Impactul Activitatii de Creditare a Institutiilor Financiare Asupra Profitului
„Impactul activității de creditare a instituțiilor financiare asupra profitului”
(În baza materialelor BC „Energbank” SA)
(Teza de licență în științe economice)
Introducere
Invenția creditului la fel ca și invenția banilor prezintă o descoperire genială a omenirii. Datorită existenței creditului s-a micșorat timpul pentru satisfacerea nevoilor personale. Utilizînd resursele împrumutate orice persoană are posibilitatea de a le investi în desfacerea afacerii proprii sa să reazilzeze scopurile personale, care nu puteau fi îndeplinite înainte de solicitarea creditului bancar. Băncile comerciale sunt participanți activi în economia de piață. Astfel, în societatea contemporană acestea desfășoară diverse tipuri de operațiuni bancare. Pe lîngă faptul că ele organizează circuitul mijloacelor bănești și operațiunile creditare, băncile desfășoară și finanțarea întreprinderilor, operațiuni de asigurare, circulația hîrtiilor de valoare, adică cumpărarea-vînzarea acestora, băncile participă în calitate de intermediar în diferite tranzacții. Anume efectuarea operațiunilor și prestarea serviciilor bancare unui număr semnificativ de clienți reflectă un aspect principal prezent în activitatea bancară extinsă în țările lumii, care se evidențiază prin deținerea unor sisteme de creditare exemplare. În momentul actual o parte majoritară a locuitorilor Republicii Moldova posedă conturi bancare, prin intermediul cărora se incasează salariile, pensiile, alocațiile, dividendele pe acțiuni și alte incasări de mijloace bănești. Băncile, mobilizînd banii temporar liberi, le transformă în capitalul, care funcționînd produce venit.
Creditul face parte din principalele categorii de știință economică, căreia sunt consacrate cercetările clasicilor teoriei economice, numeroase lucrări ale economiștilor autohtoni și celor străini.
Actualitatea temei alese se datorează majorării creditelor bancare, care au devenit unul dintre cele mai dezvoltate segmente de pe piața bancară. Cu fiecare zi ce trece popularitatea creditelor crește în rîndul consumatorilor. Creditarea a devenit o parte integrantă a vieții oamenilor contemporani. Piața creditară în Moldova este în continuă îmbunătățire și dezvoltare. Mai mult decăt atît, se observă o tendință clară de creștere continuă și rolul important în aceasta joacă concurența formată între instituțiile bancare, care are un impact pozitiv asupra activității de creditare a băncilor și contrubue la apariția unor noi propuneri în domeniul creditar, în același timp, îmbunătățind condițiile de creditare. Astăzi băncile propun un larg spectru de credite, cu scopul satisfacerii nevoilor clienților săi, dar în același timp avînd scopul de a obține profitul maxim din activitățile desfășurate. În lucrarea dată vor fi desccrise modalități de majorare a profitului prin activitatea de creditare.
Obiectul cercetării este activitatea de creditare, iar subiectul reprezintă BC „Energbank” S.A., care pe parcursul anilor de activitate a reușit să cucerească reputația unui partener de afaceri sigur și profesionist. Grație politicii echilibrate și raționale în domeniul managementului financiar, BC„Energbank” S.A., în perioada existenței sale, și-a întărit esențial pozițiile pe piața financiară a Moldovei și-și păstrează tendințele pozitive de creștere a tuturor indicilor activității sale. [23]
BC„Energbank”S.A. a fost creată la 16 ianuarie, anul 1997. La moment dat portofoliul de acțiuni ale acesteia este format din 89,5% din acțiuni care aparțin întreprinderilor cu formă diferită de proprietate, iar celelalte 10,5% din acțiuni aparțin persoanelor fizice.
Banca deasemenea participă ca fondator al societății interbancare de garantare a creditelor „Garantinvest”, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar al Republicii Moldova, al biroului istoriilor creditare „Biroul de credit”, al Asociației băncilor din Moldova. BC„Energbank”S.A. este membru al Bursei de valori a Moldovei și a Depozitarului Național, este membru asociat al sistemului internațional de plăți „VISA” Int. și „MasterCard” Int. și este un participant profesionist pe piața valorilor mobiliare.
În timpul existenței sale BC„Energbank”S.A. a deschis 70 de subdiviziuni pe întreg teritoriul republicii.
Organul suprem de conducere al Băncii este Adunarea generală a acționarilor, la care acționarii asistă prin dreptul lor de conducere, administrare, supraveghere a băncii și luarea deciziilor referitoare la activitatea acesteea.
Scopul propus de autor este studierea activității de creditare desfășurate în cadrul BC „Energbank” S.A. și analiza impactului pe care îl are aceasta asupra profitului băncii. Pentru ca acest scop să fie atins, autotul a prezentat îndeplinirea următoarelor sarcini:
Studierea esenței și funcțiilor creditului;
Descrierea principiilor de creditare;
Cercetarea particularităților politicii de creditare a băncii;
Evaluarea riscului de creditare și căile de diminuare a acestuia;
Stabilirea modurilor de sporire a profitului băncii.
În procesul de analiză a activității de creditare au fost utilizate metoda unității dintre analiză și sinteză, metoda analizei cantitative și calitative.
Lucrarea aceasta a fost redactată utilizînd surse numeroase de informare, printre care menționăm baza legislativă a Republicii Moldova referitoare la activitatea de creditare desfășurată de către băncile licențiate, deasemenea au fost folosite cărți scrise de așa autori ca Grigoriță Cornelia, Manolescu Gheorghe, Cezar Basno, Nițu Ion, Lavrușin O., și alții.
Lucrarea dată include itroducerea, trei capitole, concluziile, bibliografie și anexe.
În capitolul întîi, denumit „Abordarea teoretică a activității de creditare în contextul instituțiilor financiare, este acordată atenție principală esenței creditelor, studierii funcțiilor sale, principiilor de creditare, tipurilor de credite, examinării politicii de creditare a băncii.
În capitolul doi „Analiza creditelor în cadrul instituțiilor financiare în baza materialelor BC„Energbank” S.A.” se studiază creditele acordate în valută națională și străină cu scopul obținerii rezultatelor eficiente în viitor. Aici este analizată structura creditelor în dependență de ponderea ocupată de acestea, evoluția creditelor și activelor băncii, revizuirea activelor sistemului bancar, evaluarea ponderii creditelor în total active.
În capitolul trei care poartă denumirea „Căile de sporire a profitului în cadrul instituțiilor financiare” este atrasă atenția evaluării rentabilității activității de creditare, calcularea indicatorilor profitabilității bancare, deasemenea este studiat riscul de creditare și căile de diminuare și prevenire ale acestuia printre care menționăm determinarea capacității de creditare a debitorului prin stabilirea diferitor indicatori.
În concluzii și recomandări se efectuează o generalizare a studiului îndeplinit și propuneri referitoare la modalități de majorare a profitului prin diminuarea riscului de creditare.
1. Abordarea teoretică a activității de creditare în contextul insituțiilor financiare
Esența a activității de creditare în cadrul instituțiilor financiare
Creditul joacă un rol important în economia modernă, fiind cunoscut încă de la nceputul vieții economice, iar prima desfășurare a activității de creditare descoperindu-se în Orientul Apropiat și Egiptul Antic, „unde templele erau atît loc de rugăciune cît și loc de păstrare a banilor și tezaurelor.”[22]
Dezvoltarea economiei naționale are o legătură directă cu activitatea de creditare, fiindcă aceasta este una din sursele principale de finanțare ale activităților desfășurate atît de persoanele fizice, cît și de cele juridice, însă reprezintă și sursa principală de venit pentru instituțiile financiare.
Deoarece principalul subiect al activității de creditare reprezintă creditul vom aborda teoretic esența acestuia în ipostaza insituțiilor financiare. În lumea contemporană creditul este un participant important în procesele economice. Creditul este o parte integrală a funcționării statului, întreprinderii, organizației, populației. Activitatea creditară reprezintă una din cele mai însemnate componente ale noțiunii de instituție financiară. Consider că nivelul organizării procesului creditar este cel mai bun indicator al activității instituției financiare și al calității managementului acesteea. Acordarea de credite este un mijloc important de fructificare a mijloacelor bănești proprii și celor atrase de la clientți. În actvitatea economică putem întîlni diverse sensuri si definiții a noțiunii de credit, în viziunea diferitor autori economici.
Credit – orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiția rambursării lor, plății dobînzii și altor plăți aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice angajament de a vinde bunuri, a executa lucrări sau a presta servicii cu condiția amînării plății, inclusiv pe bază de leasing; orice garanție emisă; orice angajament de a achiziționa o creanță sau alte drepturi de a efectua o plată. În sensul prezentei legi, nu se consideră credit mijloacele acordate de investitori și obținute de emitenți în cadrul emisiunilor de obligațiuni sau de alte titluri financiare de împrumut. [2]
În general, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezente, contra unei valori monetare viitoare. Acesta îl putem recunoaște ca fiind comerțul cu bani, care însușește activitatea de intermediere a instituțiilor financiare și utilizatorii a acestor mijloace bănești.
Creditul își are originea de la cuvîntul latin creditum, care înseamnă a crede, a avea încredere. Această origine a noțiunii de credit scoate în evidență un element psihologic absolut necesar existenței unei operațiuni de împrumut – încrederea. Creditul este relația bănească între o persoană fizică sau juridică, numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită debitor, un împrumut în bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, în general cu o dobîndă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului. [6, p. 196]
Creditul, ca și moneda, este o categorie-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb.
Operațiunea de acordare a creditului exprimă o conexiune directă între producător și consumator, între ofertă și cerere și între cei doi agenți economici reprezentativi ai economiei: furnizorul și beneficiarul, această relație dintre cei doi parteneri definind întreaga relație a procesului de creditare. [6, p. 197]
Cum a fost menționat anterior, activitatea creditară reprezintă un sistem de relații dintre creditor și debitor, care țin de acordarea debitorului anumitei sume de bani pentru un scop anumit, reîntoarcerea acestora la timp cuvenit, primirea de la debitor a unei plăți pentru utilizarea mijloacelor bănești puse la dispoziție acestuia.
Baza fundamentală a activității creditare și element indispensabil acesteea putem considera încrederea între creditor și debitor. Debitorul trebuie să creadă că instituția financiară va acorda creditul în mărime necesară și în condiții normale, pe cînd creditorul trebuie să fie sigur, că debitorul va utiliza corect și eficient creditul, și va întoarce la timp suma primită anterior la fel și suma dobînzii aferente creditului. [11, p. 602]
Fernand Baudhuin afirmă că nu lipsesc definiții ale creditului și că mai fiecare economist propune propria-i definiție. În viziunea lui Vasile Cocriș, Ovidiu Stoica și alți colaboratori „creditul se dovedește de a fi una dintre cele mai complexe categorii valorice”.
Analizînd aceste definiții ale creditului, putem conchide următoarele:
În procesul de creditare încrederea joacă un rol important, reprezentînd principalul conținut al creditului. În activitatea creditară prin încredere se subînțelege atenția deosebită atrasă calităților morale ale debitorului, la fel ca și capacității acestuia la rambursarea creditului, desemnînd creditul ca o categorie psihologică subiectivă. „Prefața oricărei activități de creditare este încrederea. Fără acest suport moral, fătă acest element atît de imponderabil și totuși atît de real nu se poate concepe nici un moment existența creditului.” [19, p. 87]
Creditul desemnează relațiile de redistribuire a mijloacelor bănești în economie prin substituirea monedei temporar pasive cu monedă activă, și prin întărirea și majorarea mijloacelor bănești disponibile, deasemenea creșterea masei monetare în circulație.
Creditul poate fi acordat pentru diverse scopuri, cele mai principale dintre aceștia find:
majorarea capitalului organizației, care poate însemna:
finanțarea necesităților sezoniere a organizației;
finanțarea achitării impozitelor.
finanțarea costurilor de producție, care includ realizarea proiectelor investiționale, în general sporirea capitalului, care presupune achiziționarea bunurilor mobili și imobile.
satisfacerea scopurilor personale ale consumatorilor, așa ca procurarea sau repararea locuinței, achitarea studiilor, etc.
Cînd vorbim despre credit ca produs al activității proprii instituției financiare, observăm idea, că instituțiile financiare, care desfășoară activitatea de creditare tranzacționează mijloacele bănești. Însă idea dată nu este deplină și corectă și trebuie complectată în ceea ce privesc produsele tranzacționate de instituțiile financiare. Instituția financiară atît atrage, cît și acordă mijloace bănești sub forma de credit pe un termen limitat, ceea ce privează întreg proces de conținutul tranzacției obițnuite. De aici concretizăm: în activitatea creditară trebuie să fie vîndute nu banii, ci dreptul la folosirea temporară a acestora. Acest drept, putem considera rezultatul activității instituției financiare, anterior acordării creditului. [11, p. 603]
Activitatea de creditare se bazează pe următoarele principii generale: aplicarea sau utilizarea cărora permite reducerea gradului de risc implicat în procesul de creditare dat:
1. prudența bancară
2. credibilitatea împrumutaților
3. Planificarea creditelor
4. Rambursarea și achitarea creditului
5. Asigurarea creditului
Tooate aceste principii trebuie să fie respectate de inspectorii creditori la fiecare etapă a procesului de creditare. Astfel fiecare instituție financiară își stabilește politica de creditare proprie care cuprinde toate principiile de creditare conform strategiei de dezvoltare acestuia.
Prudența bancară –ca principiu fundamental ce trebuie să caracterizeze întreaga activitate a unei bănci.
Credibilitatea împrumutaților, care reprezintă suportul moral și elementul psihologic esențial fără de care creditul nu poate exista. Credibilitatea presupune cunoașterea clientului printr-o permanentă activitate de informare și documentare cu scopul de a acumula informația necesară privind aspectele concrete ale activității acestuia.
Planificarea creditelor reprezintă planificarea surselor bănești din care banca va acorda credite, dar totodată și planificarea clasificării portofoliuluide credit conform diverselor destinații.
Rambursarea și achitarea creditului. Creditele acordate trebuie să fie avantajoase atît pentru bancă, cît și pentru debitori, drept care debitorul va avea posibilitate să-și lărgească afacerea, dar și să ramburseze creditul și să achite dobînzile în termenii stabiliți.
Asigurarea creditului. Creditele se acordăpe bază de garanții, consemnate în contractele de credit și în contractele de garanții imobiliare/mobiliare/cesiune de creanță. Garanția trebuie să acopere datoria maximă a clientului către bancă, formată din credit, dobînzi și comisioane. [6, p. 214]
Literatura de specialitate ne prezintă următoarele tipuri de credit:
credit bancar
credit comercial
credit de consum
credit obligatar
credit ipotecar
credit fiscal
sursa: elaborată de autor după cartea Moneda și credit, de Diana Viorica Lupu, Constantin Drian Blanaru, p. 92
Studiind fiecare tip de credit aparte, obținem următoarea informație:
Creditul bancar reprezintă suma de bani acordată atît persoanelor fizice cît și fizice de către bănci, pe baza garanțiilor, pe termen lung, mediu și scurt. Procesul de acordare a creditului se desfășoară îndeplinind unele reguli, principii (care au fost menționate și caracterizate mai sus), care formează conținutul operațiunilor de creditare.
Creditul comercial este credit acordat de regulă sub forma de marfă , și presupune un proces economic în care agentul economic care acordă creditul comercial, are interesul de a-și realiza rapid marfa, iar solicitantul acestui credit care nu are posibilitatea de a achita marfa în timpul livrării acesteia, îl rambursează ulterior, la o dată stabilită în comun. Deobicei, acest tip de credit se acordă pe termen scurt.
Creditul de consum îl putem identifica prin obiectul acestuia, care constă în faptul că acest credit finanțează procurarea de către populație a mărfurilor și serviciilor necesare. Dacă să menționăm despre subiectul creditului, și anume creditorul, îl putem prezenta astfel:
creditorul primar, care este preocupat cu realizarea mărfii și a serviciilor, iar achitarea acestora efectuîndu-se mai tîrziu.
creditorul secundar – este banca, care prin faptul că preia creanțele agentului economic asupra clienților săi, garantează că acesta va fi refinanțat.
Creditul obligatar exprimă acea formă a relațiilor de credit în care, pe de o parte, intervin instituțiile statale sau întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligațiuni, iar pe de altă parte, subscriptorii de obligațiuni, în calitate de creditori, care își avansează capitalul obținerii unei dobînzi. Durata unui împrumut obligatar este variabila de la 5 la 30 ani.
Obligațiunea este un titlu de recunoaștere a datoriei, care reprezintă o creanță financiară, pe care deținătorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul).[18, p.94]
Creditul ipotecar cuprinde activitățile imobiliare, și se întemeiază pe o înțelegere făcută între creditor și debitor, în care sunt stipulate următoarele aspecte:
proprietatea, care servește ca garanție a reîntoarcerii acestui credit;
condițiile și scadențele de rambursare a creditului;
penalitățile și circumstanțele, care vor fi implementate în cazul nerespectării condițiilor, și ca rezultat debitorul poate să piardă proprietatea.
Creditul fiscal reprezintă o diminuare a impozitului pe venit, iar suma acestui credit se egalează cu suma venitului impozabil. Conform legislației din Republica Moldova, acest credit pot solicita agenții micului business și gospodăriile țărănești care desfășoară activitate de producție sau prestează servicii populației.
Rolul creditului în economie poate fi caracterizat prin funcțiile pe care acesta le posedă:
Figura 1.1.1. Clasificarea funcțiilor creditului
Sursa: elaborată de autor după cartea Activitatea bancară de Cornelia Grigoriță, p.198,199.
În continuare este prezentată caracteristica fiecarei funcții aparte:
Funcția distribuitivă, care se referă la concentrarea mijloacelor bănești disponibile (surplus de capital de circulație, care este inactiv în rezervele de casă, în depunerile populației, în conturile bancare ale unităților economice) de către bănci, și repartiția acestora .(prin acordarea de credite ) spre anumite sectoare, care au nevoie de finanțare.
Funcția de emisiune monetară. Faptul că creditul era întemeriat pe încredere între debitorii și creditorii, a apărut moneda fiduciară – bani de hîrtie care au o valoare intrisecă și înlocuiesc banii de aur, de argint – deasemenea au fost create multe alte instrumente de plată, așa ca cecul, cambia,viramentul, cardul de credit, etc. aceste invenții au contribuit la micșorarea numeralului din circulație și la creșterea monedei scripturale.
Funcția de transformare a economiilor în investiții, care presupune echilibrarea macroeconomică, și anume faptul că orice persoană poate să economisească, iar dacă în urma acestei economisiri nu va continua investirea banilor aceasta va duce la dezechilibru economic. În momentul cînd persoana investește și se ciocnește cu riscul volumuli insuficient de capital, creditul intervine acoperînd această lipsă, și astfel se transformă economiile în investiții.
Funcția de asigurare a stabilității prețurilor reprezintă dirijarea mărimii cererii și ofertei de mărfuri și servicii prin ceea că băncile creditează consumul și prin crearea stocurilor.
Creditul joacă un rol important care se manifestă în acordarea mijloacelor bănești necesare în diferite sectoare și ramuri ale economiei.
Știind că banca fiind o instituțe financiară, a cărei una din activitățile principale este acordarea creditelor, putem specifica că creditele acordate de aceasta se clasifică după următoarele criterii:
Figura 1.1.2. Clasificarea crediterlor după criterii
Sursa: elaborată de autor după cartea Activitatea bancară de Cornelia Grigoriță, p. 201
Creditele acordate în funcție de perioadă se pot grupa în:
credite la vedere – se acordă pe termene scurte agenților economici care au o situație economică foarte bună, care din anumite motive, justificate economic, nu pot face temporar față plăților.;
credite pe termen implică rambursarea creditului la scadență stabilită și negociată între creditor și debitor. Creditele la termen pot fi acordate atît persoanelor fizice, cît și celor juridice.
Creditele la termen se împart în:
credite acordate pe termen scurt (pe o durată ce nu depășește 12 luni);
credite acordate pe termen mediu (termene cuprinse între un an și 5 ani);
credite acordate pe termen lung (cu o durată de 5 și mai mulți ani).
Creditele acordate în funcție de beneficiarul creditului se disting:
Credite acordate populației -;aici se disting cîteva forme de creditare a persoanelor fizice:
Credite acordate pentru procurarea bunurilor de consum;
Credite acordate pentru cumpărarea, construcția caselor individuale de locuit;
Credite acordate pentru cumpărarea atomobilelor;
Credite acordate pentru studii.
Credite acordate agenților economici – băncile au un portofoliu diversificat de credite acordate persoanelor juridice:
Credite pentru cheltuieli curente (procurarea mărfii, combustubilului, energiei, efectuarea prestărilor de servicii, etc.);
Credite oferite pentru stocuri și cheltuieli sezoniere – se acordă cu scopul creării stocurilor și acoperirii cheltuielilor sezoniere;
Credite acordate pentru importul și exportul produselor – care se acordă în cazul exportului pentru aprovizionarea cu materiale, materii prime, combustibil, pentru desfacerea acestora, iar în cazul importului persoanele juridice care au insuficiență de fonduri au posibilitatea de lua credite.
Credite acordate pentru obiective de investiții – se oferă în cazul cînd întreprinderea dorește să investească în lărgirea, dezvoltarea producției sale; [6, p.204]
Credite acordate băncilor și instituțiilor financiare se divizează în următoarele:
Creditele acordate băncilor pentru menținerea lichiditatea băncilor și în alte scopuri. Acestea deobicei sunt oferite pe un termen scurt, cu o rată a dobînzii mai mare decît la creditele acordate persoanelor fizice și juridice. Însă acestea au un rsic de nerambursare a creditului foarte scăzut.
Credite acordate companiilor de leasing sunt oferite de către bănci societăților de leasing pentru achiziționarea activelor ce reprezintă obiectul tranzacțiilor de leasing;
Credite acordate altor instituții financiare.
Credite acordate statului pentru realizarea diferitor scopuri, așa ca ridicarea clădirilor de stat, finanțarea sectorului socia, întreținerea orfelinatelor, etc.
Creditele clasificate după modul de acordare și de rambursare sunt următoarele:
După modul de acordare:
Prin o tranșă unică;
Prin linie de credit;
Factoringul – acesta cumpără facturi de plată neachitate.
După modul de rambursare a creditului, se diferențiază în:
Prin tranșe numeroase;
Printr-o tranșă la expirarea termenului de rambursare;
În baza condițiilor menționate în contractul de credit.
Creditele acordate în funcție de destinație se divizează în:
Credite de consum, care sunt oferite publicului pentru efectuarea procurării mobilei, aparatelor de uz casnic, atomobilelor, etc.
Credite productive – sunt împarțite în:
Credite acordate pentru activitatea curentă sunt solicitate de agenți economici pentru efectuarea activității curente.
Credite oferite pentru investiții au ca scop finanțarea construcției locuințelor, iar garanția acestor credite reprezintă însăși investiția respectivă.
După tipul de garantare:
Credite asigurate – care au drept garanții ipotecă, gaj,depozite bancare.
Credite neasigurate – se acordă fără garanție celor mai buni clienți, care au o istorie de credit foarte bună, sau au un flux de mijloace bănești în cont la banca respectivă. Ele se oferă pe o perioadă scurtă și se fundamentează pe încredere.
În funcție de risc, avem:
Credite standard cuprind clienți a căror activitatea economică este foarte bună și acestea achită la scadență dobînzile aferente creditului. Acest tip de credit nu prezintă risc pentru bancă.
Creditele în observație sau supravegheate. Acest tip de credit este oferit unor clienți, ai căror performanțele economice sunt bune, dar nu sunt capabili să mențină acest nivel în contnuare. În această situație riscul de credit este minim.
Credite substandard sunt creditele acordate clienților cu situația economică satisfăcătoare, dar au o tendință vizibilă de agravare, înrăutățire a activității lor. Riscul de credit în cazul dat se poate manifesta prin suportarea a pierderilor potențiale mai mari decît însăși valoarea creditului.
Credite dubioase sunt acordate clienților a căror performanțele economice sunt scăzute și activitatea lor nu e ste rentabilă. Aceste credite sunt incerte din perspectiva rambursării acestora și plății dobînzilor aferente creditului respectiv.
Credite compromise reprezintă acele credite care constituie un risc pentru bancă. Activitatea agenților economici care sunt incapabili să plătească creditul și dobînzile aferente acestuia au un impact negativ asupra băncii, deoarece aceasta nu poate să se protejeze contra acestui risc. [4]
Conținutul politicii de creditare a băncii
Administrarea corectă și eficientă a activității de creditare în cadrul băncii licențiate presupune determinarea și menținerea politicii de creditare.
Conținutul politicii creditare. Formarea politicii creditare constituie unul din etapele planificării activității băncii. Se are în vedere anume acea etapă, la care obiectivele, scopurile activității băncii stabilite anterior aferente diferitor obiecte administrătii băncii trebuie să fie specificate la o anumită perioadă și să devină planuri concrete ale activității bancare.
Scopuri înaintate trebuie să fie:
concrete, realizabile;
să fie legate nemijlocit cu posibilități și resurse existente;
să includă definirea tipurilor și gradurilor de riscuri admisibile;
să conțină descrierea rezultatelor așteptate.
Politica creditară a băncii trebuie să fie orientată spre protejarea activelor, obținerii de profit și îmbunătățirii stării economico-financiare a împrumutaților concomitent luînd în considerație securitatea depozitelor clienților. [3]
Definirea și stabilirea politicii creditare înseamnă formularea și fixarea poziției băncii în documentele interbancare referitor la următoarele aspecte:
prioritățile băncii pe piața creditară, avînd în vedere următoarele:
obiectele creditătii
categoria debitorilor – autorități, întreprinderi și organizații guvernamentale sau non-guvernamentale;
relații cu beneficiarii de credit – se referă la relații creditare partenerialepe termen lung sau scurt, deasemenea sinceritatea și încrederea din partea creditorului și debitorului;
tipurile și volumul creditelor;
modul de acordare creditelor;
modul de rambursare a creditelor, etc.
scopurile creditării:
nivelul prevăzut și așteptat al rentabilității creditelor;
alte scopuri, care nu sunt legate nemijlocit cu obținerea profitului. [11, p.612]
Conținutul politicii de creditare include cîteva părți importante, și anume: opinii politice generale privitoare la scopurile activității de creditare punctele forte ale portofoliului de credite, recomandări pentru formarea acestui portofoliu.
La elaborarea politicii de creditare trebuie să fie luate în considerație politica și strategia referitoare la administrarea riscurilor.
Politica de creditare servește la definirea standardelor băncii licențiate și a obiectivelor de organizare a activității de creditare. Politica de creditare trebuie să fie elaborată de către bancă pentru a depăși deficiențele legate de activitatea de creditare.
Conținutul politicii creditare este constituit din mai multe secțiuni:
Prima – este destinată spre determinarea cadrului general și obiectivelor politicii de creditare. Secțiunea dată poate fi alcătuită astfel:
1. Determinarea obiectivelor
2. Alegerea și stabilirea strategiilor
2.1. Tipurile și structura creditelor
2.2. Componența creditelor după așa indicatori ca lichiditatea și scadența
2.3. Volumul portofoliului de credite
3. Alegerea piețelor
4. Particularitățile creditelor
4.1. Tipuri de credite
4.2. Garanții
4.3. Termenii de acordare a creditelor.
5. Responsabilități care privesc acceptarea creditelor și verificarea situației și calității acestor credite. [15, p.400]
Vorbind despre determinarea obiectivelor politicii de creditare constatăm că printre acestea figurează obiectivele interne sau externe. Oiectivele au menirea de a desemna rolul băncii licențiate, deasemenea de a defini profitabilitatea prevăzută și așteptată pentru perioada dată, locul pe care dorește să-l dețină pe piață, relațiile de încredere cu clienții potențiali, metodele de luptă cu concurența.
Alegerea și stabilirea strategiilor. Menționez că activitatea de creditare joacă un rol însemnat în asigurarea rentabilității bancare. Alegerea strategilor precizează desemnarea tipurilor de credite, calcularea ponderii anumitor tipuri de credite în total credite, stabilirea limitelor minime în diversificarea acestora, și atingerea unui scop important – minimizarea riscului de creditare.
Componența portofoliului de credite este influențată de lichiditatea determinată după structura activelor și pasivelor băncii.
Mărirea volumului portofoliului de credite poate fi realizată prin creșterea absolută și relativă a portofoliului de credtite, adică creșterea valorii în prețuri constante și crețterea ponderii în total active deținute de bancă. Această strategie este caracteristică prin caraterul temporar, și din cauza dată, aplicarea acestei strategii pe un termen scurt are ca rezultat majorarea veniturilor, care însă nu va influența la mărirea rentabilității.
Pentru bancă alegerea piețelor comerciale este un constituent de politică pe termen lung iar obținerea acestui scop durează. Banca trebuie să sabilească politica de creditare care să determine piața primară și secundară unde va decurge activitatea de creditare, deasemenea să identifice ți să ia în vedere prioritățile geografice.
Particularitățile de creditare, se referă la determinarea și concretizarea tipurilor de credite, garanții, termene, adică:
determinarea tipurilor de credite reprezintă indicarea a creditelor care sunt evitabile și chiar interzise de bancă din cauza unui grad de risc înalt, a creditelor pe care banca le preferă.
determinarea tipurilor de garanții, adică cele mobiliare și imobiliare, primite și acceptate de bancă.
termenele privesc evaluarea sistemică a factorilor de risc, deasemenea estimarea costurilor creditului.
Responsabilități care privesc acceptarea creditelor și verificarea situației și calității acestor credite se referă la răspunderea personalului băncii care operează în sfera creditării.
Secțiunea a doua a politicii de creditare prezintă procedurile stabilite de bancă ca fundamentul activității de creditare. Acestea sunt următoarele:
protecția prin asigurare;
documentația și garanțiile mobiliare;
încasarea creditelor restante și recuperarea garanțiilor;
norme și reglementări legale;
stabilitatea ratei dobînzilor percepute;
informații financiare solicitate de la debitori;
etica profesională și conflictele de interese;
examinarea și controlul periodic al calității creditelor. [15, p.403]
Protecția prin asigurare se poate realiza pentru bunuri (cele care se constituie în garanții, dar nu numai), pentru persoane, pentru bancă însăși ca beneficiar de asigurări și reasigurări.
Documentația și garanțiile mobiliare solicitate trebuie să se constituie în dosare creditare uniforme la nivelul întregii bănci.
Incasarea creditelor restante și recuperarea garanțiilor se poate realiza printr-un compartiment specializat care poate avea și sarcini de control.. Procedura scrisă cuprinde informațiile de semnalizare a dificultăților , detecția acestora, raportarea măsurilor imediate, controlul garanțiilor și eventual detecția fraudelor.
Detecția problemelor se poate face din timp dacă evoluția calității debitorului și a mediului său economic sunt urmărite îndeaproape de bancă. Pentru un ofițer de credite experimentat pot constitui semnale reducerea disponibilului în cont , creșterea frecvenței apelului la luniile de credit, nerambursarea la termen, depunerea cu întîrziere a rapoartelor financiare, etc. Odată ce se înregistrează o întîrziere la plată, se pot lua o serie de măsuri imediate, care presupun negocirea unui plan de măsuri cu debitorul și revederea termenelor contractului de creditare.
Reglementările legale reprezintă un element dinamic, deaceea politica de creditare trebuie să reflecte nu numai starea actuală a sistemului de reglementări ci și, în măsura posibilității, cele mai probabile direcții de concentrare a autorităților bancare. Reglementările bancare echivalează cu impunerea unor limite și a unor interdicții referitoare la activitatea de creditare: operații și volum.
Politica de creditare are un rol deosebit de important și pentru stabilitatea unitară a criteriilor de stabilire a prețului. Cel mai important element îl reprezintă determinarea nivelului dobînzii percepute, a ratei acesteia. Trebuie prezentate toate procedurile de determinare a acesteia, modul lor de folosire și elementele în funcție de care se poate stabili acest nivel: costul fondurilor bancare, primele de risc, comisioanele bancare, rata dobînzii pe piață, rata de bază sau preferențială a dobînzii. În afară de aceste elemente trebuie specificate și celelalte componente ale costului creditului pentru debitor, cum ar fi soldul minim creditor al contului acestuia sau alte servicii financiare oferite de banca clientului. [11, p.614]
Informațiile financiare solicitate de la client trebuie să fie și ele specificate în politica de creditare pentru a nu apărea diferențe semnificative de tratament între cererile tratate de diferiți ofițeri de creditare și între diferiți clienți tratați de același ofițer.
Politica de creditare este locul cel mai potrivit pentru a face precizările necesare în legătură cu etica profesională și conflictele de interese. Respectarea normelor (scrise sau nu) ale eticii profesiunii de bancher este esențială pentru cîștigarea sau păstrarea încrederii clienților și a altor parteneri. Este un parametru esențial al imaginii băncii și, cel mai adesea, se fac simțite efectele negative, ale nerespectării acestor norme, politica de creditare trebuie să precizeze lista activităților interzise personalului, limitele operatiilor cu personalul, normele de transferare a informațiilor între compartimentele băncii, precum și în afara acestea și codurile de etică profesională sau reglementări legale.
Examinarea și controlul periodic al calității creditelor reprezintă un alt element esențial al politicii de creditare, relativ recent în practica bancară, determinant pentru asigurarea unui nivel de risc minim. Inspectarea periodică a portofoliului de credite trebuie definită prin obiectivele urmărite, formulată fără neclarități și organizată corespunzător. Obiectivele urmărite sunt:
reducerea pierderilor la portofoliul de credite;
detectarea prematură a erorilor și a problemelor;
stimularea inițiativei ofițerilor de credite pentru autocontrol și informare;
respectarea standardelor formale de creditare prin verificarea dosarelor de creditare;
respectarea normelor interne și a celor legale;
informarea prin excepție și periodică a conducerii cu privire la starea și evoluția calității portofoliului de credite;
fundamentarea prelevărilor pentru pierderi. [16, p.230]
La fiecare inspecție se culeg, transmit și analizează informații privind: starea financiară și capacitatea de rambursare a debitorului, documentația, respectarea politicii de creditare a băncii, existența și valoarea garanțiilor, încadrarea în limitele stabilite de reglementările legale și rentabilitatea aparentă. În acest fel inspecția își poate realiza funcția esențială de feed-back pentru conducerea băncii.
Partea a treia a politicii de creditare cuprinde normele de creditare pe tipuri de credite imobiliare ipotecare, credite pentru construcții sau investiții, credite pentru stocuri, credite pe termen lung, credite pentru cumpărarea unor bunuri mobile, credite agricole , credite personale și, eventual, credite cumpărate. [15, p.406]
Normele trebuie să cuprindă descrierea tipului de credit, destinația creditului, scadențele preferate, tarifarea (dobînda, rate, comisioane, solduri minime creditoare, etc.), plafoane (minime și/sau maxime), asigurările, garanțiile solicitate, procedura de aprobare a creditului.
Pe lîngă politica de creditare, banca trebuie să elaboreze și unele instrucțiuni specifice detaliate despre politică și procedeele pentru fiecare tip de credit în parte, care vor conține: procedeele interne de evaluare a credibilității debitorului, dirijarea și verificarea riscului, garanțiile necesare, limitele de acordare a creditului, stabilirea prețului, autorizările, creditele problematice și recuperarea lor, formarea rezervelor, descrierea metodelor analitice de evaluare a credibilității clienților etc.
Politica de credit trebuie să țină cont și de ricurile implicate în activitatea de creditare. Din această cauză la baza derulării operațiunilor de creditare stau un șir de principii ale operațiunii de creditare, nerespectarea cărora ar duce la majorarea riscului de credit al băncii. Printre aceste principii putem menționa următoarele:
prudența bancară – este un principiu de bază care ar trebui să determine întreaga activitate a băncii comerciale;
credibilitatea împrumutaților – ce reprezintă elementul psihologic esențial și suportul moral fără de care creditul nu poate exista. Credibilitatea constă în faptul de a cunoaște clientul printr-o permanentă urmărire a activității desfășurate de acesta. Adică pentru a reduce la minim riscul implicat în activitatea de creditare, banca ve efectua monitorizarea permanentă a activității debitorului;
planificarea creditelor – constă în planificarea surselor bănești din care banca va acorda credite, precm și planificarea clasificării portofoliului de credit conform diverselor destinații;
rambursarea și achitarea creditului – creditele acordate trebuie să fie avantajoase atît pentru bancă, cît și pentru debitori. Drept consecință a acordării creditului debitorul trebuie să-și lărgească afacerea, dar și să ramburseze cerditul și să achite dobînzile aferente în termenii stabiliți.
asigurarea creditului – creditele se acordă pe bază de garanții care sunt indicate atît în contractele de credit cît și în contractele de garanții. Garanția trebuie să acopere datoria maximă a clientului către bancă, formată din credite, dobînzi și comisioane. [20, p. 817]
Generalizînd informația prezentată mai sus putem să conchidem că în elaborarea politicii de creditare, băncilor comerciale li se recomandă, de a respecta pricipiile de alcătuire a acestei politici în vederea reducerii riscurilor implicate în activitatea de creditare. Cu toate acestea băncile comerciale trebuie să țină cont și de un șir de alți factori cum ar fi: poziția geografică, tipologia clientelei, specificul activității desfășurate de bancă, și altele.
2. Analiza creditelor în cadrul instituțiilor financiare în baza materialelor BC„Energbank”SA
Evaluarea creditelor în valută națională
BC„Energbank”SA deține un loc bun pe piața bancară a Republicii Moldova. Aceasta este o bancă universală care are o bază stabilă și este capabilă să satisfacă toate cerințele și nevoile clienților săi.
Activitatea de creditare în cadrul BC„Energbank”S.A. se efectuează în conformitate cu legislația în vigoare. Activitatea de creditare reprezintă una din principalele surse de venit ale băncii. Analiza activității de creditare are menirea de a cunoaște situația prezentă cu scopul obținerii unor rezultate favorabile și eficiente în viitor.
Pe baza anexei 1 în care este prezentată evaluarea activității de creditare a BC „Energbank” S.A pe anii 2012, 2013, 2014 în valută națională putem constata că creditele acordate în anul 2013 au crescut față de anul 2012 cu 54139,8 mii lei, iar în comparație cu anul 2014 acestea s-au majorat exspresiv cu 797282,60 mii lei Din tabelul prezentat observăm că în componența creditelor în valută națională pentru anul 2012, 2013 și 2014 au avut loc atît majorări cît și diminuări: creditele acordate agriculturii au crescut cu 2,25%, constituind 2076,7 mii lei în anul 2012 și crescînd pînă la 6770,90 mii lei în 2013, și creșterea cea ai mare a avut loc în anul 2014, cînd acestea au sporit cu 13,87%, constituind 115467,90 mii lei. Creditele acordate industriei alimentare s-au diminuat semnificativ cu 23,83% micșorîndu-se de la 26346,9 mii lei în anul 2012 la 1061,70 mii lei în anul 2013; iar în anul 2014 acestea au înregistrat o creștere de 3,41%, fiind de 25966,51 mii lei. Creditele acordate în domeniul construcțiilor deasemenea au scăzut de la 7888,8 mii lei în anul 2012 la 6691,20 mii lei în anul 2013 și s-au mărit cu 41760,07 mii lei, constituind 48451,27 mii lei; credite de consum s-au mărit cu 2,24% crescînd de la 10895,6 mii lei în anul 2012 la 20000,10 mii lei în anul 2013 iar valoarea maximă a fost atinsă în anul 2014 cînd ele au constituit 75025,10 mii lei; creditele acordate industriei energetice nu au fost oferite de bancă în anul 2012 dar s-au pronunțat în anii 2013, îregistrînd o pondere de 2,25% din total credite în valută națională adică constituind 3647,60 mii lei și în 2014 crescînd cu 6223,40 mii lei, alcătuind 9871,00 mii lei. Creditele în domeniul prestării serviciilor stabilesc o creștere nesemnificativă de 0,10%, majorîndu-se astfel de la 829, mii lei în anul 2012 la 1416,50 mii lei în anul 2013, dar în anul 2014 acestea au sporit cu 28745,15 mii lei, constituind 30161,65 mii lei. Creditele acordate industriei productive s-au mărit cu 8,99%, fiind de 0,30% sau 279,0 mii lei în anul 2012 și crescînd la 9,29% sau 15030,80 mii lei în anul 2013, iar pentru anul 2014 ele la fel s-au majorat alcătuind 25886,46 mii lei; creditele acordate comerțului sunt cele mai voluminoase, alcătuind 41832,5 mii lei în anul 2012. În anul 2013 acestea înregistrează o creștere în valoare de 20231,7 mii lei, constituind 62064,20 mii lei, însă cea mai mare valoare aceste credite o ating în anul 2014 constituind 162204,25 mii lei. Creditele acordate mediului financiar nebancar la fel reflectă o sporire de continuă, astfel acestea s-au mărit cu 4,79%, constituind 100,0 mii lei în anul 2012 apoi s-au majorat la 7898,70 mii lei în anul 2013 și în anul 2014 sunt reflectate în mărime de 27707,63 mii lei. Creditele acordate pentru procurarea sau construirea imobilului au crescut de la 1115,0 mii lei la 3100,30 mii lei în anul 2013, și în 2014 s-au mărit aproape de 6 ori, formînd în așa mod 22296,29 mii lei; creditele acordate persoanelor fizice, care practică activitate au diminuat cu 2,86%, alcătuind 3646,3 mii lei în 2012 și 730,00 mii lei în 2013 dar și-au reluat activitatea în anul 2014, crescînd la 25063,04 mii lei; creditele acordate în domeniul transporturilor, comunicațiilor și dezvoltării rețelei sunt reflectate în anul 2012 formînd 1,67% la sută, adică 1798, mii lei și în 2014 sau evidențiat fiind de 7511,57 mii lei, iar în 2013 banca nu a acordat creditele de tipul respectiv. Evaluînd alte credite acordate clienților vedem că acestea fixează o sporire ușoară de 0,40% reprezentînd 3843,9 mii lei în anul 2012 și majorîndu-se la 6421,90 mii lei în 2013, dar într-o valoare mai mare banca acordă aceste credite în anul 2014, ele constituind 49167,28 mii lei; creditele acordate persoanelor fizice evoluează pozitiv în anul 2012 fiind de 6979,1 mii lei iar în anul 2013 crescînd la 11336,70 mii lei iar în anul 2014 acestea nu se manifestă. Din tabelul anexat observăm că sunt indicate categorii de credite pe care banca nu le acordă pe parcursul acestor trei ani, fie din cauza lipsei cererii pentru aceste tipuri de credite, fie că acestea reprezintă un grad de risc sporit pentru activitatea BC „Energbank” S.A. Printre acestea se enumeră creditele acordate organizațiilor necomerciale, credite overdraft băncilor, credite acordate instituțiilor finanțate de la budet de stat, credite acordate Case Naționale de Asigurări Sociale sau Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, Credite acordate utilizatorilor administrativ-teritoriale sau instiuțiilor subordonate unităților administrativ-teritotiale, leasingul financiar.
În următoarea diagramă sunt prezentate creditele după ponderea pe care acestea le ocupă în total credite în valută națională pentru anul 2012.
Figura 2.1.1. Structura creditelor în valută națională în anul 2012
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2012
În urma analizei efectuate în anul 2012 putem constata că locul de frunte aparține creditelor acordate comerțului cu ponderea de 38,86%, apoi urmează creditele acordate industriei alimentare ocupînd 24,48% din totalul creditelor în valută națională, pe al treilea loc s-au situat creditele de consum cu 10,12% la sută, creditele acordate în domeniul construcțiilor dețin 7,33% și creditele acordate persoanelor fizice sunt prezentate avînd ponderea de 6,48%.
Figura 2.1.2. Structura creditelor în valută națională în anul 2013
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2013
Evaluînd creditele în valută națională acordate în anul 2013 observăm că și în această perioadă creditele acordate comerțului nu și-au schimbat poziția, situîndu-se pe locul întîi și ocupînd 38,36% din total credite în valută națională, rămînînd cele mai voluminoase credite acordate de BC „Energbank” S.A. Dacă în anul precedent pe locul II s-au localizat creditele acordate industriei alimentare, în anul 2013 situația s-a modificat, acestea fiind înlocuite cu creditele de consum care dețin 12,36% din total credite în valută națională. Vedem că s-a dezvoltat favorabil starea creditelor acordate băncilor, acestea ridicîndu-se la locul III și posedînd 9,64%, pe cînd în anul 2012 acestea nu erau acordate de bancă, iar pe locul III erau amplasate creditele de consum. După acestea urmează creditele acordate industriei productive cu 9,29%, creditele acordate persoanelor fizice cu ponderea de 7,00% și altele.
Figura 2.1.3. Structura creditelor în valută națională în anul 2014
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2014
Analizînd figura 2.1.3. putem spune că cea mai mare parte a creditelor în valută națională ocupă creditele acordate comerțului, acestea constituind 25,35% la sută. După ei urmează creditele acordate agriculturii cu 18,05% din total credite în valută națională, pe cînd în anul 2013 acestea erae pe poziția a șaptea, și al treilea loc aparține creditelor de consum care constituie 11,73% din total credite în valută națonală.
2.2. Evaluarea creditelor în valută străină
BC „Energbank” S.A. desfășoară activitate de creditare atît în valută națională cît și în valută străină. În capitolul 2.2. a fost menționat că în structura creditelor acordate de bancă partea majoritară a acestora dețin creditele în valută națională și respectiv creditele în valută străină ocupă o cotă mai mică. Pentru a ne convinge în aceasta, utilizînd informația cu privire la activitatea de creditare, vom analiza următoarele diagrame.
Figura 2.2.1. Componența creditelor în dependență de valută, anul 2012
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2012
Cercetînd informația cu privire la activitatea de creditare determinăm că creditele în valută străină și națională acordate în anul 2012 constituie 193332,2 mii lei. În figura 2.2.1. este indicat că BC „Energbank” S.A. a acordat mai multe credite în valută națională. Acestora le revine 55,67% din volumul total al resurselor plasate adică 107630,8 mii lei, iar creditelor acordate în valută străină le aparțin 44,33% la sută, sau 85701,40 mii lei. Aceasta se poate explica prin prezența unei rate de dobîndă mai avantajoase la creditele în valută națională decît la creditele în valută străină.
Figura 2.2.2. Componența creditelor în dependență de valută, anul 2013
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2013
Volumul creditelor în anul 2013 s-a majorat cu 63328,4 mii lei, crescînd de la 193332,2 mii lei în anul 2012 la 256660,6 mii lei în anul 2013. Observăm că creditele acordate în valută națională reflectă o dinamică pozitivă, astfel acestea s-au majorat de la 107630,8 mii lei în anul 2012 la 161770,60 mii lei în anul 2013, adică cu 54139,8 mii lei. Diagrama 2.2.2. ne arată că creditele acordate în valută națională dețin o pondere de 63,03% și acestea alcătuiesc partea dominantă a creditelor acordate de bancă.
Vorbind despre creditele acordate în valută străină putem să afirmăm că acestea în anul 2013 ocupă 36,97% la sută, ceea ce reprezintă 94890,0 mii lei. În comparație cu anul 2012 vedem că ele au scăzut cu 7,36% sau cu 9188,60 mii lei.
Figura 2.1.3. Componența creditelor în dependență de valută, anul 2014
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2014
Analizînd anexa 1 afirmăm că banca a acordat credite în mărime de 1053943,20 mii lei. Această valoare este cea mai mare din acești trei ani, în anul 2013 ea fiind cu 797282,60 mii lei mai mică. Creșterea dată se datorează evoluției creditelor în valută națională și străină. Studiind structura creditelor în funcție de valută putem spune că în anul 2014 predomină creditele în valută națională, acestea alcătuind 60,70% sau 639810,80 mii lei, pe cînd în anul 2013 ele erau mai mici cu 478040,20 mii lei. Vedem că aceasta este o creștere semnificativă, care se manifestă și la creditele acordate în valută străină, care în anul 2014 constituie 39,30% sau 414132,40 mii lei. Aceste credite la fel stabilesc o majorare semnificativă, în anul 2013 fiind de 94890,00 mii lei, au crescut cu 319242,40 mii lei în anul 2014.
Pe parcursul anilor 2012, 2013 și 2014 i creditele în valută străină evoluează diferit. Creditele acordate agriculturii în anul 2012 au volumul de 760 mii lei prezentînd 0,88% din totalul portofoliului de credite oferit de BC „Energbank” S.A., iar în anul 2013 acestea se majorează brusc cu 15,75% prezentînd 15017,40 mii lei, alcătuind 15777,40 mii lei,sau 16,63% la sută. Vedem o creștere continuă și în anul 2014, în care aceste credite s-au majorat cu 35611,01 mii lei constituind 51388,41 mii lei.
Creditele acordate industriei alimentare la sfîrșitul anului 2012 formează 24868,20 mii lei adică 29,01% din total credite acordate de bancă, iar la sfîrșitul anului 2013 înregistrează o scădere cu 24,95%, desemnînd 3857,40 mii lei sau 4,06% la sută iar în anul 2014 acestea reflectă o sporire cu 72914,72 mii lei, formînd 76772,12 mii lei.
Creditele acordate în domeniul construcțiilor pentru anul 2012 sunt stabilite în valoare de 1798,4 mii lei sau 2,09% și în anul 2014 acestea se stabilesc în mărime de 2498,43 mii lei, iar pentru anul 2013 BC „Energbank” S.A. nu a acordat această categorie de credite.
Creditele în domeniul prestării serviciilor sunt acordate în sumă de 240 mii lei în anul 2012, și se majorează continuu în anii 2013 cu 3,67%, fiind de 3748,80 mii lei sau 3,95% la sută și în anul 2014 cu 942,73 mii lei constituind 4691,53 mii lei.
Determinăm o creștere la credite acordate industriei productive, care în anul 2012 au constituit 0,48% sau 415,90 mii lei și în anul 2013 s-au majorat la 2,28% adică la 2165,90 mii lei, și astfel în anul 2014 aceștia nu au încetat să sporească, atingînd valoarea de 12677,02 mii lei. Deasemenea se măresc creditele acordate mediului financiar nebancar de la 1,65% sau 1419,30 mii lei în anul 2012 la 12,51% sau 11872,60 mii lei în anul 2013 și s-au majorat în anul 2014 cu 63916,54 mii lei față de anul 2013, formînd 75789,14 mii lei.
Cele mai voluminoase credite acordate în valută străină sunt creditele acordate comerțului care în anul 2012 formează 62,42% din total credite acordate în valută străină sau 53496,10 mii lei și acestea se majorează cu 1770,50 mii lei reprezentînd 55266,60 mii lei, și continuă să crească în anul 2014 afirmîndu-se cu cea mai mare valoare de 164382,14 mii lei. Altă situație se află la creditele acordate persoanelor fizice, deoarece acestea scad de la 2341,60 mii lei în 2012 la 2026,90 mii lei în 2013, adică de la 2,73% la 2,14%, iar în anul 2014 nu se acordă de bancă.
Creditele în valută străină cconțin tipuri de credite care nu se acordă de bancă sau nu sunt solicitate de populație. Aici se includ credite de consum, credite acordate industriei energetice, credite acordate băncilor, overdraft băncilor, credite acordate instituțiilor finanțate de la budet de stat, credite acordate Casei Naționale de Asigurări Sociale sau Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, credite acordate Guvernului, credite acordate utilizatorilor administrativ-teritoriale sau instiuțiilor subordonate unităților administrativ-teritoriale, credite acordate pentru procurarea sau construirea imobilului și credite acordate persoanelor fizice, care practică activitate.
Pentru a vedea creditele cele mai populare din cadrul creditelor în valută străină vom analiza următoarea digramă:
Figura 2.2.4. Structura creditelor în valută străină, anul 2012
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2012
Examinînd diagrama de mai sus observăm că poziția creditelor acordate comerțului atît la credite în valută străină cît și la cele în valută națională rămîne statornică și neshimbată, acestea deținînd 62,42% și stabilindu-se pe cea mai înaltă treaptă, după care urmează creditele acordate industriei alimentare cu ponderea de 29,01%, creditele acordate persoanelor fizice care dețin 2,73% la sută, creditele din domeniul construcțiilor avînd 2,09%. Comparînd structura creditelor în valută străină cu cele în valută națională, concluzionăm că aceasta este asemănătoare, în ambele situații prevalează creditele acordate comerțului și creditele acordate industriei alimentare.
Figura 2.2.5. Structura creditelor în valută străină în anul 2013
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2013
Analizînd figura 2.2.4. conchidem că la fel ca și în anul 2012, în anul 2013 în structura creditelor în valută națonală predomină creditele acordate comerțului, care alcătuiesc 58,24%. După acestea urmează creditele acordate agriculturii cu 16,63%, creditele acordate în mediul financiar nebancar care dețin 12,51% din total credite în valută străină, creditele acordate industriei alimentare cu 4,06% și creditele în domeniul prestării serviciilor cu 3,95% la sută.
Figura 2.2.6 Structura creditelor în valută națională în anul 2014
Sursa: elaborată de autor în baza informației privind activitatea de creditare pe anul 2014
Uitîndu-ne la figura prezentată mai sus ajungem la concluzia că în decursul a trei ani în structura creditelor în valută națională predomină creditele acordate comerțului, deși acestea în anul 2014 au o pondere de 39,70% la sută care este mai mică decăt ponderea acesto credite în anii precedenți, datorită solicitării altor categorii de credite. După acestea urmează credite acordate industriei alimentare care ocupă o cotă de 18,54% din total credite în valută străină și locul trei putem să-l atribuim creditelor acordate mediului financiar nebancar cu pondere de 18,30%.
Reeșind din stabilirea obiectivelor principale ale băncii, cunoaștem că unul din cele mai importante este maximizarea profitabilității băncii, iar activele băncii sunt un instrument prin intermediul căruia aceasta obține profit.
În următoarea diagramă vom vedea care este poziția BC „Energbank” S.A. în sistemul bancar după activele deținute de băncile licențiate din Republica Moldova.
Figura 2.2.5. Activele sistemului bancar în perioada anilor 2012, 2013, 2014, (mii lei)
Sursa: elaborată de autor în baza rapoartelor anuale ale BC„Energbank” S.A pe anii 2012, 2013, 2014
Sesizînd figura 2.2.5. observăm că liderul sectorului bancar după valoarea activelor deținute de acestea pentru anul 2012 este Moldova Agroindbank care are 11445400 mii lei, apoi urmează Victoriabank cu 10126774 mii lei și pe al treilea loc se situează Mlodindcombank cu activele în mărime de 85846168 mii lei. În acest top Energbank ocupă locul 10 avînd 1847754 mii lei
În anul 2013 pozițiile deținute de către băncile în funcție de cuantumul activelor pe care acestea le posedă s-a modificat puțin, astfel locul de frunte apartține lui Moldova Agroindbank care dispune de active în valoare de 13406148 mii lei, apoi urmează Moldindcombank cu 12821060 mii lei și Victoriabank cu 11646783 mii lei. Energbank nu-și schimbă poziția în topul băncilor, rămînînd pe locul 10, totuși înregistrănd o creștere cu 127849 mii lei, fiind de 1975603 mii lei.
Valoarea activelor în anul 2014 este schimbată radical încît liderul sistemului bancar după mărimea activelor devine Banca Socială cu 20115951 mii lei, pe locul doi se plasează Moldova Agroindbank cu 15341445 mii lei, iar locul trei aparține Băncii de Economii care deține 13982535 mii lei. În acest top situația lui Energbank este la fel ca și în anii precedenți, acesta situîndu-se pe locul 10, activele căreia s-au majorat cu 101649 mii lei la 2077252 mii lei.
Figura 2.2.6. Evoluția creditelor și activelor ale BC „Energbank” S.A., anii 2012, 2013, 2014 (mii lei)
Sursa: elaborată de autor în baza informațiilor privina activitatea de creditare și rapoartelor finaciare ale BC „Energbank” S.A. pe anii 2012, 2013, 2014
Analizînd figura 2.2.6. în care este arătă evoluția activelor și creditelor, recunoaștem că odată cu creșterea valorii activelor se majorează și valoarea creditelor. Vedem că în anul 2012 activele constituiau 1847754 mii lei, după care în anul 2013 s-au majorat la 1975603 mii lei, și în anul 2014 acestea au atins valoare de 2077252 mii lei. Situație similară este și în cazul creditelor, unde acestea se măresc de la 193332 mii lei în anul 2012 la 256661 mii lei în anul 2013, și valoarea maximă se înregistrează în anul 2014, care constituie 1053943 mii lei. Însăși faptul creșterii valorii creditelor odată cu valoarea activelor era previzibil, fiindcă în componența activelor creditele ocupă o cotă importantă.
Figura 2.2.7. Ponderea creditelor în total active
Sursa: Elaborată de autor în baza informațiilor privina activitatea de creditare și rapoartelor finaciare ale BC „Energbank” S.A. pe anii 2012, 2013, 2014.
Din figura 2.2.7. vedem că ponderea creditelor în total active variază de la an la an. Astfel observăm că în anul 2012 creditele constituiau a zecea parte a activelor, în anul 2013 s-au majorat la 13% din total active și în anul 2014 vedem o evoluție semnificativă a creditelor, aceastea reprezentînd jumătatea activelor, adică 50,74%.
3. Căile de sporire a profitului în cadrul instituțiilor financiare
3.1. Impactul activității de creditare asupra profitabilității instituțiilor financiare
Activitatea unei instituții financiare are ca scop principal obținerea profitului, care din punct de vedere practic reprezintă diferența pozitivă dintre veniturile și cheltuielile băncii.
Creditarea este o activitate care poate genera profituri importante pentru bancă, dacă este practicată corect, dar care poate duce și la pierderi.
Creditele sunt principalele active ale băncii și influințează la crearea părții majore ale profitului băncii. Profitul reprezintă un instrument financiar de bază care indică rezultativitatea activității băncii. Cuantumul profitului băncii este important pentru toți care au atribuții la bancă. Acționarii băncii sunt interesați în profit care să fie reprezentat în formă de venit pentru obținut din capitalul investit. Solicitanții de credit deasemenea sunt ineresați în profitul suficient al băncii, care reprezintă una din sursele importante de capital, care ulterior urmează să fi investi.
Pentru a obține profit din activitatea de creditare putem accentua următoarea posibilitate de înfăptuire a acestui obiectiv major al băncii, și anume, în cazul înregistrării creșterii creditelor, acestea influențează la majorarea volumului activelor, care prevăd sporirea venitului din dobînzi, care la rîndul său are impact pozitiv reflectat prin mărirea profitului băncii.
Dacă e să studiem profitul din punct de vedere obiectiv, atunci putem spune că acesta este dependent de trei componente, și anume:
Venitul băncii;
Cheltuielile băncii;
Impozite și alte plăți obligatorii.
În concordanță cu aceasta modelul formării și utilizării profitului putem să prezentăm astfel:
(3.1.1.)
Sursa: elaborată după cartea Банковское дело, A.M. Tavasiev, p.167
Nivelul profitabilității necesită o analiză calitativă și cantitavă. Aici putem determina următoarele metode care se completează una pe alta.
Evaluarea tendințe generale create. Aceasta metodă reflectă rezultat pozitiv dacă se fixează o tendință de creștere spre nivelul profitablității datorită marjei procentuale sau veniturilor neprocentuale. Evaluarea profitabilității băncii nu se ridică dacă se înregistrează tendință pozitivă aferentă veniturilor imprevizibile și instabile.
Evaluarea indicatorilor de profitabilitate bancară care includ:
Rata veniturilor din dobînzi – se calculează prin raportul procentual dintre venitul net din dobînzi și active valorificabile deținute de bancă, unde active valorificabile sunt calculate ca diferența dintre active totale și active nevalorificabile (numerar, mijloace fixe la valoarea contabilă netă, obiecte de inventar, alte active nevalorificabile);
Rata profitului net se determină ca raport procentual dintre profitul net și venituri totale;
Rata utilizării activelor exprimă raportul procentual dintre venituri totale și totalul activului bilanțier;
Rata rentabilității economice (ROA) este un inidcator care se determină ca raportul procentual dintre profitul net și active totale. Acest indicator măsoară venitul net generat de fiecare unitate monetară de active.;
Rata rentabilității financiare (ROE) este un indicator care măsoară randamentul procentual al fiecărei unități monetare de fondurile proprii. Se calculează ca raportul dintre profit net și capital propriu.;
Efectul de pîrghie exprimă raportul între activele totale și capitalul propriu al băncii. Cu cît acest indicator este mai mare cu atît riscul bancar este mai mic și indică situația stabilă a băncii. Și invers, cînd cota este mică, aceasta reflectă existența unui risc bancar înalt.
Tabelul 3.1.1.
Indicatori de profitabilitate bancară
Analizînd indicatorii prezentați în tabelul 3.1.1. vedem că rata veniturilor din dobînzi este în continuă descreștere, în anul 2012 aceasta fiind de 8,72%, și scăzînd pînă la 7,85% în anul 2013, iar în anul 2014 constituind 7,70% la sută. Această scădere are loc din cauza creșterii activelor generătoare de dobînzi de la 1405475,455 mii lei în anul 2012 la 1518843,279 mii lei în anul 2013, iar în anul 2014 acestea se evidențiază cu 1518453,652 mii lei; deasemenea sunt reflectate diminuări ale venitului din dobînzi.
Evaluând rata profitului net observăm că aceasta înregistrează majorare, indicatorul respectiv constituie 14,69% în anul 2012 și crește la 28,03% în anul 2013, adică cu 13,34% reprezentînd cea mai mare pondere în comparație cu acești ani, deoarece în anul 2014 noi vedem că acesta scade cu 5,45% reprezentînd 22,58% la sută. La majorarea ratei profitului net în anul 2013 a contribuit mărirea semnificativă a profitului net cu 88,70% sau cu 21571,135 mii lei, și diminuarea veniturilor totale cu 1,11%, adică cu 1843,908 mii lei. Iar la scăderea acestui indicator reflectată în anul 2014 a influențat diminuarea profitului net cu 19,85% sau cu 9111,826 mii lei și descreșterea veniturilor totale cu 0,49%, adică cu 809,327 mii lei.
Examinînd rata utilizării activelor afirmăm că aceasta evaluează negativ, stabilindu-se în valoare maximă de 8,96% în anul 2012, iar în anul 2013 urmează o mică scădere de 0,68%, constituind 8,28%, ceea ce înseamnă că activele investite de bancă aduc venit în mărime de 8,28%, și în anul 2014 acest indicator se manifestă avînd ponderea de 7,85% la sută.
Rata rentabilității economice sau rentabilitatea activelor demonstrează că în anul 2012 activele au contribuit la crearea profitului net în mărime de 1,46%. Acest indicator crește în anul 2013 cu 1,00% constituind 2,46%. Iar în anul 2014 scade cu 0,63% și formează 1,83%.
Studiind rata rentabilității financiare, putem să remarcăm că totalitatea fondurilor proprii au contribuit la formarea a 7,05% de profit net în anul 2012. Situația se îmbunătățește în anul 2013, respectiv rata rentabilității capitalului crește cu 4,96% la 12,01%, iar pentru anul 2014 acest indicator se diminuează cu 2,88%, constituind astfel 9,13% la sută.
Știind că efectul de pîrghie reflectă cantitatea activelor ce revin la 1 leu de capital propriu, precizăm că în anul 2012 capital la un leu de capital propriu revin 5,09 lei de active. În anul 2013 această relație se modifică avănd valoarea de 4,96 lei de active la 1 leu de capital propriu și în anul 2014 acest indicator scade cu 10 bani, formînd 4,86 lei de active la 1 leu de capital prorpiu. Anterior a fost menționat că cu cît mai mare este valoarea acestui indicator cu atît mai stabilă și rezistentă este banca față de riscuri. În cazul dat vedem că mărimea indicatorului nu este mare, deasemenea observăm că pe parcursul a trei ani acest indicator scade, ceea ce înseamnă că riscul bancar crește, afectînd stabilitatea economică a băncii.
Ținînd cont că profitabilitatea băncii este dependentă de mărimea creditelor, care influențează volumul activelor, concluzionăm informația prezentată anterior și observăm că BC „Energbank” S.A. înregistrează rentabilitatea activelor crescătoare, ceea ce înseamnă profitabilitate crescătoare. Deasemenea putem să conchidem, că utilizarea eficientă a acivelor băncii are un impact pozitiv asupra profitului acestuia, din cauza dată putem să precizăm că optimizarea structurii portofoliului de credite, cu scopul majorării ponderii creditelor favorabile, ar fi o măsură bună care influențează la evoluția pozitivă a profitului băncii.
3.2. Căile de sporire a profitului prin diminuarea riscului de creditare
Sarcina fundamentală a regulării riscurilor prezintă existența unui nivel înalt de profitabilitate prin minimizarea și diminuarea perderilor băncii. Fiecare bancă trebuie să gîndească asupra diminuării riscurilor, care prezintă o luptă pentru micșorarea pierderilor, și este numită administrarea riscurilor. Aceasta presupune determinarea strategiilor de administrare a riscurilor, adică elaborarea politicii care să permită utilizarea rațională și la timp potrivit a tuturor posibilităților de dezvoltare a băncii și concomitent să gestioneze riscurile la un nivel acceptabil. [21, p.103]
Orice activitate bancară comportă și riscuri. Putem spune că riscul în activitatea bancară reprezintă probabilitatea ca într-o tranzacție să nu se obțină profitul așteptat, dar să rezulte pierdere.
Riscul bancar este probablitatea întîmplării unui eveniment, care va influența nefavorabil la profitabilitatea băncii.
Riscul bancar reprezintă un pericol de a pierde bunuri sau de a obține un rezultat neaștepat.
Riscul bancar se clasifică în mai multe categorii de rsicuri, și anume:
Riscul de creditare
Riscul de lichiditate
Riscul de piață
Riscul valutar
Riscul ratei dobînzii. [22, p. 57]
Cum am menționat anterior principala cale de sporire a profitului în cadrul unei bănci este diminuarea riscului de creditare, pe care în continuare îl vom studia mai detaliat.
Dacă să concretizăm esența riscului de creditare, putem constata că acestea este unul dintre cele mai importante riscuri pe piața bancară, care reprezintă rezultatul incapacității de nerambursare a creditelor. Băncile oferă credite pe baza unor garanții, care obligă debitorul să achite creditul. Dacă acesta nu-și onorează obligațiunile și nu este capabil să ramburseze creditul, aceasta duce la pierderi, care în continuare duc la micșorarea capitalului băncii.
Riscul de credit reprezintă asumarea de către creditor a riscului că la data scadenței debitorul va fi capabil să-și onoreze obligațiunile față de creditor.
Putem să evidențiem cîteva etape de gestiune a riscului de creditare:
luarea deciziilor echilibrate de creditare, prin care riscul creditului este corect apreciat;
asigurarea unor debitori diverși, astfel ca pierderile să nu fie concentrate în timp;
cumpărarea garanțiilor de la persoane terțe (să asigure creditul ca riscul să fie transferat de la creditori). [22, p. 58]
determinarea limitelor pentru acest risc și respectarea acestora
Riscul de creditare este influențat de factori micro- și macroeconomici. În țara noastră băncile sunt nevoiți să activeze în condițiile de instabilitate economică și politică. Lipsa unui sistem legisltiv bine chibzuit cu privire la gaj majorează riscul operațiilor creditare. Deasemenea colectarea informației creditare despre clienții băncii este greu realizabilă, dar și practic nu se efectuează schimbul de informație între bănci cu scopul formării istoriilor creditare ale debitorilor.
Riscul de creditare este influențat de calitatea portofoliului de credite al băncii. În țara noastră putem să remarcăm cîteva aspecte ale riscului de creditare: riscul de fraudă, riscul pentru creditele externe, riscul neplății pentru împrumuturile interne.
Riscul de fraudă se referă la acordarea creditelor agenților economici în care sut interesați acționarii băncii, precum și creditele acordate rudelor, prietenilor, partenerilor de afaceri, fără de a analiza bine și adecvat credibilitatea și capacitatea de rambursare a debitorului.
Riscul pentru crediele externe are în vedere neplata sau reținerea plăților pentru creditele solicitate de debitorii externi.
Riscul neplății pentru împrumuturile interne țin de complexitatea evaluării tuturor factorilor care influințează fiabilitatea agentului economic. Principala metodă de luptă cu neplățile de acest gen este diversificarea portofoliului creditelor bancare, care duce la dispersarea riscului. [23, p. 22]
Piața bancară creditară contemporană nu poate fi închipuită fără riscuri. Acestea sunt prezenți în orice operațiune. Nici un tip de risc bancar nu poate fi eliminat în întregime. Cunoaștem, cu cît mai mare este gradul de risc într-o bancă, cu atît mai mare ar trebuie să fie profitabilitatea potențială a băncii. Sarcina principală a băncii constă în găsirea combinării optimale a riscului și profitului în contextul operațiunilor creditare. Astfel, în practica bancară lucru principal este nu eliminarea riscului dar previziunea acestuia, evaluarea și diminuarea acestuia.
Putem spune că toate băncile își asumă riscul de creditare, din cauza dată acestea trebuie să elaboreze o analiză atentă a modului de dezvoltare calității portofoliului de credite, cu impact semnificativ asupra profitabilității băncii, adecvării capitalului și încrederii în banca dată.
Există indicatorul de referință care poate să estimeze riscul de creditare. Acesta se poate calcula în baza ponderii activelor de calitate slabă, care întărzie sau nu permit realizarea veniturilor anticipate:
Sursa: elaborat de Ion Nițu, cartea Managementul riscului bancar.
Este de dorit ca acest indicator să aibă valori minime, adică să fie axat în jur de 1.
În cadrul BC „Energbank” S.A. această categorie de credite înregistrează valori de 16,46% în anul 2012, iar în anul 2013 scade la 11,72% ceea ce este avantajos pentru bancă, deoarece scade ponderea creditelor nefavorabile în total credite, și în anul 2014 acest creditele nefavorabile prezintă 11,35% din total credite acordate.
Deoarece creditele neperformante încurcă la obținerea rezultatelor financiare ale băncii, această categorie de credite reprezintă principala problemă de fond a sectorului bancar. Deseori băncile se confruntă cu acest tip de credite, și pentru a micșora numărul acestora sau pentru a stopa transformarea creditelor în cele neperformante, experții au elaborat următoarele măsuri:
băncile mereu trebuie să aibă în față obiectivul principal – de a maximiza șansele de întoarcerea întreagă a mijloacelor bănești investite.
este important ca dificultățile aferente creditului să fie evidențiate rapid.
discutarea cu debitorul problematic asupra posibilelor variante de rezolvare prolemelor, mai ales în domeniul micșorării cheltuielilor, majorării fluxului de numerar și îmbunătățirea controlului din partea managerilor. După ce s-a stabilit gradul de risc trebuie să fie elaborat un plan de acțiuni.
presupunerea sumei de mijloace bănești necesare pentru acoperire creditului problematic.
stuidierea declarațiilor fiscale pentru a vedea dacă clientul are alte obligațiuni neonorate.
căutarea tuturor posibilităților adecvate de întoarcere a creditului problematic. [24, p.178]
Desigur, principala funcție a băncii este acordarea creditelor, însă aceasta inevitabil include și riscul, care trebuie să fie controlat prin intermediul elaborării politicii de creditare prudente.
Deci, activitatea de creditare eficientă trebuie să presupună efectuarea controlului tuturo creditelor pînă la momentul rambursării acestora. Iar dacă în procesul acestei verificări se vor evidenția creditele problematice, acestea trebuie să fie transmise specialiștilor care elaboreazăplanuri de rambursare a creditelor, care pot să examineze cauzele apariției problemei și meditînd înpreună cu debitorul asupra acestei probleme, trebuie să ia o decizie, care ar majora șansele băncii de reîntoarcere mijloacelor proprii.
Există și alți indicatori care permit evaluarea riscului de creditare, utilizate de bănci pentru acoperirea eventualelor pierderi:
Acest indicator definește expectațiile manageriale privind evoluția calității portofoliului de credite. În anul 2012 el reprezintă 11,28%, în anul 2013 crește nesemnificativ fiind de 11,92% și în anul 2014 acesta scade la 10,37% reduceri pentru pierderi din credite la total credite.
Sursa: elaborat de Ion Nițu, cartea Managementul riscului bancar.
Cunoaștem că unul din obiectivele ale activității de creditare constă în acordarea creditelor în condițiile riscului minim și asigurarea băncii cu profit corespunzător riscului dat. Pentru ca acest obiectiv să fie realizat banca trebuie să analizeze atent cererile de credit și cu cît aceasta poate fi expusă riscului de creditare pentru a putea măsura gradul de risc.
Pentru a evalua riscurile cunoaștem cîteva metode de evaluare:
Metoda scorurilor, constă în solicitarea și analiza de către bancă a documentelor care confirmă credibilitatea debitorului, deasemenea negocierea sumei maximale a creditului, ratei dobînzii, garanțiilor, termenlor de rambursare a creditului în baza punctajului acumulat, care se acordă în funcție de situația financiară a debitorului, obiectivele creditului, perspectivele de realizare a activității desfășurate, etc.
Metoda sistemelor informatice prezintă o prelucrare informatică a informației economico-financiare și calcularea indicatorilor referitoare la situația economico-financiară a debitorului.
Riscul de creditare trebuie să fie evaluat prin prisma beneficiilor pe care banca dorește să le obțină din activitatea de creditare. Beneficiile directe sunt dobînzile și comisioanele aferente creditelor acordate. Iar beneficiile indirecte se stabilesc prin relațiile între bancă și client, care va putea să ofere sau depozite băncii, sau să solicite alte servicii bancare.
Evaluarea riscului de credit are dimensiuni calitative și cantitative. Etapele în evaluarea calitativă a riscului se referă la obținerea de informații în legătură cu responsabilitatea financiară a clientului, determinarea scopului real pentru care acesta dorește creditul, identificarea riscurilor cu care se confruntă activitatea activitatea clientului, ținănd cont de tendințele de evoluție a condițiilor economice în viitor și estimarea eforturilor reale pe care clientul le va face în vederea rambursării.
Dimensiunea cantitativă a evaluării riscului constă în analiza istoricului datelor financiare ale clientului și proiectarea viitoarelor rezultate financiare, pentru a evalua capacitatea clientului de a rambursa la timp creditul și capacitatea reală de a supraviețui în cazul apariției unor fenomene adverse. [22, p.157]
În activitatea sa băncile analizează riscul de creditare cu scopul evaluării capacității de rambursare a creditului. Aceasta se efectuează fundamentîndu-se pe principii care să includă toate detaliile privind activitatea clientului, profitulu lui, posibilitatea de rambursare a creditului.
Autorul Ion Nițu în cartea Managementul riscului bancar descrie următoarele principii:
Figura 3.2.1. Principii de analiză a bonității clientului- cei 6 C ai creditului
Caracterul clientului trebuie să convingă banca că acesta are planuri și intenții pozitive în folosirea și întoarcerea împrumutului.
Capacitatea se referă dreptul legal al clientului de a solicita credit.
Cash-ul prevede fluxul de numerar din activitatea curentă a clientului pentru a asigura rambursarea creditului.
Analiza colateralului prezintă evaluarea activelor deținute de client pentru:
Estimarea posibilitatea de realizare garanției oferite în schimbul împrumutului de către client;
Estimarea potențialului acestor active de a continua activitatea clientului, de a obține profit.
Controlul presupune verificarea influenței schimbărilor legislative care ating activitatea clientului. Deasemenea, acesta are menirea de a se asigura în faptul că creditul oferit corespunde standardelor băncii cu privire la calitatea creditului.
Pentru ca toate aceste principii să fie evaluate trebuie fie realizată analiza financiară a activității clientului, care se bazează pe situațiile financiare ale clientului, și anume bilanțul, contul de profit și pierdere, pe planurile financiare și nefinanciare ale clientului.
Modalități de diminuare a riscului de creditare se bazează pe două principii clasice:
Limitarea riscului;
Diviziunea riscului.
Prima modalitate presupune definirea directivelor de către fiecare bancă și de către autoritățile bancare, în ceea ce privește strctura portofoliului de credite și minimizarea expunerii la rsicul de creditare. Normele stabilite de fiecare bancă înparte sau cele interne pot fi de ordin global și specific. Normele globale prezintă limita maximă de acordare a creditelor, formîndu-se o anumită cotă din capital bancar. Iar cele specifice caracterizează limita maximă de acordare a creditelor pentru feicare grup de debitori, bazîndu-se pe caracteristicie acestuia. În regulamentul cu privire la expunerile „mari” se stipulează că expunerea netă asumată de bancă față de o persoană sau un grup de persoane acționînd în comun nu trebuie să depășească 15% din capitalul normativ total al băncii.
Al doilea principiu – diviziunea riscului – presupune diversificarea portofoliului de credite al băncii. Pentru a descoperi motivele producerii riscului de credit, băncile casifică creditele și formează fondul de risc. Bazîndu-se pe clasificarea dată este precizată volumul minim care este necesar pentru păstrarea și rezervarea mijloacelor bănești în fondul de risc.
Regulamentele interne cu privire la activitatea de creditare a băncilor stipulează cîteva posibilități de recuperare a creditelor neperformante, pe care putem să le prezentăm ca următoarele aspecte:
Îmbunătățirea regulelor privind activitatea de creditare în cadrul instituției bancare;
Îndeplinirea reglementărilor BNM referitoare la activitatea de creditare;
Oferirea creditelor care au probabilitate mare de a fi rambursate;
Divversificarea creditelor în funcție de ramuri, categorii de debitori, zone geografice;
Refuzarea acordării creditelor în schimbul garanțiilor nesigure;
Mărirea capitalului băncii;
Limitarea și divizarea eficientă a riscurilor.
În concluzie putem să spunem că profitabilitatea băncii depinde direct de riscul de creditare. Pentru ca acesta să fie diminuat banca regular trebuie să evalueze riscul, să mediteze asupra relațiilor cu clienții, deasemenea să le selecteze atent luînd în considerare veniturile obținute în perioadele precedente și să corecteze politica în domeniul gestionării riscurilor. Fiecare bancă trebuie să gîndească asupra diminuării riscului de creditare, care se poate efectua atît prin diversificarea portofoliilor de credite, care să fie acordate în diferite domenii și diferite grupe de debitori, cît și prin diversificarea geografică, referitoare la atragerea clienților din diferite regiuni geografice sau diferite țări. La fel banca poate să asigure creditele pentru a diminua riscul.
Bibliografie
Legea instituțiilor financiare nr, 550-XIII din 21.07.1995, Monitorul oficial al R. Moldova nr.78-81/199 din 13.05.2011
Legea privind birourile istoriilor de credit nr.122 din 29.05.2008, Monitorul oficial al R. Moldova nr.138-139/559 din 29.07.2008
Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova nr.153 din 25.12.1997, Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.8 art.24 din 30.01.1998
Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc) nr.164 din 22.06.1998
BASNO Cezar, DARDAC Nicolae, FLORICEL Constantin, Moneda. Credit. Bănci., București: Editura didactică și pedagogică, 374 p., ISBN 9733027111
GRIGORIȚĂ Cornelia, Activitatea bancară. Ediția a III revăzută și complectată., Chișinău: Ed. CARTIER, 2005, 420 p., ISBN 9975793568
GAFTONIUC Simona, Practici Bancare Internaționale, Editura Economică Metropol, 1995, 206 p., ISBN 9739198066
BLANOVSCHI Andrei, Economia Națională, Chișinău:Ed. Reclama, 2012, 272 p., ISBN 9789975105965
MOLDOVANU Dumitru, Economia Politică, Chișinău: Ed. ARC, 2001. 300 p., ISBN 9975611893
BISTRECEANU Gheorghe, ADOCHIȚEI Mihai, NEGREA Emil, Finanțele agenților economici, București: Editura economică, 2001, 784 p.
ТАВАСИЕВ А., Банковское дело, Москва, Ed. UNITY, 2001, 863 p., ISBN 5238003013
ЛАВРУШИН О., Банковское дело, Москва: Ed.”Финансы и статистика”, 2002, 666 p., ISBN 5279021024
БАЛЫНСКИЙ А., Общая теория денег и кредита, Chișinău: Ed.Evrica, 1998, 230 p., ISBN 9975941475
СОКОЛОВА О., Финансы, деньги, кредит., Москва: Юристъ, 2001, 784 p., ISBN 5797502534
COCRIȘ Vasile, CHIRLEȘAN Dan, Tehnica Operașiunilor Bancare, Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2006, 400 p., ISBN 109737031865
MANOLESCU Gheorghe, Moneda și credit, București: Editura fundației România de Mâine, 2003, 228 p., ISBN 9735828553
TURLIUC Vasile, COCRIȘ Vasile, ROMAN Angela, STOICA Ovidiu, DORNESCU Valeriu, CHIRLEȘAN Dan, Moneda și credit, Iași: Editura Universității „Ioan Cuza”, 2013, 337 p., ISBN 9789737038739
BISTRICEANU Gheorghe, Lexicon de finanțe. Bănci. Asigurări. Vol. I, București: Editura Economică, 2001, 560 p., ISBN 9735905035
LUPU Diana Viorica, BLANARU Constantin Adrian, Monedă. Credit., Iași: Sedcom Libris, 2006, 221 p., ISBN 9736701573
JESUS HUERTA de SOTO; Moneda, creditul bancar și ciclurile economice; Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2010, 815 p., ISBN [anonimizat]
BATIȘEV Ruslan; Банковский менеджмент; Chișinău: Tipografia Departamentului Editoral-Poligrafic al ASEM, 2008, 103 p., ISBN 978997575384.5
NIȚU Ion, Managementul riscului bancar, București: editura Expert, 2000, p.57,149; ISBN 9738177062
ENICOV Igor, Orientări în managementul riscurilor bancare; Chișinău: Editura ASEM, 2001, 22 p., ISBN 997575113X
ROUZ Piter, Банковский менеджмент. Comercial Bank Management, Москва: „Дело Лтд”, 1995, 178p., 192, ISBN 0256115575 (engl.), ISBN 5864611735 (rus.)
http://energbank.com/data/reports/2014/inf_cred_ro1.pdf
http://energbank.com/ro/about
http://www.scrigroup.com/finante/Istoria-creditului-Aparitia-fo53475.php
http://www.bank.md/analiza/Analiza%20activit%C4%83%C8%9Bii%20de%20creditare%20bancar%C4%83%20din%20Republica%20Moldova%20%C3%AEn%20trimestrul%20I%202013-1558.html
Bibliografie
Legea instituțiilor financiare nr, 550-XIII din 21.07.1995, Monitorul oficial al R. Moldova nr.78-81/199 din 13.05.2011
Legea privind birourile istoriilor de credit nr.122 din 29.05.2008, Monitorul oficial al R. Moldova nr.138-139/559 din 29.07.2008
Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova nr.153 din 25.12.1997, Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.8 art.24 din 30.01.1998
Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc) nr.164 din 22.06.1998
BASNO Cezar, DARDAC Nicolae, FLORICEL Constantin, Moneda. Credit. Bănci., București: Editura didactică și pedagogică, 374 p., ISBN 9733027111
GRIGORIȚĂ Cornelia, Activitatea bancară. Ediția a III revăzută și complectată., Chișinău: Ed. CARTIER, 2005, 420 p., ISBN 9975793568
GAFTONIUC Simona, Practici Bancare Internaționale, Editura Economică Metropol, 1995, 206 p., ISBN 9739198066
BLANOVSCHI Andrei, Economia Națională, Chișinău:Ed. Reclama, 2012, 272 p., ISBN 9789975105965
MOLDOVANU Dumitru, Economia Politică, Chișinău: Ed. ARC, 2001. 300 p., ISBN 9975611893
BISTRECEANU Gheorghe, ADOCHIȚEI Mihai, NEGREA Emil, Finanțele agenților economici, București: Editura economică, 2001, 784 p.
ТАВАСИЕВ А., Банковское дело, Москва, Ed. UNITY, 2001, 863 p., ISBN 5238003013
ЛАВРУШИН О., Банковское дело, Москва: Ed.”Финансы и статистика”, 2002, 666 p., ISBN 5279021024
БАЛЫНСКИЙ А., Общая теория денег и кредита, Chișinău: Ed.Evrica, 1998, 230 p., ISBN 9975941475
СОКОЛОВА О., Финансы, деньги, кредит., Москва: Юристъ, 2001, 784 p., ISBN 5797502534
COCRIȘ Vasile, CHIRLEȘAN Dan, Tehnica Operașiunilor Bancare, Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2006, 400 p., ISBN 109737031865
MANOLESCU Gheorghe, Moneda și credit, București: Editura fundației România de Mâine, 2003, 228 p., ISBN 9735828553
TURLIUC Vasile, COCRIȘ Vasile, ROMAN Angela, STOICA Ovidiu, DORNESCU Valeriu, CHIRLEȘAN Dan, Moneda și credit, Iași: Editura Universității „Ioan Cuza”, 2013, 337 p., ISBN 9789737038739
BISTRICEANU Gheorghe, Lexicon de finanțe. Bănci. Asigurări. Vol. I, București: Editura Economică, 2001, 560 p., ISBN 9735905035
LUPU Diana Viorica, BLANARU Constantin Adrian, Monedă. Credit., Iași: Sedcom Libris, 2006, 221 p., ISBN 9736701573
JESUS HUERTA de SOTO; Moneda, creditul bancar și ciclurile economice; Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2010, 815 p., ISBN [anonimizat]
BATIȘEV Ruslan; Банковский менеджмент; Chișinău: Tipografia Departamentului Editoral-Poligrafic al ASEM, 2008, 103 p., ISBN 978997575384.5
NIȚU Ion, Managementul riscului bancar, București: editura Expert, 2000, p.57,149; ISBN 9738177062
ENICOV Igor, Orientări în managementul riscurilor bancare; Chișinău: Editura ASEM, 2001, 22 p., ISBN 997575113X
ROUZ Piter, Банковский менеджмент. Comercial Bank Management, Москва: „Дело Лтд”, 1995, 178p., 192, ISBN 0256115575 (engl.), ISBN 5864611735 (rus.)
http://energbank.com/data/reports/2014/inf_cred_ro1.pdf
http://energbank.com/ro/about
http://www.scrigroup.com/finante/Istoria-creditului-Aparitia-fo53475.php
http://www.bank.md/analiza/Analiza%20activit%C4%83%C8%9Bii%20de%20creditare%20bancar%C4%83%20din%20Republica%20Moldova%20%C3%AEn%20trimestrul%20I%202013-1558.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Activitatii de Creditare a Institutiilor Financiare Asupra Profitului (ID: 140861)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.