IMPACTUL ABANDONULUI PARENTAL TEMPORAR ASUPRA DEZVOLTARII ȘCOLARULUI MIC. METODE ȘI TEHNICI DE PREVENȚIE ȘI INTERVENȚIE Lucrare de doctorat… [626771]

1

IMPACTUL ABANDONULUI PARENTAL TEMPORAR
ASUPRA DEZVOLTARII ȘCOLARULUI MIC.

METODE ȘI TEHNICI DE
PREVENȚIE ȘI INTERVENȚIE

Lucrare de doctorat

Coordonator: Doctorand: [anonimizat]. univ. dr. Mușata Bocoș -Bințințan Irina Sullivan

2
1. ALEGEREA METODOLOGIEI DE STUDIU

Grupul de studiu este alcătuit dintr -un număr de 30 elevi de ciclu primar , cu
vârste cuprinse între 6 -10 ani, din două comune mari din județul Neamț:
comuna Girov și comuna Bodești. Din acești 30 de copii, 15 sunt în situația de
abandon parental temporar (4 copii abandonați de ambii părinți, 3 copii
abandonați de mame și 8 copii abandonați de tați) și 15 copii locuiesc împreună
cu părinții lor.

Județul Neamț este unul din județele grav afectate de criza economică, de șomaj
și de sărăcie după 1989, așa încât a devenit unul din principalele bazine ale
migrației forței de muncă în străinătate încă din anii ’90, atun ci când cei care
reușeau să plece din țară alegeau cu precădere Germania și Austria. Cum însă
obținerea rezidenței în aceste țări era un proces dificil pentru cetățenii români
înainte de accederea României în Uniunea Europeană (2007), cei mai mulți
migranț i reveneau în țară după câteva luni – un an. Începând însă din 2001 –
2002 atunci când Italia, Spania, Israel , dar și alte state comunitare și-au deschis
piețele forței de muncă pentru cetățenii români , cu deosebire pentru lucrătorii
agricoli și lucrători în construcții, județul Neamț a cunoscut un adevărat exod al
părinților, în timp ce copiii lor au rămas acasă.

Chiar și în timpul boomului economic din 2006 -2008, acest județ a avut o
dezvoltare economică slabă, prelucrarea lemnului și micile industrii loc ale fiind
insuficiente pentru a oferi suficiente locuri de muncă populației active. Nivelul
de salarizare și nivelurile veniturilor populației sunt apropiate de cele mai mici
din țară (1546 lei comparativ cu 1480 lei în județul Harghita – cel mai sărac din
țară), județul Neamt fiind chiar și în 2016, unul dintre cele mai sărace 10 județe
din România. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că acest județ a rămas un
bazin pentru migrația românească peste hotare, țări precum Italia, Spania,
Anglia și Germani a fiind foarte atractive pentru forța de muncă locală.

3
Comunele Bodești și Girov au fost alese consultând datele furnizate de
Inspectoratului Școlar Județean Neamț. În cele două școli gimnaziale se
înregistrează în prezent cel mai mare număr de copii de ciclu primar cu părinți
plecați la muncă în străinătate din județul Neamț . Fiind comune limitrofe
orașului Piatra Neamț, mulți dintre părinții rămași acasă lucrează în oraș, dar
sunt și mulți părinți care trăiesc și muncesc în aceste comune și în satele
administrate de primăriile acestor comune:
1. satele Boțești, Căciulești, Dănești, Doina, Gura Văii, Popești, Turturesti,
Verșești ( aparținând comunei Girov)
2. satele B odeștii de Jos, Corni, Oșlobeni (aparținând comunei Bodești)
Am cuprins în cercetare toți ele vii de ciclu primar din cele două școli ai căror
părinți lucrează în străinătate (15) și un număr egal de copii din aceleași clase
ai căror părinți nu sunt plecați la muncă în străinătate (15), astfel:

4 Tabel 1
Clasa Mama
plecata Tata
plecat Ambii părinți plecați Ambii părinți
acasă Părinți divorțați,
ambii acasă
Pregătitoare 21 1 4
Cls. I 2 1 3
Cls. a II -a 1 3 1 3
Cls. a III -a 1 1 2 1
Cls. a IV -a 1 1 2
TOTAL 3 8 4 14 1

În ambele eșantioane de lucru există câte un copil ai căror părinți sunt divorțați.
Considerăm că eșantionul de lucru este reprezentativ din mai multe motive:
– comunele sunt periurbane, accesul în orașul Piatra Neamț fiind foarte ușor.
Mulți părinți lucrează în orașul Piatra Neamț, unele familii provin din oraș,
dar și-au construit o locuință în această comună. Din aceste motive,
eșantionul de lucru este reprezentativ și pentru populația urbană.
– comunele deservesc împreună un număr de 11 sate, prin urmare, eșantionul
este reprezentativ și pentru populația rurală.
– școlile sunt reprezentative și dintr -o altă perspectivă: din numărul total de
copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, 20% au mamele
plecate, 53% au tații plecați, iar 27% ambii părinți plecați, adică foarte
apropiat de distribuția națion ală (20% mama plecată, 50 % tatăl plecat, 30
% ambii părinți plecați) așa cum reiese și din alte surse de informare
(statistici ale Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale – ANPC,
studii și referate2 publicate în România).
– toți copiii aflați în situația de abandon parental temporar sunt, conform
cerințelor legale în vigoare, plasați în grija unui părinte sau a bunicilor.

Niciun copil nu este aflat în grija serviciilor sociale. Acest lucru ne va ajuta să
înțelegem dacă reglementările legale din 2013 aduse în completare la Legea
272/2004 privind protecția copilului au efectele benefice scontate. Aceste
reglementări se referă la:

1 Unul dintre cei doi copii are părinții divorțați
2 Bodea Rozalia, „Insuccesul școlar și munca în străinătate”, octombrie 2010, Practica în asistența
socială, www.teologie.central.ucv.ro.

5 – notificarea autorităților cu privire la plecarea din țară și
– desemnarea persoanei care se va ocupa de întreținerea cop ilului pe
perioada absenței părinților.3

Toți cei 30 de copii care au participat la cercetare sunt elevi de ciclu primar,
după cum urmează:
Tabel 2
Clasa Nr. copii Cu ambii
părinții Fără mama Fără tata Fără ambii
părinți
pregătitoare 7 4 2 1 0
I 7 4 0 2 1
II 7 2 1 3 1
III 5 3 0 1 1
IV 4 2 0 1 1

Dintre copiii aflați în abandon parental cu ambii părinți plecați,
– un copil (1), o fetiță, este crescută de bunicii ei materni de la vârsta de 3
zile, ambii părinți abando nând -o. Acest copil ține extrem de rar legătura cu
mama ei (la câțiva ani o dată) și nu și -a cunoscut niciodată tatăl.
– un copil (1) are părinții divorțați, întâlnirile cu mama fiind foarte rare, mai
mult în vacanțe, copilul fiind crescut de tată.
Dintre copiii care cresc alături d e părinții lor, un copil (1) are părinții divorțați,
copilul petrecând timp în egală măsură cu ambii părinți și familiile acestora,
relația dintre foști soți, părinții copilului fiind una foarte bună.

3 Notificarea se va face cu minim 40 de zile înainte de plecarea din țară, la DGASPC sau primărie.
Persoana desemnată să aibă grijă de minor trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă peste 18
ani, să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale că poate avea grijă de copil, i ar
acordul acestei persoane desemnate se exprimă direct în fața instanței, prezentând acte din care să
rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

6 2. ANALIZA COMPLEXĂ A EȘANTIONULUI DE LUCRU

În alege rea criteriilor de analiză, am luat în considerare câteva aspecte –
cheie:
1. Specificul vârstei copilului școlar mic și nevoile sale de dezvoltare fizică,
psihică și socială pentru a observa dacă acestea sunt satisfăcute. Ne
interesează: starea de sănătate a copilului pentru care am ales metoda
chestionarului și interviul; inteligența nativă (la aceste vârste, inteligența
cristalizată este destul de puțin reprezentativă, de exemplu, cei de grupa
pregătitoare de abia învățând să scrie și să citească), pentru c are am ales
Testul cuburilor (Kohs); performanța școlară, pentru care am ales
chestionarul și interviul.
2. Obiectivul plecării la muncă în străinătate a părinților este îmbunătățirea
condițiilor de viață ale familiei. Pentru aceasta, am ales utilizarea
chest ionarelor și a interviului.
3. Cercetări anterioare au pus în evidență faptul că există o incidență crescută
a comportamentelor antisociale la copiii aflați în abandon parental
temporar, de aceea, un criteriu de analiză este comportamentul. Ca mijloc
de anali ză am ales aplicarea testului BASC pentru copiii de vârsta școlară
6-7 ani și 8 -11 ani, chestionarul și interviul.

Școlarul mic. A treia copilărie. Caracteristici
Teoria lui Jean Piaget . La această vârstă copilul se află în perioada dezvoltării
gândirii operațional -concrete. Își dezvoltă capacitatea de a gândi sistematizat
în relație cu obiecte și activități concrete, își dezvoltă raționamentul științific.
Gândirea lui devine mai flexibi lă, iar comportamentul mai puțin egocentric.
Începe procesul de emancipare personală (se pregătește să devină „cetățean al
lumii”, cum afirmă Dr. Benjamin Spock): relațiile cu părinții rămân în fundal
în timp ce relațiile cu persoane din afara casei capătă importanță (prietenii,
învățătorul, antrenorul, alte persoane). Copilul este mai interesat de ce spun
alții – de aceea prietenii , grupul său social capată o importanță mai mare decât
în perioada preșcolară.

Copilul manifestă tendința de independentizare (devine treptat nerăbdător cu

7 părinții care îi tot reamintesc ce are de făcut) și vrea să fie tratat ca un individ care
știe ce are de făcut (părinții cred că se obrăznicește). Dezvoltă interes pentru
subiecte impersonale și devine foarte responsabil față de subiectele pe care el le
consideră importante. Nu îi mai place să fie tratat ca un copil mic, de aceea pot
respinge să fie pupat, stânjenit și chiar distant față de adulții care continuă să îl
trateze ca pe o păpușă (părinții și bunicii se simt adesea jigniți și iritați).

Manifestă mai mult autocontrol și este atras de reguli, putând deveni strict în
anumite privințe (mici manii), dar și tentat să schimbe regulile după cum îi
convine. Învață șă negocieze regulile, iar în jocurile sale, acest aspect es te mai
important chiar decât jocul în sine. Începe să colecționeze (timbre, capace,
șervețele etc), fiind preocupat să clasifice/sorteze/ordoneze lucrurile pe categorii
(expresie a faptului că gândirea devine mai logică și structurată), chiar dacă
atracția nu durează prea mult. Încalcă mici reguli care nu reprezintă o abatere de la
normele morale (de pildă, manierele la masă sunt nepotrivite, dar acest lucru
survine ca urmare a dorinței de afirmare a independenței și arată că știe cum ar
trebui să procedeze , dar că poate să facă lucrurile și altfel dacă vrea!)

Nevoia de a fi ca ceilalți de vârsta lui este extrem de puternică și nu trebuie
descurajată întrucât se poate repercuta asupra abilităților sale sociale (vrea să aibă
aceeași tunsoare/haine, să facă aceleași lucruri ca alți copii chiar dacă nu îl atrag
foarte tare etc). Vrea să fie popular și se îngrozește de ideea de a fi lăsat în afara
grupului, iar când se întâmplă suferă și e nefericit. Tinde să se asocieze unui grup/
gașcă creată pe diverse princ ipii menite să -i facă pe cei din exterior să -și dorească
să intre în gașcă/club. Aceste găști pot avea locuri de întâlnire/semne de
recunoaștere/reguli secrete (din nevoia de independență, nu vor să știe părinții sau
alții de ele) și se mândresc cu acestea .

Nevoia de apartenență la un grup este atât de mare, încât, ca să fie acceptat, este
gata să încalce anumite norme stabilite de părinți și educatori. Cu cât copilul este
mai neglijat de părinți și de educator, cu atât nevoia lui de acceptare din partea
grupului este mai mare! Popularitatea este esențială pentru că îl ajută să fie
acceptat, dar și să aibă identitate în cadrul grupului. Părinții și educatorul au un rol
esențial pentru că pot oferi copilului șansa de a -și afirma talente/priceperi care să -l

8 facă admirat și acceptat în grup.

Probleme frecvente de comportament la această vârstă:
– mințitul : de multe ori, fac anumite lucruri pe care știu că nu trebuie, dar nu
se pot abține și mint pentru că își spun că dacă n-au vrut, cumva, n-au
chiar făcut, deci n-au făcut!
– trișatul (la jocuri) – acesta este scopul, să câștige, mai mult decât plăcerea
jocului în sine. În timp, vor începe să țină mai mult la plăcerea jocului
decât la rezultatul jocului.
– apelarea la forță (bătăi, tachinări pline de cruzime, rem arci jignitoare)
pentru a tranșa disputele sau a respinge alți copii;
– comportamentele compulsive ( trecerea peste crăpăturile din asfalt,
atingerea după un pattern a stâlpilor de iluminat, scuipat în urmă, degete
încrucișate, pe scurt, superstiții). Cauza p oate fi anxietatea copilului,
strictețea excesivă și, mai rar, o infecție streptococică severă. Sentimentele
de ostilitate față de părinți/frați/educatori/prieteni/colegi pe care copilul nu
le poate recunoaște sunt deseori sursa acestei anxietăți și a inst alării de
comportamente compulsive.
– ticurile: apar ca și comportamentele compulsive în jurul vârstei de 9 ani
(dar se poate și mai înainte): clipit, tușit, fornăit, ridicat din umeri. Dispar
după câteva săptămâni, dar pot fi molipsitoare pentru cei de vâr sta lui care
îl admiră sau pentru frații mai mici. Pot fi generate de situații concrete
(răceală, haine prea largi, o infecție oculară etc), dar, mai des, de tensiune
psihică (părinți și educator prea strict), suprasolicitarea copilului cu tot
felul de act ivități, standarde prea ridicate și critică frecventă.
– postura și manierele – ambele îi oferă posibilitatea de a se abate de la
regulile stabilite de părinți, fără să încalce totuși niște reguli prea mari.
Acest lucru le dă ocazia să simtă că dețin controlul și “fac ce vor” fără să
fie nevoiți să facă greșeli prea mari.

Teoria lu i Erik Erikson . Din perspectiva teoriei sale asupra dezvoltării, la
vârsta școlarității mici, copilul traversează cel de -al patrulea stadiu (sau criză):
competență versus inferioritate (5 -12). În acest stadiu, copilul dobândește
competențe importante pentr u toată viața: scris, citit, socotit, învață să facă o

9 mulțime de lucruri pentru ei înșiși. Profesorii devin foarte importanți în această
perioadă pentru că îi învață pe copii multe dintre aceste competențe specifice.
Pentru că grupul de prieteni și colegi devine mult mai important pentru copil
decât la vârsta preșcolară, acest cerc social va deveni o sursă importantă
pentru stima de sine a copilului. Acesta simte nevoia să obțină aprobarea
celorlalți demonstrând că deține anumite competențe apreciate de s ocietate și
este mândru de realizările sale. Dacă sunt încurajați și sprijiniți în inițiativele
lor, vor începe să se simtă competenți și încrezători în sine. Dimpotrivă, dacă
sunt criticați și restricționați excesiv de părinți și educatori, vor începe să se
simtă inferiori și incapabili, ezitanți, evitanți, îndoindu -se de competențele și
abilitățile lor și nu își vor atinge potențialul. Și eșecul le este de folos pentru că
le dezvoltă toleranța la frustrare, modestia și tenacitatea .

Teoria dezvoltării mor alității a lui Lawrence Kohlberg . Din perspectiva
moralității, dezvoltarea psihică a copilului parcurge după șase stadii:
Nivelul preconvențional al judecății morale (4-10 ani) : Judecată bazată pe
nevoi personale și pe regulile altora.
– Stadiul 1 – al pedepsei și supunerii : regulile sunt respectate pentru a evita
sancțiunea (Cum să evit pedeapsa?). Binele și răul sunt evaluate după
consecințele fizice ale acțiunii: este bine ceea ce este recompensat; rău –
ceea ce este pedepsit)
– Stadiul 2 – al scopului și schimbului instrumental individual (hedonismul
instrumental naiv – Mie ce îmi iese? ). Binele și răul sunt evaluate după
nevoile personale: este bine ceea ce aduce avantaje; rău este ceea ce nu
aduce beneficii; orientarea se face în direcția obținerii recompensei;
Nivelul convențional al judecății morale (13 –16 ani): Judecată bazată pe
aprobările celorlalți, pe așteptările familiei, valorile și legile comunității.
– Stadiul 3 – al conformității reciproc interpersonale (moralitatea bunelor
relații): binele și răul sunt apreciate după cum acțiunile produc plăcere și
după cum sunt apreciate de alții ( Copilul bun/copilul rău )
– Stadiul 4 – al sistemului social și al conștiinței (moralitatea ordinii și
datoriei): autoritatea trebuie respectată și ordinea socială m enținută.
Preadolescentul nu se mai raportează acum doar la grupul său restrâns, ci
la întreaga comunitate socială. Normele și valorile sociale încep să fie

10 interiorizate, iar tânărul ajunge să dobândească treptat sensul integrității
personale. Se conturea ză sentimentele datoriei și al responsabilității, al
necesității menținerii ordinii sociale concomitent cu integrarea acestora
într-un sens intern al demnității și onoarei. Respectarea autorității, a
normelor și a legii dobândește acum valoare de principiu ce reglementează
comportamentul tuturor oamenilor, deci și pe al său. Deciziile privind
supunerea în fața legii nu mai sunt determinate de obținerea aprobării sau
dezaprobării celorlalți, ci de evitarea sentimentului de vinovăție.
Nivelul postconvențional al judecății morale (16 -20 ani): Judecată bazată pe
concepte abstracte.
– Stadiul 5 – al drepturilor prioritare și al contractului social: binele este
apreciat după ceea ce socialul stabilește ca standarde ale drepturilor
individuale. Cu cât individul servește mai mult societatea, cu atât va putea
beneficia de reciprocitate. Înc ălcarea contractului social va duce la
pierderea respectului membrilor grupului său de referință.
– Stadiul 6 – al principiilor etice universale: binele și răul sunt probleme ale
conștiinței individuale și implică o serie de concepte abstracte ca justiția,
demnitatea umană și egalitatea.
Prin urmare, din perspectiva acestei teorii, copiii judecă ce este bine și ce este
rău în funcție de consecințele directe pe care faptele și acțiun ile lor le au
asupra lor. În cel de -al doilea stadiu al nivelului preconvenț ional, copilul
(inclusiv cel de vârsta ciclului de școală primară) este interest de beneficii: Mie
ce îmi iese dacă fac cutare lucru? Copilul este interest de beneficiile pe care
fapta bună le are, unul dintre aceste beneficii fiind chiar reputația în cad rul
grupului (“copil bun”, “copil ascultător” etc). La acest nivel, copilul manifestă
un oarecare interes (dar limitat) față de nevoile altora, dar numai în măsura în
care acest lucru este și în interes propriu. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de
respect i ntrinsec sau de loialitate, ci mai curând de o co -interesare (“Eu te
scarpin pe tine, tu mă scarpini pe mine” ). Tocmai de aceea, în această etapă a
formării moralei copilului este nevoie de prezența unor modele adecvate de
comportament, altfel existând ris cul formării unor principii de viață lipsite de
etică și riscul instalării unor comportamente anti -sociale pe termen mediu și
lung. Am considerat că este interesant să analizăm comportamentele copiilor și
din această perspectivă a moralității, întrucât stu dii anterioare au arătat că

11 abandonul parental temporar poate avea printre efectele sale negative și
instalarea unor comportamente anti -sociale și riscul formării unor caractere
lipsite de integritate.

Teoria dezvoltării copilului Ursula Șchiopu si Emil Verza4. În lucrarea
"Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții", autorii identifică patru mari cicluri ale
vietii care subsumeaza mai multe perioade de vârstă sau substadii.
– prenatal
– de la 0 -20 ani (copilăria, pubertatea și adolescența)
– vârstele adulte active (20-65 ani)
– vârstele de involutie (> 65 ani)
Din perspectiva acestei clasificări, la vârsta școlarului mic apar particularități
care se referă la dezvoltarea fizică, psihică și socială. “Trecerea de la joc la
învățătură ca activitate dominantă marchează o bținerea unor progrese
constante în toate compartimentele dezvoltării copilului”.
Dezvoltarea fizică se caracterizeaza prin:
– fortificarea generala a organismului
– osificarea scheletului nefiind terminată, impune grija privind postura
corectă pentru a evita deformarile coloanei
– dezvoltarea intensă a mușchilor striați face ca motricitatea generală a
copilului (alergare, sărituri, balans) să se manifeste ca o necesitate
deosebită, în timp ce mișcările fine, scurte (motricitatea fină a mâinii)
solicită și oboses c foarte mult copilul.
Dezvoltarea psihică se caracterizează prin:
– restructură ri la nivelul cogniției; sunt antrenate și exercitate capacitățile
senzorial -perceptive care devin mai eficiente
– dezvoltarea sensibilității discriminative, a capacității de orientare spatială,
mai ales la nivelul spațiului mic (foaia de hârtie), dar și în spațiul geografic
(curtea școlii, curtea casei, vecinătatea, dar nu orașul sau toate ulițele
satului).
– reprezentările se îmbogățesc și câștigă în precizie
– în planul gândirii, se realizează un progres evident, concretizat prin aparitia

4 Ursula Șchiopu, Emil Verza: Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții, Editura Didactică și
Pedagogică , București, 1997 , p.32

12 operațiilor logice
– trecerea treptată de la gândirea intuitivă la gândirea operativă care permite
procesarea informației pentru a trece dincolo de cee a ce oferă cunoașterea
intuitivă
– se surprinde invarianț a materiei (7 -8 ani), greutatii (9 ani), volumului (11 –
12 ani).
– operațiile gândirii, deși se desfășoară pe plan mintal, sunt în continuare
legate de obiecte, ceea ce face ca gândirea să aibă un caracter concret.
– progrese evidente se înreg istrează și în planul memoriei, conturându -se
diferite tipuri de memorie (vizuală, auditivă, kinestezică).
– imaginația, deși este cenzurată de un spirit critic mai pronuntat, se
manifestă în compuneri, desen, jocuri.
– copilul începe să înțeleagă cauzalitățil e de tip științific, să -și elaboreze
noțiuni fundamentale (de număr, timp, spațiu, mișcare etc.), chiar dacă
gândirea rămâne predominant concretă
– dimensiunea afectivă se îmbogățeste, trăirile afective fiind puternic
influențate de rezonanța socială a activ ității școlare.
– se manifestă primele aptitudini generale care treptat se diferențiază sub
influența activităților desfășurate cu predilecție de elevi. Cel mai frecvent
se afirmă aptitudinile muzicale, apoi cele mecanice, sub forma unor
îndemânări tehnice, a plăcerii de a mânui uneltele etc. Are loc un proces de
apropiere a intereselor de aptitudini, acestea fiind intuite ca atare de copil
prin caracterul valoric mai înalt al produselor activitatii sale.
Viața socială este mai intensă. Este "vârsta prietenie i", când apare nevoia de a
trăi și activa în colectiv. Școlarul mic se familiarizează treptat cu cerințele
vieții sociale, cu regulile de conduită individuală și colectivă, în funcție de care
își reglează atitudinile și relațiile față de alte persoane.

Ținând cont de aceste teorii și de aspectele specific pe care le pun în evidență
la copilul de vârsta ciclului primar, am analizat următoarele criterii:
paramentrii dezvoltării fizice, starea de sănătate și de boală, performanța
școlară, comportament, inclus ive comportamente antisociale și devianțe
comportamentale.

13 2.1. Analiza condițiilor de viață a minorilor aflați în situația de abandon
temporar comparativ cu cei care cresc în familia de origine .
Scopul acestei analize este de a aprecia dacă plecarea părinților la lucru în
străinătate are ca efect îmbunătățirea condițiilor de viață ale familiilor lor și în
ce privințe, dacă acești copii care au cel puțin un părinte plecat la muncă în
străinătate pe o perioadă mai mare de 6 luni au un nivel de trai superior
colegilor lor de clasă ai căror părinți lucrează în România și trăiesc împreună
cu copiii lor.

Pentru ca analiza să fie relevantă, am căutat să comparăm situația acestor copii
aflați în abandon parental temporar cu ai colegilor lor de clasă ai căror părinți
au un nivel de pregătire profesională cât mai asemănător părinților lor,
provenind din același mediu și aceeași localitate. În cazul în care părinții au
niveluri de pregătire profesională mult diferite sau familiile provin din
localități diferite, analiza ar fi putut rămâne nerelevantă. Prin urmare, singurele
variabile sunt locul unde părintele/părinții își desfășoară activitatea
profesională și venitul lunar pe cap de membru de familie.

Ca me todă de lucru am utilizat chestionarul (vezi Anexa 1) și interviul,
urmărind să obținem date despre:
– venit – întrucât plecarea la muncă în străinătate are ca premisă creșterea
veniturilor familiale;
– locuința familiei – condițiile de viață depind în mod ese nțial de calitatea
locuinței, de accesul la utilități, la școală și la mijloacele de transport
necesare;
– alimentația copilului este un criteriu important în stabilirea nivelului
condițiilor sale de viață, calitatea și cantitatea de alimente depinzând dire ct
de veniturile familiei chiar și în mediul periurban -rural unde gospodăriile
au și resurse proprii de hrană (precum păsări de curte, animale de lapte și
carne, grădini de legume și zarzavaturi)
– accesul la servicii medicale este un criteriu relevant pent ru că sistemul
asigurărilor de stat nu decontează toate tipurile de servicii, acestea fiind
asigurate în sistemul cu plată. Dacă veniturile familiale sunt scăzute, este
evident că accesul la servicii medicale private este limitat.

14 – mijloacele de transport folosite de membrii familiei sunt un alt criteriu al
nivelului de trai; mijloacele de transport personale asigură un confort
sporit, dar implică cheltuieli suplimentare față de mijloacele de transport în
comun.
– activitățile de lois ir, hobbiurile și activitățile extrașcolare toate sunt și o
măsură a resurselor financiare de care dispune o familie au un individ;
astfel de activități asigură o anume calitate a vieții, iar pentru copii,
activitățile extrașcolare (cercuri, sporturi, excu rsii, tabere, canto, muzică
etc) sunt deosebit de valoroase prin experiențele de învățare pe care le
oferă.
– sarcinile zilnice extrașcolare sunt relevante în mod deosebit pentru copiii
din mediul rural; cu cât familia are venituri mai mari, cu atât depinde mai
puțin de sustenabilitatea gospodăriei, iar copiii au mai puține sarcini
domestice de îndeplinit comparativ cu ceilalți copii ce provin din familii
mai sărace.
– îngrijirea copilului (cine îi face de mâncare, cine îl duce la medic, cine îl
îngrijește câ nd este bolnav) este un alt aspect important pentru calitatea
vieții sale; dacă școlarul mic are (sau nu) o persoană adultă care să îi
asigure hrana, îngrijirea medicală este relevant pentru calitatea vieții sale,
deoarece nivelul său de autonomie este suf icient de mare încât să se
hrănească, să se spele, să se îmbrace/dezbrace și să își țină ordine în micile
posesiuni, să dea o mână de ajutor la treburile casei, însă nu atât de mare
încât să poată să își facă de mâncare singur și să se îngrijească singur
atunci când este bolnav. Dacă aceste sarcini cad în grija sa, este foarte
probabil ca acestea să nu fie îndeplinite corespunzător ori deloc, ceea ce
poate avea ca urmări malnutriție/subnutriție sau agravarea bolilor.
2.1.1. Alimentație.
Alimentația adecvat ă, sănătoasă, este esențială pentru creșterea și dezvoltarea
copiilor. Considerăm că analiza acestui parametru este importantă pentru
înțelegerea modului în care copiii aflați în abandon parental temporar sunt
îngrijiți în comparație cu cei care trăiesc îm preună cu ambii părinți. Hrana
neadecvată este o formă de abuz împotriva copilului prin neglijare, mai ales că,
la vârsta ciclului primar, copiii nu au încă abilitățile necesare pentru a -și găti
singuri, ci de abia încep să învețe.

15 Tabel 3
Paste/
paine Carne Pește Ouă Fructe Legume Lactate Dulciuri
B
3
mese 4
100% 3
75% 3
75% 3
75% 4
100% 4
100% 4
100% 3 din
care 2
zilnic
75%
T
2 cu 3
mese 3
100% 2
66,66% 1
33,33%
2
66,66% 3
100% 2
66,66% 3
100% 2 din
care 1
zilnic
66,66%
M
5 cu 3
mese 7
87,5% 7
87,5% 5
62,5% 6
75% 5
62,5% 5
62,5% 4
50% 8, din
care 3
zilnic
100%
Medie 95,83% 76,38% 56,94% 73,22% 87,5 76,38% 83,33% 80,55%
P
6 cu 3
mese 13
86,66% 12
80% 7
46,66% 13
86,66% 12
80% 11
73,33% 13
86,66% 12 din
care 7
zilnic
80%
B = copii abandonați temporar de ambii părinți și crescuți de bunici/turori
T = copii abandonați temporar de mamă și crescuți de tată
M = copii abandonați temporar de tată și crescuți de mamă
P = copii crescuți de ambii părinți

Copiii din ambele grupuri consumă mâncare pregă tită de un adult, niciunul nu
este lăsat să își facă singur de mâncare. În ceea ce privește numărul de mese pe
zi:
– copiii care locuiesc cu bunicii sunt singurii care mănâncă trei mese pe zi
(100%)
– din grupul de copii crescuți de tată, doi copii copii au trei mese pe zi, unul
are o masă sau două (75%)
– din grupul copiilor crescuți de mamă, 5 copii au trei mese pe zi, iar 3 copii
mănâncă haotic sau au doua una -două mese pe zi (62,5%)
– din grupul copiilor care cresc cu ambii părinți, doar 6 copii au trei mese pe
zi, restul mâncând haotic sau având una -două mese (40%).

16 În privința aportului de nutrienți, dieta majorității copiilor beneficiază de toate
cele necesare, neexistând diferențe sensibile între cele două grupuri. Desigur,
ne lipsesc evaluările cantitativ e. Se remarcă un consum scăzut de pește (în
pofida beneficiilor pentru copii) și de produse lactate (în cazul copiilor crescuți
de mamă). De asemenea, se remarcă faptul că alimentația copiilor este bogată
în fructe și legume proaspete (probabil grație fapt ului că locuiesc în mediul
rural), însă există un consum crescut de dulciuri, la acest capitol, copii crescuți
de mame fiind “campioni” (100% dintre ei), urmați îndeaproape de cei crescuți
de ambii părinți (80%) și de cei crescuți de bunici (75%), tații of erind copiilor
cele mai puține dulciuri.

Alimentația corectă a copiilor se reflectă în greutatea lor normală (pentru
majoritatea). În grupul copiilor crescuți de bunici, există un procent crescut de
copii supraponderali, deși alimentația lor este corectă. Acest lucru se datorează
însă activității fizice reduse, așa cum se va vedea mai departe în studiul
nostrum atunci când vom analiza principalele activități de petrecere a timpului
liber al copiilor.

2.1.2. Locuința
În grupul copiilor care locuiesc cu amb ii părinți:
– 6 locuiesc în case de beton, beton și cărămizi de bca
– 8 locuiesc în case de cărămidă tradițională și grinzi de lemn
– 1 locuiește într -o casă de lemn
Dintre acestea: 6 case au 5 -6 camere, 8 case au 3 -4 camere, o casă are 2
camere. Toate locuințe le au curent electric. Zece (10) locuințe au apă curentă,
5 se alimentează din puț sau fântână. De canalizare dispun 10 locuințe din 15.
În dotările tuturor acestor locuințe, există televizor și telefoane mobile, iar în
11 dintre acestea există calculator , internet, linie telefonică fixă. Doar în 4
locuințe nu există calculator, însă una din aceste gospodării are internet mobil.

Comparativ cu acestea, locuințele copiilor aflați în abandon parental temporar
sunt:
– 2 locuințe din beton și cărămizi de bca;
– 8 locuințe din cărămidă tradițională și lemn;

17 – 3 locuințe de chirpici;
– 2 locuințe din lemn.
Dintre acestea: 3 case au 5 -6 camere, 7 case au 3 -4 camere, 4 case au 2
camere. Toate locuințele au current electric. Apă curentă au 9 locuințe, 6 se
alimentează cu apă din puț sau fântână. De canalizare dispun 10 locuințe din
15. În dotările acestor locuințe 8 au televizor, calculator, internet, telefonie fixă
și mobilă, 1 locuință are televizor, internet și telefon mobil, 1 locuință are
televizor, calculator și telefon mobil, 3 locuințe au doar televizor și telefon fix
și mobil.

Prin urmare, condițiile de locuire ale copiilor care cresc alături de ambii părinți
sunt puțin mai bu ne decât ale copiilor aflați în abandon parental temporar:
– construcțiile sunt mai bune, spațiul de locuit este mai generos;
– dotările diferă doar în privința calculatorului și accesului la internet, între
copiii aflați în abandon parental temporar sunt mai mulți cei care nu au
calculator și acces la internet.
Este evident că, în familiie unde un părinte a plecat la muncă în străinătate,
motivul a fost să răcia, însă cercetarea evidențiază că nici în prezent familiile
lor nu dispun de mari beneficii materiale . Locuințele au fost însă îmbunătățite,
chiar dacă nu au putut fi ridicate altele noi. C ele mai sărăcăcioase locuințe sunt
cele ale bunicilor, în general case vechi, tradiționale, di n chirpici, care nu au
suferit prea multe modernizări .

2.1.3 Acces la edu cație și servicii medicale
Accesul la educație și sănătate este deosebit de important pentru calitatea vieții
copiilor. Am investigat acest aspect pentru că multe rapoarte, articole și știri de
presă vorbeau despre îngrădirea accesului la educație și servi cii medicale a
copiilor abandonați temporar de unul sau de ambii părinți.
Tabel 4
Cabinet
medical Cabinet
stomato Profilaxie Profilaxie
stomato Dispensar Cabinet
stomato
Copii fără
ambii
părinți: 4 3 2 0 1 2 2

18 Copii
crescuți de
tata: 3 3 2 2 0 3 2
Copii
crescuți de
mama: 8 7 3 3 1 5 3
Total
Copii
abandonați
temporar
15 13 7 5 2 10 7
Copii care
cresc cu
ambii
părinți
15 15 7 0 2 12 10

Dintre cei 15 copii în situația de abandon parental temporar, 13 își cunosc
medicul de familie, 7 au apelat la serviciile unui medic stomatolog. În scop
profilactic, doar 5 copii merg la medicul de familie și 2 copii la medicul
stomatolog. Zece (10) copii știu de existența unui dispensar medical în
localitatea lor, iar 7 copii știu de existența unui cabinet stomato logic în
localitatea lor.

Dintre copiii care locuiesc împreună cu părinții lor, 15 au declara t că își cunosc
medicu l de familie, 7 că au apelat la serviciile unui medic stomatolog, 12
dintre ei au declarat că în localitatea lor există dispensar medical, 1 0 știau de
existența unui cabinet stomatologic în localitate. Doar doi (2) copii ajung la
medicul stomatolg în scop profilactic, niciun copil nu merge la medicul de
familie în scop profilactic. Acest lucru reflectă necunoașterea de către părinți a
importan ței acțiunii profilactice și nicidecum o neglijență. Se impun, în mod
cert, mai multe acțiuni de educare a părinților și copiilor pentru sănătate, lipsa
măsurilor cu caracter profilactic având consecințe negative pentru sănătatea și
dezvoltarea copilului.

19 Deși sănătatea cavității bucale este esențială pentru starea de sănătate generală
a individului, 16 copii (câte 8 din fiecare grup) au declarat că nu au fost
niciodată la un medic stomatolog. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât în
perioada ciclului primar, copiilor li se schimbă dentiția de lapte, iar problemele
care apar acum le pot afecta dentiția și starea de sănătate pentru tot restul
vieții. Un singur copil dintre cei care locuiește cu ambii părinți poartă aparat
dentar, deși, cu siguranță, numă rul celor care ar avea nevoie este mai mare. Nu
este de mirare că, în evaluarea dentiției (prezentată într -un subcapitol care
urmează), am remarcat apariția de carii multiple și tartru dentar la doi copii
(13%) și mici carii incipiente la 3 copii (20%) din grupul celor care locuiesc cu
ambii părinți, dar în grupul copiilor abandonați temporar de unul sau ambii
părinți, situația este surprinzătoare, 14 având o dantură sănătoasă și doar 1
singur prezintă mici carii (în grupul copiilor ai căror tată este pleca t).

2.1.3 Venitul pe persoană și modul în care se cheltuie veniturile familie i
În grupul copiilor aflați în abandon parental temporar, veniturile pe membru de
familie sunt după cum urmează:
– Copiii cu ambii părinți plecați (4) au toți venituri cuprinse înt re 100 -300 lei
pe membru de familie/lună.
– Copiii ai căror tată este plecat (8) au venituri mai bune: sub 100
lei/membru de familie/lună (1), venituri între 100 -300 lei /lună/membru de
familie (4), venituri cuprinse între 400 -700 lei/lună/membru de familie (2)
și venituri de peste 1000 lei/lună/membru de familie (1).
– Copiii ale căror mame sunt plecate (3) au: venituri de peste 1000
lei/lună/membru de familie (1), venituri între 400 -700 lei/lună/membru de
familie (1) și venituri între 100 -300 lei/lună/membru de familie (1).
– Copiii care locuiesc cu ambii părinți au venituri de peste 1000
lei/lună/membru de familie(4), venituri cuprinse între 800 -1000
lei/lună/membru de familie (2), venituri cuprinse între 400 -700
lei/lună/membru de familie (4), venituri cuprins e între 100 -300
lei/lună/membru de familie (4), venituri sub 100 lei/luna/membru de
familie (1)

20 Rezultă că veniturile cele mai mari pe lună pentru fiecare membru de familie
se înregistrează în familiile care unde părinții au rămas acasă să își crească
copiii. Familiile unde mama este plecată la muncă în străinătate par să se
descurce mai bine din punct de vedere financiar decât cele în care tatăl este
plecat la muncă în străinătate, acest lucru datorându -se faptului că, majoritatea
taților rămași în țară sunt salariați, în timp ce majoritatea mamelor rămase în
țară nu lucrează, singurele venituri fiind cele provenind din alocația copiilor și
ceea ce soțul trimite acasă. Paradoxal, în familiile unde ambii părinți sunt
plecați la muncă în străinătate (și und e, teoretic, ar fi trebuit să fie bani mai
mulți pentru familia rămasă în țară) situația este cea mai dificilă din punct de
vedere financiar, bunicii întreținându -și nepoții din pensiile lor, din alocația
copilului, iar unii din ceea ce câștigă muncind cu ziua prin sat.

În ceea ce privește modul în care se cheltuie veniturile în familie, constatăm
că:
– Tații care îngrijesc copiii (mama fiind plecată) cheltuie banii astfel:
prioritar, facturi și produse de îngrijire, apoi alimente, dulciuri, rechizite și
cărți, medici și tratemente medicale, jucării și articole sportive, haine. Nu
se înregistrează datorii la bănci.
– Mamele care îngrijesc copiii (tații fiind plecați) cheltuie banii astfel:
medici și tratamente medicale prioritar, jucării și articole sportive, dulciuri,
rechizite și cărți, produse de îngrijire, haine și încălțăminte, facturi,
alimente, datorii la bănci
– Bunicii și tutorii legali care îngrijesc copiii ai căror părinți sunt plecați
cheltuie veniturile prioritar pe produse de îngrijire și rechizite și cărți,
jucării și articole sportive, tratamente medicale și medici, haine și
încălțăminte, alimente, facturi. Nu au deloc datorii la bănci și nu cheltuie
bani pe dulciuri.

În familiile copiilor aflați în abandon parental temporar, veniturile se cheltui e
prioritare pentru: produse de îngrijire (9pct), rechizite, cărți și articole necesare
copiilor la școală (8pct), medici și tratamente medicale, inclusiv medicamente
(7pct), jucării și articole sportive (6 pct), facturi (5 pct), alimente (4 pct) urmat

21 foarte îndeaproape de dulciuri (3pct), haine și încălțăminte (2pct), datorii la
bănci (1 pct).

Părinții care își cresc copiii locuind împreună cu aceștia își cheltuie veniturile
astfel: prioritar pe jucării și articole sportive (9pct), rechizite, cărți și articole
pentru școală (8pct), haine și încălțăminte (7pct), produse de îngrijire (6 pct) și
aproapte tot pe atâta pentru dulciuri (5 pct), medici și tratamente medicale
(4pct), alimente (3pct), datorii la bănci (2 pct), facturi (1 pct).

Din comparația ce lor două categorii de chelturieli, rezultă clar că, în familiile
care își cresc singuri copiii, aceștia primesc mai multe jucării și articole
sportive, haine, încălțăminte și dulciuri, în timp ce în privința rechizitelor și
articolelor necesare pentru școa lă, toți părinții și tutorii legali cheltuie sume
sensibil egale. Se constată clar efortul financiar mai mare al părinților care
îngrijesc singuri un copil, celălalt părinte fiind plecat la muncă în străinătate și,
cu atât mai mult, strădaniile financiare ale bunicilor și tutorilor legali ai
copiilor abandonați temporar de ambii părinți.

2.1.4.Sarcini și activități gospodărești
Trăind în mediul rural, acești copii implicați în cercetarea noastră au mici
gospodării țărănești în jurul locuințelor, majoritatea având o grădină de legume
și câteva animale, precum și păsări de curte și animale de companie (pisică,
câine, hamster). De a semenea, majoritatea familiilor au teren agricol pe care îl
cultivă.

Studii mai vechi referitoare la situația copiilor aflați în abandon parental
temporar evidențiau faptul că mulți dintre aceștia preiau munci spcifice
adulților în detrimentul celor spec ific copiilor, munci care le pot afecta serios
dezvoltarea fizică și psihică și le răpesc timp prețios pentru studiu și joacă.

Cercetarea noastră pune în evidență o realitate mult diferită, anume că
majoritatea copiilor au foarte puține sarcini în gopodă rie, unii nu au niciun fel
de sarcini, ceea ce, din nou, nu este potrivit pentru dezvoltarea lor psihică,
afectându -le sentimentul competenței, valorii de sine, încrederii în sine. Copiii

22 de vârsta școlarului mic au nevoie să fie implicați în viața familie i contribuind
după puterile și priceperile lor la bunul mers al gospodăriei asumându -și mici
responsabilități și oferind ceva celorlalți membri, nu doar primind tot ceea ce
au nevoie din partea celorlalți. Implicarea copiilor în treburile gospodărești
este importantă pentru formarea caracterială, în ceea ce privește trăsături
precum: responsabilitatea, conștiinciozitatea, hărnicia.
Tabel 5
Mic
menaj Îngrijirea
fraților
mai mici Treburi
casnice
grele Îngrijit
animale
companie Îngrijit
vite Treabă
în
grădină Munca
la câmp Alte
sarcini
grele
B:4 3
75% 0 0 3
75% 1
25% 0 0 0
T:3 1
25% 0 0 1
25% 0 0 0 0
M:8 5
62,5% 0 0 2
25% 0 0 0 0
P:15 9
60% 1
6,66% 2
13,3% 4
26,66% 3
20% 4
26,66% 1
6,66% 0
B = copii abandonați temporar de ambii părinți și crescuți de bunici/turori
T = copii abandonați temporar de mamă și crescuți de tată
M = copii abandonați temporar de tată și crescuți de mamă
P = copii crescuți de ambii părinți

Așa cum se poate constata din tabel ul de mai sus , copiii cei mai puțin implicați
sunt ce i care cresc doar cu tata. Acesta își asumă toate sarcinile grele, în cele
legate de menaj fiind ajutați de alte rude (bunicii copilului, surori, cumnate).
Copiii cei mai implicați în efectuarea de sarcini domestic sunt cei care cresc cu
bunicii și cu ambi i părinți. Primii, sunt ei înșiși în situația de a avea nevoie de
ajutor, iar părinții au multe sarcini zilnice, inlcusiv serviciu, așa încât munca în
gospodărie este divizată între membrii familiei într -un mod cât mai echitabil.

Principalele sarcini dome stic sunt micul menaj (pusul și strânsul mesei, mici
cumpărături, ordine, măturat, șters praful, ajutor la bucătărie), urmat de
îngrijirea animalelor de companie și de îngrijirea grădinii de legume și
zarzavat. Puțini copii sunt implicați în efectuarea de sarcini domestic mai grele

23 (bătutu covoarelor, spălat pe jos, călcat și spălat rufe) și îngrijirea animalelor
mari (vite și păsări de curte) sau munca la câmp.

2.1.5. Timp liber și activități de loisir
Cei 30 de copii care au participat la cercetare își ocupă timpul liber cu
activități de joacă, sport, excursii cu școala, drumeții, întreceri și participarea
la cercuri școlare după cum urmează:
Tabel 6
Citit Jocur
i
video TV Clubur
i pt
copii Spor
t Plimbar
e Joac
a cu
alți
copii Vizit
e Shoppin
g
Copii
care
cresc
fără
ambii
părinți :
4 4
100
% 3
75% 3
75% 2
50% 1
25% 4
100% 2
50% 2
50% 1
25%
Copii
crescuț
i de
tată
(mama
plecată
) 1
33% 3
100% 3
100
% 0
0% 2
75% 2
75% 2
75% 2
75% 1
33%
Copii
crescuț
i de
mamă
(tatăl
plecat) 5
63% 7
88% 5
63% 1
13% 2
25% 2
25% 3
38% 2
25% 1
13%
Total 10
67% 13
87% 11
73% 3
20% 5
33% 8
53% 7
47% 6
40% 3
20%
Copii
cu
ambii
părinți 8
53% 7
47% 12
80% 2
13% 8
53% 10
67% 8
53% 9
60% 3
20%

24 Observăm că cea mai populară activitate de petrecere a timpului liber și
relaxare, în ambele grupuri de copii este urmărirea programelor de
televiziune, procentul fiind ușor mai mare în rândul copiilor care cresc cu
ambii părinți. O altă activitate foarte populară sunt jocurile video, procentul
fiind semnificativ mai mare în cazul copiilor aflați în abandon parental
temporar decât al celor care cresc cu părinții (aproape dublu). Punem acest
lucru pe seama faptului că părinții împreună reușesc să mențină un control
mai bun în ceea ce privește timpul de ecran al copiilor, pe de o parte, iar pe de
altă parte, le oferă o mai mare varietate de activități.

Plimbările și lectura reprezintă alte preocupări importante pentru ambele
grupuri, cei din grupul de crescu t de ambii părinți fiind mai preocupați de
plimbare, iar cei din grupul aflat în abandon temporar fiind mai preocupați de
lectură. Joaca cu alți copii este o activitate mai des întâlnită în grupul crescut
de părinți decât în cel aflat în abandon parental t emporar (ceea ce se
repercutează pozitiv în dobândirea unor competențe și abilități deosebit de
importante cum sunt: autocontrolul, imaginația, vorbirea, logica, creativitatea,
mobilitatea, abilitățile sociale, îi conferă o stare generală fizică și psihică bună
și îl ajută să obțină performanțe școlare mai bune ). Din păcate, numai 43% din
cei 30 de copii practică un sport, și un procent încă și mai mic, doar 16% sunt
înscriși într -un club pentru copii (față de 20% câți își petrec timpul liber
făcând shoppin g).

Analizând modul în care copiii își petrec timpul liber în interiorul grupurilor
lor, constatăm următoarele:
– copiii aflați în grija bunicilor citesc cel mai mult (100% din acești copii).
Acest lucru s -ar putea explica prin sedentarismul bunicilor și li psa lor de
cunoaștere și interes pentru jocurile video. De asemenea, ei se angajează
cel mai mult în efectuarea plimbărilor (100%) – probabil însoțindu -și
bunici;
– copiii care se află în grija tatălui (mama fiind plecată) joacă cel mai mult
jocuri video (10 0% din acești copii). Aceasta s -ar putea explica prin faptul
că și tații lor sunt mai înclinați să joace astfel de jocuri și țin pasul cu
tehnologia mai bine decât mamele sau bunicii. Tot acești copii se

25 angajează cel mai mult în activități sportive (75% d intre ei), în joaca cu alți
copii și vizite (75%), dar citesc cel mai puțin (33%) și merg cel mai puțin
la cluburi pentru copii (0%);
– copii crescuți doar de mame tind să își împartă timpul liber ceva mai
echitabil între mai multe tipuri de activități, dar se plimbă, se joacă cu
ceilalți copii. Acești copii se uită la televizor cel mai puțin prin comparație
cu copii din celelalte grupe, dar citesc cel mai mult în comparație cu
ceilalți copii crescuți de unul sau de ambii părinți. Acest lucru s -ar putea
expli ca prin faptul că mamele sunt preocupate de activitățile școlare ale
copilului și mai puțin interesate de activitățile fizice și sport.

2.2. Analiza stării de sănătate.
2.2.1 Înălțime, greutate, dentiție .
Greutate și înălțime. Indice de masă corporală. În grupul celor 15 copii aflați
în abandon parental, avem:
– 12 copii cu greutate, înălțime și indice de masă corporală cu valori normale
pentru vârsta lor
– 3 copii sunt supraponderali, dintre care un copil cu supraponderabilitate
gravă. Dintre copiii supra ponderali, doi (2) au ambii părinți plecați și un
(1) copil are tatăl plecat, acest copil având și o mamă supraponderală
căreia îi seamănă foarte mult.
– Niciunul dintre acești copii nu este subponderal, niciunul nu are înălțimea
mai mica decât valoarea normală pentru vârsta sa.
În grupul celor 15 copii care locuiesc împreună cu părinții lor, toți copiii au
greutate, înălțime și indice de masă corporală normale pentru vârsta lor. În
România, aproximativ 30% din populatie sufera de obezitate:
– 20% este supr aponderală;
– numărul copiilor supraponderali, în creștere cu 18% față de primul deceniu
din secolul XXI;
– cele mai afectate sunt persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 -64 de ani.
(Sursa : Centrul de calcul și statistică sanitară din cadrul Ministerului
Sănătă ții Publice)
– 40% dintre copii sunt supraponderali;

26 – 60% dintre adulți sunt supraponderali, iar 30% sunt obezi; procentul
bărbaților obezi este de 27%, iar cel al femeilor de 29%. (Sursa : Societatea
de Endocrinologie)
– 7,7% din totalul populației masculine es te obeză și 9,5% din totalul
populației feminine este obeză.

Concluzii:
– în grupul copiilor care locuiesc împreună cu părinții lor, niciunul nu este
supraponderal, ceea ce s -ar putea explica prin faptul că, provenind din
mediul rural, au o libertate de m ișcare de care mulți copii din orașe și din
aglomerările urbane nu se pot bucura din rațiuni de securitate;
– din numărul copiilor aflați în abandon parental temporar, 20% sunt
supraponderali, o valoare la jumătate din media națională la nivelul
populației minore, dar egală cu media națională a persoanelor
supraponderale. Din nou, am putea argumenta că mediul rural contribuie la
menținerea unei greutăți mai apropiate de cea normal prin faptul că minorii
se pot mișca mai liber și efectua mai multe activități fizice și mai des decât
copiii de la oraș;
– copiii crescuți de bunici au tendința de a fi mai puțin activi decât cei
crescuți de părinți, proporția de copii supraponderali fiind de 50% din
numărul total al acestor copii, deci peste media națională, deși aceștia
locuiesc în mediul rural.
Prin urmare, prezența părinților în viața copiilor sau, în tot cazul a unor
persoane adulte active este esențială pentru stilul de viață activ vs. sedentar al
copiilor și starea lor de sănătate.

Sedentarism vs. viață act ivă. Din grupul celor 15 copii aflați în abandon
parental:
– 8 sunt activi și foarte activi. Toți copiii ale căror mame sunt plecate sunt
foarte activi.
– 2 copii au activități de joacă și sportive de 2 -3 ori pe săptămână, făcând
mișcare în mod moderat;

27 – 4 copii fac puțină mișcare săptămânal și se joacă preponderant în casă,
unul (1) fiind deosebit de sedentar (nefăcând educație fizică și nici
jucându -se altfel decât în casă).
Nu este de mirare că, în aceste condiții, 3 copii din acest grup sunt
supraponderal i, dintre care 2 au ambii părinți plecați și unul are tatăl plecat.

Din grupul celor 15 copii care locuiesc împreună cu părinții lor:
– 8 sunt foarte activi, având activități de joacă zilnice și sportive de cel puțin
2-3 ori pe săptămână;
– 3 sunt activi, 2 n u fac sport aproape deloc sau foarte puțin și se joacă mai
mult în casă, iar unul (1) nu are activități de joacă și sportive decât în
cadrul școlii.

Concluzii:
– copiii crescuți de tați singuri sunt mai implicați în activități fizice decât cei
crescuți de mame singure (ceea ce se explică prin faptul că bărbații au
tendința naturală de a se implica mai mult în activități fizice decât femeile,
procentul de bărbați din populația obezitată și supraponderală a țării este
mai mic decât cel al femeilor );
– copiii c rescuți de bunici au tendința de a fi mai puțin activi decât cei
crescuți de părinți, proporția de copii supraponderali fiind de 50% din
numărul total, deci peste media națională, lucru explicabil prin faptul că
bunicii nu se mai pot implica ei înșiși în a ctivități fizice solicitante și nu
pot asigura supravegherea adecvată a copiilor în timpul activităților lor
fizice, dar mai ales pentru că stilul lor de viață mai sedentar se imprimă și
asupra copiilor crescuți de ei în absența părinților;
– stilul de viață activ al persoanelor de îngrijire li se imprimă și copiilor, fie
că este vorba de părinți sau de alte persoane. Unul dintre copiii ai cărui
părinți sunt plecați la muncă în străinătate este crescut de o mătușă (soră a
mamei) și familia acesteia, iar copil ul are o viață foarte activă.
– copiii crescuți de ambii părinți sunt în general mai activi și mai implicați în
activități sportive decât cei aflați în abandon parental și îngrijiți doar de
mamă sau de bunici, ceea ce subliniază încă o dată faptul că prezen ța

28 tatălui în viața copilului se reflectă pozitiv pentru activitățile fizice și
sportive ale acestuia.
Dentiție. Starea de sănătate a dinților și dezvoltarea sănătoasă a dentiției este
un indicator important pentru starea generală de sănătate a persoanei . După
cum se știe, gura este poarta de intrare a multor boli în organism și multe
dintre acestea (unele foarte grave) se datorează unei danturi neîngrijite, cu
tartru și carii multiple netratate. Anumite deformări ale dinților, mai ales în
perioada de sch imbare a dinților (ce coincide cu vârsta școlarului mic) impun
purtarea aparatului dentar pentru a corecta aceste deformări și preveni suferințe
ulterioare grave ale aparatului dentar (bruxism, malocluzie, depunere de tartru,
pierderea dinților). O igienă orală precară și o alimentație bogată în zaharuri
conduce la apariția cariilor dentare, depunere de tartru, pierderea dinților și
boli grave (gingivită, sinuzită maxilară, infecții ale aparatului auditiv și
respirator, boli de inimă – miocardită, endocardi tă, diabet, infecții renale,
dureri osoase, poliartrită).

Copiii au nevoie încă de la vârste fragede să învețe și să se obișnuiască să
păstreze o igienă orală bună, iar vizitele la cabinetul stomatologic pot ajuta
copiii să aibă o dantură sănătoasă. Prin contrast, o dantură neîngrijită, cu carii
multiple, mari, denotă o igienă precară, o alimentație bogată în zahăr și săracă
în calciu și vitamin a D2. Părinții sunt cei care ar trebui să urmărească evoluția
sănătoasă a dentiției copilului lor. Am dorit să ve dem dacă lipsa părinților are
consecințe semnificative pentru dentiția copiilor.
Tabel 7
Dentiție
sănătoasă Mici carii
incipiente Dantură
neîngrijită și carii
multiple Aparat dentar
Copii aban donați
temporar de
ambii părinți: 4 4 0 0 0
Copii abandonați
temporar de
mamă (în grija
tatălui) : 3 2 1 1 0
Copii abandonați 7 1 0 0

29 temporar de tată
(în grija mamei) :
8
Copii care cresc
alături de ambii
părinți :15 9 3 2 1

Din grupul celor 15 copii aflați în abandon parental temporar:
– 14 au o dentiție sănătoasă și îngrijită
– 1 are mici carii – (acesta are tatăl plecat)
– niciunul nu poartă aparat dentar.
Din grupul celor 15 copii care locuiesc împreună cu părinții lor:
– 10 au dantură sănătoasă și îngrijită
– 3 au o dantură cu mici carii
– 2 au carii multiple, cu tartru dentar
– 1 are aparat dentar
Concluzia este că absența părinților sau a unui părinte nu se repercutează
negativ în dezvoltarea dentiției copilului și în îngrijirea dinților dacă acești
copii sunt crescuți de celălalt părinte sau, în cazul în care ambii părinți lipsesc,
un tutore impli cat și atent. În mod neașteptat, probleme dentare mai serioase
sunt printre copiii din grupul copiilor care cresc cu ambii părinți, acestea
datorându -se mai degrabă unor obiceiuri alimentare nesănătoase și unei igiene
insuficient observată, dar și neglijen ței de a se prezenta la cabinetul
stomatologic pentru tratament.

2.2.2.Stare de sănătate și boală.
Starea de sănătate și de boală este un indicator important care ne ajută să
înțelegem mai bine dezvoltarea copiilor și dacă abandonul parental temporar
are un impact negativ asupra sănătății fizice și psihice a copiilor. Am dorit să
eliminăm alte variabile, precum influența moștenirii genetice, malformații
congenitale, tulburări de dezvoltare pervazivă, bolile obișnuite ale copilăriei
(bolile fiziologice) și accesul dificil la servicii de sănătate (sau chiar
inaccesibilitatea acestora), astfel încât să putem stabili dacă eventualele
suferințe și afecțiuni ale copiilor aflați în abandon parental temporar sunt
cauzate de aspecte ce țin strict de plecarea părinț ilor (sau a unui părinte):

30 – îngrijire necorespunzătoare
– neglijență
– distress
– alimentație necorespunzătoare
– condiții de viață precare
Rezultatele sunt centralizate în tabelul de mai jos.
Tabelul 8
Afecțiuni Copii cu ambii
părinți plecați Copii cu mama
pleca tă Copii cu tatăl plecat Copii cu ambii
părinți acasă
Boli fiziologice și boli de
care a suferit copilul până
în prezent 1 1 3 (boli fiziologice)
1 (cu meningită A)
4 (boli fiziologice)
1(bronșiolite
repetate)
Boli cronice 0 0 0 0
Boli rare și autoimune 0 0 0 0
Suprapo nderbilitate 2 0 1 0
Istoric de boală în familie 0 0 3 (2 copii ai căror
bunici cu diabet și
afecțiuni cardiace,
unul dintre acești
copii având și o
mamă
supraponderală și
fiind el îsuși
supraponderal, 1
copil al cărui tată
are psoriasis)
4 (diabet, gută, HTA,
tromboflebită la
bunici, tată și unchi)

Intervenții chirurgicale 0 0 1 (fimoză)
0
Malformații congenitale 0 0 0 0
Contuzii la cap, pierderea
cunoștinței
0 0 1 (traumatism
cranian la vârsta de
4 ani) 0
Accidente și traumatisme
altele decât craniene 0 1(accidentare
ușoară în urma
unui accident de
mașină – același
copil ca mai sus) 0 1 (mâna ruptă)
Afecțiuni ale coloanei și
sistemului osos 0 0 0 0
Afecțiuni ale pielii 0 0 0 0
Afecțiuni ale ochilor 0 0 1(ușoară miopie) 1 (strabism)
Alergii + șoc anafilactiv 0 1(alergic la
anumite fructe –
același copil de 2 (alergic la
algocalmin, tata are
psoriasis și este 1 (înțepături insecte)

31 mai sus) alergic la
ampicilina)
Boli psihice, afecțiuni
neuronale, epilepsie 0 1(anxietate și
nervozitate
ridicată – același
copil de mai sus) 1(anxietate, teama
de eșec) 0
Istoric de boli psihice și
afecțiuni neuronale în
familie 0 0 0 1 (bunica -depresie)
1 (Mama –tulbuărri
anxioase)
1 (bunic cu
epilepsie)
Tulburări de dezvoltare
pervazivă 0 0 0 1 (întârziere mare în
dezvoltarea
limbajului, până la 6
ani)
1 (retard moderat in
dezv neuropsihica si
motorie si intârziere
de limbaj)
Suicid și tentative de suicid
în familie 1 (unchiul fetei,
fiul bunicilor
materni care o
cresc) 0 0 0

Concluzii : Din cei 15 copii aflați în abandon parental temporar, niciunul nu
suferă de malformații congenitale, tulburări de dezvoltare pervasive, boli
cronice, boli rare și autoimune, afecțiuni ale coloanei și sistemului osos.
Niciunul nu este subponderal. Copiii care sunt în grija bunicilor sau ai unei
rude (mătușă) par să fie cei mai sănătoși dintre toți copiii care au participat la
studiu. Unul singur a suferit de vărsat de vânt, în rest, sunt copiii cu cele mai
puține afecți uni, fără accidentări și traumatisme. În același timp, în această
categorie de copii se înregistrează numărul cel mai mare de copii
supraponderali (2 din 3). Grija excesivă a bunicilor și faptul că aceștia, fiind
oameni în vârstă, sunt mult mai vigilenți î n privința pericolelor și nu îi
încurajează să fie foarte activi (pentru că nu îi pot supraveghea), să prevină,
pe de o parte, accidentările și îmbolnăvirile, dar, pe de altă parte, se
repercutează negativ asupra greutății lor, copiii ducând o viață mai de grabă
sedentară decât activă, activitățile de joacă și sportive fiind legate aproape
exclusiv de școală.

Din cei 15 copii aflați în abandon parental temporar, există un singur caz de
suicid în familia unui singur copil, în rest, nu există niciun istoric de boli și

32 afecțiuni psihice. Este însă foarte posibil ca respondenții să nu știe/ să nu
recunoască anumite afecțiuni și tulburări psihice precum depresia, tulburarea
de anxietate generalizată, tulburarea obsesiv -compulsivă, tulburările de
personalitate et c. Niciun copil nu are tulburări de dezvoltare pervazive,
afecțiuni neuronale, afecțiuni psihice, alergii și nu au suferit accidentări sau
traumatisme, nu are malformații congenitale.

Copiii aflați în grija tatălui (mama fiind plecat ă) au o stare de sănăt ate foarte
bună, fără accidente, boli, traumatisme, cu greutate normală și un stil de viață
deosebit de activ. Un singur copil din trei suferă de alergii, tulburare de
anxietate și nervozitate ridicată. Este, de altfel, singurul copil (băiat) dintre
toți c ei 15 aflați în abandon parental temporar care a avut o integrare școlară
dificilă din cauza anxietății sale puternice de separare, a nervozității și
toleranței scăzute la frustrare. Tatăl se ocupă îndeaproape de el, fiind ajutat de
profesorul învățător și consilierul școlar. Băiatul are și un frate mai mare (12
ani). Din interviu, nu rezultă că mai există și alte persoane în familie cu
suferințe similare, așa că este foarte probabil ca plecarea mamei de lângă copil
la o vârstă atât de fragedă să îl fi tulb urat emoțional, copilul manifestându -se
fizic violent față de educatoare, în trecut, iar în prezent față de învățătoare
(este la clasa pregătitoare) – ambele figuri materne, dar foarte rar față de copii
(doar fetițe). Se înfurie foarte des și în aceste mom ente distruge tot ce
nimerește, ventilându -și frustrarea și agresivitatea de natură inconștientă pe
care o resimte împotriva mamei care l -a abandonat. A făcut și câteva ședințe
de terapie, însă problemele persistă.

Dintre copiii aflați în abandon parental temporar, cei aflați în grija mamei
(tatăl fiind plecat la muncă în străinătate) par să fi suferit de cele mai multe
boli fiziologice (3) și prezintă alergii (2), intervenții chirurgicale (1),
traumatisme (1), anxietate (1), suprabonderabilitate (1), miop ie (1). Tot în
această grupă de copii se întâlnesc cele mai multe cazuri de diabet și alte boli
cronice în familie (3) Ar putea să pară că mamele sunt mai neglijente decât
tații, însă este foarte posibil ca ele să cunoască, de fapt, mai bine decât tații,
istoricul de boli al copilului. (La acest chestionar, au răspuns părinții care au
rămas să îngrijească copiii acasă sau tutorele legal).

33
Dintre cei 15 copii ce locuiesc împreună cu părinții lor:
– 4 au suferit de boli fiziologice
– 4 au bunici suferinzi de afe cțiuni cardiac, diabet și gută)
– 1 a suferit o fractură
– 1 este alergic
– 3 au istoric de boli psihice la rude de gradul I și II
– 2 au avut tulburări de dezvoltare – întârzire în dezvoltarea limbajului și
întârziere în dezvoltarea motorie
Acesta este grupul cop iilor cu cele mai multe probleme de sănătate, mult mai
numeroase și mai serioase decât în rândul copiilor aflați în abandon parental
temporar. Este însă posibil ca în cazul copiilor ce au unul sau ambii părinți
plecați, adulții care îngrijesc copiii să fie mult mai atenți la sănătatea acestora.
Alternativ, aceste persoane pot să minimizeze importanța unor aspecte ale
stării de sănătate și de boală sau să uite anumite afecțiuni ceea ce va face ca la
interviu și chestionar să nu le menționeze. Cert este însă că elevii nu au lipsit
de la școală pe motiv de boală, iar profesorii învățători atestă acest lucru.

Un alt fapt semnificativ dovedit de studii este acela că, atunci când suferă de
distress, copiii au tendința de a se îmbolnăvi de până la 6 ori mai mult decât
majoritatea copiilor din grupul lor de vârstă și, de asemenea, sunt mult mai
predispuși la accide ntări. Absența prelungită a unui părinte sau a ambilor
părinți este cu certitudine o perioadă dificilă din punct de vedere emoțional (și
nu numai) în viața copiilor, cu atât mai mult cu cât sunt mai mici, prin urmare,
dacă ar suferi de distress, acești cop ii ar putea avea mai multe accidente (chiar
mici) decât ceilalți copii din grupul cu ambii părinți acasă. Cercetarea arată
însă că nu există nicio astfel de accidentare (în afară de cazul în care copilul
era în mașina condusă de tatăl său), în schimb, în g rupul copiilor cu ambii
părinți, există un copil care a suferit o fractură la mână, în timp ce era la
școală. Acesta este singurul copil din grupul său ai cărui părinți sunt divorțați,
iar accidentul a avut loc în perioada în care existau anumite dificultă ți la școală
în relația cu învățătorul.

34 În grupul de copii aflat în abandon parental temporar au fost 4 copii din 15
(26,66%) identificați cu probleme emoționale:
– un băiețel în vârstă de 6 ani, în clasa pregătitoare, crescut de tată (care are
grijă și de fiul mai mare, de 12 ani), mama fiind în Germania. Acest băiat
suferă de tulburare de anxietate, crize de afect și comportamente agresive
ce însoțesc aceste crize. Este un copil “plângăcios”, interacționează destul
de puțin cu ceilalți copii, se “agață” d e doamna învățătoare, se teme să se
desprindă de aceasta, are tendința să stea retras, să nu participe prea des la
jocurile celorlalți colegi. Manifestă neîncredere accentuată față de persoane
necunoscute sau puțin familiar și refuză să interacționeze cu a cestea dacă
nu este însoțit de tatăl sau sau de profesorul învățător. Este și singurul copil
cu alergie din grupul său.
– O fetiță în vârstă de 6 ani, colegă de clasă cu băiețelul prezentat mai sus,
crescută de mamă (tatăl plecat) și ea cu tulburare de anxi etate, pe de o
parte, legată de fratele ei mai mare care o tachinează și o sâcâie, și, pe de
altă parte, cu o vădită neîncredere în sine și anxietate de performanță (se
îngrijorează dacă face bine ceea ce face, îi este teamă să nu greșească).
– o fetiță de 8 ani aflată în grupul copiilor în abandon parental temporar cu
tatăl plecat, a refuzat să rămână la școală fără bunica ei o perioadă de 2
săptămâni. Pe fondul plecării tatălui după vacanța de vară, dar și pentru că
la clasa a doua au început să apară sarc ini școlare mai dificile și mai
numeroase, copilul a dezvoltat o stare de anxietate care, dimineața, în
momentul plecării la școală, era însoțită de somatizări (vomitisme).
Situația nu a fost gestionată corespunzător de mamă și nici de bunică,
ambele foart e iubitoare, dar și foarte permisive. Fetița a descoperit în foarte
scurt timp că alternativa la participarea la ore era să stea acasă și să se
joace. Bunica ei, fiind în vârstă de 49 ani și salariată, nu a putut să stea cu
ea la ore, așa cum fetița dorea decât în câteva zile când și -a luat concediu.
În zilele următoare, copilul a rămas acasă cu mama, care nu lucra.
Insistența copilului de a rămâne la școală doar cu bunica (care nu putea) și
nu cu mama (care ar fi putut) justifica o dată în plus faptul că a nxietatea
fetiței era mai curând alimentată de un sentiment profund de incompetență
și neîncredere în sine, decât de lipsa tatălui. Mama și bunica o tratau în
continuare ca pe un copil mic, cultivându -i neputința, împiedicând achiziția

35 de competențe și sab otând imaginea de sine a copilului și încrederea în
sine. După câteva ședințe de consiliere parentală și terapie, copilul și -a
reluat treptat activitatea normală la școală. Este important să precizăm că
ținea legătura cu tatăl său zilnic pe Skype și la tel efon, iar acesta venea
acasă destul de frecvent (o data la lună) deși lucra în Marea Britanie. El
reprezenta singura autoritate în fața fetiței, mama și bunica neputând să îi
impună copilului nicio limită, însă și el, fiind un părinte destul de permisiv,
a intrat în programul de consiliere parentală, copilul revenind la școală
chiar după primele ședințe de terapie.
– o fetiță în vârstă de 9 ani, de clasa a III -a, născută dintr -o relație
morganatică. Ea este singurul copil din acest studiu aflat în abandon
parental permanent. Mama este în Italia unde a plecat ime diat după ce a
născut -o, lăsând -o în grija bunicilor materni de la vârsta de 3 zile, iar tatăl
biologic nu a cunoscut -o niciodată. Niciunul dintre părinți nu o vizitează,
nu o contactează telefonic, nu îi trimit bani și nu se îngrijesc deloc de ea,
fetița fiind cu totul în întreținerea bunicilor ei. Fetița se plânge uneori
bunicii sale că nu are părinți și spune că și -ar dori să aibă, dar nu prezintă
simptome specifice tulburărilor emoționale și comporta mentale,
mecanismul său de coping fiind structurat pe suportul social (familie –
bunicii, colegi, prieteni), distragere (cu ajutorul activităților specific vârstei
– joc, ș i activități școlare și extrașcolare, sentimente religioase (bunicii
fiind ortodocși practicanți). În familia acestei fetițe, fratele mamei s -a
sinucis și există suspiciuni că și mama suferă de depresie, deci există un
fond genetic favorizant pentru instalarea depresiei la copil, însă dragostea
și îngrijirea devotată a bunicilor, pe de o parte, și școala, profesorul
învățător și viața socială normală a fetiței, pe de altă parte, contribuie
semnificativ la menținerea unui echilibru psihic foarte bun la acest copil.
– o fetiță de 10 ani prezintă comportamente agresive verbal (țipete, urlete,
vorbit răstit) și fizic (impinge, bruschează, lovește), ea având o toleranță la
frustrare scăzută și dificultăți în controlul impulsivității (ceea ce se vede și
în activitatea de la clasă unde răspunde adesea neîntrebat și produce
rumoare). Fetița este crescută de bunicii ei, ambii părinți fiind plecați.
În grupul copiilor crescuți de ambii părinți, sunt 3 copii care au atras atenția
prin comportamentele lor legate de posibile tulbu rări emoționale:

36 – un băiat în vârstă de 8 ani (singurul care are părinți divorțați din grupul
său) a avut p robleme de management al furiei și comportament opoziționist
(în aceste situații) având o toleranță scăzută la frustrare, dar a făcut terapie
și la da ta efectuării chestionarelor, se comporta foarte bine, cu progrese
remarcabile în ceea ce privește controlul furiei.
– 2 copii, un băiat în vârstă de 7 ani și unul de 10 ani manifestă
comportamente agresive față de colegii lor . Băiatul în vârstă de 7 ani s e
manifestă violent doar fizic (bate, pune piedici, trage de păr, lovește, vine
la școală cu obiecte pe care le folosește pe post de arme). Acest copil are
un tată dominator, rece afectiv și agresiv, care îl bate adesea, îl
intimidează, îl critică și ironi zează, pedepsindu -l cu deosebită asprime.
Copilul a fost consiliat la școală, dar orice încercare de consiliere parentală
a tatălui fost sortită eșecului, acesta refuzând de fiecare dată. Mama
menține o bună legătură cu școala, dar influența ei este foarte redusă, tatăl
manifestându -se și ca un soț deosebit de autoritar. Băiatul în vârstă de 10
ani este foarte agresiv verbal (țipă, urlă, jignește, se răstește) și mai puțin
fizic (impinge și bruschează). În ciuda acestor comportamente agresive,
copilul se bu cură de multă popularitate în rândul colegilor, lucru valabil și
pentru băiatul de 10 ani.

Prin urmare, în ceea ce privește starea de sănătate fizică, putem conchide că,
din acest punct de vedere, nu există diferențe semnificative între copiii îngrijiți
de ambii părinți și cei aflați în abandon parental temporar, dar copiii îngrijiți de
bunici au o tendință mai accentuată către sedentarism și supraponderabilitate,
iar cei îngrijiți numai de tată sunt deosebit de activi din punct de vedere fizic.
Tabel 9
Nr. copii /vârstă Probleme emoționale
constatate
Copii aflați în abandon
parental temporar cu ambii
părinți plecați 1 fată (10 ani)
25% din grupul ei Violență fizică și verbală,
control slab al impulsivității,
toleranță la frustrare scăzută
Copii aflați în abandon
parental temporar cu mama
plecată (crescuți de tată) 1 băiat (6 ani)
(33,33% din grupul lui) Anxietate, nervozitate ridicată,
crize de furie, comportamente
de agresivate fizică față de
învățătoare și, ocazional, față

37 de fetițe, distrugeri de bun uri
atunci când se înfurie
Copii aflați în abandon
parental temporar cu tatăl
plecat (crescuți de mamă) 1 fată (6 ani)
1 fată (8 ani)
(25% din grupul lor) 1. Anxietate de performanță,
timiditate pe fondul
încrederii scăzute în sine,
teama de rejectare, team a
de fratele ei mai mare
care o tachinează acasă.
2. Anxietate de separare,
somatizări (vomitisme)
Total copii cu probleme
emoționale din grupul celor
aflați în abandon parental
temporar 4 copii (1 băiat și 3 fete) cu
vârste de 6 și 10 ani
(26,66 %)
Total c opii cu probleme
emoționale din grupul celor
care cresc alături de ambii
părinți 3 băieți (7, 8 și 10 ani )
(20% ) Tulburari de comportament:
furie însoțită de agresivitate
verbal și opoziționism,
violență fizică și verbală

În ceea ce privește starea de sănătate emoțională , copiii ale căror mame sunt
plecate au cele mai semnificative probleme emoționale dintre toți copiii aflați
în situația de abandon parental temporar (un copil din trei , adică 33,33% ).
Problemele lor vizează anxietatea, tolera nța scăzută la frustrare, exploziile de
afect, abilități sociale scăzute, emotivitate ridicată, retragere socială. Dintre
copiii ai căror tată este plecat, doi copii din opt (ambele fetițe) au prezentat
probleme emoționale (25%), iar dintre cei crescuți d e bunici, cu ambii părinți
plecați, un copil prezintă impulsivitate și comportamente agresive (25% din
grupulei). Per ansamblu, 26,66% din copiii aflați în abandon parental
temporar au probleme de natură emoțională. Este o cifră ușor mai mare decât
cea înr egistrată în rândul copiiilor crescuți de ambii părinți unde există trei
copii cu probleme emoționale (20%).

2.3.Analiza parametrilor dezvoltării neuro -psihice.
2.3.1.Coeficientul de inteligență: Q.I.
Inteligența este facultatea de a descoperi proprietățile fenomenelor și
obiectelor și a relațiilor dintre acestea, cu posibilitatea de a înțelege relațiile

38 care se stabilesc între acestea și de a rezolva probleme noi. Este o aptitudine
generală a individul ui de a -și adapta în mod conștient gândirea la cerințe noi,
dar și capacitate generală a individului de a se adapta la noile cerințe și condiții
de viață. În psihologie, inteligența este atât un fapt real, cât și unul potențial,
atât ca proces, cât și ca a ptitudine sau capacitate, atât formǎ și atribut al
organizǎrii mintale, cât și a celei comportamentale (Paul Popescu –Neveanu,
Dicționar de psihologie5). Primele teste psihometrice de măsurare a inteligenței
au fost puse la punct de Alfred Binet⁠6 la începutul secolului al XX -lea.

Evaluarea coeficientului de inteligență al copiilor care au participat la cercetare
este un indicator important pentru dezvoltarea lor psihosocială și am dorit să
înțelegem dacă există diferențe sensibile între copiii aflați în abandon parental
temporar și cei care cresc împreună cu părinții lor . Pentru evaluarea
coeficientului de inteligență la vârsta școlarității mici, am utilizat testu l Kohs.
Acesta e ste una dintre cele mai consacrate metode de screening a abilităților
cognitive. Este una dintre probele timpurii și deși are o vechime de aproape
100 de ani nu s -a devalorizat, ci, dimpotrivă, a fost absorbit ca probă de sine
stătătoare în multe din bateriile compr ehensive de testare a inteligenț ei.

Testul este complet lipsit de încărcătură verbală: itemii pot fi rezolvați și
evaluați, iar instrucțiunile pot fi transmise chiar și fără vorbe. Testul se
remarcă și prin rapiditate – adesea, l a testarea copiilor sub 10 ani, timpul mediu
pentru testare este de chiar 15 minute. Prin faptul că sarcina este percepută ca
un joc de cuburi, testul Kohs este ideal pentru interacțiunea cu copiii întrucât
nu induce un climat de examinare. Principiile lui au fost preluate și se regăsesc
în multe alte teste și baterii de teste de inteligență, precum WISC sau WAIS
sau proba “Mozaic” în testul SON -R. Există sute sau chiar mii de studii care
atestă validitatea testului, câteva zeci fiind realizate în România.

Testul se bazează pe faptul (confirmat în nnumărate rânduri) că toate operațiile
“inteligente” implică funcționarea a trei activități primare: atenția la problema

5 Paul Popescu -Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978 , pp 365
6 Alfred Binet, psiholog francez care a inventat primul test de inteligență practic, Scala Binet –
Simon (1905)

39 prezentată, o încercare conștientă a subiectului de a se adapta la situație în
mod adecvat ș i exercitarea autocriticii pentru a determina cât de eficient a
rezolvat problema (adaptarea respectivă). Punctul din care progresia de
rezolvări a desenelor -stimul de către subiect începe să eșueze este o măsură
aproximativă a dezvoltării abilității sale de a se concentra, adapta și de a se
observa în mod critic în planul său general de performanță. Binet (1908) face
unele afirmații valabi le și pentru testul cuburilor: “ Este un joc, dar și un
rezultat al inteligenței. Când cineva analizează operația, const atăm că aceasta
este compusă din următoarele elemente:
– conștientizarea scopului de atins, scop care trebuie înțeles și memorat;
– încercarea unor combinații diferite sub influența unei idei directoare, care
adesea determină inconștient alegerile făcute;
– aprecierea combinației create, comparând -o cu modelul și decizând care
din ele doua seamănă.

Dacă inteligența implică operațiile mintale de analiză, combinarem comparare,
deliberare, completare, discriminare, judecata, critica și decizia, atunci acest
joc ce apelează la aceste funcții ale inteligenței este o măsură a capacității
mentale”. Tot Alfred Binet a introdus și conceptul de vârstă mentală pentru a
diferenția nivelul intelectual infantil de vârsta cronologică. Vârsta mentală se
stabilește însă prin calculul statistic al performanțelor intelectuale de care sunt
capabili copiii normali la anumite vârste, obținând astfel un sistem de etalonare
aproximat genetic. Testul Kohs ne oferă și posibilitatea de a identifica vârsta
mentală a fiecărui copil pe scorului brut obținut. Toți copiii au fost testați cu
acest test, iar rezultatele sunt pr ezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 10
Nr.
copii I.Q Vârsta Vârsta
mentală
Copii care au ambii părinți plecați
(3 crescuți de bunici și 1 de mătușă) 4 88
135
138
145 8 ani + 3 luni
9 ani + 1 lună
7 ani + 4 luni
10 ani +1luna 6 ani + 3 luni
11 ani + 2 luni
9 ani + 1 lună
15 ani + 11 luni
Media scorurilor/vârsta medie 126 9 ani + 0 luni 10 ani + 4 luni
Copii ale căror mame sunt plecate
(crescuți de tați) 3 114
115 6 ani + 1 lună
7 ani + 0 luni 5 ani + 10 luni
7 ani + 1 lună

40 120 8 ani + 7 luni 9 ani + 3 luni
Media scorurilor/vârsta medie 116 7 ani + 2 luni 7 ani + 4 luni
Copii ai căror tați sunt plecați
(crescuți de mame) 8 108
133
143
145
145
145
–
– 8 ani + 1 lună
6 ani + 10 luni
7 ani + 5 luni
7 ani + 4 luni
8 ani + 6 luni
8 ani + 9 luni 7 ani + 8 luni
8 ani + o luni
9 ani + 9 luni
13 ani + 6 luni
14 ani + 6 luni
12 ani + 4 luni
Media scorurilor/vârsta medie 136 7 ani + 8 luni 10 + 6 luni
Copii care cresc cu ambii părinți 15 60
73
77
94
110
117
117
124
126
133
143
145
145
145
145 8 ani + 9 luni
8 ani + 0 luni
7ani + 3 luni
8 ani + 2 luni
9 ani + 8 luni
6 ani + 9 luni
10 ani+11 luni
9 ani + 8 luni
10 ani + 2 luni
6 ani + 10 luni
6 ani + 8 luni
8 ani + 11 luni
7 ani + 2 luni
8 ani + 1 lună
6 ani + 2 luni 4 ani + 3 luni
4 ani + 10 luni
4 ani + 7 luni
5 ani + 8 luni
9 ani + 8 luni
6 ani + 11 luni
11 ani + 7 luni
11 ani + 1 lună
11 ani + 9 luni
8 ani + 0 luni
8 ani + 10 luni
16 ani + 2 luni
11 ani + 4 luni
11 ani + 7 luni
8 ani + 6 luni
Media scorurilor/vârsta medie 117 7 ani + 6 luni 8 ani + 6 luni

Tabelul 11
Valoarea
medie Cu ambii părinți
plecați (crescuți de
bunici) Cu mama
plecată (copii
crescuți de tați) Cu tatăl plecat
(crescuți de mamă) Copii crescuți
de ambii părinți
I.Q. 126 116 136 107
Vârstă
cronologică
(Vc) 9 ani și 0 luni 7 ani și 2 luni 7 ani și 8 luni 7 ani și 6 luni
Vârstă
mentală
(psihică) (Vm) 10 ani și 4 luni 7 ani și 8 luni 10 ani și 6 luni 8 ani și 6 luni
Diferența 1 an și 4 luni 6 luni 2 ani și 2 luni 1 an și 0 luni

41 dintre Vm și
Vc

Rezultatele testului ne arată că în medie, copiii crescuți de mamă au realizat
un scor mai ridicat al I.Q. (136) decât toți ceilalți copii. Tot acești copii au și
cea mai avansată vârstă mentală, cu 2 ani și 2 luni peste vârsta lor
cronologică. În schimb, copiii crescuți doar de tată, au înregistrat cel mai mic
scor mediu al I.Q. (116) și cea mai mică diferență între vârsta cronologică și
cea mentală, cu un avans al vârstei mentale de doar 6 luni față de cea
cronologică (comparative cu o diferență de 2 ani și 2 luni la cei crescuți doar
de mame sau de 1 an și 4 luni la cei crescuți de bunici și de 1 an la cei crescuți
de ambii părinți).

Acest rezultat corelează cu rezultatele cercetărilor în domeniul geneticii și
dezvoltării inteligenței la copii încă de a cum 20 de ani, când, în 1997, Robert
Lehrke și Seymour W. Itzkoff au publicat cartea “Sex Linkage of Intelligence:
The X -Factor”7 cu rezultatele studiilor lor. Teoria celor doi psihology constă
în aceea că principalele gene care conrolează dezvoltarea inteligenței la om,
atât în emisfera dreaptă, cât și în cea stângă, se află pe cromozomul X (din
perechea XY/XX care dă sexul copilul ui). Femeile au doi cromozomi X, în
timp ce bărbații au numai unul, prin urmare, șansele lor de a determina
inteligența copiilor sunt duble față de cele ale tatălui. Mai mult decât atât,
omenii de știință consideră că este foarte posibil ca genele care sun t
responsabile de funcțiile cognitive avansate moștenite de la tată să fie automat
dezactivate. De ce? Pentru că o anume categorie de gene – denumite
“conditioned genes” – se pare că nu funcționează decât dacă provin de la
mamă în anumite cazuri și de la t ată în alte cazuri. Inteligența este legată de
genele condiționate care provin de la mamă . Prin urmare, genele mamei
determină cât de inteligenți vor fi în mod nativ copiii, tatăl nefiind relevant în
această privință.

7 Lehrke, Robert și Itzkoff, Seymour W. , Legătura dintre sex și inteligență: factorul X”, Praeger
Publishers, Westport, Connecticut, USA, 1997

42 Un articol publicat de www.independent.co.uk la data de 2 februarie 2017,
afirmă că, cităm: “Studiile de laborator pe șoareci modificați genetic au arătat
că o doză suplimentară de gene de la mamă au condus la o mai mare
dezvoltare a capului și a c reierului, dar corpuri mici. Cercetătorii au identificat
celule ce provin numai de la mamă sau numai de la tată în șase zone diferite
ale creierului șoarecilor, gene care controlau funcții cognitive diferite, de la
obișnuințele alimentare, la memorie. Celu lele ce provin de la gene paterne s –
au acumulat în părți ale sistemului limbic implicate în funcții sexuale,
alimentare și legate de agresivitate. Dar cercetătorii nu au descoperit nicio
celulă de proveniență paternă în cortexul cerebral, acolo unde au loc cele mai
importante funcții cognitive, precum planificarea, judecata, gândirea și
vorbirea. Îngrijorați că la oameni aceste aspecte ar putea fi diferite,
cercetătorii din Glasgow au intervievat 12 686 de tineri cu vârste cuprinse
între 14 -22 ani, an de an începând din 1994 și au descoperit că aceste rezultate
obținute pe șoareci sunt valabile și la oameni. Ei au confirmat că, dintre toți
factorii care influențează inteligența, de la educație, la rasă și statut socio –
economic, cel mai bun predictor rămâne c oeficientul de inteligență al mamei.
Tinerii cu vârsta între 18 și 22 de ani au coeficientul de inteligență foarte
apropiat de cel al mamelor lor, diferența medie dintre ei fiind doar de 15
puncte. Cercetarea lor a confirmat însă și faptul că inteligența e ste determinată
genetică doar în proporție de 40 -60%, restul determinanților fiind factori ce
țin de mediu.”

Relațiile copiilor cu părinții sau cu persoanele de îngrijire au un rol deosebit
de important în dezvoltarea lor intelectuală grație contactului e moțional și
fizic. Importanța unei legături puternice din punct de vedere emoțional pentru
dezvoltarea bună a creierului a fost demonstrată de cercetătorii de la
Universitatea din Washington. Aceștia au descoperit că o relație plină de
dragoste și afecțiu ne a copiilor cu mama este crucială pentru evoluarea a unor
părți din creier. Tot în articolul citat mai sus se menționează rezultatele acestei
cercetări: “După ce au studiat vreme de șapte ani un grup de mame și a copiii
lor, cercetători au descoperit că acei copii care au avut sprijin emoțional din
partea lor și nevoile intelectuale le -au fost satisfăcute, aveau un hipocamp mai
mare cu 10% la vârsta de 13 ani decât copiii ale căror mame erau distante din

43 punct de vedere emoțional.” Dacă ne gândim la faptu l că hipocampul este
asociat cu memoria, învățarea și răspunsul la stress, înțelegem mai bine de ce
copiii care cresc fără mame sau cu mame distante emoțional au dificultăți de
ajustare emoțională, sunt anxioși, au performanțe școlare mai slabe, mai multe
comportamente problematice și un IQ mai scăzut, așa cum se vede și în
cercetarea noastră (tabelul 3).

2.4 Analiza nivelului și calității pregătirii școlare a copiilor aflați în
situația de abandon parental temporar
2.4.1. Performanțe școlare și nivel de școlarizare
În ceea ce privește competențele școlare necesare categoriei lor de vârstă,
putem constata că în cea mai mare parte, copiii și -au însușit competențele
școlare necesare și că își îndeplinesc bine sarcinile școlare.
Niciunul dintre cei 30 de copi i nu a fost identificat cu dificultăți de învățare
(disgrafie, dislexie, discalculie), dar unii dintre ei nu reușesc să rămână atenți
și activi la ore în mod frecvent.
Tabel 12
Competenț
e de citire Competenț
e de scriere Competențe
de calcul
matematic Aten ție și
participar
e la ore Sarcinile
de lucru la
clasă Temele
pentru
acasă
4 Copii
abandonați
temporar
de ambii
părinți 3 FB8
1 B9 3 FB
1B 3 FB
1 B 2 I10
2 D11 1 I
3 D 2 I
2 D
3 Copii
abandonați
temporar
de mamă
(aflați în
grija
tatălui) 1FB
2B 1FB
2 B 0 FB
3 B 2 D
1AD12 3 D 1 I
2 D

8 F = foarte bine
9 B = bine
10 I = întotdeauna,
11 D = deseori (de cele mai multe ori ),
12 AD = atenție dificil de menținut pentru că oboseșt e relativ ușor și își pierde concentarea

44 8 Copii
abandonați
temporar
de tată
(aflați în
grija
mamei) 4 FB
3 B
1 S13 4 FB
3 B
1 S 3 FB
3 B
2 S 3 I
3 D
1 AD
1 AN14
3 I
4 D
1 A15 5 I
2 D
1 IS16

15 Copii
care cresc
împreună
cu ambii
părinți 11 FB
4 B 11 FB
4 B 12 FB
3 B 10 I
4 D
1 AD
11 I
4 D 11 I
4 D

Cei 15 copii care cresc împreună cu părinții lor au rezultate școlare bune și
foarte bune (73%) și bune (27%), fiind silitori, atenți la ore și activi,
îndelinindu -și sarcinile de lucru și temele pentru acasă. Chiar ș i cei care au
comportamente agresive față de colegii lor sunt silitori și atenți la ore. Un
singur copil de clasă pregătitoare își pierde ușor atenția (reprezentând 6,66%
dintre copiii care cresc împreună cu ambii părinți), acesta fiind suspect de
tulburar e de deficit de atenție.

Din cei 15 copii aflați în abandon parental temporar, 53,33% au rezultate
școlare foarte bune, 40% au rezultate școlare bune, 6,66% au rezultate școlare
suficient de bune. În mod surprinzător, cele mai bune rezultate la învățătură le
au copiii aflați în abandon parental cu ambii părinți plecați (75% dintre acești
copii au rezultate foarte bune și 25% au rezultate bune). În interiorul acestui
grup, copilul lăsat în grija unei mătuși (sora mamei) și a familiei ei are
rezultate foarte bune la învățătură, iar dintre copiii lăsați în grija bunicilor 66%
au rezultate foarte bune și 33% rezultate bune. Prin urmare, dacă ambii părinți
sunt plecați și copilul este lăsat în grija bunicilor sau a unei rude foarte
apropiate mai tinere, aceștia susțin în foarte mare măsură activitățile școlare

13 S = suficient
14 AN = se concentrează cu greutate, adesea neatent
15 A = doar ajutat
16 I S = lucrează superficial și cu multe greșeli ,

45 ale copilului acordând mare atenție îndeplinirii sarcinilor de lucru și sprijin la
nevoie.

Dintre copiii abandonați temporar de tată în grija mamei, 50% au rezultate
școlare foarte bune, 30% au rezultate ș colare bune și 20% rezultate școlare
suficient de bune. Este însă foarte posibil ca în această grupă, media să fie
alterată de un copil care a suferit o formă de meningită la o vârstă foarte mică.
Excluzând rezultatele la învățătură ale acestui copil care se concentrează cu
dificultate, lucrează superficial și obosește ușor pierzându -și atenția, media
crește la 56% copii cu rezultate la învățătură foarte bune și 44% copii cu
rezultate la învățătură bune, deci mai slabe decât în categoria copiilor aflați în
grija bunicilor.Dintre copiii abandonați temporar de mamă, doar 22% au
rezultate foarte bune la învățătură bune, 78 % având rezultate bune.

În ceea ce privește realizarea sarcinilor de lucru la clasă și a temelor pentru
acasă, din nou, cel mai bine stau copiii îngrijiți de ambii părinți, ei realizând
întotdeauna aceste sarcini în proporție de 73% și de cele mai multe ori în
proporție de 27%. Copiii abandonați temporar de tată și le îndeplinesc
întotdeauna în proporție de 50% și deseori 37,5%, 12,5% dintre ei
îndeplinindu -le cu dificultate, destul de superficial și cu greșeli. Copiii
abandonați temporar de ambii părinți realizează întotdeauna aceste sarcini în
proporție de 37,5% și 62,5 % de cele mai multe ori, iar cei abandonați
temporar le mamă și le înde plinesc întotdeauna de 12,5% și de cele mai multe
ori în proproție de 87,5%. Și în această privință, cel mai bine stau copiii care
cresc împreună cu ambii părinți, urmați de cei îngrijiți de bunici și de mamă,
iar cel mai deficitari sunt copiii îngrijiți d e tată.

Aceste rezultate ale cercetării s -ar putea explica prin faptul că bunicii și
mamele sunt mult mai preocupați de rezultatele la învățătură ale copiilor, le cer
să învețe și să își îndeplinească conștiincios sarcinile școlare și îi verifică mai
des, dar mai ales prin faptul că sunt mai disponibili să îi ajute și poate chiar
mai răbdători și mai pricepuți decât majoritatea taților, însă atunci când ambii
părinții sunt alături de copilul lor, intervenția lor conjugată și valorizarea

46 învățării conduce l a îndeplinirea sarcinilor de lucru mai atent și mai
conștiincios acasă și la școală în majoritatea timpului.

În ceea ce privește atenția și paticiparea la ore, din nou, copiii abandonați
temporar de mamă (aflați în grija tatălui) sunt deficitari în propor ție de 33,33%
și deseori atenți în proproție de 66,66%, dar niciunul nu este atent întotdeauna,
așa cum sunt de exemplu 66% din copiii îngrijiți de ambii părinți, 50% din
copiii care cresc fără părinți, dar îngrijiți de bunicii sau o rudă apropiată și
37,5% din copiii abandonați de tată și îngrijiți de mamă.

Comparând cele două grupuri de elevi, cei care cresc alături de părinții lor și
cei abandonați temporar de părinți, constatăm că primii au rezultate sensibil
mai bune la învățătură decât cei ( 75% au r ezultate foarte bune, comparativ cu
49%). Prin urmare, prezența ambilor părinți în viața copilului se reflectă
pozitiv în performanțele școlare ale copilului, atenția la ore și rigurozitatea
îndeplinirii sarcinilor școlare, deși media coeficientului de int eligență este mai
mică decât la cei abandonați temporar de către părinți sau de un părinte (107
comparativ cu 126).

În ceea ce privește activitățile extrașcolare, copiii crescuți de ambii părinți au
acces la o gamă mai largă de activități:
– aproximativ 3 0% practică un sport, pe lângă excursii și drumeții cu școala;
– 24% participă cu regularitate la cercuri, concursuri și întreceri școlare pe
lângă excursiile și drumețiile organizate de școală;
– 26% nu participă decât la excursiile și drumeț iile organizate de școală,
– 20% au și alte preocupări (dans, arte plastic) pe lângă excursii și drumeții
cu școala.
Copiii aflați în abandon parental temporar se angajează și ei în activități
extrașcolare, dar mai puțin decât copii care sunt crescuți de ambii părinți.
Niciunul nu practică vreun sport în afara orelor de educație fizică din școală:
– 13% nu se angajează în niciun fel de activități extrașcolare cu excepția
serbărilor școlare , nici în excursiile și drumețiile organizate de școală;
– 30% participă doar la excursii ș i drumeții cu colegii de școală;

47 – 22% participă și la concursuri și întreceri școlare, pe lângă excursii și
drumeții cu școala;
– 22% participă și la activități artistice și practice pe lângă excursii și
drumeții cu școala;
– 13% participă la alte activități (dans) pe lângă excursii și drumeții cu
școala.

Expunerea copiilor aflați în abandon parental temporar la o varietate mai
redusă de activități extrașcolare a se va reflectă tot mai mult în experiența lor
limitată și dificultatea de a se cunoaște pe sine, de a-și descoperi interesele și
pasiunile, de aface alegeri mai potrivite în ceea ce privește obiectivele
personale importante, precum alegerea liceului, a profesiei, a stilului de viață,
a partenerului, dar și în alte privințe precum socializarea, aleger ea prietenilor,
experiența de viață, dezvoltarea personalității.

În ceea ce privește conduita copiilor la școală, nu există probleme majore, așa
cum am arătat și la subcapitolele anterioare, dar s -au semnalat:
1) Manifestări de disrupere a activității la ore:
– Copii cu ambii părinți acasă: 2 copii (de 6 ani și de 7 ani)
– Copii în abandon parental temporar: 2 copil (6 ani și 10 ani)
2) Agresivitate verbală :
– Copii aflați în abandon parental temporar: 1 (10 ani)
– Copii cu ambii părinți acasă: 1 (10 ani)
3) Agresivita te fizică:
– Copii în abandon parental temporar: 2 (6 ani și 10 ani)
– Copii cu ambii părinți acasă: 2 (7 ani și 10 ani)
4) Comportamente de bravură și risc:
– Copii cu ambii părinți acasă:1 copil ( 9 ani )
5) Reverii diurne (visare cu ochii deschiși) și închidere în sine:
– Copii aflați în abandon parental temporar: 2 copii (7 ani și 9 ani)

Măsuri disciplinare nu au fost luate împotriva niciunui copil. De consiliere și
terapie au beneficiat 3 copii:

48 – un băiat de 6 ani abandonat temporar de mamă (crescut de tată), terapie
pentru tulburarea de anxietate și comportament agresiv, iritabilitate și
nervozitate
– un băiat de 7 ani crescut de ambii părinți , cu un comportament agresiv
(bully)
– o fetiță de 8 ani abandonată temporar de tată (crescută de mamă și de
bunica matern ă) cu anxietate de separare și refuz școlar

2.4.2. Abandon școlar
Niciunul dintre copiii care au participat la cercetare nu a avut nicio tentative de
a abandona școala și nici nu a abandonat școala la un moment dat (după care
să o reia). Un singur copil, o fetiță de 8 ani aflată în grupul copiilor în abandon
parental temporar cu tatăl plecat, a refuzat să rămână la școală fără bunica ei o
perioadă de 2 săptămâni, dar, ulterior terapiei, și -a reluat activitatea școlară
fără probleme (cazul este descris în amănunt la subcapitolul “Starea de
sănătate și boală”.

2.4.3. Analiza comportamentală.
Pentru evaluarea comportamentală am decis să utilizăm testul BASC -2
(Sistemul de evaluare comportamentală pentru copii, ediția a II -a). BASC 2
reprezintă un sistem multidimensional și multimetodic utilizat în evaluarea
comportamentului și a percepției de sine a copiilor și tinerilor cu vârste între 2
și 25 de ani. Sistemul conține următoarele metode de evaluare care pot fi
utilizate fie în mod individual, fie î n oricare din posibilele lor combinaț ii:
– două scale de evaluare, una pentru profesori ( TRS ) și o alta pentru părinți
(PRS ). Fiecare scală este împărțită pe mai multe grupe de vârstă. Cu
ajutorul acestor scale, se pot colecta descrieri referitoare la
comportamentul observabil al copilului.
– o scala de autoevaluare ( SRP ) prin intermediul căreia copilul (sau adultul
tânăr) își poate descrie emoțiile sau percepțiile asupra propriei persoane.
– un interviu structurat, referitor la istoricul dezvoltării persoa nei evaluate
(SDH).

49 – o foaie de observație care poate fi folosită pentru înregistrarea și
clasificarea comportamentelor observate în mod direct în timpul orelor de
curs ( SOS ).
BASC -2 a fost construit pentru a facilita diagnosticul diferențial și clasificare a
educațională a unei varietăți de probleme emoționale și comportamentale care
pot fi întâlnite la copii, precum și pentru a ajuta în stabilirea planurilor de
tratament și de intervenție. Când sunt utilizate individual, componentele
BASC -2 reprezintă ins trumente stabile și sofisticate din punct de vedere
psihometric care oferă o paletă largă de informații utile. Când este folosit ca un
sistem integrat, BASC -2 oferă informații despre un copil sau tânăr, informații
ce provin din surse variate, furnizând cli nicianului un set coordonat de
instrumente pentru evaluare, pentru diagnostic și pentru stabilirea unui plan de
tratament.

Comportamente violente și devianțe
Niciunul dintre copiii cuprinși în cercetare nu înregistrează absențe nemotivate
și nu a avut c omportamente antisociale. Toți copiii au răspuns Există câteva
cazuri de comportamente agresive după cum urmează:
Tabelul 13
Copii aflați în abandon parental
temporar cu ambii părinți
plecați 1 fată (10 ani)
25% din grupul
ei Violentă fizic și verbal față de colegi,
deranjează orele.
Copii aflați în abandon parental
temporar rămași în grija tatălui
(mama plecată) 1 băiat (6 ani)
33,33% din
grupul său Este violent fizic față de profesorul
învățător și, uneori, față de colegele
sale, distruge lucruri când este furios
(cu și fără motiv), pe fondul
instabilității sale emoționale,
nervozității și anxietății.
Copii aflați în abandon parental
temporar rămași în grija mamei
(tatăl plecat) 0
Copii care cresc alături de
ambii părinții 2 băieți (7 și 10
ani) 13,33% din
grupul lor Violență verbal și fizică

50 Constatăm că, totalul copiilor care manifestă comportamente violente este egal
în ambele grupuri: 13,33%. Privind în interiorul grupului de copii aflați în
abandon parental temporar, constatăm că, între cop iii crescuți de mame (cu
tatăl plecat) nu s -au înregistrat comportamente violente; în rândul copiilor cu
ambii părinți plecați, procentul este de 25%, iar în rândul copiilor crescuți doar
de tată (a căror mamă este plecată), acest procent este cel mai ridi cat 33,33%.

2.5. Incidența factorilor de risc la care sunt supuși minorii aflați în
situația de abandon parental temporar, în mediul urban și în mediul rural
2.5.1 Abuz
Între toți cei 30 de copii intervievați, singurul copil supus abuzurilor în familia
sa este un băiat de 7 ani care este agresat fizic și verbal de tatăl său, adept al
disciplinei coercitive, punitive. Rezultatul: băiatul a adoptat această metodă a
argumentului forței în relații cu colegii lui la școală, având serioase probleme
de comportame nt.
Niciunul dintre copiii aflați în abandon parental temporar nu este supus
abuzurilor de niciun fel.
Cadrele didactice de la clasă au fost intervievate în acest sens, la fel părinții,
tutorii legali și copiii pentru coroborarea informațiilor.

2.5.2. Îmbolnăviri și accidente
Așa cum reiese din interviurile și chestionarele la care au răspuns copiii și
părinții sau tutorii lor legali, se poate constata că, în această privință , copiii
care sunt în grija bunicilor (sau ai unei rude foarte apropiată ) par să fie cei mai
sănătoși dintre toți copiii ca re au participat la studiu, dar s unt copiii cu cea mai
mare tendință de a fi supraponderali (75% dintre ei), sedentarismul fiind cea
mai mare amenințare pentru sănătatea lor. Niciun copil nu are tulburări de
dezvo ltare pervazive, afecțiuni neuronale, afecțiuni psihice, alergii și nu au
suferit accidentări sau traumatisme, nu are malformații congenitale.

Copiii aflați în grija tatălui (mama fiind plecată la muncă în străinătate) au o
stare de sănătate foarte bună, fără accidente, boli, traumatisme, cu greutate
normală și un stil de viață deosebit de activ. Un singur copil din trei suferă de
alergii, tulburare de anxietate și nervozitate ridicată. Este, de altfel, singurul

51 copil (băiat) dintre toți cei 15 aflați în a bandon parental temporar care a avut o
integrare școlară dificilă din cauza anxietății sale puternice, a nervozității și
toleranței scăzute la frustrare.

Dintre copiii aflați în abandon parental temporar, cei aflați în grija mamei
(tatăl fiind plecat la muncă în străinătate) par să fi suferit de cele mai multe
boli fiziologice. Ei prezintă alergii , intervenții chirurgicale, traumatisme,
anxietate, supraponderabilitate (mai scăzută decât în grupul copiilor crescuți de
bunici), miopie . Tot în această grupă de copii am întâlnit cele mai multe cazuri
de diabet și alte boli cronice în familie .

În mod surprinzător, grupul copiilor cu cele mai multe probleme de s ănătate
este cel al copiilor care locuiesc cu părinții lor: boli fiziologice, traumatisme,
accidentă ri, întârzieri în dezvoltare, alergii.

Este însă posibil ca în cazul copiilor ce au unul sau ambii părinți plecați,
adulții care îngrijesc copiii să fie mult mai atenți la sănătatea acestora.
Alternativ, aceste persoane pot să minimizeze importanța unor a specte ale
stării de sănătate și de boală sau să uite anumite afecțiuni ceea ce va face ca la
interviu și chestionar să nu le menționeze. Cert este însă că elevii nu au lipsit
de la școală pe motiv de boală, iar profesorii învățători atestă acest lucru.

2.5.3.Vagabondaj
Niciunul dintre copiii care au participat la cercetare nu a vagabondat și nu
vagabondează. Cadrele didactice de la clasă au fost intervievate în acest sens,
la fel părinții, tutorii legali și copiii pentru coroborarea informațiilor.

2.5.4. Exploatare sexuală
Niciunul dintre copiii care au participat la cercetare nu a fost și nu este în
situația de a fi exploatat sexual. Cadrele didactice de la clasă au fost
intervievate în acest sens, la fel părinții, tutorii legali și copiii pentru
corobo rarea informațiilor.

2.5.5. Exploatarea prin muncă

52 Copiii care au participat la cercetare locuiesc în mediul rural și familiile lor au
mici gospodării țărănești, tradiționale, precum grădina de legume și câteva
animale și păsări de curte. Copiii sun t obișnuiți de mici să dea o mână de
ajutor în gospodărie, după puterile lor, însă niciunul dintre copii nu a fost
exploatat prin muncă. Cu toții au ca preocupare principal școala, restul
timpului liber fiind împărțit între activități de joacă și relaxare, activități
extrașcolare (concursuri, sport, dumeții, excursii, cercuri școlare) și mici
sarcini domestice. Nu toți copiii primesc sarcini domestice, unii nu au niciun
fel de răspunderi în familie ceea ce contribuie la infantilizarea lor, la
îngreunarea au tonimizării lor. Au fost intervievați copiii, dar și cadrele
didactice de la clasă și părinții sau tutorii legali ai copiilor pentru coroborarea
informațiilor.

2.5.6. Delincvență și cerșetorie
Niciunul dintre copiii care au participat la cercetare nu a cerșit și nu cerșește.
Niciun copil nu a participat și nici nu a comis vreun act de delincvență.
Cadrele didactice de la clasă au fost intervievate în acest sens, la fel părinții,
tutorii legali ș i copiii pentru coroborarea informațiilor.

2.5.7 Consum de substanțe (droguri, alcool, țigări)
Niciunul dintre copiii care au participat la cercetare nu a consumat și nu
consumă niciun fel de substanțe. Cadrele didactice de la clasă au fost
intervievate în acest sens, la fel părinții, tutorii legali și copiii pentru
coroborarea informațiilor.

3. MĂSURI DE PREVENȚIE ȘI LIMITARE A ABANDONULUI
PARENTAL TEMPORAR

Cei mai mulți părinți deprind abilități și cunoștințe parentale în familiile de
origine și se mulțumesc doar cu ceea ce au achiziționat în acest fel. În plus,
convingerile, credințele și atitudinile lor legate de rolul și importanța lor ca
părinte, de așteptăile pe care să le au de la copil și de la partener, de maniera în
care trebuie să se derule ze întreaga viață de familie provin tot din familiile de
origine în cea mai mare parte. În acest fel, se transmit cunoștințe și experiență

53 de viață valoroasă, dar, tot așa se pot perpetua convingeri, atitudini, așteptări și
comportamente greșite, păguboase și dăunătoare pentru creșterea și
dezvoltarea copilului.

La polul opus, sunt părinții moderni care caută cu aviditate informații legate de
creșterea și educația copiilor, care doresc să se implice în creșterea și
dezvoltarea copiilor lor mai mult și mai bine decât au făcut -o părinții lor cu ei.
Sunt părinți curioși să își înțeleagă mai bine copiii, dornici să îi ajute și să
construiască cu ei relații calde, bazate pe încredere și respect reciproc, profund
mtivați să îi ajute să își dezvolte optim potenția lul de care dispun. Adeseori,
însă în demersurile lor admirabile, acești părinți conștiincioși pot fi confuzați și
pot acționa greșit prin neînțelegerea sau prin înțelegerea parțial corectă -parțial
greșită a unor principii, tehnici și metode de educație, d ar și de “teoriile” mai
mult sau mai puțin validate științific ale multor psihologi și pedagogi care
promovează idei și concepte proprii, bazate, din păcate, prea mult pe
experiența lor personală de părinte și prea puțin pe fapte dovedite științific, pe
experiență profesională și pe principia, tehnici și metode care și -au dovedit în
timp valabilitatea.

Informațiile valoroase sunt, cel mai adesea, contra cost. Cărțile, cursurile,
seminariile, ateliere de lucru pe teme de educație parentală pot fi inaccesibi le
unei mase mari de părinți, mai ales din mediul rural, multe având costuri mari.
În plus, succesul de care se bucură multe astfel de activități de educație
parentală (conduse ca adevărate business -uri), se bazeză mai mult pe o
strategie de marketing reuș ită mai mult decât pe competențele trainerilor și pe
valoarea conținutului cursului.

Pentru cei mai mulți părinți, informațiile la liber pe internet devin cea mai
importantă sursă, iar în această categorie, la loc de frunte sunt forumurile,
bloggurile și vloggurile unor mămici care vorbesc strict din experiența
personală de părinte, nu de profesionist. Cele mai accesate
blogguri/vlogguri/forumuri conferă acestor mămici puterea de a valida sau
invalida anumiți experți cu care se întâmplă să fie, respectiv, să nu fie de acord
strict în funcție de convingerile și experiența lor personală.

54
Cu alte cuvinte, asistăm la apariția de noi generații de părinți, poate mai
conștienți ca niciodată de responsabilitatea creșterii și educării copiilor, de
provocările și d e capcanele pe care societatea modernă li le pune în misiunea
lor. Aceste generații noi de părinți au mai mult acces la un volum impresionant
de informații decât toate generațiile de dinaintea lor. Din toate aceste motive,
acești părinți au nevoie de un gh id, de o busolă internă care să îi ajute să caute,
să discearnă și să descopere informațiile de valoare, validate științific, să
înțeleagă corect ceea ce află și, mai ales, să aplice în mod adecvat ceea ce au
învățat, nu să își supună copiii unor experimen te educaționale regretabile.
O minimă educație parentală încă de pe băncile școlii ar fi cea mai bună bază
de plecare într -un astfel de demers, mai ales dacă, această educație ar fi
însoțită și de o educație pentru viața de cuplu.

Abandonul parental tempo rar are efecte negative asupra copiilor îndeosebi în
ceea ce privește dezvoltarea lor emoțională. De asemenea, dezvoltarea
intelectuală a copilului și performanțele lui școlare sunt influențate în mod
benefic de îngrijirea afectuoasă a mamei. În educația t radițională, tatăl
îndeplinește rolul de susținător al familiei, acesta muncind pentru a asigura
cele necesare traiului, iar mama este cea care administrează gospodăria și se
ocupă de creșterea și educația copiilor. Desigur, și tatăl este implicat în
educa ția copiilor și în deciziile privitoare la aceștia, dar mult mai puțin și
preponderant în situații de criză și decizii majore legate de școală (alegerea
școlii și, ocazional, fapte și comportamente grave ale copilului ce reclamă
discuția educatorilor cu ta tăl), achiziții de bunuri, sănătatea copilului,
aprobarea anumitor activități (precum înscrierea la anumite sporturi, excursii,
tabere sau cercuri ce implică cheltuieli financiare suplimentare care au nevoie
de aprobarea tatălui), alegerea liceului, a facu ltății căsătorie etc.

Prezența tatălui în viața copilului este benefică mai ales pentru dezvoltarea lui
fizică, așa cum reiese din cercetare, dar și în plan social, prin contribuția pe
care o are tatăl la formarea imaginii de sine a copilului și prin dez voltarea
abilităților lui sociale.

55 Considerăm că sunt posibile și utile următoarele măsuri de educare parentală a
tinerilor și părinților, precum și a persoanelor desemnate ca tutori legali și
asistenți maternali:

1. O platformă online de materiale de informare, broșuri și cursuri gratuite
(sau la costuri foarte mici) pentru părinți, bunici și alți tutori legali pentru
conștientizarea efectelor abandonului parental temporar asupra copiilor.
Astfel de cursuri ar trebui organizate cu precădere în bazinele migrației
românești, dar și în celelalte regiuni, cu accent deosebit pe informarea în
mediul rural. Menirea acestor cursuri este ca părinții să decidă cum, cât și
dacă pleacă la muncă în străinătate pe deplin conștienți de efectele pe care
plecarea lor le poate avea asupra copiilor. Aceste resurse pot fi utile și
pentru tutorii legali ai copiilor aflați deja în abandon parental temporar,
ajutându -i să înțeleagă cum să răspundă cât mai adecvat nevoilor acestor
copii pe care îi au în grijă.
2. Cursuri și materi ale de informare online gratuite pentru părinții care deja se
află la lucru în străinătate. În acest fel, ei se vor informa și vor ști cum să
își organizeze timpul, cum să își renegocieze contractele de muncă sau să
caute alte locuri de muncă ce le -ar pute a permite să fie în contact direct
mai des cu copiii lor. De asemenea, fiind mai bine informați, ei vor putea
să
3. Cursuri, resurse și materiale gratuite pentru asistenți maternali, pentru
asistenți sociali pentru a înțelege mai bine nevoile copiilor aflați în
abandon parental temporar și cum să îi ajute minimizând efectele acestui
abandon.
4. O linie verde pentru tutorii legali la care să poată obține informații ș sprijin
în cazuri deosebite, dar mai ales atunci când nu au resursele financiare
pentru a asigura intervenția terapeutică în cazul copiilor aflați în abandon
parental temporar pe care îi au în grijă, dar și pentru ei înșiși.
5. Cursuri de educație parentală și de cuplu pentru adolescenții cu vârste
cuprinse între 15 -19 ani. Aceste cursuri ar putea fi in tegrate în programa
școlară (educație pentru viață) și ar putea fi un ghid foarte bun suplinind
lipsa de informație din familie, înlocuind modelele inadecvate nevrotice,
abuzive din familie, incluzând capitole de educație sexuală. Astfel de

56 cursuri i -ar pu tea ajuta să se înțeleagă pe ei înșiși mai bine, dar și pe proprii
părinți, contribuind la detensionarea relațiilor cu aceștia, dar și la cultivarea
unor relații mai stabile și pozitive cu cei de vârsta lor.
6. Cursuri facultative de educație parentală și de cuplu pentru studenți,
integrate în structura orarului lor de cursuri. Este vârsta la care unii dintre
ei își întemeiază o familie, iar cei mai mulți sunt interesați de găsirea unui
partener de viață.

ANEXA 1

1. CHESTIONAR PRIVIND CONDIȚIILE DE VIAȚĂ
1. Unde locuiești?
– Sat
– Oraș
2. Locuința ta este alcătuită din:
– Număr de camere……
– Baie
– Bucătărie
– Situată într -un bloc
– Este o casă
3. Construcția este din:
– Beton
– Cărămidă
– Chirpici
– Lemn
– Nu știu
4. Curent electric în locuință:
– Locuința are curent electric
– Locuința nu are curent electric
5. Apă curentă în locuință:
– Locuința are apă curentă
– Ne alimentăm cu apă de la fântână sau puț
6. Toaletă în casă
– Toaleta este în casă
– Toaleta este în afara locuinței
7. Există în casă (bifează tot ce ai în casă):
– televizor
– calculator
– internet
– linie telefonică fixă
– telefon mobil
8. Câte persoane locuiesc în această locuință și cine sunt acestea:
– eu cu mama și cu tata
– eu cu mama, tata și frații/surorile mele (câți frați/surori ai și ce vârste au)

57 – eu cu fratele/frații mei….. sora/surorile mele…… b unicul/bunicii mei….
– eu împreună cu (trece numele acestor persoane, cine sunt ele în relație cu
tine, ce vârstă a u)………………………………………………………
9. Ai animale pe lângă casa ta: (bifează orice animal ai):
– animale de companie (câine/pisică/hamster/papagal/broscuță)
– animale de consum (găini – gâște -rațe/porc/vacă/cal/oi/capre)
10. Câte mese gătite pe zi consumi:
– Una sau două
– Trei mese (mic dejun, prânz și cină, eventual cu gustări între aceste mese)
– Mănânc când apuc (uneori mai multe mese pe zi, alteori mai puține, după
cum am sau nu de mâncare).
11. Cine îți pregătește mâncarea:
– O persoană adultă: bunica, tata, mama, un frate/soră peste 18 ani, unchi,
mătușă, văr
– Un frate/soră cu vârsta sub 18 ani
– Eu
– Nimeni, mânânc ce găsesc
12. De câte ori consumi într -o săptămână:
– pâine și past e făinoase,
– carne,
– pește,
– ouă,
– fructe proaspete,
– legume proaspete,
– lapte și produse din lapte (brânză, smântână, iaurt, lapte bătut),
– dulciuri și sucuri (pepsi, cola, mirinda, fanta etc)
13. Ce sarcini de lucru ai zilnic (bifează toate activitățile pe care le faci în
mod obișnuit):
– teme și proiecte pentru școală
– ajutor în gospodărie (ca de exemplu: curățenie și ordine, pus/strâns masa,
mici cumpărături, măturat, șters praf, ajutor la bucătărie)
– îngrijirea fraților mai mici/ îngrijirea unor copii
– treburi grele: spălat/călcat rufe, bătut covoare,
– îngrijit animale de companie
– îngrijit animale mari (porci, vaci, cai, păsări de curte),
– treabă în grădină
– muncă la câmp
– alte munci grele (menționează care):
14. Cum îți petreci timpul liber (bifează toate activitățile pe care le faci în mod
obișnuit):
– citesc
– mă joc la calculator/tabletă/telefon
– mă uit la televizor
– merg la un club pentru copii
– fac sport
– mă plimb
– mă joc cu alți copii
– merg la cumpărături, la mall
– merg în vizite la prieteni, rude, cunoștințe
– alte activități (menționează care):

58 15. Care este venitul mediu lunar pentru fiecare membru al familiei:
– sub 100 lei/membru de familie
– între 100 -300 lei/membru de familie
– între 400 -700 lei/ membru de familie
– între 800 -1000 lei/membru de familie
– peste 1000 lei/m embru de familie
16. Cum sunt banii cheltuiți în familia ta? Ordonează cu numere de la 1 la 7,
unde 1 reprezintă cea mai mare cheltuială, iar 7 cea mai mică cheltuială:
– facturi la apă, curent electric, telefon, lemne, căldură, chirie,
– datorii la bănci
– aliment e (lapte, carne, pâine, ouă, fructe, legume, pește)
– dulciuri și sucuri
– haine și încălțăminte
– produse de îngrijire (săpun, șampon, periuță și pasta de dinți, detergent de
rufe, hârtie igienică, creme, loțiuni, deodorant etc)
– cărți și rechizite
– jucării și articole sportive (role, biciletă, board, minge, rachetă de tenis etc)
– medici, tratamente medicale și medicamente
17. Ai medic de familie?
– Da, am, îl cunosc.
– Nu, nu am.
– Nu știu.
18. Câte de des apelezi la medic (inclusiv la medicul dentist):
– merg la medic de câtev a ori pe an, chiar dacă nu sunt bolnav.
– merg la medic doar atunci când sunt bolnav sau mă simt rău.
– merg la medic foarte rar, doar atunci când sunt foarte bolnav și nu îmi trece
boala sau mă simt din ce în ce mai rău
– nu merg niciodată la medic
– merg la medi cul dentist de câteva ori pe an (cel puțin de două ori) chiar
dacă nu mă doare niciun dinte
– merg la medicul dentist doar atunci când mă doare un dinte, se umflă sau
mi se clatină
– nu merg niciodată la medicul dentist (nu am fost niciodată la un medic
dentis t)
19. În localitatea unde locuiești există:
– spital
– policlinică
– dispensar medical
– cabinet stomatologic
20. Dacă ești bolnav, cine îți cumpără și îți administrează medicamente:
– părinții (mama sau tata)
– un adult, altul decât mama sau tata (un bunic/bunică, un fra te/soră cu vârsta
peste 18 ani, un vecin, altcineva – precizează cine):
– un frate/soră mai mare decât mine, dar care nu are încă 18 ani
– eu
– nimeni
21. Mergi la școală:
– la toate orele în fiecare zi de școală
– mai lipsesc din când în când, doar dacă mă simt rău sau s-a întâmplat un
eveniment

59 – lipsesc foarte mult de la școală (am foarte multe absențe)
– nu mai merg deloc la școală (deși nu am terminat -o)
– am terminat școala
Întrebări pentru părinți sau tutorele copilului:
22. Care este ultima clasă /școală absolvită:
– clasa…. .
– școala….
– liceul….
– facultatea….
23. Sunteți angajat? Ce profesie aveți:
– Da, sunt de profesie…………. și lucrez ca………….. de ………………ani
– Nu, momentan sunt șomer
– Nu am lucrat niciodată
– Momentan sunt în concediu de creștere a copilului

CHESTIONAR PRIVIND PERFORMAN ȚELE ȘCOLARE ALE
ELEVILOR
(Pentru copii, acest chestionar va fi completat de c ătre profesorii de ciclu primar)

Numele si prenumele elevului:……………………………………………
Vârsta:……………………………………………………………………
Clasa:……………………………………………………………………
Numele și prenumele cadrului didactic care completează chestionarul:……………
Unitatea de învățământ:………………………………………………………

1. Care este nivelul însușirii abi lităților de citire ale acestui elev ?
o Insuficient
o Suficient
o Bine
o Foarte bine
2. Care este nivelul însușirii abilităților sale de scriere?
o Insuficient
o Suficient
o Bine
o Foarte bine
3. Care este nivelul însușirii abilităților sale de calcul matematic?
o Insuficient
o Suficient
o Bine
o Foarte bine
4. Care este nivelul exprimării sale orale?
o Insuficient
o Suficient
o Bine
o Foarte bine

60 5. Există dificultăți de învățare indetificate la acest elev? (dislexie, disgrafie,
discalculie)
o Nu
o Da……………………………………………………………………
6. Care este, în general, nivelul de atenție al acestui elev la activitățile de la
clasă?
o Se concentrează greu, adesea este neatent sau are o stare de reverie
o Reuș ește să se concentreze, dar obosește relativ ușor și își pierde
atenția
o Este de cele mai multe ori atent
o Întotdeauna foarte atent la ore
7. În ce măsură își îndeplinește acest elev sarcinile de lucru la clasă?
o Refuză de cele mai multe ori să își îndeplinească sarcinile de lucru
o Își îndeplinește sarcinile dacă este ajutat sau împins de la spate
o De cele mai multe ori, își îndeplinește sarcinile de lucru cum poate mai
bine
o Întotdeauna își îndeplinește sarcinile de lucru cum poate cel mai bine
o De obicei se repede să își îndeplinească sarcinile de lucru, dar este mai
degrabă preocupat să le finalizeze, în loc să le efectueze corect, de
aceea greșește frecvent.
8. În ce măsură își îndeplinește acest elev temele pentru acasă?
o De cele mai multe ori, vine fără teme făcute .
o Uneori își face temele, alteori nu
o De cele mai multe ori își face temele pentru acasă
o Întotdeauna își face temele pentru acasă, o temă nefăcută său
incomplete este un eveniment rarisim pentru acest elev
o Lucrează în salturi, are perioade când își face temele, și perioade când
vine cu temele neefectuate sau lucrate superficial și cu multe greșeli.
o În general își face temele, dar lucrează superficial și face destul de
multe greșeli
9. Cum apreciați conduita acestui elev în timpul orelor?
o De cele mai multe or i, este tăcut, chiar absent, dar nu deranjează orele.
o În general, se comportă civilizat la ore și este activ.
o De obicei, are o conduită acceptabilă, dar sunt și zile când poate fi
neatent, chiar disruptiv, ori răspunde neîntrebat.
o Vorbește foarte mult în t impul orei, produce rumoare, răspunde
neîntrebat.
o Este deosebit de disruptiv, vorbește tare/ face clovnerii/se
ridică/răspunde neîntrebat/iese din bancă/iese din clasă.
10. Acest elev manifestă interes și se implică în activități extrașcolare?
o Da. Ce activită ți?…………………………………………………………………………..
o Nu.
11. Acest elev manifestă comportamente de tipul (încercuiți toate manifestările
remarcate în comportamentul său:
o Violență verbală (țipă, urlă, se răstește, jignește, pune porecle, vorbește
urât, înjură)
o Violență fizică (bruschează, împinge, lovește, pune piedici, trage de
păr, mușcă, își bate colegii, vine în școală cu obiecte pe care le
folosește ca arme)

61 o Violență emoțională (manipulează, folosește ironia mușcătoare și
sarcasmul pentru a -și umili victimele, șantajează, discretitează –
inclusiv online – pe alții, își izolează victima manipulând colegii, își
învrăjbește colegii, bârfește, amenință, pârăște fără un motiv real)
o Are o atitudine îngâmfată, plină de sine, ar ogantă
o Chiulește de la ore
o Aduce în școală alcool/țigări/materiale pornografice
o Distruge, vandalizează în școală mobilierul, pereții, obiecte care aparțin
unor colegi
o Folosește forța pentru a -și intimida colegii și a -i deposeda de micile lor
posesiuni (ali mente, obiecte, haine, bani etc)
o Vorbește urât cadrelor didactice și chiar le amenință
o A încercat să incendieze sau chiar a incendiat diverse obiecte din
școală sau chiar școala
o Are comportamente ce vădesc cruzime împotriva unor colegi sau
animale (câini, pisici, păsări, șopârle etc)
o Minte în mod frecvent, în mod deosebit cu scopul de a manipula
o Fură
o Vagabondează
o Are crize de furie, de mânie paroxistică pe care le ventilează împotriva
unor colegi, cadre didactice sau obiecte?
o Este turbulent, disruptiv, vorb ește mult și fără rost (logoree)
o Are manifestări de agresivitatea întoarsă către sine însuși: se lovește cu
pumnii, se taie, se zgârâie pe față, își distruge propriile obiecte la furie
etc
o Comportamente nechibzuite de bravură, cu riscuri pentru propria
persoană
o Își alcătuiește un mic grup cu care își intimidează colegii
12. Au fost luate măsuri disciplinare împotriva acestui elev?
o Da. Ce măsuri?…………………………………………………………………………..
o Nu.
13. Din ceea ce știți, există bolnavi psihici în familia elevului?
o Nu știu.
o Nu există
o Da, sunt. Cine și de ce afecțiune suferă/a
suferit?………………………………………………………………………………
14. Cum caracterizați relațiile acestui elev cu colegii săi de clasă?
o Este un copil mai degrabă retras, singuratic, nu se prea joacă cu nimeni
o Este un copil perceput de colegii săi ca fiind nesuferit. Aceștia îl evită
pentru că…..…………………………………………………………..
o Are un grup restrâns de prieteni (1 -2) și nu interacționează prea mult cu
ceilalți colegi
o Are un grup de 3 -5 prieteni și se împacă bine majoritatea colegilor.
o Este un elev foarte popular, toți colegii sunt prietenoși cu el, este mereu
în centrul atenției grupului

CHESTIONAR PRIVIND DEZVOLTAREA FIZICĂ ȘI STAREA DE
SĂNĂTATE

62
(Copiii vor fi ajutați să răspundă la chestionar cu ajutorul unui adult)

1. Nume/pren ume……………………………………………………………
2. Vârsta………………….……………………………………………… …….
3. Înălțimea… ….…………………………………………………………..
4. Greutate a………………………………………………………………
5. Dentiție:
o sănătoasă, dinți bine îngrijiți
o sănătoasă, dinți neîngrijiți
o în schimbare
o mici carii de abia apărute
o carii multiple, abcese frecvente, prezența tartrului dentar
o numărul de dinți pierduți (din dentiția definitive)
6. Ați purtat vreodată aparat dentar?
o Nu
o Da, port în pre zent
o Am purtat la v ârsta de………………………………………………
7. Boli de care ați suferit în copilărie(pentru copiii aflați în abandon parental
și adulții care au fost în abandon parental la vârsta copilăriei, bolile care au
apărut în perioada abandonului trebuie notate cu un asterix):
o boli fiziologice (boli a le copilăriei):………….…………………………
o intervenții
chirurgicale …………………………….……………………………
o alte afecțiu ni …………………………………………………………
Suferiți de malformații congenitale?
o Nu
o Da. Ce
malformații?…………………………………… …………………………………………….
…………
8. Ați fost identificat cu tulburări de dezvoltare pervazivă (autism, sindrom
Asperger), întârzieri în dezvoltare, ADHD, depresie, tulburare de anxietate,
tulburare alimentară sau altă tulburare psihică la vârsta copilăriei?
o Nu
o Da, am fost identificat
cu…………………………………………………………..
și am făcut/fac terapie
o Da, am fost identificat
cu………………………………………………………………
și nu am făcut/nu fac terapie
9. Suferiți de afecțiuni cronice, precum diabetul zaharat, insuficien ță renală,
boli rare, boli ale sângelui, TBC, infecție cu HIV/SIDA, sifilis?
o Nu
o Da. Ce
afecțiuni?……………………………………………………………………. ………………..
10. În familie, aveți persoane care suferă de diabet, afecțiuni cardiace,
obezitate, boli ale sângelui, boli rare, forme diferite de cancer, ciroză, boli
ale sângelui, TBC, infecție cu HIV/SIDA, sifilis, demență?
o Nu
o Da.Cine a suferit și de ce afecțiune…………………………………

63 11. Suferiți de afecțiuni ale ochilor?
o Nu
o Da. Ce
afecțiuni?………………………………………………………….. ………………………..
12. Purtați ochelari?
o Nu
o Da. Dioptrii… ……………………………………………………
13. Suferiți de afecțiuni ale coloanei, precum scolioza, cifoza, discopatie sau
ale sistemului o sos?
o Nu
o Da. Ce
afecțiuni?…………………………………………………………….. ……………………….
14. Ați suferit de obezitate sau ați fost vreodată supraponderal?
o Nu
o Da. Am avut …..kg la vârsta de…….. și înălțimea de…….

15. Ați suferit de contuzii la cap, v -ați pierdut cunoștința, ați suferit de
convulsii, comoție cerebrală?
o Nu
o Da, la vârst a
de…………………………………………………………………
16. Suferiți de epilepsie, afecțiuni neuronale, boli psihice?
o Nu
o Da, sufăr
de……… …………………………………………………………
și urmez un tratament/terapie
o Da, sufăr
de………………………………………………………………………
………
și nu urmez niciun tratament/terapie
17. În familie există cineva care suferă de epilepsie, afecțiuni neuronale, boli
psihice (schizofrenie, paranoia, demență, tulburare bipolară, depresie etc).?
o Nu
o Da. Precizați afecțiunea și persoana care a suferit/suferă de această
afecțiune?…………………………………………………………………………… ………..
18. Există în familia ta persoane care17:
o Au avut tentative de suicid
o S-au sinuci s
19. Ați suferi vreodată un șoc anafilactic?
o Nu
o Da
20. Sunteți alergic?
o Nu
o Da. Sunt alergic
la……………………………………………………………………
21. Suferiți de afecțiuni cronice ale pielii precum psoriasis, dermatită atopică?

17 Copiilor intervievați nu li se va adresa această întrebare. Răspunsul va fi dat de adultul
care ajută copilul să răspundă la acest chestionar sau de aparținătorul care își va da acceptul
să fie intervievat respectivul copil.

64 o Nu
o Da……… ……………………………………………………………
22. Ați suferit accidentări până în prezent?
o Nu
o Da……………… ……………………………………………………….
23. Faceți în mod obișnuit mișcare, mergeți pe jos, urcați scări?
o Nu prea, sunt foarte sedentar
o Rar, foarte rar
o Săptămânal, de cel puțin două ori
o Zilnic
24 bis (doar pentru copii) Te joci în mod obișnuit în aer liber/parc/în fața
blocului/la curte/în spații special amenajate?
o Nu prea, mai mult mă joc în casă
o Rar, foarte rar
o Săptămânal, de cel puțin două ori
o Zilnic sau aproape zilnic
24. Practicați în mod regulat activități sportive?
o Nu
o O dată pe săptămână sau mai rar
o O 64ata pe săptămână
o De 2 -3 ori pe săptămână cel puțin

BIBLIOGRAFIE

1. Bodea Rozalia, articolul „Insuccesul școlar și munca în străinătate”,
octombrie 2010, secțiunea Practica în asistența socială,
www.teologie.central.ucv.ro .
2. England, Charlote, articolul “Children inherit their intelligence from their
mothers, not their fathers, say scientist”, publicat la 2.02.2017 ,
www.independent.co.uk
3. Institutul Național de Statistică, Harta salariului mediu lunar în România,
iunie 2016.
4. Lehrke, Robert și Itzkoff, Seymour W. , Legătura dintre sex și inteligență:
factorul X”, Praeger Publishers, Westport, Connecticut, USA, 1997
5. Popescu -Neveanu, Paul, Dicționar de p sihologie, Editura Albatros,
București, 1978, pp 365
6. Șchiopu, Ursula & Verza, Emil, Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, p.32

65