Impactul Aderarii Romaniei la Uniunea Europeana Asupra I.m.m
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra IMM
Cuprins
Introducere
Capitolul 1. România și Uniunea Europeană
1.1 Istoricul relațiilor dintre Uniunea Europeană și România
1.2 Cadrul instituțional al relațiilor Uniunea Europeană – România
1.3 Negocieri de aderare
1.4 Criteriile aderării României la Uniunea Europeană
1.5 Costurile aderării
Capitolul 2. Sectorul IMM din România înainte și după aderarea la Uniunea Europeană
2.1 IMM-definiție și evoluție
2.2 Măsuri pentru susținerea IMM-urilor în primul an de după aderare
2.3 Efectele aderării la Uniunea Europeană asupra economiei românești
2.4 Evoluție IMM din România după aderare, în context european
2.5 Accesul IMM la sursele de finanțare oferite de Uniunea Europeană
Capitolul 3. Cercetare de piață privind impactul aderării României la Uniunea
Europeană asupra IMM din turism
3.1 Metodologia cercetării
3.2 Identificarea problemei de rezolvat și definirea scopului cercetării
3.3 Obiectivele și ipotezele cercetării
3.4 Alegerea surselor de informații
3.5 Culegerea si sistematizarea informatiilor
3.6 Prelucrarea și interpretarea informațiilor
Concluzii și propuneri
Anexe
Lista figurilor
Figura 1.1: Tarife RCA 21
Figura 1.2: Acciza la benzină și motorină 22
Figura 2.1: Ponderea IMM pe clase de mărimi în România 35
Figura 2.2: Ponderea IMM pe clase de mărimi în Uniunea Europeană 36
Figura 2.3: Ponderea IMM în totalul numărului de întreprinderi din România 36
Figura 2.4: Ponderea angajaților din IMM în totalul angajaților din UE 36
Figura 2.5: Ponderea angajaților din IMM în totalul angajaților din România 37
Figura 2.6: Valoarea adăugată brută realizată la nivelul IMM din România 37
Figura 2.7: Valoarea adăugată comparativ România-UE 38
Figura 2.8: Intervenția fondurilor europene în România (2007-2013) 42
Figura 3.1: Structura întreprinderilor în funcție de tipul acestora 50
Figura 3.2: Ponderea IMM pe clase de mărimi 50
Figura 3.3: Nivelul studiilor 51
Figura 3.4: Nivelul studiilor în procente 52
Figura 3.5: Percepția cu privire la integrarea României în UE 52
Figura 3.6: Gradul de acceptare a integrării României în UE % 53
Figura 3.7: Așteptări de la aderare 53
Figura 3.8: Dificultăți în activitate după aderare 54
Figura 3.9: Aprecierea evoluției activității după aderare 55
Figura 3.10: Evoluția activității după aderare % 55
Figura 3.11: Dinamica performanțelor economice în anul 2014 comparativ cu 2006 56
Figura 3.12: Dinamica performanțelor economice în anul 2014 comparativ cu 2006 % 56
Figura 3.13: Introducere de produse sau/și servicii turistice noi 57
Figura 3.14: Ponderea produse sau/și servicii turistice noi în total activitate% 57
Figura 3.15: Depunere proiecte accesare fonduri europene 58
Figura 3.16: Pondere proiecte accesare fonduri europene % 58
Figura 3.17: Obținere de fonduri europene 58
Figura 3.18: Gradul de obținere de fonduri europene % 60
Figura 3.19: Gradul de implicare a Guvernului în problemele IMM din turism 60
Figura 3.20: Stadiul finanțării în anul 2014 comparativ cu anul 2006 61
Figura 3.21: Gradul de tehnologizare după aderare 61
Figura 3.22: Impactul aderării asupra funcționării administrației locale 62
Figura 3.23: Impactul aderării asupra funcționării administrației locale% 62
Figura 3.24: Impactul aderării asupra parteneriatului cu alte state UE 63
Figura 3.25: Impactul aderării asupra parteneriatului cu alte state UE % 63
Lista tabelelor
Tabel 2.1: Clasificare IMM 24
Tabel 2.2: Evoluția operatorilor economico-sociali din economia naționlă pe clase
de mărimi, în perioada 2004-2012 25
Tabel 2.3: Tipul operatorilor economico-sociali din economia națională 27
Tabel 2.4: Evoluția înregistrărilor IMM în perioada 2007-2009 34
Tabel 2.5: Evoluția numărului de IMM-uri pe principalele sectoare de activitate
economică 34
Tabel 2.6: Număr întreprinderi și ocuparea forței de muncă în România (2012) 35
Tabel 2.7: Valoarea adăugată 37
Tabel 2.8: Absorbția fondurilor din Programele Operaționale 44
Introducere
Aspirația României de a se integra în Uniunea Europeană este expresia firească a identității de valori, principii și idealuri, a vocației sale de țară democratică, profund ancorată prin tradiție, cultură și civilizație în spațiul unic european.
În acest context, aderarea României la Uniunea Europeană, a reprezentat pentru întreaga societate românească un obiectiv strategic de maximă importanță fiind susținut, în mod constant de catre toate instituțiile statului, cât și de societatea civilă.
Atitudinea populației față de ideea de existență a Uniunii Europene și mai ales față de instituțiile Uniunii Europene s-a schimbat foarte mult de la momentul primirii României în Uniunea Europeană și până în prezent.
După ce în perioada de preaderare, 2005-2007, exista în România un entuziasm debordant, un entuziasm generalizat legat de viitoarea aderare a României la Uniunea Europeană, după aderare, a existat o perioadă lungă de timp, foarte multă dezamăgire, insatisfacție și dezaprobare față de calitatea de membră a Uniunii Europene.
Populația României a avut așteptări foarte mari legate de primirea în Uniunea Europeană. În România, foarte multă lume spera că se va scăpa de sărăcie și de subdezvoltare economică. Acestea au fost și sunt probleme eterne ale României.
Foarte mulți români sperau că aderarea României va însemna un fel de primire la masa bogaților și erau foarte entuziasmați de acest eveniment.
Dacă în 2010, 71% din cei intervievați de o agenție națională de sondaj erau satisfăcuți de aderarea României la Uniunea Europeană, în prezent, numai 35% din români sunt satisfăcuți de această aderare. Dar ce impact a avut aderarea asupra societății românești în ansamblul ei?
Politica de extindere a Uniunii Europene s-a dovedit un puternic instrument de transformare a societății românești, care a cunoscut schimbări esențiale ca urmare a reformelor economice și democratice implementate în vederea aderării.
Aceste reforme au însemnat respectarea unor condiții stricte, dificil de aplicat fără ajutor European substanțial și care au determinat, uneori, o scădere a nivelului de trai al populației, o înrăutățire a libertății de exprimare a mass-media, o creștere a ratei șomajului.
De aceea tema lucrării aleasă de mine este tocmai analiza impactului pe care aderarea la Uniunea Europeană l-a avut asupra activității IMM-urilor, care se știe că au fost și vor rămâne un factor important al dezvoltării României deoarece ajută la crearea de noi locuri de muncă, facilitează creșterea capacității de inovare, determină un mediu concurențial stimulativ, favorizează obținerea valorii adăugate a țării și generează cea mai mare parte din PIB-ul unei țări.
După realizarea părții de teorie, în care voi încerca să realizez o comparație între situația IMM-urilor din România înainte și după momentul aderării, voi analiza prin partea practică, pe baza unei cercetări de piață, impactul pe care l-a avut aderarea la Uniunea Europeană asupra firmelor turistice.
Se cunoaște faptul că sectorul turistic a fost mult timp afectat de lipsa unor politici generale, pe termen lung, de orientare și dezvoltare. Din acest motiv nu au putut fi valorificate resursele naturale, culturale, geografice, de mediu, de patrimoniu și etnografice ale țării.
Ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, a fost vizibil un efort de reconstrucție, promovare și creștere a numărului de turiști și de implementare de politici privind sporirea competitivității economice cât și de refacere a încrederii investitorilor și, în general, a clasei antreprenoriale în mediul de afaceri românesc.
S-a încercat în acest fel promovarea României ca destinație turistică prin realizarea unei strategii turistice naționale, prin îmbunătățirea planului legislativ, prin facilități fiscale și o serie de soluții sectoriale în domeniul turistic.
Prin analiza pe care o voi face, prin chestionarea unui număr de 30 de firme de turism, despre impactul aderării la Uniunea Europeană asupra activității lor, am să pot răspunde la întrebarea dacă efectele integrării au fost nefaste sau benefice.
Capitolul 1. România și Uniunea Europeană
1.1 Istoricul relațiilor dintre Uniunea Europeană și România
Relațiile dintre România și Uniunea Europeană au fost inițiate spre sfârșitul anilor ’60, și s-au concretizat în acorduri comerciale bilaterale, suspendate în anii ’80 din cauza faptului că România a încălcat drepturile omului.
În anul 1967 are loc începere primelor negocieri privind încheierea de acorduri tehnico-sectoriale pentru anumite produse agroalimentare, produse pentru care România practica prețuri de dumping. Guvernul român urmărea scutirea de taxe suplimentare a acestor produse, iar Comunitatea Europeană încerca să impună respectarea unui anumit nivel al prețurilor pentru a evita eventuale distorsiuni pe piața statelor membre ale Uniunii Europene.
În perioada anilor ’70 sunt semnate primele acorduri de cooperare economică pentru comercializarea produselor agroalimentare, celor din industria textilă, industria grea și privind comerțul cu cărbune și oțel.
Cel mai important succes al acestor ani este semnarea unui acord bilateral de includere a României în Sistemul General de Preferințe (SGP) al CEE, acord semnat în anul 1974.
În anul 1980, se semnează un nou acord privind crearea Comisiei Mixte România-Comunitatea Economică Europeană, document prin care România recunoaște această organizație.
Contactele dintre cele doua părți se înrăutățesc începând cu anul 1981, ca apoi, să fie suspendate până în anul 1990.
În martie 1990, România a fost prima țară din blocul comunist care a stabilit relații oficiale cu Comunitatea Europeană.
Începând cu decembrie 1991, Comunitatea Europeană încheie o serie de acorduri de asociere (cunoscute și sub numele de Acorduri Europene), care reglementează cadrul juridic și instituțional dintre părțile semnatare, în scopul de a promova relații economice (în special comerciale), precum și un dialog politic- instituțional cu fostele țări socialiste din Centrul și Estul Europei.
Obiectivul acestor tratate consta în pregătirea pentru aderare a acestor state.
Primele Acorduri Europene sunt încheiate de Ungaria și Polonia (1991). România încheie un accord doar în anul 1993, acesta intrînd efectiv în vigoare abia la 1 februarie 1995.
La 22 iunie 1995, România înaintează cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, împreună cu Strategia Națională de Pregătire a aderării, document care este semnat la Snagov de către toate partidele politice parlamentare. Document cuprindea etapele procedurale și acțiunile ce urmau să fie întreprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare.
Cererea oficială a fost transmisă la Paris, președenției franceze a Consiliului Uniunii Europene. Delegația României a fost condusă de ministrul afacerilor externe din acea perioadă, Teodor Viorel Meleșcanu.
Data de 22 iunie 1995 reprezintă un moment istoric în evoluția post-decembristă a României, definită de ruptura definitivă de trecutul est-european și de angajarea ireversibilă a României pe drumul integrării europene.
În anul 1997, Uniunea Europeană adoptă Agenda 2000 – Pentru o Europă mai puternică și mai extinsă, document care tratează reforma instituțională a Uniunii Europene și prezintă o viziune mai clară asupra extinderii Uniunii, precum și opiniile Comisiei cu privire la lansarea procesului de aderare și consolidarea strategiei de preaderare.
Tot în anul 1997, în luna iulie, Comisia Europeană publică “Opinia asupra Cererii României de a deveni membru al Uniunii Europene”, iar în anul 1998 este elaborat un “Raport periodic pr la Uniunea Europeană, împreună cu Strategia Națională de Pregătire a aderării, document care este semnat la Snagov de către toate partidele politice parlamentare. Document cuprindea etapele procedurale și acțiunile ce urmau să fie întreprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare.
Cererea oficială a fost transmisă la Paris, președenției franceze a Consiliului Uniunii Europene. Delegația României a fost condusă de ministrul afacerilor externe din acea perioadă, Teodor Viorel Meleșcanu.
Data de 22 iunie 1995 reprezintă un moment istoric în evoluția post-decembristă a României, definită de ruptura definitivă de trecutul est-european și de angajarea ireversibilă a României pe drumul integrării europene.
În anul 1997, Uniunea Europeană adoptă Agenda 2000 – Pentru o Europă mai puternică și mai extinsă, document care tratează reforma instituțională a Uniunii Europene și prezintă o viziune mai clară asupra extinderii Uniunii, precum și opiniile Comisiei cu privire la lansarea procesului de aderare și consolidarea strategiei de preaderare.
Tot în anul 1997, în luna iulie, Comisia Europeană publică “Opinia asupra Cererii României de a deveni membru al Uniunii Europene”, iar în anul 1998 este elaborat un “Raport periodic privind progresele înregistrate de România în vederea aderării”.
În luna iunie 1999, România înaintează Programul Național de Aderare la Uniunea Europeană. În decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki hotărăște deschiderea negocierilor de aderare ale României la Uniunea Europeană.
Negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000, România deschizând negocierile pentru 9 capitole de negociere: 27-Politica externă și de securitate comună, 6-Concurența, 12-Statistica, 16-Întreprinderi mici și mijlocii, 17-Știință și cercetare, 18-Educație, formare profesională și tineret, 19-Telecomunicații și tehnologia informațtiei, 20-Cultura și politica în domeniul audio-vizualului și 26-Relații externe. Negocierile s-au incheiat la sfârșitul anului 2004, integrarea având loc la 1 ianuarie 2007, dupa ce, la 25 aprilie 2005, cele două țări (România și Bulgaria) semnează la Luxemburg tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.
Tratatul de aderare prevedea că, dacă există deficiențe grave în transpunerea și punerea în aplicare a acquis-ului în domeniile economic, piața internă, justiție și afaceri interne, pot fi adoptate măsuri de salvgardare într-un termen de până la trei ani de la data aderării.
În perioada 1998-2006, Comisia Europeană a prezentat anual documente de evaluare privind parcursul european al României, aceste documente fiind de două tipuri: rapoarte privind stadiul pregătirilor în vederea aderării si, respectiv, după semnarea Tratatului de Aderare, rapoarte de monitorizare, în care era prezentat stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate de România în negocierile de aderare.
România, ca și celelalte state candidate la aderare, a depus eforturi pentru asigurarea compatibilitații legislației naționale cu acquis-ul comunitar, prin încheierea celor 31 de capitole de negociere.
Fiecare capitol de negociere (cu excepția capitolului 31) a acoperit un sector sau mai multe sectoare de activitate, cărora le-a corespuns o parte din acquis-ul ce a trebuit adoptat și implementat de către România, pentru a deveni membru al Uniunii Europene.
1.2 Cadrul instituțional al relațiilor Uniunea Europeană – România
Acordul European care instituia o asociere între România pe de o parte, și Comunitățile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, a intrat in vigoare la 1 februarie 1995.
Acordul instituia asocierea României la Uniunea Europeanã și stabilea formele dialogului politic permanent si cooperãrii economice între cele douã pãrti.
Cadrul dialogului instituționalizat între cele două părți a fost stabilit la două niveluri: parlamentar și executiv.
La nivel parlamentar, dialogul dintre România și Uniunea Europeană se desfășoară prin intermediul Comitetului Parlamentar de Asociere România – Uniunea Europeană. El reprezintă un forum în care membri ai Parlamentului României și ai Parlamentului European se întâlnesc și fac schimb de idei.
Comitetul Parlamentar are în componența sa membri ai Parlamentului României și ai Parlamentului European, iar reuniunile sale se desfășoaăa de două ori pe an, la București, respectiv Bruxelles.
Părțile implicate participă cu câte doisprezece membri, conducătorii delegațiilor asigurând în același timp și co-președinția Comitetului Parlamentar de Asociere.
Reuniunile se încheie prin adoptarea și semnarea unui document final, cu titlu de recomandare, document care are valoare politică. Acesta este înaintat în același timp Guvernului României și instituțiilor comunitare. Documentul se consideră adoptat prin votul majorității fiecărei părți participante la reuniune.
Având în vedere importanța procesului de integrare europeană, la nivelul Parlamentului României funcționează Comisia pentru Integrare Europeană. Atribuțiile acestei comisii acoperă un domeniu vast al procesului, de la problemele de armonizare a legislației românești cu legislația comunitară până la stabilirea strategiei și priorităților în domeniul integrării europene.
În realizarea acestor deziderate, Comisia pentru Integrare Europeană a Parlamentului colaborează cu comisiile de politică externă ale Camerei Deputaților și Senatului.
Atribuții:
-urmărirea punerii în practică, în integralitatea lor, a prevederilor Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană și a realizării obiectivelor Strategiei naționale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană;
-participarea, în cadrul Comitetului Parlamentar Mixt România-Uniunea Europeană, la dezbaterea tuturor aspectelor privind relațiile dintre România și Uniunea Europeană, mai ales a celor referitoare la aplicarea Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană. Competențele în această materie sunt cele prevăzute în Regulamentul Comitetului Parlamentar Mixt România-Uniunea Europeană;
-avizarea inițiativelor legislative în vederea armonizării cât mai grabnice a legislației românești cu legislația europeană, a consolidării economiei de piață în țara noastră și accelerării integrării în structurile și mecanismele Uniunii Europene; comisia se va putea autosesiza cu privire la avizarea unor propuneri legislative în acest domeniu, cu acordul a cel puțin unei treimi din numărul membrilor săi.
La nivel executiv, dialogul instituțional dintre România și Uniunea Europeană se desfășoară la nivelul Consiliului de Asociere și al Comitetului de Asociere. Acesta din urmă asistă Consiliul de Asociere în îndeplinirea sarcinilor sale.
Discuțiile se desfășoară la nivel bilateral, Comitetul de Asociere fiind format din reprezentanți ai Guvernului României, pe de o parte, și reprezentanți ai Consiliului Comunităților Europene și membri ai Comisiei Europene pe de altă parte.
Reuniunile acestui organism se desfășoară anual, de regulă în luna octombrie, alternativ în capitala României și la Bruxelles. Prin regulile sale de procedură, Consiliul de Asociere stabilește îndatoririle Comitetului de Asociere, inclusiv pregătirea ședințelor Consiliului de Asociere și modul de funcționare a Comitetului.
Subcomitetele de Asociere, care au o procedură de desfășurare asemănătoare Comitetului de Asociere, analizează punctual domeniile care fac obiectul Acordului. Fiecare subcomitet discută în cadrul reuniunilor problemele legate de transpunerea în legislația națională a acquis-ului comunitar, dezvoltarea instituțională precum și raporturile România – Uniunea Europeană apărute ca urmare a aplicării Acordului de Asociere.
Ministerul Integrării Europene a fost un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigura fundamentarea și coordonarea procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, participa la coordonarea la nivel național a procesului de luare a deciziilor și adoptare a pozițiilor României în problematica afacerilor europene, elabora și coordona implementarea strategiei de dezvoltare regională.
Ministerul a fost desființat la data de 4 aprilie 2007. Succesorul acestuia a fost Departamentul Afacerilor Europene (2007-2011), aflat în subordinea primului ministru, și condus de un secretar de stat. Pe 20 septembrie 2011 Departamentul Afacerilor Europene a devenit Ministerul Afacerilor Europene, condus de ministrul Leonard Orban.
Prin Hotarârea nr. 1508 din 18 dec. 2002 s-a constituit Comitetul Executiv pentru Integrare Europeană,un organism fără personalitate juridică, care funcționează în subordinea directă a primului-ministru.
Comitetul Executiv pentru Integrare Europeană este format din ministrul afacerilor externe, ministrul integrării europene, ministrul finanțelor publice, ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului și negociatorul-șef al României cu Uniunea Europeană.
Obiectivul principal al acestui Comitet consta în asigurarea coordonării procesului de pregătire pentru aderare, în planul pregătirii sectoriale, al demersurilor politico diplomatice și al strategiei de comunicare internă și externă.
Instituțiile participante la procesul de integrare europeană colaborează prin dialog instituționalizat la cel mai înalt nivel, respectiv prin Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeană care coordoneazã, analizeazã și dezbate documentele elaborate de instituțiile cu responsabilități privind aderarea la Uniunea Europeană.
Institutul European din România este o instituție publică care a fost înființată cu scopul de a asista administrația publică, mediul de afaceri și societatea civilă în procesul de conștientizare și asumare a exigențelor implicate de procesul de preaderare și integrare a României ân Uniunea Europeana..
Activitatea Institutului era structurată pe trei axe principale – cercetare, formare în afaceri europene și traducerea acquis-ului comunitar.
Reprezentarea României la Uniunea Europeană se asigură de către Misiunea Permanentã a Romaniei pe langa Uniunea Europeana, cu sediul la Bruxelles. Misiunea Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană este condusă de un ambasador extraordinar și plenipotențiar.
Misiunea României este alcătuită din secțiuni de politici comunitare generale sau de interes prioritar pentru România și din secțiuni logistice, cum ar fi: politici generale, securitate și apărare, coordonarea negocierilor, politici economice și comerciale, uniune vamală, mediu înconjurator, justiție și interne, telecomunicații și societate informațională, educație – tineret – cultură – știință – mass media, transporturi și turism.
1.3 Negocieri de aderare
Înainte de deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Comisia europeană evalueaza legislația fiecarui stat candidat, pentru a stabili un program de lucru și pentru a defini pozițiile de negociere.
Negocierile în vederea aderării analizează capacitatea statelor candidate de a îndeplini obligațiile de Stat Membru și de a pune în aplicare legislația comunitară (aquis-ul comunitar) la momentul aderării, în mod special măsurile referitoare la extinderea pieței unice, care trebuie implementate fără întârziere. Negocierile analizează de asemenea ajutorul de pre-aderare pe care Uniunea Europeana îl poate furniza fiecărei țări candidate pentru a contribui la implementarea de către aceasta a acquis-ului. Negocierile pot fi încheiate chiar daca acquis-ul nu a fost pe deplin transpus în țara candidată, întrucât prevederi tranzitorii pot fi puse ân practică și dupa procesul de aderare.
Negocierile oficiale se desfășoară sub forma unor serii de conferințe interguvernamentale bilaterale între statele candidate și Statele Membre ale Uniunii Europene, semestrial la nivel de miniștri și lunar la nivelul ambasadelor.
Dupa examinarea detaliată a diferitelor capitole ale acquis-ului comunitar (screening), negocierile se inițiază capitol cu capitol. Comisia propune anumite poziții comune de negociere pentru Uniunea Europeană fiecărui stat candidat, acestea urmând să fie aprobate prin votul unanim al Consiliului.
În timpul negocierilor capitolele pot fi:
-în curs (deschise sau în curs de negociere);
-închise provizoriu (dacă un candidat acceptă poziția comună a Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că acest capitol nu necesită negocieri suplimentare).
Odată ce negocierile sunt încheiate pe toate capitolele, rezultatele se includ într-un tratat de aderare provizoriu, care este înaintat Consiliului spre aprobare și Parlamentului European pentru acordarea avizului conform.
Dupa semnare, tratatul de aderare este înaintat Statelor Membre și statului candidat, pentru ratificare și, în unele cazuri, pentru organizarea de referendumuri în statele candidate. Fiecare Stat Membru și fiecare stat candidat trebuie să ratifice tratatul. Odată ce procesul de ratificare a fost încheiat, tratatul intră în vigoare și candidatul devine un Stat Membru al Uniunii Europene.
Capitolele de negociere dintre România și Uniunea Europeană au fost:
Capitolul 1: Libera circulație a mărfurilor;
Capitolul 2: Libera circulație a persoanelor
Capitolul 3: Libera circulație a serviciilor
Capitolul 4: Libera circulație a capitalului
Capitolul 5: Dreptul societăților comerciale
Capitolul 6: Politica în domeniul concurenței
Capitolul 7: Agricultura
Capitolul 8: Pescuitul
Capitolul 9: Politica în domeniul transporturilor
Capitolul 10: Impozitare
Capitolul l 1: Uniune economică și monetară
Capitolul 12: Statistică
Capitolul 13: Politici sociale și ocuparea forței de muncă
Capitolul 14: Energie
Capitolul 15: Politica industrială
Capitolul 16: Întreprinderi mici și mijlocii
Capitolul 17: Știință și cercetare
Capitolul 18: Educație, formare profesională și tineret
Capitolul 19: Telecomunicații și tehnologia informațiilor
Capitolul 20: Cultura și politica în domeniul audiovizualului
Capitolul 21: Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
Capitolul 22: Protecția mediului înconjurator
Capitolul 23: Protecția consumatorilor și a sănătații
Capitolul 24: Justiție și afaceri interne
Capitolul 25: Uniune vamală
Capitolul 26: Relații externe
Capitolul 27: Politica externă și de securitate comună
Capitolul 28: Control financiar
Capitolul 29: Dispoziții financiare și bugetare
Capitolul 30: Instituții
Capitolul 31: Diverse .
Rezultatele negocierilor au fost încorporate în proiectul de Tratat de aderare care după aprobarea sa de către Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene și obținerea avizului conform din partea Parlamentului European a fost semnat la Luxemburg în 25 aprilie 2005 și a fost ratificat de Parlamentul României la 24 mai 2005 (Legea 157 publicată în M.O. 465 din 1 iunie 2005).
Pentru a intra în vigoare a trebuit să fie ratificat de parlamentele tuturor celor 25 de state membre și să nu fie activată clauza de salvgardare care ar fi amânat aderarea României cu un an (2008 în loc de 2007).
Rapoartele de monitorizare ale Comisiei Uniunii Europene (octombrie 2005, mai și septembrie 2006) nu au propus activarea cluzei de salvgardare și ca urmare, aderarea a avut loc la 1 ianuarie 2007 (propunerea Comisiei a fost aprobată de Consiliul de Miniștri în octombrie 2006, Parlamentul European în noiembrie 2006 și Consiliul European în decembrie 2006).
De mare importanță a fost faptul că toate cele 25 de țări membre trebuiau să ratifice Tratatul de aderare până în decembrie 2006. Ultimele 3 țări care l-au ratificat au fost Franța (octombrie 2006), Germania și Belgia (decembrie 2006).
Trebuie mentionat faptul că neratificarea de către un singur stat ar fi însemnat neintrarea în vigoare, ci numai adoptarea din partea instituțiilor comunitare, ceea ce ar fi însemnat că tratatul n-ar fi fost valabil pentru țara în cauză.
1.4 Criteriile aderării României la Uniunea Europeană
Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis că extinderea Uniunii Europene este un proces global, inclusiv și evolutiv, ce se va desfășura în mai multe etape, în funcție de gradul de pregătire a fiecărui stat candidat.
Procesul a fost conceput inițial pentru 11 țări candidate (România, Bulgaria, Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Slovacia și Slovenia). Ulterior li s-au alăturat Malta și apoi Turcia, fără ca aceasta din urmă să intre în calcul pentru o începere imediată a negocierilor de aderare.
Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, a consfințit această abordare prin decizia de a extinde negocierile propriu-zise de aderare cu cele cinci țări central și est-europene (printre care și România) aflate doar în faza de examinare analitică (screening) a gradului de adoptare și transpunere internă a legislației comunitare (acquis-ul comunitar).
Procesul era structurat pe două componente esențiale:
a. Strategia Uniunii Europene de pregătire a țărilor candidate pentru aderare (care includea parteneriatele pentru aderare și asistența de pre-aderare prin programele PHARE, ISPA,
SPP, SAPARD.
b. Acordurile europene de asociere, acte juridice bilaterale încheiate între Uniunea Europeană și fiecare din statele candidate .
Conceput sub forma unor etape pe care statele central și est-europene trebuiau să le parcurgă pentru îndeplinirea celor trei criterii de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, procesul în sine a depășit prin dimensiune si complexitate oricare din extinderile precedente ale Uniunii Europene.
Criteriile pe care statele candidate trebuiau să le îndeplinească pentru a deveni membre ale Uniunii Europene au fost enunțate în urma Consiliului European din capitala Danemarcei, Copenhaga :
-Criteriul politic: existența unor instituții stabile, garante ale democrației, supremația legii, drepturile omului și protecția minorităților. Acest criteriu a fost desfășurat mai târziu în Tratatul de la Amsterdam, declarându-se că „Uniunea este fondată în baza condițiilor de libertate, democrație, respectarea drepturile omului și a libertăților fundamentale, supremației legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre” (art.6). Orice stat european care respectă aceste principii poate deveni membru al Uniunii Europene;
-Criteriul economic: existența în țara candidată a unei economii de piață funcționale, capabile să facă față presiunilor competitive și forțelor de piață din cadrul Uniunii Europene;
-Capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele politice, economice și monetare ale Uniunii Europene.
Ulterior, la Consiliile Europene, care au urmat celui de la Copenhaga, criteriile de mai sus au fost completate cu încă unul:
-Existența unor structuri administrative și judiciare care să permită adoptarea și aplicarea acquis-ului comunitar, progresul statelor candidate depinzând de încorporarea acestuia în legislația internă și în mod particular de capacitatea acestora de a-l implementa și aplica în mod efectiv.
Această condiție urma să asigure că extinderea Uniunii Europene nu va periclita realizările Comunității și procesul de integrare convenit la Maastricht.
Îndeplinirea criteriilor de aderare de către statele candidate este monitorizată de Comisia Europeană, care anual publică Rapoarte de Țară privind succesele înregistrate de statele candidate în acest domeniu.
La stabilirea momentului admiterii efective de noi membri s-a luat în calcul și capacitatea Uniunii Europene de a primi alte state fără a-și vedea compromise obiectivele stabilite prin Tratatul de la Amsterdam, capacitate care se reflecta în eficiența instituțiilor și politicilor comunitare de a gestiona procesul decizional și repartizarea fondurilor din bugetul comunitar într-o Uniune cu 27-30 de membri.
Condiția înaintată de Uniunea Europeană reprezintă capacitatea de a absorbi noi membri și de a menține, în același timp, procesul de integrare care presupune ca:
-Extinderea nu trebuie să fie mai costisitoare decât procesul de integrare;
-Extinderea nu trebuie să pericliteze realizările Comunității și procesul de integrare
convenit la Maastricht.
Comisia de Libertăți Civile din Parlamentul European a aprobat în ianuarie 2014 o rezoluție potrivit căreia Comisia Europeană trebuie să facă imediat un sistem de monitorizare a tuturor statelor membre referitoare la respectarea valorilor Uniunii Europene și a criteriilor de accedere în Uniunea Europeană. Potrivit noii rezoluții, țărilor vizate de încălcarea criteriilor de la Copenhaga ar putea să le fie înghețate fondurile europene.
“Este timpul ca Uniunea Europeană să pună în practică mecanisme care să asigure corecta aplicare a valorilor europene și a criteriilor de la Copenhaga, care să rămână valide și dupa intrarea în Uniunea Europeană. Instrumente de monitorizare și sancționare trebuie să fie create în acest sens, implicand instituții ale Uniunii Europene, statelor membre și corpuri de experți precum Agenția pentru Drepturi Fundamentale și Consiliul Europei”, a declarat raportorul Louis Michelle, membrul belgian al grupului ALDE.
Parlamentarii europeni au sugerat modificări ale Tratatului, precum revizuirea Articolului 7 – reguli pentru a determina dacă există un risc serios de a încălca valorile Uniunii Europene într-un stat membru.
Pentru a preveni încălcarea valorilor Uniunii Europene pe termen lung, parlamentarii europeni cer crearea unei Comisii Copenhaga, formată din experți la nivel înalt, specializați în drepturi fundamentale. Rezoluția Comisiei pentru Libertăți Civile din Parlamentul Europei a fost supusă votului în plen la sesiunea de la Strasbourg, din perioada 24-27 februarie 2014.
1.5 Costurile aderării
Aderarea României la Uniunea Europeană nu a fost lipsită de costuri deoarece orice alianță se bazează pe aspecte de natură economico-financiară, dar integrarea în Uniunea Europeană era imposibil de realizat fără costuri suplimentare efectuate de ambele părți
Toate extinderile precedente aderării României au demonstrat faptul că, pe termen lung, aderarea era profitabilă pentru noile state membre. Irlanda, Spania sau Portugalia reprezentau adevărate povești de succes în ce privește creșterea economică și prosperitatea socială. Aderarea la Uniunea Europeană implica în principal un cost de oportunitate.
Opțiunea pentru neaderare sau o atitudine izolaționistă ar fi costat mult mai mult România decât aderarea propriu-zisă. Acest scenariu era însă puțin plauzibil, având în vedere faptul că trăiam într-o economie globală, iar Uniunea Europeană reprezenta răspunsul statelor naționale la provocările globalizării.
Costurile aderării au reprezentat, în esență, eforturi pe care România ar fi trebuit să le facă oricum, în procesul complex de modernizare a societății și se consideră a fi reprezentate de aspecte economice și politice care derivau din marginalizarea României pe continentul european și etichetarea sa ca “ruda săracă a familiei europene”.
După Summitul Uniunii Europene din decembrie 1999 , Jan Davidson Den atrăgea atenția că „extinderea Uniunii Europene promite să fie un proces complex atât în planul negocierilor, cât și în cel al luptei pentru susținerea ei de către alegători, deoarece problema esențială care se pune este: „Cine va plăti pentru extindere ?”.
Analiștii au ajuns la concluzia că extinderea va fi dureroasă, implicând costuri ridicate. Analiștii europeni au estimat că în fiecare țară candidată vor fi de plătit costuri importante pe care le va suporta populația, iar – în cazul în care costurile vor fi prea ridicate – alegătorii vor vota împotriva integrării.
Costul total al extinderii era estimat pentru perioada 2000-2007 la 107 mld. Euro (aproximativ 67 mld. euro în perioada 2000-2005), din care 15 mld. trebuiau acoperite de noile membre.
Cei mai mulți oficiali ai Uniunii Europene au fost surprinși de informația că peste 90 la sută dintre români doreau să se integreze în Uniunea Europeană, în condițiile în care cehii, polonezii doreau integrarea în proporție de doar 40-60 la sută.
Concluzia a fost că populația era insuficient informată sau, informările se rezumau doar la aspectele tehnice ale procedurii de aderare și la avantajele imediate privind accesul cetățenilor români la valorile europene fără a se enumera și costurile pe care aceasta le implica.
Aspectele care nu au fost mediatizate în cadrul procesului de integrare:
pe termen scurt și mediu toate statele candidate au înregistrat pierderi (și nu pierderi neînsemnate, ci substanțiale), în unele domenii și sectoare;
momentul în care se vor înregistra avantajele nu poate fi precizat, fiind vorba de mai mulți ani de suferințe și frustrări, în care dezavantajele vor fi resimțite de majoritatea covârșitoare a cetățenilor;
unele evoluții ale căror efecte dureroase sunt deja suportate de populație – se vor accentua, exemplu:
-multe întreprinderi vor continua să fie închise, prin lichidare , sute de mii de oameni rămânând fără o sursă de venit, șomajul alarmant ;
– „țăranul român” va fi silit să-și înstrăineze „palma de pământ”, pe care se bucură că a dobândit-o sau redobândit-o, după Revoluție, și să lucreze într-un sector neagricol, deoarece Uniunea nu va accepta ca România să continue să aibă ocupată în agricultură 30-35 la sută din populație, în condițiile în care în celelalte țări europene, membre ale Uniunii – cu excepția Spaniei și Franței – populația ocupată în această ramură atinge între 5-7 la sută ;
-prețurile vor continua să crească și în anii ce vor veni, urmărindu-se alinierea acestora la nivelul prețurilor comunitare , în condițiile în care salariile vor „bate pasul pe loc”, prin practicarea politicii „înghețării lor”, costurile fiind suportate în cel mai dureros mod cu putință de majoritatea populației.
Prin aderare, efortul acestui proces de modernizare a fost susținut și de Uniunea Europeană, nu numai prin fondurile de preaderare, de cele structurale și de coeziune, dar și prin experiența unor modele economice și sociale de succes ale statelor membre.
Comparând contribuția României la bugetul Uniunii cu sumele pe care le-a primit, este evident faptul că România a fost un beneficiar net. Pentru aceasta, este important însă ca România să asigure o rată de absorbție cât mai aproape de 100% a fondurilor comunitare.
Eforturile financiare pentru susținerea aderării la Uniunea Europeană au fost graduale în timp, în funcție de perioadele de tranziție, începând în perioada de preaderare și continuând și după data aderării. Anul 2007 trebuie privit ca o etapă în procesul de integrare europeană.
Costurile aderării au fost suportate atât din bugetul statului, cât și de populație și agenți economici.
Costurile aderării ar putea fi grupate astfel:
A. Costuri bugetare:
-pentru creearea și funcționarea aparatului administrativ necesar;
-costuri cu formarea personalului;
-costuri cu implementarea legislației comunitare în România pentru a atinge standardele impuse de Uniunea Europeană (doar implementarea legislației de mediu a costat România 29 miliarde de euro);
-costuri pentru standarde de muncă și protecție socială;
-costuri de absorbție a fondurilor comunitare ca urmare a faptului că proiectele sunt suportate în proporție de 30% de statul român și de 70% de Uniunea Europeană;
B. Costuri economice și sociale:
-costuri pentru înfăptuirea reformelor economice, de mediu, a restructurării industriei și transporturilor și a modernizării agriculturii;
Este greu de estimat cât au cheltuit firmele din industria alimentară, din cea chimică, din siderurgie sau din energie pentru a ajunge la nivelul minim cerut de Bruxelles, sume de ordinul miliardelor de euro. De exemplu, doar la combinatul Azomureș planul de investiții de mediu prevede costuri de 170 de milioane de euro până în 2015. Multe din companiile care au reușit să găsească sumele pentru modernizare nu au avut o viață prea ușoară după 2007. Pentru că deschiderea pieței a acționat în două direcții: pentru unii a adus noi oportunități peste hotare, însă altora le-a adus concurenți puternici pe propriul teren.
-costuri derivate din procesul de liberalizare a circulației mărfurilor, serviciilor persoanelor și capitalurilor;
-efecte asupra pieței muncii –au fost afectați lucrătorii apropiați de vârsta pensionării din industriile în declin, pentru care recalificarea profesională era dificilă; și muncitorii din agricultură și minerii, categorii profesionale cu calificare scăzută și care refuză să migreze spre a găsi un alt loc de muncă ca urmare a costurilor mari de transfer;
-efecte asupra stabilității prețurilor:
În 2007, prețurile din România au crescut în medie cu 6,6%, cele mai mari scumpiri fiind înregistrate la produselor alimentare (+9,2%) și al serviciilor (+8,6%). Conform Institutului Național de Statistică (INS), cele mai mari creșteri de prețuri s-au înregistrat la ulei (cu 44% mai mult decât în anul anterior), legume și conserve din legume (+27%), bilete CFR (+27%), pâine (+12%) și produse din tutun (+12%).
Tot în primul an de după aderare, chiriile s-au dublat, potrivit calculelor INS, în contextul boomului imobiliar care a fost alimentat la rândul lui (cel puțin parțial) de primirea României în Uniunea Europeană.
Potrivit angajamentelor luate de România, prețul gazelor naturale din producția internă trebuiau să ajungă, până în ianuarie 2007, la nivelul prețului de import (circa 150 USD/1.000 metri cubi). Din 1 ianuarie 2005, prețul la producător era 85 dolari/1000 mc.
La 1 ianuarie 2007, prețul mediu la gazele naturale pentru toate categoriile de consumatori trebuia să ajungă la 180 USD/1.000 mc, fără TVA, iar pentru populație 190-195 dolari/1.000 metri cubi, respective 6,5 – 7 milioane lei/1.000 metri cubi.
Comisia Europeană a cerut României și altor două state (Italia și Polonia), în anul 2011, să elimine prețurile reglementate pentru consumatorii finali. În consecință, potrivit calendarului oficial, tarifele la electricitate au fost liberalizate total până la 1 ianuarie 2014 pentru consumatorii non-casnici și vor fi liberalizate total în zece etape între 1 iulie 2013 și 31 decembrie 2017 pentru cei casnici.
În ceea ce privește gazele naturale, la 1 octombrie 2014 ar urma să se încheie liberalizarea în opt etape a pieței pentru consumatorii industriali, iar la 1 octombrie 2018 să aibă loc cea de-a douăzeci și doua și ultima scumpire a gazelor pentru consumatorii casnici. Potrivit calendarului de liberalizare, între 2013 și 2018 prețul gazelor naturale pentru populație va crește cu 95%.
Nici cei conectați la sistemele centralizate de încălzire nu au fost mai fericiți: în multe orașe subvenția a fost redusă sau chiar eliminată, ceea ce a dus la creșteri semnificative ale costurilor de întreținere.
Costurile cu asigurarea de răspundere civilă auto au crescut an după an, astfel încât, în 2013, în condițiile în care parcul auto era mai mare cu circa 40% față de 2006, primele încasate de companiile de asigurări pentru RCA erau duble.
Pe de altă parte, după aderare, RCA conține și cartea verde, pe care cei care călătoreau cu mașina în străinătate înainte de 1 ianuarie 2007 trebuiau să o achite separat, iar plafoanele de despăgubire au crescut semnificativ (de peste 30 de ori în cazul victimelor și de peste 13 ori în cazul daunelor materiale).
.
Figura nr. 1.1-Tarife RCA
O alta obligație ce a revenit României a fost aceea de a desființa zonele defavorizate la 1 ianuarie 2011, urmând ca până atunci să fie retrase treptat toate facilitățile fiscale de care beneficiau investitorii din zonele respective. Un an mai târziu, pe 1 ianuarie 2012 au trebuit desființate și zonele libere.
Accizele la energie electrică, au fost majorate treptat, pentru a ajunge la nivelul impus de Uniunea Europeană, respectiv 1 euro/MWh la consumatorii casnici. În acelasi timp, accizele la benzina fără plumb au fost majorate cu aproape 32 de euro/1.000 l, pentru ca la 1 ianuarie 2011 să ajungă la 359 euro/1.000 l.
Și accizele la motorină au fost majorate, pentru a atinge nivelul de 330 euro/1.000 l până în ianuarie 2013. În paralel, accizele la păcură s-au dublat până în ianuarie 2007, ajungând la 13 euro/tonă.
Figura nr. 1.2-Acciza la benzină și motorină
Capitolul 2. Sectorul IMM-urilor din România înainte și după aderarea la Uniunea Europeană
2.1 IMM-definiție și evoluție
IMM este acronimul pentru întreprinderi mici și mijlocii, așa cum sunt definite în legislația Uniunii Europene.
În anul 1996, Comisia Europeană a adoptat o recomandare care stabilea prima definiție a IMM-urilor, definiție aplicată pe întreg teritoriul Uniunii Europene. În data de 6 mai 2003 Comisia a adoptat o nouă recomandare, ținând seama de dezvoltarea economică de după anul 1996.
Această recomandare a intrat în vigoare în data de 1 ianuarie 2005 și a fost aplicată tuturor politicilor, programelor și măsurilor inițiate de Comisia Europeană pentru IMM-uri.
Noua definiție este mai potrivită pentru diferitele categorii de IMM și ia în considerare diferitele relații dintre întreprinderi, ajută la promovarea inovării și la dezvoltarea parteneriatelor, în timp ce se asigură faptul că doar întreprinderile ce au nevoie de ajutor vor fi ținta programelor publice.
Schimbările care erau avute în vedere la noua recomandare a Comisiei Europene se leagă de:
-o importantă creștere în limitele financiare pentru întreprinderile micro, mici și mijlocii;
-un model mai simplu de declarare a întreprinderilor;
-o mai clară tipologie de întreprinderi (întreprinderi "autonome", "partenere", "legate") care să facă posibil ca întreprinderile partenere să primească un tratament mult mai favorabil decât în legislația în vigoare la acea dată și care să fie legat de o revizuire a criteriilor de independență;
-un tratament mai favorabil pentru ucenici și studenți în instruirea profesională pe bază de contract.
În România, potrivit Legii 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, criteriile de definire a întreprinderilor erau numărul de salariați, cifra de afaceri și independența, astfel:
Numărul de salariați:
-microintreprinderi: până la 9 salariați;
-întreprinderi mici: 10-49 salariați;
-întreprinderi mijlocii: 50-249 salariați.
Cifra de afaceri: până la 8 milioane EURO (sau un rezultat anual al bilanțului
contabil ce nu depășește 5 milioane EURO).
Independența: Nu sunt deținute în proporție mai mare de 25% din capitalul social
sau din drepturile de vot de o altă întreprindere sau de mai multe întreprinderi împreună, care nu fac parte din întreprinderile mici și mijlocii.
Noile criterii europene solicitate întreprinderilor pentru a putea intra în categoria IMM-urilor, specificate în Recomandarea 2003/361 a Comisiei Europene au fost transpuse în legislația naționalã prin O.G. nr. 27 din ianuarie 2006.
Conform O.G., categoria întreprinderilor micro, mici și mijlocii (IMM) este formatã din firme care angajeazã mai puțin de 250 de persoane și care au o cifrã de afaceri anualã netã de pânã la 50 de milioane de euro, și/sau dețin active totale de pânã la 43 de milioane de euro. Prin active totale se face referire la activele imobilizate și la cele circulante, precum și la cheltuielile în avans.
Tabel nr. 2.1-Clasificare IMM
Fenomenul antreprenorial a început să se manifeste în România în anul 1990, odată cu apariția primelor IMM-uri, evoluția acestuia prezentându-se astfel:
-între anii 1990-1995 – IMM-urile se dezvoltă într-un mod accelerat, ca urmare a faptului că mediul economic, social și politic din cadrul regimului comunist a devenit mai permisiv; se deschid mici afaceri cu diferite obiecte de activitate, se intensifică concurența, statul acordă mai multe facilități pentru înființarea și dezvoltarea firmelor, începe să se dezvolte potențialul creativ individual;
-între anii 1996-2000 – IMM-urile trec printr-o o perioadă de încetinire a dezvoltării, pentru că, odată cu intensificarea concurenței, începe să apară și fenomenul de saturație al pieței, dar și a faptului că statul nu acordă facilități IMM-urilor ținând cont de vechimea și de dimensiunea acestora;
-între anii 2000-2008 – IMM-urile beneficiază de o perioadă de relansare, ca urmare, în principal, al schimbărilor care au loc în plan economic, politic și social, dar și ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană;
-între anii 2008-2012 – IMM-urile au avut o evoluție oscilantă (în anul 2008 a debutat criza economico-financiară la nivel mondial, cu impact negativ asupra acestora până spre sfârșitul anului 2011; din anul 2012 începe să se înregistreze o revigorare, prin creșterea numărului de IMM-uri).
Tabel nr. 2.2 – Evoluția operatorilor economico-sociali din economia naționlă pe clase de mărimi, în perioada 2004-2012
Sursa: insse.ro, ONRC
În urma analizei Tabelului nr. 2.2, se poate observa faptul că în anul 2012, față de anul 2004, IMM-urile au crescut cu 15 puncte procentuale, o creștere relativ mică, însă justificată, deoarece începând cu anul 2008 România a fost puternic afectată de criza economică.
În perioada anilor 2008-2011, IMM-urile au înregistrat o scădere accelerată, de la 662.024 la 450.521 firme, tocmai din cauza efectelor crizei economice care au dus la o instabilitate a regimului fiscal, la o schimbare a mediului social, creșterea inflației, intensificarea activității economiei subterane, existența unui sistem bancar reticent la creditarea firmelor mici etc.
În anul 2012, față de anul 2011, numărul IMM-urilor a crescut cu 5 puncte procentuale, fapt determinat de măsurile adoptate de către întreprinzătorii-manageri, în felul acesta ei adaptîndu-se la schimbările impuse de criză, dar, totodată, și ca urmare a unor măsuri adoptate de statul român, prin care s-a încercat să se creeze un mediu economic mai prietenos.
În anul 2008, imediat după aderarea la Uniunea Europeană, situația IMM-urilor se prezenta astfel (potrivit unui sondaj efectuat de CNÎPMMR pe un eșantion de 1.256 de IMM-uri din toate ramurile de activitate și din toate regiunile de dezvoltare):
-integrarea României era percepută drept oportunitate majoră de 46,47% dintre firme, alte 44,34% dintre acestea considerând că aderarea nu a avut un impact semnificativ asupra activității lor, iar 9,18% dintre întreprinderi au considerat-o ca pe o amenințare majoră;
-aderarea a oferit, pentru 43,73% dintre firme, acces mai bun pe piețe, pentru 38,54% – existența unor potențiali furnizori mai buni și/sau mai ieftini, pentru 35,35% – legislație îmbunătățită, pentru 32,64% – accesul la fonduri structurale, iar pentru 28,34% – accesul mai ușor la noile tehnologii;
-IMM-urile au crescut cu un ritm mediu anual de peste 5% observându-se o polarizare a acestora către zonele București-Ilfov (23%), Nord-Vest (14%), Centru (13%) și Sud-Est (11%);
-a crescut numărul mediu de salariați pe o firmă la toate categoriile de IMM-uri. Cea mai semnificativă creștere s-a înregistrat la nivelul microfirmelor – 33,1%.
Din datele CNÎPMMR, aderarea României la UE a generat și o serie de dificultăți pentru IMM-uri, cele mai frecvente dintre acestea fiind: intensificarea concurenței (67,52%), costurile cu forța de muncă (64,25%), costurile implicate de adaptarea la aquis-ul comunitar (59,63%), migrarea forței de muncă (54,62%), intensificarea controalelor reprezentanților administrației de stat (36,31%), protecția mai stricta a consumatorului (32,01%), legislație de mediu mai severă (29,46%) si protecția proprietății intelectuale (10,35%).
Dificultățile cu care s-au confruntat IMM-urile în anii 2009 și 2010, conform Strategiei Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România 2012-2016 (proiect), au fost:
scăderea cererii interne; fiscalitatea excesivă; birocrația; întârzierile la încasarea
contravalorii facturilor de la firmele private;
costurile ridicate ale creditelor; inflația; instabilitatea relativă a monedei naționale;
accesul dificil la credite; corupția; creșterea nivelului cheltuielilor salariale;
concurența produselor din import; angajarea, pregătirea și menținerea personalului;
controalele excesive;
neplata facturilor de către instituțiile statului;
calitatea slabă a infrastructurii;
scăderea cererii la export;
obținerea consultanței și training-ului necesare firmei;
cunoașterea și adoptarea aquis-ului comunitar etc.
Indicatorii demografici și cei de performanță ai României ce caracterizează IMM-urile care au înregistrat valori ce au provocat îngrijorare în perioda 2009-2012:
în perioada 2009-2012, aproximativ 360.000 de IMM-uri au fost închise sau și-au
suspendat activitatea temporar;
în anul 2012, cele mai multe IMM-uri care s-au înființat au avut obiecte de activitate din domeniul comerțului (29,2%) și agriculturii (16,5% din total înmatriculări);
cele mai multe IMM-uri înmatriculate în anul 2012 s-au înregistrat în regiunea
București-Ilfov (18% din total pe țară), regiunea Nord-Vest (16%), regiunea Vest (10%) și regiunea Sud-Vest Oltenia(10%);
ponderea de 88% a microîntreprinderilor din total IMM-uri se situează sub valoarea medie a Uniunii Europene (92,2%);
cea mai mare pondere în total IMM-uri este reprezentată de microîntreprinderi
(Tabelul nr. 2.2);
Cele mai multe IMM-uri au fost identificate, în perioada 2011-2012, în cadrul industriei prelucrătoare, construcțiilor, comerțului cu ridicata și cu amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor, activităților profesionale, științifice și tehnice (Tabelul nr.2.3);
Tabel nr. 2.3-Tipul operatorilor economico-sociali din economia națională
Sursa: Anuarul Statistic al României, 2013;
Creșterea de 5% a IMM-urilor în anul 2012 față de anul 2011 a determinat o scădere a ratei șomajului de la 7,4% în anul 2011 la 7% în anul 2012 și o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă de la 58,5% în anul 2011 la 59,5% în 2012;
Cu privire la anul 2013, o analiză realizată de CNÎPMM a reliefat următoarele aspecte:
-mediul de afaceri a avut o evoluție de ansamblu satisfăcătoare față de anul 2012;
-sectorul de IMM-uri a înregistrat o evoluție de ansamblu foarte nesatisfăcătoare față de anul 2012;
-indicele aprecierii situației economice a firmelor proprii de către întreprinzători a scăzut de la 24 în anul 2012 la 21 în anul 2013;
-indicele antreprenorial a avut o evoluție nesatisfăcătoare în anul 2013 față de anul 2012, fenomen înregistrat din cauza faptului că la nivelul țării exista în continuare instabilitate fiscală, politică, socială și economică.
Aproape 60% dintre firmele mici si mijlocii au reușit să-și mențină constant nivelul afacerilor în perioada 2009-2013 și peste un sfert au avut scăderi, iar sursele proprii au reprezentat pentru peste 90% singura formă de finanțare.
“Doar 17,87% dintre firme au crescut din noiembrie 2009 până în martie 2013. Acestea sunt «firme gazelă», care au supraviețuit în perioada crizei. Mediul de afaceri nu are încă funcționalitatea necesară".
Conform unui sondaj relizat în perioada martie-aprilie în rândul micilor întreprinzători, în anul 2012 jumătate dintre firme au avut rezultate financiare comparabile cu cele din anul 2011, în timp ce 30% au avut afaceri în creștere, iar 25% nu au crescut.
"O situație îngrijorătoare este cea legată de finanțarea afacerilor. În prezent, peste 90% dintre firme se autofinanțează, în creștere de la 75% în anul 2012. Dacă mergi pe autofinanțare înseamnă supraviețuire, nu dezvoltare” .
Conform Raportului FPP (Fundația Post – Privatizare) privind sectorul IMM din România, ediția 2013, „România are un număr prea mic de întreprinderi, care se traduce într-o densitate scăzută a IMM-urilor, respectiv de numai 23 de IMM-uri/1.000 de locuitori, reprezentând 56% din media europeană de 41 de IMM-uri/1.000 de locuitori”.
2.2 Măsuri pentru susținerea IMM-urilor în primul an după aderare
În primul an de după aderarea la Uniunea Europeană, raportul de implementare a programului Național de Reforme (PNR), elaborat sub coordonarea Departamentului pentru afaceri europene, reflectă în ce stadiu se găsea implementarea în România a Strategiei Lisabona Revizuită (SLR).
Acest raport a fost întocmit pe baza datelor furnizate de toate ministerele și instituțiile componente ale Grupului de lucru pentru Strategia Lisabona.
Raportul prezintă acțiunile întreprinse de autoritățile românești pentru implementarea reformelor preconizate.
Conform acestui raport, intervențiile în economie s-au făcut:
-prin programe care au avut ca principal scop stimularea investițiilor în sectorul industrial și al serviciilor (inclusiv IMM-uri):
Programul multianual de investiții pentru modernizarea/retehnologizarea IMM-urilor
Care acordă alocații financiare nerambursabile pentru întreprinderile nou-înființate și microîntreprinderi; În anul 2007 au fost primite 2.683 de formulare de participare în program;
Programul pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii prin fonduri în
limita sumelor plătite pentru profitul brut reinvestit. Programul era destinat capitalizării întreprinderilor mici și mijlocii; în anul 2007 s-au înscris 385 de IMM, iar în urma evaluării dosarelor au fost transmise 210 notificări pentru acordarea finanțării;
Programul pentru implementarea sistemelor de management de mediu și de calitate și
certificarea produselor în IMM, program destinat susținerii IMM în implementarea și certificarea sistemelor de management al calității/ mediului/ sănătății și securității muncii/ siguranței produselor alimentare; s-au înscris in program 925 de IMM, fiind transmise 92 de notificări pentru acordarea finanțării;
Programul de creștere a competitivității produselor industriale. Acest program susține
asigurarea nivelului de calitate la nivelul standardelor Uniunii Europene, implementarea celor mai bune practici la nivel mondial conform standardelor ISO 9000, ISO 14000, ISO 17025, ISO TS, OHSAS).
-prin asigurarea accesului la finanțare:
Pentru a asigura accesul IMM la finanțare, a fost semnat Acordul de finanțare între
Fondul European de Investiții și Guvernul României privind dezvoltarea unor scheme financiare inovative (venituri din capital, fonduri de garantare) destinate IMM-urilor cu potențial de creștere rapidă.
De asemenea, a continuat activitatea de acordare de garanții către IMM-uri prin
Centrala Fondului Național de Garantare a creditelor pentru IMM și cele trei fonduri locale de garantare.
În vederea sprijinirii dezvoltării IMM-urilor și a creșterii capacității acestora de a accesa și primi alocații financiare nerambursabile, în primul semestrul al anului 2007, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM a acordat garanții în valoare de 499.956.191 lei, cu o creștere de 51% față de realizările primelor 9 luni ale anului 2006, valoarea creditelor garantate fiind în sumă de 765.960.974 lei.
În perioada ianuarie-septembrie 2007, Fondul a lansat noi produse de garantare precum Convenția cadru de garantare pentru garanții exprese, irevocabile și necondiționate. Au fost încheiate 10 noi convenții de garantare, din care trei convenții cu trei noi instituții finanțatoare.
Astfel au fost majorat la 22 numărul instituțiilor finanțatoare cu care s-au semnat convenții de colaborare ( 21 bănci și o Instituție Financiară Nebancară).
-prin dezvoltarea infrastructurii de afaceri:
Continuarea dezvoltării rețelei punctelor de contact – one stop shop pentru susținerea dezvoltării IMM – acest program a avut o finanțare de la bugetul de stat de 209 mii Euro. În conformitate cu Legea cadru de dezvoltare a IMM, în anul 2005, a început înființarea în profil teritorial a oficiilor pentru dezvoltarea IMM-urilor asimilate în conformitate cu atribuțiile ce le revin ca one-stop shop. La începutul anului 2007 funcționau opt astfel de puncte de informare și îndrumare a IMM (Constanta, Craiova, Galați, Târgu Mureș, Timișoara, Cluj, Iași și Brașov), iar în anul 2007 au fost înființate alte 3 oficii în Târgoviște, Satu-Mare și București.
Aceste puncte de informare și îndrumare a IMM acopereau cele opt regiuni de dezvoltare ale României. În anul 2007 rolul acestora, de multiplicatori ai suportului pentru IMM la nivel local, a fost consolidat prin întărirea parteneriatului cu reprezentanții mediului de afaceri, ai organizațiilor și autorităților locale.
Acestea s-au implicat direct în procesul de pregătire a portofoliului de proiecte pentru implementarea asistenței financiare din surse bugetare naționale sau comunitare, furnizând informații complete și asigurând orientarea IMM-urilor în pregătirea aplicațiilor pentru programele de finanțare în derulare.
One stop shop-urile aveau rolul de interfață între Guvernul României și comunitățile locale de afaceri în ceea ce privește aplicarea politicilor pentru IMM-uri, generând feedback-ul local în procesul de formulare și luare a deciziilor strategice pentru acest sector.
-prin sprijinirea înființării și dezvoltării incubatoarelor de afaceri la nivel național
Programul național multianual pentru sprijinirea înființării și dezvoltării incubatoarelor de afaceri la nivel național, gestionat de MIMMCTPL, avea un buget de 515.000 Euro.
Programul avea ca țintă înființarea a opt incubatoare de afaceri cu câte 20 de firme incubate/incubator, în perioada 2005-2008. În cadrul etapei-pilot a acestui program, au fost înființate în perioada 2005-2006, trei incubatoare de afaceri în Brașov, Alba Iulia și Sfântu Gheorghe.
În primul trimestru al anului 2007 a fost încheiat procesul de instalare a celor 59 de firme incubate în cele trei incubatoare-pilot inaugurate la sfârșitul anului 2006. Toate firmele incubate aveau acces la utilități adecvate, inclusiv internet, precum și la consultanță de specialitate pentru inițierea și dezvoltarea afacerii lor.
Au fost încheiate și contracte pentru înființarea unui nou incubator la Mangalia și au fost efectuate studii de fezabilitate pentru a se stabili locațiile unde urmau să fie înființate noi incubatoare conform programării.
-prin constituirea portalului pentru IMM-uri
Pentru a îmbunătăți accesul pe piață al IMM-urilor, la economia digitală și la oportunitățile pe care le ofereau noile tehnologii, a fost creat Portalul IT pentru IMM-uri, gestionat de către MIMMCTPL(Ministerul pentru IMM, Comerț, Turism și Profesii Liberale). Portalul a fost lansat în data de 25 septembrie 2007, fiind realizat din fonduri de preaderare în cadrul programului de asistență tehnică pentru sectorul IMM din România, putând fi accesat la adresa www.business-entrepreneur.ro .
Printre beneficiile oferite de portal pot fi enumerate:
punct unic de acces la informații complete legate de sectorul IMM, inclusiv prin
dezvoltarea de instrumente e-guvernare;
crearea de oportunități de afaceri prin introducerea de servicii e-business și e-commerce,
de la postarea ofertei/cererii până la procesarea comenzilor și plata on-line;
facilitarea accesului la consultanță și know-how on-line. În cursul anului 2007 au fost
înregistrați peste 250 de întreprinzători interesați să beneficieze de serviciile oferite celor cinci categorii de beneficiari (IMM, business suport providers, furnizori servicii financiare, stakeholderi si întreprinderi internaționale) în cadrul portalului.
-pentru dezvoltarea serviciilor de consultanță
A fost creat Registrul Central al Consultanților în conformitate cu practicile europene în domeniul serviciilor de consultanță, care urmau să fie disponibile în cadrul Portalului IT pentru IMM.
În anul 2007 au fost înregistrați în cadrul registrului 300 de furnizori de consultanță și training, estimându-se că un număr de 500 de furnizori de consultanță și training urmau a fi incluși în acest registru.
-pentru promovarea produselor și serviciilor realizate de IMM la export
A fost implementat programul național multianual de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea exportului. Acest program urmărea pregătirea întreprinzătorilor în domeniul tehnicilor de promovare a produselor și serviciilor pe noi piețe și a fost lansat în luna aprilie 2007.
Au fost înregistrate la acea dată un număr de 860 de cereri de finanțare.
2.3 Efectele aderării la Uniunea Europeană asupra economiei românești
Calitatea de membru al Uniunii Europene a determinat obținerea unor beneficii determinând în același timp și noi responsabilități :
dreptul de participare la Piața Unică, care a dus la eforturi în plus pentru creșterea
calității reglementărilor, întărirea politicilor privind concurența și ajutorul de stat, continuarea liberalizării piețelor;
Odată cu extinderea, Uniunea Europeană a devenit cel mai mare exportator din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerțul intra-comunitar și comunitar au crescut cu cel puțin 9%, datorită înlăturării barierelor tarifare și non-tarifare.
În acest sens, creșterea competitivității produselor românești a devenit vitală. O piață mai mare putea determina creșterea nivelului de producție, conducînd la crearea economiilor de scară.
posibilitatea atragerii de fonduri pentru dezvoltarea anumitor sectoare ale economiei;
continuarea dezvoltării instituțiilor unei economii de piață funcționale care să asigure
facilități pentru reducerea riscurilor și pentru promovarea eficienței infrastructurii organizatorice;
conectarea la o piață și un mediu economic competitiv
Ca membru al Uniunii Europene , România putea participa la mecanismele specifice Uniunii Europene precum Uniunea Vamală, Politica Agricolă Comună, Politica de Dezvoltare Regională, Uniunea Economică și Monetară, echivalent cu sporirea integrării pe dimensiunea economică și deschiderea economiei naționale către statele spațiului din care urma să facem parte ca membru;
adoptarea unor politici fiscale, monetare și salariale adecvate în vederea limitării
deficitelor bugetare, instituirea de reguli necesare pentru buna funcționare a sistemului bancar;
implementarea de măsuri necesare pentru asigurarea stabilității prețurilor și a sistemului
financiar în general, a capacității acestuia de a face față la șocuri, alocării eficiente a resurselor către economia reală și identificării și gestionării riscurilor într-o economie liberă;
implementarea de măsuri pentru reforma cheltuielilor publice și respectarea obligațiilor
fiscale.
S-au întreprins măsuri de creștere a capacității de colectare a veniturilor, s-au revizuit mecanismele de salarizare în sectorul public, s-au realizat transformări în ceea ce privește subvențiile, achizițiile de bunuri și servicii de către guvern, reforma pensiilor;
S-a realizat o îmbunătățire a mediului de afaceri românesc printr-un cadru legislativ mai stabil și practici de afaceri mai transparente, s-au eliminat barierele din calea liberei circulații a serviciilor și mărfurilor;
creșterea gradului de specializare și încurajarea concurenței;
creșterea gradului de atractivitate al României în ceea ce privește atragerea investițiile
străine, care putea asigura rapid și direct accesul la un management eficient, la tehnologii moderne și la noi segmente de piață.
2.4 Evoluție IMM din România după aderare, în context european
Sectorul IMM-urilor reprezintă un puternic element constitutiv al caracterului Uniunii Europene, iar societatea europeană crede într-un sector puternic al IMM-urilor, nu doar datorită avantajelor economice de a avea mai multe unități de producție care să reacționeze rapid pe o piață foarte dinamică, care să fie capabile să introducă tehnologii noi și să-și personalizeze produsele și serviciile, dar și datorită faptului că acestea sunt un garant pentru democrația oricărui stat.
Aderarea României la UE a produs în primă fază, în randul antreprenorilor două temeri majore privitoare la:
-numărul de IMM-uri care vor dispărea după aderare;
-rata de absorbție.
Aceaste temeri nu au fost fără temei. Realitatea nu a contrazis estimările privind dispariția unui număr mare de IMM-uri după aderare. Deși numărul IMM-urilor a crescut cu 5% în primul an de după aderare la Uniunea Europeană, în cursul anului 2008 și respectiv 2009, sectorul de afaceri din România s-a confruntat cu un cadru macroeconomic dificil, cu schimbări intempestive de amploare și la intervale scurte de timp și cu o deteriorare a climatului de afaceri general, ca urmare a impactului, deși ușor întârziat totuși brutal, al crizei financiare și, ulterior economice.
Tabel nr. 2.4 – Evoluția înregistrărilor IMM în perioada 2007-2009
Sursa: Oficiul Național al Registrului Comerțului
Datele prezentate mai sus conduc la concluzia că, în anul de criză 2009, înființarea de noi IMM-uri a continuat într-o dinamică mai redusă, în timp ce ieșirile din mediul economic au crescut substanțial și brusc, prin radiere și în mod deosebit prin suspendare de activitate.
Faptul că în anul 2009, numărul de înmatriculări de IMM-uri nu a scăzut în mod dramatic demonstrează, pe de o parte, potențialul antreprenorial al Românie, iar pe de alta parte, necesitatea susținerii dezvoltării sectorului IMM, ca pe o soluție de ieșire din criză și de relansare a creșterii economice.
Aceasta este de fapt manifestarea așa numitului „proces de distrugere creativă”, descris de Joseph Schumpeter (apariția de noi firme care să acopere nișe noi în piață, în timp ce firmele mai puțin competitive dispar din mediul economic}.
Pe principalele sectoare de activitate economică, evoluția numărului de IMM-uri se prezenta astfel:
Tabel nr. 2.5 – Evoluția numărului de IMM-uri pe principalele sectoare de activitate economică
Sursa : INS, MFP, ONRC
Datele din tabelul nr. 5 scot în evidență faptul că anul 2008 a fost un an de creștere economică generală și semnificativă. Sectorul IMM a dat un răspuns corespunzator oportunităților din mediul economic, înregistrând cele mai înalte dinamici demografice atât pe total, cât și pe sectoare de activitate.
O dinamică cu totul particulară se evidențiază în sectorul Construcțiilor, unde creșterea numărului de firme în anul 2008 față de anul 2007, anul aderării, a fost cea mai accentuată (60,0%). Sectorul Servicii a înregistrat o creștere de 35,0%, urmat de IMM-urile din Industrie cu 18,6% și Agricultură cu 13,9%.
Potrivit datelor Eurostat (furnizate de Cambridge Econometrics), numărul IMM-urilor din România a fost în anul 2012 de aproape 530.000 iar numărul de angajați aferent acestora s-a ridicat la 2.676.948 de persoane, în procent sensibil egal cu cel din Europa.
Tabel nr. 2.6 – Număr întreprinderi și ocuparea forței de muncă în România (2012)
Sursa
Din datele din tabel observăm că ponderea IMM pe clase de mărimi este sensibil egală în România și Uniunea Europeană.
Figura nr. 2.1-Ponderea IMM pe clase de mărimi în România
Figura nr. 2.2-Ponderea IMM pe clase de mărimi în Uniunea Europeană
Ponderea IMM-urilor în totalul numărului de întreprinderi și cea a angajaților lor în totalul forței de muncă salariate sunt similare în România cu media europeană.
Figura nr. 2.3-Ponderea IMM în totalul numărului de întreprinderi din România
Figura nr. 2.4-Ponderea angajaților din IMM în totalul angajaților din UE
Figura nr. 2.5-Ponderea angajaților din IMM în totalul angajaților din România
În schimb, valoarea adăugată brută realizată la nivelul IMM a reprezentat doar 50,9% din cea obținută la nivelul economiei naționale, semnificativ sub media statelor membre UE, de 57,6%. Altfel spus, productivitatea muncii este mai mică decât cea medie pe economie, ceea ce se regăsește și în alte țări europene, dar diferența este mai mare la noi.
Tabel nr. 2.7 –Valoarea adăugată
Figura nr. 2.6-Valoarea adăugată brută realizată la nivelul IMM din România
Figura nr. 2.7-Valoarea adăugată comparativ România-UE
România are ceva mai puține microîntreprinderi decât media statelor Uniunii Europene iar diferența de pondere în ceea ce privește numărul de angajați este și mai mare. Media de 2,08 salariați pe microîntreprindere, pe intervalul 0-9 salariați, sugerează mai degrabă activități de tip familial decât angajarea altor persoane pe criterii de competență.
În intervalul de 10-49 de salariați al întreprinderilor mici se află și media de 18,63 persoane/întreprindere mică. Totuși, de-abia de aici încolo se poate vorbi despre relații de muncă așezate propriu-zis pe baze de concurență și de o influență a condițiilor de pe piața muncii.
Poziționarea mediei se păstrează și în cazul întreprinderilor mijlocii. Cam două treimi din salariații români lucrează în IMM-uri, ceea ce este un argument suficient pentru ca statul să acorde o atenție deosebită acestui segment al mediului de afaceri. Mai ales dată fiind rămânerea inerentă în urmă, în privința productivității muncii. Putem remarca faptul că treimea de salariați rămasă în întreprinderile mari contribuie cu 49,1% din valoarea adăugată brută din economie, mai mare decît în Uniunea Europeană.
De remarcat este și contribuția aproape egală pe fiecare dintre cele trei tipuri de IMM(microîntreprinderi, micro, mici și medii), la rezultatele din economie.
România are însă o particularitate interesantă. Și anume, aceea că întreprinderile medii au o importanță ceva mai pronunțată decât pe ansamblul Uniunii Europene (20,4 față de 18,3), în timp ce întreprinderile micro au mai mult un rol fiscal pentru cei implicați și mai puțin de creare de valoare adăugată brută (13,6% la noi, comparativ cu 21,1% din total la nivelul Uniunii Europene).
Din perspectiva celor constatate ar trbui luate măsuri diferențiate pentru întreprinderile micro și ar trebui stimulată angajarea mai multor salariați. În același timp, ar fi utilă și recunoașterea aportului mai mare al întreprinderilor de mărime medie și acordarea de stimulente pentru crearea de locuri de muncă suplimentare la întreprinderile mici.
O altă caracteristică definitorie pentru România o constituie distribuția sectorială.
Întreprinderile care activează în sectoare considerate esențiale pentru restabilirea competitivității, precum producția de înaltă tehnologie și cele care operează în sectoarele bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii, se află la o cotă onorabilă de 23% , dar sub media Uniunii Europene de 26%.
În România, IMM-urile sunt active în special în comerț, manufacturi și construcții – cele trei sectoare însemnând 70% din totalul valorii adăugate din acest sector și din totalul angajaților.
Importanța manufacturilor (25% din sectorul IMM) se explică prin tradiția industrială a României și prin investițiile străine în industrie din perioada 2006-2008, care au adus contracte pentru furnizorii locali.
Cele mai multe firme sunt specializate în manufacturi fără tehnologii de vârf și fără elemente caracteristice economiei cunoașterii. În comparație cu media Uniunii Europene, România are mult mai puține industrii cu tehnologii medii (medium-tech) – cum ar fi producția de substanțe chimice, echipamente electrice, mașini și echipamente de transport.
Alte comparații relevante:
Rata celor care muncesc pe cont propriu, ca proporție în totalul angajaților – 20% în
România, 15% în Uniunea Europeană.;
Timpul necesar pentru a deschide o afacere – 3 zile în România, o medie de 5 zile în
Uniunea Europeană.;
Costul necesar pentru a deschide o afacere – 112 euro în România, o medie de 372 euro
în Uniunea Europeană;
Numărul de taxe anuale – 41 în România, o medie de 12 în Uniunea Europeană.;
Timpul necesar pentru plata taxelor, în ore pe an: 216 în România, 193 media în Uniunea
Europeană;
Proporția IMM-urilor în totalul achizițiilor publice: 27% în România, 38% în Uniunea
Europeană.;
Rata de respingere a cererilor de credit: 18% în România, 15% în Uniunea Europeană.;
Proporția IMM-urilor care fac exporturi intra-comunitare: 3% în România, 8% în
Uniunea Europeană.;
Proporția IMM-urilor care oferă instruire angajaților – 3% în România, 24% în Uniunea
Europeană.;
Proporția IMM-urilor care exportă în afara UE: 1% în România, 4% în Uniunea
Europeană.;
Numărul de documente necesare pentru a face export: 5 în România, 4 în Uniunea
Europeană;
Provocările și dificultățile pe care le traversează sectorul IMM nu au lăsat indiferentă Uniunea Europeană care a intervenit cu măsuri de sprijin actualizate și adaptate la evoluția mediului global de afaceri, având ca principală prioritate facilitarea accesului pe piață al IMM și finanțarea acestora.
Politicile pentru IMM Small Business Act și noul program comunitar pentru finanțarea IMM Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și pentru IMM (2014-2020) – COSME, au ca principal scop deblocarea potențialului de creștere al întreprinderilor și relansarea industriei, pentru înființarea de noi locuri de muncă și creșterea competitivității economiei Uniunii Europene.
Cu un buget de 2,5 miliarde de euro pentru perioada 2014 –2020, Programul COSME este un instrument de finanțare care continuă în mare parte activitățile desfășurate în cadrul actualului Program pentru Competitivitate și Inovare (CIP).
Comisia Europeană încurajează IMM să își lanseze afacerile pe piețele emergente cu creștere rapidă, cum sunt China, India, Rusia sau în regiuni precum Asia de Sud-Est și America Latină și, în acest sens, a fost inițiat procesul de stabilire a unei noi strategii mai coerente și mai eficiente care vizează consolidarea serviciilor de sprijinire a întreprinderilor și îmbunătățirea coordonării și utilizării resurselor, în eforturile IMM de a pătrunde pe noi piețe.
2.5 Accesul IMM la sursele de finanțare oferite de Uniunea Europeană
Finanțarea din fondurile europene, disponibile pentru România după aderarea la Uniunea Europeană, reprezintă o oportunitate, nu numai în contextul dezvoltării socio-economice prevăzute în Planul Național de Dezvoltare a României 2007-2013, dar și pentru a corecta efectele crizei economice.
Uniunea Europeană oferă sprijin pentru IMM-urile din Romînia, sub forme diferite, precum subvenții, împrumuturi și, în anumite cazuri, garanții. Sprijinul poate fi oferit fie direct, fie prin intermediul programelor gestionate la nivel național sau regional.
De asemenea, IMM-urile pot beneficia de o serie de măsuri de asistență non-financiară, sub forma programelor și serviciilor de sprijin pentru întreprinderi.
Statutul de membru al Uniunii Europene asigură României dreptul de a beneficia de transferuri financiare orientate spre facilitarea accesului la cunoaștere și inovare, sporirea clarității și predictibilității mediului de afaceri, educația și pregatirea în domeniul afacerilor.
Finanțare prin subvenții ale Uniunii Europene
Această finanțare este în mare parte tematică, cu obiective specifice – mediu, cercetare,
formare -concepute și puse în aplicare de diverse departamente ale Comisiei Europene sau agenții executive.
IMM-urile pot aplica, de obicei, direct pentru programe, în general cu condiția să prezinte
proiecte durabile, cu o plusvaloare și transnaționale.
Fonduri structurale
Ajutorul direct pentru IMM-uri pentru cofinanțarea investițiilor este posibil exclusiv în
regiunile mai puțin dezvoltate economic (așa-numitele regiuni de „convergență”).
În alte regiuni, s-a acordat prioritate acțiunilor care au un efect de levier ridicat (de
exemplu: formare antreprenorială, servicii de asistență, incubatoare de afaceri, mecanisme de transfer de tehnologie, relaționare în afaceri etc.), opuse astfel ajutorului direct pentru IMM-urile individuale.
Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții au
lansat o inițiativă comună pentru îmbunătățirea accesului la finanțe al IMM-urilor în țările mai puțin dezvoltate. Inițiativa, denumită Resurse Europene Comune pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, permite statelor membre și regiunilor să utilizeze o parte din fondurile lor structurale pentru a furniza garanții pentru împrumuturi, precum și finanțări în fonduri proprii și capital de risc pentru IMM-uri.
Instrumente financiare
Aceste scheme nu furnizează finanțare directă pentru IMM-uri, ci sunt de obicei
procesate prin intermediari financiari, cum ar fi băncile, instituțiile de credit sau fondurile de investiții. Ele sunt destinate să mărească volumul de credit disponibil pentru IMM-uri și să încurajeze acești intermediari să își dezvolte capacitatea de împrumutători IMM.
Prin Programul-Cadru pentru Competitivitate și Inovație (CIP), s-au alocat 1.130 de
milioane de euro pentru instrumente financiare pe perioada 2007-2013. Acestea sunt organizate în trei scheme, administrate în cooperare cu Fondul European de Investiții (EIF) și cu alte instituții financiare internaționale:
-mecanismul în favoarea IMM-urilor inovatoare și cu creștere rapidă (MIC) vizează creșterea aportului de fonduri proprii pentru IMM-urile inovatoare, atât în stadiile lor timpurii (MIC1), cât și în faza de expansiune (MIC2). MIC împarte riscul și recompensele cu investitori privați, asigurând un efect de levier important privind aportul de fonduri proprii pentru companiile inovatoare;
-mecanismul de garantare pentru IMM-uri oferă garanții adiționale pentru creșterea finanțelor de credit pentru IMM-uri;
-dispozitivul de întărire a capacităților care sprijină intermediarii financiari în anumite state membre.
În perioada 2007-2013, România a primit sprijin financiar nerambursabil de la Uniunea Europeană, prin intermediul a cinci fonduri: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul de Coeziune (FC), Fondul Social European (FSE), Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru Pescuit (FEP)- figura nr. 2.8.
FEDR FSE FC FEADR FEP
Figura nr. 2.8 – Intervenția fondurilor europene în România (2007-2013)
1. În cadrul Politicii de Coeziune, în perioada 2007-2013, Uniunea Europeana oferă asistență financiară nerambursabilă României prin trei instrumente structurale: Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social European (FSE), și Fondul de Coeziune (FC).
Alocarea a fost de 19,67 miliarde euro, la care s-a adăugat o cofinanțare națională estimată la 5,6 miliarde euro. Din aceasta alocare, suma de 19,2 miliarde de euro este destinată Obiectivului Convergență, prin intermediul a 7 Programe Operaționale:
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
Programul Operațional Sectorial Mediu
Programul Operațional Sectorial Transport
Programul Operațional Regional
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative
Programul Operațional Asistență Tehnică.
Dintre acestea, Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, Programul Operațional Regional și Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane includ măsuri concrete destinate IMM-urilor, unele dintre acestea fiind adresate exclusiv acestui sector.
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
Obiectivul urmărit prin POSCCE este creșterea productivității întreprinderilor românești, în concordanță cu principiile dezvoltarii durabile, și reducerea decalajelor față de productivitatea medie din Uniunea Europeană.
Realizarea acestui obiectiv se asigură prin acordarea de ajutor financiar nerambursabil diferitelor categorii de IMM-uri. Din cele 34 de operațiuni orientative prevăzute în cadrul POSCCE, 15 stabilesc ca beneficiari eligibili IMM-urile, 8 dintre acestea fiind exclusiv destinate acestei categorii de operatori economici.
Pentru perioada 2007-2013, bugetul total prevăzut pentru POSCCE este de aproximativ 4,26 mld.euro (public și privat), din care 2,55 mld. euro reprezintă cofinanțarea Comisiei Europene prin FEDR, adică aproximativ 13,3% din alocarea nerambursabilă aferentă CSNR (Cadrul Național Strategic de Referință).
Programul Operațional Regional
Programului Operațional Regional îi sunt destinate aproximativ 19% din fondurile europene alocate României.
Cofinanțarea Uniunii Europene se ridică la aproximativ 3,7 miliarde de euro, la care se adaugă o contribuție publică națională de aprox. 657 milioane de euro. Sunt 14 domenii majore de intervenție dintre care trei sunt de interes pentru sectorul IMM-urilor. Finanțarea proiectelor de investiții pentru dezvoltarea microîntreprinderilor se realizeaza în exclusivitate prin acest Program.
Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane
IMM-urile pot beneficia de rezultatele tuturor acțiunilor întreprinse prin POSDRU, existând însa o serie de domenii majore de intervenție care vizează măsuri cu adresabilitate directă dezvoltarii sectorului IMM:
Creșterea adaptabilității lucratorilor și a întreprinderilor;
Promovarea măsurilor active de ocupare;
Promovarea incluziunii sociale.
Stadiul implementării acestor Programe la data de 15 martie 2013 se prezenta astfel:
Tabel nr. 2.8 – Absorbția fondurilor din Programele Operaționale
Așa cum rezultă din datele conținute în tabelul nr. 2.8, bugetul pe întreaga perioadă de implementare, 2007- 2013, alocat axelor prioritare adresate IMM-urilor este de aproximativ 10,9 miliarde de lei. Potrivit comunicării MFE din 15 martie 2013, absorbția fondurilor europene se prezenta astfel: numărul proiectelor aprobate era de 5.188 (contribuția Uniunii Europene fiind de 11,6 miliarde de lei), în timp numărul contractele semnate era de 3.988 (contribuția Uniunii Europene fiind de 8,3 miliarde de lei).
2. În cadrul Politicii Agricole comune, Uniunea Europeană oferă asistență financiară nerambursabilă României prin Programe finanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și contribuie la atingerea obiectivelor politicii europene pentru dezvoltare rurala
IMM-urile pot obține finanțări nerambursabile prin Programul Național pentru Dezvoltare Rurală ( PNDR ), în cadrul urmatoarelor măsuri:
Creșterea competitivității sectorului agricol și silvic;
Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale.
Programul Na’ional pentru Dezvoltare Rural[ beneficiaz[ de o alocare financiara total[ de aproximativ 10 miliarde de euro pentru întreaga perioadă de programare.
3. În cadrul Politicii Comune în domeniul Pescuitului, Programul Operațional pentru Pescuit (POP) reprezintă o sursa de finanțare relevantă pentru IMM-urile care activează în acest domeniu.
Obiectivul general al Programului Operațional pentru Pescuit îl constituie dezvoltarea unui sector piscicol competitiv, modern și dinamic, bazat pe activități durabile de pescuit și acvacultură și care ia în considerare aspectele legate de protecția mediului, dezvoltarea sociala și bunăstarea economică.
Măsurile finanțate prin Fondul European de pescuit (FEP), și destinate IMM-urilor se încadrează în Axa Prioritar 2 – Acvacultura, pescuitul și apele interioare, procesarea și marketingul produselor obținute din piscicultură și acvacultură.
Pentru perioada de programare 2007-2013, Programului Operațional pentru Pescuit din România i-a fost alocat un buget de aprox. 307 milioane de euro, din care 230 milioane reprezintă cofinanțarea din FEP.
Capitolul 3. Cercetare de piață privind impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra IMM din turism
România are un potențial turistic uriaș, insuficient exploatat. Din punct de vedere turistic, România era, după aderarea din anul 2007, în urma statelor învecinate, precum Ungaria sau Bulgaria. Potrivit unui raport al Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor, din punct de vedere al perspectivelor de creștere a industriei turismului și călătoriilor, România ocupa în anul 2008 locul șapte din cele 176 de țări analizate.
Contribuția industriei românești a turismului și călătoriilor în PIB, clasa România pe locul șapte în lume, în anul 2007, conform unui raport al WTTC (Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor). Contribuția în PIB-ul României a industriei turismului și călătoriilor a fost de 2,1% în anul 2007, ceea ce înseamna 7,9 miliarde lei.
Raportul Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC) considera că starea proastă a drumurilor reprezintă cel mai mare impediment în calea dezvoltării turismului românesc, în condițiileîin care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în România pe cale terestră. Din cauza infrastructurii deficitare, România era clasată pe locul 76 în topul mondial al competitivității în turism, între Azerbaidjan și El Salvador, potrivit unui studiu al World Economic Forum din anul 2008
Aderarea României la Uniunea Europeană a determinat o transformare radicală a percepției și comportamentului consumatorilor de servicii turistice, ceea ce a făcut ca și IMM-urile care activează pe piață în acest domeniu să-și revizuiască principiile, acțiunile, modul în care-și gestionează resursele și mijloacele din patrimoniul lor, modul de gândire.
Valorificarea potențialului turistic al României se poate face nu doar bazându-ne pe frumusețile naturale și antropice ale țării ci și prin structura și calitatea serviciilor oferite, printr-un management modern al unităților de cazare turistică și a unor strategii de marketing adaptate mediului în care acestea își desfășoară activitatea.
Prin comunicarea din 20 februarie 2014, Comisia Europeană lansează o nouă inițiativă de sprijin pentru firmele din turism privind implementarea unui set de principii comune menite să asigure un nivel sporit de calitate al serviciilor din acest sector.
Ținânad cont de faptul că mai mult de 90% dintre firmele europene active în domeniul serviciilor turistice sunt întreprinderi mici și mijlocii, este de așteptat ca inițiativa să aducă beneficii atât IMM-urilor cât și clienților acestora.
Așa cum au fost enunțate, principiile europene ale calității în turism acoperă patru arii principale: instruirea personalului, politica privind satisfacția clientului, curățenia și întreținerea, informarea turiștilor.
Prin aplicarea acestui set de principii comune se urmărește, în primul rând, promovarea furnizorilor de servicii turistice din Uniunea Europeană pe piața internă, dar și extinderea lor pe piețele din afara Europei, prin creșterea vizibilității.
Diferențele existente în prezent între sistemele de evaluare a calității serviciilor din turism pot genera confuzie în rândul turiștilor, în special al celor care își doresc să călătorească în afara țării și nu găsesc informațiile exacte despre calitatea serviciilor diverșilor furnizori.
Pe de alta parte, de opțiunile consumatorilor depinde recunoașterea și profitul agenților economici din turism. În absența unei promovări corespunzătoare și a vizibilității necesare, multe IMM-uri care investesc în calitate, în pofida resurselor financiare limitate de care dispun, sunt
descurajate să activeze în domeniul turismului.
În acest sens, Comisia Europeană propune principii comune de calitate în industria turismului și mijloacele de implementare pe care întreprinderile trebuie să le respecte dacă decid să urmeze alinierea la acest sistem unitar.
Furnizorii de servicii turistice trebuie să asigure instruirea tuturor angajaților implicați direct în livrarea serviciilor către client, în scopul promovării calității pe fiecare segment de activitate.
Această recomandare mai necesită, între altele: înregistrarea instruirii efectuate de fiecare angajat într-un registru special organizat privind instruirea; numirea unui coordonator pe domeniul calității care va urmări o abordare coerentă a managementului calității tuturor serviciilor furnizate; implicarea întregului personal relevant în procesul calității.
Pentru a stabili modul în care unitățile din domeniul turismului au beneficiat sau nu de
Avantajele oferite de Uniunea Europeană, am considerat că este necesar să fac o cercetare de piață privind efectele aderării României la Uniunea Europeană asupra IMM din turism.
3.1. Metodologia cercetării
Metodologia utilizată în efectuarea acestei cercetări are la bază un program care a presupus parcurgerea următoarelor etape: stabilirea scopului cercetării, a obiectivelor și ipotezelor cercetării, alegerea surselor de informații, a modalității de culegere și sistematizare a a acestora, prelucrarea și interpretarea informațiilor.
3.2 Identificarea problemei de rezolvat și definirea scopului cercetării
Aderarea României la Uniunea Europeană a deschis noi perspective pentru dezvoltarea turismului românesc:
-forme noi de turism;
-o mai bună calitate a produselor și serviciilor turistice;
-o valorificare cât mai optimă a întregului potențial turistic al țării în condiții de creștere a posibilităților de protejare a mediului.
Practica ne-a demonstrat că economia concurențială face ca piața, prin natura legilor sale, să îi excludă pe toți aceia care nu oferă produse conform cererii consumatorilor (de calitate) sau sunt slabi productivi și nu fac față din diferite motive.
Problema pe care doresc să o rezolv este aceea privind impactul aderării asupra turismului din județul Bacău.
Înțelegerea modalităților în care diferiții participanți la activitatea turistică din județul Bacău au interacționat cu realitățile procesului de aderare la Uniunea Europeană a reprezentat o necesitate pentru a determina, în contextul temei alese, modul în care aceștia au făcut tot ceea ce depindea de ei pentru minimizarea costurilor și maximizarea avantajelor oferite de aderare.
Scopul cercetării : identificarea celor mai semnificative particularități ale problemelor întreprinderilor de turism din județul Bacău.
3.3 Obiectivele și ipotezele cercetării
Principalele obiective ale cercetării:
-evidențierea faptului dacă întreprinderile au fost de acord sau nu cu aderarea României la Uniunea Europeană;
-evidențierea efectelor de orice fel care au fost constatate de către IMM-urile din turism după procesul de aderare;
-cunoașterea etapei în care se găsește întreprinderea în colaborarea cu agențiile de turism din alte țări;
-evaluarea efectelor negative determinate de fluxul mare de turiști romăni care preferă sejururile externe, asupra întreprinderilor românești;
-evidențierea puterii întreprinderilor de a lupta cu concurența;
-analiza influenței transformărilor actuale de pe piața Uniunii Europene asupra activității întreprinderilor de turism din România;
-identificarea standardelor de responsabilitate socială și implicațiile lor asupra industriei turismului;
Ipotezele de la care pleacă cercetarea sunt următoarele:
-aderarea a afectat în mare parte negativ firmele de turism;
-firmele au fost luate pe nepregătite de toate schimbările de pe piața turistică după aderare;
-imaginea României se poate îmbunătăți prin promovarea internațională a valorilor de patrimoniu național, a frumuseților naturale și antropice și prin identificarea factorilor potențatori de imagine negativă.
3.4 Alegerea surselor de informații
În vederea cunoașterii din sursă directă a opiniilor privind modul în care aderarea României la Uniunea Europeană le-a afectat activitatea, informațiile au fost obținute din surse primare, de la 30 dintre managerii unităților hoteliere și administratorii de pensiuni din județul Bacău.
3.5 Culegerea și sistematizarea informațiilor
Culegerea datelor s-a făcut în perioada aprilie-mai 2014 în baza unui chestionar care cuprinde un număr de 15 întrebări (Anexa nr. 1).
Cercetarea nu încearcă să analizeze doar efectele unei serii de procese care au început la 1 ianuarie 2007, ci și accelerarea acestora de-a lungul anilor. Cercetarea de față poate servi ca un
punct de plecare pentru analiza efectelor aderării la Uniunea Europeană la câțiva ani de la finalizarea procesului de aderare.
Chestionarul cuprinde întrebări legate de: percepția asupra oportunităților, beneficiilor și pierderilor legate de aderarea la Uniunea Europeană, impactul diferitelor politici ale Uniunii Europene la nivelul societății românești, întrebări legate de aspectele tehnice privind transpunerea reglementărilor europene, obținerea de finanțări, etc.
Chestionarul cuprinde atît întrebări închise, cât și deschise.
Mărimea eșantionului a fost stabilită la 30 de subiecți.
3.6 Prelucrarea și interpretarea informațiilor
Prelucrarea și interpretarea informațiilor asigură organizarea datelor cu scopul de a răspunde obiectivelor urmărite de cercetare permițîndu-ne formularea unor concluzii referitoare la tema supusă cercetării. Fiecare întrebare va fi analizată în structură, pentru a putea să evidențiem ponderea deținută de fiecare componentă în parte.
Acest lucru va permite cunoașterea distribuției răspunsurilor primite la fiecare întrebare din chestionar. Pe baza structurilor identificate vor putea fi relevate cele mai semnificative aspecte pentru fiecare întrebare.
După analiza acestor aspecte voi putea trage concluziile asupra răspunsurilor din cadrul chestionarului, apoi concluzii personale în legătură cu:
-șansele acestor întreprinderi din sectorul turismului de a se menține pe piață;
-modul în care IMM-urilor din turism înțeleg că activitate lor trebuie să răspundă noilor provocări ale Uniunii Europene la care trebuie să se adapteze.
Se începe prin analiza pe structură a fiecăreia din cele 20 de întrebări ale chestionarului.
1.Ce fel de firmă este cea în domeniul căreia activați?
-întreprinderi mijlocii-9
-întreprinderi mici-21
-microîntreprinderi-0
Figura 3.1-Structura întreprinderilor în funcție de tipul acestora
Din totalul firmelor de turism chestionate, 70% sunt întreprinderi mici iar restul de 30%
sunt întreprinderi mijlocii . Faptul că sunt atât de multe întreprinderi mici denotă mișcări de structură evolutivă survenite pe fondul reconfigurării sectorului IMM în urma desființării de firme, cu precădere de microîntreprinderi.
Figura 3.2-Ponderea IMM pe clase de mărimi
2.Ca manager sau administrator ce nivel de instruire aveți ?
-studii superioare-27 firme
-studii medii sau postliceale-3 firme
Figura 3.3-Nivelul studiilor
Constatăm că 90% din firmele intervievate au optat pentru un management profesionist, orientat mai mult spre partea intelectuală, deși în această industrie, marea majoritate a managerilor de hotel din Romania sau administratori de pensiuni sunt înșiși proprietarii.
Atunci când întreprinzătorul este doar patronul afacerii respective, el are rol de consultant în probleme mai delicate, cum ar fi : cercetere – dezvoltare, marketing, vânzări, încheierea de afaceri cu parteneri străini. Managerii angajați de întreprinzători pentru a conduce o afacere se deosebesc de aceștia prin faptul că sunt tineri, i educați, majoritatea având studii de specialitate, și dorință spre profit. Semnul distinctiv al acestora este eficacitatea.
A doua ipostază în care se poate afla întreprinzătorul este dublă: întreprinzător și manager, el ocupându-se de conducerea afacerii în totalitate.
Din punct de vedere al ipostazei în care se află întreprinzătorul, reputatul specialist american Peter Drucker făcea o precizare obiectivă cu privire la succesul unei firme mici, afimând că acesta depinde de respectarea a patru condiții:
Concentrarea asupra unei piețe sau segment de piață;
Prudența financiară, mai ales planificarea pentru bani și capital:
Alcătuirea unei echipe de management chiar înainte ca noua întreprindere să aibă nevoie
sau sa și-o poată permite.
Luarea de către întreprinzător a unei decizii cu privire la rolul său, domeniul de activitate
și sistemul de relații.
Un bun manager trebuie sa fie, in primul rand, pasionat de meserie, studiile venind doar ca o completare. Este practic imposibil să performezi fără compatibilitatea cu valorile acestei industrii. Un manager de hotel sau un administrator de pensiune trebuie să știe să conducă o echipă.
Detaliile tehnice se învață, dar pentru a lucra cu oamenii este nevoie de anumite calități înnăscute, sau cel puțin care se pot educa.
Fiind un factor important de influență a competitivității firmelor, el trebuie potențat la maximum astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate posibile, manifeste în păstrarea avantajului competitiv al firmei respective și care să se materializate în profitul înregistrat.
Figura 3.4-Nivel studiilor în procente
3.Ați fost de acord cu aderarea României la Uniunea Europeană?
-Da-23 firme
-Nu-4 firme
-Nu m-a interesat subiectul-3 firme
Figura 3.5-Percepția cu privire la integrarea României în UE
23 de firme(77%) au răspuns că au fost pentru integrare, 4 firme au fost împotrivă(13%), iar 3 firme au fost dezinteresate de acest subiect(10%).
Fiind întreprinderi mijlocii și mici, care servesc in principal nevoi locale, au considerat că nu se vor confrunta cu prea multe schimbări pe termen scurt dar au fost conștiente că vor trebui să facă față unei concurențe crescute pe termen lung, că vor trebui și ele să se adapteze noului mediu de după aderare.
Figura 3.6- Gradul de acceptare a integrării României în UE %
4..La întrebarea „Ce așteptări aveați în legătură cu aderarea ?” intervievații au putut răspunde fără a le fi sugerate anumite variabile.
Cele mai repetitive răspunsuri s-au referit la următoarele aspecte;
-accesul la fonduri structurale;
-impozite și taxe mai mici;
-potențiali furnizori mai buni și/sau mai ieftini;
-legislație îmbunătățită;
-accesul mai ușor la noile tehnologii;
-o mai mică implicare a statului în activitatea lor.
Efectuând o statistică după gradul de importanță ele se situează pe diferite locuri, după cum se poate observa în diagrama următoare:
Figura 3.7-Așteptări de la aderare
Cele mai multe răspunsuri au reflectat speranța firmelor că aderarea le-ar fi putut aduce o legislație mai accesibilă și mai coerentă privind turismul(90%), o taxare a forței de muncă și a profitului mai mică(70%), o posibilitate de dezvoltare a activității prin accesarea de fonduri(70%).
5. Care au fost dificultățile majore cu care v-ați confruntat dupa aderare la Uniunea Europeană ?
-intensificarea concurenței;
-costurile crescute cu forța de muncă;
-migrarea forței de muncă;
-birocrația;
-fiscalitate excesivă;
-acces dificil la credite;
-inflația;
-corupția;
-controale excessive.
Figura 3.8-Dificultăți în activitate după aderare
Conform părerii exprimate de o parte din cei intervievați, ca urmare a liberalizării circulației în interiorul spațiului Uniunii Europene a tuturor cetățenilor membrii UE, populația activă din IMM –urile românești, care accepta cu ușurință să lucreze în orice condiții pentru aproape orice salariu, bucuroasă că a găsit un loc de muncă, după integrare și-a încercat norocul și în afara țării, unde, mulți dintre ei reușesc să câștige suficient pentru a economisi ca mai apoi să investească în propria afacere la întoarcerea în țară.
Cea mai mare parte a firmelor, 75% au considerat că după aderare, corupția nu a mai putut fi oprită, căpătând amploare, la fel ca și birocrația(58%).
Fiscalitatea excesivă a determinat pe o parte dintre cei intervievați(66%) să regrete aderarea, această fiscalitate punându-le în pericol chiar existența ca firmă.
6. Cum apreciați evoluția activității Dvs. după aderare?
-s-a îmbunătățit-18 firme;
-a rămas aceeași-6 firme;
-s-a înrăutățit-5 firme;
-nu pot să apreciez-1 firmă;
Figura 3.9-Aprecierea evoluției activității după aderare
Figura 3.10- Evoluția activității după aderare %
Constatăm că 60% din firmele chestionate au obținut performanțe superioare după aderare, în timp ce 17% (5 firme) au înregistrat performanțe inferioare. 20%(6 firme) au același randament al activității lor.
Un procent de 3%(1 firmă) din cele chestionate n-au știut sau n-au dorit să ne ofere date despre modul în care aderarea la Uniunea Europeană le-a afectat activitatea.
7. Ne puteți caracteriza dinamica performanțelor economice ale firmei Dvs. în anul 2014 comparativ cu anul 2006 ?
Figura 3.11-Dinamica performanțelor economice în anul 2014 comparativ cu 2006
Dintre cele 18 firme care au resimțit aderarea la Uniunea Europeană ca un proces cu influențe pozitive pentru activitatea lor, 23%, (7 firme), au înregistrat un plus de creștere în dinamica performanțelor lor economice în timp ce 11 firme(37%), au înregistrat un plus dar nu atît de evident.
6 firme(20%) nu au resimțit nici în bine dar nici în rău efectele aderării, activitatea lor desfășurîndu-se ca și cum România nu ar fi aderat la Uniunea Europeană.
O situație mai complicată și cu efecte negative au înregistrat un număr de 5 firme(17%), pentru care aderarea a dus la posibilitatea de a nu mai fi competitive pe piața turistică din județul Bacău deoarece dinamica activității lor a înregistrat un regres considerabil pentru 3 dintre ele, celelalte 2(7%), fiind pe linia de plutire, dar la un pas de dezastru.
Figura 3.12-Dinamica performanțelor economice în anul 2014 comparativ
cu 2006 în procente
8. A introdus firma Dvs. produse și/sau servicii turistice noi pe piață după aderare ?
Figura 3.13-Introducere de produse sau/și servicii turistice noi
Pentru a putea supravețui pe o piață unde concurența a devenit acerbă după aderare, cea mai mare parte a firmelor intervievate 76%(23 de firme), și-au dat seama că fără o diversificare a ofertei nu vor putea supravețui. Cinci dintre firme(17%), având formată de-a
lungul timpului o clientelă stabilă, a considerat că nu este necesar să schimbe ceva în activitate sa, iar restul de 2 firme(7%) au evitat să ne răspundă la acesstă întrebare specificând diplomatic că nu cunosc acest lucru.
Figura 3.14-Ponderea produse sau/și servicii turistice noi în total activitate %
9. Firma Dvs. a fost implicată în depunerea de proiecte pentru accesare de fonduri europene ?
Figura 3.15-Depunere proiecte accesare fonduri europene
Deoarece doar 60% din cei intervievați s-au implicat în accesarea de fonduri europene, poate fi interpretată ca o lipsă de experiență sau o experiență redusă în întocmirea de proiecte.
Nedepunerea de proiecte de catre celelelte 18 firme(40%) poate fi privită ca o slabă pregătire de care dau dovadă firmele în neutilizarea facilității de a beneficia de oportunitățile
finanțării europene.
Figura 3.16-Pondere proiecte accesare fonduri europene %
10. Ați obținut fondurile pentru care ați aplicat ?
Figura 3.17-Obținere de fonduri europene
În domeniul IMM-urilor, numărul programelor de finanțare disponibile odată cu aderarea la UE a crescut enorm, existând posibilitatea de accesare a unei scheme largi de fonduri în cadrul Fondurilor structurale.
Cei 33% dintre care nu au fost eligibili deși au depus proiecte și-au exprimat nemulțumirea privind ineficiența și slaba pregătire a instituțiilor care administreză fondurile europene, au incriminat birocrația și corupția de care s-au lovit.
„Dacă nu ai un consultant bun sau nu cunoști pe cineva la autoritatea de management, mai bine te lași păgubaș. Sunt atâtea reguli și cerințe, unele dintre ele extrem de complicate, altele pur și simplu absurde, încât e, practic, imposibil să le respecți pe toate. Și, în funcție de tipul de proiect, în ecuație pot intra tot soiul de alte instituții și organisme… Știu întreprinzători care, pentru câteva zeci de mii de euro de la Bruxelles, au petrecut pe drumuri sute de ore și au străbătut mii de kilometri“, a povestit un expert în fonduri europene din București.
O parte din cei intervievați au arătat că cel mai grav este că, și atunci când dosarul depus pentru accesare de fonduri este „beton“, există riscul ca aprobarea proiectului să dureze șase luni, un an sau chiar doi, ori, ca banii să vină cu întârziere (mai ales, dacă te-ai înscris într-un program care a fost suspendat de Uniunea Europeană ca urmare a unor nereguli depistate, cum s-a întâmplat de multe ori la noi).
Această lipsă totală de predictibilitate a făcut ca, în destule cazuri, idei de afaceri aparent extrem de promițătoare să moară în fașă sau, și mai rău, ca firme în plină dezvoltare să ajungă la un pas de faliment.
În același timp procentul de 33% care definește numărul de firme care nu au obținut fonduri tinde să ne facă să-i dăm dreptate specialistului în finanțări europene Ciprian Nicolae care scria că, în România, cheltuirea fondurilor Uniunii Europene poate fi asemuită unui iceberg: „Ne place partea vizibilă (treimea de deasupra apei), nu ne place restul (adică munca, piguleala, hârtiile). Ne place să găndim și să scriem proiecte, dar prea puțin să le ducem la bun sfârșit. Proiectele cu finanțare europeană înseamnă hârtii, înseamnă să faci lucrurile corect, nu funcționează pe principiul «las’ că merge așa». Proiectele cu finanțare europeană înseamnă, în primul rând, implementare și finalizare.“
Figura 3.18-Gradul de obținere de fonduri europene %
11. Cât de bine credeți că înțelege Guvernul României problemele cu care vă confruntați?
Un procent destul de mare din firmele intervievate(50%) consideră că problemele cu care se confruntă sunt cunoscute de guvernanți dar că aceștia nu se implică prea mult în rezolvarea lor din cauza restricțiilor impuse de Uniunea Europeană.
O parte însemnată, aproximativ cealaltă jumătate, reproșează Guvernului lipsa de transparență și fermitate în ceea ce privește adoptarea de acte normative care să vină în sprijinul IMM-urilor din turism având în vedere că industria turismului și călătoriilor reprezintă un sector de activitate cu profunde implicații asupra vieții economico-sociale a societății
Figura 3.19-Gradul de implicare a Guvernului în problemele IMM din turism
12. Cum se prezintă stadiul finanțării activității firmelor Dvs. în anul 2014 față de anul 2006 ?
Figura 3.20-Stadiul finanțării în anul 2014 comparativ cu anul 2006
Se observă că după aderare firmele s-au autofinanțat într-o măsură mai mare decât înainte de aderare. În ceea ce privește obținerea de credite bancare este foarte dificilă în România, iar costurile la care se obțin aceste credite sunt foarte ridicate. În plus, există și factorul psihologic. Tensiunile politice care au existat în România, cele trei schimbări de guverne, situația conflictuală cu Uniunea Europeană, scăderea investițiilor străine în România, faptul că o parte din băncile din țară aparțin unor țări care sunt confruntate cu foarte mari probleme, au determinat o scădere considerabilă a nivelului și numărului acestora.
După cum am arătat anterior nici accesarea fondurilor nerambursabile nu a fost o activitate strălucită a firmelor intervievate.
Ceea ce e de remarcat ca un lucru negativ este faptul că cele mai multe firme din cele intervievate înregistrează arierate ca urmare a neplății la timp a facturilor și acest lucru a căpătat amploare după aderare.
13. A achiziționat firma Dvs. tehnologii noi după aderare ?
Figura 3.21-Gradul de tehnologizare după aderare
Este evident faptul că cea mai mare parte a firmelor(19), corespunzând unui procent de 63% au investit în tehnologii noi, celelalte 11 firme încercând sa facă față concurenței prin reducerea drastică a cheltuielilor fără a se gândi că tocmai tehnologizare crește productivitatea muncii si determină o scădere a costurilor.
De-a lungul timpului s-a observat că există o corelație directă între inovarea din întreprinderi și performanțele generale ale IMM-urilor pe parcursul perioadei de criză. Cu cît tehnologizarea e mai avansată și trecerea peste perioadele dificile este mai ușoară. Dintr-o analiză atentă a răspunsurilor am constatat că această investiție în tehnologie s-a f[cut prin autofinanțare și mai puțin din fonduri europene, doar 8 firme din cele intervievate beneficiind de ele.
14. Cum apreciați impactul aderării la UE asupra funcționării administrației locale ?
Figura 3.22-Impactul aderării asupra funcționării administrației locale
Figura 3.23-Impactul aderării asupra funcționării administrației locale %
Faptul că 70% din respondenți au apreciat ca favorabil acest impact arată un grad mare de încredere în capacitatea administrației locale de a face față noilor cerințe într-un mod mult mai autonom. Chestionați în legătură cu influența UE asupra modului în care diferite principii
de bună practică în administrație vor fi aplicate în mod îmbunătățit, respondenții au pus accentul pe deschidere, transparență și responsabilitatea manifestate de către aceasta.
15. În ce măsură a influențat aderarea la Uniunea Europeană parteneriate cu agenții din alte state UE ?
Figura 3.24-Impactul aderării asupra parteneriatului cu alte state UE
O parte din firme au reușit să încheie parteneriate cu alte state UE în condițiile în care zona județului Bacău este cunoscută ca o zonă în care se poate practica atît turismul cultural, religios, de aventură dar și de agreement.
Firmele care nu au investit în tehnologii, nu au accesat fonduri și nici nu au introdus pe piață produse și/sau servicii turistice noi nu au reușit să trezească interesul agențiilor turistice străine( 30% din firme). Aceste firme, dacă nu vor lua măsuri pentru a crește calitatea activității și diversificarea acesteia nu vor putea face față concurenței și în curînd își vor înceta activitatea.
Figura 3.25-Impactul aderării asupra parteneriatului cu alte state UE %
Concluzii și propuneri
José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, declara: „Comisia se asigură că legislația Uniunii Europene își îndeplinește scopul și ajută întreprinderile europene în eforturile lor de creștere economică și de creare a locurilor de muncă. Acesta este motivul pentru care elaborăm politici care au în centrul lor preocuparea pentru o reglementare inteligentă. Acesta este și motivul pentru care dorim să facem mai ușoară viața întreprinderilor noastre mici și mijlocii, care sunt cele mai importante motoare pentru economia Europei. Ne vom strădui să nu vă înșelăm așteptările.”
Nimeni nu contestă faptul că aderarea României la Uniunea Europeană a fost un lucru bun, cu impact pozitiv asupra activității majorității IMM-urilor. Dar întotdeauna trebuie să privim și partea goală a paharului pentru a lua măsurile necesare pentru a putea face față în condițiile în care un nou val al crizei economice ar lovi România.
Care a fost impactul aderării ? Aderarea a adus atât beneficii cât și dezavantaje.
Putem enumera câteva avantaje resimțite de IMM în general si deci și de cele cu activitate în turism urmare a cercetării din capitolul 3, dar fiecare avantaj pentru unele IMM poate fi un dezavantaj pentru altele:
– O mai mare predictibilitate și stabilitate legislativă pentru mediul de afaceri.
Deși conform analizei noastre Guvernul ar trebui să se implice mai mult în ce privește
susținere IMM din turism . Având în vedere că suntem într-un an electoral, Guvernul cedează foarte ușor la presiunile sindicale și ia unele măsuri populare care duc la reducerea veniturilor statului.
Pentru a păstra ponderea veniturilor din PIB necesară acoperirii cheltuielilor, Guvernul este nevoit să apeleze la majorarea impozitelor și taxelor existente sau să introducă unele noi cu impact dezastruos pentru IMM-uri; De multe ori aceste taxe pot afecta grav activitatea IMM din turism(ex. impozitul forfetar);
– O creștere a competitivității pe piața internă care a determinat IMM-urile în general și
deci și pe cele din turism, să se mobilizeze pentru creșterea productivității muncii prin introducerea de noi tehnologii, pentru asigurarea competitivității pe piață prin promovarea de produse și/sau servicii noi, pentru reducerea costurilor;
Ne putem aștepta ca presiunile competitive să își facă simțită prezența din ce în ce mai tare, astfel că supraviețuirea IMM-urilor să depindă de modul în care acestea vor înțelege și vor răspunde noilor provocări la care trebuie să se adapteze. Cele care nu se vor mobiliza și-au încetat deja activitatea sau o vor face într-un viitor nu prea îndepărtat.
– perspective noi de perfecționare profesională și acces pe piața muncii;
Este de notorietate faptul că fără îmbunătățirea sistemului educațional și perfecționarea forței de muncă, competitivitatea firmelor românești va fi afectată, în continuare, de forța de muncă ieftină și necalificată.
Deși sectorul turistic al României are un potențial real de creștere, infrastructura hotelieră inadecvată împiedică dezvoltarea acestuia. De asemenea, sectorul resimte lipsa unui număr suficient de personal calificat în domeniu (bucătari, ospătari, cameriste etc.), în principal ca urmare a faptului că mulți dintre românii cu astfel de calificări au preferat să lucreze în străinătate, în vreme ce școlile și liceele profesionale nu furnizează suficienți absolvenți cu pregătirea necesară;
– Important sprijin financiar acordat de uniune pentru ca țara noastră să poată reduce
decalajele economico-sociale.
În domeniul IMM-urilor, numărul programelor de finanțare disponibile odată cu aderarea la UE a crescut enorm, existând posibilitatea de accesare a unei scheme largi de fonduri în cadrul Fondurilor structurale.
Dar în accesarea de fonduri europene IMM-urile se lovesc de multe probleme:
– corupția este principalul obstacol de care se lovesc destul de des IMM-urile care doresc să acceseze fondurile puse la dispoziție de Comisia Europeană.
Actele de corupție legate de proiectele cu finanțare europeană nu au loc, desigur, doar la nivelul autorităților de management. Uneori, aprobările și avizele care trebuie emise de primării sau alte autorități locale se dovedesc cel mai greu de obținut dacă nu este „îmbunată“ persoana potrivită.
-trebuie să dispui de fonduri proprii și multă răbdare pentru a obține fonduri pentru cofinanțare.
Se constată o deteriorare în ceea ce privește disponibilitatea băncilor de a acorda împrumuturi. Creșterea continuă a standardelor aplicate debitorilor a descurajat numeroși antreprenori în ceea ce privește solicitarea unui împrumut.
Accesul la capital reprezintă unul dintre cele mai importante obstacole pentru IMM-uri în faza incipientă și cea de dezvoltare. Fondurile financiare private sunt considerate deosebit de dificil de accesat, în timp ce împrumuturile și garanțiile bancare, uneori vitale pentru dezvoltarea afacerilor, sunt prea costisitoare și lipsite de flexibilitate.
-plățile sunt făcute, în cele din urmă, dar după multe luni de așteptare și după multe emoții.
În exercițiul 2014-2020 vom avea la dispoziție mai mulți bani, dar și mai multă experiență. Teoretic, în anii care vin, companiile, băncile și autoritățile ar trebui să lucreze mai bine împreună, iar banii europeni să fie cheltuiți mai rapid și mai eficient. În practică, însă, e foarte posibil să avem în continuare cam aceleași probleme.
– îmbunătățire a mentalității privind responsabilitățile, pregătirea profesională, respectul față de lege, seriozitatea în afaceri.
Ca o concluzie doar pentru IMM-urile din turism, consider că este necesar un proces de modernizare, dezvoltare și inovare, precum și de creare de servicii turistice moderne și competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizării, promovării și diseminării informațiilor din centrele turistice și de numărul limitat al acestor centre ce activează la nivel local, în județul Bacău.
Turismul rural nu este dezvoltat astfel încât să întâmpine cerințele pieței atât la nivel național cât și internațional, în mod deosebit, existența infrastructurii de turism nu răspunde cerințelor turiștilor în ceea ce privește structurile de cazare cât și cele recreaționale, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.
De aceea și din cercetarea de piață efectuată am constatat că din cele 30 de firme intervievate doar 10 au încheiat parteneriate cu alte agenții din uniune.
Există foarte puține metode de măsurare a succesului și rentabilității investițiilor în turism, din cauza naturii semi-informale a activităților, a promovării și marketingului slab organizate mai ales la nivel județean și local, ceea ce face dificil ca întreprinzatorii / operatorii să ajungă pe piață și să-și dezvolte în mod corespunzator afacerile.
Totuși, cu un marketing adecvat și alte tipuri de sprijin coordonat, produsele unicat ale turismului românesc vor avea un potențial important, datorită diversității și atractivității lor.
Dar pentru aceasta, la nivelul județului Bacău vor trbui să dispară corupția, birocrașia, costurile curente cu forța de muncă, aspectele negative cele mai incriminate de cei 30 de manageri de hoteluri și administratori de pensiuni.
Totodată, Guvernul va trebui să găsească mijloace pentru reducerea fiscalității excesive, România fiind printe țările fruntașe în ceea ce privește numărul și cuantumul acestor taxe și impozite.
Bibliografie
1. Constantin Sasu, Inițierea și dezvoltarea afacerilor, Editura Polirom, Iași, 2003;
2. Sasu C., Organizarea, strategia și planificarea întreprinderii industriale”, Editura Universității
“Al..I.. Cuza ”, Iași, 1992;
3. Carta Alba a IMM-urilor din România – O analiză aprofundată a evoluției sectorului de IMM-
uri, București, 2006,( format electronic);
4. Gabriel Ștefura, România și problemele integrării europene, vol.11, Editura Univ. AL. I.Cuza,
Iași, 2006;
5. Liviu Maha, Silviu Ursu, Sânzâiana Bălțătescu, Costuri și beneficii ale aderării la U.E.,
Editura Univ. AL.I. Cuza, Iași, 2007;
6. Contribuția IMM-urilor la creșterea economică –prezent și perspective, Editura Economică
București, 2012, ( format electronic);
7. Nicolescu O., “Managementul intreprinderilor mici si mijlocii”Editura Economica, Bucuresti,
2001;
8. Gavrilă, Ilie; Gavrilă, Tatiana.,Evoluția IMM-urilor românești în context european.
Tribuna economică, 2007;
9. Carta Alba a IMM-urilor din România, Nicolescu Ovidiu, 2011;
10. Raport anual asupra evoluției sectorului IMM, Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii,
Comerțului și Mediului de Afaceri, 2008 www.mimmc.ro;
11. Marise Cremona, EU Enlargement: Solidarity and Conditionality, 2005;
12. D. Miron, Strategii de pregătire a aderării țărilor din Europa Centrală și de Est la Uniunea
Europeană, în Comerț internațional și politici comerciale contemporane, coord. N. Sută,
Editura Eficient, 1997;
13. Phedon Nicolaides, Effective Implementation of EU Rules: An Institutional Solution, 36
Intereconomics 1, 2001;
14. Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, ed. Harper, New York, 1975;
15. www.sursazilei.ro;
16. www.mie.ro;
17. www.uniuneaeuropeana.ilive.ro;
18. www.ec.europa.eu;
19. www.capital.ro;
20. www.economistul.ro;
21. www.immromania.ro;
22. www.9am.ro;
23. www.wttc.travel;
24. www.europe.direct.ro;
25. www.mfinante.ro;
Anexa nr.1
CHESTIONAR
Mă numesc Bura Cosmin și sunt masterand în anul II la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Al. I. Cuza” – Iași.
Realizez o cercetare de piață în cadrul temei de disertație “Impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra IMM-urilor “ –cu impact asupra IMM din turism din județul Bacău..
Vă rog să-mi răspundeti la câteva întrebări privind impactul aderării asupra firmelor Dvs. pentru a putea trage o concluzie despre impactul asupra IMM din turism.
Toate datele furnizate vor fi confidențiale, iar dacă doriți, vă pot trimite rezultate cercetării, concluziile acesteia putând fi un punct de plecare pentru eventuale îmbunătățiri ale activității.
1.Ce fel de firmă este cea în domeniul căreia activați?
-întreprinderi mijlocii
-întreprinderi mici
-microîntreprinderi
2.Ca manager sau administrator ce nivel de instruire aveți ?
-studii superioare
-studii medii sau postliceale
3.Ați fost de acord cu aderarea României la Uniunea Europeană?
-da
-nu
-nu m-a interesat subiectul
4.Ce așteptări aveați în legătură cu aderarea ?”
………………………………………………………………………………………………..
5.Care au fost dificultățile majore cu care v-ați confruntat dupa aderare la Uniunea Europeană ?
………………………………………………………………………………………………..
6. Cum apreciați evoluția activității Dvs. după aderare?
-s-a îmbunătățit
-a rămas aceeași
-s-a înrăutățit
-nu pot să apreciez
7. Ne puteți caracteriza dinamica performanțelor economice ale firmei Dvs. în anul 2014 comparativ cu anul 2006 ?
-mult mai bune
-mai bune
-la fel
-puțin mai slabe
-mult mai slabe
-nu pot să apreciez
8. A introdus firma Dvs. produse și/sau servicii turistice noi pe piață după aderare ?
-da
-nu
-nu cunosc
9. Firma Dvs. a fost implicată în depunerea de proiecte pentru accesare de fonduri europene ?
-da
-nu
10. Ați obținut fondurile pentru care ați aplicat ?
-da
-nu
11.Cât de bine credeți că înțelege Guvernul României problemele cu care vă confruntați?
-foarte bine
-bine
-satisfăcător
-slab
-foarte slab
-nu știu
12. Cum se prezintă stadiul finanțării activității firmelor Dvs. în anul 2014 față de anul 2006 ?
………………………………………………………………………………………………..
13. A achiziționat firma Dvs. tehnologii noi după aderare ?
-da
-nu
14.Cum apreciați impactul aderării la UE asupra funcționării administrației locale ? nu –foarte pozitiv
– pozitiv
-satisfăcător
-negativ
-absent
15. În ce măsură a influențat aderarea la Uniunea Europeană parteneriate cu agenții din alte state UE ?
-m-a influențat pozitiv
-m-a influențat negativ
-nu m-a influențat
Vă mulțumesc!
Numele persoanei de contact: BURA COSMIN
Funcția: masterand în anul II, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al.I.Cuza” Iași – Master „Management turistic și hotelier”.
E-mail: [anonimizat]
Data completării chestionarului: ………………………………………
Bibliografie
1. Constantin Sasu, Inițierea și dezvoltarea afacerilor, Editura Polirom, Iași, 2003;
2. Sasu C., Organizarea, strategia și planificarea întreprinderii industriale”, Editura Universității
“Al..I.. Cuza ”, Iași, 1992;
3. Carta Alba a IMM-urilor din România – O analiză aprofundată a evoluției sectorului de IMM-
uri, București, 2006,( format electronic);
4. Gabriel Ștefura, România și problemele integrării europene, vol.11, Editura Univ. AL. I.Cuza,
Iași, 2006;
5. Liviu Maha, Silviu Ursu, Sânzâiana Bălțătescu, Costuri și beneficii ale aderării la U.E.,
Editura Univ. AL.I. Cuza, Iași, 2007;
6. Contribuția IMM-urilor la creșterea economică –prezent și perspective, Editura Economică
București, 2012, ( format electronic);
7. Nicolescu O., “Managementul intreprinderilor mici si mijlocii”Editura Economica, Bucuresti,
2001;
8. Gavrilă, Ilie; Gavrilă, Tatiana.,Evoluția IMM-urilor românești în context european.
Tribuna economică, 2007;
9. Carta Alba a IMM-urilor din România, Nicolescu Ovidiu, 2011;
10. Raport anual asupra evoluției sectorului IMM, Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii,
Comerțului și Mediului de Afaceri, 2008 www.mimmc.ro;
11. Marise Cremona, EU Enlargement: Solidarity and Conditionality, 2005;
12. D. Miron, Strategii de pregătire a aderării țărilor din Europa Centrală și de Est la Uniunea
Europeană, în Comerț internațional și politici comerciale contemporane, coord. N. Sută,
Editura Eficient, 1997;
13. Phedon Nicolaides, Effective Implementation of EU Rules: An Institutional Solution, 36
Intereconomics 1, 2001;
14. Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, ed. Harper, New York, 1975;
15. www.sursazilei.ro;
16. www.mie.ro;
17. www.uniuneaeuropeana.ilive.ro;
18. www.ec.europa.eu;
19. www.capital.ro;
20. www.economistul.ro;
21. www.immromania.ro;
22. www.9am.ro;
23. www.wttc.travel;
24. www.europe.direct.ro;
25. www.mfinante.ro;
Anexa nr.1
CHESTIONAR
Mă numesc Bura Cosmin și sunt masterand în anul II la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Al. I. Cuza” – Iași.
Realizez o cercetare de piață în cadrul temei de disertație “Impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra IMM-urilor “ –cu impact asupra IMM din turism din județul Bacău..
Vă rog să-mi răspundeti la câteva întrebări privind impactul aderării asupra firmelor Dvs. pentru a putea trage o concluzie despre impactul asupra IMM din turism.
Toate datele furnizate vor fi confidențiale, iar dacă doriți, vă pot trimite rezultate cercetării, concluziile acesteia putând fi un punct de plecare pentru eventuale îmbunătățiri ale activității.
1.Ce fel de firmă este cea în domeniul căreia activați?
-întreprinderi mijlocii
-întreprinderi mici
-microîntreprinderi
2.Ca manager sau administrator ce nivel de instruire aveți ?
-studii superioare
-studii medii sau postliceale
3.Ați fost de acord cu aderarea României la Uniunea Europeană?
-da
-nu
-nu m-a interesat subiectul
4.Ce așteptări aveați în legătură cu aderarea ?”
………………………………………………………………………………………………..
5.Care au fost dificultățile majore cu care v-ați confruntat dupa aderare la Uniunea Europeană ?
………………………………………………………………………………………………..
6. Cum apreciați evoluția activității Dvs. după aderare?
-s-a îmbunătățit
-a rămas aceeași
-s-a înrăutățit
-nu pot să apreciez
7. Ne puteți caracteriza dinamica performanțelor economice ale firmei Dvs. în anul 2014 comparativ cu anul 2006 ?
-mult mai bune
-mai bune
-la fel
-puțin mai slabe
-mult mai slabe
-nu pot să apreciez
8. A introdus firma Dvs. produse și/sau servicii turistice noi pe piață după aderare ?
-da
-nu
-nu cunosc
9. Firma Dvs. a fost implicată în depunerea de proiecte pentru accesare de fonduri europene ?
-da
-nu
10. Ați obținut fondurile pentru care ați aplicat ?
-da
-nu
11.Cât de bine credeți că înțelege Guvernul României problemele cu care vă confruntați?
-foarte bine
-bine
-satisfăcător
-slab
-foarte slab
-nu știu
12. Cum se prezintă stadiul finanțării activității firmelor Dvs. în anul 2014 față de anul 2006 ?
………………………………………………………………………………………………..
13. A achiziționat firma Dvs. tehnologii noi după aderare ?
-da
-nu
14.Cum apreciați impactul aderării la UE asupra funcționării administrației locale ? nu –foarte pozitiv
– pozitiv
-satisfăcător
-negativ
-absent
15. În ce măsură a influențat aderarea la Uniunea Europeană parteneriate cu agenții din alte state UE ?
-m-a influențat pozitiv
-m-a influențat negativ
-nu m-a influențat
Vă mulțumesc!
Numele persoanei de contact: BURA COSMIN
Funcția: masterand în anul II, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al.I.Cuza” Iași – Master „Management turistic și hotelier”.
E-mail: [anonimizat]
Data completării chestionarului: ……………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Aderarii Romaniei la Uniunea Europeana Asupra I.m.m (ID: 107015)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.