuie să fie utilizată oriunde este posibil.

6. Materialele și sculele să fie astfel plasate încât să permită cea mai bună succesiune de mișcări.

7. Fiecărui loc de muncă trebuie să i se asigure condiții corespunzătoare de vedere. Un iluminat bun constituie prima cerință pentru o percepere vizuală satisfăcătoare.

8. Înălțimea suprafeței de muncă și a scaunului este preferabil să permită alternarea poziției verticale/ortostatice cu poziția șezând.

9. Să se asigure fiecărui muncitor un scaun de un tip și cu o înălțime care să-i permită o pozitie corectă în muncă.

Principii ale economiei mișcării aplicabile în proiectarea sculelor și a echipamentului industrial: [34, p. 177].

1. Mâinile să fie degajate de orice activitate care ar putea fi efectuată mai avantajos de un instrument, dispozitiv de fixare sau de un dispozitiv acționat cu membrul inferior (picior).

2. Două sau mai multe scule să fie combinate ori de câte ori este posibil.

3. Obiectele de lucru și materialele să fie prepoziționate, ori de câte ori este posibil.

4. În cazurile în care fiecare deget execută o mișcare specială (de exemplu: dactilografiere, operare pe calculator), sarcina să fie repartizată potrivit capacităților specifice ale degetelor.

5. Pârghiile, manivelele și roțile de mână să fie astfel amplasate încât muncitorul să le poată manevra cu o cât mai mică schimbare a poziției corpului și cu cel mai mare avantaj mecanic. Toate aceste principii stau la baza organizării ergonomice a muncii și servesc la elaborarea măsurilor pentru realizarea practică a acesteia.

Organizarea ergonomică a muncii reprezintă un ansamblu de metode și tehnici elaborate în lumina cerințelor ergonomiei, în scopul creșterii productivității muncii, pe măsura posibilităților fizice și intelectuale ale operatorului uman, în contextul economiei energetice a organismului acestuia. Organizarea ergonomică a locurilor de muncă existente poate conduce la o creștere considerabilă a productivității muncii, alături de implementarea noilor descoperiri generate de progresul tehnico-științific [8, p. 40].

Astfel, implementarea concepției și principiilor ergonomiei în organizarea muncii se constituie ca factor intensiv de creștere a productivității. Creșterea productivității muncii nu trebuie limitată la măsurarea evoluției ei sau la planificarea creșterii ei pe baza unor calcule tehnico-economico-statistice. Trebuie avute în vedere, cu prioritate, posibilitățile psihofiziologice ale operatorului uman. Stabilirea unor sarcini de muncă supradimensionate vor conduce la istovirea prematură a forței de muncă, mai eficientă fiind justa proporție a solicitării organismului omenesc cu posibilitățile acestuia. Fiecare om este un unicat.

3.2 Metode de evaluare a organizării locurilor de muncă

Aprecierea situației organizării ergonomice a locurilor de muncă în întreprindere se efectuează în cadrul atestării locurilor de muncă sau oricând apare necesitatea evaluării. Atestările se petrec anual sau cel puțin odată în 3 ani.

Locurile de muncă se evaluează conform metodologiei alese de conducerea întreprinderii, nivelul organizatoric și calitatea normelor. Se estimează eficiența utilizării forței de muncă, corespunderea condițiilor existente cerințelor organizării ergonomice. Se completează un formular sub formă de certificat sau cartelă de atestare a locurilor de muncă.

Compartimentele de evaluare în cadrul atestării locului de muncă a firmei „Prestige – Tour S.R.L”:[17, p. 54].

Dotarea și deservirea locului de muncă (dotarea tehnică și organizatorică, aprovizionare, etc.).

Planificarea locului de muncă și condițiile de muncă și mediu (regimul de muncă și odihnă, condiții de mediu, etc.).

Specializarea și cooperarea muncii (perfecționarea activității de servire, activitatea prin cumul, forma de organizare a muncii colectivă sau individuală, servirea mai multor utilaje).

Normarea muncii (metode de stabilire a normelor, periodicitatea examinării normelor, intensitatea normelor, coeficientul integral al calității normelor de muncă).

În caz de neatestare a locului de muncă se elaborează un set de măsuri, care vor contribui la perfecționarea organizării locului de muncă în cauză, se numește responsabilul și termenul de executare. După o anumită perioadă de timp locul de muncă iarăși este supus atestării.

Starea reală a condițiilor de muncă se evaluează nemijlocit la locurile de muncă, la care se îndeplinesc lucrări prevăzute în listele ramurale de lucrări cu condiții grele și nocive, precum și deosebit de grele și deosebit de nocive, pentru care stabilesc sporuri de compensare.

Evaluarea stării reale a condițiilor de muncă a firmei „Prestige – Tour S.R.L”, se efectuează în baza datelor atestării locurilor de muncă sau a măsurărilor instrumentale speciale ale nivelurilor factorilor mediului de producție, care se reflectă în fișa condițiilor de muncă la locul de muncă [24, p. 132].

Atestarea locurilor de muncă se efectuează de către o comisie specială în număr de cel puțin trei persoane, numită de conducerea unității respective, care include reprezentanți ai colectivului de muncă, organizației sindicale și inspecției muncii.

În cazurile cînd indicii stării reale a factorilor mediului de producție sînt identici sau sub nivelul indicilor concentrației maximal admisibile (în continuare – CMA) și sub nivelul orientativ admisibil (în continuare – NOA), în fișa condițiilor de muncă în dreptul factorului respectiv se pune o liniuță [9, p. 56].

Gradul de nocivitate a factorilor mediului de producție și de greutate a lucrărilor se stabilește în puncte în corespundere cu Criteriile igienice de evaluare și clasificare a condițiilor de muncă conform factorilor nocivi și de risc ai mediului de producere, greutății și intensității procesului de muncă.

Numărul de puncte pentru fiecare factor se trece în fișa condițiilor de muncă. Totodată, pentru estimarea influenței factorului respectiv asupra stării condițiilor de muncă, se va ține cont de durata acțiunii lui pe parcursul zilei de muncă. Punctele stabilite în funcție de gradul de nocivitate a factorilor și de greutate a lucrărilor se rectifică după formula: [15, p. 166].

Xreal = Xst T,

în care:

Xst reprezintă gradul de nocivitate a factorului sau de greutate a lucrărilor stabilite conform indicilor Evaluării criteriilor igienice și clasificării condițiilor de muncă conform factorilor nocivi și de risc ai mediului de producere, gravitatea și intensitatea procesului de muncă (P 2.2.755 – 99), care se înscriu în coloana 5 a fișei condițiilor de muncă;

T – raportul dintre timpul acțiunii factorului respectiv și durata zilei de muncă. Dacă durata acțiunii factorului constituie mai mult de 90 la sută din durata zilei de muncă.

Modul de evaluare a stării reale a condițiilor de muncă este expus în tabelul de mai jos.

Întreprinderilor, care dispun de posibilități limitate pentru executarea măsurărilor instrumentale ale nivelurilor factorilor mediului de producție, li se permite, ca excepție, aplicarea metodei expres de estimare a stării condițiilor de muncă după criteriile indicate în anexa nr. 4 la prezentul Regulament [14, p. 67].

Mărimile sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiții nefavorabile se stabilesc în funcție de starea reală a condițiilor de muncă în conformitate cu următoarea scară:

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În concluzie, organizarea locului de muncă are un impact considerabil asupra eficienței activității organizației. Amenajarea locului de muncă presupune o cooperare multidisciplinară, careare ca scop adaptarea reciprocă a omului și muncii.

Pentru că firma „Prestige – Tour S.R.L”, este o companie de trurism iar anagajații lucrează la calculator este necesară amenajarea ergonomică a locului de muncă computerizat. În continuare vin cu următoarele recomandări de amenajarea a locului de muncă în cadrul companiei „Prestige – Tour S.R.L” :

folosiți un scaun ergonomic cu spătar;

partea superioară a monitorului să fie cu 5-8 cm deasupra ochilor;

eliminarea reflectării unor suprafețe strălucitoare pe ecran;

distanța de un braț față de calculator;

Picioarele sa ajunga la podea sau pe o suprafata de sprijin;

Folositi un suport pentru documente;

Incheietura mainii sa fie dreapta si intinsa;

Bratele si coatele pe langa corp;

Centrarea monitorului si a tastaturii in fata;

Inclinarea negatva a tastaturii;

Suprafata de lucru stabila;

Pauze de lucru scurte si frecvente

Iluminarea suprafețelor de lucru și locul de lucru este deosebit de importantă, este necesar ca la organizarea biroului să se țină cont de următoarele aspecte:

condiții de lumină bune,

scaunul și suprafața de lucru să permită lucrul în picioare sau așezat,

modelul de scaun să permită o poziție bună.

Accesul la lumina natural în cadrul companiei „Prestige – Tour S.R.L” este esenșială. Angajații își petrec cel mai mult timp înăuntru. Dacă spațiul de lucru este unul anost și puțin luminat, aceștia vor deveni din ce în ce mai apatici și productivitatea lor va avea de suferit. De aceea amenajarea mesei de birou, lîngă geam va favoriza creșterea calității muncii angajaților.

Un loc de muncă actual implică utilizarea celor mai noi tehnologii, fie că este vorba despre un laptop nou și ultraperformant, o tabletă de ultimă generație sau o baterie de rezervă cu protecție la supratensiuni, pentru calculatoare si electronice, aceste tehnici vor îmbunătăți munca în cadrul companiei „Prestige – Tour S.R.L”.

Toate aceste măsuri prezentate vor eficientiza activitatea angajaților și nemijlocit succesul companiei „Prestige – Tour S.R.L”.

Principalele scopuri urmărite prin amajarea rațională a locului de muncă sunt:

adaptarea muncii la capacitatea de performanță a lucrătorului, cu scopul de a evita cerințele prea mari sau prea mici;

proiectarea mașinilor și uneltelor etc. pentru ca acestea să fie ușor de manevrat, iar utilizarea lor – lipsită de accidente;

dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu mărimea corpului, permițând o poziție natural;

adaptarea influențelor din mediu, în special a luminii și climatului

Dacă se va ține cont de aspectele enunțate mai sus va fi garantată eficiența muncii angajaților. Deasemenea recomand open space-ul. Angajații sunt mai fericiți și mai harnici dacă lucrează împreună, în loc să fie izolați fiecare în biroul lui.Acest spațiu permite o interacțiune mult mai ușoară, promovând astfel creativitatea și spontaneitatea personalului. De asemenea, cei mai noi si neexperimentați angajați pot învăța și întelege mult mai ușor ce au de făcut, de la colegii lor vechi.

În cele din urmă, fiecare companie ar trebui să ia în considerare atât mărimea ei, cât și rolul angajaților și să aleaga o organizare cât mai potrivită pentru tipul de activitate. Dacă jobul presupune în mare parte vorbitul la telefon, un spațiu separat pentru fiecare angajat ar fi mult mai oportun. Dacă este vorba despre o activitate creativă, în care angajații lucrează constant împreună și fac schimb de idei, open space-ul le va permite o interacțiune mult mai ușoară.

Concluzionand, organizarea spațiului de lucru este extrem de importantă. Aceasta poate influența starea, performanța și eficiența fiecărui angajat. Dacă biroul este aglomerat, scaunele sunt incomode iar lumina este doar artificială, oamenii nu vor fi la fel de motivați ca într-un spațiu aerisit, cu ferestre înalte. O planificarea rațională a biroului sporește eficiența activității organizației.

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative:

1. Hotarârea Guvernului nr. 353 din 05.05.2010 ,,Cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă’’// Monitorul Oficial al RM nr. 91-93 din 08.06.2010.

2. Hotărârea Guvernului nr.603 din 11.08.2011,,Cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă’’// Monitorul Oficial al RM nr. 135-138 din 19. 08. 2011.

Surse literare:

3.Burloiu P. Economia și organizarea ergonomică a muncii. Ed. Medicală, B., 1993, 277 p.

4. Burloiu P. Managementul resurselor umane. București: Editura Lumina Lex, 1997, 286 p.

5. Blaj I., Ciornai N. Economia firmelor contemporane. Chișinău: Prut internațional, 2003,240 p.

6. BărbulescuC., Gavrilă T.Economia și gestiunea întreprinderii. București: Economica, 1999, 313 p.

7. Constantinescu D., NistorescuT.,Tumbăr C.Economia întreprinderii. Craiova: SITECH, 2006, 245 p.

8. EpreD. Economia întreprinderii. București: Economică, 2003, 278 p.

9. Guțu I. Republica Moldova: economia în perioada de tranziție. Chișinău: Litera, 1998, 345 p.

10. Guțu R., Moldova: Economia în tranziție, Chișinău: Litera, 1998, 266 p.

11. Gorșov, S.I. și al., Proizvodstvennaia ergonomika, Moskva, 1979, 277 p.

12. Hapenciuc V. Economia întreprinderii. Iași: Sedcom Libris, 2008, 367 p.

13. Jaba O., Niță V. Economia și gestiunea întreprinderii. Iași: Universității „Al. I. Cuza”, 1999, 450 p.

14. Kaminski B., Trade and Production Fragmentation: Central European Economies in Networks of Production and Marketing, World Bank Study, 2007, 339 p.

15. Karla H., Rosenstein-Rodan B. The Modern Theory of Coordination Problems in Development, Annual World Bank Conference on Development Economics, 2000, 290 p.

16. Koba V.G., Problemî razvitia i ergonomiceskoi oțenki ergaticeskih sistem, Vîsșaia școla, Kiev, 1985.

17. Mihăilă I. Și colab., Bazele științifice și aplicațiile ergonomiei. Ed. Medicală, B., 1982, p. 220.

18. Moldovan M. Ergonomie. Ed. Didactică și pedagogică, B., 1993, 339 p.

19. Murrell K.F.H., Ergonomics – Man in his working environment, Edition Chapman and Hall, London, 1965, 339 p.

20. Meister D., Rabideau G.F., Human factors evaluation in system developement, Wiley, New York, 1965, 456 p.

21. RoșcaP. Economia întreprinderii: manual. Chișinău: ULIM, 2004, 388 p.

22. Toma S. G. Bazele economiei întreprinderii. București: ASE, 2007, 397 p.

23. Toma S. G. Economia și gestiunea întreprinderii. București: Universitara, 2003, 450 p.

24. Tomescu F., Ergonomia în comerț. Bucuresti, ASE, 1998, 132 p.

25. Zahatiu L., Năstase M. Economia întreprinderii. București: Editura ASE, 2002, 278 p.

26. Горфинкель, В.Я. Экономика предприятия / В.Я. Горфинкель. – М.: ЮНИТИ-ДАНА, 2013, 365 p.

27. Чалдаева, Л. А. Экономика предприятия: учебник / Л. А. Чалдаева. – Москва: Юрайт, 2011, 270 p.

28. Zincenko V.P., Munipov V.M., Metodologhiceskie problemî ergonomiki, Moskva, 1974., 334 p.

ANEXE

ANEXA A

Extras din regulamentul cu privire la evaluarea condițiilor

de muncă la locurile de muncă și modul de

aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care

pot fi stabilite sporuri de compensare pentru

munca prestată în condiții nefavorabile

Criteriile de evaluare expres a stării condițiilor de muncă

* 3 și mai multe puncte se acordă numai în baza măsurărilor instrumentale.

** Aburi și (sau) gaze, aerosoli ori amestec de aburi și aerosoli.

Note.

1. Pentru determinarea gradului de nocivitate (punctelor) a condițiilor de muncă la factorii zgomot, iluminare, radiație infraroșie, radiație ionizantă și radiație neionizantă nu se aplică metoda evaluării expres a condițiilor de muncă. Acești factori se evaluează doar prin măsurări instrumentale.

ANEXA B

Exemplu

de evaluare a stării reale a condițiilor de muncă

la locurile de muncă

În rezultatul atestării locurilor de muncă din sectorul de producție nr. 5 al uzinei s-a stabilit că la unele locuri de muncă conținutul aerosolului substanțelor de clasa 3 de periculozitate depășește CMA pînă la 5 ori. Nivelul zgomotului în producție depășește NOA pînă la 15 dBA. Temperatura aerului la aceste locuri de muncă se menține la nivelul de 27oC.

Lucrătorii se află în condiții de concentrație sporită de aerosol și de temperatură ridicată a aerului 460 min ori 96% din durata schimbului de lucru (celelalte 4% din timp ei se relaxează în camera de odihnă cu microclimă normală). În condiții cu un nivel ridicat de zgomot lucrătorii se află 360 min. ori 75% din durata schimbului (în restul timpului mecanismele generatoare de zgomot nu funcționează).

În baza acestor date se determină starea reală a condițiilor de muncă la locurile de muncă pe factori, ținînd cont de clasificarea igienică a muncii și de segmentul de timp în care sînt executate lucrări în condițiile sus-indicate pe durata schimbului de lucru de 480 min:

2 puncte x 460 min

Xreal (aerosoli) = """""""""  = 2 puncte

480 min

2 puncte x 360 min

Xreal (zgomot) = """"""""" = 1,5 puncte

480 min

2 puncte x  460 min

Xreal (microclimă) = """"""""" = 2 puncte

480 min

Suma totală a valorilor Xreal constituie:

SXreal = 2 + 1,5 + 2 = 5,5 puncte.

Conform scării indicate în pct. 1.5. al regulamentului, în cazul dat mărimea sporului de compensare va constitui 35% din salariul minim sau salariul tarifar pentru categoria I de calificare.

În același mod se efectuează calculul SXreal și al mărimii sporului de compensare în cazul aplicării metodei de evaluare expres a condițiilor de muncă.

ANEXA C

Componentele locului de muncă

ANEXA D

Raportul financiar al întreprinderii „PRESTIGE TOUR” SRL pentru anii 2016-2018