Impactul Activitatii Antropice Asupra Calitatii Mediului In Municipiul Slatina

Introducere

Am ales această lucrare în ideea de a evidenția faptul că interacțiunea dintre mediu și activitățile antropice se poate solda cu impacturi directe asupra componentelor mediului sau cu amplificarea situațiilor de risc environmental, în funcție de natura acțiunilor umane și de vulnerabilitatea sistemelor biotice și abiotice afectate.

Lucrarea de față, intitulată „ Impactul activității antropice asupra calității mediului în municipiul Slatina” conține un număr de opt capitole conținând fiecare informații detaliate și de referință privind toate caracteristicile orașului studiat.

Prima parte a lucrării conține informații referitoare la așezarea geografică a municipiului Slatina, istoric, cadrul natural și informații referitoare la aspectul socio-economic. În cuprinsul celorlalte părți am ținut să pun în evidență atât conceptual de calitate a mediului cât și cel de impact asupra mediului. Studiul de față a scos în evidență principalii factori prin care s-a făcut simțită presiunea urbană, expansiunea zonelor construite și au fost luate în considerare tendințele manifestate în ceea ce privește calitatea elementelor mediului urban.

În contextul dezvoltării durabile municipiul Slatina are nevoie de acțiuni diversificate de suficientă amploare pentru a răspunde cerințelor locale într-o manieră responsabilă și cu o bază financiară solidă care să aducă stabilitate pe termen lung. Din acest motiv este important să existe oportunitatea de a folosi fondurile structurale europene pentru programe importante de dezvoltare urbană integrată și să se aplice politici, strategii de planificare și măsuri adecvate de diminuare a impactului antropic.

Țin să-i mulțumesc domnului profesor coordonator Constantin Vert pentru îndrumarea acordată în elaborarea prezentei lucrări.

1. Așezarea geografică a Municipiului Slatina

1.1 Așezare geografică

Geografic vorbind, municipiului Slatina este poziționat pe un culoar larg, bine conturat și delimitat, în zona de contact dintre Piemontul Getic și Câmpia Olteniei. De fapt, așezarea geografică a municipiului Slatina, sub aspect morfologic, se limitează sectorului de vale a râului Olt cu dezvoltarea pe dreapta a acestuia și se delimitează la nord cu prelungirile sudice ale marii unități cunoscută în literatura de specialitate podișul Piemontul Getic și anume, prin subdiviziunile acestuia de est prin Dealurile Oltețului, la nord Platforma Cotmeana, la vest parte din Câmpia Boianului. La sud sectorul de vale este delimitat de subdiviziunea Câmpiei Romanațiului cu contact pe malul stând al râului Olt cu Câmpia Boianului.

1.2 Poziția geografică

Municipiul Slatina este situat în zona de nord a județului Olt, în partea de vest a Munteniei, pe Valea Râului Olt, pe ultimele coline ale Platformei Cotmeana (subdiviziune a Piemontului Getic), la contactul ei cu Câmpia Slatinei. Orașul se circumscrie ca unitate fizico-geografică la extremitatea sud-vestică a Platformei Cotmeana.

Fig.1.1. Hartă Slatina (sursa: A.P.I.A., 2005)

Din punct de vedere altimetric, orașul este dispus între 160-175 m și 110-112m. Văile care străbat Municipiul Slatina de la nord-est la sud-est sunt: Strehareț, Sopot, Clocociov și Milcov (Urlătoarea). Ele au caracter permanent, fiind alimentate din izvoare situate la baza teraselor și din precipitații.

Slatina este reședința și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpiei Române. Slatina are o populație de 79,171 de mii de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în regiune. Emblema orașului este podul peste râul Olt.

Municipiul Slatina este situat în sud- vestul țãrii, la 44026'' latitudine nordică și 24021'' longitudine estică, având o altitudine ce variazã între 134 m în partea de sud a orașului și 172 m în partea de nord, zona cea mai înaltă.

2. Referințe bibliografice

În anul 1500, Slatina devine capitala Județului Olt, urmând ca în anul 1600 în Slatina să existe 100 de case construite și un important târg săptămânal unde veneau numeroși negustori străini pentru a-și vinde vitele.

În secolul al XVIII-lea este înființată prima școală iar în secolul al XIX-lea orașul este implicat în principalele momente ale istoriei naționale.

Lucrările de modernizare ale orașului încep din anul 1831 iar în 1847 este inaugurat podul de peste Olt. Deja în anul 1832 Slatina avea un număr de 1954 de locuitori apărând și primele întreprinderi industriale.

În 1857 a fost înființat un comitet unionist județean care a avut ca scop creșterea numărului partizanilor unirii și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca și domnitor.

Un alt aspect important în istoricul orașului Slatina a fost faptul că în timpul războiului de independență acesta a fost principala arteră de transport, gara orașului devenind centrul descărcării și încărcării tuturor obiectivelor, proviziilor și munițiilor armatei. Slătinenii au participat inclusiv la luptă fiind încorporați la regimentul Olt nr.3 .

În timpul primului război mondial, Slatina a fost în raza de acțiune a armatei române. Orașul a fost ocupat la 14 noiembrie 1916 de armata germană.

În perioada interbelică orașul avea 13. 918 locuitori și a cunoscut o creștere economică importantă înființându-se uzina hidroelectrică , 140 de ateliere meșteșugărești, pielării, etc.

Recensmântul din anul 1899 indica pentru Slatina o popula]ie de 8.028 de locuitori (inclusiv cele 200 de familii din Clocociov), din care 4.563 bărbați și 3.465 femei. Încet, dar sigur, orașul și-a organizat structura administrativă, juridică și cultural-spirituală. Încă din anul 1797 Slatina a avut un spital, înființat de omul de bine și filantrop recunoscut, Ionașcu Cupeșu. În 1894 se construiește un nou spital cu 30 de paturi. Nevoia de oameni instruiți a determinat și apariția de școli cu diferite profile. Prima școală a funcționat pe lângă biserica Maica Domnului și datează din anii 1760- 1763.

Slatina a fost atestată documentar pentru prima datã în epoca medievalã, la 20 ianuarie 1368, printr-un act oficial: Vladislav I Vlaicu (1364-1377) acorda scutire de vamă la Slatina tuturor negustorilor brașoveni. În iunie 1522, Radu de la Afumați îi învinge pe turcii otomani la Slatina. În timpul domniei lui Vlad Vintilã (1532-1535) este emis un act care menționează „cetatea de scaun Slatina”. Mihai Viteazul restaurează mănăstirea Clocociov de la Slatina, ca răsplată pentru serviciile aduse de populație în demersurile sale politice.

În epoca modernă, Slatina a trăit din plin Revoluția de la 1821. Aici, Tudor Vladimirescu s-a întâlnit cu căpetenia de haiduci Iancu Jianu. Momentul politic a imprimat în zonă stilul architectural „Tudor”. Slãtinenii s-au implicat activ în evenimentele politice care au urmat: Revoluția de la 1848, Unirea Moldovei cu Țara Româneascã din 24 ianuarie 1859, Rãzboiul de independențã 1877, Răscoala țărăneascã de la 1907, Marea Unire din 1918, Primul și Al Doilea Război Mondial.

Din documentele cartografice existente, se remarcă semnalările orașului Slatina pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino apărută la Padova în anul 1700, important document de cunoaștere și analiză a Țării Românești de la începutul secolului al XVIII-lea (Popescu – Spineni, 1978)(Fig.2.1 )

Fig.2.1 Harta Țării Românești întocmită de Stolnicul Constantin Cantacuzino la 1700, zona Oltenia (Sursa:D.J.A.N.OLT)

În 1864, la Viena, a fost executată de Carol Pop de Szatmary, angajat de domnitorul A.I.Cuza, o hartă a Munteniei și a Olteniei. Pe malul stâng al Oltului, Slatina apare între două sate, Pârliți, la nord și Clocociov, la sud, în prezent cartiere ale municipiului. ( Fig.2.2)

Fig.2.2 Harta lui Szathmary, 1864 (sursa: D.J.A.N. Olt)

Apariția în anul 1941 a Planului orașului Slatina (scara 1: 15 000) oferă informații multiple asupra Slatinei de la acea dată privind relieful, rețeaua hidrografică, configurația rețelei stradale, spațiile verzi, dotările social-edilitare, unitățile economice existente și modul de utilizare al terenurilor.

Dezvoltarea modernă și în ritm susținut a Slatinei a început abia în ultimele trei – patru decenii ale secolului XX, prin industrializarea orașului, proces început odată cu intrarea în funcțiune in 1965 a Uzinei de Aluminiu și a continuat prin punerea în funcțiune în 1969 a Întreprinderii de Produse Carbonoase și a Întreprinderii de Prelucrare a Aluminiului. Au intrat apoi în circuitul economic : Întreprinderea de Utilaj Alimentar, Întreprinderea de piese turnate din aluminiu, Întreprinderea de cabluri, Întreprinderea de țevi, Întreprinderea de rulmenți, Întreprinderea textilă, etc.

Fig. 2.3 Planul orașului Slatina, 1941

(Sursa: D.J.A.N. Olt)

Astfel, se poate afirma că orașul Slatina a traversat o perioadă de explozie industrială după 1970, obiectivele nou înființate implicând și extinderea teritorială a spațiului intravilan, din 1968 fiind incluse perimetrului urban și satele Pârliți și Clocociov, devenite în prezent cartiere în continuă extindere, datorită poziției acestora, favorabilă expansiunii teritoriale. (Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie, 1979)( Fif. 2.3 ).

Stema orașului Slatina a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1368 din 10 noiembrie 2005 și publicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 17 noiembrie 2005(Fig. 2.4).Stema municipiului Slatina se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În partea superioară, în câmp albastru, se află un turn crenelat, de argint, cu o poartă neagră arcuită și zăbrelită, dotat cu trei ferestre negre, însoțit de un soare în dreapta și de o semilună crai-nou în stânga, ambele de aur. În partea inferioară, în câmp roșu, se află un pod de aur, cu trei deschideri și o balustradă metalică cu cinci arce, peste unde de argint, umbrite negru, ieșind din vârful scutului. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu, reședință de județ).

Fig. 2.4 Stema orașului Slatina ( sursa :www. Wikipedia.ro)

Turnul simbolizează punctul de pază și vamă al localității, fapt menționat într-un act oficial emis de Vlaicu Vodă în anul 1368 pentru negustorii brașoveni. Cele două astre, soarele și luna, care flanchează turnul, semnifică lumină, fertilitate, libertate, respectiv veșnicie, creștere și cunoaștere.

3. Considerații geoistorice

În zona orașului Slatina au fost descoperite o serie de dovezi arheologice referitoare la prezența umană încă din timpul paleoliticului datorită zonei favorabile, și anume, pe malul râului Olt. Este vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Astfel în prundișurile râurilor Dârjov și Olt, au fost găsite pietre de râu („galets”), unele unele fiind lucrate pe o față („choppers”) iar altele pe ambele fețe („chopping tools”), precum și anumite tipuri de unelte („așchii”) desprinse prin cioplire din nuclee de silex, fiind adevărate „unelte universale” bazate pe exploatarea naturală a resurselor.

De-a lungul timpului au existat mai multe opinii referitoare la originea numelui orașului. Pentru prima oară s-a plecat de la ideea că numele orașului este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) și „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Această ipoteză pare să fie argumentată de toponimia slavă a unor zone din oraș și din împrejurimi, precum și a unor localități din apropiere (Obrocari – azi strada Tudor Vladimirescu, Dealul Grădiștea, Clocociov, Dobrotinet, Milcov, Brebeni, Sopot, Teslui etc.). Referitor la această ipoteză, A.D. Xenopol, vorbește despre slavi ca populație migratoare: „între anii 500-600, slavii locuiau în regiunile înconjurătoare munților Daciei pe dinafara (se înțelege că până la Slatina sau și mai jos…)”.

O a doua ipoteză susține că numele orașului provine din limba latină arhaică: „Salaatina”, „Salatina”, „Slatina” – rezultând așadar că orașul Slatina poartă numele coloniei romane instalată cândva aici.

În orașul menționat au existat mai multe orașe stabile, însă cea mai mare populație a ocupat terasa stângă a râului Sopot care prezenta mai multe avantaje naturale față de celelalte zone stabile. Pe acest mal, așezarea era protejată de Crivățul ce bătea dinspre est și beneficia de numeroasele izvoare de apă potabilă limpede și rece. Aprovizionarea cu apă potabilă a orașului a fost asigurată, până târziu, în Evul Mediu și chiar în Epoca Modernă, de bogăția în apă de izvor a văii Sopotului. „Cișmelele lui Ionașcu erau alimentate cu ajutorul conductelor de olane din pământ ars care captau apa de aici. Așezările neolitice au fost la început deschise, nefortificate, menționând pentru neoliticul timpuriu așezarea din cartierul Cireașov, punctul Sărăcești (aparținând Culturii Starčevo-Criș); iar mai târziu așezarea de pe valea Sopotului, aparținând civilizației materială și spirituală creată de purtătorii culturii arheologice Vădastra (5000 î.Hr. – 3500 î.Hr.). Comunitățile vădăstrene și-au extins locuirea și pe terasa dreaptă a Sopotului, pe valea pârâului Urlătoarea, în vecinătatea actualei biserici din Cireașov ca și zona Catedralei Ionașcu, fapt ce indica un spor demografic și o dezvoltare internă considerabile.

Săpăturile arheologice au demonstrat existența unei așezări umane pe vechea vatră a orașului Slatina, aparținând culturii „de prund”. Cercetãri mai recente au dus la descoperirea unor resturi ceramice din cultura Vãdastra și Coțofeni. Zona a fost locuită și de triburile geto-dacice. Pe raza municipiului s-au descoperit unelte agricole din fier, ceramică romană de lux (terra sigillata) și comună, precum și tezaure monetare.

Potrivit studiinlor geografice în zona studiatp au fost găsite descoperiri romane, cum ar fi: arme, statuete, iar în așezarea de pe Valea Sopotului au existat ruinele unei fundații construită din cărămizi romane. Acestea sunt fapte ce evidențiază puternica romanizare a dacilor liberi dintre limesuri (alutan și transalutan). În anul 1874, în împrejurimile Slatinei a fost descoperit un important tezaur monetar roman, compus din 2250 denari, ce conținea emisiuni începând de la Galba (68-69) până la Commodus (180-192), iar la poalele Grădiștei a apărut o monedă de la Gordian (238-244).

Continuitatea dacilor liberi de locuire a unui spațiu neintegrat în Imperiul roman într-o formă organizată, însă puternic influențat de romanitate (astfel încât poate fi apreciat drept un teritoriu latinofon), este pe deplin argumentată de aspectul cultural Chilia-Militari, dezvoltat din faza târzie a „La Tèneului” geto-dacic pe care s-a grefat, prin diverse aspecte, o romanizare intensă. Așezări de tip Militari-Chilia din secolele II î.Hr. – IV î.Hr., au fost descoperite la Strehareț (în vecinătatea Colegiului Național „Carol I”) și în Cireașov , în punctele “Leasă” și “Săliște”.

După retragerea romanilor din Dacia (271 d.Hr.) a rămas în urmă o populație autohtonă, daco-romană, care bazându-se pe romanitate și creștinism, a ținut piept valului populațiilor migratoare, păstrându-și indentitatea peste secole. În ideea de generalizare a vieții rurale, comunitatea rurală existentă se va organiza în obști teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în tradiția noastră istorică), reprezentând nuclee solide demografice, lingvistice și de cultură romanică. La Ipotești, în apropiere de Slatina, a fost identificat pentru prima dată conținutul unei atare obști romanice care a fost îmbogățită ulterior cu alte descoperiri similare. Acestea aparțin culturii Ipotești – Cândești – Ciurel, creată de populațiile autohtone în secolele V – VII. Descoperirile din așezarea de pe Valea Sopotului evidențiază ocupațiile și meșteșugurile unei populații sedentare: agricultura, creșterea animalelor, olăritul, fierăritul, torsul sau țesutul. Mărturiile creștine existente în arealul de locuire (de exemplu opaițul de factură bizantină) argumentează continuitatea de locuire și legături strânse cu civilizația romano–bizantină și apoi bizantină, centrul de difuzare a creștinismului.

Stadiul avansat de dezvoltare al societății geto-dacice locale a condus la stabilirea unor intense legături comerciale cu lumea greco-macedoneană iar, mai târziu, romană, relevate și prin descoperirile numismatice. Drept exemplu vin monedele emise de regele Macedoniei, Filip II (359-336) și denari romani republicani, descoperite în oraș. Tot la Slatina a apărut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din aproximativ 6000 de piese, publicat de Cezar Bolliac.

Este cunoscut faptul că după primul război daco-roman (101-102), majoritatea teritoriilor sud-carpatice a fost inclusă în provincia Moesia Inferior. După constituirea provinciei Dacia (106), teritoriul respectiv s-a aflat sub controlul direct al Imperiului roman.

Apărută din timpuri străvechi, așezarea de pe Valea Sopotului, datorită sporului natural al populației și oportunităților create de întretăierea unor importante drumuri comerciale la Slatina („drumul cerii”, „oilor” sau al „buților”), se extinde pe dealurile vecine și spre Valea Oltului. Descoperirile de monede bizantine, venețiene, sârbești din secolele XI – XIII justifică importanța comercială a așezării, chiar înaintea primei sale mențiuni documentare.

Începând cu perioada neoliticului, apar și așezările întărite cu val de pământ și șanț de apărare, de tip tell. O astfel de așezare este cea de la Strehareț care era locuită de comunitățile Sălcuța (venite din Oltenia). Acestea, în urma contactului direct cu comunitățile contemporane Gumelnița (din Muntenia), dădeau naștere, în această zonă, unui facies cultural sălcuțeano – gumelnițean, specific vestului Munteniei. De fapt,și în alte etape istorice, valea Oltului Inferior a reprezentat o zonă de interferență culturală între culturile sosite din est și cele din vest sau cele difuzate din sudul Dunării: aspectul cultural Vinca – Dudești care și-a adus contribuția la formarea culturii Vădasta, Boian V – Gumelnița I – Sălcuța IV, specifice eneoliticului și perioadei de tranziție spre epoca bronzului, aspectul cultural Chilia – Militari (sec. II d.Hr. – IV d.Hr.).

În perioada de tranziție dintre eneolitic și epoca bronzului (2500 î.Hr. – 1800 î.Hr.), în arealul Slatinei s–au așezat comunități aparținând culturii Coțofeni, care exprimă prima sinteză etnică între autohtonii neolitici și comunitățile indo-europene sosite din stepele nord-pontice. Așezării de pe valea Sopotului, i se adaugă locuiri similare, observate în cartierul Clocociov, punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire Coțofeni se suprapune, în majoritatea cazurilor, cu un stat de locuire care aparține culturii Glina (bronzul timpuriu), după cum se constată în așezările de pe Valea Sopotului și din Clocociov; o altă așezare aparținând culturii Glina a fost identificată în cartierul Cireașov, punctul ”Cioacle”(aproximativ 2 km. N-E de “Dealul Cireașovului”); acest lucru indică o stabilitate a populațiilor într-un spațiu conturat.

Din perioada mijlocie a epocii bronzului, în zonă s-au stabilit triburile proto-tracice care aparțineau culturii Verbicioara. În așezarea de pe valea Sopotului s-au descoperit cantități însemnate de ceramică fină (ilustrative sunt ceștile globulare ce prezintă două torți supraînălțate; acestea erau ornamentate cu motive solare incizate: cercuri concentrice, cercuri solare sau zigzaguri). Repertoriul decorativ indică o schimbare majoră și în viața spirituală: cultul fertilității și al fecundității (consacrat prin bogata și variata plastică neo-eneolitică) este înlocuit cu un nou cult – cel al soarelui. Au fost descoperite alte așezări aparținând culturii Verbicioara la Clocociov (punctul ”Pădurea Iliescu”), la intersecția străzilor Oituz și Dealul Viilor și pe strada Tudor Vladimirescu, după podul de la “Botul Calului”, pe o movilă rămasă în urma eroziunii terasei Oltului. Aici a fost descoperită o piesă mai rară, nespecifică zonei; era un topor de luptă din bronz (tipul „cu muchia prelungită”, cu analogii în cultura Wietenberg) și provenea dintr-un atelier transilvănean. Descoperirea unei astfel de piese la Slatina, dovedea existența unor legături timpurii de schimb, de-a lungul Oltului, între triburile de la nord și de la sud de Carpați; aceste legături se vor intensifica în secolele următoare.

În prima epocă a fierului (Hallstatt) este documentată cultura Ferigele. Aceasta posedă o serie de trăsături comune în raport cu culturile precedente și cele succesive, care o definesc ca fiind o cultură getică. Tot în așezarea de pe Valea Sopotului, au fost descoperite unele categorii de obiecte care dovedesc tranziția mai timpurie, a geților din Câmpia Română, la cea de-a doua epocă a fierului (La Tène). În acest sens, se poate menționa ceramica lucrată la roată, similară celei descoperite la Alexandria, Zimnicea sau Mărunței(Olt). Existența ceramicii lucrată la roată, în așezări de secol V î.Hr. – IV î.Hr., dovedește folosirea directă a roții olarului încă din secolul al V-lea, procedeu tehnic împrumutat din lumea greacă, probabil prin intermediul tracilor sud-dunăreni.

Evoluția paleogeografică a teritoriului județului Olt se înscrie în evoluția Câmpiei Române, pe parcursul a mai multor ere geologice, în etape de geneză distincte. Zona câmpiei s-a edificat ca urmare a acumulărilor sedimentare, care au fost urmate de etape de modelare sub acțiunea factorilor exogeni. Constituirea câmpiei este legată și de activitatea de exondare ulterioară formării unitatii dealurilor subcarpatice, prin ridicarea treptată a sedimentelor. Ultimele unități de relief constituite au fost luncile majore din care apele s-au retras rămânînd depozitele specifice.

În anul 1500, Slatina devine capitala Județului Olt, urmând ca în anul 1600 în Slatina să existe 100 de case construite și un important târg săptămânal unde veneau numeroși negustori străini pentru a-și vinde vitele.

În secolul al XVIII-lea este înființată prima școală iar în secolul al XIX-lea orașul este implicat în principalele momente ale istoriei naționale.

Lucrările de modernizare ale orașului încep din anul 1831 iar în 1847 este inaugurat podul de peste Olt. Deja în anul 1832 Slatina avea un număr de 1954 de locuitori apărând și primele întreprinderi industriale.

În 1857 a fost înființat un comitet unionist județean care a avut ca scop creșterea numărului partizanilor unirii și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca și domnitor.

Un alt aspect important în istoricul orașului Slatina a fost faptul că în timpul războiului de independență acesta a fost principala arteră de transport, gara orașului devenind centrul descărcării și încărcării tuturor obiectivelor, proviziilor și munițiilor armatei. Slătinenii au participat inclusiv la luptă fiind încorporați la regimentul Olt nr.3 .

În timpul primului război mondial, Slatina a fost în raza de acțiune a armatei române. Orașul a fost ocupat la 14 noiembrie 1916 de armata germană.

În perioada interbelică orașul avea 13. 918 locuitori și a cunoscut o creștere economică importantă înființându-se uzina hidroelectrică , 140 de ateliere meșteșugărești, pielării, etc.

4. Cadrul natural

4.1 Particularitățile reliefului

Poziția geografică a municipiului Slatina este limitată la sectorul de vale a râului Olt, cu dezvoltarea pe stânga a acestuia și se delimitează la nord cu prelungirile sudice ale Podișului Getic și anume, prin subdiviziunile acestuia de est prin Dealurile Oltețului, la nord Platforma Cotmeana, la est parte din Câmpia Boianului. În partea de sud sectorul de vale este delimitat de subdiviziunea Câmpiei Romanațiului cu contact pe malul stâng al râului Olt cu Câmpia Boianului. De asemenea se poate aprecia că Slatina este poziționată pe ultimele coline ale Platformei Cotmeana (subdiviziune a Podișului Getic), la contactul acesteia cu Câmpia Slatinei. Orașul se circumscrie ca unitate fizico-geografică la extremitatea sud-vestică a Platformei Cotmeana. Altitudinile de pe teritoriul orașului variază de la 130-135 de metri în lunca propriu-zisă a râului Olt (sudul și sud-vestul orașului) la 172 de metri în zonele mai înalte din nord (terasa medie a râului Olt).

Morfodinamica actuală cuprinde cu precădere procesele geomorfologice de acumulare, dar și alunecările, tasări, sufoziuni, etc. Deosebit de active sunt procesele de torențialitate cu realizarea formelor de tip ogaș, ravenă, torent și a bazinelor torențiale. Morfodinamica suprafețelor plane și cvasiorizontale care se manifestă în special în zona interfluviilor și teraselor.

Relieful petrografic este specific depozitelor de roci cu puternic caractermodelator, care se evidențiază bine în peisaj cum ar fi cel de dune de nisip în zonaObarsia – Potelu sau de crovuri în Campia Boianului.

Relieful antropic reflectă acțiunea omului asupra mediului și este corelatcu exploatarea zacamintelor și a altor elemente naturale. În județul Olt formelereliefului antropic cele mai răspândite sunt: reprezentat de forme de acumulare(movile, depozite de materiale), de excavare și de nivelare, etc.

Terasele Oltului se remarca prin întindere mai mare pe partea dreapta a vaii pe toata lungimea sectorului , de la Dragasani pâna la Slatina , ca si prin limitarea lor pe partea stânga , unde sunt mai bine dezvoltate terasele înalte. Valea Oltului prezinta întreg sistemul de terase cuaternare ( P. Cotet , 1957 ) , terase ce se pot grupa în trei categorii : superioare , medii si inferioare ( Fig. 4.1).

Terasele superioare sunt reprezentate prin terasa Slatina , 50 – 60 m , si ceva mai la sud , care nu se regaseste în perimetrul studiat , este terasa Coteana , 80 – 90 m , cu mare extindere în zona localitatilor dupa care au fost denumite , prelungite spre nord pâna la localitatea Verguleasa unde au fost descrise de Ana Conea si Ana Popovavat ( 1960 ). Depozitele acestor terase se pot urmarii în diferite profile geologice , dintre care cele mai importante sunt cele de la Milcovu din Vale si de la Slatina pentru terasa Slatina. La Milcovu din Vale , Gr. stefanescu ( 1895 ) a descoperit prima camila fosila din Europa ( Camelus alutensis ) , alaturi de alte resturi fosile de antilope si elefanti ( Elephas antiquus – acesta s-a gasit intr-o Strada din Slatina la 70 de metri deasupra Oltului la un metru adâncime ) , pe baza carora autorul a stabilit vârsta gün – mindel , timp în care Oltul acumula deozitele fluviatile ale terasei Slatina. Concordanta dintre altitudinea depozitelor de terasa cu prezenta lui Camelus alutensis si numarul orizonturilor de loess si soluri fosile confirma din plin vârsta stabilita.

"Terasa Slatina. Numită după localitatea care are cea mai frumoasă dezvoltare , terasa Slatina este prima dintre terasele înalte care apare pe partea stânga a Oltului. Lipsa celorlalte terase ale Oltului face ca terasa Slatina , să domine cu 50 – 60 m lunca și să prezinte o morfologie destul de accentuată. Energia reliefului întrece aici cu mult chiar pe cea a câmpurilor vestice : Leu – Rotunda si Salcuta – Dranic.

Terasa Slatina se găsește situată în cuprinsul Câmpiei Olteniei în partea de nord – est. Ea se termină prin dealul Prooroci ( 165 m ) la numai 12 km sud de Slatina. Spre nord în cuprinsul Podisului Getic , ea este bine dezvoltată. Spre est , fruntea terasei superioare este reprezentată prin cotele 184 m , 182 m , 172 m si 165 m.

Fig. 4.1 Terasele Oltului în sectorul Slatinei. 1. Depozite piemontane fluviolacustre; 2. Depozit de terasă. 3. Depozite de luncă. 4. Depozite loessoide ( sursa : www. Wikipedia.ro )

Terasa Slatina se deosebeste de terasa superioara Coteana prin generatia de vai, diferita care-i brazdeaza podul , asa cum foarte bine se vede an blocdiagrama din fig 4.1 .

Pe podul teraseiSlatina se dezvolta generatia vailor : sirea , continuata prin valea Streharet , Viilor , Urlatura , Vâlceaua , Tanase si valea Cacova. Fragmentarea fruntii acestei terase ajunge , în unele portiuni , ca de exemplu în zona orasului Slatina , chiar pâna la formarea martorilor de eroziune. Gradistea Slatinei (fig. 7) este rezultatul eroziunii a doua vai laterale.

Structura terasei Slatina se poate observa foarte bine în punctul " Malul " – situat la sud de Abator ( Slatina ) , intr – o sectiune naturala creata de apele Oltului , care rod puternic aici (Fig. 4.2 ).

Fig 4.2 Profilul geologic al Terasei Slatina ( sursa : www.wikipedia.ro )

Levantinul inferior este confirmat aici prin prezenta resturilor fosile lacustre de Unionide sculptate ( aceste fosile au fost culese de pe teren în vara anului 1955 de catre Gh. Burciu – student anul IV – Geografie si determinate de catre Ec. Soverth , lector la Facultatea de Geologie – Geografie din Bucuresti. ) : Unio pristilus davilai , Porumbaru ; Psilunio ( cunospoidea ) herjei. Porumbaru : Psilunio ( psilunio ) lenticularis , stefanescu ; Psilunio ( psilunio ) brandzae , stefanescu ; Psilunio ( psilunio ) subclivosus Teisseyre ; Psilunio ( psilunio ) biplicatus Bielz si Vivipare ; Vivipara bifalcinata Bielz , Viviparus mamatus stefanescu.

Depozitele levantine în care s – a adâncit apa Oltului de la început , sunt formate din argile si nisipuri fine , stratificate , care stau la 45 m altitudine relativa si la 150 m deasupra nivelului marii. Peste ele au fost depuse formatiunile cuaternare fluviatile ( nisipuri si pietrisuri ) în grosime de 5 – 6 m. Deasupra acestora se gaseste loessul , gros de aproape 10 m .

Fig. 4.3 Sol fosil de culoare roșcată în cadrul Terasei Slatina ( Alexandru Gherghe)

Atât după înaltimea depozitului de terasa desupra luncii , cât si după prezența celor patru orizonturi de loess sincrone cu cele patru glaciații ( Mindel , Riss , Würm I si Würm II ) si trei orizonturi de soluri fosile, sincrone cu cele trei interglaciații ( Mindel – Riss , Riss – Würm I și Würm II ) – vârsta terasei poate fi socotită ca fiind Mindel.

Patul terasei a fost tăiat în Günz . Acumularea depozitlor de terasă a avut loc în interglaciarul Günz – Mindel , iar tăierea prispei s-a facut în interglaciarul Mindel.

Peste depozitele fluviatile , s-au depus în timpul celor patru glaciații amintite patru orizonturi de loess.

Luăm ca vârsta ultima faza de eroziune , aceea care a creat treapta morfologică. În cazul de fata vârsta este Mindel. Acest lucru este confirmat de prezența resturilor de Camellus alutensis, semnalate de Gr. stefanescu ( 299 ) și a celor de Elephas antiquus ( citat după G. Vâlsan – 327 , p. 341 ) în subsolul orașului Slatina. Prezența acestor resturi fosile indică un climat mai cald adică faza interglaciară Günz – Mindel când au fost acumulate depozitele terasei Slatina.

4.2 Condițiile climatice

Clima este temperat continentală cu nuanțe mediteraneene, generate de masele de aer tropicale în sezonul cald, de origine africană.

Circulația maselor de aer este predominant vestică determină parametri climatici reprezentați de temperatură, precipitații, insolație etc. Valorile temperaturii înregistrează fluctuații lunare, sezoniere și anuale.

Mediile multianuale sunt de 11,2°C în zona sudică și scad până la 9,8°C în zona dealurilor joase. Fenomenul de îngheț se manifestă în sezonul de iarnă, dar cca 200-210 zile/an nu se produce îngheț.

Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelui, dependente direct de circulația locală a atmosferei și de configurația reliefului, variază diurn și sezonier.

Precipitațiile atmosferice pe teritoriul județului Olt variază de la nord la sud, datorită configurației reliefului precum și, lunar și sezonier. Clima din orașul Slatina este de tip temperat-continentală, media anuală a temperaturilor fiind de 10,7 °C, iar media anuală a precipitațiilor având o valoare de mai puțin de 515.6 mm. Pentru intervalul de timp dintre 1869 și 2002, recordul de cea mai mare temperatură este de +40.5 °C înregistrat în august 1952. Cea mai scăzuta temperatură înregistrată la Slatina a fost de -31 °C în ianuarie 1942.

Potentialul termic al acestei regiuni ( exprimat prin suma temperaturilor anuale mai mari de 0º C ) este caracterizat prin valori care cresc de la nord la sud ( de la 3900 la Dragasani la 4000 la Slatina ). Aceasta schimbare gradata în acelasi sens iese în evidenta si din analiza altor elemente climatice , cum sunt : diferenta dintre evaptranspiratie ( EVT ) si precipitatiile anuale , care prezinta valori de 300 mm iar la Slatina aproape 350 mm , sau indicele hidrotermic Seleaninov ( care reprezinta raportul dintre suma preciptatiilor si suma temperaturilor înmultit cu 10 ) care în nord are valoarea de 0,96 iar în sud de 0,90.

Precipitatiile atmosferice prezinta aceeasi influenta continentala ca si temperatura aerului si ele cad mai mult sub forma de ploi. Cantitatea anuala de precipitatii depaseste 500 mm , la Slatina – Striharet este de 515,7 mm. La nord de Slatina , în cuprinsul Piemontului Getic , precipitatiile cresc chiar la 600 mm.

Vânturile, influențate de factorul orografic, au direcție predominantă vestică și nord-vestică, iar în anotimpul de primăvară și toamnă se manifestă și circulație sudică.

Configurația reliefului, dispunerea retelei hidrografice pe direcția NV-SE, altitudinea reliefului determină caracteristici locale și diferențierea unor topoclimate: de dealuri subcarpatice, de câmpie și de luncă.

4.3 Hidrografia

Râul Olt este unul din cele mai importante râuri din România. Izvorăște din Munții Hălmașul Mare, din Carpații Orientali.

Oltul cutreieră în drumul său spre vărsare forme variate de relief, drenând o serie de depresiuni si masive muntoase dintre cele mai înalte din țara noastră. Datorita numărului mare a surselor de alimentare, respectiv a suprapunerii favorabile a lor în timp, Oltul are un regim hidrologic compensat, bine echilibrat.

În Slatina, râul Olt reprezintă cea mai importanta apă de suprafață, având o direcție de curgere NV-SE.

Debitul mediu multianual la Slatina este de circa 160 m3/s, valoare ce depășeste cu circa 23 m3/s debitul la intrarea pe teritoriul județului Olt.

Fig. 4.4 Râul Olt – Slatina ( Alexandru Gherghe)

Dintre afluenții cei mai importanți din zonă, pe partea stângă, amintim:

– Valea Clocociov cu o lungime de 4.5 km si o suprafața a bazinului hidrografic de 11 km2;

– Valea Strehareți, cu afluentul Valea Ștreangului care izvorăște din NV municipiului si are o lungime de 12 km;

– Valea Milcov cu o lungime de 12 km și o suprafața a bazinului hidrografic de 31 km2 si se varsă în râul Olt, în zona acumulării Ipotești;

– Valea Sopot cu o lungime de 6 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 13 km2.

Pe partea dreaptă a râului Olt, singurul afluent este râul Beica ce izvorăște din județul Vâlcea și are o lungime de 49 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 163 km2.

4.4 Vegetația

Vegetația naturală se încadrează în cele două mari unități vegetale:

– zona forestiera reprezentata de subzone pădurilor de stejar si mixte;

– zona de stepă reprezentată de pajiști de silvostepă cu graminee și diverse ierburi xeromezofile.

5. Caracteristicile socio-economice

5.1 Populația

Potrivit Direcției Județene de Statistică Olt, a fost 90.442de locuitori.

Tabel 5.1 Populația Slatinei pe categorii de vârstă

Grafic 5.1 Populația Slatinei pe categorii de vârstă

Referitor la apartenența populației Slatinei pe naționalități situația prezentată este următoarea:

– cetățeni români – 98,32%, rromi – 0,98%, maghiari – 0,1% iar restul de 0,6% este constituită de cetățeni de alte naționalități.. Datorită creșterii numărului de migranți către oraș a crescut de-a lungul timpului și numărul cererilor locurilor de muncă și locuințe.

Grafic 5.2 Apartenența populației din Slatina pe naționalități

Dacă ne raportăm la apartenența religioasă Slatina prezintă:

– ortodocși: 99,3%

– romano-catolici: 0,2%

– adventiști: 0,2%

– alte confesiuni: 0,3%

Grafic 5.3 Apartenența religioasă a populației din Slatina

5.2 Economia

Așezarea geografică a orașului a a avut o importanță deosebită în dezvoltarea lui ca și centru comercial.

Încă din trecut, alături de comercianți și agricultori apar și mesteșugari specialiști în prelucrarea metalelor și a lemnului, ca și cojocari, cizmari, croitori etc. 
Începând cu secolului XIX apar ateliere cu caracter mestesugăresc, fabrici de lumânări, iar în 1850 se înființează o fabrică de bere care a fost incendiată în 1876.

Statistica industrială din anii 1899-1900 prezintă Slatina ca pe o puternică zonă industrială:

– fabrica de cherestea, propietate a francezului Th. Raux, înființată încă din anul 1892 

– fabrica de făinoase a lui Toma Vasile, înființată în 1885, apoi preluată și modernizată de Delogan – Iliescu Donevschi 

– fabrica de tăbăcărie a lui Marius Piela, înființată în 1899 

– moara Aluta, care apare în 1912, având o capacitate de 3 vagoane în 24 de ore și care funcționeazăși în prezent.

În perioada comunistă au fostconstruite în Slatina o serie de unități industriale importante:

– Uzina de Aluminiu ALRO, prima de acest fel din Romania .

La 24 aprilie 1963 au început lucrările pentru organizarea șantierului, iar la 9 iunie au început lucrările de construcție lapentru secția de electroliză. Alro a intrat in functiune in 1970 

– Fabrica de Prelucrare a Aluminiului ALPROM 

– Întreprinderea de produse carbonoase ELECTROCARBON 

– Intreprinderea de cabluri ELCARO 

– Întreprinderea de utilaj alimentar UTALIM 

– Întreprinderea de confecții textile TEXTILA 

– Întreprinderea de țevi.

În prezent, în Slatina există numeroase baze de constructzii civile și industriale – majoritatea facând parte din fostele întreprinderi de construcții. Acestea sunt S.C. SCADT S.A., S.C. AEG S.R.L., S.C. CONCIS S.A., S.C. CRIȘAN S.A., S.C. OLTCONSTRUT S.A. Există și numeroase societăți private nou înființate cu potențial mare de dezvoltare :S.C. BÃLTZOI PRIMACONS S.R.L., S.C. ROLMIS S.R.L., S.C. CONDOR PÃDURARU S.R.L., S.C. VLAD CONSTRUCT.S.R.L. Lucrările de construcții au fost realizate în majoritate de sectorul privat, activitatea aflându-se în continuă dezvoltare și diversificare în domeniul construcțiilor civile și edilitare. Astfel, pe raza municipiului Slatina există construcții modernizare ca: Prefectura Județului Olt, Vama Slatina, Palatul de Justiție Olt, Direcția Generalã a Finanțelor Publice și a Controlului Financiar de Stat, Trezoreria filiala Slatina, Banca Comercialã Română filiala Slatina etc.

Bineînțeles că evoluția situației economice locale este în strânsă legătură cu evoluția situației regionale ți naționale, iar buna funcționare a economiei de piață la toate nivelurile este determinată de agenții economici privați și de inițiativele acestora. Din prisma acestui lucru este deosebit de important ca inițiativele din sectorul privat să fie sprijinite și să fie încurajate persoanele ce doresc să deschidă o afacere locală.

Economia municipiului Slatina se bazează pe dezvoltarea industriei metalurgice neferoase în domeniul obținerii și prelucrării aluminiului primar (S.C. ALRO S.A., S.C. ALPROM S.A.). Mai mult de 70% din cifra de afaceri a acestor întreprinderi se realizează prin export. Calitatea aluminiului realizat la ALRO Slatina, este în conformitate cu normele internaționale și cu standardele London Metal Exchange, ceea ce a asigurat firmei un bun renume pe piața mondială, producția fiind destinată unor piețe externe importante: Grecia, Italia, Turcia, Frantza , Austria , Polonia, Spania, Belgia , Israel , Germania și Siria.

ALRO asigură necesarul de aluminiu al industriei naționale, principalii clienții fiind: ALPROM, SIDEX, ELCARO, DACIA PITEȘTI, ICME BUCUREȘTI, IPROEB BISTRIȚA, DAEWOO CRAIOVA.

În Slatina există și o fabricã de cabluri ce face parte din holding-ul PIRELLI, realizeazând anual o cifră de afaceri din care aproximativ 20% provine de pe piața externă.

S.C. ALTUR S.A. există în municipiul Slatina din anul 1972, producând subcomponente de aluminiu  pistoane auto de bună calitate atât pentru import cât și pentru export.

S.C. ELECTROCARBON S.A. apărută în anul 1965, în prezent produce și comercializează: electrozi normali UHP si HP, electrozi clorosodici, antracit calcinat, pastă sodeberg, plăci grafitate și electrografit praf.

Există și numeroase firme din  industria textilă printre care : S.C. MARLENE COM S.R.L., S.C. MINATEX S.R.L., S.C.UNICONFEX EXIM S.R.L., S.C. GURAYTEX S.R.L,S.C. D&S TEXTILE S.R.L., S.C. AGROCOMERȚ S.R.L.

Dacă ne raportăm la industria alimentară aflăm că există numeroase firme ce au ca obiect de activitate producerea și comercializarea de produse specifice :

– Produse specifice de panificatzie – S.C. ALUTA S.A., S.C. ALIMENTARA S.A., S.C. PANDIPO.S.R.L, S.C. MAGIC ALPROD S.R.L:

– Produse de mezelărie S.C. SPAR. S.R.L., S.C. COM-IDEAL S.R.L., S.C. COM MARCOS S.R.L.; S.C. VÂLCEA M.G. S.R.L, S.C. SALOS.S.A.

– Produse lactate S.C. OLTINA S.A.

6. Evoluția spațială și morfostructura vetrei orașului

Cercetarea apariției și evoluției unităților teritorial-administrative de la sud de Carpați contribuie la clarificarea unor probleme ale istoriei poporului român. În esență, informații de referință privesc structurile administrative și fiscale care erau în statul feudal Țara Românească.

Fără a mai face referiri la evenimente și situații deja evocate, menționăm existența Slatinei, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ca un mic târg de provincie, desfășurat în imediata apropiere a râului Olt, între Dealul Grădiște și zona care este cunoscută actualmente ca „orașul nou”. Se păstrează ca mărturii din acea perioadă, numeroase clădiri: Grand Hotel Regal, Școala de Fete, Catedrala Ionașcu, Cofetăria Minerva și alte 50 de clădiri istorice incluse în Lista Monumentelor Istorice din România, ca și o anumită structură morfologică a nucleului urban. După 1950 se construiesc cartiere muncitorești (Steaua Roșie, Progresul I,II și III, Crișan, Tunari ș.a.). Profilul economic al orașului va fi dominat după 1965 de industria de producere a aluminiului. Documentul prin care este atestată Slatina dovedește importanța comercială pe care a avut-o așezarea de lângă râul Olt. Istoricii afirmă că aici era primul loc din câmpie prin care Oltul putea fi trecut cu ușurință, la acea vreme neexistând un pod. Documentul de atestare arată, deci, cât de mare era importanța comercială a așezării favorizate de apropierea cursului Oltului. Funcțiunea dominantă comercială a Slatinei s-a perpetuat în timp și a susținut transformarea statutului așezării rurale în târg și, ulterior chiar în oraș.

Slatina sfârșitului de secol al XIX-lea era un orășel compus din centru și mahalale, cele aproximativ 42 de străzi asigurând accesul spre cartierele Obrocarii, Caloianca, Sopot, Drumul Gării, Clocociov sau Dealul Viilor. Centrul era delimitat de dealurile Grădiște, Caloianca și Sopot. O parte din străzile menționate erau pavate cu bazalt și erau foarte lungi, iar altele arătau mai mult a drumuri de țară.. Printre cele mai importante străzi din Slatina erau: strada București, strada Ionașcu, strada Gimnaziului, strada Pieții. La începutul secolului al XX-lea, conturul Slatinei, incluzând centrul și mahalalele, avea forma unui pentagon, ale cărui laturi erau „Pârliții, Brebenii, Mănăstirea Clocociov, cazarma din dealul Caloianca și unirea gârlii Valea Muierii cu Oltul. Centrul orașului avea forma unui triunghi cu vârful spre răsărit, baza spre vest, pe măgura Grădiște. Latura de sud este delimitată de dealul Caloianca, iar cea de nord de dealul Sopot.” (A. Grosu – șef secție istorie și artă, Muzeul județean Olt).Una din cele mai vechi artere slătinene, lungă de cca.un kilometru este strada București. Artera pornea de la podul peste Olt și străbătea orașul de la est la vest, cuprinzând 132 de case. De numele acestei străzi se leagă construirea primului pod de fier peste un râu intern din România. Unul dintre motivele înlocuirii „podurilor umblătoare” a fost faptul că Slatina era un punct de vamă important. Este semnificativ faptul că acest pod, realizat între 1888 și 1891 de către inginerul Davidescu, reprezintă realizarea în premieră în România, a unui pod de fier peste un râu interior. Valoarea utilitară și estetică a acestui pod este dublată și de prima „exprimare” a arhitecturii metalului, lansată cu prilejul Expoziției internaționale de la Paris din anul 1889. Pe strada București s-a născut, în casa de la numărul 3, scriitorul de faimă internațională, Eugen Ionescu. Numită inițial „Ulița Boiangiilor” datorită faptului că era locuită de cojocari și boiangii (vopsitori de lână), strada primește numele de Ionașcu după ce aici s-a construit o școală și o biserică dintr-o donație a familiei negustorului Ionașcu. Donația lui venea din averea agonisită pentru unica lor fiică, Rada. După nemângâiata pierdere a acestei fiice, familia face donația pentru binele orașului și al locuitorilor săi (pe lângă școală și biserică, mai finanțează și întreținerea cișmelelor de alimentare a orașului cu apă potabilă, captată din izvoarele Sopotului. Ulterior, pe locul bisericii se va realiza o catedrală ale cărei picturi interioare vor fi realizate de Gheorghe Tătărescu. Școala Ionașcu s-a evidențiat ca fiind una dintre cele mai bune din țară, aici fiind școliți oameni de seamă timp de mai multe decenii. În 1894, școala construită de Ionașcu va fi înlocuită de o altă clădire, care mai există și astăzi, în ea funcționând acum Casa Corpului Didactic Olt. Din strada Ionașcu către râul Olt se desfășoară strada Gimnaziului, a cărei denumire vine de la construirea, în 1884, a Gimnaziului „Radu Greceanu”, devenit astăzi Colegiu Național. O bună tradiție a unui învățământ de calitate determină evitarea desființării gimnaziului în anul 1901 și chiar transformarea lui în liceu. Pe strada gimnaziului se mai remarcă moara Olteanca al cărei proprietar, Alexandru Iliescu, fiind unul dintre filantropii orașului, va da, mai târziu, numele său, străzii.

Tot dinspre strada Ionașcu spre Grădina Publică se desfășoară strada Primăriei, lungă de cca. 500 de metri și cuprinzând cca. 53 de case. Puți retrasă de la stradă, Primăria Veche a dat numele străzii care, ulterior se va înlocui cu numele Carol, după ce Primăria se va fi mutat în noul sediu al Palatului Comunal. Se remarca, pe această stradă, eleganta casă a doctorului Gheorghe Kitzulescu realizată în stil neoclasic italian. Frecventată de personalități remarcabile precum: George Enescu, Dinu Lipatti, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Titulescu, Tudor Arghezi, casa a fost, din păcate, demolată în anii ´80. Bulevardul Nicolae Titulescu de astăzi reprezintă fosta stradă a Peții care și-a luat, probabil numele de la piața orașului amplasată aici. Artera pornea de la Primăria veche către Biserica Sopot. În anii ´30 pe această stradă s-au construit unele din cele mai mari hale din țară, demolate apoi tot în anii ´80. De asemenea, pe strada Pieței se afla casa Racoviceanu. Aici și-a petrecut vacanțele de vară viitorul mare pianist și compozitor Dinu Lipatti și fratele său, Valentin. Mama lui Dinu Lipatti era născută Racoviceanu și astfel această clădire „asemănătoare unei cule, cu ziduri masive și boltă impunătoare, cu etaj și cerdac, ce degaja un aspect medieval” devine Vila Racoviceanu care a fost și ea dărâmată în anii ’70.

Luată de mai multe ori de apele învolburate ale Oltului, construcția care asigură legătura dintre Oltenia și Muntenia este al doilea pod de fier din România, după cel peste Dunăre de la Cernavodă. Importanța sa este cu atât mai mare cu cât, în fapt, la Slatina, de-a lungul timpului, s-au întretăiat rutele comerciale ale comerțului intern și internațional. De podul peste Olt de la Slatina se leagă numele unor oameni care au condus destinele acestei părți a țării: Bibescu, Cuza sau Carol I. În urmă cu peste 100 de ani, atunci când nu exista podul peste Olt din Slatina, de la ieșirea spre Craiova, oamenii foloseau „podurile umblătoare” (poduri de vase) pentru transportul de pe o parte pe cealaltă a râului. Faptul că nu exista un pod fix era o dificultate cu care se confruntau oamenii din perioada Slatinei medievale, în acest punct intersectându-se multe dintre rutele comerciale de-a lungul vremurilor. Aceste informașii rezultă din chiar documentul de atestare al Slatinei de la 20 ianuarie 1368 . Vadul de la Slatina era singurul loc care permitea o trecere mai lesnicioasă a Oltului, fapt pentru care reprezenta punctul de legătură dintre cele două provincii istorice românești, Oltenia și Muntenia. Modul în care se tranzita râul Olt, la Slatina, în perioada medievală, este prezentat în mai multe documente istorice. „La început au fost poduri umblătoare, luntre, construite din trunchiuri de copac. Acestea sunt menționate în câteva documente medievale ca și în consemnările călătorilor străini. Ajuns la Slatina la 26 august 1641, episcopul catolic Baxi menționează, printre altele, că Slatina este așezată pe malul râului Olt peste care se trece cu luntrea”.

În jurul anului 1846 se pune concret problema construirii unui pod fix peste Olt, chiar domnitorul de atunci al Țării Românești, Gheorghe Bibescu, fiind cel care va pune piatra de temelie a construcției la data de 24 iunie a acelui an. Cu ocazia acestui eveniment, prefectura județului Olt a organizat o mare festivitate. Construirea a ceea ce, pentru acea vreme, era cea mai impresionantă lucrare din țară a adus laolaltă meșteri și materiale de construcții din toate colțurile țării. Lucrările au fost supervizate de o echipă formată din specialiști italieni, conduși de inginerul Giovani Balzano, iar materialele – piatra și lemnul – au fost aduse din județele Argeș și Vâlcea. Cu ocazia inaugurării podului de lemn de peste Olt, la 8 septembrie 1847, administrația locală a organizat sărbători impresionante pe parcursul a trei zile. Se pare că, totuși, ziua inaugurării a fost ușor forțată dat fiind că la această dată își sărbătorea ziua de nume Maria Bibescu, soția domnitorului. Imaginea podului inaugurat în anul 1847 este imortalizată printr-un desen de către pictorul Barbu Iscovescu, unul dintre participanții la festivitățile de inaugurare ale podului. De asemenea, o imagine a podului este prezentată într-o medalie din argint. Inundațiile foarte frecvente de pe râul Olt au dus, din nefericire, la distrugerea podului din lemn, iar oamenii au fost nevoiți să se folosească din nou de luntre pentru tranzitul de pe un mal pe celălalt.

Cea de-a treia încercare de construire a unui pod fix peste Olt, la Slatina, va fi și cea mai reușită. Lucrările pentru un pod de fier încep la 1888 și se termină la 1891, poziționarea construcției fiind chiar în zona de unire a vechilor poduri de pe Beica și Olt. Proiectul a fost supervizat, de această dată, de inginerul român Nicolae Davidescu. A fost proiectat și construit pe o lungime de 400 de metri, cu suprastructură din fier, pe arcuri și bolte, fiind una dintre cele mai impresionante și mai bine realizate construcții din țară, ca și cea de la 1847. De numele lui Nicolae Davidescu se va lega dezvoltarea și modernizarea ulterioară a Slatinei, el devenind arhitectul șef al orașului. Un nou eveniment grav afectează, peste timp podul peste Olt de la Slatina. În perioada Primului Război Mondial el este aruncat în aer, în 1916, de către trupele românești care se retrăgeau din calea armatei germane Podul va fi reparat după război de către Germania învinsă, construcția intrând în daunele de război. Actualul pod peste Olt de la Slatina arată aproape la fel ca cel care a fost inaugurat în 1891 (îi lipsesc însemnle regale de pe pilonii de zidărie, acestea fiind date jos în anii comunismului). Podul peste Olt, primul pod de fier realizat peste un râu interior este și a doua încercare de punere în aplicare a arhitecturii fierului, prezentată pentru prima dată la Expoziția Mondială de la Paris din 1899. Construcția supervizată de inginerul Nicolae Davidescu a fost realizată după succesul celei de la Cernavodă a lui Anghel Saligny.

7. Impactul antropic asupra calității mediului

7.1 Aspecte generale

Termenul “mediu” este introdus în limbajul de specialitate geografic în 1826 de către cercetătorul francez Elisee Reclus, având, atunci, sensul de “condițiile exterioare ale unei ființe”. Mediu geografic, în prezent, presupune spațiul în care geosferele externe (litosfera, atmosfera, biosfera, hidrosfera, precum și liantul lor, antroposfera) se intersectează și interacționează, formând, din mai multe sisteme deschise conjugate, un singur sistem complex, geosistemul sau, mai nou, “sociogeosistemul”.

Totuși, accepțiunile temenului cunosc variații, în funcție de școala de gândire geografică în care este promovat. Astfel, o primă referire include o nuanță mai mult ecologică decât geografică: astfel, în secolul al XVII-lea, Ch. de Montesquieu, prin prisma determinismului natural al cărui fondator poate fi considerat, subliniază impactul mediului natural asupra dezvoltării societății omenești. Preluând ideile lui Montesquieu, Elisee Reclus a dezvoltat această teorie, evidențiind raportul, pe atunci unidirecțional, între mediul natural și cel antropic. Secolul al nouăsprezecelea, marcat în cadrul geografic de apariția antropogeografiei, aduce în prim plan concepțiile lui Friedrich Ratzel, acesta considerând comunitățile umane, în special statele, ca fiind organisme ce pot fi comparate cu ființe vii . “Environmentalism-ul” promovat de școala americană (Ellen Semple) se bazează pe depența dintre mediul natural și cel uman, iar școala rusească promovează un determinism exclusiv social, tendința acestora fiind îndreptată spre eliminarea oricărei influenăe a naturalului asupra proceselor antropice (reduse la “procese de producție”).

7.1.1 Conceptul de impact de mediu

Interdependența factorilor natural-uman este tot mai strânsă, pe măsura creșterii performanțelor tehnologice, ajungându-se în epoca actuală la relație aproape simbiotice între cele două componente. Astfel apare necesitatea modificării raportului societate-mediu și în cadrul cercetărilor științifice geografice. De-a lungul timpului, cele 2 elemente s-au combinat în proporții variabile în descrierea “întregului nedivizat” care face obiectul geografiei.

Astfel, determiniștii exagerau importanța condițiilor naturale în dezvoltarea societății, fără a ține cont de acțiunea antropică în mediul natural. De exemplu, în această etapă logica localizările activităților productive se baza exclusiv pe prezența/absența unor resurse naturale într-un cadru regional.

La polul opus se situează adepții voluntarismului (în special școala sovietică – având ca reprezentant pe S.V.Kalesnik) a căror tendință este de eliminare totală a determinărilor naturale și a exagerării importanței celei social-economice, fapt care a dus uneori la catastrofe ecologice (consumuri exagerate, epuizarea unor resurse).

O viziune echilibrată pare să fie cea a posibilismului (școala franceză) , caracterizată de dictonul celebru al lui Paul Vidal de la Blache : “Natura propune, omul dispune”.

Tendința actuală este cel mai bine descrisă de A. Berque , care în 1985, a introdus conceptul de mediance (inflența japonezului Fudosei a lui Watsuji), concept care stă la baza mesologiei: “știința relațiilor dintre grupul social și enviropinmentul său”.(Berque) În acest concept sunt înscrise și caracteristicile milieului (necesitatea existenței unui sistem de referință), dar implică mult mai puternic percepția subiectivă a membrilor grupului social.

“Milieu este uneori natural și cultural, alteori subiectiv și obiectiv, și uneori colectiv și individual”, afirmă Berque încercând să sugereze depășirea luptei contrariilor. Astfel, mediul apare ca suportul material al relaționărilor, indiferent de natura acestora.

“Geografia integrală”, așa cum îi spune numele, își propune integrarea mediului natural și al celui antropic într-o “suprageosferă”; teoria lui Berque mută atenția dispre polii relației (societate, mediu) spre relația în sine care devine punctul de plecare în dezvoltarea unui nou sistem de percepere și ierarhizare a realității geografice.

Porteous (1971) definește calitatea mediului ca fiind o “problema complexă” ce antrenează percepții subiective, puncte de vedere și sensuri care variază în cadrul unorgrupuri sau la nivel de individ.

Conceptul de calitatea mediului este un concept multidimensional, prin definiție are două sensuri majore: primul se referă la mediul fizic pe când al doilea se referă la mediul perceput (Rapoport, 1977 aut. cit. in Khattab, 1993).

Rapoport (1990) consideră că sensul cel mai apropiat de conceptul de calitate a mediului este legat de aspectele materiale ale mediului fizic cum ar fi: poluarea aerului, poluarea apelor, poluarea industrială, consecințele suprapopulării, etc. care au anumite efecte asupra oamenilor.

Calitatea mediului reprezintă un set de proprietăți și caracteristici ale mediului, fie generalizate sau locale, având efect asupra oamenilor și altor organisme. Este o masură a condițiilor mediului referitor la cerințele uneia sau mai multor specii sau a nevoilor și intențiilor omului.

7.1.2 Tipuri de impact asupra mediului

Definirea și determinarea indicatorilor de impact asupra mediului, a sistemelor de cogenerare, permite cuantificarea impactului ecologic a acestora, element deosebit de util, atât în faza implementării unei soluții noi de cogenerare, cât și în cazul analizei auditului funcționării sistemelor deja existente.

Principalele tipuri de impact asupra mediului sunt :

– epuizarea rezervelor de resurse naturale ( consumul de rezerve neregenerabile)

– efectul de seră ( emisia gazelor cu efect de seră: CO2, CH4, N2O, CFC, O3 , etc.)

– degradarea stratului de ozon ( emisia gazelor cu efect fotochimic CFC)

– toxicitate și ecotoxicitate ( emisii de substanțe chimice, căldură, emisii radioactive, emisii de elemente ca azot, fosfor în componența apelor uzate, etc.)

– alți factori perturbatori ( emisii sonore, emisii mirositoare, gradul de ocupare a unei suprafețe și a timpului).

Fiecărui tip de impact i se asociază indicatori sau indici de impact, pe baza cărora se face evaluarea din punct de vedere ecologic a diferitelor sisteme de cogenerare. Calculul indicilor de impact se face pe baza poluanților emiși în cadrul fiecărui tip de impact.

7.1.3 Evaluarea impactului asupra mediului

Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) este o procedură prin care se evaluează potențialele efecte negative pe care un proiect, public sau privat, le poate avea asupra mediului. Această evaluare identifică de asemenea măsurile de diminuare sau compensare a efectelor negative asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului reprezintă un instrument al politicii de mediu, constituind una dintre componentele majore ale dezvoltării durabile, prin abordarea efectelor asupra mediului încă din faza de planificare a unor activități, în loc de a lăsa în seama generațiilor viitoare eliminarea consecințelor “dezvoltării” realizate de actualele generații.

Procesul de evaluare a impactului asupra mediului poate reprezenta un instrument flexibil pentru îmbunătățirea planificării, creșterea conștiinței, colectarea informațiilor de mediu și prevenirea impactelor negative asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului se efectueaza pentru anumite proiecte, prevăzute de legislația în vigoare, în domeniile : agricultură, industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, carbunelui și turbei, industria energetică, producerea și prelucrarea metalelor, industria materialelor minerale de construcții, industria chimică și petrochimică, industria lemnului și a hârtiei, proiecte de infrastructură, precum și proiecte din domeniul mangementul apei și al deșeurilor.

Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează, într-o manieră potrivită și pentru fiecare caz în parte, efectele directe și indirecte ale proiectului asupra următorilor factori:

– ființe umane, faunăși floră;

– sol, apă, aer, climă și peisaj;

– bunuri materiale și patrimoniu cultural;

– interacțiunea dintre factorii mentionați la alineatele precedente

Legislația nțtională prevede că evaluarea impactului asupra mediului trebuie realizată cât mai devreme posibil, astfel încât:

– să existe toate premizele că nu se vor irosi resurse materiale și de timp pentru proiectarea unei activități și

– informațiile despre proiect pe care titularul acestuia le poate furniza autorităților competente să fie suficiente pentru realizarea evaluării impactului asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului urmărește stabilirea măsurilor de reducere sau evitare a impactului negativ al proiectului asupra tuturor factorilor și determină dacă proiectul poate fi realizat pe amplasamentul ales.

Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează in faza de pregătire a documentației care fundamentează fezabilitatea proiectului și cuprinde urmatoarele etape:

– etapa de încadrare;

– etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a studiului de evaluare a impactului asupra mediului;

– etapa de analiză a rezultatelor studiului de evaluare.  

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusă de autoritățile competente pentru protecția mediului și se realizează cu participarea celorlalte autorități implicate prin reglementări proprii sau răspunderi specifice ce le revin în domeniul protecției mediului.

Autoritățile competente pentru protecția mediului aduc la cunoțtința publicului orice solicitare de acord de mediu pentru proiecte supuse evaluării impactului asupra mediului într-un interval de timp care să permită publicului exprimarea opiniilor înaintea deciziei de emitere a acordului de mediu.

Publicul are un rol important in procesul de luare a deciziilor cu privire la aprobarea, din punct de vedere al mediului, a realizarii unor proiecte/investitii, fie ele publice sau private.

Pentru a-si putea exprima opiniile si a formula comentarii si propuneri in cunostinta de cauza, publicul trebuie sa fie informat si sa i se puna la dispozitie, in vederea consultarii, documentatia de evaluare a impactului asupra mediului.

Publicul are la dispozitie 30 de zile lucratoare, de la data publicării anunțului, pentru a consulta documentația de evaluare a impactului asupra mediului.

Dezbaterea publică are drept scop prezentarea proiectului și a documentației de evaluare a impactului asupra mediului si oferă răspunsuri problemelor ridicate de către public atât înaintea dezbaterii publice, cât și în timpul acesteia. Această dezbatere este condusă de autoritatea competentă pentru protecția mediului și este deschisă participării cetățenilor, ONG-urilor active în domeniul protecției mediului, mass-mediei, titularului proiectului, autorităților administratiei publice locale, precum și altor instituții și grupuri de interes public.

Atât autoritatea competentă pentru protecția mediului cât si titularul de proiect au obligația să analizeze propunerile/observațiile publicului și să ia în considerare, în procesul decizional de mediu, pe cele care sunt justificate.

Evaluarea impactului asupra mediului a fost introdus în legislația română în vederea alinierii la dispozițiile legislației internaționale și comunitare:

Hotărârea Guvernului României nr. 918/2002 privind evaluarea impactului asupra mediului a anumitor proiecte publice si private

Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Conventiei privind evaluarea imapctului asupra mediului în context transfrontier

Ordonanța de Urgență nr.195 din 22 decembrie 2005 privind Protecția Mediului

OUG nr. 243/2000 (MO nr. 633/06.12.2000) privind protecția atmosferei aprobată prin Legea nr. 655/2001 (MO nr. 773/04.12.2001)

OUG nr. 12/2007 (MO nr. 153/02.03.2007) pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului, adoptată prin Legea nr. 161/2007 (MO nr. 395/12.06.2007)

OM nr. 745/2002 (MO nr. 739/09.10.2002) privind stabilirea aglomerărilor și clasificarea aglomerărilor și zonelor pentru evaluarea calității aerului în România

OUG nr. 12/2007 (MO nr. 153/02.03.2007) pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului, adoptată prin Legea nr. 161/2007 (MO nr. 395/12.06.2007)

Legea Apei nr. 107/1996 (MO nr. 244/08.10.1996)

Legea nr. 112/2006 (MO nr. 413/12.05.2006) pentru modificarea și completarea Legii Apelor nr. 107/1996

Legea nr. 310/2004 (MO nr. 584/30.06.2004) pentru modificarea Legii Apelor nr. 107/1996 (MO nr. 244/08.10.1996)

OM nr. 1012/2005 (MO nr. 978/03.11.2005) pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces la informațiile de interes public privind gospodărirea apelor

OM nr. 161/2006 (MO nr. 511/13.06.2006) pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă

HG nr. 352/2005 (MO nr. 398/11.05.2005) pentru modificarea HG nr. 188/2002 (MO nr. 187/20.03.2002) pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate

OUG nr. 152/2005 (MO nr. 1078/30.11.2005 ) privind prevenirea și controlul integrat al poluării, modificată și completată de Legea nr. 84/2006 (MO nr. 327/11.04.2006)

OM nr. 818/2003 (MO nr. 800/13.11.2003) pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației integrate de mediu, modificată și completată de OM nr. 1158/2005 (MO nr. 1091/05.12.2005)

HG nr. 445/2009 (MO nr. 481/13.07.2009) privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului

OUG nr. 78/2000 (MO nr. 283/22.06.2000) privind regimul deșeurilor aprobat prin Legea nr. 426/2001 (MO nr. 411/25.07.2001)

Legea nr. 101/2006 (MO nr. 393/08.05.2006) serviciile de salubrizare a localitatilor, care modifica OUG nr. 78/2000 (MO nr. 283/22.06.2000) privind regimul deșeurilor

OUG nr. 57/2007 (MO nr. 442/29.06.2007) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice

Lege nr. 84/2006 (MO nr. 327/11.04.2006) pentru aprobarea OUG nr. 152/2005 (MO nr. 1078/30.11.2005 ) privind prevenirea și controlul integrat al poluării

Legea nr. 265/2006 (MO nr. 586/06.07.2006) pentru aprobarea si modificarea OUG nr. 195/2005 (MO nr. 1196/30.12.2005) privind protecția mediului

HG  nr. 1408/2008  (MO nr. 813/4.12.2008) privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase cu Anexele nr. 1—6 (MO nr. 813 bis/4.12.2008)  

HG nr. 321/2005 (MO nr. 19/10.01.2008) privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental

Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1115/2002 privind accesul liber la informatia privind mediul

Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Conventiei privind accesul publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998

Hotărârea Guvernului României nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii comercianților

7.1.4 Metodologia de evaluare a impactului asupra mediului

Luarea în considerare a efectelor asupra mediului ale unui proiect încă din primele etape ale planificării acestuia, conduce la identificarea și evaluarea din timp a posibilelor efecte negative asupra mediului.

Prin realizarea evaluării impactului asupra mediului se identifică, descrie și evaluează, în mod corect și real pentru fiecare caz, efectele directe și indirecte ale unui proiect public sau privat asupra următorilor factori: ființe umane, floră și faună, sol, apă, aer, climă, peisaj, bunuri materiale, patrimoniu cultural și interacțiunea dintre acești factori.

A. Metoda indicelui de poluare globală

Este o metodă de interpretare de tip cantitativ și calitativ pe bază de indici de poluare (Ip), pe factori de mediu. Starea mediului se exprimă prin indicele de poluare globală (IPG).

Metoda indicelui de poluare globală permite aprecierea stării de sănătate sau de poluare a mediului și de exprimare cantitativă a acestei stări pe baza unui indicator rezultat dintr-un raport între valoarea ideală și valoarea la un moment dat a unor indicatori de calitate, considerați specifici pentru factorii de mediu analizați.

Metoda presupune parcurgerea mai multor etape de aprecieri bazate pe indicatori de calitate posibili să reflecte o stare generală a unuia din factorii de mediu analizați și apoi corelarea acestora printr-o metodă grafică.

În acest sens, se propune încadrarea calității, la un moment dat, a fiecărui factor într-o scară de bonitate, cu acordarea unor note care să exprime apropierea, respectiv depărtarea de starea ideală.

Luând în considerare starea naturală neafectată de activitatea umană și situația ireversibilă de determinare a unei componente de mediu se obține o scară de bonitate exprimată prin notele de la “1” la “10”, care pune în evidență efectul poluanților asupra mediului înconjurător.

Valorile Ip se corelează printr-o metodă grafică care are la bază o scară de bonitate de la 1 la 10 în care avem:

– nota “10”-corespunde stării naturale neafectată de activitatea umană;

– nota“1”-corespunde stării de poluare maximă a mediului cu emisie de noxe.

Calitatea unui factor de mediu (componente de mediu) sau element al mediului se încadrează în raport de limitele admise de STAS-uri sau normative în scara de bonitate prezentată în tabelul 7.1 (Robu, 2005).

Tabelul 7.1 Scara de bonitate

Unde:

C = concentrația determinată prin măsurători experimentale;

CMA = concentrația maxima admisă de normativel în vigoare.

Cu valorile reale obținute se trasează o figură geometrică neregulată reprezentând starea reală (Sr) și care este mai mică decât figura geometrică obținută pe diagramă având raza de 10 unități de bonitate și care reprezintă starea ideală (Si).

Indicele de poluare globală rezultă din raportul:

IPG=1-nu există poluare;

IPG>1-sunt modificări de calitate a mediului.

În tabelul 7.2 este prezentată calitatea mediului în funcție de valoarea indicelui de poluare global

Tabelul 7. 2. Scara privind calitatea mediului

B. Metoda matricei de evaluare rapidă

Metoda matricei de evaluare rapidă a impactului (MERI) se bazează pe o definiție standard a criteriilor importante de evaluare, precum și a mijloacelor prin care pot fi deduse valori cantitative pentru fiecare dintre aceste criterii, (reprezentate printr-o notă concretă, independentă). Impactul activităților ce se vor desfășura în cadrul proiectului sunt evaluate față de componentele de mediu și se determină pentru fiecare componentă o notă, folosind criteriile definite, asigurându-se astfel o măsurare a impactului potențial pentru componentele mediului.

Criteriile importante de evaluare se încadrează în două grupe:

– Criterii care pot schimba individual scorul (punctajul) obținut;

– Criterii care, în mod individual, nu pot să schimbe scorul obținut.

Valoarea atribuită fiecăreia din aceste grupe de criterii se determină prin folosirea unor formule simple. Formulele permit determinarea notelor pentru componentele individuale pe o bază definită. Sistemul de notare necesită simpla înmulțire a valorilor atribuite fiecărui criteriu din grupa (A). Folosirea înmulțirii pentru grupa (A) este importantă pentru că ea asigură exprimarea ponderii fiecărei note, în timp ce simpla însumare a notelor ar putea exprima rezultate identice pentru condiții diferite.

Valorile (notele) acordate pentru grupul criteriilor de valoare (B) sunt adunate între ele pentru a da o sumă unică. Aceasta dă siguranța că notele acordate individual nu pot influența scorul general, dar și că importanța colectivă a tuturor valorilor din grupa (B) este avută în vedere în totalitate.

Suma notelor din grupa (B) se înmulțește apoi cu valoarea rezultată din înmulțirea notelor din grupa (A), asigurându-se astfel un scor final de evaluare (ES). în forma sa actuală procedura de calcul pentru MERI poate fi exprimată astfel:

(a1)x(a2) = aT

(b1)+(b2) + (b3) = bT

(aT)x(bT)=ES

Unde:

(a1), (a2) sunt notele (valorile) acordate criteriilor individuale pentru grupa (A);

(bi), (b2), (b3) sunt notele (valorile) acordate criteriilor individuale pentru grupa (B);

aT este rezultatul înmulțirii tuturor notelor (A);

bT este rezultatul însumării tuturor notelor (B);

ES este scorul de mediu pentru factorul analizat.

În tabelul 7.3 sunt prezentate criteriile și treptele de evaluare pentru metoda matricei de evaluare rapidă a impactului.

Tabel 7.3: Criterii și trepte de evaluare

În tabelul 7.4 este trecută conversia scorurilor de mediu în categorii de impact pentru metoda matricei de evaluare rapidă a impactului.

Tabelul 7.4: Conversia scorurilor de mediu în categorii de impact

7.2 Impactul mediului antropic asupra mediului în Municipiul Slatina

7.2.1 Presiunea antropică recentă ca factor regenator al impactului environmental

Starea factorilor de mediu este relevată prin indicatori specifici monitorizați de laboratoarele Agențiilor Județene de Protecția Mediului și a filialelor Regiei Naționale „Apele Române”.

Ca o apreciere generală, tendința ultimilor ani a fost de reducere a nivelului concentrațiilor pentru diverși poluanți, în primul rând ca urmare a reducerii sau încetării activităților economice, în cazul unor agenți economici și, ca urmare a modernizărilor sau investițiilor din domeniu.

Stadiul cunoașterii climatologice și environmentale a municipiului Slatina și împrejurimilor acestuia este de natură să stimuleze noi preocupări de cercetare.

Lucrările cu referire la calitatea mediului au apărut și după anul 2000, când s-au realizat și baze mai ample de date environmentale, precum și rapoartele lunare și anuale privind calitatea mediului județului Olt, de către echipa de cercetare a Agenției de Protecția Mediului Olt.

Menținerea pe durată nedeterminată a calității factorilor de mediu reprezintă o condiție absolut necesară pentru implementarea tuturor celorlalte măsuri ale strategiei de dezvoltare.

Calitatea mediului ca și element sintetic în strategia de dezvoltare a unei regiuni, cu un pronunțat caracter industrial, este determinată de activitățile menajere ale populației rezidente și de profilul economic al unității teritoriale.

Bineînțeles că industrializarea excesivă realizată după al doilea război mondial a condus la poluarea județului, distrugerea vegetației, infestarea apelor curgătoare din zonă. De asemenea, dezvoltarea economico-industrială din ultimii ani nu a ținut seama de rațiunile specifice protecției mediului. Din această cauză, în acest moment, municipiul Slatina, ca de altfel și România în general, nu beneficiază de infrastructura corespunzătoare pentru protecția mediului și nici de o educație civică la nivelul cerințelor standardelor europene.

Dobândind posibilitatea de a transforma mediul înconjurător, omul nu și-a pus mult timp problema de a proceda rațional, în condiții normale de echilibru și dezvoltare a vieții. Exploatarea irațională, în primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc), a accentuat efectul nociv al acțiunilor omului asupra naturii.

Pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acțiunile în sprijinul protecției mediului înconjurător, fiind una din preocupările contemporane prioritare.

Prin ocrotirea naturii înțelegem măsurile luate de stat sau de societate, în vederea opririi de la distrugere a unor anumite obiecte ale naturii, însemnate din punctul de vedere al științei, al culturii și al economiei; anumite specii de plante și animale, peisaje naturale, fenomene geologice, zăcăminte de roci sau minerale, fosile, peșteri, căderi de apă, lacuri sau izvoare, păduri, fânețe sau ochiuri de stepă, întinderi de mare etc. Acestea constituie așa-numitele monumente ale naturii.

Metoda reprezintă modul de cercetare, sistemul de reguli și principii de cunoaștere și transformare a realității obiective; ea este aspectul teoretic cel mai activ al științei care jalonează calea dobândirii de noi cunoștințe.

Municipiul Slatina s-a dezvoltat inițial pe terasele joase de pe stânga Oltului, fragmentate de vâlcele (Șopotului, Muierii, etc.) acolo unde are loc contactul dintre Platforma Cotmeanei și Câmpia Boianului. Teritoriului ocupat de vatra vechiului oraș și a satelor alăturate (Cireașov, Pârliți) s-a extins recent spre sud, către Dealurile Caloianca și Viilor, iar aspectul general al vetrei este de amfiteatru deschis către lunca Oltului în fața căreia se ridică Dealul Grădiștea, vechi martor de eroziune.

Datorită așezării geografice și a modului în care interacționează factorii radiativi, dinamici, fizico-geografici și antropici, Slatina se află în climatul temperat de tranziție (specific Europei Centrale) și are un potențial radiativ și termic ridicat. Altitudinal orașul se desfășoară între 103 m în luncă și 170–175 m pe fruntea terasei (diferența altitudinală a reliefului este mai mică de 100 m, astfel încât diferențierile climatice ale elementelor meteo în altitudine nu sunt reprezentative).

Activitatea antropică, specifică mediului urban, alături de ceilalți factori genetici individualizează acest areal din punct de vedere climatic în componența Câmpiei Române.

Ca urmare, mediile termice anuale și cele ale lunilor de vară sunt ceva mai reduse decât în lunca Dunării, iar cele ale lunilor de iarnă, ceva mai ridicate, ceea ce conduce la scăderea amplitudinilor medii anuale ale temperaturii aerului. Inversiunile termice sunt mai puțin frecvente și persistente.

Prin utilizarea terenurilor în funcție de diversele sale interese, omul a dus pe de o parte la restrângerea suprafețelor ocupate de formațiuni vegetale naturale (înlocuite cu culturi agricole, formațiuni vegetale secundare sau chiar terenuri devenite neproductive datorită degradării, construcțiile numeroase în municipiul Slatina, etc.), iar pe de altă parte la modificări mai mult sau mai puțin pronunțate ale compoziției și structurii covorului vegetal în porțiunile în care vegetația naturală s-a menținut.

Poluarea mediului în municipiul Slatina constituie o problemă serioasă datorită surselor depoluare diferite (predomină cele din industria metalurgiei neferoase) și pentru că tehnologia demodernizare a unităților industriale în domeniul protecției mediului nu a fost realizată în toateunitățile, dar la principalul poluator ea a devenit o preocupare și în practică, începând cu anul2000.

Toți factorii de mediu: aer, apă, sol, vegetație sunt afectați de depozitele de deșeurimenajere: prin caracterul neorganizat al acestor gropi de gunoi au apărut fenomene destul de grave de poluare în arealul de amplasare: infiltrațiile de ape uzate spre freatic și degradarea apelor subterane din zonă antrenarea de către vânt a materialelor ușoare (hârtie, poliester, praf, etc) dinsprezonele de depozitare spre localități; generarea de mirosuri neplăcute datorate atât deșeurilor ca atare cât și proceselorde degradare.

Impactul generat de deșeurile produse și depozitate necontrolate constă ân afectarea calității factorilor de mediu, si anume:

• aer: datorită antrenarilor eoliene apar spulberări de cenușă (un numar de 20-30 /an) care reprezintă principalele efecte negative ale haldelor de zgură și cenușă șicare se rasfrâng asupra perimetrului și zonelor limitrofe haldelor. De asemenea este afectată vizibilitatea în zonele respective, aerul devine irespirabil, se distrug clădiri, duce la uzura prematură a sistemelor electrice (conturnare izolatori si stâlpi de înaltătensiune), blochează centrii respiratori.

• apa de suprafață: apele de suprafață sunt poluate prin scurgerile directe de ape limpezite cu conținut ridicat de săruri, sodiu, potasiu și pH. În cazul unor incidențe la digurile de contur ale haldelor de zgură și cenușă (1-2/an) urmate de scurgereaamestecului de hidrotransport a cenușilor, efectele de poluare cu suspensii suntdeosebit de grave;

• ape subterane: în haldele de cenușă se drenează spre freatic cantități imense de săruri, alcalinitate, ion amoniu, halda mal drept facând practic apele nepotabile;

• Solul si subsolul: afectarea solului si subsolului prin infiltrarea levigatului. De asemenea aportul de substanțe organice si minerale poluante provenite din descompunerea deșeurilor modifică caracteristicile chimice ale solului (respectiv concentrațiile de azotați, azotiți, metale grele și substante organice nedegradabile).

Identificarea și inventarierea surselor de poluare și a poluanților aerului, solului și apei, prelevarea, prelucrarea și interpretarea datelor privind concentrațiile principalilor indicatoripoluanți aerieni (dioxidul de azot, dioxidul de sulf, amoniac, fluor și pulberi în suspensie),analiza variațiilor anuale și inter-anuale a concentrațiilor respectivilor poluanți, a efecteloracestora asupra stării de sanogeneză umană, vegetației, solului, a măsurii în care populațiaorașului conștientizează fenomenul de poluare și efectele acesteia, a măsurilor de prevenire șicombatere a poluării, toate atestă seriozitatea problemei calității mediului și necesitatea unorcercetări aprofundate pentru stabilirea situației reale, identificarea problemelor prioritare și adoptarea măsurilor adecvate.

Concluzionând sub aspect environmental, mediul slătinean din punct de vedere calitativ seaflă în limitele concentrațiilor maxime admise stabilite prin lege, iar poluarea în ansamblu pare afi sub control.

Datele environmentale utilizate au fost medii lunare, mediile zilnice neputând fi accesate,neavând astfel, posibilitatea unei mai bune corelări a concentrațiilor poluanților cu factoriimeteorologici de influență și stabilirii concrete a unor episoade de poluare.

7.2.2 Poluarea aerului

Starea atmosferei este evidențiată prin prezentarea poluării de impact cu diferite noxe, poluare produsă în zonele aflate sub influența directă a surselor depoluare. În rețeaua de supraveghere a poluării de impact se efectuează măsurătoriprivind o serie de poluanți gazoși, pulberi în suspensie, pulberi sedimentabile șiprecipitațiile atmosferice.

În municipiul Slatina sunt 3 puncte fixe de prelevare pe 24 ore la nivelul platformei industriale. Sistemul de monitorizare la nivelul celorlalte localități urbane constă în 15 puncte de prelevare momentană (1 ora) pentru determinarea poluanților gazoși (NO2, SO2, NH3) și a pulberilor în suspensie.

Analizând evoluția concentrațiilor medii anuale a poluanților gazoși pe perioada 2003-2006 se observă fluctuații în calitatea aerului din județul Olt. Emisiile de gaze cu efect acidifiant al aerului sunt cele de SO2 și NOx, primul datorat centralelor termice și surselor industriale, iar cel de-al doilea sub formă mono- și bivalentă, având aceleași surse (centrale termice, surse industriale, autovehicule).

Indicatorii urmăriți nu arată depășiri ale concentrațiilor maxime admisibile pe 24 ore la amoniac, fluor, dioxid de sulf.

Un alt poluant din această categorie este amoniacul, cu evoluție ascendentă în perioada 2003-2006 și care, are ca sursă de proveniență activitățile agricole (emisii datorate dejecțiilor animaliere și utilizării îngrășămintelor chimice azotoase).

Emisiile de compuși organici volatili nemetanici au ca principală sursă industria extractivă, distribuția combustibililor și utilizarea solvenților.

Emisiile de metan au ca sursă principala 85% activitatea de extracție a combustibililor fosili, care în timp prezintă o tendință de creștere.

Principala sursă pentru emisiile de metale grele o reprezintă transportul rutier.

Urmărirea calității factorului de mediu aer, se realizează prin efectuarea de analize chimice pentru indicatorii specifici, evacuate în atmosferă de fiecare platformă industrială și activități economice de pe raza județului.

Analizele privind calitatea aerului sunt efectuate de APM Slatina si Direcția de Sănătate Publică Olt.

Pe ansamblul municipiului, emisiile anuale raportate la numărul de locuitori sunt apropiate de mediile pe întreaga țară.

Emisiile de poluanți în atmosferă au scăzut în ultimii ani, datorită reducerii producției, cât și a introducerii de tehnologii noi.

Indicatorii de calitate monitorizați sunt: amoniac, bioxid de azot, fluor, bioxid de sulf, pulberi în suspensie și pulberi sedimentabile.

Principalele unități ce contribuie la poluarea aerului :

– unitățile de platformă industrială Slatina, care evacuează în atmosferă noxe, precum: pulberi de cocs, gudroane, fluor, hidrocarburi, dioxid de sulf, dioxid de azot, monoxid de carbon, etc.

SC ALRO SA emite poluanți precum: săruri de fluor, pulberi de cocs, monoxid de carbon și hidrocarburi. SC ELECTROCARBON SA este al doilea mare poluator al atmosferei în Slatina, ce are ca ramură de activitate metalurgia, iar poluanții rezultați sunt: pulberi de grafit și de cocs metalurgic, pulberi de cocs de petrol si pulberi cu smoală, gudroane, monoxid de carbon și bioxid de sulf.

Principalele surse generatoare de gaze cu efect de seră sunt:

– natura;

– producerea energiei termice și electrice în centralele termice din zonă;

– extracția și distribuția combustibilului fosil;

– producerea energiei termice în centralele industrial de ardere;

– utilizarea solvenților;

– transporturi și surse mobile, altele decât transportul rutier;

– agricultura.

În urma determinării calității precipitațiilor căzute pe teritoriul județului Olt, se poate concluziona că în zona Slatina precipitațiile căzute au fost de tipul precipitațiilor neutre cu un conținut ionic total mediu, în timp ce în zona de sud a județului, precipitațiile au fost neutre cu un conținut ionic total mare.

Pentru îmbunătățirea calității aerului se urmărește:

– reducerea nivelului de poluare a aerului;

– ameliorarea calității aerului ambiental în jurul zonelor industrial, în conformitate cu standardele europene;

– extinderea spatiilor verzi de protective împotriva poluării industrial din zona N-E a orașului;

– amenajarea de scuaruri in zonele aglomerate din centrul civic al orașului;

– reducerea impactului traficului rutier asupra calității aerului;

– încadrarea nivelului de zgomot in normele stabilite de STAS 11007.

7.2.3 Poluarea apelor

Alimentarea cu apă se face preponderent din subteran pentru așezările urbane, și din fântâni domestice în așezările rurale.

Utilizatorul de apă din Slatina este SC ACETI SA.

Municipiul Slatina este alimentat cu apă furnizată de un număr de 158 de puțuri de mare adâncime, situate pe ambele maluri ale Oltului, la adâncimi cuprinse între 50 și 120 metri.

Conform Primăriei Slatina, s-au modernizat 14 km de rețele de apă și 16.6 km de rețele de canalizare.

Apă extrasă ajunge în cele două stații de pompare Salcia și Treapta I, iar de aici la stațiile de pompare Treapta II Grădiște și Oituz, de unde este distribuită în rețea și la consumatori.

Râul Olt este principalul colector al apelor uzate evacuate de industrie și localități, pornind din județul Harghita și până la vărsarea sa în Fluviul Dunărea. La intrarea în județul Olt concentrațiile indicatorilor de calitate reprezentate de regimul de oxigen și de mineralizație se încadrează în categoria a II-a de calitate, iar la indicatorii toxici specifici (organoclorurate, mercur) în categoria a III-a de calitate, constatându-se totuși depășiri în perioadele de secetă, când debitele sunt scăzute. Pârâul Milcov, principalul colector al apelor uzate evacuate de pe platforma industrială Slatina, se încadrează în categoria a III-a de calitate, trecând în categoria „degradat” în multe perioade ale anului. Celelalte râuri ce traversează municipiul Slatina nu au o influență semnificativă în bilanțul calitativ și cantitativ al calității apelor râului Olt.

Principalii indicatori fizico-chimici care definesc calitativ cursurile de apă sunt: temperatura, pH-ul, oxigenul dizolvat, conținutul în substanțe organice, suspensii, sărurile de calciu, sodiu, nitriți, nitrați, sulfați.

Factorii care conduc la poluarea apelor de suprafață pot fi grupați astfel:

– factori demografici;

– factori urbanistici;

– factori industriali și agrozootehnici.

Sursele de poluare ale apelor în Slatina sunt:

– SC ALRO SA cu poluanții care afectează calitatea apelor uzate evacuate, precum: fluorul, suspensiile și uleiurile minerale de la scurgerile de pe platforma, în rețeaua de canalizare.

– SC ELECTROCARBON SA unde principalii poluanți sunt: pulberile de material carbonic și produsele petroliere.

Stația de epurare a municipiului Slatina, cu treapta mecanică și biologică, colectează apele uzate menajere și cele pre-epurate de la unitățile industriale, și este dimensionată pentru un debit de 500 l/s.

Pentru protejarea si utilizarea eficienta a rezervelor de apa se are in vedere:

– gospodărirea rațională a rezervelor de apă;

– păstrarea și valorificarea apelor de suprafață ce traversează orașul Slatina;

– eficientizarea epurării corespunzătoare a apelor uzate;

– eliminarea pericolelor de deversare a apelor neepurate în apele de suprafață;

– modernizarea stațiilor de epurare și pre-epurare de pe platforma industrială Slatina.

S-a urmărit ca pana în 2012 un procent de 98% din populația municipiului să fie branșată la rețeaua de apă, și 95% din locuințe să fie racordate la sistemul de canalizare.

7.2.4 Poluarea solurilor

Cu privire la poluarea solului cu fertilizanți s-au constatat că utilizarea nerațională a acestora a determinat apariția unui exces de azotați și fosfați în sol, care a avut un efect toxic asupra microflorei din sol, iar prin levigare au poluat apelefreatice. De asemenea, excesul de pesticide prezent în sol poate afecta sănătateaumană prin intermediul contaminării solului, apei și aerului. O consecință gravă oreprezintă acumularea continuă în plante și animale a anumitor pesticide și implicitcontaminarea alimentelor, cu efecte negative asupra sănătății oamenilor.

Depozitele de deșeuri urbane includ deșeuri menajere de la populație și de la agenții economici, deșeuri din serviciile orășenești și deșeuri din construcții și demolări. Cele mai multe depozite de deșeuri urbane sunt mixte, acceptând pentru depozitare, atât deșeuri de tip urban, cât și deșeuri industriale, de obicei nepericuloase. Amestecul acestor tipuri de deșeuri conduce la producerea unui levigat încărcat cu substanțe nocive care, prin infiltrare, poluează solul, apele de suprafață și apele subterane și implicit afectează starea de sănătate a populației.

Calitatea solului în municipiul Slatina este afectată de activitatea de extracție și transport prin conducte a țițeiului, de activitatea industriei siderurgice neferoase în cazul manifestării unor fenomene accidentale. Scăderea activității zootehnice în ultimii 20 ani a condus la scăderea cantității de dejecții animale.

Poluarea solurilor include nu numai totalitatea fenomenelor și proceselor determinate de pătrunderea din afară a unor substanțe sau elemente nocive, ci și toate dereglările ce intervin în echilibrul complex, de natură fizică, chimică și biologică.

Deși municipiul Slatina nu dispune de industrie miniera sau siderurgica, totusi o suprafata de 17,4 ha este destinata depozitelor industriale (halde) de pe lânga societatile, SC ALRO SA Slatina, SC ALPROM SA Slatina si SCELECTROCARBON SA Slatina.

Ultimii ani s-au caracterizat printr-un deficit hidric accentuat, determinat atât de insuficiența precipitațiilor cât și de desfășurarea defectuoasă a irigațiilor, ceea ce a dus la restrângerea arealului suprafețelor cu exces de umiditate.

7.2.5 Poluarea sonoră

Nivelul de zgomot se determină diferențiat pe zone urbane funcționale, stabilite în conformitate cu prevederile stipulate prin normativele în vigoare. Zgomotul exterior este dat de sursele mobile și de cele staționare existente în zona de studiu acustic în momentul respectiv. Zonele de zgomot s-au stabilit atât prin observația directă, cât și în urma determinărilor de zgomot efectuate în punctele stabilite.

O primă sursă de zgomot în Slatina este reprezentată de fabricile din zonă. O a doua sursă de zgomot și cea mai importantă este cea produsă de traficul rutier.

Au fost luate o serie de măsuri referitoare la reducerea surselor de zgomot în municipiul Slatina:

– au fost amplasate pe străzile cu trafic intens a unor dispozitive speciale de reducere a vitezei;

– au fost stabilite sensuri unice de circulație pe străzile Primăverii, Unirii, Libertății, etc.

– aliniamentele stradale au fost completate cu material dendrologic.

  Din punctul meu de vedere o măsura de protecție sonoră ar fi luarea unor măsuri educaționale, organizatorice și legislative prin excluderea sau diminuarea unor surse de zgomot, a nivelurilor ridicate și nocive etc.  De exemplu, ar trebui introduce în locuințe anumite reguli de limitare a zgomotului, a unor activități și dispozitive generatoare de zgomot în orele de odihnă (după-amiaza, noaptea) etc.

7.3 Evaluarea calității mediului în Municipiul Slatina

7.3.1 Conceptul de calitate de mediu

Conceptul de impact se referă la toate acțiunile umane (existente, potențiale) care acționează asupra mediului, sănătății și bunăstării umane dintr-un teritoriu. Acest concept este strâns legat de conceptele de calitate și stare a mediului, fiind într-o relație dialectică cu acestea.

În funcție de scara geografică de manifestare pot fi distinse: impacturi strategice (care influențează arii mult mai mari față de zona utilizată și exploatată de o anumităactivitate) și locale (care influențează o arie limitată aferentă unei activități sau surseantropice de impact).

După intensitate impacturile pot fi clasificate astfel: impacturi de intensitate ridicată (impacturile cu intensitate maximă), impacturi de intensitate medie (cu efecteevidente și percepute) și impacturi de intensitate scăzută (cu efecte mai puțin evidente).

În funcție de natura efectelor produse impacturile se împart în impacturi negative și impacturi pozitive.

O altă clasificare a impacturilor ia în considerare patru categorii de impacturi: directe, indirecte, vizuale și cumulative.

În literatura de specialitate se conturează mai multe tipuri de impacturi asupra mediului. Glasson și colab., 1994, identifică următoarele tipuri de impacturi: impacturi fizice și socio-economice; impacturi directe și indirecte; impacturi de scurtă și lungă durată; impacturi locale și strategice (inclusiv cele la nivel regional, național); impacturi adverse și benefice; impacturi reversibile și ireversibile; impacturi cantitative și calitative; impacturi distribuite de grup și/sau arie; impacturi actuale și percepute; impacturi asociate altor tipuri de proiecte de dezvoltare.

7.3.2 Considerații privind organismele bioindicatoare

Starea de sănătate a sistemelor naturale și artificiale (antropice), deopotrivă, poate fi studiată din punct de vedere bio-ecologic cu ajutorul bioindicatorilor.

Speciile bioindicatoare pot fi atât plante (licheni, mușchi, etc.) cât și animale (efemeride, plecoptere, etc.). Ele reprezintă un grup de specii care răspund într-un mod predictibil la o modificare specifică a unui ecosistem.

Modificările climatice globale (creșterea temperaturii medii, schimbarea regimului și cantităților de precipitații) și defrișările au determinat, în ultimele decenii, o creștere a suprafețelor afectate de deșertificare la nivelul întregii planete.

Acțiunile antropice au și ele un impact deosebit asupra reliefului accelerând procesele naturale și ducând la apariția unor noi forme de relief. Cauzate de locuirea îndelungată, dar mai ales de presiunea umană exercitată în ultimele secole și datorată creșterii numerice a populației, intervențiile antropice în cadrul municipiului Slatina sunt numeroase.

În condițiile modificării din ce în ce mai intense a peisajului natural, paralel cu creșterea numerică a populației și extinderea activității umane, asociațiile vegetale și faunistice au căpătat cu totul alt aspect. În urmă cu câteva milenii – așa cum o dovedește existența solurilor forestiere – păduri masive acopereau toată suprafața.

De pe la mijlocul secolului trecut au început să apară și pădurile de salcâm, ca urmare a plantațiilor efectuate pentru fixarea nisipurilor din sectorul Maglavit – Desa – Rast și din stânga Jiului.

În trecut, pădurile făceau parte din zona cereto- gârnițelor, iar azi apar sub formă de pâlcuri în mare parte. Diferite specii de stejar sunt în componența floristică, și anume: stejar pufos, brumăriu, cer și gârniță ca arbori.

Dintre speciile subarboret amintim: arțarul tătăresc, mojdreanul, păducelul și lemnul câinesc. Ulterior, în urma defrișărilor au apărut pajiști stepice. Ca specii amintim firuța și păiușul.

Vegetația luncilor se dezvoltă în lungul râurilor și este reprezentată de pajiști de luncã și zăvoaie. Apar specii iubitoare de apă lângă râuri și în lunca inundabilã dar și specii stepice în arealele luncilor înalte. Dintre aceste specii amintim: iarba câmpului, pirul și firuța (ca specii stepice), rogozul, stuful și papura (ca specii indicatoare de mediu cu umiditate mare). Zăvoaiele au fost în cea mai mare parte defrișate sau inundate, în urma amenajărilor hidrotehnice. Apar fragmentar și sunt alcãtuite de specii de sălcii ( Salix alba, fragilis, triandra), de specii de plopi (alb și negru) și arini.

Transformarea mediului natural de viață ca urmare a intervenției omului, precum și vânatul și pescuitul abuziv practicate în trecut au avut consecințe importante asupra faunei terestre și acvatice.

Fauna din mediul acvatic a suferit și ea modificări determinate de activitățile omenești. În cazul apelor Jiului, poluarea pronunțată a dus la apariția unor specii și la micșorarea numărului altora, iar în lunca Dunării, lucrările hidroameliorative recente au determinat schimbări substanțiale ale suprafețelor lacustre. Ca urmare, întinderea domeniului acvatic care oferă condiții favorabile de viață s-a micșorat, în schimb s-au luat măsuri pentru organizarea creșterii intensive a peștelui în majoritatea bazinelor lacustre ramase. Dintre speciile mai frecvente in aceste bazine și în apele Dunării pot fi enumerate: crapul, plătica, carasul, rișioara, somnul, știuca, șalăul.

Schimbările climatice globale, caracterizate prin creșterea temperaturilor, accentuează fenomenul de secetă meteorologică, care, în timp, conduce la instalarea secetei hidrologice, respectiv la reducerea debitelor resurselor de apă (de suprafață și subterane), fapt ce periclitează alimentarea cu apă a localităților, industriei și agriculturii.

Bioindicatorii se caracterizează printr-o serie de atribute:

– să aparțină unui grup de specii facil identificabile, ușor de determinat;

– să aibă o plasticitate ecologică suficient de mare, care să le permită prezența în mai multe tipuri de habitate;

– să reacționeze prompt la modificări ale mediului sau să marcheze caracteristici sau trăsături ecologice specifice;

– prezența acestora în mediu să fie decelabilă o cât mai mare perioadă de timp din an (pe cât posibil în toate anotimpurile);

– monitorizarea acestora să permită prelucrări statistice, acest fapt presupunând o abundență relativă în mediu suficient de mare.

Sursele de poluare a florei și faunei sunt urmatoarele:

– industrializare excesivă

– emisii de poluanți (NOx, SO, SO2, CO, metale grele, pulberi) și zgomot.

– accidentele ce pot genera scurgeri de carburanți, uleiuri care deversate pe suprafața solului afecteaza flora si fauna specifica amplasamentului.

– deșeurile rezultate din traficul rutier pot afecta vegetația.

– accidentele rutiere în care sunt implicate autovehicule care transportăsubstanțe periculoase pot afecta în mod semnificativ flora specifică.

7.3.3 Evaluarea impactului cu ajutorul listelor de control

Pentru o ilustrare a utilizării metodei evaluării cu ajutorul listelor de control, lista de control Adkins-Burke a fost aplicată pentru următoarele proiecte, care pot avea importanță environmentală în municipiul Slatina:

a) proiectul Slatina Industrial Parc ( lipsa proiectului)

b) proiectul privind modernizarea linilor de cale ferată (proiect existent, în derulare).

Metodologia de evaluare a impactului generat de cele două proiecte este bazată pe scara de evaluare care este cuprinsă între valoarea -5 (impact environmental negativ major) și valoarea +5 (impact environmental pozitiv major).

Pentru cele două proiecte au fost alese trei alternative de dezvoltare ținându-se cont de faptul că unul dintre ele este în curs de derulare. S-au luat în calcul următoarele alternative (faze) de dezvoltare a proiectului: faza A – situația alternativei 0 (lipsa proiectului), faza B – faza de construcție și faza C – faza operațională (faza de management).

În urma evaluării pot fi evidențiate o serie de aspecte:

În cazul proiectului Slatina Industrial Parc pare a fi cea mai viabilă comparativ cu faza de construcție (care implică impacte notate cu -13) și cu cea operațională (care implică impacte notate cu -9). În cazul fazelor de construcție și operațională pot interveni situații care să îmbunătățească în sens pozitiv scorurile de evaluare. O altă situație apare în cazul proiectului „ modernizare liniei de cale ferată. În acest caz faza operațională este cea mai viabilă în context teritorial și environmental comparativ cu alternativa 0 și alternativa de construcție.

7.3.4 Evaluarea matriceală a impactului asupra mediului

Evaluarea impactului antropic asupra mediului a fost realizată prin utilizarea unei matrici rapide de evaluare elaborate de Pastakia și Jensen în anul 1998. În studiul evaluării matriceale a impactului antropic asupra mediului s-a utilizat matricea rapidă de evaluare aplicată de Muntean și colab., 2006 care a fost supusă unor modificări. În urma evaluării matriceale a impactului antropic asupra mediului, scorul de evaluare total a plasat municipiul Slatina în categoria schimbări/impacturi medii datorate în mare parte întreprinderilor SC.ALRO SA și SC ELECTROCARBON SA.

Delimitarea claselor de risc a fost realizată pe baza aprecierii riscului pe teritoriu. Aprecierea riscului pe component s-a făcut pe baza însumării indicatorilor de la 1 la 4 și înmulțirea sumei cu coeficientul acordat indicatorului 4.

În studiul de față analiza riscurilor este orientată către riscurile induse antropic asupra mediului natural și riscurile induse asupra componentei umane.

Astfel am apreciat următorii indicatori de risc :

1. Gravitatea impactului – 3 ( am ținut cont de stabilitatea fenomenelor)

2. Persistența impactelor – 3 ( datorită durabilității în timp a fenomenelor)

3. Efecte cumulative și sinergice 3 ( din cauza impactelor multiple privind calitatea apelor, a solului, a aerului și a vegetației )

4. Probabilitatea impactelor – 2 Datorită riscurilor

Nota totală : (3+3+3+2)*2 = 22 care încadrează componenta de risc în categoria C ( risc mediu).

7.3.5 Evaluarea calității aerului cu ajutorul lichenilor nativi ca bioindicatori ai conținutului de metale grele

În alegerea staționarelor s-a avut în vedere ca punctele de recoltare să fie situate atât în centrul orașului, zone intens circulate, cum ar fi zona Espanadei, în diferite cartiere cum ar fi probele din zona Gării, cartierul Progresu, cât și la periferia orașului cum ar fi Pădurea Strehareți.

De asemenea, s-a ținut cont ca aceste puncte să fie plasate atât pe axele de circulație auto cât și în zone cu multe spații verzi.

Lichenii nativi aparțin la două genuri frecvent întâlnite în zonele urbane și anume Xanthoria (Xanthoriaparietina) și Physcia.

. În rețeaua de supraveghere a poluării de impact, care a cuprins un număr de 3 puncte de prelevare în municipiul Slatina, au fost efectuate măsurători privind următorii indicatori: SO2, NO2, NH3, pulberi în suspensie, pulberi sedimentabile (12 puncte) și alți poluați specifici.

Prelucrarea statistică a valorilor medii zilnice ale concentrațiilor acestor poluanți a permis punerea în evidență a următoarelor informații:

– concentrațiile minime, medii și maxime pe 24 ore;

– frecvența de depășire a C.M.A. pe 24 ore;

– concentrațiile medii anuale.

În urma determinărilor calității precipitațiilor căzute pe teritoriul județului Olt se poate concluziona că în zona Slatina (zona industrializată) precipitațiile căzute au fost de tipul precipitațiilor neutre cu un conþinut ionic total mediu, în timp ce în zona de sud a județului precipitaþiile au fost neutre cu un conținut ionic total mare fapt reieșit din tabelul 7.4

Tabel 7.4 Precipitații cu conținut ionic

Grafic 7.1 Precipitații cu conținut ionic în municipiul Slatina

Principalele activități generatoare de emisii de SO 2, NO X și amoniac sunt următoarele:

– arderi în industria energetică și industrii de transformare-producere de energie electrică, centrale termice, uzine rafinare petrol, uzine transformare combustibil solid, extracție cărbune, țiței;

– instalații de ardere neindustriale (instalații comerciale și instituționale, rezidențiale, în agricultură);

Referitor la concentrațiile de cupru și de zinc, cele mai ridicate au fost la punctele de prelevare: Zona Steaua, Zona Gară, Strada Cireașov Strada Ecaterina Teodoroiu. În general în aceste zone se înregistrează trafic auto greu (camioane, autobuze). O alta sursă de zinc ar putea fi oxidul alb de zinc la zugrăveli.

Valori mai reduse au fost găsite în probele din punctele: Parcul Esplanada, Cartierul Crișan, Cartierul Progresu, locuri mai ferite de factorii poluanți. Deși se află în mijlocul orașului, aceste locuri sunt bine protejate de coroanele arborilor înalți cât și de distanța mare până la zonele intens circulate.

S-a constatat o diferență întreconcentrațiile metalelor studiate pentru cele două genuri (Xanthoria și Physcia). Putemdeduce faptul că cele două genuri au mecanisme fiziologice care favorizează absorbția șifixarea preponderentă numai a anumitor metale.

În majoritatea punctelor de prelevare, valoarea plumbului a fost 0, singura valoare mai ridicată fiind identificată în punctul de prelevare din zona Cireașov.

Valorile scăzute ale plumbului s-ar putea datora introducerii combustibililor fără plumb.

7.3.6 Evaluarea calității mediului acvatic utilizând mecanisme nevertebrate ca bioinidicatori ai calității apelor

În cadrul acestui subsistem principalul curs de apă analizat este râul Olt cu 3 secțiuni de ord.I:  Slatina, pentru a urmări impactul pe care îl are asupra calității apei platforma îndustrială a orașului Slatina, Stoenești, secțiune în care se află postul hidrometic,Izbiceni ultima secțiune înaintea confluenței cu Dunărea, secțiune de ordinul II.

Punctele de prelevare au fost alese randomizat dar condiția esențială a fost să reprezinte o anumită semnificație pentru calitatea apei în mod special (ex. apă limpede dinamonte, apă usor sau moderat poluată, apă puternic poluată). Punctele de prelevare auîntrunit calitatea unor staționare, probele fiind luate mereu din același loc și după aceeașimetodă.

În cadrul acestui studiu s-a considerat ca fiind necesară abordarea următorilor parametrii: pH, salinitate, temperatură, total solide dizolvate (TDS), potențialul oxidoreductiv (ORP), conductivitatea electrică (EC).

Aceste determinări s-au efectuat cu ajutorul aparatului numit WTW Inolab 720. Analiza parametrilor fizico-chimici pH, salinitate, conductivitatea electrică (EC), total solide dizolvate (TDS), potențialul oxido-reductiv (ORP), temperatură) pentru probele colectate din râul Olt nu a arătat depășiri semnificative ale valorilor indicilor de calitate pentru apele de râu .

S-a înregistrat totuși o ușoară depășire a acestor valori, pentru probele din ultimul punct de prelevare. S-a constatat de asemenea, că această creștere a valorilor parametrilor studiați, în special a valorilor conductivității electrice și a TDS-ului, are loc de-a lungul râului, în Slatina.

Din prisma acestui lucru observăm faptul ca ar putea exista o legătură între creșterea gradului de poluare și creșterea conductivității electrice.

În urma studiului efectuat, prelucrarea materialului biologic a evidențiat prezența a 34 de categorii sistematice, caracteristice ecosistemului acvatic, făcând parte din următoarele încrengături: PROTOZOA, PLATYHELMINTHA-TURBELARIATA, ROTIFERA, NEMATODA, NEMATOMORPHA, ANNELIDA, MOLLUSCA, CRUSTACEA, UNIRAMIA-INSECTA.

Comparând probele luate din cele cele trei zone (crenon, ritron și potamon), s-a constatat o creștere a gradului de poluare a apelor râului Olt pe tronsonul ce traversează municipiul Slatina, fiind maxim la ieșirea din oraș. Acest aspect demonstrează aportul orașului la poluarea apei Oltului, poluare ce s-a accentuat cu trecerea timpului.

Analizând în comparație Annelidele, specifice apelor murdare, mezo-polisaprobe, și Crustaceele, specifice apelor curate, ologosaprobe și β mezosaprobe, s-a observat creșterea numărului Annelidelor spre ultimele staționare și dominanța clară a acestora în ultimul punct de prelevare. În același timp s-a constatat o scădere a numărului de Crustacee de la primul înspre ultimul punct de prelevare și chiar o dispariție totală a acestora în ultimele două puncte de prelevare.

Primăria municipiului Slatina a luat o serie de măsuri de-a lungul timpului pentru sporirea calității apelor.

Influența apelor uzate evacuate asupra cursurilor de apă este în ușoară creștere față de anii trecuți, volumele și cantitățile evacuate sunt mult diminuate, datorită scăderii producției industriale a societăților potențial poluatoare;

Referitor la funcționarea stațiilor de epurare se poate aprecia că dintr-un total de 7 instalații de epurare din industria metalurgică, 6 au avut o funcționare corespunzătoare.

8. Măsuri de diminuare a impactului antropic asupra mediului

În funcție de particularitățile mediului se pot aplica o serie de strategii pentru diminuarea impactului antropic asupra mediului :

– strategii de planificare:

– Strategia dezvoltării durabile.

– Strategia reconversiei teritoriale

– Strategia reabilitării componentelor de mediu și de peisaj

– Strategia utilizării terenurilor și a resurselor

– Strategia participării publice.

– Strategia delimitării ariilor prioritare

Măsurile de diminuare a impactului asupra mediului se împart în măsuri generale și măsuri specifice.

Măsurile generale pot fi următoarele:

– aplicarea în teritoriu a strategiilor de dezvoltare durabilă,

– susținerea planificării teritoriale la nivel local,

– integrarea armonioasă a componentelor de mediu și socio-economice la nivel local,

– promovarea de soluții alternative și de diminuare a disfuncționalităților de mediu existente în teritoriu,

– implementarea de planuri locale de acțiune în ceea de privește managementul mediului și managementul integrat al resurselor locale,

– aplicarea de politici de mediu locale și reconversia teritorială a ariilor supuse impactului.

Măsurile sectoriale și programatice privind îmbunătățirea componentelor de mediu trebuie incluse într-un plan-cadru de acțiune coordonat de agenția de protecția mediului.

Dintre măsurile de diminuare a poluării aerului pot fi menționate:

– conformarea agenților industriali cu standardele de mediu în vigoare

– reducerea emisiilor până la standardele legale în vigoare

– diminuarea emisiilor provenite din trafic

– promovarea tehnologiilor nepoluante și slab poluante

În ceea ce privește măsurile de diminuare a poluării apelor de suprafață și de adâncime, pot fi menționate:

– monitorizarea calității apelor prin creșterea numărului de analize și stabilirea măsurilor de protecție și a condițiilor de exploatare din faza de studiu și proiectare,

– stoparea evacuării apelor menajere și fecaloide direct în cursurile de apă, canale etc.,

– modernizarea stației de epurare existente,

– dezafectarea depozitelor de deșeuri care afectează calitatea apelor de suprafață și de adâncime.

Măsurile de diminuare a poluării solurilor constau în realizarea unor lucrări hidroameliorative precum: agroterasare, etc la care se adaugă organizarea antierozională a terenului prin arat, plantări , aplicarea culturilor în fâșii, etc.

Măsurile de diminuare a poluării sonore implică tratarea a trei aspecte:

– un aspect de natură socială, care constă în adoptarea celor mai eficiente măsuri în vederea înlăturării efectului de noxă socială;

– un aspect tehnic care constă în realizarea unor mașini, agregate, instalații și construcții al căror nivel de zgomot să nu depășească limitele admise;

– un aspect medico-sanitar care constă în aplicarea unor măsuri menite să protejeze individul împotriva efectelor nocive ale zgomotului, în vederea unui confort fizic și psihic corespunzător.

Poluarea sonoră poate fi redusă prin măsuri specifice genului de activitate generatoare de zgomot:

– limitarea vitezei de circulație a autovehiculelor (se poate reduce cu cca 4 – 5 dB);

– interzicerea circulației pe anumite trasee ori la anumite ore, mai ales a mașinilor grele;

– restricții orare, în special interdicția de zbor în timpul nopții a avioanelor;

– măsuri de izolare a construcțiilor riverane traficului feroviar.

Concluzii

Evaluarea relațiilor și legăturilor care există între componenta antropică și mediul înconjurător pune accent pe potențialul environmental al unui teritoriu și pe modul în care acesta este valorificat de către societate. Conexiunile societate – mediu au cunoscut în timp mai multe moduri de manifestare, cu grade diferite de impact (negativ și pozitiv) asupra mediului înconjurător, cele mai dăunătoare datorându-se societății moderne.

Elaborarea unui studiu focalizat pe impactul antropic asupra calității mediului în municipiul Slatina a reprezentat o veritabilă provocare prin complexitatea problematicii și a metodologiei presupuse de investigarea acesteia. Arealul de studio reprezintă un spațiu cu o amprentă umană de mare autenticitate și cu o dinamică spațiotemporală marcată de numeroase schimbări și bifurcații evolutive.

Complexitatea subiectului este dată și de necesara multidisciplinaritate presupusă de elaborarea unui astfel de studiu ce necesită cunoștințe și metode din numeroase domenii științifice: geologie, geografie, biologie, economie, sociologie, psihologie, fizică, chimie, ș.a.

Interacțiunea dintre environment și activitățile antropice se poate solda cu impacturi directe asupra componentelor environmentale sau cu amplificarea situațiilor de risc environmental, în funcție de natura acțiunilor umane și de vulnerabilitatea sistemelor biotice și abiotice afectate.

Studiul de față a scos în evidență principalii factori prin care s-a făcut simțită presiunea urbană, expansiunea zonelor construite și au fost luate în considerare tendințele manifestate în ceea ce privește calitatea elementelor mediului urban.

În vederea evaluării impactului antropic asupra mediului din zona studiată au fost făcute o serie de cercetări metodologice și anume : aplicarea listei de control Adkins- Burke care a permis evaluarea anumitor proiecte in derulare și a stabilit condițiile și starea environmentului în acele arii, evaluarea matriceală ca și instrument de analiză teritorială cu ajutorul căreia s-a stabilit scorul de evaluare total obținut, evaluarea calității aerului cu ajutorul lichenilor ca bioindicatori ai conținutului de metale grele unde am putut observa că platforma industrială a municipiului Slatina este unul din cei mai importanți factori determinanți ai modificării mediului antropic, analiza calității mediului acvatic utilizând mecanisme nevertebrate ca bioindicatori ai calității apei undes-a constatat o creștere graduală, de-a lungul sectorului studiat, a nivelului de poluare a apelor Oltului în ecosistemul urban Slatina și zona limitrofă, fiind maxim la ieșirea din oraș.

Bibliografie

Alec, A., Maloș, C., 2007. Evaluarea impactului antropic asupra mediului prin intermediul bioindicatorilor, Environment & Progress

Badea, L., Alexandra Ghenovici,.Județele Patriei. Județul Olt, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Bartók, K., 1983. Lichenii, bioindicatori ai poluării atmosferice în zone industrilazate, St. Cerc. Biol., seria Biol.Veget., București

Benedek, J., 2001. Introducere în planning teritorial, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, p. 164

Conea A., Popovat A. (1960), Solurile teraselor Oltului dintre Carpatii Meridionali si Dunare (studiu pedogeografic),St. cerc. geol. Tr. Vol. III

Cornel Niculae, Slatina – Studiu monografic, Ed. Ministerului Administrației și Internelor, București, 2009

Donisă, I., 1977. Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Heer, J.E., Haggerty, D.J., 1977. Envirmnmental Impact Assessment and Statements, Van Nostrand Reinhold, New York

Ianoș, I., 2000. Sisteme teritoriale. O abordare geografică. Edit. Tehnică, București

Muntean, O.L., 2005. Evaluarea impactului antropic asupra mediului, Casa Cărții de Stiință, Cluj-Napoca

Poboran, G., Istoria orașului Slatina, Editura Constantinescu, 1908

Pompei Cocean, Strategii de dezvoltare urbană, Presa Universitară Clujeană, 2011

Slatina-pagini de mongrafie (1972), Editata de Comitetul orasenesc Slatina si de Muzeul de etnografie , Slatina

Stoica N. (1947), Orasul Slatina si cadrul lui geografic, Slatina

Todiraș Alexandru – Dicționar de geografie – Ed. A.D. Todiraș, 1999

http://www.cjolt.ro

http://ro.wikipedia.org