Impactul Adultului de Referinta Asupra Alegerii Carierei la Adolescenti

=== 8d355c6320ea26dfa7dd60f541026c526a4fe4ba_48417_1 ===

PARTEA A III-A

ETAPA EXPERIMENTULUI FORMATIV PRIVIND IMPACTUL ADULTULUI DE REFERINȚĂ ASUPRA ALEGERII CARIEREI ADOLESCENȚILOR

3.1 Aspecte generale

În actuala economie bazată pe informație și tehnologie, o diplomă de liceu nu mai este suficientă pentru reușita adolesceților în carieră. Cele mai multe dintre locurile de muncă la nivelul cărora angajații sunt plătiți normal necesită cel puțin unele Studii postsecundare (Carnevale & Desrochers, 2003). Cu toate acestea, mulți elevi nu reușesc să finalizeze liceul și să facă o tranziție de succes la educația postsecundară și spre piața muncii.

La nivel național, aproape 30% dintre elevi nu absolv liceul cu diplomă de bacalaureat. Mulți dintre studenți își combină munca cu diverse forme de educație postsecundară pe parcursul unei perioade în care planurile lor de carieră sunt încă în evoluție (Haimson & Deke, 2003; McDonough, 2004). Oricare ar fi căile specifice, este tot mai clar faptul că abilitățile necesare pentru muncă oglindesc adesea cele necesare pentru admiterea și succesul în educația postsecundară și în cariera profesională (ACT, 2006; Carnevale & Desrochers, 2003).

Experiențele de liceu ale elevilor de prea multe ori nu reușesc să le pregătească pentru educația postsecundară sau pentru rigorile de lucru într-o economie bazată pe informație. Sondajele arată în mod constant că mulți absolvenți de liceu nu îndeplinesc standardele angajatorilor într-o varietate de domenii academice, precum și în competențe de inserție profesională, cum ar fi participarea, munca în echipă și colaborare, și obiceiurile de muncă. (Asociația Națională a Producătorilor, 2005, Peter D. Hart Research Associates, 2005). În plus, mulți studenți ce urmează o formă de educație postsecundară au nevoie de cursuri de remediere. Chiar și atunci când primesc reabilitare, acești elevi sunt mai puțin susceptibili de a câștiga un grad sau un certificat decât studenții care nu au nevoie de reabilitare (Wirt et al., 2004).

Tranziția de la liceu la educația postsecundară și la ocuparea forței de muncă poate fi deosebit de dificilă pentru unii adolescenți. Cu toate că a existat o creștere a prezenței postsecundare (în special la colegii din comunitate) în cazul anumitor adolescenți, rata lor de cuprindere este încă mult sub cea a colegilor lor din populația generală. Rata de ocupare a elevilor ce au doar o diplomă de bacalaureat rămâne, de asemenea, mult sub cea a colegilor lor aceeași vârstă (Wagner și colab., 2006). Mai mult decât atât, acești elevi se confruntă cu servicii fragmentate, accesibilitatea programului limitat, și de formare, care prea adesea se concentrează pe locuri de muncă cu salarii mici.

Climatul educațional familiar este o formațiune psihosocială foarte complexă ce cuprinde ansamblul de stări psihice, modul de relaționare interpersonală, atitudini ce caracterizează grupul familial o perioadă de timp. Acest climat care poate fi bun sau rău, pozitiv sau negativ se impune ca un filtru între influențele educaționale exercitate de părinți și achizițiile comportamentale realizate la nivelul personalității adolescenților .

Ca nucleu social ,familia este prima care influențează dezvoltarea omului, punându-și amprenta pe întreaga sa personalitate. Cea dintâi școală este familia, ea fiind temelia pe care se zidește edificiul prersonalității. În cadrul familiei se armonizează trăsăturile unei instituții cu cele ale unui grup. Unitatea grupului este consolidată de fenomene interioare și fenomene exterioare lui iar dinamica grupului este influențată de factori materiali, culturali și psihologici. Elementul esențial al dezvoltării familiei rămâne implicarea factorilor economici, materiali etc; totuși familia în ansamblu nu este o derivație a economicului, pentru că ea își găsește resurse și în alte categorii cum ar fi factorii morali.

Climatul educațional familial poate fi analizat după :

-modul de raportare interpersonală a părinților;

-sistemul de atitudini parentale în raport cu diferitele norme și valori sociale;

-modul în care este perceput și considerat adolescentul;

-modul de manifestare a autorității părintești;

-gradul de acceptare a unor comportamente variate ale adolescentului;

-dinamica apariției unor stări tensionate și conflictuale;

-modul de acordare a recompendelor și de aplicare a sancțiunilor;

-gradul de deschidere și sinceritate al adolescentului în raport cu părinții.

Colaborarea dintre școală și familie devine o prioritate. Informațiile utile factorilor educaționali se obțin prin colaborare permanentă, schimb de idei și depind de gradul de influențare pe care îl are școala asupra personalității elevului, reacția familiei la solicitarea școlii etc. Pentru a stabili această armonie în cadrul grupurilor sunt necesare anumite repere care să-i ghideze în a se înțelege pe ei însăși, pe cei din jur și lumea în care trăiesc cu regulile care o guvernează. De asemenea este necesară prezența unei demnități speciale care se impune a fi demonstrată copiilor, la ei fiind foarte dezvoltată capacitatea de imitație.

Este absolut necesar ca adulții cu experiența de viață, cu o foarte bună moralitate și mai ales care dețin cunoștințe despre formarea personalității adolescenților, să-i ajute să se regăsească, să-și creze un ideal și un scop în viață și să le ofere posibilitățile de a-l urma. Acest scop este necesar să fie demonstrat, jucat, asupra acestuia trebuie să se gândească profund și să reflecteze cu seriozitate.

Indiferent de situație, adolescentul și actul educațional trebuie să rămână pe primul loc, mai mult, este foarte important a-i lăsa pe adolescenți să participe singuri la propia lor schimbare, să fie ei singuri inițiatorii revoluției profunde care poate avea loc în atitudinile, deprinderile și comportamentul lor.

Adolescența reprezintă o bună perioadă a vieții pentru educație, pentru formarea și instruirea caracterului psiho-social. Adolescentul își dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăiește, așa încât primele noțiuni educative le primește în familie, apoi în colectivitatea preșcolară, pentru ca școala să consolideze și să modeleze tot ceea ce a acumulat adolescentul înainte și să adauge, printr-un amplu sistem educativ, ultimele și cele mai delicate carate la făurirea unei educații desăvârșite.

Procesul de instrucție educativă – educația – urmărește să dezvolte armonios predispozițiile latente ale adolescentului, astfel încât el să poată deveni, cu timpul, un adult cu deplină libertate interioară, dar și cu conștiința responsabilității sale. Educația îi favorizează o adaptare mai ușoară la mediul social ambiant și-i indică drumul către cele mai înalte îndatoriri ale omului către societate.

Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă și caldă afecțiune pentru adolescent și în concordanță cu etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-l solicita prea de timpuriu cu lucruri ce nu sunt pe măsura forțelor sale, oferindu-i și cerându-i numai ce nu-i depășește capacitatea de înțelegere.

Primele noțiuni educative pe care adolescentul le primește sunt cele din familie. Familia constituie una din verigile sociale cele mai vechi și mai stabile în care se conturează și se formează caracterele; în familie se dezvoltă spiritul de afirmare a idealurilor tânărului, dorința sa de participare la viața socială, culturală și politică a țării sale. În familie se formează primele deprinderi de viață sănătoasă ale adolescentului, de conduită igienică individuală și colectivă și de altruism, componente majore ale moralei elementare a indivizilor societății, constituind bagajul educativ al „celor 7 ani de acasă”.

Dacă toate aceste deprinderi nu s-au format în anii petrecuți în familie va fi greu mai apoi, în școală sau și mai târziu la vârsta de adult să se întreprindă ceva în acest sens, cu atât mai mult cu cât, dacă s-au format unele obiceiuri greșite sau trăsături negative de caracter, vor putea fi corectate cu mare greutate.

Atât părinții, cât și cadrele didactice în timpul procesului de învățământ trebuie să intervină în numeroase situații pentru a corecta comportamentul adolescentului, dar trebuie să o facă cu blândețe, pentru că altfel poate duce la efecte contrare pentru echilibrul adolescentului și pentru conturarea personalității sale. Actele de injustiție ce i se fac de către cei din jur sunt greu tolerate.

3.2 Scopul cercetării

Scopul cercetării de față este reliefarea modului în care influența părinților și a cadrelor didactice se manifestă în mediul școlar și în cel familial asupra orientării profesionale a adolescenților și se va materializa prin propunerea de soluții viabile pentru a face posibilă dispariția acesteia sau, cel puțin, o diminuare vizibilă și satisfăcătoare.

3.3 Obiectivele cercetării

Obiectivele propuse de această cercetare:

Să descopăr cauzele și efectele influenței asupra orientării profesionale a adolescenților în școli și acasă;

Să stabilesc în ce măsură deciziile adolescenților derivă din modele regăsite în mediul familial sau școlar;

Să identific resursele care pot fi puse la dispoziție de școli cu scopul de a optimiza influența asupra orientării profesionale a adolescenților;

Să analizez comportamentul adolescenților în unitățile de învățământ;

Să îi includ într-un program de consiliere pe adolescenții care nu pot găsi calea către orientare profesională;

Sondarea opțiunilor absolvenților de liceu cu scopul de a informa instituțiile interesate de acest lucru

Evaluarea dinamicii opțiunilor școlare și profesionale din ultimii trei ani

Identificarea factorilor care influențează sau determină deciziile adolescenților din anii terminali ai liceului referitoare la continuarea traseului educațional și profesional

3.4 Ipoteze

Implicarea familiei în procesul deciziei de carieră a adolescentului îmbunătățește semnificativ capacitatea decizională a acestuia în ceea ce privește alegerea carierei.

Programele de consiliere vocațională aplicate părinților adolescentului îmbunătățesc semnificativ nivelul de autoeficacitate privind alegerea carierei adolescenților.

Programele de consiliere vocațională aplicate la adolescenți îmbunătățesc semnificativ nivelul de autoeficacitate privind alegerea carierei.

3.5 Participanți la prezentul studiu

Participanții la experimentul formativ sunt elevi ai claselor de liceu, din localitatea….. 

Media vârstei participanților a fost de circa 16 ani. Inițial,  patru grupe de elevi (N = 325) au fost tipic selectate în școală  și aceștia au fost implicați în selecția și prelevarea de probe. 

Numărul total de subiecți implicați în acest studiu a fost de 160 cu prelevarea aleatorie de probe. 

Subiecții au fost apoi împărțiți aleatoriu în două grupe. Atribuirea aleatorie ajută pentru a se asigura echivalența grupurilor și controalele pentru variabilele străine. 

În cele din urmă, cele două grupuri au fost: 

grupul experimental (n = 80) 

grupul de control (n = 80). 

Remiza  s-a aplicat pentru a alege variantele experimentale și  de control. 

Chestionați cu privire la intenția pe care o au după absolvire, elevii au avut ca opțiuni continuarea studiilor, angajarea sau ambele variante, în paralel. Analizând comparativ (pe ultimii trei ani) răspunsurile lor se constată tendința în creștere a intenției de angajare a absolvenților (35,2% în 2015 față de 26,3% în 2014, respectiv 22,9% în 2013), mai ales în rândul absolvenților de licee tehnologice. Absolvenții învățământului vocațional optează în mai mare măsură pentru continuarea studiilor în paralel cu inserția pe piața muncii.

Fig.3.1 Intenția de angajare a adolescenților (exprimată în procente)

3.6 Instrumente

Cercetătorul a folosit din Inventarul de Cariera și Maturitate al lui Crites (Crites & Saviskas, 1995) pentru a măsura nivelul de maturitate al carierei eșantionului.

Alte instrumente utilizate au fost:

Inventarul factorilor de carieră (Career Factors Inventory – CFI – Chartrand și Robbins, 1997) – acesta evaluează gradul de pregătire al unei persoane în a se angaja într-un proces de luare a unei decizii

Scala de autoeficacitate în luarea deciziei privind cariera- (Career Decision – Making Self- Efficacy Scale – CDMSE – Taylor și Betz) – aceasta măsoară gradul în care o persoană poate îndeplini cu succes cerințele necesare pentru a lua decizii cu privire la carieră.

Lista de verificare a comportamentelor părinților vizând cariera  (Parent Career Behavior Checklist – Keller B. & Whiston S., 2008) – aceasta surprinde influența familiei asupra dezvoltării carierei tinerilor adolescenți.

3.7 Procedura

Inventarul constă dintr-o scală de atitudine și un test de competență. Acest studiu a folosit Scala Tennesee a auto-conceptului, TSC: 2 (Fitts & Warren, 1996) pentru a măsura nivelul conceptului de sine al eșantionului. Astfel, TSC: 2 identifică șase scale ale auto-conceptului: fizică, morală, personală, familială, socială și academică / de lucru). Un studiu pilot a fost efectuat pentru a stabili fiabilitatea și validitatea celor două instrumente. Estimarea internă este consistentă în fiabilitate folosind Formula Kuder-Richardson 20 pentru CMI-R, versiunea fiind de 0.71. Intre timp, metoda alfa Cronbach a fost utilizată pentru a determina fiabilitatea TSC: 2 în contextul local, iar valoarea alfa este 0.862.

În cazul primului lot experimental, am aplicat părinților subiecților un program de consiliere vocațională, menit să îmbunătățească implicarea acestora în decizia de carieră a propriului copil în vederea dezvoltării autoeficacității acestuia în luarea deciziei de carieră. Programul a constat în desfășurarea a patru activități de grup derulate cu părinții adolescenților în afara orelor de curs din școală, activități cu următoarele teme: ”Sunt talentat la…”, ”Să ajungem la rădăcini”, ”Viziunea adolescentului privind cariera”, ”Alegând o carieră”. 

Subiecților din al doilea lot experimental le-am aplicat un program de dezvoltare personală pentru facilitarea și optimizarea orientării școlare și profesionale, intitulat ”Eu decid”. Acest program a fost conceput și s-a derulat în 8 ședințe, în cel de-al doilea semestru al anului școlar 2013-2014, cu următoarele teme: ”Cine sunt eu?”, ”Hexagonul intereselor”, ”Știu să adun informații?”, ”Școli și oferte”, ”Dicționarul ocupațiilor”, ”Modele de viață, modele de carieră”, ”Sunt indecis. Ce e de făcut?”, ”Planul meu”. 

Asupra adolescenților din lotul de control nu s-a intervenit cu niciun fel de program de consiliere vocațională.

In ziua programată, toți cei 160 de subiecți din experimentale si grupurile de control au fost rugați să ia parte la pretest de CMI-R și TSC: 2. Intervenția în ceea ce privește cariera a fost realizată de către cercetător o dată pe săptămână, pentru o perioadă de 8 săptămâni consecutive. Fiecare sesiune de interventie asupra carierei a durat aproximativ 90 de minute. Imediat după intervenție, ambele grupuri au completat CMI-R și TSC: 2 ca posttest.

3.8 Proiectarea cercetării și analiza datelor

Acest studiu a fost bazat pe un design grup de control pretestare-posttest (Campbell & Stanley, 1966). Datele pentru acest studiu au fost codificate numeric și analizate folosind analiza covarianței. Analiza multivariată a varianței, MANOVA si Analiza multivariată a Covarianței, MANCOVA au fost folosite pentru a reduce șansele de eroare de tip 1. Inițial, 160 subiecți au fost selectați aleator pentru acest studiu. Cu toate acestea, datele de la numai 139 subiecți (86.88%) au fost utilizate în analizele ulterioare ale cercetării întrucât douăzeci și unu dintre subiecți nu au participat la una sau mai multe dintre sesiunile de program sau testare.

3.9 Rezultatele cercetării

Rezultatele cercetării constau în:

• Diferențe între etapa de pretestare la grupurile experimentale și de control

Analiza multivariată a varianței, MANOVA a fost utilizată pentru a determina semnificația statistică a diferențelor dintre grupurile experimentale si de control înainte de intervenție în ceea ce privește influența asupra alegerii carierei adolescenților și a auto-concepției. Nivelul semnificativ a fost stabilit la p <.05 pentru toate analizele statistice. S-au constatat diferențe semnificative între grupurile experimentale si de control în ceea ce privește influența asupra alegerii carierei adolescenților, CMI-R pretestare [F (1, 137) = .41, p> .05] și conceptul de sine TSC: 2 pretestare [F (1, 137 ) = .03, p> .05]. Astfel, s-a constatat echivalența inițială între loturile experimentale și de control pe baza scorurilor de la pretest.

• Diferențe între etapa de posttest la grupurile experimentale și de control

Analiza multivariată a Covarianței, MANCOVA a fost realizată pentru a determina dacă au existat diferențe statistice între grupurile experimentale și de control după intervenția în carieră în ceea ce privește nivelurile de influență a adultului de referință asupra alegerii carierei și a conceptului de sine. S-au constatat diferențe semnificative între loturile experimentale și de control în ceea ce privește influența adultului de referință asupra alegerii carierei, CMI-R posttest [F (1, 133) = 114.47, p <.05] și auto-concept, TSC: 2 posttest [F (1, 133) = 51,94, p <.05]. Grupul experimental a câștigat în mod semnificativ în CMI-R din CEP, comparativ cu grupul de control (media: Grup experimental = 34.92, Grup de control = 29,45). Pentru TSC: 2, grupul experimental a avut, de asemenea performanțe semnificativ mai bune în comparație cu grupul de control (media: Grup experimental = 317.07, Grup de control = 291.68).

In acest studiu, subiecții din grupul experimental global care au primit influențe asupra orientării profesionale din partea părinților s-au comportat mai bine decât subiecții de control, cu o diferență de scor mediu de 5,47 pentru măsura CMI-R. Constatările acestui studiu sprijină concluziile altor studii (Carver, 1996; D'Achiardi, 2005, Lusk-Head, 2003). În plus, subiecții din grupul experimental din acest studiu, care au fost implicați s-au comportat mai bine decât subiecții din grupul de control, cu o diferență de scor medie de 25.39 pentru măsura TSC: 2. Această constatare este de acord cu rezultatele unor studii anterioare (Kunze, 1992; Portnoi, Guichard & Lallemand, 2003).

Aceste două constatări pot fi explicate prin faptul că se sugerează că această influență asupra orientării profesionale a adolescenților și a auto-conceptului ar putea să se manifeste în cazul adolescenților care au aflat mai multe despre ei înșiși , obținând informațiile necesare atunci când sunt gata să caute și să își exploreze opțiunile și dacă părinții se implică mult prea mult în ceea ce privește deciziile ulterioare ale adolescenților. In plus, cercetarea a arătat, de asemenea, că ghidarea adolescenților cu privire la auto-cunoaștere și cunoștințele asupra carierei în cadrul unui program de orientare în carieră poate avea ca rezultat o recunoaștere sporită a interesului, ocupațiilor, oportunităților și abordărilor educaționale (Osborn & luare a deciziilor Reardon, 2006). Rezultatele acestui studiu susțin necesitatea de planificare a programului și de oferire adolescenților informații despre carieră și educație, în scopul de a spori maturitatea acestora în cazul deciziilor privind cariera și de auto-concepției.

Rezultatele acestui studiu susțin necesitatea de planificare mai eficientă a programului școlar și pentru a oferi adolescenților informații despre carieră și educație, în scopul de a spori maturitatea acestora și conceptul de sine. Liceul este momentul potrivit pentru ghidarea în carieră astfel încât adolescenții să fie mai bine pregătiți prin prisma faptului că majoritatea au nevoie de orientare în carieră.

Acest studiu experimental reprezintă un efort în ceea ce privește aprecierea influenței adultului de referință asupra alegerii carierei adolescenților, dar totodată rolul consilierii școlare. Acest studiu a investigat eficacitatea programelor de explorare carierei privindu-i în mod direct pe elevii de liceu într-o școală tipică din județul….. De asemenea, se speră ca acest studiu ar putea să se adauge paletei literare a documentărilor asupra orientării și consilierii în carieră a adolescenților și de a stimula mai multe cercetări în acest domeniu, astfel încât să permită înțelegerea în continuare a complexității dezvoltării carierei adolescenților.

Totodată, utilizând metoda experimentului psihopedagogic formativ a fost elaborat un scenariu în care a fost proiectat comportamentul adecvat al profesorului la clasă (specific unei lecții de fixare de cunoștințe), dar și al părintelui în ceea ce privește influența acestora asupra orientării profesionale a adolescenților. În proiectarea comportamentului s-a ținut seama de o condiție și anume aceea de asigurare a respectării sistemului factorilor interni ai învățării.

3.10 Rolul sistemului de valori în aspirația profesională

Din analiza intereselor și opțiunilor profesionale ale adolescenților (ca parametrii de exprimare a aspirațiilor profesionale) a reieșit o gamă largă a aspirațiilor subiecților, ce acoperă domenii variate ale vieții social-economice : medical, juridic, politehnic, economic, de siguranță și protecție, relații cu publicul etc. De asemenea, se remarcă o orientare masivă a subiecților spre profesiuni a căror statut s-a actualizat și învoit datorită schimbărilor survenit în această etapă de tranziție (economist, jurist, notar). Nevoia de realizare și prestigiu, dar și atitudinile grupurilor sociale față de diferitele profesiuni și aspecte ale pregătirii profesionale (tradiții, prejudecăți, noutate) determină o parte însemnată dintre subiecți să se orienteze spre profesiuni cu un statut mai înalt, care solicită într-o măsură mai mare posibilitățile și capacitățile intelectuale și care beneficiază de o largă recunoaștere socială (medicale, juridice, economice), dovedind astfel aspirații profesionale înalte, conform următorului tabel:

Tabel 3.1

Distribuția adolescenților în funcție de aspirația profesională

Legendă:

P-Profesiuni

S-Subiecți

T-total subiecți

Constatăm că o parte însemnată (63,63% din totalul adolescenților) aspiră spre profesii cu statut înalt, ceea ce dovedește că nevoia de realizare profesională și socială a adolescenților reprezintă o parte importantă a personalității lor. În funcție de variabila sex, observăm o proporție mai mare a fetelor (68,42%) pentru profesiuni cu statut înalt, față de băieți a căror proporții sunt aproximativ egale. Aceasta dovedește o schimbare a mentalității în rândul fetelor, în ce privește rolul și statutul femeilor în societatea contemporană (elevele au aspirații înalte, exprimate prin opțiuni profesionale cu statut mai înalt).

Rezultatele obținute din investigarea motivației profesionale, permit următoarea tipologizare a motivelor care susțin opțiunea adolescenților:

motive afective (“îmi place”, “e frumoasă”)

motive raționale (“am posibilitatea să-mi folosesc capacitățile”, “creez”)

motive pragmatice (“îmi asigură viitorul”, “bine remunerată”, “ușoară”, “timp liber”)

Remarcăm ca motive principale ale opțiunii profesionale (fig.2.) cele afective și raționale, sugerând nivelul înalt de motivare socială și personală al adolescenților.

Figura 3.2 Distribuția adolescenților în funcție de motivația profesională

Motivele profesionale variază și în funcție de aspirația profesională a adolescenților: proporția cea mai mare de adolescenți ce aspiră la profesii cu statut înalt recunosc motive afective la baza opțiunii, față de motivele pragmatice invocate de proporția mai mare de adolescenți cu aspirații mai scăzute.

În funcție de variabila sex, constatăm că fetele recunosc în proporție mai mare motive afective la baza opțiunii profesionale, iar băieții invocă în proporție mai mare motive pragmatice.

Observăm astfel că motivația profesională a adolescenților e diversificată și în strânsă relație cu variabila sex și opțiunea profesională.

Fig. 3.3 Diagrama de comparație a distribuției adolescenților (profesii cu statut înalt vs. profesii cu statut scăzut ) în funcție de motivația profesională.

Fig.3.4 Diagrama de comparație a distribuției adolescenților (fete vs. băieți) în funcție de motivația profesională

Investigarea sistemului de valori – prin chestionarul de ierarhizare a 15 atribute-valori – ne permite să constatăm următoarea ierarhizare a atributelor-valori în cadrul sistemului de valori la adolescenți, prezentată în figurile de mai jos.

Pentru adolescenții cu aspirații profesionale superioare, constatăm următoarea ierarhizare a valorilor, în ordine descendentă :

cinstit și sincer

inteligent

descurcăreț

corect

modern

săritor la nevoie

cult

înțelegere cu părinții

harnic

a iubi sincer

îndemânare

tradițional

frumos

a avea relații

voinic

Observăm că cea mai importantă valoare este cea morală “cinstit și sincer” și foarte importante valorile intelectuale dar și cele legate de a fi “descurcăreț” iar valorile fără nici o importanță sunt cele fizice (“voinic”) dar și cele referitoare la “a avea relații”.

Pentru adolescenții cu aspirații profesionale mai scăzute, constatăm următoarea ierarhizare a valorilor:

descurcăreț

inteligent

cinstit și sincer

corect

îndemânare practică

modern

săritor la nevoie

harnic

cult

înțelegere cu părinții

a iubi sincer

tradițional

frumos

a avea relații

voinic

Se evidențiază ca cea mai importantă valoare cea legată de a fi “descurcăreț” și foarte importante cele intelectuale și morale (“cinstit și sincer”); valorile fără nici o importanță sunt cele fizice (“voinic”) dar și cele legate de “a avea relații” remarcând o mare similitudine în dezaprecierea acestor valori ale celor două grupe.

Remarcăm că valorile “cult”, “săritor la nevoie”, “modern” și valorile afective (“a iubi sincer”) sunt mai importante la grupul adolescenților cu aspirații profesionale mai ridicate, iar valorile “harnic” și praxice (“îndemânare practică”) sunt mai importante la adolescenții cu un nivel de aspirație profesională mai scăzut.

Pentru subiecții – fete, constatăm următoarea ierarhizare a valorilor:

cinstit și sincer

inteligent

descurcăreț

corect

săritor la nevoie

cult

modern

înțelegere cu părinții

harnic

a iubi sincer

îndemânare practică

tradițional

a avea relații

frumos

voinic.

Constatăm la fete ca fiind cea mai importantă valoare cea morală “cinstit și sincer” și foarte importantă valorile “inteligent” și “descurcăreț”, “corect”, iar valorile fără nici o importanță pentru fete sunt valorile fizice “voinic”, “frumos”.

Fig.3.5 Ierarhizarea atributelor-valori la adolescenții cu aspirații profesionale mai scăzute

Fig.3.6 Ierarhizarea atributelor – valori la adolescenții cu aspirații profesionale superioare

Fig.3.7 Ierarhizarea atributelor-valori la subiecții-fete

Fig.3.8 Ierarhizarea atributelor-valori la subiecții-băieți

La băieți, ierarhizarea valorilor se prezintă astfel:

descurcăreț

cinstit și sincer

inteligent

modern

corect

voinic

îndemânare practică

harnic

înțelegere cu părinții

cult

săritor la nevoie

a iubi sincer

frumos

a avea relații

tradițional

Remarcăm pentru băieți — ca fiind cea mai importantă valoare cea legată de a fi “descurcăreț” și foarte importante valorile “cinstit, sincer”, “inteligent”, iar valorile fără nici o importanță sunt cele fizice (“frumos”) dar și “a avea relații” și “tradițional”.

Comparând fetele cu băieții, constatăm că valorile “corect”, “săritor la nevoie”, “cult”, “înțelegere cu părinții”, “a iubi sincer”, “tradițional” sunt mai importante la fete, iar valorile “descurcăreț”, “modern”, “voinic”, “îndemânare practică”, “harnic” sunt mai importante la băieți decât la fetele de aceeași vârstă.

Din analiza chestionarelor de ierarhizare a celor 15 atribute-valori, reiese o largă paletă atât a valorilor esențiale cât și a celor respinse de adolescenți. Adolescenții cu aspirații profesionale înalte recunosc un sistem de valori în care esențiale sunt valorile personale și sociale autentice (caracteriale, intelectuale, afective); ei consideră ca “esențiale” următoarele valori : “cinstit și sincer” (62,85%), “inteligent”(20%), “a iubi sincer”(8,57%), “descurcăreț”, “cult”.

Adolescenții cu aspirații profesionale mai scăzute invocă un sistem de valori mai diferit, ce cuprinde ca valori esențiale-relaționale, caracteriale, intelectuale, fizice, afective – “descurcăreț”(35%), “cinstit și sincer”(25%), “inteligent”(20%), “a avea relații”(10%), “voinic”, “a iubi sincer”.

Se constată că o proporție destul de mare (24%) dintre adolescenți consideră ca “important” pentru ei această valoare materială, 14% din elevi o consideră “esențială”, iar 21% din adolescenți o consideră ca “de dorit”.

Observăm că aproape un sfert dintre adolescenți recunosc ca “esențială” această valoare, 16% sunt încă nehotărâți, iar 24% o consideră “de dorit”.

Constatăm că o proporție foarte mare (62%) apreciază ca “important” și “esențial” această valoare “și numai 12% nu o doresc pentru propria persoană”.

Observăm că jumătate din adolescenți sunt nehotărâți în a acorda vreo semnificație valorilor politice, 20% din ei o consideră “de dorit”, și doar 1 elev o consideră “esențială” și 1 elev o respinge cu desăvârșire. Această devalorizare a valorilor politice în rândul adolescenților poate avea la bază instabilitatea mediului politic nou în care trăiesc, dar și preocupările și interesele lor care nu sunt încă în relație cu sfera politică.

Distribuția ne arată că aproape jumătate dintre adolescenți (45%) consideră această valoare ca importantă, 10% dintre ei ca “esențială” și doar 9% sunt nehotărâți în a-i acorda vreo semnificație în funcție de importanța valorilor sociale (“a accepta legea și ordinea”, “a fi sensibil altora”, “a fi gata să ajutați pe altul”, “a mă uita pe mine însumi, pentru alții”).

Constatăm că doar 27% dintre subiecți o consideră ca “importantă”, o mare parte (63%) dintre adolescenți o consideră “de dorit”, și doar 9% sunt nehotărâți.

Se observă că mai mult de jumătate dintre subiecți (58%) consideră ca “importantă” această valoare, și 37% dintre ei o invocă ca “de dorit” în cadrul sistemului de personalitate.

Rezultatele subiecților obținute la Inventarul de Obiective Vitale Buhler-Coleman, arată că ele nu se înscriu într-o distribuție normală, de aceea, am folosit pentru compararea frecvențelor celor 2 eșantioane independente criteriul 2.

Datele obținute prin compararea frecvențelor celor 2 eșantioane independente – adolescenți cu aspirații înalte, adolescenți cu aspirații mai scăzute – folosind criteriul 2, și datele obținute din corelația analizată între aspirația profesională și fiecare valoare, pentru aceste eșantioane, sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabel 3.2

Criteriul 2 și coeficientul de corelație biserial (pentru adolescenți cu aspirații profesionale superioare și cu aspirații profesionale mai scăzute)

Constatăm că nu există diferențe semnificative între cele 2 eșantioane privitor la distribuția frecvențelor – între grupul cu rezultate inferioare medianei și grupul cu rezultate superioare medianei – pentru valorile: materiale, familiale, pragmatice, de dezvoltare personală, de prestigiu, renume, politice și morale.

Referitor la valori ale vieții sexuale, diferențele obținute între proporțiile eșantioanelor sunt semnificative (p=.05): adolescenții cu aspirații profesionale înalte se distribuie în procent mai mare (60%) sub nivelul medianei, considerând aceste valori ca fiind “de dorit” în ierarhia valorilor, față de adolescenții cu aspirații profesionale mai scăzute care se grupează în procent mai mare (65%) peste nivelul medianei, apreciind aceste valori ca fiind “importante” pentru ei. Deci, elevii cu aspirații profesionale mai scăzute acordă o importanță mai mare acestei valori legate de satisfacția sexuală, decât adolescenții cu aspirații profesionale superioare.

Diferențe semnificative apar și în ce privește valorile sociale (p<.01): între proporția mai mare a elevilor cu aspirații profesionale superioare (63%) aflată peste nivelul medianei, ce consideră această valoare ca fiind “importantă” și proporția mai mare a elevilor (75%) cu aspirații profesionale mai joase, grupați sub nivelul medianei, ce consideră această valoare ca fiind “de dorit” pentru ei. Deci, adolescenții cu aspirații profesionale superioare acordă o semnificație mai mare acestei valori (sociale) decât cei cu aspirații profesionale mai scăzute.

În ce privește valorile legate de succes (mai ales profesional) nu se constată diferențe semnificative între cele 2 eșantioane.

Rezultatele obținute ne indică anumite corelații între aspirația profesională și anumite valori la adolescenți:

astfel, corelația cea mai ridicată s-a obținut între aspirația profesională și valorile sociale — coeficient biserial pozitiv, valoare destul de mare indicând deci o relație directă, pozitivă și semnificativă între aceste 2 variabile : cu cât aspirația profesională e mai înaltă, cu atât crește semnificația valorilor sociale la adolescenți.

corelația directă, pozitivă și semnificativă se constată și între nivelul aspirației profesionale și valorile morale: cu cât crește nivelul aspirațiilor profesionale, cu atât crește importanța valorilor morale la adolescenți.

de asemenea, corelația directă, pozitivă și destul de semnificativă se înregistreză și între aspirația profesională și valorile sexuale și respectiv familiale: cu cât importanța valorilor familiale e mai înaltă, cu atât importanța valorilor familiale e mai mare la adolescenți.

Datele obținute prin compararea frecvențelor celor 2 eșantioane independente (grup – băieți și grup – fete) folosind criteriul 2 sunt prezentate în tabelul următor.

Tabel 3.3

Criteriul 2 ( fete și băieți

Observăm că nu sunt semnificative diferențele între proporțiile subiecților (fete și băieți) față de mediană, pentru valorile : materiale, sexuale, pragmatice, de dezvoltare personală, prestigiu / renume, morale, sociale și de succes (p>.10); cea mai semnificativă diferență (p<.02) a apărut în ce privește valorile politice : fetele – în proporție de 60,5% – acordă o importanță mai mare acestei valori decât marea majoritate a colegilor lor (76%), dovedindu-se astfel că fetele ar avea un potențial receptor la impulsurile politice, mai mare decât al băieților.

Analiza răspunsurilor subiecților la întrebarea: “Ce persoane / modele / grupuri le-au influențat în alegerea profesiunii?” (parte a chestionarului) permite o distribuție de frecvență în funcție de factorii cu influență asupra alegerii profesionale, redată în figura de mai jos:

Fig. 3.9 Distribuția subiecților în funcție de factorii cu influență asupra alegerii profesiei

Observăm că cel mai important factor cu influență asupra orientării profesionale este familia (subiecții grupându-se în proporție de 61,01% în jurul acestui factor) urmată de “propria persoană” în procent mult mai mic (25,45%), și de “rude, prieteni” (9,09%) pe ultimul loc situându-se influențele din partea școlii (5,45%).

În cadrul familiei, s-a constatat o participare foarte mare la activitatea educativă și formativă a adolescentului, din partea ambilor părinți (în raport de 60,60%( urmată de influența tatălui (18,18%), a mamei (12,12%) dar și a celorlalți frați sau surori (9,09%).

Semnificative apar și datele subiecților cu privire la sursele de informare asupra profesiunii. Ierarhia factorilor informatori cu privire la profesie, la subiecții-adolescenți, este prezentată în figura de mai jos:

Fig. 3.10 Ierarhia factorilor informatori în alegerea profesiunii la subiecți-adolescenți.

Se observă că pe primul loc se situează “familia”(85,09%) apoi urmează ca surse de informare “prieteni, alte persoane” (68,72%), “mass-media”(56,36%), “școala” (48,72%), iar pe ultimul loc se află “lectura”(41,09%).

Din analiza răspunsurilor, constatăm astfel importanța mare pe care o are familia în alegerea profesiunii, atât prin capacitatea ei de influență cât și prin informațiile oferite adolescentului. În mare parte se constată o atitudine pozitivă, interesată a ambilor părinți față de opțiunea profesională a adolescenților, și o influență mai mare a tatălui în acest complex proces.

De asemenea, s-a constatat că instituția școlară (prin activități, metode, profesori) contribuie în mică măsură la influențarea opțiunilor profesionale și la informarea elevilor cu privire la diverse profesii. Remarcăm rolul mai mare al surselor de informare prin mass-media câștigat și față de școală și față de propria lectură a adolescenților. Aceasta se poate datora atât diversificării și exploziei informaționale prin mijloacele mass-media, dar și timpului mai mare acordat de adolescenți acestora.

Ar fi eficientă și importantă o colaborare strânsă între familie și școală, chiar și cu participarea mass-mediei, pentru a realiza o orientare profesională adecvată și realistă a adolescenților. Se impune de aceea ca rolul psihologului școlar să crească și să funcționeze optim mai ales ca mediator și colaborator eficient al elevului.

3.11 Relația dintre valori și unele dimensiuni ale personalității adolescenților

Corelația între diferiți factori de personalitate și diferite valori – exprimată sub forma coeficientului de corelație Bravais-Pearson (r) – este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabel 3.4

Corelația „r” între factori personalitate – valori

Analizând tabelul de mai sus, constatăm următoarele:

cea mai semnificativă corelație (p=.009) s-a obținut între depresie-v.familiale, indicând existența unei corelații inverse (negative): cu cât crește nivelul depresiei (proastă dispoziție, nesiguranță de sine, pesimism) cu atât importanța valorilor familiale e mai scăzută la adolescenți.

o corelație puternic semnificativă (p=.02) directă și pozitivă s-a înregistrat între extraversiune și valori de succes : cu cât adolescentul e mai extravertit cu atât e mai mare importanța valorilor legate de succes (mai ales profesional)

o corelație directă (pozitivă) și puternic semnificativă (p=.03)s-a constatat între fact. masculinitate și valoarea morală: cu cât adolescentul e mai activ, cu dispoziție echilibrată, conștient de valoarea proprie, încrezător, întreprinzător cu cât sunt mai importate valorile morale pentru el.

o corelație directă (pozitivă) și destul de semnificativă (p=.08)s-a observat între factorul masculinitate și valorile familiale: creșterea încrederii în sine, a activismului constructiv, a echilibrului dispozițional e strâns legată de creșterea importanței pe care adolescenții o acordă valorilor familiale.

O corelație inversă(negativă) și destul de semnificativă (p=.09) s-a obținut între nivelul depresiei și valorile legate de succes: creșterea gradului depresiei e legată de scăderea importanței acordată de adolescenți valorilor legate de succes (mai ales profesional).

o corelație directă, pozitivă și destul de semnificativă (p=.10) se referă la relația între sociabilitate și valorile legate de succes: creșterea gradului de sociabilitate influențează direct importanța acordată valorilor de succes, la adolescenți.

O corelație inversă (negativă) dar mai puțin semnificativă (p=.11) s-a obținut între depresie și valorile sociale: cu cât crește nivelul depresiei sociale la adolescenți.

tot o corelație inversă(negativă) și mai puțin semnificativă s-a constatat între agresivitate și valorile familiale: creșterea nivelului agresivității influențează asupra scăderii importanței valorilor familiale pentru adolescenți.

O corelație inversă(negativă) dar mai puțin semnificativă (p=.11) s-a observat între labilitatea emoțională și valorile familiale: creșterea labilității emoționale determină scăderea semnificației acordate valorilor familiale la adolescenți.

Analiza rezultatelor obținute din compararea ierarhizărilor pe care subiecții le realizează față de cele 15 atribute-valori (“frumos”, “cinstit, sincer”, “inteligent”, “înțelegere cu părinții”, “a iubi sincer”, “cult”, “a avea relații”, “a fi modern”, “a fi tradițional”, “corect”, “voinic”, “harnic”, “descurcăreț”, “îndemânatic în activități practice”, “săritor la nevoie”) folosind metoda corelației rangurilor (), a condus la obținerea a trei mărimi pentru fiecare subiect:

13 – corelația între scara I și II (“ce consideră subiectul mai important” și “eul ideal”)

12 – corelația dintre scara I și II (“ce consideră subiectul mai important” și “autoportret”)

23 – corelația dintre scara I și II (“autoportret” și “eul ideal”)

Prezentarea acestor rezultate (sub formă de medii) e ilustrată în tabelul de mai jos:

Tabel 3.5

Corelația rangurilor dintre scara I și III (13), scara I și II (12) și scara II și III (23)

Analizând raportul dintre “ce consideră subiectul important” și “eul ideal” (13) constatăm următoarele:

o corelație directă și puternic semnificativă la toți subiecții-adolescenți, ceea ce arată că cele două aspecte sut fie în raport de determinare unul față de altul, fie că există un al treilea factor de care depind amândouă; ceea ce subiectul consideră mai important e rezultatul mai multor factori, dintre care doi apar mai pregnanți: modelul propus de mediul soicio-cultural și experiența individuală de viață. Așa cum remarca R. Linton(1968), modelul propus de mediul socio-cultural operează asupra formării personalității în 2 ipostaze:

modelul real – reprezentând un domeniu limitat de comportamnete în care se integrează în mod normal răspunsurile tuturor membrilor societății la o anumită situație (comportamentul lor efectiv)

modelul ideal – ce reprezintă abstracții elaborate de membrii unei societăți sau ai unui grup despre cum ar trebui să se comporte indivizii acelei societăți; ele sunt deziderate valori urmate în mai mare sau mai mică măsură de membrii societății.

Modelul ideal are funcții normative asupra celui real, dar, la rândul său, caută să țină seama de modelul real în așa fel încât să nu rămână o abstracție goală, lipsită de conținut. Astfel, ceea ce fiecare subiect apreciază mai important e felul cum fiecare din ei proiectează modelul ideal, dar judecata asupra importanței acestor valori izvorăște și din experiența de viață proprie, astfel încât individul respectiv nu acceptă modelul respectiv fără nici un fel de triaj, selecție, ci este atât o acceptare, cât și o negare, o filtrare. Individul aspiră la calități care să-i asigure succesul și afirmarea în viața socială. Asemenea trăsături nu pot fi altele decât cele considerate de el însuși și de cei din mediul apropiat ca fiind valoroase, eficiente. În mod obișnuit, persoana umană caută să se conformeze modelului propus de mediul social să-și apropie însușirile valorizate de societate (Linton 1968, Ralea 1962). Deci, în lumina acestei constatări, corelația ar trebui să fie directă și foarte mare. Dar, după cum observăm, deși e ridicată, nu prezintă valori prea mari.

Aceasta se poate datora faptului că deoarece toate valorile-calități sunt demne de prețuire, determinarea de către modelul ideal nu este atât de stringentă, spațiul de joc e mai mare, astfel încât subiectul își permite o oarecare abatere, în conturarea “eului ideal” de la modelul perceput; de asemenea, scara valorilor dorite (III) depinde și de felul cum se autoapraciază subiecții, de autoportret.

La fete s-a obținut o corelație directă mai mare și mai semnificativă decât la băieți, iar la elevi cu aspirații profesionale mai scăzute o corelație mai mare, directă și mai semnificativă decât la cei cu aspirații profesionale superioare.

Analizând relația dintre “ce consideră subiectul mai important” și “autoportret” (12) constatăm:

o corelație pozitivă, puternic semnificativă la adolescenți, explicabilă prin faptul că ei se apreciază pe ei înșiși în așa fel încât să nu vină în contradicție cu ceea “ce consideră mai important”; ei nu vor să apară în fața altora, și probabil, în fața conștiinței proprii ca neposesori ai atributelor socialmente-valorizate. În ierarhizarea valorilor după importanța lor, e prezentă și influența modului de autoapreciere: subiectul apreciază importante acele trăsături pe care el crede că le posedă într-o măsură mai mare, și, dimpotrivă, unele considerate de el ca aparținându-i într-o măsură mai mică, le evaluează ca mai puțin importante.

Analizând raportul dintre “autoportret” și “eul ideal” (23) remarcăm :

corelație directă, semnificativă, dar mai slabă decât în celelalte două cazuri, explicabil prin influența factorului “ce consideră subiectul mai important” factor ce determină în același sens atât autoaprecierea cât și scara calităților dorite. Scara I este modelul spre care tinde în același timp autoestimarea și “eul ideal”. Subiectul nu-și dorește “eul ideal” în opoziție totală cu “eul perceput în prezent”, el nu aspiră la o schimbare totală a calităților pe care le deține în prezent.

Se observă că o parte din subiecți au arătat o automulțumire marcantă, corelați dintre sacra II și III fiind semnificativ ridicată (23=0,65); în majoritatea acestor cazuri 13 și 12 sunt de asemenea ridicați, ele având un conformism accentuat față de “ce consideră mai important” atât în autoapreciere cât și pentru “ce-și dorește mai mult”.

3.12 Relația între influența părinților asupra deciziilor adolescenților și aspirația profesională a acestora

Comparând frecvențele constatate — prin criteriul 2 — între cele 2 eșantioane independente – elevi cu aspirații profesionale înalte și elevi cu aspirații profesionale mai scăzute, ca între băieți și fete – nu se remarcă diferențe semnificative între ele, în ce privește influența părinților asupra deciziilor adolescenților și aspirația profesională a acestora , conform tabelului de mai jos.

Tabel 3.6

Criteriul 2 pentru nivelul intelectual

Analizând relația dintre influența părinților asupra deciziilor adolescenților și aspirația profesională a acestora– prin coeficientul de corelație biserial (rbis = 0,35, E = 0,15) – constatăm o corelație pozitivă, dar mai puțin semnificativă între ele: creșterea nivelului influenței părinților are impact direct asupra creșterii nivelului aspirației profesionale la adolescenți; există deci o relație directă între nivelul influenței părinților și nivelul aspirației profesionale la adolescenți.

3.13 Verificarea ipotezelor

Verificarea ipotezei nr. 1

IPOTEZA 1. Implicarea familiei în procesul deciziei de carieră a adolescentului îmbunătățește semnificativ capacitatea decizională a acestuia în ceea ce privește alegerea carierei.

Intervenția de consiliere asupra părinților nu a modificat semnificativ statistic rezultatele la Inventarul factorilor de carieră (Anxietatea în alegerea carierei, Indecizia generală, Nevoie de autocunoaștere, Nevoia de informații).

Compararea mediilor la Chestionarul privind implicarea părinților în decizia de carieră înainte și după intervenția asupra părinților elevilor din grupul experimental relevă o diferență puternic semnificativă din punct de vedere statistic, atât la scala de Suport emoțional, cât și la scorul total al chestionarului.

Verificarea ipotezei nr. 2

IPOTEZA 2. Programele de consiliere vocațională aplicate părinților adolescenților îmbunătățesc semnificativ nivelul de autoeficacitate privind alegerea carierei elevilor. Opțiunile educaționale sau de muncă ale absolvenților de liceu sunt influențate de contextul socio-economic actual.

Verificarea ipotezei nr. 3

IPOTEZA 3. Programele de consiliere vocațională aplicate la adolescenți îmbunătățesc semnificativ nivelul de autoeficacitate privind decizia de carieră a elevilor.
Apar diferențe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește nevoia de autocunoaștere, nevoia de informații și pentru scorul global la Inventar.

Se înregistrează diferențe semnificative din punct de vedere statistic la toate subscalele Scalei de autoeficacitate în luarea deciziei privind cariera, precum și cu referire la scorul total al scalei.

Măsuri ameliorative

Principalele măsuri ameliorative în contextul orientării profesionale a adolescenților se vor lua atât în mediul școlar, cât și la nivelul mediului familial.

participarea tuturor adolescenților la lucrări și activități de grup/ în perechi cu valențe profesionale;

neacceptarea comportamentelor negative;

determinarea prin activități și jocuri a unor reguli de comportare civilizată: comunicare în grup și ascultarea celuilalt;

antrenarea în jocuri și exerciții atractive pentru a-și dezvolta capacitățile de a lua inițiativă într-o situație oarecare;

aprecierea unor comportamente pozitive: finalizarea sarcinilor de pe fișă, jocuri didactice pe echipe cu recompense, aprecierea lucrărilor de către alți elevi și autocorectare;

lărgirea sferei de reprezentări despre piața muncii prin stimulare senzorială și prin activități și jocuri didactice pentru cunoașterea mediului de business ( intuirea de către adolescenți a unor caracteristici ale fenomenelor realității înconjurătoare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, a cauzalității acestora în vederea formării premiselor concepției despre lume ș.a.);

observări spontane pentru a antrena toți analizatorii și de a percepe noțiuni complexe de timp, cauză, spațiu (constante în timp);

organizarea de vizite și excursii, urmărindu-se formarea și dezvoltarea unei atitudini pozitive față de piața muncii.

Față de aspectele prezentate mai sus, conform legislației în vigoare, se pot propune și următoarele măsuri promovate de către organismele împuternicite în vederea susținerii orientării profesionale a adolescenților:

Identificarea modalităților de combatere a discriminării și promovarea măsurilor de integrare pe piața muncii a grupurilor vulnerabile;

Îmbunătățirea și extinderea serviciilor sociale destinate reducerii marginalizării și excluziunii sociale;

Elaborarea și implementarea unor noi instrumente și soluții de promovare a ocupării și formării profesionale adaptate diverselor nevoi identificate în rândul șomerilor de lungă durată, a tinerilor și a altor grupuri dezavantajate pe piața muncii;

Dezvoltarea capacității de furnizare de servicii de ocupare și de asistență personalizată;

Dezvoltarea de programe de tip „a doua șansă”;

Adaptarea forței de muncă la condițiile în permanentă schimbare de pe piața muncii;

Susținerea inițiativei private, a unor programe de promovare a antreprenoriatului;

Dezvoltarea parteneriatelor cu agenții economici și cu organizații non-guvernamentale;

Scăderea șomajului în rândul populației apte de muncă din mediul urban/rural.

Pregătirea și ocuparea forței de muncă în domeniul serviciilor sociale;

Dezvoltarea de acțiuni pentru creșterea ocupării în domeniul economiei sociale și serviciilor comunitare, în parteneriat cu serviciile publice și private de asistență socială.

Crearea unor mecanisme de corelare a ofertei de formare cu piața muncii;

Activarea parteneriatului cu agenții economici și cu organizații non-guvernamentale;

Derularea unor programe de formare continuă pentru specialiștii din domeniul educației și formării profesionale;

Crearea/reconfigurarea/dezvoltarea departamentelor de asigurare a calității în învățământ;

Crearea și eficientizarea mecanismelor de dezvoltare a învățământului și formării centrate pe

competențe;

Modernizarea infrastructurii unităților școlare în vederea asigurării calității în formare;

Crearea mecanismelor de facilitare și diversificare a accesului la formarea continuă și

adaptarea la cerințele pieței muncii;

Reducerea abandonului școlar și a ratei de părăsire timpurie a școlii;

Creșterea ponderii populației cu grad ridicat de pregătire/calificare din mediul urban și rural.

Implicarea partenerilor sociali în atragerea de investiții și surse de finanțare externe;

Implicarea parteneriatelor în educație și formare profesională;

Dezvoltarea de rețele de incluziune socială prin intermediul tuturor factorilor implicați.

Creșterea capacității instituționale în domeniul pieței muncii;

Asigurarea transparenței informațiilor pe piața muncii.

Diminuarea deficitului de competențe al persoanelor din mediul rural în scopul creșterii ocupării și nivelului de trai;

Stimularea dezvoltării de activități antreprenoriale în scopul valorificării potențialului local și regional, menținerii tradițiilor locale și creșterii ocupării.

Punerea în aplicare a politicilor de ocupare a forței de muncă, urmărind ocuparea integrală a forței de muncă, îmbunătățirea calității și productivității muncii și întărirea coeziunii sociale și teritoriale.

Promovarea unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață.

Asigurarea unor piețe ale muncii care să favorizeze integrarea, sporirea atractivității locurilor de muncă și crearea condițiilor care să facă munca atrăgătoare din punct de vedere financiar pentru persoanele care caută un loc de muncă, inclusiv pentru persoanele defavorizate și persoanele inactive.

Îmbunătățirea congruenței între cerere și ofertă pe piața muncii.

Favorizarea flexibilității în armonie cu siguranța locului de muncă și reducerea segmentării pieței muncii, ținându-se seama în mod corespunzător de rolul partenerilor sociali.

Asigurarea unei evoluții a costurilor muncii și a unor mecanisme de stabilire a salariilor care să fie favorabile ocupării forței de muncă.

Creșterea și îmbunătățirea investiției în capitalul uman.

Adaptarea sistemelor de educație și de formare la noile exigențe în domeniul competențelor.

Concluziile prezentului studiu

Studiul de față confirmă rolul structurilor axiologice ca factor în procesul complex, cu numeroase determinări, al aspirației profesionale la adolescenți. De asemenea, se confirmă rolul important al familiei în alegerea profesiunii adolescentului, atât prin capacitatea ei de influență și modelare, cât și prin funcția informativă pe care și-o arogă.

Nevoia intensă de realizare și prestigiu dar și atitudinea grupurilor sociale față de diferitele profesiuni și aspecte ale pregătirii profesionale (tradiții, prejudecăți, noutate) determină o parte însemnată dintre adolescenți să se orienteze spre profesiuni cu un statut mai înalt, care solicită într-o măsură mai mare posibilitățile și capacitățile intelectuale și care beneficiază de o largă recunoaștere socială. Investigarea motivației profesionale relevă ca motive principale ce susțin opțiunea profesională, cele afective și raționale, sugerând nivelul înalt de motivare socială și personală a adolescenților. De asemenea, s-a constatat o orientare masivă a subiecților spre profesiuni a căror statut s-a actualizat și înnoit datorită schimbărilor survenite în această etapă de tranziție.

Investigarea sistemului propriu de valori la adolescenți, arată că apar diferențe în funcție atât de variabila nivel de aspirație profesională cât și în funcție de variabila sex. În timp ce la elevii cu nivel de aspirație profesională ridicat, ierarhia valorilor începe cu cea morală “cinstit și sincer” ca fiind esențială, și importante valorile “inteligent”, “descurcăreț”, “corect”, “modern”, la elevii cu aspirații profesionale mai scăzute, valoarea esențială se dovedește a fi “descurcăreț” și importante cele de “inteligent”, “cinstit și sincer”, “corect”, “îndemânare practică”. De asemenea, anumite valori din constelația axiologică, cum sunt : “cult”, “săritor la nevoie”, “modern”, “a iubi sincer” sunt mai importante la grupul cu aspirații profesionale mai ridicate față de celălalt grup, care acordă un rang mai mare valorilor “harnic” și “îndemânare practică”. Se constată astfel că primul grup posedă o atracție și un potențial receptor mai mare la cultură, moralitate, modernitate și afectivitate decât cel de-al doilea la care receptarea mai mare este pentru valorile instrumentale. În dezaprecierea unor valori fizice “voinic”, “frumos”

dar și valori ca “tradițional”, “a avea relații” se remarcă o similitudine accentuată între cele 2 grupuri. În funcție de variabila sex, se constată că valorile “cinstit și sincer”, “inteligent”, “corect”, “săritor la nevoie”, “cult”, “înțelegere cu părinții”, “a iubi sincer”, “tradițional” sunt mai importante la fete decât la băieți, iar valorile “descurcăreț”, “modern”, “voinic”, “îndemânare practică” ocupă un rang mai mare la băieți față de colegele lor. Atât pentru valorile “esențiale” cât ți pentru cele fără nici o importanță se constată diferențe în funcție de variabila nivel de aspirație și sex.

Se remarcă că nu există diferențe semnificative între cele 2 grupuri (elevi cu aspirații profesionale superioare și elevi cu aspirații profesionale mai scăzute) în funcție de variabila tip valori: valori materiale, familiale, pragmatice, de dezvoltare personală, de prestigiu, morale și politice, și de succes. Deferențe semnificative apar pentru valori ale vieții sexuale, elevii cu aspirații profesionale mai scăzute acordă o importanță mai mare acestei valori legate de satisfacția sexuală decât ceilalți elevi. Diferență puternic semnificativă apare referitor la valorile sociale: cei cu aspirații profesionale superioare acordă o importanță mult mai mare acestor valori decât cei cu aspirații profesionale mai scăzute. Diferențe semnificative între băieți și fete nu apar decât pentru valorile familiale și politice, fetele acordând o importanță mai mare acestor valori, sugerând un potențial receptor mai mare pentru viața de familie și afectivă, dar și pentru impulsurile politice.

Analiza corelației între nivelul de aspirație profesională și valorile materiale, pragmatice, de dezvoltare personală de prestigiu, și de succes nu conduce la corelații semnificative între ele. Relații directe, pozitive și semnificative s-a constatat între aspirația profesională și valorile sociale, morale și familiale: creșterea nivelului de aspirație profesională influențează direct asupra creșterii importanței valorilor sociale, morale și familiale la adolescenți.

Importanța structurilor axiologice la adolescenți se reflectă și se exprimă prin unele dimensiuni ale personalității. Datele obținute au evidențiat o corelație inversă între valorile familiale, sociale și cele legate de succes și depresie: scăderea importanței valorilor familiale sociale și de succes la adolescenți influențează asupra creșterii nivelului depresiei. O corelație directă, pozitivă s-a obținut între valorile legate de succes (mai ales profesional) și tendințele spre extraversiune și sociabilitate ale adolescenților : cu cât crește importanța valorilor legate de succes cu atât tendințele spre extraversiune și sociabilitate sunt mai mari și evidente la adolescenți. O relație directă s-a constatat și între valorile familiale și morale și factorul masculinitate: creșterea importanței valorilor morale și familiale pentru adolescenți e strâns legată de creșterea încrederii în sine, a activismului constructiv, a echilibrului dispozițional. Între valorile familiale și tendințele spre instabilitate emoțională și agresivitate s-a obținut o corelație inversă: scăderea importanței valorilor familiale influențează asupra creșterii labilității emoționale și nivelului agresivității la adolescenți.

Scala proprie de valori influențează atât asupra imaginii de sine, cât și asupra “eul-lui ideal” la adolescenți. Astfel, s-a constatat o corelație directă și semnificativă între sistemul propriu de valori și scala de valori dorite (“eul ideal”) ceea ce arată că aceste aspecte sunt fie în raport de determinare unul față de altul, fie există un al treilea factor de care depind amândouă. Ceea ce fiecare subiect apreciază mai important e modul cum fiecare din ei proiectează modelul ideal, dar judecata asupra importanței acestor valori izvorăște și din experiența de viață proprie, astfel încât individul nu acceptă modelul respectiv fără nici o selecție. Individul aspiră la calități care să-i asigure succesul și afirmarea în viața socială. Asemenea trăsături nu pot fi altele decât cele considerate de el însuși și de cei din mediul apropiat ca fiind valoroase, eficiente. De asemenea, analiza relației dintre scala de valori și “autoportret” conduce la o legătură directă, explicabilă prin faptul că adolescenții se apreciază pe ei înșiși în așa fel încât să nu vină în contradicție cu valorile mai importante; ei nu vor să apară în fața altora și probabil, în fața conștiinței proprii, ca neposesori ai atributelor socialmente valorizate. Raportul între “eul ideal” și imaginea de sine sugerează o relație directă între ele: adolescenții nu-și doresc “eul ideal” în opoziție totală cu “eul” perceput în prezent, ei nu aspiră la o schimbare totală a calităților pe care le dețin în prezent.

Se observă că o parte din subiecți au arătat o automulțumire marcată și s-a constatat prezent efectul dezirabilității sociale, un conformism accentuat atât pentru scala de valori și “eul ideal”.

Implicațiile părinților asupra aspirației profesionale se remarcă prin existența unei relații directe între ele: creșterea influenței părinților influențează direct asupra creșterii nivelului aspirației profesionale la adolescenți.

Studiul aspirațiilor profesionale la adolescenți, confruntați cu exigențe mereu mai crescute ale mediului social, contribuie la înțelegerea raportului complex dintre individ și societate și mai ales poate contribui la adaptarea adecvată a fiecărui adolescent în mediul social și profesional corespunzător, prin valorificare și valorizare judicioasă a personalității umane în formare.

Cunoașterea sistemului de valori și atitudini la adolescenți poate facilita realizarea de predicții ale comportamentului, ca expresie a probabilității de producere a unui comportament într-o anumită situație.

Deoarece anumite valori și atitudini inadecvate, negative pot duce la dezechilibre la perturbarea homeostazei funcționale dar și la disfuncționalități sociale, ele trebuie

reechilibrate prin educație și consiliere adecvată pentru realizarea optimului funcțional al fiecărui individ.

Studiul de față se vrea o contribuție la înțelegerea problematicii adolescenților aflați în pragul marilor opțiuni și animați de dorința intensă de realizare. Aceasta pentru că adolescența – acest imens potențial creator – reprezintă “dimineața vieții ca dimineața zilei, plină de puritate, de imagini și armonii” (Fr. Chateaubriand)

ANEXA 1

Anexa 2