Impactul Activitatilor Umane Asupra Calitatii Apei Raului Olt In Judetul Valcea

Impactul activităților umane asupra calității apei Râului Olt în Județul Vâlcea

CUPRINS:

INTRODUCERE

METODOLOGIE

CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI VÂLCEA

Scurt istoric

Poziția geografică

Caracteristici geologice

Caracteristicile reliefului

Caracteristicile climatice

Caracteristicile hidrologice

Învelișul edafic

Flora și fauna din județul Vâlcea

Structura socio-demografică a județului Vâlcea

Economia județului Vâlcea

CAPITOLUL II. PREZENTAREA GENERALĂ A RÂULUI OLT PE TERITORIUL JUDEȚULUI VÂLCEA

2.1 Caracteristicile reliefului

2.2 Caracteristicile geologice

2.3 Utilizarea terenului

2.4 Caracteristicile hidrologice

2.4.1 Caracteristicile hidrologice ale râului Olt

2.4.2 Sursele de alimentare

CAPITOLUL III. CALITATEA APEI RÂULUI OLT LA INTRARE ȘI IEȘIRE ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

CAPITOLUL IV. ORIGINEA PERICOLELOR DE ACCIDENTE MAJORE ȘI EFECTELE LOR ASUPRA CALITĂȚII APEI RÂULUI OLT ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

CAPITOLUL V. POLUAREA APEI RÂULUI OLT ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

5.1 Prezentarea claselor de poluare

5.2 Integrarea elementelor suport în evaluarea stării ecologice

5.3 Principalii evacuatori de ape uzate care schimbă categoria de calitate a râului Olt

5.3.1 Sursele semnificative de poluare

5.3.2 Surse difuze de poluare

5.3.3 Surse de poluare urbane

5.3.4 Surse de poluare industriale și agricole

5.3.5 Presiunile hidromorfe

5.3.6 Turismul

5.4 Studiu de caz – Combinatul Chimic OLTCHIM Râmnicu Vâlcea

5.4.1 Descrierea combinatului

5.4.2 Scurtă caracterizare a substanțelor din combinat cu impact asupra apei râului Olt

5.4.3 Evacuarea apelor din combinat prin stațiile finale Oltchim

5.4.4 Trasabilitatea impurificatorilor din apele reziduale

CAPITOLUL VI. POLUAREA ACCIDENTALĂ PE RÂUL OLT

6.1 Principalii utilizatori cu risc de poluare accidentală asupra corpului de apă Olt

6.2 Poluări accidentale pe râul Olt

CAPITOLUL VII. STUDIU DE CAZ – STAȚIA DE TRATARE A APELOR UZATE RÂMNICU VÂLCEA

7.1. Descrierea stație de tratare

7.2 Caracteristicile apei de admisie

7.3 Destinația de utilizare a stației

7.4 Descrierea pașilor tehnologici

7.5 Caracterizarea fizico- chimică a apelor din cadrul stației de tratare Râmnicu Vâlcea

CAPITOLUL VIII. ANALIZE EXPERIMENTALE EFECTUATE ÎN VEDEREA CARACTERIZĂRII FIZICO-CHIMICE A APEI DIN LACUL BĂBENI

CAPITOLUL IX. REDUCEREA IMPACTULUI ANTROPIC PE RÂUL OLT PE BAZA INSTRUMENTELOR POLITICII DE MEDIU

9.1 Clasificarea instrumentelor politicii de mediu

9.2 Soluții privind reducerea impactului

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Apa are o importanță covârșitoare pentru existența vieții. Se poate afirma cu certitudine că pe pământ nu există organism animal sau vegetal care să poată supraviețui fără apă. În aceeași măsură, apa intră în alcătuirea majorității mineralelor și rocilor.

În prezent, ,,apa, element din ce în ce mai implicat în viața economică și socială, nu mai este considerată de mult timp resursă naturală inepuizabilă” ( Roman, Stănescu, Șerban, 1989).

În condițiile creșterii populației, urbanizării și industrializării în continuă creștere, se pune tot mai acut problema utilizării raționale a surselor de apa. Consumul exagerat poate determina o ruptură în echilibrul natural al apei, ce se poate menține o perioadă îndelungată de timp ( Popovici, 1998).

Astfel, se acordă o importanță din ce în ce mai mare amenajării cursurilor de apă pentru alimentarea populației, industriei, pentru irigații, în scopuri hidroenergetice, piscicole, agrement.

Calitatea apei este o coordonată principală și depinde în primul rând de domeniul în care este utilizată apa respectivă, cu atât mai mult cu cât în condiții naturale, apa nu este o substanță pură, ci o soluție de substanțe solide și gazoase pe care le dizolvă în contact cu rocile și cu atmosfera. Așadar, compoziția apei din râuri și lacuri devine și mai complexă, ca urmare a folosirii ei de către om.

Deși țara noastră este înzestrată cu mari resurse de apa, din cauza deversării tot mai accentuate a reziduurilor menajere sau industriale există pericolul ca aceasta să nu mai poată fi utilizată la întreaga ei capacitate.

Toate acestea justifică cu prisosință necesitatea preocupării pentru păstrarea calității apelor, pentru depistarea la timp a elementelor toxice și pentru găsirea mijloacelor adecvate de a le face inofensive ținând cont de faptul că apa prezintă cea mai mare vulnerabilitate la poluare ( Țuțuianu, 2006).

Lucrarea de față urmărește cercetarea surselor de poluare ce influențează calitatea apei râului Olt în cadrul județului Vâlcea.

Procedeele și mijloacele de cercetare, privite ca și metodologie, bazate pe un anumit fundament teoretic, constituie și stau la baza cunoașterii științifice.

Alegerea temei ,, Impactul activităților umane asupra calității apei Râului Olt în Județul Vâlcea” a fost determinată de dorința de cunoaștere a nivelului de poluare a apei acestuia existentă în prezent.

Țin să menționez faptul că nu s-au realizat foarte multe lucrări care să abordeze acest subiect și, tocmai de aceea am vrut să scot în evidență sursele de poluare ce au contribuit în timp, la degradarea albiei și corpului de apă Olt, precum și disfuncționalitățile induse mediului natural ca urmare a intervențiilor umane.

Am optat pentru alegerea acestui studiu în elaborarea lucrării de licență, deoarece am vrut să arăt modul în care a fluctuat dinamica și evoluția râului Olt din punct de vedere antropic.

Am hotărât să fac acest lucru pentru a întelege modul în care poate fi și este protejat un curs de apă, cauzele care duc modificarea acestuia, felul în care au influențat aceste modificări evoluția albiei minore, precum și modul în care a influențat această schimbare starea întregului areal de studiu.

Astfel concepută, lucrarea dată reprezintă o oglindă a râului în plină evoluție, dar care se bazează pe date obținute până în prezent.

Prezenta lucrare de licență cuprinde nouă capitole și urmărește un fir precis impus prin însăși tema de studiu, bazându-se atât pe criterii tematice, cât și cronologice.

Primul și al doilea capitol au caractere descriptive, cu rol de încadrare a cursului de apă Olt în timp și spațiu. În acest scop, sunt menționate toate caracteristicile fizico-geografice ale acestuia în zona de analiză.

În al treilea capitol au fost prezentate secțiunile de monitorizare a calității apei râului analizat, precum și starea acesteia atât în amonte, cât și în aval.

Capitolul IV descrie originea pericolelor de accidente majore, dar și efectele lor asupra calității apei râului Olt în cadrul arealului de studiu.

În capitolele V și VI sunt evidențiati principalii evacuatori de ape uzate care schimbă categoria de calitate a râului Olt, respectiv sursele de poluare accidentală. Aici au fost detaliate câteva exemple de poluare accidentală, care s-au întâmplat pe parcursul timpului și care au contribuit la deteriorarea râului Olt.

Capitolul VIII cuprinde caracteristicile și mecanismul de funcționare a Stației de Tratare Râmnicu Vâlcea. Pe baza informațiilor obținute s-a realizat și o caracterizarea fizico-chimică a apelor din cadrul stației de tratare.

Un capitol aparte este destinat analizelor experimentale efectuate în vedere caracterizării fizico- chimice a apei din lacul Băbeni, iar în cadrul ultimului capitol sunt precizate soluții privind reducerea impactului antropic pe râul Olt.

Fundamentarea științifică și realizarea acestei lucrări de licență a fost posibilă datorită unei îndrumări de calitate manifestată cu profesionalism de coordonatorul științific, Conf. dr. Mănoiu Valentina, care a contribuit în mod decisiv la elaborarea acestei lucrări.

Aș dori să mulțumesc și membrilor din cadrul Administrației Bazinale de Apă Olt, precum și celor de la Stația de Tratare a apelor uzate Râmnicu Vâlcea, ce mi-au permis accesul la baza de date și mi-au împărtășit din cunoștințele lor.

În ultimul rând, aș dori să adresez mulțumiri familiei și colegilor care m-au susținut moral pe tot parcursul perioadei de desfășurare a lucrării.

Primul pas în elaborarea studiului l-a reprezentat alegerea și identificarea arealului de cercetare, care în prezenta lucrare abordează elemente din domeniul științei mediului, un subiect complex și tot mai actual în zilele noastre.

În vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite s-au ales metode de cercetare, aflate în stransă corelație cu acestea: metoda sintezei și analizei, reprezentată de consultarea anumitor referințe bibliografice, care să aibă legătură cu subiectul de interes, metoda observației utilizată pentru cercetarea în teren în scopul realizării unor observații și metoda comparativă, necesară evaluării apelor din râul Olt.

Consider că, acestă lucrare de licență este una realizată temeinic atât printr-o culegere a datelor obținute de pe teren, cât și din surse oficiale și, de aceea, oferă o situație exactă a modificărilor intervenite în cadrul corpului de apă Olt, care vor ajuta la stabilirea situației actuale a lui.

CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI VÂLCEA

Scurt istoric al județului

Județul Vâlcea este situat în partea sudică a țării, de-o parte și de alta a Oltului. Acesta este unul dintre cele mai vechi județe din țară.

Vâlcea este primul județ menționat într-un document la 8 ianuarie 1932, aflat la Mănăstirea Cozia, care reliefează un dar făcut de Domnitorul Mircea cel Bătrân, conducătorul Țării Românești. Primele cărți în limba română au fost tipărite în acest județ. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Pravila de la Govora, tipărită în timpul domniei lui Matei Basarab.

Județul Vâlcea a fost un important centru de învățământ, de artă populară și civilizație. Tot acesta conservă momente importante ale istoriei românilor. Aici a fost cântat pentru prima dată, la 29 iulie 1848, imnul ,, Deșteaptă-te române” al lui Andrei Mureșeanu.

După cel De-al Doilea Război Mondial, munții, pădurile și mănăstirile din acest județ au adăpostit grupuri armate de luptători anticomuniști, care au ținut vie speranța de libertate și democrație, speranță renăscută după anul 1989.

Poziția geografică a județului Vâlcea

Județul Vâlcea este situat în partea central sudică a României, în bazinul mijlociu al Oltului, la sud de Carpații Meridionali. Acesta cuprinde teritorii ce aparțin unor regiuni geografice variate (Cârstea și Constantinescu, 1980).

Așezarea sa este definită de coordonatele geografice, fiind situat la intersecția dintre meridianul de 24˚ longitudine estică și paralela de 45˚ latitudine nordică.

De-a lungul acestei limite, județul Vâlcea se învecinează la nord cu județele Sibiu și Alba, la vest cu județele Hunedoara și Gorj, la sud cu județele Gorj și Olt, iar în est cu județul Argeș.

Suprafața totală a județului este de 5. 765 kmp, respectiv 2,43% din suprafața României. Aproximativ jumătate din această suprafață (46,1%) este ocupată de păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră.

1.3 Caracteristici geologice

Județul Vâlcea este împărțit din punct de vedere geologic în mai multe unități geografice, aici întrând Valea Oltului, Depresiunea Loviștei și dealurile subcarpatice.

Valea Oltului face legătura între bazinele intens populate de la nord și sud de Carpați. Defileul Oltului este tăiat în șisturile cristaline specifice Munților Făgărașului și Lotrului, iar în dreptul Depresiunii Loviștei, unde se lărgește valea, sunt depuse aluviuni. Dincolo de Munții Cozia, apele Oltului taie pe zeci de kilometri gnaisul ocular și șisturile cristaline.

Zona Depresiunii Loviștei este caracterizată prin bazinul sedimentar Brezoi-Titești. Cele mai vechi depozite sunt cele de gresii, marne, pietrișuri și conglomerate aparținând Cretacicului Superior așa cum se poate observa și pe harta de mai jos. Această zonă este bogată în mică albă și lemn, care au fost exploatate de-a lungul timpului de către populație.

Dealurile subcarpatice se evidențiază prin resurse de peudeț. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Pravila de la Govora, tipărită în timpul domniei lui Matei Basarab.

Județul Vâlcea a fost un important centru de învățământ, de artă populară și civilizație. Tot acesta conservă momente importante ale istoriei românilor. Aici a fost cântat pentru prima dată, la 29 iulie 1848, imnul ,, Deșteaptă-te române” al lui Andrei Mureșeanu.

După cel De-al Doilea Război Mondial, munții, pădurile și mănăstirile din acest județ au adăpostit grupuri armate de luptători anticomuniști, care au ținut vie speranța de libertate și democrație, speranță renăscută după anul 1989.

Poziția geografică a județului Vâlcea

Județul Vâlcea este situat în partea central sudică a României, în bazinul mijlociu al Oltului, la sud de Carpații Meridionali. Acesta cuprinde teritorii ce aparțin unor regiuni geografice variate (Cârstea și Constantinescu, 1980).

Așezarea sa este definită de coordonatele geografice, fiind situat la intersecția dintre meridianul de 24˚ longitudine estică și paralela de 45˚ latitudine nordică.

De-a lungul acestei limite, județul Vâlcea se învecinează la nord cu județele Sibiu și Alba, la vest cu județele Hunedoara și Gorj, la sud cu județele Gorj și Olt, iar în est cu județul Argeș.

Suprafața totală a județului este de 5. 765 kmp, respectiv 2,43% din suprafața României. Aproximativ jumătate din această suprafață (46,1%) este ocupată de păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră.

1.3 Caracteristici geologice

Județul Vâlcea este împărțit din punct de vedere geologic în mai multe unități geografice, aici întrând Valea Oltului, Depresiunea Loviștei și dealurile subcarpatice.

Valea Oltului face legătura între bazinele intens populate de la nord și sud de Carpați. Defileul Oltului este tăiat în șisturile cristaline specifice Munților Făgărașului și Lotrului, iar în dreptul Depresiunii Loviștei, unde se lărgește valea, sunt depuse aluviuni. Dincolo de Munții Cozia, apele Oltului taie pe zeci de kilometri gnaisul ocular și șisturile cristaline.

Zona Depresiunii Loviștei este caracterizată prin bazinul sedimentar Brezoi-Titești. Cele mai vechi depozite sunt cele de gresii, marne, pietrișuri și conglomerate aparținând Cretacicului Superior așa cum se poate observa și pe harta de mai jos. Această zonă este bogată în mică albă și lemn, care au fost exploatate de-a lungul timpului de către populație.

Dealurile subcarpatice se evidențiază prin resurse de petrol, sare, ape minerale și păduri. Constituția geologică a zonei de sud unde predomină nisipurile a favorizat eroziunea rapidă și alunecările de teren.

Fig. 1 Harta geologică pe teritoriul Județului Vâlcea

Sursa: Hartă geologică a României scara 1:200 000 ediție 1967, Institutul Național de Geologie al României-INGR

1.4 Caracteristicile reliefului în județul Vâlcea

Desfășurat în trepte, pe direcția nord-sud, de la altitudinea maximă de peste 2100 m în Munții Căpățânii până la 150 m în lunca Oltului, la sud de Drăgășani, relieful județului Vâlcea este predominant de deal și de munte.

Zona montană, ocupă treimea nordică a județului Vâlcea și este reprezentată de creasta principală a Munților Lotrului, Munților Căpățânii și Munților Cozia, partea vestică a Munțior Făgăraș și Depresiunea Loviștei.

Zona subcarpatică se caracterizează printr-un relief puternic fragmentat de numeroase văi. Se remarcă prezența unui relief colinar, cu altitudini cuprinse între 600 și 800 m, cuprinzând următoarele subdiviziuni: Subcarpații Olteniei, Subcarpații Vâlcii și Muscelele Argeșului.

În cadrul suprafețelor netede intră depresiunile Horezu și Jiblea, Valea Oltului, precum și luncile principalilor ei afluenți. Aspectul acestora a favorizat popularea intensă, dar și dezvoltarea agriculturii.

Piemontul Getic formează treapta colinară joasă a județului și este alcătuit din argile, nisipuri, pietrișuri și gresii depuse pe un fundament cristalin de tip carpatic în ultima parte a Pliocenului

( Cârstea și Constantinescu, 1980). Culoarul larg al Oltului separă cele două subunități ale Piemontului în: Podișul Cotmeana și cel al Oltețului de Vest.

Valea Oltului traversează toate treptele de relief de la nord la sud. Aceasta nu aduce nicio modificare esențială reliefului în ceea ce privește modul de desfășurare a liniilor principale. Numai în regiunea sudică, mai exact acolo unde râurile s-au adâncit în podișul mai tânăr, orientarea liniilor reliefului devine diferită de cea a părții mai înalte a teritoriului județului ( Badea și Rusenescu, 1970).

1.5 Clima județului Vâlcea

Zona în care se situează județul se caracterizează printr-un climat temperat continental moderat, cu ușoare influențe mediteraneene în zona de deal.

În munți, la altitudini de peste 2000 m, temperatura medie anuală este de 0˚C. Vânturile sunt puternice și domină dinspre nord-vest. Precipitațiile depășesc 1200 mm/an.

În munții mijlocii și mici, temperatura medie anuală variază între 2 și 6˚C. Precipitațiile înregistrează valori între 800 și 1200 mm anual. În cadrul acestor munți, vânturile sunt dirijate în lungul văilor Lotrului și Oltului. Frecvent, pe versanții munților Lotrului și Coziei, apar brizele de munte.

Regiunea dealurilor subcarpatice, se caracterizează printr-o temperatură medie anuală între 4 și 8˚C, iar precipitațiile în jur de 600 și 800 mm/an. Spre deosebire de această zonă, Depresiunea Loviștei și Valea Oltului se caracterizează printr-o climă ceva mai blândă. Se constată aici, o ușoară încălzire a maselor de aer care grăbesc topirea zăpezilor, un risc asupra populației, în special pe Valea Oltului.

1.6 Caracteristicile hidrologice

Rețeaua hidrografică aparține în totalitate bazinului mijlociu și inferior al Oltului și afluenților săi de pe tronsonul aval, dintre care se remarcă Lotru, Topolog și Olteț.

Râul Olt reprezintă principalul curs de apă în care se varsă toate râurile interioare din județ și se întinde pe o distanță de 135 km.

Pe lângă rețeaua de ape curgătoare pe teritoriul județul Vâlcea se află și câteva lacuri de origine glaciară, cum sunt: Câlcescu, Iezeru Latoriței, Găuri, Zănoaga Mare, dar și lacuri de acumulare din sistemul hidroenergetic Lotru ( Agenția pentru protecția Mediului Vâlcea, 2013).

1.7 Învelișul edafic

În funcție de materialul parental, de formele de relief, de climă și de activitatea biologică, solurile de pe teritoriul județului Vâlcea sunt foarte variate.

Figura de mai jos prezintă modul în care sunt repartizate clasele de sol în cadrul arealului de studiu.

Pe culmile înalte ale munților se întâlnesc cambisolurile și spodosolurile, care sunt valorificate prin pășunile alpine.

Mai jos, la altitudini de până în 1000 m, sub pădurile de conifere și conifere în amestec cu fag, se găsesc solurile brune podzolice și cele brune acide. În Munții Căpătânii, pe calcare se întâlnesc rendzinele.

Înălțimile mai joase din Defileul Oltului se caracterizează prin soluri brun-montane, în timp ce Depresiunea Loviștei se caracterizează prin soluri brun-gălbui de pădure. Aceste soluri sunt acoperite în mare parte cu pășuni, fânețe și culturi de pomi fructiferi (Cârstea și Constantinescu, 1980).

Pe dealurile și depresiunile subcarpatice solurile predominante sunt cele brune de pădure, favorabile culturilor furajere și leguminoase. Tot aici se mai întâlnesc molisolurile, argiluvisolurile, dar și vertisolurile.

În treapta dealurilor de podiș dintre Olt și Olteț se găsesc soluri brune eubazice și mezobazice, iar în lunci solurile aluviale.

Fig. 2 Harta solurilor pe teritoriul Județului Vâlcea

Sursa: Harta solurilor României scara 1:200 000 ediție 1969, 1978, Institutul de cercetări pedologice și agrochimie –ICPA

1.8 Flora și fauna din județul Vâlcea

Diversitatea condițiilor fizico-geografice determină o mare varietate a învelișului vegetal din cadrul județului. Unitățile vegetale se găsesc dispuse în fâșii ce se succed, în linii generale de la nord la sud.

Fig. 3 Harta unităților de vegetație în Județul Vâlcea

Sursa: Harta topografică militară scara 1:50 000 ediție 1990, Direcția Topografică Militară

Zona pădurilor de foioase se prezintă în mare parte defrișată. Aceasta este formată din cerete și gârnițe, cărora li se adaugă culturi și pajiști stepizate lucru evidențiat în figura de mai sus. Etajul acestor păduri este cel mai extins și este alcătuit din gorunete întâlnite în zona colinară din dreapta Oltului, în mare parte înlocuite cu livezi, păduri de fag și gorun.

Etajul pădurilor de molid apare fragmentat pe masive montane, local regăsindu-se pâlcuri de zadă. Tot aici se remarcă și prezența nucului, a castanului brun și a mojdreanului.

Etajul alpin și subalpin ocupă cele mai reduse areale fiind alcătuite din pajiști de coroană, părușcă și subarbuști.

Pădurile sunt localizate în partea de nord a județului și sunt reprezentate în cea mai mare parte din pădurile de foioase și rășioase ce alcătuiesc fondul forestier al județului Vâlcea.

În județ, bogățiile naturii sunt ocrotite în rezervații: Cozia, piramidele din Valea Stănciolului, trovanții ovoidali și sferici.

În ceea ce privește fauna, sunt dominante speciile de munte: urs, cerb, căprior, mistreț, viezure, lup, cocoș de munte, cerbul lopătar și elementele mediteraneene: scorpionul carpatin, vipera cu corn.

În domeniul alpin se remarcă fâsa alpină, capra neagră și mierla gulerată.

La nivelul florei și faunei sălbatice nu au fost sesizate dezechilibre ecologice și nici alte fenomene. În lacurile de baraj artificial de la Olt se constată o proliferare a avifaunei acvatice.

1.9 Structura socio-demografică a județului Vâlcea

În urma recensământului din luna octombrie 2011, conform datelor furnizate de Comisia județeană pentru recensământul populației și al locuințelor Vâlcea, județul Vâlcea are o populație stabilă de 355.320 locuitori. Dintre aceștia, 155.020 persoane aveau reședința sau domiciliul în mediul urban (43.6%), iar 200.300 persoane în mediul rural (56,4%), cu o densitate de

61.63 loc./kmp.

Aproximativ 60% din populație, aparține grupurilor de populație activă ( 15-59 ani pentru bărbați și 15-54 ani pentru femei).

Municipiul Râmnicu Vâlcea este singura localitate cu o populație peste 100.000 locuitori, iar municipiul Drăgășani intră în categoria orașelor mijlocii.

Peste 80% din orașe intră în categoria orașelor mici, intrând aici: Călimănești, Brezoi, Băbeni, Horezu, Berbești, Băile Govora, Băile Olănești, Ocnele Mari și Bălcești.

Fig. 4 Populația pe medii în județul Vâlcea în anul 2011

Sursa datelor: CJVALCEA

1.10 Economia județului Vâlcea

Economia județului are un profil industrial-agrar. Repartizarea activităților economice pe teritoriul județului scoate în evidență dezvoltarea industriei în municipiul Râmnicu Vâlcea, cultura cerealelor și a viței-de-vie în sud, pomicultura și silvicultura în zona nordică.

Industria județului este reprezentată de industria chimică, industria extractivă, industria constructoare de mașini, industria energetică și cea de prelucrare a lemnului. Industria alimentară cuprinde industria panificației și a morăritului, industria cărnii și a vinificației.

CAPITOLUL II. PREZENTAREA GENERALĂ A RÂULUI OLT PE TERITORIUL JUDEȚULUI VÂLCEA

2.1 Caracteristicile reliefului

Din punct de vedere administrativ, râul Oltul străbate intregral județul Vâlcea pe direcția

nord-sud, lucru evidențiat în harta de mai jos.

În funcție de caracteristicile fizice și geografice ale zonelor străbătute, râul Olt se caracterizează prin două sectoare ale bazinului hidrogeografic: sectorul de nord al județului, care corespunde zonei muntoase și sectorul de sud, care corespunde zonei deluroase.

Fig. 5 Harta localizării Râului Olt în cadrul Județului Vâlcea

Sursa: Harta topografică militară scara 1:50 000 ediție 1990), Direcția Topografică Militară

Pe teritoriul județului Vâlcea, Oltul străbate Subcarpații, zonă slab dezvoltată, ce se prezintă sub forma unei fâșii înguste și zona piemontană reprezentată de Dealurile Oltețului pe dreapta și Dealurile Cotmenei pe stânga. Această zonă se caracterizează prin altitudini reduse care ajung până la cele de câmpie. Din cauza acestei descreșteri, deseori câmpia pătrunde sub forma unor golfuri. Lunca râului este reprezentată prin soluri aluvionare de luncă, care devin spre sud soluri nisipoase supuse unui stadiu de eroziune necontrolată.

2.2 Caracteristicile geologice

În arealul analizat, se realizează trecerea de la formațiunile metemorfice la cele sedimentare de diferite vârste.

În zona periferică a râului, se remarcă prezența depozitelor leossoide, în cea adiacentă râului întâlnim aluviuni actuale, iar în zona intermediară depozite fluviatile.

În aval de localitatea Râmnicu Vâlcea unde predomină rocile necoezive permeabile sunt cantonate strate freatice importante, exploatabile pentru alimentarea cu apă.

2.3 Utilizarea terenului

Modul de utilizare a terenului în cadrul spațiului hidrologic Olt este influențat de condițiile fizico-geografice și factorii antropici. Așa cum se poate observa pe harta de mai jos de-o parte și de alta a râului întâlnim păduri mixte, păduri de foioase și de conifere. Acestea ocupă suprafețe semnificative în nordul corpului de apă, în timp ce spre zona sudică ponderea lor este mai redusă.

Pe lângă păduri, se remarcă o pondere ridicată și în ceea ce privește livezile și vița-de-vie, acestea dominând în regiunea centrală a județului.

Celelalte folosințe, constituite din zonele urbane, industriale, de pășuni și mlaștini ocupă suprafețe de teren mai reduse și se găsesc la altitudini mai reduse, între 300 și 700 m.

Fig. 6 Harta utilizării terenului pe teritoriul Județului Vâlcea

Sursa: Corine Land Cover 2006, www.eea.europa.eu scara 1:100 000

2.4 Caracteristicile hidrologice

2.4.1 Caracteristici hidrologice ale Râului Olt

Râul Olt prezintă scurgerea medie cea mai bogată dintre toate celelalte râuri ale țării, deoarece străbate numeroase forme de relief. Până la intrarea în județul Vâlcea, râul drenează depresiuni și munți cu altitudini ridicate, aspect ce determină un regim hidrologic compensat.

Cursul inferior al Oltului se desfășoară aval de Cozia prin intermediul unui con de dejecție, acoperit de conurile de dejecție, dar și de terasele afluenților ce vin dinspre versantul sudic al Munților Făgăraș și Culmilor Cozia.

În arealul situat între Jiblea – Călimănești și Râmnicu Vâlcea, Oltul traversează zona subcarpatică. De la ieșirea din localitatea Râmnicu Vâlcea și până în comuna Galicea, râul Olt primește mai mulți afluenți ce vin din zona subcarpatică ( Pascu, 1983).

Râul Olt reprezintă principalul curs de apă din județ și se întinde pe o lungime de 135 km, cu o pantă medie de 1,5‰.

Debitul mediu multianual al Oltului variază între 110 m³/s în nord la intrarea în județ și 160 m³/s la ieșire. În stația hidrologică de la Râmnicu Vâlcea debitul mediu multianual atinge valoarea de 135 m³/s. Debitele medii anuale în anii ploioșii cresc de 1,7 ori, iar în anii secetoșii scad până la jumătate din debitul mediu multianual.

Afluenții râului Olt în zona județului Vâlcea sunt reprezentați astfel: pe partea dreaptă se află Lotru, Olănești,Govora, Bistrița, Luncavăț, Pesceana și Olteț, iar pe partea stângă Boia Mare și Topolog.

Topologul străbate Depresiunea Loviștea și taie creasta Cozia, străbătând transversal zona subcarpatică. Aval de Tigveni, în Piemontul Getic, corpul de apă Olt urmărește înclinarea generală a acestuia.

În arealul cu depozite levantine, la ape cu o adâncime redusă, se pot observa pierderi prin infiltrații ( Pascu, 1983). Totodată, se întâlnesc și zone cu meandrare și apă moartă de adâncimi mici din cauza neregularităților geomorfologice ( Popa, 1998).

În aval de confluența cu râul Topolog, majoritatea afluenților ce vin dinspre regiunile piemontane au cursuri intermitente.

În partea sudică a comunei Polovragi, Oltețul și-a tăiat chei în masivul de calcare jurasice. În aval, acesta străbate dealurile subcarpatice și două zone depresionare. Odată cu intrarea în Piemontul Getic, acesta pierde din debit aproximativ 0.7 m³/s.

În lunca largă poziționată în aval de municipiul Drăgășani, râul Olt este direcționat spre partea dreaptă, observându-se prezența unor cursuri părăsite consecință a mișcărilor din trecut.

Râul Olt, al doilea ca debit din România, este primul din țără regularizat în totalitate, având pe teritoriul județului Vâlcea 13 hidrocentrale în funcțiune, și anume: Robești, Cornetu, Gura Lotrului, Turnu, Călimănești, Dăești, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Băbeni, Ionești, Zăvideni și Drăgășani.

În prezent, se construiește o nouă hidrocentrală la Câineni. Majoritatea acestora au fost construite între anii 1970 și 1990.

În ceea ce privește regimul hidrologic al râului, pot spune că acesta este determinat de evoluția scurgerii lichide, ale cărei caracteristici sunt legate de sursele de alimentare.

În privința repartiției scurgerii, se observă o varietate semnificativă pe parcursul unui an, regimul scurgerii fiind caracteristic tipului de regim subcarpatic meridional.

2.4.2 Sursele de alimentare

Râul Olt se caracterizează printr-o alimentare mixtă, ce cuprinde atât surse superficiale, cum sunt apele obținute din precipitații, respectiv topirea zăpezii, cât și surse subterane ( Ujvari, 1972).

Trebuie să menționez în mod special, influența puternică pe care o are topirea depozitelor de zăpadă ce se formează anual în amonte. Topirea aceasta se prelungește până în lunile martie-aprilie, atingând valori mari în luna aprilie. Prin urmare, râul Olt are o alimentare pluvionivală cu aport subteran moderat. El este alimentat în proprție de 75 % din surse superficiale, din care 45 % constituie apa rezultată din precipitații și 30 % cea din topirea stratului de zăpadă, restul fiind aportul din apele subterane. ( Sursa: Administrația Bazinală de Apă Olt)

În amonte, râul Olt se caracterizează printr-o alimentare mixtă care cuprinde apele provenite din precipitații, din topirea zăpezii și aportul apelor subterane. Așa cum am specificat mai sus, un rol important îl are apa rezultată din topirea zăpezii în intervalul martie-aprilie, perioadă favorabilă formării viiturilor mixte pluvio-nivale.

Vara, precipitațiile lichide contribuie în procesul de alimentare. Ploile rezultate au un caracter torențial cu cantități de peste 25 – 30 l/m².

Toamna, scurgerea este mai redusă, deoarece scad cantitățile de precipitații înregistrându-se chiar minimele anuale de multe ori. Același lucru se întâmplă și în sezonul rece. Aportul surselor de alimentare este slab, ca urmare a precipitațiilor scăzute, dar și a stocării acestora în cadrul stratului de zăpadă, predominând aportul din apele subterane.

CAPITOLUL III. CALITATEA APEI RÂULUI OLT LA INTRARE ȘI IEȘIRE ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

Monitorizarea calității apei Oltului în județul Vâlcea se realizează prin analize fizico-chimice și biologice efectuate pe probe de apă prelevate din diferite secțiuni de control ale Oltului și afluenților săi.

Cele mai apropiate secțiunui ale râului Olt sunt Olt la Câineni aflat în amonte și Olt la Drăgășani aflat în aval față de deversările apelor uzate epurate de la stația de epurare orășenească a localității Râmnicu Vâlcea, față de depozitul de deșeuri industriale și menajere din Râureni, cât și față de deversările apelor uzate epurate de pe platform chimică S.C. OLTCHIM.S.A, considerate ca zone critice din punct de vedere al poluării apei Oltului din cauza activităților antropice manifestate în apropiere de albia acestuia.

Clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă s-a realizat pentru cinci grupe și anume: regimul oxigenului, salinitate, nutrienți, poluanti toxici specifici de origine natural, respectiv alți indicatori chimici relevanți.

Analizând calitatea apei în amonte, respectiv la Câineni putem spune că aceasta se încadrează în limitele clasei I de calitate pentru alți indicatori chimici relevanți, , poluanți toxici specifici de origine naturală și salinitate și în clasa a – II – a de calitate în ceea ce privește oxigenul și nutrienții. În urma acestei analize s-a determinat încadrarea calității apei în secțiune la clasa a – II- a din punct de vedere al indicatorilor de caracterizare generală.

Starea ecologică a corpului de apă din punct de vedere al elementelor fizico-chimice este moderată, iar din punct de vedere al poluanților bună.

Secțiunea Olt la Drăgășani este reprezentativă pentru caracterizarea apei râului fiind amplasată aval de evacuările de ape uzate de pe Platforma Chimică Râmnicu Vâlcea.

Calitatea apei în secțiune se încadrează în clasa I pentru indicatorii chimici relevanți, pentru poluanții toxici specifici de origine naturală și oxigen, în limitele clasei a – II- pentru

nutrienți și în clasa a – III – a pentru indicatorul salinitate, ceea ce determină încadrarea calității apei în secțiune la clasa a – III – a de calitate din punct de vedere al indicatorilor de caracterizare generală.

În urma acestor observații realizate în cele două secțiuni de control amplasate pe Râul Olt, se constată o degradare a caliatății apei, aceasta regăsindu-se în clasa a – II – a de calitate pentru Olt la Câineni, respectiv clasa a – III – a în secțiunea Olt la Drăgășani. ( Sursa: Plan Urbanistic Zonal, 2013)

CAPITOLUL IV. ORIGINEA PERICOLELOR DE ACCIDENTE MAJORE ȘI EFECTELE LOR ASUPRA CALITĂȚII APEI RÂULUI OLT ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

Substanțele chimice periculoase întâlnite în cadrul unităților industriale cu risc de poluare accidentală asupra arealului de studiu sunt produse de natură chimică organică și anorganică în stare lichidă, solidă sau gazoasă. Din cauza proprietăților fizico-chimice și cantităților acestor substanțe dăunătoare, dar și a condițiilor de desfășurare a proceselor tehnologice ( temperatură, presiune), aceste substanțe pot prezenta pericol de emisii de substanțe periculoase și deversări în albia râului Olt.

Emisiile de substanțe periculoase pot avea efect dăunător asupra compoziției fizice, chimice și bilogice a apei, respectiv asupra vieții acvatice. Mărimea acestui efect este dată de proprietățile ecotoxicologice ale substanțelor emise, de perioada de expunere și de condițiile meteorologice determinate în dispersia atmosferică a substanțelor.

Deversările accidentale masive de substanțe chimice periculoase pot produce atât contaminarea sau poluarea chimică a animalelor acvatice existe în râul Olt, dar și distrugerea florei microbiene proprii apei, lucru ce determină micșorarea capacității de debranșare față de diverșii poluanți prezenți la un moment dat.

CAPITOLUL V. POLUAREA APEI RÂULUI OLT ÎN JUDEȚUL VÂLCEA

Prezentarea claselor de poluare

În cadrul mediului înconjurător, apa nu se găsește în stare pură, ci conține numeroase impurități organice și minerale, substanțe biogene sau organisme biologice, săruri dispersate sau dizolvate.

Poluarea apei râului Olt se referă la orice modificare chimică, fizică sau biologică în calitatea apei acestuia. Aceste schimbări au un efect secundar asupra oricărui organism viu, care poate fi omul, fauna sau flora.

Acțiunea apelor uzate asupra apei râului Olt ca receptor natural se prezintă în felul următor.

Din punct de vedere fizic se modifică temperatura, culoarea, conductibilitatea electrică prin formarea depunerilor de fund, de spumă sau de pelicule de natură peterolieră sau substanțe grase.

Privind compoziția chimică a apei, are loc schimbarea pH-ului, a durității, precum și creșterea conținutului de substanțe chimice.

Poluanții apei pot fi clasificați pe mai multe clase în funcție de alegerea indicatorilor de calitate relevanți, de evaluarea constantă a principalelor surse de poluare, dar și de stabilirea unui program strict de monitorizare.

În primul rând, menționez clasa agenților care provoacă boli, respectiv bacterii, ca virușii, protozoarele și viermii paraziți, care intră în sistemele de canalizare și în apa deversată neepurată în râul Olt.

A doua clasa este reprezentată de reziduurile care necesită prezența oxigenului. Acestea pot fi descompuse de bacterii. Când coloniile mari de bacterii descompunătoare transformă aceste deșeuri, ele pot epuiza nivelul de oxigen din apa râului.

Urmează poluanții anorganici solubili în apă, cum sunt acizii, sărurile și metalele toxice.

Într-o cantitate ridicată, acești poluanți provoacă moartea organismelor acvatice din Olt.

Clasa nutrienților este și ea reprezentativă. Nutrienții sunt acei nitrați solubili în apă și fosfați, care odată ajunși în râu determină dezvoltarea în exces a plantelor acvatice, care duc la eliminarea oxigenului din corpul de apă. O cantitate semnificativă de nutrienți provoacă fenomenul de eutrofizare și, implicit moartea peștilor.

Sedimentele aflate în suspensie provoacă diminuarea absorbției de lumină a apei râului Olt.

Ultimele două clase sunt reprezentate de compușii organici, respectiv materialele plastice petroliere și pesticide și de compușii radioactivi solubili în apă.

Integrarea elemntelor suport în evaluarea stării ecologice

Starea ecologică se referă la structura și la modul în care se desfățoară ecosistemele acvatice, fiid definită în concordanță cu prevederile Anexei V a Directivei Cadru pentru Apă, prin elementele de calitate fizico-chimică, biologică și hidromorfologică.

Caracterizarea stării potențialului ecologic în conformitate cu Directiva pentru Apă se bazează pe un sistem ce cuprinde 5 clase, respectiv foarte bună, bună, moderată, slabă și proastă.

Clasa foarte bună este constituită din valori ale elementelor fizico-chimice, biologice și hidromorfologice ale apelor de suprafață asociate cu zonele nealterate sau cu alterări reduse.

Clasa bună cuprinde valorile elementelor fizico-chimice și biologice cu abateri minime față de valorile zonelor nealterate sau cu alterări reduse.

Clasa moderată este reprezentată de valorile care deviază moderat de la valorile zonelor nealterate sau cu alterări reduse.

Clasa slabă este determinată de modificări majore asupra faunei acvatice, în timp ce ultima clasă, și anume, cea proastă este determinată de modificările majore asupra întregului cursului de apă.

5.3 Principalii evacuatori de ape uzate care schimbă categoria de calitate a Râului Olt

În județul Vâlcea, cursul apei râului Olt este modificat de două mari categorii de poluare:

Surse de poluare organizate, constituite de apele uzate orășănești, ce deversează continuu și de apele industriale, cu descărcare continuă sau intermitentă;

Sursele de poluare neorganizate, împrăștiate pe suprafața cursului de apă, reprezentate din apele de precipitații, care spală suprafețele localităților, drumurilor, depozitele de reziduuri,

precum și terenurile agricole pe care s-au aplicat îngrășăminte sau substanțe de combatere a dăunătorilor ( Popovici, 1980).

Pe lângă sursele de poluare enumerate anterior se mai întâlnesc și altele, cum sunt presiunile hidromorfe, ce pot determina schimbări majore, dar și activitățile turistice.

5.3.1 Sursele semnificative de poluare

În conformitate cu Directiva Cadru în Domeniul Apei, se consideră presiuni semnificative presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat. După modul în care funcționează sistemul de recepție al corpului de apă se poate cunoaște daca o presiune poate cauza un impact.

Industria este reprezentată de unitățile care evacuează în resursele de apă și care nu se conformează legislației în vigoare privind factorul de mediu, apa.

Aglomerările umane sunt considerate surse semnificative punctiforme daca au sistem de canalizare centralizat. De asemenea, sunt considerate surse semnificative de poluare aglomerările umane cu sistem de canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta și epura amestecul de ape uzate și ape pluviale în perioadele cu ploi intense.

Activitățile umane care determină un impact asupra calității apei de suprafață nu sunt reflectate doar de deversarea directă în acviferul subteran a unor compuși poluanți, ci includ și poluarea indirectă prin scurgerea apelor din precipitații, ce pot spăla astlfel de compuși găsiți la suprafața solului. O presiunea majoră este exercitată și de către izvoarele subterane care ajung în acestea. În cazul în care apa subterană din care se alimentează aceste izvoare este contaminată, calitatea apei de suprafață se uzează ( Bica, 1998).

Agricultura este constituită de fermele care evacuează substanțele periculoase și, care nu se conformează legislației în vigoare privind apa.

Aceasta este o ramură economică importantă. Baza de producție pentru producția agricolă o reprezintă calitățile fondului funciar, vecinătatea ariei montane (pentru creșterea animalelor) și tradiția ocupațiilor agricole.

Datorită marii fragmentări a reliefului, terenurile agricole sunt dispersate. În văi și pe terase predomină culturile de porumb și cartofi asociate cu livezi, dar și cu porumb.

Culturile pomicole s-au extins, s-au introdus noi soiuri care au crescut producția.

În ceea ce privește pomicultura, condițiile climatice favorabile subcarpaților au favorizat dezvoltarea pomiculturii, în special culturii prunului și mărului (sunt întinse în jumătatea estică a Subcarpaților Vâlcii).

Creșterea animalelor, ocupație străveche care și-a disputat întâietatea cu cultura plantelor, a fost secole de-a rândul principala ocupație și sursă de venituri pentru locuitori.

5.3.2 Surse difuze de poluare

Stabilirea locurilor unde au fost întemeiate așezările umane nu s-a realizat la întâmplare, ci în funcție de anumite caracteristici cu grad ridicat de favorabilitate. Principalii factori cu rol în distribuția sistemului de așezări umane din cadrul bazinului hidrografic Olt sunt: alcătuirea geologică, declivitatea suprafețelor (panta), gradul de însorire sau insolație, configurația văilor și interfluviilor (morfografia) și procesele geomorfologice actuale (tipuri, răspândire).

Altitudinea reliefului deține un rol secundar, însă în general așezările sunt situate la altitudini sub 600 m, rar depășind această limită (Comanca, Gurguiata). Desfășurarea sistemului de văi și interfluvii în cadrul râului Olt constituie factorul principal de control al distribuției așezărilor umane și căilor de comunicație.

Conurile de depunere ale afluenților, în general văi torențiale cu debit lichid redus și debit solid consistent, cu caracter temporar, au favorizat ramificarea satelor pe văile secundare.

5.3.3 Surse de poluare urbane

Managementul necorespunzător al deșeurilor menajere la nivelul localităților, constituie o sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare, respectiv eliminare al nămolului provenit de la stațiile de epurare poate conduce la poluarea corpului de apă Olt.

Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenție din punct de vedere al colectării deșeurilor menajere prin construirea unor depozite ecologice de deșeuri și eliminarea depozitării necontrolate a deșeurilor, întâlnită deseori pe malul râului Olt (Fig.7).

Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activitățile agricole pot conduce la poluarea difuză a resurselor de apă. Fig. 7 Oltul la intrare în județ

Căile prin care poluanții (în special nutrienții și pesticidele) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafața, percolare).

Presiunile difuze datorate activităților agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole difuze afectează atât calitatea apei de suprafață, cât mai ales calitatea apei subterane.

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanți a apei este mai dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a poluării. Pe lânga emisiile punctiforme, se remarcă și următoarele moduri de producere a poluării difuze:

1. depuneri din atmosferă;

2. scurgerea de suprafață;

3. scurgerea din rețelele de drenaje;

4. eroziunea solului;

5. scurgerea subterană;

6. scurgerea din zone impermeabile orășenești.

Sursele de poluare difuză mai pot fi reprezentate de stocarea și utilizarea îngrășămintelor organice și chimice, de creșterea animalelor domestice, dar și de utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor. Importante sunt și deșeurile din plastic aruncate pe malul râului sau direct în albia lui ( Fig. 8). Deversarea în râu a acestora determină o impurificare, deseori foarte accentuată, ce are ca și efect modificarea chimismului natural al apei.

Procesul de autoepurare se realizează în aval de apele uzate și, are ca principal scop descompunerea substanțelor organice. Treptat, cantitatea de substanțe organice descrește, apele ajungând la valori normale prin reaerare ( Savin, 2008).

Fig. 8 Oltul la intrare în județ

În general, apele poluate urbane ce pot conține ape uzate menajere sau amestecuri de ape uzate menajere, industriale și ape meteorice sunt colectate de către sistemele de canalizare și conduse către stația de epurare al cărei proces tehnologic nu poate asigura epurarea lor în totalitate. Acest lucru se întâmplă din cauza lipsei utilajelor de aerare și a programelor de întreținere continue, parametrilor de proiectare necorespunzători, personalului necalificat, dar și interesului scăzut al autorităților publice locale pentru problemele de protecție a mediului.

Localitățile de tip urban din județ, aflate pe cursul râului Olt, respectiv Brezoi, Horezu, Călimănești, Râmnicu Vâlcea, Băile Govora, Băile Olănești, Băbeni, Drăgășani dețin stații de epurare a apelor uzate menajere ( Fig.9). Unele dintre acestea se caracterizează printr-un randament scăzut așa cum se întâmplă în cazul stațiilor de la Călimănești și Drăgășani ( 42 – 51%), altele au randamente mai ridicate ( Râmnicu Vâlcea, 60 – 70%), în timp ce în alte localități stațiile fie funcționează defectuos, fie sunt exploatate inadacvat ( Brezoi).

Fig. 9 Amplasarea stațiilor de epurare în localitățile de tip urban pe teritoriul județului Vâlcea

În municipiul Râmnicu Vâlcea există o stație de epurare mecanică-biologică, ce are o capacitate de 1020 l/s. Apele poluate supuse procesului de curățare reprezintă un amestec de ape uzate menajere, ape industriale și ape meteorice, actualul sistem de canalizare nefiind realizat cu posibilitatea separării lor. În urma acestui lucru apare dificultatea asigurării unui randament de epurare coprespunzător, în timpul unor precipitații abundente sau a unor încărcări excesive ale apelor de tip industrial. Colectarea apelor uzate din localitatea Râmnicu Vâlcea se face în proporție de 85% , nefiind racordați de canalizare toți locatarii.

În municipiul Drăgășani stația de epurare nu prezintă un randament suficient. Aici, se înregistrează depășiri constante la indicatorii azot amoniacal și substanțe organice.

Aceeași situație se manisfestă și în Govora. Randamentul stației de epurare este unul nesatisfăcător, obținându-se depășiri pe efluent la azot amoniacal, reziduu filtrabil uscat, CBO5 și CCO-Cr.

În Călimănești stația de tratare funcționează cu randamente scăzute, depășind frecvent limitele maxime admise la indicatorii de reziduu filtrabil uscat, azot amoniacal și substanțe organice. Important de specificat aici este faptul că în stație intră și o anumită cantitate de ape minerale, mai exact, sodice, sulfuroase și clorurate provenite din curele balneare externe și ape geotermale utilizate ca agent termic, lucru ce îngreuneză funcționarea stației în parametrii normali. ( Sursa: Autoritatea Națională ,,Apele Române” – Direcția Apelor Olt)

Tot în cadrul surselor de poluare urbane intră și depozitarea necontrolată a deșeurilor existente în zonele urbane. Există mai multe rampe de depozitare a deșeurilor provenite de la populație, din demolări, deșeuri metalice sau din lemn însă fără o selectare prealabilă.

Impactul asupra factorilor de mediu a depozitării deșeurilor, fără amenajamentele necesare, cum ar fi un sistem de colectare a scurgerilor și a infiltrațiilor, împrejmuire corespunzătoare, este unul semnificativ, ținând cont de faptul că marea majoritate a rampelor se află în apropierea cursurilor de apă.

Deșeurile industriale sunt și ele la fel de importante ca și cele urbane. Dinamica generării deșeurilor industriale se caracterizează printr-o tendință descrescătoare, consecință a restrângerii activităților productive.

În judet există suprafețe mari de teren ocupate cu depozite de deșeuri. Cea mai mare parte a acestora sunt ocupate cu sterilul provenit de la exploatarea de suprafață a cărbunelui în zona Berbești – Alunu. La acestea se adaugă suprafețele de teren scoase din circuitul agricol.

Impactul depozitelor de deșeuri urbane și industriale se manifestă pregnant asupra factorilor de mediu în zonel depozitărilor propriu-zise sau în vecinătatea acestora. În judetul Vâlcea, cele mai afectate zone sunt cele din apropierea batalului de rezidii organoclorurate și de șlam, situate pe platforma chimică și cele din vecinătatea depozitelor de deșeuri urbane. Pe platforma chimică, impactul se manifestă prin impurificarea pânzei freatice cu cloruri și substanțe organoclorurate la nivele care fac imposibilă folosirea lor în orice scop.

Depozitările de terasit și anume, deșeul rezultat de la exploatarea zăcământului de mică pun în pericol nu numai cursul normal al râului Lotru în zona Cataractelor, ci și calitatea apei din lacurile situate în aval, cum sunt Malaia și, în special Brădișor, furnizorul de apă potabilă al municipiului Râmnicu Vâlcea. De asemenea, haldele de steril din zona Berbesti-Alunu, deși nu conțin substanțe toxice sau periculoase, prin cantitățile mari depozitate pun în pericol stabilitatea terenurilor și gospodăriilor localnicilor din apropiere.

5.3.4 Surse de poluare industriale și agricole

Sursele de poluare industriale și agricole contribuie la poluarea resurselor de apa, prin evacuarea de poluanți specifici tipului de activitate de activitate desfășurată.

Potrivit Datelor prelevate de la Administrația Bazinală de Apă Olt Râmnicu Vâlcea, principalii evacuatori de ape uzate care schimbă categoria de calitate a râului sunt S.C.OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea și S.C. APAVIL S.A.,S.C. AVICARVIL S.R.L., fermele de la Budești, Mihăești și Compexul de porci SUINPROD Băbeni ( Fig. 10).

Fig. 10 Distribuția principalelor surse punctiforme de poluare

S.C. APAVIL S.A. a fost înființat în anul 2008 pe baza hotărârii Consiliului Județean, dar și a unităților administrativ teritoriale.

Acest operator de captare, tratare, distribuție și epuare a apei are două obiective: unul principal și altul secundar. Obiectivul principal îl constituie furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare pentru toți utilizatorii de pe teritoriul județului, iar cel secundar producerea energiei electrice în cadrul microcentralei aflate pe conducta de aducțiune Brădișor, în cadrul Stației de Tratare Valea Lui Stan. Sursa: apavil.ro

S.C. APAVIL S.A. operează în mai multe locuri din Județul Vâlcea și anume, în municipii, localități și comune.

În cadrul municipiilor, are sedii în Drăgășani și Râmnicu Vâlcea. Ca și orașe, menționez Călimănești, Băile Olănești, Băile Govora, Băbeni, Brezoi, Bălcești, Horezu și Ocnele Mari, iar ceea ce privește comunele, operatorul S.C.APAVIL S.A. este localizat la Nicolae Bălcescu, Măldărești și Voineasa, aici asigurând atât alimentarea cu apă, cât și mecanismul de canalizare, dar și în Dăești, Bujoreni, Bunești, Perișani, Păușești, Vlădești, menționând doar alimentarea cu apă.

Impactul acestui operator asupra apei Râului Olt este reprezentat de hidrocarburile de petrol, ca urmare a deversărilor accidentale de carburanți și uleiuri de la utilaje, echipamente și vehicule de transport al materialelor de construcții, dar și de apele uzate menajere generate de activitățile întreprinse de personal. Alte surse de poluanți generați de S.C. APAVIL S.A. pot fi evacuările necontrolate de deșeuri rezultate din dezafectările construcțiilor hidroedilitare. file:///C:/Users/Andreea/Downloads/Hot_79_.pdf

S.C. AVICARVIL S.R.L, proprietate a Oltchim a fost înființat în anul 2008 sub denumirea AVICOLA Băbeni. Aceasta este situată în localitatea Frâncești, la 20 km față de Râmnicu Vâlcea, fiind o unitate cu profil industrial zootehnic, ce are ca obiect de activitate creșterea păsărilor.

Apele uzate provenite de la spălarea halelor la sfârșitul unui ciclu de producție, apele uzate de la abator și de la instalația de deshidratare sunt conduse în stația de preepurare amplasată în incinta abatorului.

După preepurare apele sunt conduse în stația de epurare mecanico-chimică și evacuate în Pârâul Luncavăț.

Societății i-a fost implementat până în anul 2013 un program prin intermediul căruia măsurile și lucrările desfășurate vor face apa uzată finală din stația de tratare să întrunească toate limitele legale în vigoare.

Acest program a inclus monitorizarea solului și a apei de subteran în legătură cu poluarea cu nitrați. Pentru anul 2007 s-au înregistrat depășiri la consumul biochimic de oxigen, la amoniu și la pulberile în suspensie.

Ferma de la Budești este amplasată în partea de nord a comunei cu același nume, sat Barza, județul Vâlcea.Terenul ocupat de fermă are o suprafață de 72703.16 mp.

Unitatea este localizată la circa 7 km față de drumul DN 7 Râmnicu Vâlcea și 1,5 km față de râul Olt.

Ferma Avicolă Budești are ca principală activitate creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcinelor, cu capacități de peste 40.000 locuitori pentru păsări de curte.

Materiile prime necesare fermei sunt reprezentate de hibrizi selecționați pentru producția de carne, cereale ( porumb, grâu, triticale), ștroturi ( ștrot de floarea soarelui, ștrot de soia modificată genetic), grăsimi vegetale ( ulei de floarea soarelui și de soia), minerale ( carbonat de calciu, fosfați), aminoacizi ( lizină, treonină, metionină), sare,premixuri achiziționate de la firmele specializate, medicamente, vaccinuri, substanțe dezinfectante ( hidroxid de sodiu, var, biocide), paie, coji de floarea soarelui și dezifectanți.

Materiile prime care intră în compoziția furajelor administrate în cadrul fermei sunt precizate în tabelul următor:

Tabelul nr. 1 Materiile prime care intră în compoziția furajelor

Sursa datelor: Agenția Națională pentru protecția mediului, 2015

Ținând cont de activitatea desfășurată în cadrul acestei ferme rezultă următoarele categorii de ape uzate: ape menajere, ape uzate de la spălarea halelor și ape pluviale.

Apele menajere sunt colectate într-un bazin etanș cu o capacitate de 10 m³ și se transportă la stația de epurare a abatorului de păsări Frâncești.

Apele uzate de la spălarea halelor sunt evacuate pe platforma acoperită destinată acestui scop. Apele uzate tehnologice provenite de la spălarea halelor sunt dirijate prin rețeaua de canalizare internă din beton în căminele colectoare amplasate în exetriorul halelor. Ulterior, sunt deversate în două fose septice cu un volum de 80 m³ echipate cu o pompă tocător.

Apele pluviale sunt dirijate în rigole amplasate paralel cu halele. Din aceste rigole apa se varsă direct în Pârâul Sâmnic.

Ferma Mihăești este localizată în intravilanul comunei Mihăești, sat Mihăești, județul Vâlcea, pe malul drept al părâului Govora.

Terenul ocupat are o suprafață de 92514.652 mp din care suprafața construită reprezintă

27.42 %, mai exact 25371.1 mp.

Unitatea este situată în partea dreaptă a drumului județean Râmnicu Vâlcea – Negreni – Mihăești, județul Vâlcea, la aproximativ 7 km față de drumul DN 7 Râmnicu Vâlcea – București.

Pârâul Govora curge la o distanță de 1 km față de fermă.

Ferma Mihăești, ca și cea de la Budești aparțin societății majoritare cu capital privat

S.C. AVICARVIL. S.R.L. având aceeași activitate de desfășurare, respectiv creșterea păsărilor și a porcinelor.

Dejectiile împreună cu așernutul păsărilor sunt evacuate mecanic pe platforma acoperită destinată acestui scop. Apele de spălare sunt colectate printr-o retea de canalizare interioara din beton, apoi printr-o conductă cu diametrul de 200 mm.

Apele sunt dirijate la două cămine colectoare amplasate în exterior, unul în față, altul la jumătatea halelor.

Prin intermediul unei rețele de canalizare exterioară cu un diametru de 200 mm și o lungime de 922m, apele uzate sunt dirijate la două bazine colectoare cu capacitatea de 5.0 m³ fiecare, prevăzute cu pompe tocător. După decantare, apele uzate se evacuează în pârâul Govora prin intermediul unui canal de desecare cu lungimea de cca. 1000 m.

Volumul zilnic mediu evacuat este 1,2 m³/zi. ( Sursa: Agenția Națională pentru protecția mediului, 2015)

Suinprod Băbeni este tot o proprietate a combinatului chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea, ce se ocupă cu creșterea intensivă, îngrășarea și sacrificarea porcinelor.

Referitor la managementul apei, aceasta funcționează în baza autorizației nr.94/10.07.2006 emisă de Sistemul de Gospodărire a Apelor Vâlcea. Pentru indicatorii de calitate a apei uzate din autorizație s-a obținut o derogare de la Hotărârea de Guvern 352/2005.

Întregul complex deține o stație de tratament mecanic cu o capacitate de 540 m³/zi de lichid deversat și include site, un decantor, dar și platforme de uscare pentru nămolul produs. Stația de tratare are dimensiuni reduse și astfel apa uzată deversată nu este tratată corespunzător. Debitul mediu de deversare este de 2.76l /s.

Într-un articol publicat în ziarul local, se menționează că aceste ferme reprezintă zone vulnerabile din punct de vedere al poluării râului Olt.

În cadrul fermei de la Budești, deversarea dejecțiilor se face direct în râu, din cauza lipsei unei stații de epurare. La fel se întâmplă și la Mihăești. Dejecțiile se varsă în râul Govora printr-un canal și, ulterior ajung în apa Oltului.

În vederea soluționării acestei probleme ar trebui impus un plan de fertilizare și de construire a unor locuri speciale pentru resturile menajere. Pentru punerea în practică a acestui plan sunt necesare costuri ridicate. În plus, fiecare comună ar avea nevoie de 120.000 de euro în scopul achiziționării utilajelor necesare.

Tot în acest articol s-a menționat faptul că la Mihăești se va demara un proiect ce presupune construirea unei microplatforme. Din păcate acest proiect este greu de pus în aplicare din cauza populației care nu dorește selectarea deșeurilor. În zona Malaia ajung deșeuri din amonte în râu lucru ce este nefavorabil. http://ziaruldevalcea.ro/2008/09/28/budesti-babeni-si-mihaesti-pe/

5.3.5 Presiunile hifromorfe

Presiunile hidromorfologice pot conduce la:

a. modificarea habitatelor din cauza alterărilor fizice: baraje, praguri de fund, diguri, canale, prize de apa, care influențează fauna și flora acvatică;

b. modificarea regimului hidrologic al apei și sedimentelor din cauza regularizării scurgerii, prelevărilor sau restituțiilor importante de debite;

c. modificări ale chimismului apei cu impact local.

Modificările hidromorfologice împart corpurile de apă în corpuri de apă care nu sunt modificate și corpuri de apă puternic modificate.

Aceste presiuni influențează caracteristicile hidromorfologice specifice apei de suprafață și produc un impact asupra stării ecosistemelor acesteia. Construcțiile hidrotehnice cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinală a râului cu efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra migrării biotei. Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrări de regularizare și consolidare maluri) întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile și zonele de reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării.

Prelevările semnificative au efecte asupra regimului hidrologic, dar și asupra biotei. Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra starii corpurilor de apă se poate exprima prin afectarea migrării speciilor de peștilor migratori, declinul reproducerii naturale a populațiilor de pești, reducerea biodiversității și abundenței speciilor, precum și alterarea compozitiei populațiilor. Se remarcă insuficienta cunoaștere și la nivel european a relației dintre presiunile hidromorfologice și impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de presiuni actionează sinergic, făcând dificilă decelarea efectului față de tipul de presiune.

O altă categorie de presiuni hidromorfologice care ar putea avea efecte asupra râului Olt o constituie balastierele.

Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului și în procesele de degradare – mai ales eroziune.

Aceste balastiere funcționează într-un temei legal și ar trebui să se conformeze autorizațiilor și avizelor emise (respectând cantitățile, termenele de exploatare, perioada de refacere a materialului aluvionar din albie).

În cazul extragerii balastului și nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, această presiune poate conduce la efecte negative importante, de natură:

hidraulică, constând în modificarea regimului natural al curgerii apei și implicit al transportului de aluviuni;

morfologică, constând din declanșarea și/sau amplificarea unor procese de eroziune și/sau depunerea aluvionară în sectorul de influență al balastierei;

hidrogeologică, constând din modificarea regimului natural al nivelurilor apelor subterane din zona adiacentă; poluantă, constând din alterarea calității apelor de suprafață ca urmare a deversărilor tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor.

De asemenea, ea poate avea un impact semnificativ negativ mai ales în cazurile în care condițiile specifice impuse prin autorizația de gospodărire a apelor nu sunt respectate, impact negativ semnificativ manifestat asupra:

secțiunilor optime de scurgere;

regularizării și igienizării râului în zona de exploatare;

păstrării talvegului natural al râului;

respectării perimetrelor de exploatare;

volumele de balast extrase să nu depășească volumele depuse prin aport la viituri.

Calitatea resurselor de apă este influențată într-o anumită masură și de poluările accidentale, care reprezintă alterări bruște de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise. În funcție de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea magnitudini și efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă.

5.3.6 Turismul

Potențialul turistic în județul Vâlcea este ridicat, iar această ramură de economie ar putea constitui baza dezvoltării viitoare a regiunii. Există câteva stațiuni balneare (Călimănești, Olănești, Govora, Ocnele Mari) și climaterice (Voineasa, Vidra), ca și zone corespunzătoare turismului individual (Valea Latoriței, Obârsia Lotrului, Malaia, Horezu, Vaideeni).

În legătură cu poluarea râului Olt din cauza activității turistice, pot spune că aceasta se poate realiza prin deversarea apei uzate și prin abandonarea deșeurilor solide pe malul și chiar în cursul corpului de apă. Acest lucru este caracteristic nu numai zonelor frecventate de turiști, ci și celorlalte localități și sate străbătute de râu.

De-a lungul timpului oamenii au depozitat numeroase deșeuri și alte categorii de gunoaie prin descărcarea lor în curentul de apă de la suprafață, prin stocarea la suprafața solului sau prin introducerea lor direct în mediul subteran. Un exemplu în acest sens îl reprezintă satul Slăvitești. Acesta este parcurs de râul Olt și oamenii, în special în sezonul cald, aruncă tot felul de deșeuri din ambalaje sau plastic ( Fig. 11).

Fig. 11 Râul Olt în satul Slăvitești

5.4 Studiu de caz – Combinatul Chimic OLTCHIM Râmnicu Vâlcea

5.4.1 Descrierea combinatului

Combinatul Chimic Oltchim este una dintre cele mai mari companii de produse chimice din România și se găsește la 10 km de localitatea Râmnicu Vâlcea, pe DN 64- Râmnicu Vâlcea – Drăgășani, pe malul drept al Oltului.

Suprafața totală ocupată de platforma chimică este de 2.143.852,3 m2, din care suprafața construită este de 645.573,8 m2.

Orientarea geografică a platformei chimice este NE-SV, lungimea platformei chimice este de cca. 2 km și o lățime de 1,5 km.

S.C. Oltchim S.A. este situată pe platforma industrială Râmnicu Vâlcea, în vecinătatea următorilor operatori economici: la sud-vest se află Uzinele Sodice Govora Ciech Chemical Group SA (profil chimic – sodă calcinată, var, detergenți), S.C. C.E.T. Govora S.A. (profil energetic – energie electrică, abur), în partea vestică este poziționat S.C. VILMAR S.A. (profil mecanic), iar în nord-vest, Uzina Mecanică Vâlcea.

În zonă nu există obiective protejate la o distanță mai mică de 500 m față de amplasamentul

societății. (Sursa: apmdj-old.anpm.ro)

S.C. OLTCHIM S.A. este un operator economic cu un întreg ansamblu de instalații chimice și petrochimice, care produce, prelucrează, depozitează și folosește o serie de substanțe toxice și explozibile. Astfel de substanțe ce crează situații de risc cu pericole pentru mediul înconjurător, deversate în râul Olt pot fi următoarele: acidul clorhidric, acidul sulfuric, hidroxidul de sodiu, hipocloritul de sodiu, clorul, clorura de vinil, propilena, butanolul sau octanolul.

Sursa: (http://www.oltchim.ro/uploaded/2013/Informatii%20publice%20conform%20HG%20804.pdf)

Compania OLTCHIM produce produse chimice de bază, intermediare și finale, precum și materiale de construcții din plastic, cum sunt de exemplu ferestre, uși, PVC sau panouri isolate termic.

Substanțele chimice de bază sunt soda caustică, clorul, acidul clorhidric și hipocloritul de de sodiu. Aceasta produce clorura de vinil, așa cum am menționat și anterior, care este un produs intermediar. Produsele petrochimice finale sunt policlorura de vinil și produsele clorurate.

Totodată, se produc și substanțe chimice finale, cum sunt erbicidele, fungicidele, insecticidele și insectofungicidele.

Capacitățile de producție sunt variate. De exemplu, Oltchim produce 80.000 tone pe an de propilenoxid, care este un produs intermediar pentru obținerea poliuretanului. Procesul de fabricație a propilenoxid se bazează pe neutralizarea clorhidrinei, conduce la obținerea drept produs auxiliar a sării de CaCl2 ce se diluează în apa reziduală.

5.4.2 Scurtă caracterizare a substanțelor din combinat cu impact asupra apei Râului Olt

Acidul clorhidric

Acidul clorhidric este un acid tare cu un miros înțepător, cu densitate 1.19. Soluțiile apoase de acid clorhidric reacționează cu carbonații punând în libertate CO2.

Deversarea acidului clorhidric în apă afectează ecosistemele prin scăderea pH-ului, în timp ce deversarea în cantități mari pe sol determină acidifierea acestora, iar ionii metalici dizolvați pot fi toxici pentru plante.

Acidul sulfuric

Acidul sulfuric este un lichid uleios, caustic.

Acidul sulfuric concentrat este foarte avid de apă și reacționează violent. La fel ca și acidul clorhiric, acesta afectează ecosistemele prin reducerea pH-ului. Conținutul ridicat de ion SO4 în sol și în apa freatică afectează construcțiile de beton.

Hidroxidul de sodiu

Hidroxidul de sodiu este o substanță albă, foarte caustică. Se dizolvă foarte rapid în apă cu degajare de căldură.

Prin deversarea leșiei în apa de suprafață crește pH-ul. Valorile extreme ale acestuia pot fi letale viețuitoarelor acvatice.

Hipocloritul de sodiu (NaOCl)

Acestă substanță este o sare a acidului hipocloros și se caracterizează printr-o mare instabilitate. Este oxidant puternic atât în mediul acid, cât și în cel alcalin. Se prezintă sub formă de soluție apoasă în care concentrația de clor este de 12,5%. Se descompune la cald și este eliberat prin acțiunea dioxidului de carbon din aer.

Deversarea în apele de suprafață a hipocloritului de sodiu conduce la creșterea concentrației de clor cu efecte adverse asupra speciilor acvatice. Concentrațiile de 0,37mg/l clor liber sunt letale pentru pești.

Clorul

Clorul este un gaz ușor solubil în apă, cu un miros sufocant.

Clorul rezidual liber are o acțiune negativă asupra viețuitoarelor acvatice.Concentrații în jurul valorii de 0,37 mg/l clor liber sunt letale pentru pești, ca și în cazul hipocloritului de sodiu.

Limita de 0,05mg/l clor rezidual liber impusă pentru apele de suprafață asigură protecția viețuitoarelor acvatice.

Clorura de vinil

Clorura de vinil este un gaz cu un miros slab, dulceag, puțin solubilă în apă, în schimb, solubilă în alcool etilic, cloroform.

Datorită reactivității sale reduse, hidroliza clorurii de vinil se poate realiza doar în condiții energice, în prezența hidroxidului de sodiu în concentrații mari la temperaturi ridicate. În condiții obișnuite în apele reziduale conținutul de clorură de vinil este mic.

Butanolul

Butanolul prezintă patru izomeri: n-butanol, alcool butilic, alcool izobutilic, alcool butilic tertiar. Acesta se prezintă sub forma unui lichid incolor, volatil, cu miros și gust caracteristic alcoolilor, iar densitatea este cuprinsă între 0,783 si 0,811. Solubilitatea în apă la 200˚C se prezintă în felul următor: 7,7 % (n-butanol), 20,1 % (alcool butilic secundar), 10% (izobutanol).

Octanolul

Octanolul este un lichid limpede, incolor cu miros caracteristic, miscibil cu toți solvenții organici și nemiscibil cu apa. Alcoolii se combină între ei, în prezența catalizatorilor acizi, eliminând apă rezultând eteri. De asemenea, reacționează cu acizii minerali sau organici prin eliminare de apă și trec în esteri. Prin oxidare alcoolii primari se transformă în aldehide și dacă oxidarea este energică în acizi.

Solubilitatea octanolului în apă la temperatura de 200˚C este de 0,1%. Aceasta scade cu creșterea numărului de atomi de carbon.

Octanolul are caracter biodegradabil. Apele reziduale impurificate cu octanol sunt epurate foarte eficient prin procedee biologice cu nămol activ.

5.4.3 Evacuarea apelor din combinat prin stațiile finale Oltchim

Apele reziduale din cadrul instalațiilor de producție sunt colectate. Apele poluate organic sunt pretratate într-o instalație de epurare existentă. Acestă instalație ce este în funcțiune de peste 30 ani se va reabilita în viitor la nivelul impus de tehnica actuală, astfel încât să i se mărească eficiența de tratare.

S.C. OLTCHIM S.A. este o societate cu capital majoritar de stat, care produce și exportă produse clorosodice, petrochimice și pesticide.

În urma proceselor tehnologice, se obțin importante cantități de ape uzate reprezentate de apele tehnologice care necesită un proces de epurare, deversate direct în râul Olt și de apele menajere și organic biodegradabile, ce ajung în râu prin pârâul Govora.

Apele industriale folosite în procesul de funcționare a Combinatului Chimic sunt obținute prin filtrarea și sedimentarea apei din râul Olt, ce se află în proximitate.

Apele uzate rezultate în cadrul proceselor chimice desfășurate pe platforma Oltchim pot fi: ape uzate epurate, ape poluate cu substanțe organice și ape uzate menajere. Acestea ajung în albia râului Olt prin două puncte și anume, prin pârâul Govora după tratarea biologică și prin Canalul Deversor Olt.

Prin intermediului Canalului Deversor Olt, mai exact prin Camera de Intersecție se evacuează apele chimic anorganice, apele chimic organice nebiodegradabile provenite de la cele două stații de apălare a cisternelor, dar și apele curate și meteorice care provin de pe platforma chimică. O problemă pentru studiu este că valoarea crescută a concentrației de săruri împiedică determinarea originii acestora în vederea sugerării măsurilor de reducere a emisiilor. O posibilă rezolvare a acestei probleme o reprezintă analiza aportului celor doua mari companii U.S. Govora și Oltchim, care deverseză împreună cloruri de calciu în râul Olt.

Din prima stație de spălare a cisternelor se obțin ape chimice organice provenite din procesul de curățare. Acestea sunt colectate prin canalizarea de suprafață și trimise în Căminul CN 1 și apoi la bazinul de separare fază organică, după care sunt dirijate la Stația de Epurare Biologică a combinatului.

Stația de epurare biologică este situată la sud de Oltchim și deversează în râul Govora, afluent situat pe partea dreaptă a Oltului. Ocupă o suprafață de 3 ha.

Capacitatea de epurare este de aproximativ 1.949 m³/h ape impurificate chimic biodegradabil și menajere.

Aceasta are ca scop epurarea mecanico-chimică și biologică a apelor chimic impure biodegradabile provenite de la S.C. OLTCHIM S.A. și din apele menajere colectate de pe Platforma Chimică Rm. Vâlcea (Brănescu, 2008).

Prin epurarea chimică se reduce conținutul de substanțe organice exprimat în CBO5, până la 25-30%. Aceasta se realizează prin floculare cu soluție de FeSO4 în proporție de 10% și CA(OH)2

tot 10% cu formare de nămol chimic.

Colectarea și evacuarea apelor poluate se realizează prin intermediul unor rețele de canalizare pe o lungime de 16 km, care sunt din bazalt sau beton, ceramica având cămine din beton placate antiacid.

Nămolul este evacuat la îngroșator, iar limpedele este supus corectării pH-ului cu H2SO4 rezidual sau cu CA(OH)2.

Apele cu pH corectat la valorile de 6,5 – 8,5 sunt amestecate cu nămol primar și nutrienți (NA3PO4 și uree).

Epurarea biologică se realizează în două trepte și are rolul reducerii încărcării organice a apelor, cu formare de nămol primar, respectiv secundar.

Limpedele rezultat în urma decantării constituie apa epurată mecanico-chimic și biologic și este evacuat parțial în emisar ( pârâul Govora) și parțial este recirculat cu apa de diluție sau tehnologică.

Nămolul biologic primar și secundar este îngroșat, iar după separarea limpedelui, care se evacuează în emisar, este deplasat la decantoarele de șlam ale Uzei de sodă Govora, de unde, după amestecare cu șlam de la secția Calcinata II este pompat în batalul de șlam.

Din cea de-a doua stație de curățare a cisternelor rezultă ape chimice anorganice provenite de la spălarea cisternelor care transportă sodă, hipoclorit și acid clorhidric.

Apele hipocloritice sunt direcționate către bazinul de ape hipocloritice de la secția Electroliza cu mercur.

Apele acide și leșioase sunt dirijate la stația de neutralizare locală a secției de electroliză în scopul neutralizării acestora și deversării prin Căminul CC 52. Ulterior, apele reziduale din acest cămin sunt dirijate la Stația de Control Final.

Stația de Control Final se ocupă cu îndepărtarea compușilor organici prin aerare, reglarea

pH-ului și cu evacuarea în Olt prin curgere liberă.

Colectarea apelor reziduale din secțiile debitoare se face într-un bazin de recepție, în timp de reglarea pH-ului se face cu acid sulfuric rezidual sau ape leșioase.

Apele evacuate prin canalul deversor Olt sunt colectate de pe platforma industrială prin colectoare generale care deversează într-o încăpere de amestec printr-un Colector general Ovoid I, ce are 170/225cm și printr-un Colector general Ovoid II, 190/285cm.

Primul colector captează apele meteorice și apele de spălare de la instalațiile: AF-DOF, Oltipan, OXO, Monomer, PVC I, Ramplast, Electroliza cu membrane, DLI, Clorosodice I, apele cu suspensii de la stația de tratare Priza Olt.

Al doilea colectează apele evacuate din Stația de Control Final, Electroliza cu mercur, Electroliza cu membrană, apele uzate evacuate pe magistrala M500 respectiv: apele uzate de la SC. VILMAR Râmnicu Vâlcea, Uzina Mecanică Râmnicu Vâlcea și CET Govora, apele convențional curate de la Uzinele Sodice Govora Ciech Chemical Group SA. Sursa: (Sursa: apmdj-old.anpm.ro)

Deversările industriale provenite de la combinat sunt considerate a fi una dintre potențialele surse de poluare a Oltului în zona de studiu. Emisia în apă a substanțelor poluante, dar și alterarea parametrilor abiotici ai acesteia, cum sunt turbiditatea sau salinitatea pot afecta calitatea apei în general încălcând obiectivele normativelor naționale.

5.4.4 Trasabilitatea impurificatorilor din apele reziduale

Tabelul nr. 2 Trasabilitatea impurificatorilor din apele reziduale la Căminul CN1

Sursa datelor: S.C. OLTCHIM S.A.

Figura nr. 11 Valorile medii anuale ale pH-ului în intervalul 2008 – 2014

Indicatorul ,,pH” este un factor important pentru ecosistemele acvatice, el fiind definit prin activitatea ionilor de hidrogen din apă. Acești ioni pot constitui ei înșiși un poluant potențial sau un indicator al prezenței alor substanțe dăunătoare, în special baze și acizi dizolvate în apă ( Popa, 1998).

În figura numărul 11 se poate observa o evoluție constantă a pH – ului în intervalul 2008 și 2014. Valorile măsurate oscilează între minima de 7.54 ( 2010) și maxima 7.98 ( 2012) din cauza deversărilor de ape reziduale industriale ce au ca sursă combinatul Olchim.

În urma măsurătorilor realizate se constată faptul că aceste valori nu au depășit limitele maxime admise 6.5 – 8.5, însă ele sunt unele ridicate și pot afecta fauna acvatică, cauzând moartea sau stresul acesteia. Este important de menționat faptul că în aceste condiții apa are un caracter neutru.

Fig. nr. 12 Valorile medii anuale ale CCO-Cr în intervalul 2008 – 2014

Figura numărul 12 face referire la valorile medii anuale ale consumului chimic de oxigen determinat prin metoda cu bicromat de potasiu și exprimat în mg/l. Se observă tendința de scădere din anul 2008 până în anul 2010. În 2011 valoarea a început să crească ajungând la 410 mg/l.

În prezent, se constată o scădere nesemnificativă. Este important de menționat faptul că în tot acest interval valoarea maximă admisă nu a fost depășită, ceea ce înseamnă că întreaga cantitate de substanțe organice prezente în apă are un impact redus asupra cursului de apă Olt.

În zone de câmpie, la altitudini reduse, procesele de oxidare se manisfestă cu o eficiență scăzută din cauza valorilor ridicate ale temperaturii, dar și a diferitelor surse de poluare, acest lucru având ca și efect creșterea substanțelor organice în apele de suprafață ( Iojă, 2007).

Fig. nr. 13 Valorile medii anuale ale CCO-Mn în intervalul 2008 și 2014

În figura numărul 13 este prezentată evoluția valorilor medii anuale ale consumului chimic de oxigen determinat prin metoda cu permanganat de potasiu între anii 2008 și 2014. Putem spune pe parcursul acestor ani se observă o variație a acestui indice. Valoarea maximă admisă nu a fost depășită în niciun an, cantitatea de substanțe organice prezente în apă având impact nesemnificativ asupra cursului de apă Olt.

CAPITOLUL VI. POLUAREA ACCIDENTALĂ PE RÂUL OLT

Principalii utilizatori cu risc de poluare accidentală asupra corpului de apă Olt

În continuare, voi enumera principalii utilizatori cu risc de poluare accidentală asupra Râului Olt. Aceștia sunt cu caracter industrial și sunt constituiți din S.C. OLTCHIM S.A., S.C. Uzinele Govora Cieth Chemical Group S.A., S.C. MW România S.A., Exploatarea minieră de la Berbești – Alunu aparținând Societății Naționale a Lignitului Oltenia Târgu Jiu,

S.C. APAVIL S.A. cu sediile de la Călimănești,Olănești și Govora, S.C. HIDROELECTRICA S.A., S.C. AVICARVIL S.R.L. Frâncești, Exploatarea minieră Râmnicu Vâlcea – secțiile Brezoi Bistrița și Trăistari, S.C. CET GOVORA S.A., S.C. ACVARIM S.A., S.C. APAVIL S.A. de la Brezoi și Băbeni, Uzina Mecanică Băbeni S.A., S.N. CONPET S.A. S.A. Ploiești – sector Orlești și S.C. PETROM S.A. OMV București – Grupul de zăcăminte Mamu – Otești.

Uzinele Sodice Govora reprezintă o companie privată, ce produce și vinde produse sodice și derivate de produse sodice. În ceea ce privește managementul apei, aceasta funcționează în baza unei autorizații emise de Agenția Regională Pentru Protecția Mediului Craiova.

Aceste uzine dețin 8 compartimente pe o spurafață de 168 ha, fiind amplasate în lunca Oltului, pentru depozitarea suspensiilor rezultate din procesele tehnologice ( șlam cu compoziție de natură organică – nisip, NaCl, NH3, CaCl2, Ca (OH)2, CaSO4, NH4OH, Na2SO4).

În programul de eliminare a apelor uzate în râul Olt s-a găsit s-a prevăzut găsirea unor soluții pentru reducerea volumului de ape uzate puternic mineralizate în emisarul natural

S.C. CET GOVORA S.A. se ocupă cu producerea și comercializarea energiei electrice și termice, efectuarea de operații de aprovizionare pentru maateriale, utilaje sau piese de schimb, activități de întreținere și reparații la instalațiile proprii, prestare servicii publice ( livrare de energie termică), dar și cu distribuția utilităților și produselor industriale ( abur industrial, cenușă de termocentrală, deșeuri metalice feroase și neferoase).

Această unitate dispune de un depozit de zgură și cenușă.

Obținerea agentului termic se face prin intermediul cărbunelui, gazului metan și păcurii. În urma procesului de ardere a cărbunelui, rezultă cenușă și zgură, fiind transportate la depozitul destinat depozitării acestora înființat din anul 1986. Suprafața depozitului este de 60 ha, în timp ce capacitatea sa este de 14 milioane m³.

Exploatarea minieră Berbești cu haldele de steril de la Olteț, Alunu și Berbești se află în proprietatea Companiei Naționale a Lignitului Oltenia cu sediul la Târgu Jiu, Județul Gorj.

În judetul VÂlcea, exploatarea minieră desfășoară o activitate de extracție a cărbunelui inferior (lignit) din carierele de suprafață Berbești și Olteț. În procesul de extracție a cărbunelui se decopertează sterilul de la suprafață până se ajunge la stratul de cărbune. Sterilul decopertat este transportat cu ajutorul benzilor transportoare și depozitat în halde special amenajate, care pot fi atât halde interioare, cât și exterioare.

Magnetto Wheels Romania produce roți pentru autovehicule. Aceasta funcționează în baza autorizației de management al apei nr.105/31.10.2006 emisă de Sistemul de Gospodărire a Apelor Vâlcea. Apa uzată este pre-tratată în incinta companiei.

Stația este alcătuită din 3 bazine colectoare, dintr-o unitate de filtrare, 5 cuve de presiune pentru dozaj chimic, camere de flotație și decantare pentru o parte din cursul din nămol și un reactor pentru reducerea nitraților.

Stația finală de tratare are o capacitate de 2.34 l/s și este situată în partea dreaptă a râului Olt, în Voinești și cuprinde un decantor în faze multiple, un decantor, o cameră de colectare și o unitate de deshidratare a nămolului. Debitul mediu de deversare este de 3 l/s.

S.C. ACVARIM S.A. are ca obiectiv de activitate colectarea și epurarea apelo uzate provenite de la un număr de 143.942 locuitori echivalenți racordați la rețeaua de canalizare în lungime de 145 km.

Stația de tratare dispune de treaptă mecanico-biologică, cu un debit de evacuare în râul Olt de 425 l/s. Se înregistrează depășiri la materiile în suspensie, substanțe organice, azot și fosfor total.

6.2 Poluări accidentale pe râul Olt

În septembrie 2001, în localitatea Ocnele Mari a avut loc un accident major de mediu. Acest accident s-a manifestat prin prăbușirea plafonului unei caverne formate subteran în câmpul de Sonde II de pe Dealul Țeica.

Fenomenul de prăbușire a fost reprezentat de surparea unei sonde și formarea unui lac cu apă sărată. Mai târziu, acesta a continuat cu intermitențe, până în luna octombrie, când s-a diminuat în intensitate ( Fig. 15). Expulzarea saramurii din acest lac, ale cărui dimensiuni sunt astăzi de 150 m în diametru, a fost oscilantă și necontrolabilă, astfel că în pârâul Sărat au ajuns mari cantități de clorură de sodiu (concentrația saramurii a variat între 200 – 270 g/l) care, deversate în râul Olt, în amonte de captarea de apă industrială a platformei chimice, au determinat oprirea a aproximativ două treimi din instalațiile existente pe o perioadă de cel puțin două săptămâni.

Fig.nr 15 Prăbușirea de la Ocnele Mari ( Sursa: Administrația Națională ,,Apele Române – Direcția Apelor Olt)

Cauza care a determinat această prăbușire a fost exploatarea excesivă a sării în câmpul de sonde II de pe Dealul Țeica, în intervalul 1960 – 1990 prin dizolvarea sării în subteran și prin extracția saramurii.

Trei ani mai târziu, fenomenul de prăbușire s-a intensificat și au rezultat exfiltrații prin digul bazinului de recepție. Peste coronamentul digului a fost deversată o cantitate mare de saramură, fapt ce a dus la degradarea acestuia. Valoarea maximă a debitului creat de expulzarea de saramură a fost de 23,6 m²/s, iar concentrația maximă de cloruri pe pârâul Sărat secțiune Pod Copăcelul 245.485 mg/l.

În anul 2005 s-a observant apariția unei zone de emergență a saramurii în bazinul de retenție pe o veche lucrare minieră. Astfel, debitul evacuat din bazin a crescut de la 70 m²/h la 180 m²/h, în timp ce presiunea în cavernă a scăzut cu 3 bari, fapt care a determinat procesul de dizolvare controlată.

Începând cu sfârșitul anului 2005, s-a început evacuarea saramurii de pe pârâul Sărat de la decantorul Ocnele Mari cu un debit de 0.50 m/sec. în cadrul acțiunii de prăbușire controlată a cavernei din câmpul de Sonde Țeica II.

În prezent, Direcția Apelor Olt monitorizează și transmite permanent evoluția indicatorului cloruri în secțiunile pârâului la Pod Copăcelul, Priza Olt I și Priza Olt II.

Un alt accident cu o importanță majoră îl constituie poluarea de pe râul Bistrița din septembrie, 2006 atunci când , în urma intervenției efectuate la sonda 728 de către S.C. Petrom Service Drăgășani s-a scurs petrol pe o suprafață de 10 m². Din cauza cantităților de precipitații înregistrate în respectiva perioadă, produsul petrolier a fost antrenat în contracanalul râului Bistrița. Responsabilii acestei poluării au fost cei de la S.C. Petrom Service Drăgășani, Sucursala Pitești, Unitatea Drăgășani, secția I Băbeni.

În luna decembrie, același an, s-a produs o altă poluare cu produse petroliere, de data aceasta pe râul Olt, acumularea Cornetu. Pentru a elimina impactul s-a intervenit cu materiale absorbante împreună cu S.C. Hidroelectrica S.A. Sibiu CHE Cornetu. Poluarea a durat până la patru zile.

Poluări recente cu un impact semnificativ pe râul Olt au avut loc în anul 2013. Prima a fost cauzată de cei de la S.C. Petrom S.A. în sectorul 06 Băbeni. Mai exact, pe linia de pompare dintre Parcul Stoilești și Parcul Tătărani s-a corodat conducta, fapt ce a condus la pierderea a 30 litri de țiței în rigola Dj 678 H Stoilești – Galicea. S-a intervenit prin oprirea pompării și montarea șarnierei. În acest mod, s-a recuperat întreaga cantitate de produs petrolier.

Al doilea incident s-a manifestat în Camera de Amestec din cadrul combinatului chimic. Aici sunt deversate apele reziduale de pe platformă industrială în râul Olt. Cauza acestei poluării o reprezintă lucrările de curățenie, prin spălare în cuva de retenție a parcului de rezervoare de reziduuri organice lichide din cauza unei fisuri în conducta din canalizarea chimică. Pentru a soluționa această problemă s-a împrăștiat material absorbant și s-au montat baraje plutitoare absorbante în scopul absorbției irizațiilor de produs organic

CAPITOLUL VII. STUDIU DE CAZ – STAȚIA DE TRATARE A APELOR UZATE RÂMNICU VÂLCEA

7.1. Descrierea stație de tratare

Apele uzate municipale conțin agenți de poluare și contaminare. Înainte de descărcarea apei în corpul receptor, trebuie realizată o reducerea a subtanțelor dăunătoare în conformitate cu standardele locale în ceea ce privește efluenții. Poluarea apei se face prin intermediul principaliilor agenți proveniți din apele uzate și anume, compușii de carbon, azot și fosfor. Astfel, acești agenți de contaminare trebuie eliminați într-o mare măsură.

În majoritatea stațiilor municipale moderne de tratare a apelor uzate acest lucru se face biologic. Printre altele microorganismele corespunzătoare îndeplinesc rolul purificării în procesul biologic. Multe dintre acestea au nevoie de un mediu necondiționat oxigenat sau aerobic pentru a putea supraviețui.

În aceeași măsură, oxigenul dizolvat este necesar pentru transformarea amoniului în nitrați. Prin urmare, furnizarea oxigenului dizolvat constituie o condiție esențială pentru executarea adecvată a unei etape de tratare biologică.

În principal, oxigenul din aerul înconjurător este utilizat și introdus în apele uzate. Există mai multe sisteme disponibile în legătură cu procesul de aerare. O metodă de aerare foarte răspândită și eficientă constă în implementarea unei aerări sub presiune, în care oxigenul, mai exact aerul, este furnizat de suflante și introdus în bazinele de aerare cu ajutorul unui sistem special de difuzare de bule de aer fine.

Tehnica de procesare aplicată pentru dimensionarea specific constă în purificarea apelor uzate prin intermediul procesului de nămol activat cu nitrificare și denitrificare simultane, precum și precipitare a fosfaților chimici.

Stația de tratare a Apelor Uzate Râmnicu Vâlcea este dimensionată pentru încărcările hidraulice prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 3 Prezentarea încărcărilor hidraulice în cadrul Stației de Tratare Râmnicu Vâlcea

Sursa datelor: Stația de tratare Râmnicu Vâlcea

7.2 Caracteristicile apei de admisie

Apele poluate primite din sistemul local de canalizare sunt ape uzate de tip municipal. Aceste ape municipale prezintă caracteristici semnificative pentru tratarea biologică.

Tabelul nr. 4 Încărcăturile de admisie din cadrul Stației de Tratare Râmnicu Vâlcea

Sursa datelor: Stația de tratare Râmnicu Vâlcea

Pe baza datelor de proiectare, s-au calculate mai multe rate de admisie ape poluate:

Tabelul nr.5 Rate admisie ape poluate

Sursa datelor: Stația de tratare Râmnicu Vâlcea

Legendă: BOD5 = necesarul biologic de oxigen în 5 zile;

COD = necesarul chimic de oxigen în 5 zile;

N = azot;

P = fosfor;

WWF = debit de vreme umedă;

DWF = debit de vreme uscată.

Obiectivul Stației de Epurare Râmnicu Vâlcea pornește de la prezumția că apele poluate de intrare au caracter municipal. Debitele de admisie industriale trebuie tratate în prealabil înainte de deversarea acestora în rețeaua publică de canalizare, care alimentează stația. Temperatura proiectată a apelor deteriorate este între 12˚C și 20 ˚C.

Condiții de funcționare:

concentrația de biomasă trebuie să fie de 4.4 g SS/l;

constanta medie specifică de scurgere biomasă de 1.16 kg SS/kg cu BOD5 redus fără precipitarea fosforului chimic și 1.32 kg SS/kg cu BOD 5 redus cu precipitare.

Concentrația alimentară la masa este mai redusă decât valoarea de 0.077 kg.

Tabelul nr. 6 Concentrațiile maxime ale efluenților

Sursa datelor: Stația de tratare Râmnicu Vâlcea

7.3 Destinația de utilizare a stației

Stația Râmnicu Vâlcea poate fi utilizată pentru epurarea apelor uzate municipale, precum și în scopul producerii și tratării nămolului activat excedentar, dar și a spumei și grăsimii. Există și o stație de recepție a nămolului fecal, astfel încât și alt tip de nămol decât cel produs pe amplasament să poată fi tratat cât timp caracterul municipal este reținut, iar încărcăturile maxime permise ale efluentului nu sunt depășite. Pe lângă acestea, este important și faptul că livrarea și tratarea nămolului parțial tratat poate provoca anumite neplăceri din cauza concentrației mari de hidrogen sulfurat (H2S).

7.4 Descrierea pașilor tehnologici

Stația de tratare a apelor uzate Râmnicu Vâlcea presupune etapele următoare:

Stația de tratare a apelor pluviale;

Stația de tratare mecanică a apelor uzate;

Stația de tratare biologică a apelor uzate, incluzând aici și Stația de precipitare;

Stația de tratare a nămolului.

Potrivit celor menționate anterior, se observă faptul că această stație este proiectată astfel încât să includă tratarea preliminară, tratarea biologică, respectiv tratarea nămolului.

Stația de tratare a apelor pluviale cuprinde un stăvilar de deversare a acestor categorii de ape, un grătar rar cu bare pentru apele pluviale și două rezervoare de apă pluvială cu deversare în râu.

Stația de tratare primară este alcătuită din instalația de filtrare grosieră, instalația de filtrare fină și dintr-o cameră aerată de deznisipare și separare a grăsimilor. În plus, este prevăzută și o stație de recepție a nămolului fecal, stație, din cadrul căreia nămolul tratat parțial livrat este pompat în admisia apelor uzate înaintea stației cu grătare rare.

Stația de filtrare grosieră este compusă din două grătare rare automate cu bare, în timp ce stația de filtrare fină este, de asemenea, echipată cu două grătare automate dense. În spatele clădirii de filtrare sunt construite două linii de camere de aerare longitudinale de deznisipare și separare a grăsimilor. Acestea sunt urmate de măsurarea debitului de admisie.

Stația de recepție a nămolului este echipată cu două pompe submersibile, ce direcționează nămolul fecal, mai întâi către stația de filtrare grosieră.

Stația de filtrare biologică este constituită dintr-o cameră de distribuție a debitului, bioreactoare, un canal de distribuție a debitului din fața rezervoarelor de sedimentare finală, rezervoarele de sedimentare finală și două stații de pompare a nămolului activat. Bioreactoarele sunt cele care cuprind zonele anoxice și zonele aerobice. De menționat este faptul că sunt proiectate două linii de bioreactoare.

Oxigenul utilizat în procesul de bioreactoare este furnizat prin aerarea cu aer comprimat. O stație de suflare este dotată cu cinci suflante cu aer și se află în apropierea bazinelor de aerare.

Sedimentarea finală se realizează prin intermediul a patru linii în cadru rezervoarelor de sedimentare finală dotate cu sisteme de aspirație. Nămolul sedimentat din aceste rezervoare este pompat fie înapoi către camera de distribuție a debitului din fața bioreactorului drept nămol activat de întoarcere, fie ca nămol activat excedentar la stația de tratare a nămolului.

Instalația de tratare a nămolului este reprezentată de un depozit de depozitare al nămolului, o instalație de deshidratare a acestuia, mai multe zone de depozitare și de o stație de pompare a nămolului. Nămolul din cadrul rezervorului de depozitare poate fi pompat la stația existentă de fermentare, în timp ce nămolul activat excedentar este trimis către acest depozit. Spre deosebire de acestea, nămolul stocat intermediar sau îngroșat opțional este trimis către stația de fermentare.

În cadrul stației de tratare Râmnicu Vâlcea există patru pompe de alimentare a nămolului. Primele două sunt pompele de alimentare, care trimit nămolul din rezervorul de depozitare fie la instalația de deshidratare, fie la racordul de admisie al arborelui de fermentare. Nămolul de la stația de fermentare este direcționat de la ieșirea arborelui de îngroșare în bazinul de depozitare a nămolului de unde cele două pompe de alimentare a nămolului îl retrag și alimentează stația de deshidratare. În scopul deshidratării nămolului sunt prezente două instalații. Turta de nămol deshidratat este împinsă pe benzile transportoare ale turtei, în afara clădirii de deshidratare în recipientele de afară.

7.5 Caracterizarea fizico- chimică a apelor din cadrul stației de tratare Râmnicu Vâlcea

Pentru a caracteriza din punct de vedere fizio-chimic apele din cadrul stației de stratare Râmnicu Vâlcea s-au recoltat probe medii anuale. Acestea au fost conservate și transportate la laboratoarele de analiză în vederea efectuării unor determinări pentru anumiți impurificatori fizico-chimici, așa cum sunt: suspensii, CCO-Mn, CCO-Cr, CBO5, Extra, S²ˉ, ale căror valori determinate sunt comparate mai jos. Este important de precizat faptul că s-au realizat analize atât la intrarea în stație, cât și la ieșire.

Tabelul nr. 7 Valori ale indicatorilor de calitate în anul 2014, la intrarea în stație

Sursa: Stația de tratare Râmnicu Vâlcea

În cadrul tabelului nr. 7 sunt prezentate valorile indicatorilor de calitate la intrarea în stația de tratare Râmnicu Vâlcea pentru anul 2014 și se poate observa că se înregistrează depășiri la toți indicatorii. Ținând cont de valoarea maximă admisă, se constată că cea mai mare depășire a fost obținută la indicatorul suspensii, mai exact 267 mg/l comparativ cu 80 mg/l – CMA. Acest lucru poate fi explicat prin ,, fumul”, ce conține hidrocarburi aromatice policiclice și, care rezultă în urma arderilor incomplete de pe platforma chimică sau prin viiturile produse atât în amonte, cât și în aval pe cursul râului Olt.

Depășiri semnificative se pot observa și la indicatorii regimului de oxigen și anume, CCO-Cr și CBO5. În majoritatea cazurilor, din cauza grăsimilor, valorile celor doi indicatori sunt mult peste limitele acceptate. Eliminarea grăsimilor din cadrul stației de epurare este un factor determinant în obținerea calității efluentului.

Tabelul nr. 8 Valori ale indicatorilor de calitate, în anul 2014, la ieșire tratare primară

Sursa: Stația de tratare Râmnicu Vâlcea

Tabelul nr. 8 evidențiază valorile indicatorilor de calitate obținute după etapa de tratare primară la stația de epurare. Se poate menționa și aici, faptul că toți indicatorii depășesc limitele maxime admise. Valorile indicatorilor CCO-Cr, CBO5 și suspensii sunt cele mai semnificative și rămân ridicate la fel ca la intrarea în stație. Acestora li se adaugă și detergenții, pentru care s-a obținut valoarea 6 mg/l comparativ cu 0.3 mg/l – CMA. Utilizarea în agricultură a unor cantități însemnate de fertilizante pe bază de azot, precum și folosirea în economie a detergenților ce conțin fosfor poate determina fenomenul de eutrofizare a cursului de apă. Detergenții sunt utilizați tot mai mult în ultima perioadă, iar acest lucru contribuie, într-o bună măsură la mărirea concentrației în apă a fosforului direct asimilabil de către vegetația acvatică.

Tabelul nr. 9 Valori ale indicatorilor de calitate, în anul 2014, la ieșirea din stație

Sursa: Stația de tratare Râmnicu Vâlcea

La ieșirea din stație, în urma procesului de tratare a apei se constată faptul că există un sistem stabil de epurare prin faptul că toții îndicatorii se încadrează în valorile maxime admise. Scad concentrațiile de CCO-Cr, CBO5 și suspensii din efluent, iar în cazul azotatului se produce o oxidare îmbunătățită. Valori apropiate de limitele admise s-au obținut la indicatorul detergenți.

CAPITOLUL VIII. ANALIZE EXPERIMENTALE EFECTUATE ÎN VEDEREA CARACTERIZĂRII FIZICO-CHIMICE A APEI DIN LACUL BĂBENI

8.1 Descrierea sumară a lacului Băbeni

Barajul Băbeni și lacul de acumulare cu același nume fac parte din amenajarea Olt Mijlociu. Barajul se află poziționat pe râul Olt, amonte de acumularea Ionești, respectiv aval de acumularea Govora, mai exact între localitățile Govora și Marcea.

Atât barajul, cât și construcțiile aferente au fost încadrate în clasa a – II – a de importanță conform STAS 4273-83 ( Administrația Bazinală de Apă Olt).

Rolul barajului îl reprezintă producerea de energie electrică, ce variază de la an la an, în funcție de caracterul hidrologic al anului respectiv.

Centrala hidroelectrică Băbeni este amplasată pe partea dreaptă a nodului hidrometric, în funcție de retenție. Aceasta este echipată cu două hidrogeneratoare și este utilizată ca și centrală de vârf și semivârf. Nodul hidrometric frontal este alcătuit dintr-o centrală hidroelectrică tip baraj și dintr-un baraj deversor cu cinci deschideri. Descărcătorul de suprafață este compus din cinci câmpuri deversate echipate cu stăvile segment cu clapetă metalică tipc cheson, dintre care două au suprafețe de etanșare încălzite pentru a putea fi manevrate pe perioada sezonului rece.

Principalii parametrii energetici ai centralei sunt debitul instalat, puterea instalată și producția medie anuală de energie electrică.

Lacul de acumulare Băbeni are o suprafață de 904.96 ha și un volum brut de 40.26 mil/m².

8.2 Impactul generat de acumularea baraj Băbeni de pe râul Olt

În scopul realizării acumulării Băbeni au fost asigurate surse financiare semnificative în vederea elaborării studiilor de fezabilitate și amplasament a documentației tehnice de execuție, precum și a documentelor tehnice de întreținere și exploatare.

Acumularea Băbeni a deservit și deservește asigurării debitului de servitute în sensul protecției râului Olt ca principală sursă naturală de suprafață din zonă, pentru asigurarea condițiilor minime de desfășurare corespunzătoare a fenomenelor biologice, microbiologice și de menținere a echilibrului biologic.

În perioadele secetoase din lunile de vară, volumul util al lacului poate fi utilizat pentru necesitățile de irigații din zonă prin intermediul celor trei prize situate în digul secundar drept, în digul principal stâng și în culeea barajului. Un alt aspect semnificativ îl constituie faptul că au fost construite diguri pe malurile stâng și drept în scopul protecției terenurilor adiacente.

Nodul hidrotehnic Băbeni a reprezentat elementul esențial pentru respectarea prevederilor din planul de asigurare a resurselor de apă, planurile de secetă, planurile de prevenire și limitare a poluărilor accidentale și a planurilor de protecție a calității apei, precum și a celorlalte programe și strategii de întreținere cantitativă și calitativă a apei.

În urma observațiilor realizate periodic s-a constatat faptul că regimul hidrologic al lacului a fost compromis într-o măsură mai mica sau mai mare din cauza nerespectării regimului de întreținere și exploatare a lacului, dar și din cauza condițiilor meteorologice, hidrologice și hidrochimice din ultimii ani. Cantitățile ridicate de depuneri de aluviuni, materii humice, nisip și pietriș aduse de viituri și depuse în lac, precum și tehnica necorespunzătoare de curățire și anume, dragarea constantă și evacuarea suspensiilor prin elementul constructiv al nodului hidrotehnic a dus la colmatarea lacului Băbeni în proporție de 70%.

În cadrul lacului Băbeni, procesele hidrodinamice determină evoluția poluanților mai ales prin transportul difuz și dispersiv asociat cu procesele de amestec. Acesta este influențat de carateristicile de turbulență ale corpului de apă.

În acest context, nodul hidrotehnic nu mai este capabil să îndeplinească funcțiile și rolul pentru care a fost desemnat și se crează un impact major prin reasigurarea posibilităților și condițiilor tehnice de atenuare a viiturilor, în cazul precipitațiilor abundente; afectarea și imposibilitatea unei desfășurări adecvate proceselor și fenomenelor microbiologice din lacul de acumulare, astfel ca s-au modificat semnificativ condițiile de menținere și dezvoltare a microorganismelor de floră și faună acvatică din ecosistemul studiat; dificultatea privind păstrarea unor condiții pentru o retriere și eliminare potrivită a suspensiilor din lac, astfel că pentru principalii utilizatori de apă din aval sunt create greutăți în captarea, tratarea, asigurarea și distribuția unor ape cu calitate corespunzătoare scopului urmărit, necesitând cheltuieli de întreținere și exploatare în acest sens și prin condițile minime pentru dezvoltarea în lac a unei pisciculturi corespunzătoare prevederilor din document. Un alt aspect negativ ce poate să apară ar fi acela că nu mai pot fi respectate în totalitate prevederile din cadrul programelor de gospodărire cantitativă și calitativă a apelor, de prevenire a înghețurilor și, respectiv a secetelor.

În condițiile enumerate anterior pot spune că procesul de decolmatare a lacului este unul dificil și costisitor în sensul asigurării funcțiilor sale inițiale. Prin toate problemele semnalate, se poate aprecia că s-a creat un impact negativ semnificativ asupra cursului apei râului Olt și a elementelor morfologice și hidrologice din zonă.

Tabelul nr. 10 Valori ale indicatorilor de calitate, în anul 2010, pentru lacul Băbeni

Sursa: Administrația Bazinală de Apă Olt

Tabelul nr. 11 Valori ale indicatorilor de calitate, în anul 2011, pentru lacul Băbeni

Sursa: Administrația Bazinală de Apă Olt

Tabelul nr. 12 Valori ale indicatorilor de calitate, în anul 2012, pentru lacul Băbeni

Sursa: Administrația Bazinală de Apă Olt

Tabelul nr. 13 Valori ale indicatorilor de calitate, în anul 2013, pentru lacul Băbeni

Sursa: Administrația Bazinală de Apă Olt

Caracteristicile regionale ale apei lacului Băbeni se află într-o legătură directă cu trăsăturile pedologice ale teritoriului bazinului de alimentare. Existența anumitor cantități de substanțe mai reduse sau mai ridicate comparativ cu valorile limită permise determină un impact negativ asupra apei acestuia.

În urma datelor prelevate din cadrul Administrației Bazinale de Apă Olt am reușit să identific valorile a șapte indicatori măsurați în intervalul 2010 – 2013 pentru lacul Băbeni: pH, reziduu, oxigen dizolvat, consum chimic de oxigen determinat prin metoda cu bicromat de potasiu, consum biochimic de oxigen în 5 zile, fosfor total și cloruri. Pe baza valorilor obținute am realizat încadrarea acestora în clasele de calitate. Este important de menționat aici faptul că I reprezintă clasa foarte bună, în timp ce V este clasa proastă, caracterizată prin schimbări majore asupra întregului lac.

După cum se poate observa din tabele de mai sus, niciun indicator nu a fost încadrat în clasa

a V- a în perioada menționată.

Indicatorul ph se referă la activitatea ionilor de hidrogen. În intervalul 2010 și 2013, apa lacului Băbeni a înregistrat valori ale acestuia între 7.4 și 8.02 având un caracter neutru. Aceste rezultate obținute sunt foarte apropiate de valoarea maximă, respectiv 8.5. În cazul în care s-ar depăși valoarea admisă întreaga fauna acvativă ar avea de suferit.

Reziduu fix reprezintă totalitatea substanțelor organice și anorganice dizolvate în apă. În anul 2010, el a fost încadrat în clasa I de calitate, iar din anul 2011 până în 2013, el a rămas în clasa

a II – a. Impactul său asupra apei lacului este nesemnificativ.

Oxigenul dizolvat reprezintă un indicator foarte important. El a fost încadrat în clasa I pe toată perioada de analiză. Variațiile sale cu caracter de zgomot și regim determină componenta specifică a biocenozelor. Pe lângă acest lucru, el prezintă și un caracter selectiv accentuat, care se manifestă printr- o multitudine de mecanisme de răspuns ale viețuitoarelor din cadrul lacului.Oxigenul este un gaz cu solubilitate redusă în apă, acest lucru fiind influențat de temperatură, salinitate și presiune atmosferică.

Din categoria indicatorilor regimului de oxigen face parte și consumul biochimic de oxigen în 5 zile, ce prezintă o variație direct proporțională cu cantitatea de substanțe organice din apă fiind influențat de acțiunea compușilor chimici reducători ( Pătroescu, 1980).

Între anii 2010 și 2011 el a fost încadrat în clasa a II- a de calitate pentru ca mai apoi să ajungă în clasa I. Acest lucru este important pentru lac, deoarece o cantitate mare a acestui indicator poate afecta flora și fauna lacului favorizând înmulțirea organismelor dăunătoare. Tot acest indicator poate diminua cantitatea de oxigen dizolvat din apă și, totodată, poate modifica calitățile fizice ale apei, cum ar fi culoarea sau transparența. Același lucru îl pot spune și despre prezența fosforului. Acesta este prezent în sol fie sub forma unor combinații organice, fie anorganice în cantități ce variază între 0.01 și 0.08 mgP/l, impactul său fiind nesemnificativ.

În ceea ce privește valorile consumului chimic de oxigen determinat prin metoda cu bicromat de potasiu se observă faptul că în anul 2010 a fost încadrat în prima clasă cu valoarea cea mai redusă de 4.34 mg O2/l. După acest an, cantitățile au început să crească, valoarea maximă fiind de 24 mgO2/l în anul 2011 specifică clasei a II- a de calitate.

Ultimul indicator este reprezentat de cloruri. Valorile acestora sunt ceva mai ridicate, ele fiind încadrate în clasa a III- a de calitate, respectiv clasa a IV- a pentru anul 2011. Un conținut ridicat de clor indică poluarea prin canalizare sau prin deșeuri industriale, ce pot fi aduse de pe platforma chimică. Clorurile au efect coroziv și asupra țevilor de metal și structurilor metalice, afectând flora din lac.

CAPITOLUL IX. REDUCEREA IMPACTULUI ANTROPIC PE RÂUL OLT PE BAZA INSTRUMENTELOR POLITICII DE MEDIU

9.1 Clasificarea instrumentelor politicii de mediu

Poluarea apei se produce cu reziduuri din toate cele trei surse ale nișei umane și anume, activitatea de confort, fiziologică și social-economică. În acest context, rolul educației civice și sanitare este foarte important și, tocmai de aceea, trebuie luate măsuri în vederea formării și stabilizării ei, mai ales în zona rurală ( Teușdea, 2000).

În cadrul strategiei protecției mediului un rol semnificativ îl au instrumentele politicii de mediu și în acest sens trebuie să ținem seama de alegerea lor cât mai adecvată.

Pentru a putea realiza acest lucru este important să cunoaștem care sunt instrumentele, respectiv scopul fiecăruia.

Există patru categorii mari de instrumente: de reglementare, economice, juridice și voluntare. Referitor la protecția apei râului Olt toate cele patru categorii de instrumente pot fi aplicate în funcție de tipul de poluator.

Pentru a putea evalua informațiile din cadrul fiecărui instrument al politicii de mediu, se folosesc anumiți indicatori.

În domeniul protecției mediului, mai exact a apei pentru analiza de față, sunt utilizate instrumente de comandă și control, acestea fiind măsuri instituționale, ce urmăresc să influențeze direct performanțele de mediu ale subiecților prin reglementarea proceselor sau produselor folosite, prin interzicerea depunerilor sau emisiilor anumitor poluanți și prin restrângerea activităților în anumite zone sau perioade.

Aceste instrumente permit poluatorului sau potențialului poluator două posibilități și anume: conformarea sau plata anumitor penalități ( Bandoc, G.).

9.2 Soluții privind reducerea impactului

Toate sursele menționate la capitolul V sunt surse cu un impact de poluare ridicat asupra apei râului Olt. În încercarea de a-l elimina sau minimiza se pot folosi instrumentele politicii de mediu.

Instrumentele de reglementare au rolul de bază, deoarece ele pot fi unite cu celelalte tipuri de instrumente atunci când se depășesc valorile indicatorilor din standardele sau normele admise, depășire ce poate avea consecințe financiare sau chiar de natură juridică.

În cadrul acestor normative, elementele de referință sunt constituite de natura poluantului, a sursei, precum și de țara în care se emit diverșii poluanți.

Indicatorii răspunsului aferenți acestei categorii de reglementări pot fi reprezentați de normele tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate de la toți evacuatorii prezentați puțin mai sus, valorile limită ale emisiilor de poluanți pentru instalațiile de ardere ale Combinatului Chimic Oltchim, precum și de limitele de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și urbane în receptorii naturali.

O altă categorie de norme în cadrul instrumentelor de reglementare sunt cele ce vizează calitatea mediului. Putem menționa aici indicatori ce pot fi legați de valorile admise minime sau maxime pentru concentrația diverselor substanțe ce pot fi deversate în apa Oltului.

Instalațiile și tehnicile de lucru sunt solicitate de către autoritățile de specialitate, care emit acorduri sau autorizații de mediu pentru societățile poluatoare, așa cum sunt fermele de păsări de la Mihăești sau Budești sau platforma chimică. Acestea sunt obligate să le utilizeze întru-un mod cât mai corespunzător.

Indicatorii ce pt fi enumerați aici sunt legați de rata de desulfare și de rata de denitrogenare din cadrul combinatului chimic, dar și de randamentul instalației de filtrare la cazanele energetice.

O altă soluție privind reducerea impactului asupra râului o constituie limitarea conținutului unor substanțe periculoase în produse, restricționarea realizării sau folosirii unor tehnologii sau servicii ajungând până la înlocuirea sau interzicerea lor. Un exemplu în acest sens îl pot reprezenta fie pesticidele folosite în agricultură, fie clorul utilizat în cadrul Societății Oltchim.

Cantitățile de deșeuri constituie și ele un indicator prin care se poate reduce impactul antropic al râului Olt. Atât societățile industriale, agricole și urbane, cât și oamenii ar trebui să fie mai responsabili în legătură cu transportul și depozitarea deșeurilor. Toate societățile ar trebui să-și îmbunătățească sistemul de transport și depozitare a acestora, la fel ca și omul în scopul evitării deversării directe în râu.

Depozitarea deșeurilor pe malul corpului de apă ar trebui penalizată corespunzător prin taxe și amenzi. Aici intervin instrumentele economice, ce reprezintă modalități de influență asupra costurilor și avantajelor diverselor opțiuni ce se oferă organizațiilor în vederea modificării atitudinii acestora către un comportament mai bun față de natură.

În urma utilizării acestor instrumente, rezultă mai multe avantaje, cum sunt: obținerea unor resurse financiare, ce pot susține programele de mediu, reducerea semnificativă a costurilor, poluatorii având posibilitatea de a-și alege cele mai economice căi pentru atingerea performanțelor de mediu, realizarea unei simulări constante privind reducerea poluării la și sub niveluri normate, introducerea unor tehnologii curate, sprijinirea activității de cercetare-dezvoltare și nevoia de conservare a resurselor naturale.

Pentru marile societăți din județul Vâlcea cu impact asupra râului Olt, pentru cele două ferme de păsări, dar și pentru complexul de porci pot fi aplicate taxe admisnistrative și taxe pe produse. Cele din urmă ar trebui adăugate la prețul produsului poluant sau al materilor prime ale căror prelucrări produc poluarea mediului fie la utilizare, fie la eliminare. Putem menționa aici Uzinele Sodice Govora, care produc și vând produse sodice și derivate din sodă, dar și firma Magnetto Wheels România, ce produce roți pentru autovehicule.

În cazul nerespectării prevederilor legale sau a altor reglementări în domeniu pot fi date amenzi prin intermediul cărora societatea cu efecte negative asupra apei Oltului să-și pună la punct un sistem propriu de monitorizare și control pentru reducerea noxelor. Acest instrument se află în concordanță cu principiul poluatorul plătește.

Amenzile sunt foarte utile, deoarece ele afectează bugetul firmelor și le determină să se conformeze normelor stabilite pentru performanțele ecologice.