Impacte Ale Activitatilor Turistice Asupra Elementelor de Mediu In Statiunea Poiana Brasov

CUPRINS

Introducere

Stațiune montană de renume internațional, Poiana Brașov a ajuns în timp să fie o emblemă a turismului în Carpații Românești.

Dat fiind contextul societății moderne în care echilibrul între activitățile antropice și cadrul natural în care se desfășoară devine tot mai problematic, lucrarea de față încearcă să surprindă dinamica relației dintre această societate (reprezentată în acest caz de turiști, rezidenți și persoane implicate în promovarea ofertei turistice) și mediul înconjurător cu elementele sale specifice din arealul studiat, precum și consecințele pozitive și negative ale acestor interacțiuni.

Lucrarea este structurată pe șase capitole principale, dintre care primele două pun în lumină coordonatele spațiale și temporale ale stațiunii, al treilea pune în evidență organizarea intravilanului Poienii Brașov pe zone funcționale; capitolele patru și cinci tratează aspecte ale fenomenului turistic în zonă și ale mijloacelor ce fac posibilă desfășurarea acestui fenomen, iar al șaselea aduce în discuție consecințele raportului instituit între om și mediu în Poiana Brașov.

Elaborarea lucrării s-a făcut pe baza materialului bibliografic existent, (mai ales primele trei capitole) cât și a cercetărilor directe pe teren (a doua parte a lucrării).

Mulțumesc, pe această cale, pentru sprijinul real acordat, celui care m-a îndrumat în elaborarea acestei lucrări, coordonatorului științific, Șef lucrări Ciprian Corpade, precum și tuturor cadrelor didactice ale Facultății de Geografie pentru sprijinul acordat în înțelegerea conceptelor geografice, care au contribuit indirect la elaborarea lucrării.

CAPITOLUL 1

Suportul fizico – geografic al desfășurării activităților turistice

1.1 Localizare și căi de acces

Stațiunea turistică Poiana Brașov este situată în Grupa Sudică a Carpaților Orientali (cunoscută și sub denumirea de Carpații de Curbură), la intersecția dintre meridianul de 22033’12’’ longitudine estică si pararlela de 45035’42’’ latitudine nordică, pe un platou din nord-vestul Masivului Postăvaru.

Accesul către stațiune se face dinspre orașul Brașov și dinspre orașul Râșnov, pe două drumuri asfaltate, și deasemenea printr-o multitudine de trasee turistice ce pleacă din Brașov, Timișul de Sus, Timișul de Jos, Predeal, Pârâul Rece, Râșnov și Cristian. Orașul Brașov este punctul principal de acces, prin intermediul unei șosele având lungimea de 12,3 km și diferența de nivel de 430m. Legătura cu capitala este realizată prin șoseaua europeană E60.

Fig. 1 –

Poiana Brașov

și împrejurimile

– Hartă turistică

1.2 Relieful și constituția geologică

Munții Postăvaru ( în care este situată Poiana Brașov la altitudini de 950-1050m) și Piatra Mare, cunoscuți împreună și sub denumirile de Munții Timișului sau Munții Bârsei sunt situați în sudul întinsei depresiuni intramontane a Brașovului. Renumele acestor munți este datorat peisajului armonios si original, pârtiilor de schi cu grade diferite de dificultate, calității dotărilor turistice (comparativ cu alte zone montane din țară) și nu în ultimul rând poziției lor în apropierea municipiului Brașov, în cadrul uneia dintre cele mai cunoscute regiuni turistice din România.

Culoarul Văii Timișului traversează oblic partea centrală a acestor munți, separând Masivul Postăvaru la nord-vest de Piatra Mare la sud-est. Ambele masive sunt caracterizate printr-o mare diversitate a configurației reliefului, fapt ce reflectă alcătuirea lor geologică variată.

În cuprinsul acestor munți cu altitudini între 1799 m (Postăvaru) si 1843 m (Piatra Mare) se întâlnesc într-o îmbinare armonioasă vârfuri semețe, creste zimțate, măguri rotunjite și culmi prelungi, depresiuni pitorești, chei, abrupturi și versanți cu înclinații variate și acoperiți cu păduri și poieni.

Natura petrografică și structura geologică condiționează o serie de particularități, cu atât mai mult cu cât eroziunea exercitată de Timiș a fost continuu reactivată de nivelul de bază apropiat și coborât al Depresiunii Brașov.

Munții Timișului consemnează în aspectele de relief o serie de forme similare cu cele din Masivele Bucegi și Piatra Craiului, însă la o scară mult mai redusă. Caracteristice sunt: interfluviile structurale (de exemplu creasta principală a Masivului Postăvaru, care corespunde capetelor de strat calcaroase, o cuestă tectonică și de eroziune, suprafața structurală din Masivul Piatra Mare, care are cea mai mare extindere); abruptul structural și tectonic din partea de est a Masivului Piatra Mare; treptele litologice cu o cădere regulată către Poiana Brașov.

Intensa modelare exercitată în condițiile nivelului coborât și apropiat al Depresiunii Brașov este marcată și de suprafața Poiana Brașov, ea fiind conturată și de o generație de văi similară cu cea a nivelului Predeal. Limitată în est de creasta Postăvarului și în vest de un nivel de măguri calacaroase, această suprafață s-a dezvoltat prin lărgirea celor două bazine hidrografice – Cheii și Sticlăriei. O dezvoltare mare o are aceeași suprafață în lungul Timișului, unde formează un nivel constant de încrustare pentru toți afluenții. Creșterea altimetrică a acestui nivel până la șaua de la Predeal confirmă evoluția comună a celor două masive limitrofe, Postăvaru și Piatra Mare.

Generația mai nouă de forme aparținând Pliocenului superior și Cuaternarului inferior este dominată de creasta structurală a Postăvarului și de suprafața structurală din Masivul Piatra Mare. Raportând la generațiile superioare de văi aferente Timișului și prin similitudinile cu Bucegii, aceste forme pot fi echivalente, ca timp, cu suprafața Râu-Șes.

Masivul Postăvarul adună într-un spațiu relativ restrâns o mare varietate de forme de relief: platforme largi, ondulații domoale, pante line propice excursiilor ușoare, dar și pante abrupte, itinerarii turistice dificile și pârtii de schi binecunoscute.

În partea estică alternează forme puțin înalte și vârfuri ascuțite, partea vestică având aspectul unor munți mici (900-1000m) cunoscuți drept Munții Poienii Brașovului. În cuprinsul acestora se individualizează două depresiuni-Poiana Mică (Poiana de Sus) și Poiana Mare (Poiana de Jos), situate la contactul cu Masivul Postăvaru. În Poiana Mică, la baza văii Poiana, este situată stațiunea. Cele două depresiuni sunt închise spre vest de culmile Dosul Pleșii (1045m) și Spinarea Lungă (1042m). Spre exterior se răsfiră un evantai de culmi cu altitudini sub 1000m : Dealul Bogdan (973m), Dealul Cernit (964m), Spinarea Boului (883m). Spre nord, Munții Poienii Brașovului se prelungesc prin culmea domoală a Stejerișului (750m) și prin pintenul impunător al Tâmpei (955m), care domină partea centrală a orașului Brașov.

Clima

Din punct de vedere macroclimatic Poiana Brașov se încadrează în zona climatului temperat, influențat atât de clima oceanică din vest, cât și de cea continentală din est, așadar, într-o zonă de răspântie care determină o evidentă variabilitate.

Linia Carpaților este cea care separă zona de influență a Anticiclonului Azoric, care se manifestă mai ales vara, de cea a Anticiclonului Siberian, care se manifestă mai ales iarna. De-a lungul axului orinetat aproximativ sud-vest—nord-est, unde se extend ariile celor doi anticicloni, se situează arii depresionare importante: cea Islandeză si cea Mediteraneeană, țara noastră găsindu-se într-o zonă de convergență a traiectoriilor ciclonilor mobili desprinși din acestea, și de interferență a celor patru câmpuri barice amintite.

Relieful carpatic barează sau deviază înaintarea maselor de aer. În funcție de aceste procese, schimbările de vreme sunt mai pronunțate, mai rapide în regiunile extracarpatice și mai lente în partea internă a arcului carpatic.

Desfășurarea Munților Timișului în apropierea Depresiunii Brașov, direcția sud-vest — nord-est a crestei Postăvarului, masivitatea Pietrei Mari, prezența culoarului adânc al Timișului, alături de configurația de detaliu a reliefului, influențează condițiile de climă. Astfel, pe Valea Timișului , expoziția nordică și pătrunderea maselor de aer rece din Depresiunea Brașov, fac ca fenomenul de inversiune termică să fie frecvent, el determinând desfășurarea cvasicompactă a pădurilor de molid până la baza versanților. În schimb, adăpostul oferit de abruptul estic al Masivului Piatra Mare condiționează acumularea zăpezilor, care pot depăși 3 m pe suprafețele structurale, cu mențiunea însă, că distrugerea invelișului nival, în funcție de expoziție, se face rapid, ceea ce are ca efect o acidificare a solurilor și o creștere bruscă a nivelurilor arterelor hidrografice la începutul lunii aprilie.

În Poiana Brașov condițiile de adăpost creează un topoclimat montan specific, favorabil pentru o activitate turistică neîntreruptă, cu două fluxuri mari- de iarnă și de vară. Caracterizarea generală a acestui climat constă în ierni relativ reci cu un abundent strat de zăpadă și cu precipitații suficiente în tot restul anului.

Temperatura medie anuală în Poiana Brașov este de 5,80C, apropiată de temperaturile medii anuale înregistrate în stațiuni binecunoscute precum: Chamonix 6,30C, Cortina d’Ampezzo 6,60C, Zakopane 6,80C. La poalele Masivului Postăvarul temperatura medie anuală este de 7-80C, în timp ce pe Vârful Postăvaru coboară la 0-20C . Temperatura maximă absolută înregistrată în stațiune a fost de 27,70C, iar minima absolută a avut valoarea de -20,80C. Pe durata sezonului de iarnă temperaturile sunt propice practicării schiului și altor sporturi de iarnă (patinajul, săniușul), media multianuală a temperaturilor lunii ianuarie fiind de -5,70C. Pe durata celorlalte sezoane ale anului, climatul este favorabil organizării unei largi palete de excursii, temperaturile lunii iulie având o medie multianuală de 15,30C. Amplitudinile termice diurne sunt mai mari vara si toamna (12-140C) și mai reduse iarna (8-90C).

Relieful acestei microregiuni, prin configurația sa, imprimă climatului general modificări esențiale, uneori pe spații foarte restrânse. Manifestarea inversiunilor termice este evidentă, iarna fiind frecvente situațiile în care în Poiana Brașov se înregistrează temperaturi mai ridicate decât în Depresiunea Brașov, adesea acoperită de cețuri dese și persistente (au existat chiar cazuri în care temperatura în stațiune a fost cu 10-150C mai ridicată decât în orașul Brașov). Astfel, la nivelul stațiunii, apar în timpul iernii condiții termice mai agreabile, la care se adaugă și o umiditate relativă a aerului mai scazută decât în Poiana Brașov. Aceasta are valori medii anuale de 75%, Munții Timișului încadrându-se în zona cu umiditate bogată, cu un indice de ariditate sub 0,8.

Stațiunea este foarte însorită pe toată durata anului, însorirea medie anuală însumând 1800 de ore. Cele mai lungi perioade cu cer senin se înregistreză în timpul toamnei și al iernii.

Cantitățile medii anuale de precipitații totalizează 1000-1200 mm în partea înaltă a muntelui (1202,7 mm în apropierea Vârfului Postăvaru) și 700-800 mm în sectorul inferior. Media anuală a precipitațiilor este apreciată pentru Poiana Brașov la 857,6 mm. Cele mai mari cantități de precipitații cad în general primăvara și la începutul verii (inclusiv luna iulie), iar cele mai reduse toamna (octombrie).

În partea înaltă a muntelui stratul de zăpadă se poate menține cca 200 de zile pe an, din octombrie până spre mijlocul lunii mai, cu o grosime medie de peste 100 cm. Extremele intervalului cu ninsori posibile sunt reprezentate de către datele de 23 septembrie (1964) și 7 iunie (1962). Pe abrupturile din lungul crestei principale a Postăvarului, iarna si primăvara există pericolul declanșării avalanșelor. În stațiunea Poiana Brașov prima zăpadă cade de obicei la sfârșitul lui septembrie – începutul lui octombrie și ține până la sfârșitul lui aprilie (20 aprilie), iar grosimea medie a stratului de zăpadă depășește 50cm. Cele mai mari grosimi ale stratului de zălui de zăpadă se constată în luna martie.

Trăsătura caracteristică a nebulozității constă în primăveri noroase și toamne senine. Cele mai noroase luni ale anului sunt aprilie și mai, iar cele mai senine octombrie și septembrie.

Dacă pe culmea Postăvarului se înregistrează vânturi destul de puternice, cu direcția dominantă nord-vest și vest, la altitudini mai coborâte, vânturile au intensitate mai redusă, iar direcția lor este influențată de conformația reliefului. Datorită poziției sale la baza Masivului Postăvarul stațiunea este adăpostită de vânturi puternice, viteza medie anuală a vântului fiind de doar 2,9m/s, iar direcția fiind predominant dinspre vest și nord-vest. Ca urmare a influeței reliefului asupra maselor de aer, se înregistrează și vânturi care bat dinspre sud și sud-vest, dar există perioade îndelungate, în special în timpul iernii, caracterizate prin calm atmosferic, reprezentând 12% pe an. În cadrul stațiunii Poiana Brașov lunile mai și iunie cuprind și perioade cu vânturi mai puternice.

Poiana Brașov este o stațiune climaterică montană cu program permanent, profilată pe turism, odihnă, recreere și practicarea sporturilor. Climatul, corespunzător munților cu altitudine medie, constituie cel mai important factor curativ natural al stațiunii.

Principalii parametri climatici cu influență directă asupra activităților turistice corespund unui bioclimat tonic, stimulativ, caracterizat prin temperaturi moderate, fără amplitudini excesive, radiații solare bogate în raze UV, aer curat, puternic ozonat, cu ionizare negativă accentuată. Acești parametri permit adaptarea relativ ușoară a organismelor sănătoase la condițiile climatice ale Poienii Brașov. Condițiile naturale sunt favorabile refacerii organismului în cazurile de surmenaj fizic și intelectual, ajutând la creșterea capacității de muncă.

Hidrografia

Munții Poienii Brașovului sunt fragmentați de o rețea de văi densă care aparține în totalitate bazinului hidrografic al Oltului. Pâraiele care se scurg spre sud, vest ți nord-vest fac parte din bazinul Ghimbășelului, afluent al Oltului, care confluează cu acesta în apropierea localității Bod. Cele din nord-est (Valea Cetății, Șipotu, Pârâul Ciurii) se varsă în canalul Timiș-Ghimbășel.

Pârâul Poienii, care confluează cu Valea Cheii în sudul Munților Poienii Brașovului, în apropierea cabanei Cheia, formează colectorul principal al apelor care drenează stațiunea și culmile înconjurătoare. Obârșia sa se găsește pe versantul vestic al Masivului Postăvaru în jurul altitudinii de 1400m. În cuprinsul stațiunii Pârâul Poienii primește un mănunchi de afluenți scurți, cu caracter intermitent și cu pante accentuate.

În partea de sud-vest a stațiunii, pe Valea Poienii, a fost realizat un lac de baraj artificial folosit pentru agrement. La sud de Cabana Aviatorilor Pârâul Poienii se unește cu Pârâul Sticlăriei, ale cărui obârșii se află sub culmea ce separă Poiana Mică de Poiana Mare. În continuare, Pârâul Poienii străbate două sectoare de chei săpate în calcare. Principalii săi afluenți pe partea stângă sunt Groapa Lungă, format prin confluența pâraielor Vanga Mică și Vanga Mare, Pârâul Cerbului, Pârâul de Aur și Groapa de Aur. Pe partea dreaptă Pârâul Poienii primește un singur afluent mai important-Pârâul Boarului – care drenează versantul sud-estic al Muchiei din Mijloc.

Partea vestică a Munților Poienii Brașovului este fragmentată de văi scurte cu pante accentuate, între care mai importante sunt Valea Cărbunari, Valea Popii, Valea Cetății, Valea Hotarului și Valea Joaderului. În nord, Valea Scheiului, care străbate orașul Brașov, colectează un mănunchi de afluenți mai lungi pe partea dreaptă (Valea Putredă, Valea cu Apă si Oabănul) și mai scurți, cu pantă accentuată, pe partea stângă (Valea Seacă, Valea Dracului).

Cea mai mare parte a pâraielor din Munții Poienii Brașovului are un caracter intermitent, mai ales în cursul superior, și prezintă numeroase rupturi de pantă. Numai pe văile principale există cursuri permanente, însă și acestea cu mari oscilații de nivel, în funcție de cantitățile de precipitații căzute. Pe aceste pâraie debitele cele mai mari se înregistrează primăvara, în aprilie, în urma topirii zăpezilor, și vara, datorită ploilor cu caracter torențial. În aceste perioade, unele trasee care străbat văile devin impracticabile. Debitele cele mai scăzute se constată spre sfârșitul verii și mai ales toamna.

Apele curgătoare care drenează stațiunea Poiana Brașov și împrejurimile, aparțin, sub aspectul regimului de scurgere, subtipului carpatic transilvan, prezentând alimentare pluvio-nivală. Totuși, ele prezintă, ca o particularitate caracteristică (ce determină considerarea lor drept excepții) o alimentare subterană, datorită unei acumulări accentuate a apalor subterane, scurgerea pe această cale depășind 35% din scurgerea medie anuală.

Învelișul biopedogeografic

Din punct de vedere biogeografic, România ocupă o poziție de tranzit între două regiuni holarctice: eurosiberiană (cu păduri de rășinoase și foioase) și pontico-central-asiatică (cu stepe și pustiuri).

Munții Timișului fac parte din ținutul Carpaților Orientali (subdiviziune geografică cu rang de subprovincie) care se încadreaza Provinciei Dacice din subregiunea euro-siberiană. Provincia Dacică are o floră și o faună central-europeană, care cuprind și un mare număr de endemisme (dacice), iar ca vârstă este mai veche decât provinciile învecinate. Datorită reliefului său înalt, Provincia Dacică prezintă mai multe zone altitudinale:

– regiunea deluroasă (păduri de stejar și mixte de tip central-european) – regiunea muntoasă: – păduri de tip subatlantic din domeniul fagului (făgete de munte, păduri de fag cu rășinoase)

– păduri de rășinoase de tip boreal (cu predominarea

molidișurilor)

– tufărișuri subalpine de jnepeni și ienuperi

– pajiști alpine bogate în elemente alpine, arctice, arcto- alpine.

În Munții Timișului vegetația este etajată în conformitate cu diferențierea pe verticală a condițiilor fizico-geografice. Pădurile de fag, corespunzătoare etajului montan inferior, ocupă suprafețe restrânse în nordul și vestul Masivelor Postăvaru și Piatra Mare. Cea mai mare parte a acestor munți este acoperită de pădurile de amestec alcătuite din brad (Abies alba), molid (Picea abies) și fag (Fagus silvatica). Pădurile de conifere sunt situate în partea înaltă a muntelui-cele de brad între 900 și 1300m , iar cele de molid mai sus. Culmile Postăvarului și Pietrei Mari, la altitudini de peste 1700 m , corspund pajiștilor subalpine și vegetației de stâncarie. Fauna specifică pădurilor din această zonă este alcătuită predominant din cerbi, căprioare, mistreți, urși, vulpi, veverițe și jderi.

Stațiunea Poiana Brașov și împrejurimile sale sunt caracterizate printr-o mare varietate a covorului vegetal. Stațiunea se extinde în cuprinsul unor poieni acoperite cu pajiști secundare formate în urma defrișării pădurilor care acopereau în trecut suprafața platformei de 1000-1100 m. Aceste pajiști cu aspect plăcut, odihnitor, sunt formate din păiuș roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Agrostis tenuis), țăpoșică (Nardus stricta) și din numeroase plante cu flori, cum ar fi maragretele (Chrysantemum lecanthemum), clopoțeii (Campanula sp.), gențianele (Gentiana sp.), brândușele (Colchicum autumnale).

În partea de est pădurile de molid care îmbracă partea înaltă a Masivului Postăvaru, coboară pe versanții puternic înclinați, până în perimetrul stațiunii. Vegetația însoțitoare, destul de săracă, este dominată de măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), tufe de afin (Vaccinium myrtillus) și de diferite specii de ferigi. Pe versanții defrișați pot fi întâlnite numeroase tufe de mur și zmeurișuri, iar în unele locuri a fost plantat zâmbrul (Pinus cembra). Spre partea superioară a muntelui, pâlcurile de molid se răresc și se amestecă cu tufărișuri de ienupăr (Juniperus communis) și uneori cu aninul de munte (Alnus viridis). Pe culmea Postăvarului se găsesc, pe suprafețe restrânse, pajiști subalpine și unele plante declarate monumente ale naturii, ca smârdarul (Rhododrendon kotschy) și floarea de colț (Leontopodium alpinum).

În vestul, nordul și sudul stațiunii se constată o diversitate mai mare a vegetației , corespunzătoare pădurilor de amestec de fag cu rășinoase, a brădetelor și făgetelor pure. În partea de vest a stațiunii se înatlnește un adevărat mozaic de păduri în care fagul și bradul se găsesc în amestec cu gorunul (Quercus robur). În continuare, pe culmile dinspre Cristian, predomină pădurile de brad.

Spre nord, nord-vest și sud-vest au o extindere largă pădurile de fag, la care se adaugă cele de amestec-fag, molid și brad.

În pătura ierbacee a acestor păduri se găsesc numeroase plante cu flori ca brebeneii (Corydalis solida), viorelele (Scilla bifolia), ciuboțica cucului (Primula sp.), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), floarea paștelui (Anemone nemorosa), nu-mă-uita (Myosotis silvestris).

În pădurile din împrejurimile stațiunii își duc viața numeroase animale sălbatice precum cerbii, căprioarele, mistreții, urșii și vulpile. Mai rar au fost semnalați lupii. De asemenea, se întâlnesc numeroase păsări, dintre care unele sunt ocrotite prin lege: corbul (Corvus corax c.), șorecarul comun (Buteo buteo), etc.

În urma cercetărilor efectuate în munții și piemonturile Țării Bârsei s-a constatat că în majoritatea cazurilor, solurile acestei regiuni sunt formate pe stratele superioare ale unor depozite de materiale cu grosimi, compoziții granulometrice, mineralogie, conținut de schelete, structuri și stratificații diferite, chiar dacă roca tare subiacentă, indicată în harta geologică, a rămas aceeași.

În teritoriul luat în studiu s-au identificat următoarele substrate:

calcare tectonice;

depozite de pantă din depozite reziduale și fragmente de calcare;

cuverturi de solifluxiune pe conglomerate de Bucegi;

cuverturi de solifluxiune pe conglomerate de Bucegi influențate eolian;

cuverturi de solifluxiune pe calcare;

argile reziduale pe calcare și luturi prăfoase.

Calcarele și argilele reziduale de calcare se găsesc în zona limitrofă a municipiului Brașov, iar depozitele de solifluxiune se găsesc și pe versanți situați în general la altitudini de peste 900 m.

În regiunea căreia i se încadrează stațiunea Poiana Brașov se întalnesc următoarele tipuri de sol: brun acid și brun eumezobazic (din clasa cambisolurilor), brun feriiluvial (din clasa spodosolurilor), brun luvic (clasa argiluvisoluri), rendzina (clasa molisoluri).

Solul brun acid tipic este identificat în molidișurile pure și mai rar în arboretele unde procentul de participare a molidului nu depășește 30%. Altitudinal apare pe întregii versanți, dar în special pe cei superiori, cu expoziții variate.

Solurile brune eumezobazice tipice și litice sunt identificate în pădurile de amestec cu participarea bradului și fagului în proporție de cel puțin 40%. Acestea se întâlnesc preponderent în părțile inferioare și mijlocii ale unității de producție. Expozițiile preferate sunt cele parțial însorite pe versanți cu înclinări diferite. Pantele repezi și foarte repezi au determinat formarea subtipului litic, cu un orizont Bv mai îngust, deseori slab diferențiat de rocă.

Ocrotirea biosului

În Munții Postăvaru și Piatra Mare o serie de plante și animale sunt puse sub ocrotirea legii, fiind declarate monumente ale naturii. Plantele ocrotite sunt: smârdarul, iedera albă (Daphne blagayana), tulchina mică (Daphne cneorum), ghințura galbenă (Gentiana lutea). Între animalele ocrotite se numără urșii bruni, cerbii carpatini și râșii, iar dintre păsări, cocoșul de munte (Tetrao urogallus).

În scopul protejării unor asociații de plante sau a unor peisaje mai rare, unele teritorii din împrejurimile stațiunii Poiana Brașov au fost declarate rezervații floristice sau peisagistice și au un regim special de ocrotire.

Rezervația de stejari seculari de la Cristian este situată la poalele Munților Poienii Brașovului, în apropierea localității Cristian și cuprinde două perimetre: unul situat la 2 km sud-est, iar celălalt la 1,5 km nord-est de satul Cristian. Stejarii, a căror vârstă este de cca 300 de ani, reprezintă un rest al vechilor codri care acopereau aceste meleaguri în trecut. În cadrul acestor două perimetre ale rezervației sunt ocrotiți zeci de stejari uriași cu coroane largi și trunchiuri al căror diametru depășeșete 1-1,5 m.

Rezervația floristică Stejerișul Mare se află în nord-vestul Munților Poienii Brașovului, la altitudinea de 920-950 m, pe culmea Stejerișului care se desprinde din platoul Poienii Brașov; ea cuprinde un grup de stânci alcătuite din calcare cenușii-albicioase. Pe aceste stânci se afla unul din cele mai bune puncte de perspectivă asupra Depresiunii Brașov. Aici este ocrotită o adevărată oază de plante termofile, situată în etajul pădurilor de fag. Dintre plantele instalate pe stâncării se întalnesc păiușul (Festuca cinerea), clopoțeii (Campanula carpatica), micsandrele de stâncă (Erysimum saxosum), vinețelele (Centaurea mirranthos), etc. Dintre raritățile floristice prezente în rezervație menționăm flămânzica (Draba haynaldi).

Rezervația și parcul natural Tâmpa sunt situate în nordul stațiunii Poiana Brașov, pe unul din ultimii pinteni care prelungesc muntele spre Depresiunea Brașov. În nord-estul acestei culmi care străjuiește orașul Brașov se află un petic de stepă, localizat în plină zonă a pădurilor. Aici pot fi întalnite plante rare ca frăsinelul (Dictamnus albus), iacintul sălbatic (Hyacinthella leucophaea), mătăciunea (Dracocephallum austriacum). Întreaga culme a Tâmpei a fost declarată parc natural în anul 1980.

Peștera din Valea Fundatei se găsește la 7 km de Poiana Brașov, în apropierea șoselei care coboară spre Râșnov pe Valea Cetății și a fost pusă sub ocrotire în anul 1981. Este dezvoltată în calcare jurasice și are o lungime de 370 km.

Masivul Postăvaru a fost propus spre a fi ocrotit într-o rezervație peisagistică.

Aceste rezervații și areale protejate prezintă o importanță aparte mai ales sub raport turistic, reprezentând adevărate puncte de atracție.

CAPITOLUL 2

Repere temporale în desfășurarea activităților turistice și în conturarea și evoluția stațiunii Poiana Brașov

Stațiunea turistică Poiana Brașov s-a dezvoltat inițial ca un loc de practicare a sporturilor de iarnă, odihnă și recreere pentru locuitorii orașului Brașov.

Prima mențiune documentară despre Poiana Brașov dateză din anul 1427. Un act păstrat în Arhivele statului-filiala Brașov, consemnează un proces de hotărnicie ivit între locuitorii Brașovului și cei ai comunei Cristian. În data de 14 iunie 1427 o comisie s-a deplasat la “Polyan”, pășunea disputată de cele două obști datorită posibilității desfășurarii în acest spațiu a activităților pastorale. Sentința a fost dată în favoarea brașovenilor, deoarece respectiva pășune se afla la o distanță mai mică fată de Brașov. În felul acesta s-a păstrat și prima mențiune despre o deplasare la Poiana.

În arhive se găsesc și unele mențiuni în legătură cu excursiile efectuate în Masivul Postăvarul de către elevii gimnaziului săsesc din Brașov în secolul al XVI-lea. În fiecare an, în luna august, elevii făceau o excursie pe acest munte si îi “botezau ” pe novici în pârâul Schei, în apropierea Pietrelor lui Solomon.

Partea centrală a Munților Postăvaru era redată și pe diferite hărți și planuri vechi. Un astfel de plan realizat de inginerul Maetz Karoly în anul 1876, consemna în detaliu pajiștile din Poiana Brașov. Pe acest plan, actualul pârâu Poiana se numea Râul Mic. La acea dată era menționat și drumul vechi al Poienii care necesita fonduri mari din visteria orașului pentru intreținere.

La începutul secolului al XX-lea (1907) se construiește prima cabană, în partea nordică, mai coborâtă, cunoscută sub denumirea de Poiana de Jos (în apropierea Cabanei Junilor). Din iarna anului 1909 este menționat primul concurs de schi, desfășurat pe un traseu destul de lung, care urma în linii mari traseul actualei șosele asfaltate Brașov-Poiana Brașov, sosirea find la livada Poștei. Următoarea cabană pentru turiști se construiește în Poiana de Sus, pe locul actualei vile Ruia, acolo unde aveau să se mai construiască alte câteva cabane și vile.

În anul 1951 au fost organizate în Poiana Brașov Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă. Cu ocazia acestui eveniment, care marchează, de fapt, începutul intrării stațiunii în circuitul național și internațional, sunt construite trambuline, un teleschi (pe pârtia Slalom Special), o pârtie de bob (dezafectată ulterior), un telescaun și un hotel. În anii următori sunt construite Cabana Capra Neagră, hotelurile Poiana și Bradul.

După darea în folosința , în anul 1965, a șoselei asfaltate care o leagă de orașul Brașov, stațiunea se dezvoltă spectaculos prin construirea a numeroase obiective. Apar teleschiuri moderne, o telecabină, hoteluri, vile, restaurante, magazine, terenuri de tenis, de volei, de baschet, de minigolf, patinoar.

În anii ’80 au fost construite noi hoteluri, o piscină acoperită, o noua telecabină și a fost înființat Centrul de Echitație. În acea perioadă, stațiunea Poiana Brașov se întindea pe o suprafață de 150 ha, iar dotările turistice se integrau armonios peisajului, fără a modifica prea mult cadrul natural. Vilele și hotelurile erau amplasate în poieni pitorești care alternau cu pâlcuri de pădure străbătute de numeroase alei. Accesul la partea superioară a Masivului Postăvaru era asigurată prin două telescaune și o telegondolă.

Turismul organizat public începe în Poiana Brașov la mijlocul secolului al XIX lea. În acest sens, Brașovul este primul oraș din țară care a înființat o societate turistică: Societatea Alpină a Transilvaniei-1873. Ea activează până în1881, când se dizolvă și trece în secția Brașov a Asociației Siebenburgischer Karpaten Verein, înființată la Sibiu în anul 1880.

Cea mai importantă dată în istoria turismului românesc brașovean este 10 aprilie 1927, când a luat ființă secția alpină a Turing-Clubului Român, având drept scop “dezvoltarea Brașovului ca centru turistic și climatic, amenajarea turistică a munților și regiunilor din jurul Brașovului și publicarea de hărți și descrieri turistico-geografice asupra acestei frumoase regiuni” (O. Nițu).

Adevărata dezvoltare a stațiunii Poiana Brașov se realizează începâd cu anul 1950, când funcția inițială a zonei Poiana Brașov s-a transformat radical. Începând cu acest an s-a conturat tot mai pronunțat profilul ei turistic. Paralel cu extinderea și diversificarea continuă a ofertei turistice s-a produs creșterea și intensificarea fluxurilor de turiști, precum și extinderea ariei ce înglobează regiunile emițătoare, Poiana Brașov transformându-se treptat dintr-o stațiune de interes național într-una de rang internațional

CAPITOLUL 3

Forme specifice de amenajare teritorială și organizare a spațiului

Poiana Brașov este situată la aproximativ 12 km de centrul Municipiului Brașov, în sudul acestuia, fiind legată de oraș printr-o modernă arteră de circulație rutieră, precum și prin numeroase și pitorești drumuri de picior. O legatura rutieră de importanță secundară unește Poiana Brașov de orașul Râșnov. Stațiunea este administrată de către Primăria Municipiului Brașov, fiind considerată ca și cartier al acestuia .

Fig. 2 – Poiana Brașov – panoramă

De-a lungul timpului, odată cu diversele activități organizate și desfășurate în stațiune, s-a conturat și specificul acesteia: turism, odihnă activă, drumeții, recreație, sporturi de vară și mai ales sporturi specifice anotimpului ivernal (schi fond și bratlon, schi alpin, sărituri cu schiurile, patinaj), posedând piste la nivelul cerut de normele concursurilor de nivel internațional și olimpic.

În prezent există 8 pârtii de schi:

Lupului: dificilă, cu o lungime de 2860 m și o diferență de nivel de 765 m;

Sulinar: medie, 2500 m lungime, 640 m diferența de nivel;

Sub Teleferic: dificilă, 2220 m lungime, 640 m diferență de nivel;

Drumul Rosu: ușoară, 4600 m lungime, 640 m diferență de nivel;

Kanzel: dificilă-medie-ușoară, 315 m lungime, 110 m diferență de nivel;

Stadion: ușoară, 300 m lungime, 32 m diferență de nivel;

Bradul: ușoară, 465 m lungime, 80 m diferență de nivel, cu instalație de înzăpezit artificial și instalație electrică pentru schi nocturn;

Slalom: dificilă, 550 m lungime, 200 m diferență de nivel, cu instalație electrică pentru schi nocturn.

Lungimea însumată a tuturor acestor pârtii de schi reprezintă 13.810 m, diferența de nivel 3107 m, iar suprafața 48,2 ha.

Intravilanul stațiunii Poiana Brașov, la cererea Primăriei Municipiului și a Prefecturii județului, a fost stabilit prin studiul de modernizare a stațiunii întocmit de "Proiect Brașov" S.A. în octombrie 1990, perimetrul acestuia fiind trasat astfel:

Pietrele lui Solomon spre nord, urmărind traseul drumului vechi până la Poiana Junilor și, în continuare, la liziera pădurii până în zona carierei de piatră, unde face o inflexiune spre zona trambulinelor, apoi pe conturul pârtiei de slalom special, prin spatele hotelului Sport, la limita pârtiei de schi Bradul, de unde preia traseul turistic al Drumului Roșu până la pârtia Sulinar, la baza "Zidului Mic" și urmărește apoi traseul pârtiei de schi Sulinar până la Drumul Familial și spre sud la limita Poienii Doamnei, până la baza pârtiei Kanzel, după care se îndreaptă spre est pe Valea Lamba.

În continuare, spre sud-vest, limita se desfășoară până la pârtia Kanzel, și spre sud-est până la vârful Postăvaru. Continuă pe drumul de creastă , prin spatele stațiilor de sosire a telecabinelor, apoi spre nord-vest până la șaua dinspre Valea Seacă, limită pe care o urmărește până la cota de 1300 m , când se întoarce pe latura sud-estică a muchiei din "groapa lungă" până la cabana Cristianul Mare, apoi pe liziera pădurii, pe traseul pârtiei Lupului, până la cabana Postăvaru, apoi pe valea Vanga Mică până la Poiana Cristianului, preluând din nou pârtia Lupului spre nord până la Valea Poienii pe traseul căreia limita intravilanului se continuă pe direcția est-vest până la cabana Aviatorilor și în continuare spre nord, la limita fondului forestier pe "Spinarea Lungă", până la intersecția cu drumul turistic Brașov-Poiana Brașov pe care îl urmărește până la intersecția cu limita intravilanului Municipiului Brașov.

În continuare, urmând limita pădurii spre sud, în dreapta drumului, până la intersecția cu drumul vechi al Poienii, continuând pe acesta până la Pietrele lui Solomon, respectiv punctul de plecare.

3.1 Zonele funcționale ale stațiunii Poiana Brașov

În funcție de folosința principală a diferitelor terenuri și porțiuni ale intravilanului stațiunii și de natura activităților dominante, teritoriul Poienii Brașovului a fost împărțit în zone funcționale, evidențiindu-se totodată și relațiile dintre acestea.

Principalele zone funcționale ale stațiunii Poiana Brașov sunt:

– Zona puternic împădurită;

– Zona obiectivelor cu funcție turistică;

– Zona domeniului de utilitate publică;

– Zona ternurilor, construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor sportive de vară (inclusiv patinoarul artificial acoperit);

– Zona obiectivelor pentru deservirea turistică;

– Zona rezervată funcțiunii de agrement, distracție, comerț, etc centralizate;

– Zona rezervată obiectivelor turistice de orice fel.

Fig. 3 – Poiana Brașov – Schița zonelor funcționale

LEGENDA

3.1.1 Zona puternic împădurită

Cuprinde majoritatea teritoriului aflat în intravilanul stațiunii Poiana Brașov. Este formată în totalitate din pădure aflată în administrarea Inspectoratului Silvic Brașov și are ca principal rol protecția și păstrarea unui climat sănătos în vecinătatea imediată a unor mari centre urbane. Exploatările și defrișările nu sunt admise decât în cazuri speciale, solicitate sau cu avizul Inspectoratului Silvic, dublat de cel al organului administrativ local.

În interiorul acestei zone, de regulă, sunt interzise executări de lucrări de construcții și amenajări, în afara celor care vin în sprijinul actualei folosințe. Se pot admite deasemeni amenajări, instalații sau construcții cu funcțiune turistică al căror rol este legat direct de zona împădurită și care vin să completeze funcțiunea principală. Exemplu de astfel de investiții: trasee turistice marcate, drumuri forestiere neapărat necesare, adăposturi turistice pentru timp nefavorabil, puncte de belvedere sau odihnă, alei, etc.

3.1.2 Zona obiectivelor cu funcție turistică

Se întâlnește în special în Poiana Mare, dar și în zona de sud-est a Poienii Mici și cuprinde suprafețe de teren din imediata vecinătate a unor obiective existente, cu funcțiune turistică (hoteluri, cabane, restaurante, etc.). Delimitarea acestei zone este strict funcțională și nu are legatură cu proprietatea asupra terenului.

Se consideră că actualele obiective existente în această zonă, care caracterizează actualele principale funcțiuni turistice, trebuiesc menținute în continuare. De asemenea, ridcarea de noi construcții în cadrul acestei zone este încurajată prin acordarea de vize și autorizații, dar cu condiția ca noile investiții să vină în completarea celor existente și să fie orientate spre ridicarea calitativă a acestora. O condiție esențială este deci aceea de a nu jena sau degrada actuala situație.

Orice investiție va trebui să aibă ca suport demonstrarea situării sale fizice, volumetrice, și mai ales funcționale față de situația existentă (mai puțin solicitările de reparații curente, capitale, sau amenajări pentru ridicarea gradului de confort).

3.1.3 Zona domeniului de utilitate publică

Cuprinde terenurile cu funcțiuni și activități proprii interesului public, ca de exemplu:

drumurile și parcajele publice, prevăzute a cuprinde și benzi de teren de o parte și de alta a lor, necesare pentru eventuale corecții sau amenajări ulterioare;

traseele principalelor rețele tehnico-edilitare de importanță publică (apă, canalizare, termoficare, energie electrică, etc) și care, de obicei se află situate în lungul căilor de comunicație;

piste și pârtii de schi, împreună cu zona instalațiilor și amenajărilor aferente acestei activități. În 1998 terenurile rezervate instalațiilor de transport cu cablu care deservesc pârtiile urmau să fie concesionate;

parcuri publice și zone de odihnă si belvedere. S-a propus amenajarea pentru această funcțiune a terenului situat în fața hotelurilor Alpin și Ciucaș (până în dreptul parcajului central) și a celui dintre parcaj și lac (respectiv sediul Poliției) în ideea de a introduce o pană de pădure amenajată în această zonă a Poienii, păstrându-se prin aceasta caracterul său specific.

În cadrul zonei de utilitate publică nu sunt admise construcții și amenajări care să poată fi folosite în scopuri private. Suprafața terenurilor de interes public nu va putea fi diminuată în favoarea intereselor de ordin privat; în schimb după necesități bine determinate și în lumina prevederilor legale, ea poate fi completată, respectiv mărită (noi drumuri sau instalații de importanță publică, noi piste sau pârtii de schi, trasee turistice, de agrement, etc.).

3.1.4 Zona terenurilor, construcțiilor, instalațiilor si amenajărilor sportive de vară

Cuprinde obiectivele și terenurile concentrate în zona de sud-vest a Poienii Mici în care funcționează, în principal, patinoarul artificial, terenul de atletism, minigolful și construcțiile aferente acestui gen de funcțiune.

S-a propus păstrarea caracterului actual al zonei și extinderea acestuia și pe terenul rămas liber existent, până în zona parcajului public din fața Șurei Dacilor. Justificarea acestei propuneri constă în necesitatea păstrării actualei caracteristici, respectiv a unei zone lipsite de obiective turistice de cazare, alimentație publică, etc, dar cu posibilitatea de a fi repartizată sportului în aer liber, mai ales pentru anotimpul de vară (tenis, minigolf, baschet, volei, handbal, etc) și împreună cu dotările și instalațiile necesare unui nivel corespunzător de funcționare (vestiare, administrație, săli de gimnastică).

Fig. 4 – Lacul artificial

În Proiectul Urbanistic General din 1998 s-a propus rezervarea, pentru activități asemănătoare, a unei însemnate suprafețe de teren din Poiana Mare, actualmente cu funcția de agro-zoo-pastoral pentru a nu loca în această zonă investiții calate pe diferite sporturi de vară ce reclamă mari suprafețe de teren (golful). Pentru păstrarea respectului față de natură și tradiție, s-a decis ca funcția căreia îi va fi dedicată această zonă va trebui să vizeze mai ales amenajarea teritoriului și mai puțin realizarea unor obiective gigant care să polarizeze mari aglomerații turistice și să modifice statutul zonei înspre unul de tip urban.

3.1.5 Zona obiectivelor pentru deservirea turistică

Este o suprafață relativ mică de teren situată în partea nordică a Poienii de Sus și cuprinzând obiective realizate în vremea vechilor structuri sociale și economice (beneficiar unic) și a căror menire era de deservire centralizată a întregii baze hoteliere și de alimentație publică din stațiune.

Există aici un grup gospodăresc relativ bine dotat și echipat și un grup social având ca principal scop cazarea și asigurarea mesei personalului de deservire turistică. În stațiunile montane similare Poienii, din state cu structură economică privată, astfel de unități nu există sau îmbracă o formă specială de o eficiență mult mai mare.

În ideea aceasta și având în vedere existența unui land construit și care nu poate fi ușor și repede exmatriculat, s-a propus limitarea dezvoltării cantitative a obiectivelor existente, dar și acceptarea prin avize și autorizații legal eliberate, a lucrărilor care vizează amenajarea, transformarea, echiparea și dotarea actualei funcțiuni în vederea ridicării sale din punct de vedere calitativ. S-a propus deasemenea ca zona să nu se mai extindă ca funcțiune.

3.1.6 Zona rezervată funcțiunii de agrement, distracție, etc, centralizate

Cuprinde un teritoriu relativ restrâns ca suprafață și situat în partea centrală a Poienii Mici, în imediata vecinătate a obiectivelor existente, cu funcțiuni similare (multifuncționalul "Favorit", complexul comercial, etc).

Principalul motiv pentru care s-a propus ca această zonă să fie rezervată unor astfel de activități este cel dictat de amplasamentul ei cvasi-central. Ocuparea ei cu obiective de cazare și alimentație publică , de exemplu, ar infirma ideea generală de păstrare a caracterului natural al stațiunii, respectiv de lasare a unei zone cât mai mari, în centrul stațiunii, liberă de sarcini și care prin funcțiunea sa să atragă cât mai mulți turiști. Existența unor dotări similare în zonă a determinat favorizarea ideii de completare, extindere și ridicare calitativă a actualelor funcțiuni. Pentru a înlătura realizarea de obiective necorespunzătoare ca volumetrie, aspect, funcțiuni, etc, s-a propus ca orice fel de nouă investiție în această zonă să fie avizată și aprobată pe baza unor concursuri de nivel național.

3.1.7 Zona rezervată altor obiective turistice

Este zona care, alături de cea care se dorește a limita domeniul public, este de maximă importanță urbanistică, ea cuprinzând terenurile în care pot fi solicitate autorizații pentru executare de lucrări de investiții de toate categoriile. În acest sens există și restricții, printre care se numără următoarele:

nu se admit lucrări care să nu se înscrie in funcțiunea turistică;

nu se admit lucrări care să împieteze asupra actualelor funcțiuni existente;

nu se admit lucrări decât pe baza unor proiecte de specialitate și care să aibă la bază documente de urbanism aprobate;

pentru o dezvoltare unitară a zonei se propune ca, în unele situații, la cererea conducerii administrative a municipiului, anumite lucrări de importanță zonală (drumuri de acces, rețele tehnico-edilitare, etc) să se execute în cooperare de către toți beneficiarii din zonă, evitându-se astfel alegerea unor soluții parțiale, cu greșeli de trasare în teren sau cu gabarite insuficiente.

S-a urmărit ca realizările ce se vor materializa în această zonă să nu împieteze asupra funcțiunilor existente care urmează a se păstra, decât, eventual din punct de vedere al concurenței, respectiv al economiei de piață și fără a strica echilibrul natural caracteristic și bine cotat de cererea turistică.

Au fost alese, în acest sens, terenurile existente în nordul și nord-estul Poienii Mici, astfel încat realizarea pe ele de investiții turistice de orice fel (cazare hotelieră, pensiuni, vile turistice, alimentație publică, agrement, distracții, odihnă, sport de vară sau iarnă, etc) să nu deranjeze în nici un fel situația existentă și să permită acesteia la rândul ei, posibilități de dezvoltare cantitativă și calitativă.

Pentru Poiana Mare zona rezervată acestui gen de investiții (de alt fel, dar cu caracter turistic) s-a decis a fi în primul rând cea alăturată celei existente (zona cabanei Junilor) și aceasta mai ales în ideea susținerii folosirii raționale a terenului liber din zona centrală a Poienii Mari pentru amenajări cu funcțiuni turistice. În al doilea rând, s-a ales terenul situat în zona vestică a aceleiași Poieni (teren cu o însorire de excepție) pentru întreaga gamă de cazare turistică, alimentație publică, distracție și agrement cu folosințe comune sau individuale. S-a considerat ca fiind posibilă dezvoltarea în aceasta zonă chiar și a unor areale cu funcțiune mixtă (economic zoo-pastorală cuplată cu cea turistică) gen "Stâna" existentă, dar având permanent în vedere interesul dominant turistic.

CAPITOLUL 4

Aspecte calitative și cantitative ale exploatarii potențialului turistic

4.1 Repere teoretice

Fenomenul turistic, în amsamblul său, este definit de o serie largă de noțiuni și percepte specifice, care înglobeaza principalele sale însușiri, precum și interrelațiile existente în geografia turistică.

Principalele noțiuni ale geografiei turismului , cele mai intens uitlizate în practica de fiecare zi, sunt turism, turist, fond turistic, produs turistic, ofertă și cerere turistică. Cunoașterea sensului exact al fiecărei noțiuni, întreaga sa încărcătură semantică, are o mare importanță teoretică și practică în descifrarea și ilustrarea esenței fenomenului turistic.

Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaștere, recreere și recuperare fizico-psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populației. Acest fenomen are drept element motrice turistiul, individul uman care se deplasează în afara domiciliului său pentru un interval de timp nedefint, cu scopul principal al recreerii și refacerii fizico-psihice.

Mișcarea în teritoriu a vizitatorilor dinspre ariile de proveniență spre cele receptoare este definită prin fluxul turistic. Acesta reprezintă o categorie dinamică, incluzând, înainte de orice, factorul antropic ca număr, posibilități materiale și opțiune psihologică, și având drept particularități direcția, ritmul și intensitatea.

Însă pentru realizarea efectivă a turismului este nevoie de un cadru adecvat-natural sau antropic-care să prezinte valențele necesare destinderii și agrementului. Acest cadru se concretizează în fondul turistic, care înglobează totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de originea lor și de relațiile dintre ele. Pentru valorificarea fondului turistic este necesară inserarea în teritoriu a unor elemente antropice care să facă posibilă explotarea sa în scop turistic. Aceste elemente sunt reunite sub denumirea de infrastructură turistică sau bază tehnico-materială, definită ca totalitatea dotărilor tehnice și edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor reclamate de buna desfășurare a fenomenului turistic. Prin asocierea spațială a fondului turistic cu baza tehnico-materială rezultă potențialul turistic.

Însușirile atractive ale fondului turistic, natural sau antropic, reprezintă motivația fundamentală a fenomenului turistic și nu un produs al acestuia. Produsul turistic înglobează totalitatea bunurilor și serviciilor indispensabile bunei desfășurări a activităților de agrement și recuperare fizico-psihică. Se caracterizează prin specificitate și originalitate, iar din sfera sa fac parte doar acele elemente care se consumă și se reciclează prin aportul economiei turismului sau a ramurilor care o servesc. El trebuie să aibă totdeauna o expresie bănescă, financiară, indiferent dacă îmbracă forma unei mărfi sau a unor servicii remunerabile.

Piața turistică reprezintă aria de interferență a produsului turistic cu consumatorii săi. Ea se suprapune în general zonelor receptoare, dar nu lipsește nici de-a lungul drumurilor de acces sau chiar din aria emițătoare (bunuri și informații indispensabile activităților recreative sau de refacere). Piața turistică operează cu două concepte de bază:

Oferta turistică: exprimată prin fondul turistic, infrastructura turistică și produsul turistic, adică totalitatea elementelor care motivează și faciliteză actul turistic. Cu cât este mai diversificată și consistentă, cu atât va atrage fluxuri de turiști mai importante, de pe o arie mai largă.

Cererea turistică : include turiștii cu întregul lor cumul de opțiuni și necesități recreative. Este elementul cel mai sensibil și mai variabil dintre toate categoriile turismului. Mărimea sa este o funcție a unui ansamblu de factori demografici, economici, sociali și psihologici.

4.2 Factori genetici ai fenomenului turistic

În analiza fenomenului turistic se profilază două tipuri de influențe care îl determină: influențe pozitive, care vor orienta și direcționa desfășurarea procesului turistic și influențe negative, care se vor constitui, fără excepție, în praguri inerțiale ce trebuiesc învinse. Această analiză, construită în mod dialectic, conduce la reliefarea unui ansamblu cauzal, caracterizat prin interacțiuni univoce sau biunivoce între elementele componenete. Astfel, în afirmarea fenomenului turistic, o contribuție decisivă își aduc factorii:

– demografici

– economici

– politici

– psihologici

– sociali

Factorii demografici

Turismul este un proces pentru care omul ca individ sau colectivitate este o conidție sine-qua-non agenezei și dezvoltării. Nevoia umană de destindere, recuperare fizico-psihică și cunoaștere reprezintă principala cauză a apariției turismului.

Factorii demografici acționează prin:

– creșterea numerică a popilației (rezervor potențial de practicanți ai drumețiilor și călătoriilor);

– sporirea longevității și creștarea ponderii tineretului și a grupelor de vârstă înaintată.

Produsul turistic, indiferent de structura și compoziția sa, de concentrarea sau dispersia lui teritorială, este generat și utilizat de factorul uman. Deci, cu cât populația este mai mare, cu atât probabilitatea existenței unui număr mai ridicat de practicanți ai turismului crește, paticularitate exprimată prin conceptul de densitate turistică (numărul de turiști la 1000 de locuitori).

Creșterea numerică a populației globului nu este doar sursa principală de turiști, ci și un factor indirect al acentuării nevoii de a face turism prin stresul social pe care îl implică, mai ales în contextul unor mari aglomerări urbane. Sporirea longevității a condus la creșterea spectaculoasă a ponderii grupei vârstnice în structura populației. Este grupa de vârstă aflată la pensie, când, din punct de vedere al implicării sociale și al cuantumului de timp liber, există condiții optime pentru activități de recreere. La aceasta se adaugă nevoia acută de recuperare biologică, de menținere a sănătății, realizate prin turismul curativ.

O sporire accentuată se înregistrează de asemenea în ceea ce privește grupa de vârstă tânără. Numărul turiștilor aparținând acestei categorii crește proporțional cu ridicarea gradului de școlarizare a copiilor, de unde dorința de a cunoaște realitățile lumii înconjurătoare, dar și proporțional cu ridicarea standerdelor de viață actuale.

În Poiana Brașov manifestarea factorilor demografici în demarerea și desfășurarea activităților turistice a fost legată în primul rând de proximitatea orașului Brașov, în care până de curând populația a fost în continuă creștere, depășind la un moment dat pragul de 300.000 de locuitori. Pe fondul acestei creșteri demografice și în contextul diversificării funcțiilor orașului de-a lungul timpului, s-a conturat nevoia tot mai accentuată de recreere a locuitorilor.

De asemenea, odată cu creșterea standerdelor de viață a sporit longevitatea, precum și ponderea grupei de vârstă tânără în structura pe grupe de vârstă a populației, determinând fenomenele mai sus amintite.

În Poiana Brașov au găsit apoi un refugiu pentru recreere, cură și agrement, oameni provenind și din alte regiuni ale țării, în principal din centrele urbane cu numeroși factori de stres, cum ar fi capitala.

4.2.2 Factorii economici

Turismul este o activitate pe care o practică în primul rând cei care și-au asigurat, cel puțin, mijloace minime de existență. Aceasta presupune realizarea unui anumit nivel de trai, dincolo de satisfacerea căruia individul poate economisi banii necesari celorlalte nevoi firești (dar nu și indispensabile): odihna, refacerea, culturalizarea.

Factorii economici pot influența direct și indirect promovarea turismului. Influența directă se manifestă prin creșterea productivității muncii și a veniturilor populației. Ca urmare, crește rata timpului socialmente necesar altor activități decât cele productive, respectiv resursele financiare ale oamenilor.

Turismul se manifestă ca preocupare în viața individului, grupului social (familiei) sau colectivității numai în clipa în care resursele financiare ale acestora depășesc pragul critic al satisfacerii nevoilor umane imediate (hrana, adăpostul, îmbrăcămintea, școlarizarea, întreținerea sănătății). Astfel, istoria dezvoltării turismului copiază cu fidelitate curba ascendentă a veniturilor și a nivelului de trai al oamenilor din diferite locuri și epoci.

Se poate stabili o corelație strânsă între mărimea veniturilor populației și partea alocată activităților recreative. Dacă în cazul veniturilor mici și mijlocii există o corelație liniară, la cele mari caracterul curbei se schimbă, devenind exponențială datorită creșterii bruște a părții destinate refacerii și destinderii. Când veniturile totale depășesc o anumită valoare, cea a bunăstării, sumele alocate recreerii cresc brusc, și nu liniar.

Însă mărimea veniturilor populației rămâne o entitate abstractă dacă nu este raportată la mărimea prețurilor, cererea turistică fiind dată de raportul dintre venituri și prețuri: Ct= V/P (Ct-cererea turistică; V-venit; P-preț).

Variația cererii în funcție de valorile venitului și prețului are loc între limite foarte largi. La venituri mici și prețuri mici, respectiv la venituri mari și prețuri ridicate, cererea este relativ constantă. Ea crește sau scade mult în cazul raportului de inversă proporționalitate între cei doi temeni. De obicei se creează însă o armonizare între veniturile populației și prețurile serviciilor turistice, prin acomodarea celui de-al doilea la rigorile celui dintâi.

Nivelul veniturilor dictează nu numai forma de turism (de scurtă sau lungă durată) și calitatea serviciilor turistice, ci și distanța la care se practică acesta, iar relația este, în general, de directă proporționalitate.

Variabilitatea veniturilor pe categorii sociale selectează și numărul turiștilor din categoriile respective. În Italia, de exemplu, 75% dintre intelectuali, 60% dintre funcționarii publici practică o formă de turism, în timp ce dintre muncitorii necalificați, cu venituri modeste, abia 20%.

Astfel, atât la nivel internațional, cât și la nivel de regiuni, se pot detașa două tipuri: țări și regiuni emițătoare de turiști (în care populația dispune de surplusul finanaciar necesar practicării turismului) pe de o parte, iar pe de altă parte, țări și regiuni preponderent receptoare de turiști (în care veniturile populației sunt mai mici, iar dezvoltarea turismului este promovată tocmai în vederea susținerii economiei în respectiva țară sau regiune și a ridicării standardului de viață), cu condiția dezvoltării infrastructurii și amenajării fondului turuistic. Bineînțeles, nu e necesar ca cele două tipuri să existe doar separat, între ele existând interferențe.

Pe lîngă aspectul referitor la veniturile populației, economiile avansate mai exercită și alte influențe benefice asupra apariției și manifestării fenomenului turistic, acesta beneficiind, împreună cu celelalte ramuri economice, de realizările societății (largă dezvoltare a infrastructurii, a căilor de comunicație, dotărilor edilitare, sporire a confortului și securității sociale). Un alt factor favorabil îl constituie industrializarea și terțializarea economiei mondiale, cibernetizarea și robotizarea proceseor de producție, care are drept consecință reducerea continuă a timpului de muncă, respectiv creșterea bugetului de timp liber din care o fracțiune din ce în ce mai mare va fi alocată activităților recreative.

Există un neajuns al economiilor dezvoltate care se repercutează pozitiv asupra turismului, și anume faptul că industrializarea și urbanizarea au rupt tot mai mult omul de mediul său natural originar, poluarea și stresul au amplificat necesitățile de recreere și refacere a organismelor umane, supuse, într-o perioadă evolutivă scurtă, insuficientă adaptării, unor presiuni ale mediului deosebite.

Factorii economici s-au manifestat pregnant în conturarea Poienii Brașovului ca stațiune turistică. Influența lor directă, resimțită prin creșterea productivității muncii și a veniturilor populației, a luat amploare în timp și este legată de evoluția așezărilor urbane din proximitate- în primul rând Municipiul Brașov, carea s-a dezvoltat dintr-un târg comercial și meșteșugăresc (în Evul Mediu), trecând în stadiul de oraș induatrial (în anii regimului sovietic) și parcurgând un proces de terțializare a economiei începând cu anii '90. Acestă linie evolutivă a detereminat avansarea sociatății din punct de vedere al dotărilor, organizării, etc, precum și creșterea standardului de viață al populației. Totodată a determinat creșterea bugetului de timp liber, nevoii de recreere și surplusurilor financiare care ofereau posibilitatea practicării turismului. Aceasta a dus la trecerea de la activitățile pastorale la cele turistice în Poiana Brașov, și prin urmare la conturarea stațiunii.

Acest proces de dezvoltare a societății și așezărilor urbane a avut loc în paralel și în alte rergiuni ale țării, unele dintre acestea (de ex. Bucureștiul și zona aferentă) devenind în timp regiuni emițătoare de turiști pentru Poaia Brașov. După 1951, când au avut loc aici Jocurile Olimpice Universitare, acesatea au fost completate de regiuni din afara țării noatre, transformând Poaina Brașov într.o stațiune de rang internațional și oferind indirect, Municipiului Brașov șansele dezvoltării unei economii terțializate, aducătoare de venituri substanțiale.

Sub aspectul prețurilor practicate se poate spune că acestea caută să se ajusteze în funcție de veniturile populației, însă doar până la un punct, în sensul că sunt accesibile persoanelor cu venituri medii, dar sunt întodeauna mai mari decât cele din oraș, astfel încât are loc o oarecare selecție a clientelei ce apelează la servicile din Poiană. Pe măsura extinderii proprietăților private și a centrelor comerciale și hoteliere, are loc restrângerea spațiilor destinate publicului larg și activităților în aer liber, ceea ce face ca această selecție să devină din ce în ce mai riguroasă.

O altă contribuție importantă la afirmarea Poienii Brașov ca și centru turistic a avut-o creșterea sporită a stresului, poluării și separarea omului de mediul său natural odată cu urbanizarea și industrializarea, care au determinat accentuarea nevoii de odihnă și refacere.

4.2.3 Factorii politici

Turismul este un produs al atmosferei de înțelegere internațională, el contribuind, prin propria desfășurare, la consolidarea și extinderea comunicării și colaborării între națiuni, indiferent de particularitățile sociale și politice existente. Conflictele din anumite zone ale globuilui, prin insecuritatea produsă, dar și prin consecințele dezastruoase, asupra infrastructurii turistice, dereglează profund circulația turistică în perimetrele respective, scoțându-le adesea din catalogul ofertei propriu-zise.

De asemenea, factorii politici pot contribui, pe periode scurte, la afirmarea repectiv restrângea activităților turistice prin regimul impus deplasărilor între state aflate în conflict sau cu orânduiri social-politice diferite. Este cunoscut în acest sens marele obstacol în libera circulație a persoanelor constituit de “Războilul Rece” promovat de către cele două ideologii diametral opuse (democratică și comunistă) ce au coexistat aproape o jumătate de veac în Europa.

Sub aspectul influenței factorilor politici se poate afirma că Poiana Brașov a fost pe de o parte favorizată, iar pe de altă parte defavorizată.

Poiana Brașov reprezintă o stațiune favorizată datorită faptului că existența sa ca stațiune turistică propriu-zisă a început după cel de-al doilea Război Mondial, ultimul conflict armat deschis internațional de amploare în care țara noastră a fost implicată. Astfel, Poiana nu a fost nevoită să suporte consecințele nefaste ale unor confruntări militare.

În schimb dezvoltarea sa a fost mult frânată datorită prezenței regimului comunist în România până în 1989. Pe lângă neajunsurile aduse liberei circulației a persoanelor peste granițele statului, acerst regim a condus la o afirmare lentă și la o valorificare nesatisfăcătoare a Poienii Brașov, fapt datorat în mare măsură lipsei privatizării și investițiilor străine. Această situație a avut însă și un revers pozitiv, și anume faptul că numărul redus sl unităților comerciale, de cazare și agrement a contribuit la păstrarea caracterului naturtal al stațiunii și răspândirea renumelui său de stațiune pentru odihnă și recreere.

4.2.4 Factorii psihologici

Factorii psihologici joacă un rol tot mai important în promovarea activităților de recreere. Dacă elementele de ordin economic sunt indispensabile în asigurarea condițiilor materiale ale oricărei călătorii, cele politice în asigurarea cadrului lor de desfășurare, elementele psihologice determină necesitatea călătoriei, având legătură cu presiunea exercitată asupra psihicului uman de către ansamblul de factori ai stresului cotidian, de depărtarea treptată a omului de natură, adică de mediul în care acesta a apărut și s-a afirmat ca specie cu caractere superioare, de impeativele cunoașteriii altor locuri și realități. Tot pe filieră psihologică se manifestă adesea nevoia biologică de refacere și menținerea sănătății sau cea de evadare din rutina cotidiană.

Factorii psihologici se manifestă activ și în timpul desfășurării călătoriei. Ei impun inidividului într-o pondere importantă, tipul de turism și particularitățile acestuia. Prin sensibilitatea deosebită la calitatea infrastructurii, la propaganda turistică, la tot ceea ce poate să-i ofere individului satisfacerea cât mai rapidă și deplină a nevoilor sale de recreere și refacere fizico-psihică, factorii susmenționați dirijează din umbră (din interiorul fiecărei conștiințe) parametrii viitoarei activități. Decizia elaborată se sprijină pe luarea în considerare a tuturor aspectelor celorlalți factori (economici, politici, sociali) implicați în actul turistic.

De exemplu, un turist venit din străinătate poate alege să viziteze România în urma vizionării unui film artistic sau documentar referitor la țara noastră, sau a unei cărți, etc, ajuns în Municipiul Brașov, printre punctele de interes turistic care îi sunt aduse în atenție se află și Poiana Brașov căreia i se face reclamă în mod deosebit. Turistul hotărăște să petreacă un week-end la Poiana Brașov. Ajuns acolo realizează că stațiunea nu corespunde așteptărilor sale, mai ales în comparație cu alte stațiuni montane din străinătate pe care le-a vizitat anterior, însă datorită faptului că poate practica schiul (dacă este iarnă) sau echitația (dacă este vară) și în condițiile în care găsește cazare cu un grad relativ ridicat de confort și la un preț rezonabil pentru resursele sale financiare, se hotărăște, totuși, să rămână. Astfel, în urma conjugării factorilor psihologici, individul poate face o alegere sau alta, optând pentru diferite tipuri sau forme de turism.

4.2.5 Factorii sociali

În prim-plan în această categorie se situeză timpul liber al populației. Noțiunea de timp liber cu valoare generalizatoare apare abia odată cu trecerea economiei mondiale de la industrializare la terțializare. Mașinismul, respectiv forma sa cea mai modernă, robotizarea, a dus la mărirea fără precedent a productivității muncii, fapt ce a permis reducerea treptată a zilei de muncă și creșterea intervalului temporal în care individul poate desfășura alte activități, între care și turismul. Durata acestui timp este strâns dependentă de angajamentele sociale ale fiecărei persoane, de modul său de a-și organiza și concepe viața.

În funcție de durata și perioada desfășurării sale, timpul liber poate apărea în cadrul fiecărei zile, la sfârșitul săptămânii și în perioada afectată concediului sau vacanțelor. Durata intervalelor de timp liber diferă mult de la o țară la alta, în funcție de gradul lor de dezvoltare economică, dar și de la o grupă socială la alta, respectiv de la o categorie de vârstă la altă categorie (de ex. semnificația timpului liber este cu totul diferită la persoanele de vârsta a treia față de cele care alcătuiesc populația activă: are valori mult mai mari).

Plata concediilor a transformat turismul într-un fenomen de masă, majoritatea populației utilizând o parte din retribuția astfel obținută pentru recreere.

Cercetările medicinei sociale indică o utilizare a gradului de refacere fizico-psihică în cazul a două concedii anuale, de 2-3 saptămâni fiecare. Acest fapt s-ar repercuta pozitiv și în distribuția mai echilibrată a cererii turistice fără o concentrare sezonieră a acesteia.

În corelație cu durata timpului liber se pun în evidență trei forme majore de turism:

Turismul de îngrijire a sănătății, desfășurat în concedii și vacanțe pe o perioadă mai lungă și la distanțe mai mari;

Turismul de recreere, frecvent la sfârșitul săptămânii, se desfășoară la distanțe reduse;

Turismul ocazional, desfășurat în timpul săptămânii, în interiorul metropolei, sau în imediata ei vecinătate.

În Poiana Brașov sunt practicate toate aceste trei forme de turism, în funcție nu numai de bugetul de timp liber al populației, cât și de mijloacele financiare ale acesteia: cu cât timpul acordat recreerii în stațiune este mai lung, cu atât resursele bănești necesare sunt mai mari. În categoria de persoane care practică turismul de lungă durată în Poiana Brașov se remarcă în general turiștii veniți din afara țării sau din localități relativ îndepărtate de stațiune.

Ponderea cea mai ridicată o are turismul de recreere, practicat la sfârșit de săptămână, care s-a afirmat mai ales după revoluția de la 1989, când săptămâna de lucru s-a restrâns la 5 zile, mărindu-se astfel durata timpului liber în week-end la 2 zile. Majoritatea celor care practică această formă de turism sunt fie brașoveni care vizitează Poiana în excursii de o zi, fie persoane din localități apropiate sau relativ apropiate.

Turismul ocazional, desfășurat în zilele săptămânii este probabl cel mai puțin practicat din cauza îndatoririlor profesionale pe care fiecare membru al populației active trebuie să le onoreze în respectivul interval de timp. Excepție de la această regulă fac persoanele aflate la pensie care nu au nici un angajament profesional particular.

Prin turism omul caută să-și conserve, respectiv să-și multiplice anumite valențe fizice și spirituale proprii afectate de brutalitatea raporturilor interspecifice și degradarea treptată a mediului său de viețuire. Astfel, turismul devine o acțiune de remediere, protecție și conservare a celui mai activ element al mediului geografic – omul.

Totodată, turismul implică prezența unor peisaje în echilibru dinamic, în armonie structurală, orice dezechilibru al lor răsfrângându-se negativ asupra propriilor sale însușiri. Prin urmare, aspectele economice trebuie să se contureze ca efect și nu motivație a actului turistic.

4.3 Circulația turistică

Poiana Brașov este o stațiune climaterică montană, axată pe turism, odihnă, agrement și practicarea sportului. Sporturile de iarnă au aici cele mai favorabile condiții de desfășurare din Carpați.

Condițiile naturale sunt favorabile refacerii organismului uman în cazuri de suprasolicitare fizică și intelectuală, ajutând la îmbunătățirea capacității de efort. Este știut faptul că potențialul climato-turistic (totalitatea acțiunilor și a formelor lor de exercitare asupra organismului uman de către principalii factori ai climatului: presiunea aerului, temperatura, umiditatea, radiația solară, etc) înregistrează un optim între altitudinile de 1000 și 2000 m. În acest interval, în care se încadrează și stațiunea Poiana Brașov, scăderea presiunii atmosferice și a oxigenului din aer odată cu creșterea altitudinii determină, în scopul menținerii aceleiași cantități de oxigen în sânge, o accelerare a funcțiilor organismului (respiratorii, circulatorii, hematologice, endocrin). Aceasta se manifestă în mod benefic prin amelioraerea schimburilor gazoase între sânge și aerul pulmonar, creșterea numărului de globule roșii în sânge, activitatea metabolismului celular. Aeroterapia montană, la înălțimi cuprinse între 1000-2000 m, este bine suportată de bolnavi cu termolabilitate crescută, având efect de călire termică.

În regiunile împădurite cantitatea de aerosoli formați în pădurile de conifere, determină o mare puritate a aerului, respectiv o aeroionizare negativă, implicată în ameliorarea astmului bronșic alergic.

De asemenea, în bioclimatul de munte, odată cu altitudinea, crește și radiația solară, mai ales cantitatea de raze UV, și prin urmare acest tip de climat devine din ce în ce mai solicitant pe măsura creșterii înălțimii. Efectul său terapeutic este dat și de puritatea aerului care în mod normal, la peste 1000 m este lipsit de noxe poluante. Printre implicațiile acestui bioclimat se numără tratamentul anemiilor, surmenajul, afecțiunile neurovegetative, hipertiroidiile.

Munții mici și mijlocii au bioclimat favorabil, mai puțin aspru. Perioadele reci alternează cu cele calde și uscate. Confortul termic apare la altitudini cuprinse între 800 și 1400 m, cu diferențiere altitudinală în funcție de expoziție. În atmosferă predomină ionii negativi, numărul lunilor cu stres bioclimatic fiind cuprins între 6 și 7 anual.

Condițiile fizico-geografice din Poiana Brașov permit turiștilor practicarea diferitelor exerciții fizice:

– jogging-ul și plimbările sunt favorizate de terenul cu pante line și aleile de la poalele pădurii;

– practicarea schiului pe pârtii de diferite grade de dificultate, cu instructori specializați din cadrul Școlii de schi;

– practicarea săniușului;

– practicarea tenisului de câmp și a tenisului de masă;

– practicarea voleiului, fotbalului și a baschetului;

– practicarea înotului;

– practicarea călăriei;

– practicarea biliardului.

Pe de altă parte, stațiunea este în același timp locul preferat de antrenament și refacere pentru sportivii de performanță din multe domenii, fapt dovedit și de numărul mare de proprietăți private și construcții aparținând acestora. Cercetările medicale privind antrenamentele sportivilor au demonstrat o influență benefică a curei de altitudine din Poiana Brașov asupra capacității lor de efort.

Poianan Brașov poate găzdui întâlniri, conferințe, simpozioane pentru grupuri de 150-200 de persoane, asigurând transport, masă, săli de conferințe la Complexul Ana Hotels, hotelurile Piatra Mare, Ciucaș, Miruna, pe lângă aceste dotări și unități de cazare fiind demne de menționat proprietățile particulare aparținând unor personalități din lumea politică, a afacerilor, etc, și care devin tot mai numeroase, contrbuind la expansiunea intravilanului stațiunii. Un exemplu care ilustrrează această funcțiune a Poienii Brașov este întâlnirea membrilor NATO din octombrie 2004 care a fost găzduită de către hotelul Euro.

Nu în ultimul rând, Poiana este vizitată de un număr mare de turiști provenind în majoritate din mediul urban, aparținând diferitelor categorii de vârstă. În ceea ce privește proveniența turiștilor, ca regiune sau localitate, se remarcă în primul rând Bucureștiul și județe precum Argeș, Dâmbovița, etc, precum și Municipiul Brașov. Ca aflux al turiștilor străini sosiți aici, pe primele locuri se află evreii, tuiriști din Republica Moldova, Ucraina și Turcia.

Un avantaj al stațiunii din punct de vedere turistic, în afara punctelor de atracție, de cură, agrement, recreere și aparținând cadrului natural, îl constituie posibilitatea organizării unei largi game de excursii de o zi în stațiuni și zone de interes turistic: Râșnov, Brașov, Bran, Predeal, Sinaia.

Următoarele grafice ilustrează fluxurile turistice înregistrate în intervalul 1994 (respectiv 2000)-2004 în hotelurile, vilele, cabanele și respectiv pensiunile din Poiana Brașov, având drept scop reliefarea variației în timp a acestor fluxuri, precum și a proporției în care au contribuit în fiecare an turiștii români, respectiv cei străini la constituirea lor.

Fig. 5

În hotelurile din Poiana Brașov, până în anul 1997, atât fluxul turiștilor români, cât și cel al turiștilor străini s-au menținut la cote constante, după care sosirile turiștilor români înregistreaza o creștere accentuată, iar cele ale turiștilor străini o scădere ușoară până în 1999. Până în 2002 fluxul turiștilor români a scăzut până la nivelul inițial din 1997, cel al turiștilor străini rămânând aproximativ constant. Din 2002 până în prezent numărul turiștilor români a crescut continuu, depășind nivelul din anii 1994-1997, în timp ce acela al turiștilor străini, după o ușoară scădere a crescut din nou, fără să atingă însă nivelul din intervalul 1994-1997. Se observă un relativ paralelism între linia care reprezintă totalul sosirilor turiștilor în Poiana Brașov și cea care reprezintă sosirile turiștilor români, datorită oscilațiilor reduse ale numărului de turiști străini sosiți în stațiune.

Fig. 6

În pensiunile din Poiana Brașov s-a înregistrat între anii 2000 și 2001 o creștere generală a fluxurilor, care s-au menținut constante în anul următor, și care începând din 2002 au avut o creștere accentuată până în 2003 (mai ales cel al turiștilor români). În ultimul an sosirile turiștilor străini în pensiunile din Poiana Brașov a crescut ușor (probabil datorită prețurilor mai scăzute și gradului sporit de intimitate pe care acestea îl oferă), în timp ce numărul turiștilor români ce poposesc la pensiuni a scăzut (ceea ce s-ar putea datora faptului că tot mai puțini români vizitează Poiana cu scopul de a petrece aici un sejur mai îndelungat, iar majoritatea celor care petrec mai mult de o zi în stațiune preferă hotelurile sau vilele).

Fig. 7

În cabanele din Poiana Brașov fluxul de turiști străini este în general nesemnificativ (ceea ce se datorează faptului că în cabane condițiile sunt mai puțin satisfăcătoare decât în alte tipuri de unități de cazare, dar și faptului că turiștii străini au posibilități financiare superioare care le permit să opteze pentru hoteluri, vile sau pensiuni), în timp ce acela al turiștilor români se situeză în linii mari la cote mult mai ridicate (fapt datorat în principal prețurilor mai scăzute), cu variații accentuate de la an la an, și cu un minim în anul 1996, când numărul sosirilor turiștilor străini atinge maximul.

Fig. 8

Numărul turiștilor străini sosiți în vilele din Poiana Brașov înregistrează în intervalul 1994-2003 două maxime: în 1997 (la fel ca și în cazul numărului turiștilor români) și în 1999, după care se menține la un nivel relativ constant. Numărul turiștilor români cazați în vile de-a lungul acestui interval a fost în mod constant superior numărului turiștilor străini, în ciuda frecventelor oscilații. Începând cu anul 2003 ambele fluxuri au crescut foarte mult și rapid, proces care continuă și astăzi și se datorează proliferării construcțiilor de acest fel în cadrul stațiunii.

Se observă în ultimii ani o deplasare a tipului de clientelă din stațiune dinspre clientela de tip “vacanțier” spre clientela de afaceri. Din acest motiv se consideră că oferta turistică a Poienii Brașov ar trebui să se axeze pe:

Diversificarea ofertei pentru turismul de vacanță;

Crearea unei oferte turistice adresată clientelei de afaceri, care preusupune asigurarea dotărilor tehnice care să permită organizarea reuniunilor, întâlnirilor profesionale și de afaceri, congrese, colocvii, seminarii cu participare internațională.

4.4 Semnificația stațiunii Poiana Brașov azi

O importanță deosebită în determinarea modului în care activitatea turistică își pune amprenta asupra mediului înconjurător în Poiana Brașov o are felul în care aceasta este percepută. În acest scop este necesară reliefarea câtorva trăsături ale noțiunii de percepție și a modului în care aceasta funcționează.

Conform psihologiei, percepția reprezintă “reflectarea senzorială a calităților obiectului, a aspectelor sale” (Liviu Filimon). Prin urmare se consideră, pe de o parte, că suportul percepției îl constituie senzațiile, adică elementele de natură psihică, și nu stimulii ce acționează asupra receptorilor, căci senzațiile și percepțiile nu aparțin materiei, ci psihicului.

Perceperea unui obiect “dat nemijlocit” este dată de acțiunile specifice ale subiectului, deci are un caracter activ și selectiv. Reducerea sau excluderea participării acțiunilor modelatoare ale subiectului afectează veridicitatea conținutului informațional, până la anularea ei totală. Dimpotrivă, perfecționarea acestor acțiuni atrage după sine creșterea gradului de fidelitate a imaginii.

Astfel, considerând noțiunea de percepție în sens larg, iese în evidență influența manifestată de factori precum educația individului, mediul său social, schemele mentale și prejudecățile care i s-au întipărit în psihic de-a lungul timpului, etc, asupra modului în care acesta va percepe un obiect, asupra imaginii pe care și-o va forma despre acesta.

Pe de altă parte, nici rolul stimulilor externi și al experienței personale a individului în legătură cu obiectul perceput nu este de neglijat. Ca sursă obiectivă de informație, mediul extern pune în evidență patru caracteristici generale:

Diversitatea în spațiu;

Variabilitatea în timp – exprimă natuara dinamică a coordonatelor de definiție ale mediului luat în ansamblu și a fiecărei componente a lui în parte;

Relaționarea și caracterul sistemic – exprimă înlănțuirile și interacțiunile legice dintre diferitele componente ale mediului, care-i conferă o anumită organizare și unitatea de valoare informațională distinctă, care se cere a fi relevată și interpretată la toate nivelele procesului cunoașterii, inclusiv la cel al percepției;

Semnificația – proprietatea reală a diferiților factori externi de a se conjuga, pozitiv sau negativ,cu sarcinile de autoreglare ale subiectului. În consecință, în procesul percepției se va realiza o dublă integrare a informației: din perspectiva determinărilor obiectului, așa cum există el, și din perspectiva stărilor de necesitate ale subiectului, aceasta din urmă fiind genetic subordonată celei dintâi.

În cadrul subsistemului cognitiv informația circulă în dublu sens, cu destinație operațională diferită:

– de la obiect, în sens ascendent, către nivelul integrativ superior (nivelul de adecvare al relației cognitive subiect – obiect) cu destinația de a fi prelucrată și interpretată. Aceasta poate fi numită “informație-obiect” (poartă în sine date despre determinările obiectului ca atare);

– de la nivelul integrativ superior către obiect, cu destinație explicativ-asimilativă, prin care obiectul “se declară” integrat în cadrele logice de referință ale subiectului. Aceasta poartă și denumirea de “informație-subiect”, ea cuprinzând răspunsul subiectului la incitarea obiectului, judecata sa estimativă.

Numai luate împreună, cele două traiectorii alel fluxului informațional constituie un act de cunoaștere propriu-zis, deoarece numai la finele ciclului pe care îl închid ele se realizează transformarea “necunoscut”-“cunoscut”.

Evolutiv, trecerea de la un nivel inferior al cunoașterii la altul superior marcheză o nouă treaptă spre desprinderea din constrângerea influențelor nemijlocite ale realității, fapt ce face posibilă o înțelegere mai profundă a relațiilor și determinărilor legice ale ei. Rezultatele cunoașterii sunt valorificate în activitatea practică transformatoare. Subsistemul cognitiv devineastfel principalul mecanism de comandă al comportamentului și activității omului în raport cu lumea externă. Aceasta exprimă natura sa informațională și orietarea antientropică.

Se poate spune că eficiența activității și progresul în cucerirea de către om a mediului înconjurător și în înțelegerea propriei sale naturi au evoluat permanent în paralel cu dezvoltarea capacității de cunoaștere și a structurilor subsistemului cognitiv. Forța informației, care este constructivă și optimizatoare, se impune și subordonează forța substanței și forța energiei. Grație conoașterii, omul a dobândit puterea de a se ridica deasupra naturii, de a-i stăvili și canaliza în scopurile sale energiile și influențele. Iată de ce, din punct de vedere cibernetic, structurile cognitive reprezintă pentru om un mijloc prin care își poate perfecționa organizarea, amplificându-și capacitatea de reglare.

Însă componenta cognitivă nu există și nu funcționează izolat de cea afectivă sau motivațională, orice proces psihic fiind o unitate dialectică a cogniției și a “trăirii”. Sub raport motivațional, ea se individualizează cel mai pregnant, posedă informația cea mai relevantă și cea mai finisată; este singura în care se realizează corelarea și integrarea modelului informațional al lumii externe cu cel al mediului intern, al propriului eu, și astfel, singura capabilă de decizii care să îmbine în mod optim criteriile necesității obiective cu cele ale necesității subiective.

Pornind de la aceste premise se conturează necesitatea investigării modului în care persoanele aparținând diferitelor categorii de vârstă, nivele de educație și categorii sociale percep Poiana Brașov, deoarece cunoscând imaginea pe care oamenii o au despre această stațiune, se pot deduce motivațiile care stau la baza unei anumite direcții de dezvoltare a acesteia și la baza unui anumi tip de raportare și comportament al factorului antropic față de aceasta.

Principalele metode de investigare a acestor realități sociale sunt reprezentate de interviu și anchetă, respectiv sondaj de opinie (specie a anchetei), grație faptului că aceste realități conțin elemente reprezentative ale indivizilor, cu care cercetătorul poate intra într-o relație de comunicare directă prin limbaj.

Sondajul de opinie

Sondajul reprezintă o formă “populară” de anchetă, axată pe o problematică ce stârnește un interes general, ale cărui rezultate sunt aduse la cunoștință publicului sub o formă accesibilă, utilizându-se reprezentările grafice ale frecvențelor exprimate procentual.

Caracteristicile sondajelor care impun distincția între ancheta socială și sondajul de opinie sunt următoarele:

– sunt centrate pe caracterul opinional, subiectiv al realității sociale;

– sunt centrate pe probleme ce suscită un larg interes public;

– sunt anchete cu un larg caracter descriptiv;

– sunt realizate într-un timp foarte scurt;

– rezultatele lor sunt prezentate beneficiarului sau publicului larg într-o formă simplă;

– se realizează, de regulă, la comanda unui beneficiar;

– într-o societate democratică constituie parte inseparabilă din viața societății respective.

Instrumentul utilizat pentru realizarea anchetelor și sondajelor de opinie este chestionarul. Acesta reprezintă o succesiune de întrebări ce se adresează persoanelor care formează populația supusă investigării. În scopul reușitei respectivei anchete/ respectivului sondaj, chestionarul trebuie să respecte în forma și structura sa anumite reguli:

– cuvintele, expresiile și frazele utilizate trebuie să fie înțelese în același sens de către toți interlocutorii , indiferent de sex, vârstă, nivel cultural, zonă geografică de rezidență sau de alți factori ce ar putea influența procesul de comunicare sau recepționare a mesajului;

– răspunsul, de cele mai multe ori sub formă scrisă, trebuie să furnizeze o informație cu rol de indicator asupra problematicii cercetate;

– trebuie acordată atenție întrebărilor-filtru ce generează bifurcații în succesiunea întrebărilor în funcție de răspunsul la o întrebare care generează subcategorii de populație cu caracteristici specifice, cărora li se adresează întrebările corespunzătoare.

Întrebările care intră în alcătuirea unui chestionar se clasifică cel mai frecvent după trei criterii:

În funcție de conținut se disting:

– întrebări factuale: urmăresc culegerea informațiilor legate de fapte, stări care există în mod obiectiv, independent de interpretările sau opiniile pe care le poate avea omul în legătură cu ele;

– întrebări de opinii: vizează aspecte ce țin de universul interior al individului: părerile, atitudinile, credințele, așteptările, evaluările sale, explicarea fenomenelor din jurul său, justificările, motivațiile acțiunilor sale, etc;

– întrebări de cunoștințe: răspunsurile la aceste întrebări evidențiază preocupările intelectuale ale indivizilor din anumite domenii. Pot fi folosite pentru a atesta sinceritatea subiectului.

În funcție de forma de înregistrare a răspunsului, se pun în evidență

– întrebări deschise: urmate de un spațiu liber în care se va înregistra răspunsul (întrebări de opinie);

– întrebări închise: însoțite de variante de răspuns, subiectul trebuind să o aleagă pe cea potrivită;

– întrebări mixte: rezultate din îmbinarea întrebărilor închise cu cele deschise.

Sistemul de variante de răspuns al oricărei întrebări închise trebuie să satisfacă anumite condiții:

trebuie să fie complet (orice răspuns posibil trebuie să-și găsească locul în gama variantelor prevăzute);

trebuie să fie discriminatoriu (două situații semnificativ diferite trebuiesc surprinse în variante de răspuns diferite);

trebuie să fie univoc (unui răspuns să-i corespundă o singură variantă de răspuns), condiție dificil de aplicat în practică.

În funcție de răspunsul vizat de operator, există:

– întrebări directe: se obține informația exact așa cum este dorită

– întrebări indirecte: dacă răspunsul oferă o informație diferită de cea aparentă, adica dacă prin intermediul său se urmărește un lucru care nu este sesizat de cel interogat.

În ceea ce privește numărul și ordinea întrebărilor din chestionar, nu există o rețetă cu aplicabilitate universală. Numărul întrebărilor din chestionar poate varia între 1, 2 și 300 în funcție de diverși factori (conținutul problemei de studiat, mijloacele materiale și timpul avut la dispoziție, tehnica de aplicare a chestionarului, etc). Ordinea acestora este importantă doar sub două aspecte: influența reciprocă ce poate apărea între răspunsurile a două întrebări alăturate și sensibilitatea subiectului la întrebările factuale de clasificare (referitoare la vârstă, ocupație, venit, grad de instruire), motiv pentru care se recomandă plasarea la o distanță cât mai mare a întrebărilor ale căror răspunsuri se pot influența reciproc și așezarea întrebărilor factuale în finalul chestionarului.

Pentru cercetarea percepției populației asupra Poienii Brașov a fost efectuat în orașul Brașov și în stațiune o mini-anchetă socială care a încercat să acopere principalele categorii de populație semnificative pentru acest subiect. Pentru realizarea anchetei a fost utilizat un chestionar alcătuit din 11 întrebări de tip factual, dar și opinional, închise și mixte, directe, însoțit de o fișă de evaluare a subiectului, al cărei rol este acela de a furniza date particulare aparținând fiecărui subiect în parte și care determină încadrarea acestuia, de exemplu, într-o grupă de vârstă ori clasă socială sau alta, cu posibile repercursiuni asupra modului de percepție asupra stațiunii.

Întrebările la care subiecții au fost solicitați să răspundă și rezultatele obținute sunt următoarele:

Cât de mult vă place Poiana Brașov ca loc de agrement și recreere?

Foarte mult

Mult

Moderat

Nu se numără printre locurile mele preferate de agrement și recreere

Deloc

Fig. 9

Cât de des frecventați Poiana Brașov?

Săptămânal

O dată la 2-3 săptămâni

Lunar

De câteva ori pe lună, dar numai în sezonul rece

De câteva ori pe lună, dar numai în sezonul cald

Mai des în sezonul rece și mai rar în cel cald

Mai des în sezonul cald și mai rar în cel rece

De câteva ori pe an

Foarte rar (odată la câțiva ani)

Nu frecventez Poiana Brașov

Fig. 10

3. [Dacă la întrebarea 2 nu s-a răspuns cu j)]

Care este scopul pentru care frecventați Poiana Brașov?

Recreere (plimbări, picnicuri)

Agrement (viața de noapte, restaurante, schi, plimbări pe lac)

Sunt salariat(ă) la una din societățile din Poiana Brașov

Practicarea în mod special a unui sport (care?)

Excursii montane

Cură climaterică

Cercetare științifică

Întâlniri, simpozioane

Altele (care?)

Fig. 11

4. Acordați punctaje între 1 și 10 următoarelor atracții prezente în Poiana Brașov:

Posibilitatea de recreere

Fig. 12

b) Viața de noapte

Fig. 13

Posibilități deosebite de agrement: pârtia de schi (iarna) și lacul (vara)

Fig. 14

Centrul de echitație

Fig. 15

Comerțul cu obiecte tradiționale; diferite curiozități

Fig. 16

f) Personalitățile ( formații, cântăreți, oameni politici, etc) și societatea care pot fi întâlnite acolo

Fig. 17

Care din următoarele "puncte slabe" ale stațiunii Poiana Brașov v-ar determina să alegeți mai degrabă un alt loc pentru agrement:

Costul biletului pentru drum

Aglomerația

Prețurile ridicate

Faptul că a devenit ceva banal

Inaccesibilitatea (distanța față de oraș este prea mare pentru a se putea ajunge pe jos)

Extinderea construcțiilor în detrimentul elementelor naturale

Altele (care?)

Fig. 18

Poiana Brașov este o stațiune destinată în principal:

Persoanelor cu un standard de viață ridicat

Persoanelor pasionate de excursiile montane

Tinerilor

Sportivilor

Străinilor

Românilor

Celor care caută mijloace de agrement

Celor care caută mijloace de recreere

Altor categorii (care?)

Publicului larg, indiferent de statut financiar, vârstă, profesie, naționalitate sau scop

Fig. 19

Ce considerați că este dezvoltat excesiv in stațiunea Poiana Brașov?

Unitățile comerciale (restaurante, baruri, magazine, bazare)

Proprietățile private

Terenurile, dotările și unitățile destinate mijloacelor de agrement (pârtii de schi, instalații de transport pe cablu, discoteci, cluburi, etc)

Altele (care?)

Fig. 20

Ce considerați că este dezvoltat insuficient în stațiune?

Parcurile amenajate pentru plimbări în aer liber

Grădina zoologica

Spațiile pentru picnicuri

Unitățile pentru sănătate (spitale, sanatorii)

Punctele de acces la internet

Altele (care?)

Fig. 21

Pe o scară de la 1 la 10, ce punctaj ați acorda serviciilor prestate în Poiana Brașov?

Fig. 22

Pe o scară de la 1 la 10, ce punctaj ați acorda Poienii Brașov ca stațiune montană de recreere?

Fig. 23

Pe o scară de la 1 la 10, ce punctaj ați acorda Poienii Brașov ca stațiune amenajată pentru agrement?

Fig. 24

Fișa de evaluare a subiectului a solicitat informații cu privire la următoarele:

CAPITOLUL 5

Dotări tehnico-edilitare ale amenajărilor umane în Poiana Brașov

5.1 Infrastructura turistică

Infrastructura însumează totalitatea bunurilor și mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt puse în valoare. În majoritatea cazurilor elementele sale componente nu au fost create pentru a satisface nevoi recreative sau curative. Acest atribut l-au câștigat pe parcurs, simultan cu inițierea activităților turistice în regiunea respectivă. Pe măsura dezvoltării lor apar mijloace strict condiționate și direct orientate spre deservirea acestei ramuri economice. De la această regulă există însă și excepții, printre care se numără și Poiana Brașov, stațiune apărută prin construirea unor habitate cu funcție inițial stabilită. În cazul Poienii Brașov trecerea de la funcția pastorală la cea turistică s-a făcut relativ ușor datorită fondului peisagistic deosebit de atractiv și accesibilității locurilor înconjurătoare sub aspectul efectuării excursiilor.

Funcția primordială a infrastructurii este satisfacerea cererii prin dotări și servicii specifice. Se remarcă relații de strânsă dependență între mărimea cererii turistice și gradul de dezvoltare a infrastructurii, fiecare dintre cei doi parametri stimulând afirmarea celuilalt.

Infrastructura turistică include:

– Bazele de cazare și alimentație publică

– Căile și mijloacele de transport turistic

– Dotările pentru recreere și cură

– Dotările auxiliare

5.1.1 Bazele de cazare și alimentație publică

Între introducerea în circuitul turistic a unor obiective și construirea bazelor de cazare și alimentație publică există un paralelism evident. Ele apar ca o rezultantă strictă a cererii și sunt foarte sensibile la imperativele acesteia. Însăși expresia ceonomică propriu-zisă a actului turistic primește contur numai odată cu existența și funcționarea lor.

Principalele baze de cazare în Poiana Brașov sunt hotelurile, vilele, cabanele și pensiunile private, iar bazele de alimentație publică sunt reprezentate de restaurante, terase, etc. În prezent în stațiune își desfășoară activitatea 13 hoteluri care au o capacitate de 1232 camere cu 2454 de locuri, clasificabile la 2 și 3 stele, vile cu aproape 500 de locuri, 3 cabane cu cca 215 locuri, 5 restaurante cu specific și o bază materială de comerț. O pondere importantă din această bază materială (cca 80%) aparține și este administrată de societăți cu capital privat, care au început să investească fonduri importante pentru modernizarea unităților hoteliere.

La acestea se adaugă cabane și vile personale sau aparținând unor întreprinderi sau societăți cu cca 270 de locuri, hotelul Stadion, aflat în administrarea Administrației Bazelor Sportive cu cca 130 de locuri și cabana Aviatorilor cu 70 de locuri.. Personalul de servire este cazat în cămine de nefamiliști (940 de locuri) și în încăperi speciale din unități de cazare turistică (85 de locuri).

Pentru alimentație publică sunt puse la dispoziția turiștilor capacități însumând cca 9930 de locuri la mese de diferite categorii (în cea mai mare măsură categoria I).

Căile și mijloacele de transport turistic

Căile și mijloacele de transport turistic reprezintă o rețea densă de linii și noduri de-a lungul căreia are loc un ansamblu de distribuții și redistribuții a fluxului și produsului turistic. Ele asigură efectuarea călătoriei, adică a acelui segment al actului recreativ fără de care turismul ca fenomen este de neconceput.

Dintre principalele căi și mijloace de transport implicate în turism, cele care prezintă importanță pentru Poiana Brașov sunt cele rutiere și mijloacele de transport speciale. Căile rutiere majore sunt acelea care leagă Poiana de orașele cele mai apropiate: respectiv șoseaua modernizată cu o lungime de 12,3 km care o leagă de Brașov și drumul comunal 84 care o leagă de Râșnov. La acestea se adaugă rețeaua de căi rutiere secundare din interiorul stațiunii. În condițiile actualei dezvoltări a stațiunii și ținând cont de premisele dezvoltării ei în următorii ani, se impune realizarea unei sistematizări a rețelei sale rutiere. Aceasta presupune realizarea de artere perimetrale care să alimenteze radial toate obiectivele, zona centrală rămânând zona pietonală.

Poiana Brașov dispune de un număr de aproximativ 1200 de locuri de parcare amenajate, număr insuficient în zilele de vârf ale sezonului de iarnă. De aceeea se consideră necesară construirea de parcări la intrarea în stațiune, deplasarea până la stațiile de teleferic urmând să se facă cu mijloace de transport ecologice.

Transportul turiștilor în domeniul schiabil și pe pârtii se face cu ajutorul instalațiilor de transport pe cablu, Poiana Brașov oferind din acest punct de vedere următoarele mijloace:

2 telecabine (Kanzel, Capra Neagră)

o telegondolă (Cristianul Mare)

6 teleschiuri (Kanzel, Ruia, Sub Teleferic, Stadion, Bradul, Slalom)

Capacitatea totală de transport a acestor instalații este de 5350 persoane/oră, dintre care 1230 persoane/oră cu instalații mari (telecabine), capacitate corespunzătoare suprafețelor cumulate ale domeniilor schiabile inferior (DSI) și superior (DSS) (în total 42 ha), respectiv 4100 persoane/oră cu teleschiuri:

Kanzel și Ruia 1200 persoane/oră corespunzător DSS (22 ha)

Sub Teleferic, Stadion, Bradul, Slalom 2900 persoane/oră corespunzător DSI (20 ha)

Se remarcă un dezechilibru între suprafața schiabilă a domeniului superior, respectiv inferior și dotarea cu mijloace de transport pe cablu în condițiile creșterii continue a dinamicii și dimensiunii fluxului turistic:

2001-815.295 turiști transportați

2002-850.436 turiști transportați

2003-1.023.972 turiști transportați

Acest lucru devine evident în perioadele de week-end sau în vacanțe, atunci când la telefericele din stațiune se formează cozi de 1-2 ore, iar calitatea pârtiilor lasă de dorit datorită densității masive a schiorilor.

Pentru a face față cererii din sezonul de iarnă, care devine tot mai numeroasă de la an la an, s-au propus 3 direcții de investiție în dezvoltarea rețelei de teleferice:

Telegondola Cristianul Mare: înlocuirea instalației actuale cu o telegondolă modernă de mare capacitate (2000 de persoane/oră) și cu vehicule închise de 6 locuri;

Telescaunul Ruia: amplasarea stației inferioare a telescaunului la altitudinea de 1370 m, stație care astfel se va afla în punctul de convergență al celor 4 pârtii importante: Sulinar, Drumul Roșu, Ruia și Lupului, permițând realizarea unei noi pârtii de legătură între Poiana Ruia și punctul de îmbarcare în telescaun;

Teleschi Lupului: realizarea unui teleschi care să facă legătura între zona inferioară a pârtiei și ieșirea spre Drumul Albastru – respectiv retragerea către stația telegondolei. Teleschiul va avea o capacitate de transport de 600 persoane/oră la o lungime a stației de 500 m.

Dotările pentru recreere, agrement și cură

Se asociază frecvent bazelor de cazare, dar pot constitui și entități distincte în cadrul stațiunilor turistice. Prin intermediul lor, agrementul tinde să se realizeze rapid și polivalent, iar cura devine mai eficientă. Funcționarea acestor dotări are uneori ca suport elemente de ordin natural existente în zona receptoare de turiști, dar în numeroase cazuri sunt create și susținute print-o implementare din exterior.

Fiind o stațiune cu funcție recreativă, Poiana Brașov nu dispune de dotări pentru cură, cele pentru agrement fiind însă destul de diversificate pentru a face față cererii și incluzând:

– pentru sezonul hibernal: un patinoar artificial, pârtii pentru săniuș și 8 pârtii de schi:

– Lupului: dificilă, 2860 m lungime, 765 m diferență de nivel;

– Sulinar: medie, 2500 m lungime, 640 m diferență de nivel;

– Sub Teleferic: dificilă, 2220 m lungime, 640 m diferență de nivel;

– Drumul Roșu: ușoară, 4600 m lungime, 640 m diferență de nivel;

– Kanzel: dificilă-medie-ușoară, 315 m lungime, 110 m diferență de nivel;

– Stadion: ușoară, 300 m lungime, 32 m diferență de nivel;

– Bradul: ușoară, 465 m lungime, 80 m diferență de nivel, cu instalație de înzăpezit artificial și instalație electrică pentru schi nocturn;

– Slalom: dificilă, 550 m lungime, 200 m diferență de nivel cu instalație electrică pentru schi nocturn.

Lungimea însumată a tuturor acestor pârtii de schi reprezintă 13810 m, diferența de nivel 3107 m, iarsuprafața 42,8 ha.

– pentru sezonul estival: – un lac artificial;

– un teren de sport (atletism, baschet, etc).

În scopul diversificării ofertei pentru agrement au fost propuse mai multe acțiuni de completare a dotărilor existente:

construcția unei săli de sport cu destinații multiple (tenis, volei, baschet, etc);

construcția unor centre de agrement care să cuprindă piscină, săli de gimnastică, saune și spații pentru masaje, săli de fitness, spații pentru tratamente cu factori naturali;

amenajarea unui teren de golf în Poiana Mică;

curățirea lacului și a stațiilor de denisipare pentu îmbunătățirea calității apei în scopul practicării agrementului cu bărci și hidrobiciclete și obținerii unei surse de apă pentru înzăpezire artificială;

amenajarea traseelor montane din Masivul Postăvaru, și introducerea cabanelor Cristianul Mare și Postăvaru în circuitele itinerante.

Dotările auxiliare

Reprezintă totalitatea mijloacelor și instituțiilor economice, sociale și culturale la care turistul apelează în perioada călătoriei și sejurului său. Fac parte din această categorie magazinele comerciale de diverse tipuri, poșta și telecomunicațiile, băncile, oficiile de schimb valutar, agențiile de bilete, instituțiile de asistență socială, cele administrative, culturale sau sportive.

Sub acest aspect se remarcă în Poiana Brașov un număr în creștere de unități comerciale de vânzare cu amănuntul, precum și înflorirea comerțului de tip bazar, mai ales cu obiecte de artizanat, în două locații special amenajate din interiorul stațiunii. Există de asemenea un oficiu poștal, a existat o bancă, ulterior desființată, un post de poliție, iar oficii de schimb valutar se găsesc în cadrul unităților de cazare hotelieră.

5.2 Dotări tehnico-edilitare

Alimentarea cu apă a stațiunii se face pe două rețele independente: Brașov și Măgurele, cu un debit total de 60 l/s. În condițiile în care consumul mediu este de 30 l/s, iar cel maxim de 40 l/s, cele două surse fac față solicitărilor curente, existând și o rezervă pentru viitor. O altă sursă de alimentare cu apă o reprezintă puțurile din Cristian de unde apa este pompată cu ajutorul curentului electric, ceea ce face ca în Poiana Brașov costul apei să fie mai mare decât în Municipiul Brașov. Totuși, schimbarea rețelei interne de distribuție este necesară pentru eliminarera pierderilor foarte mari din rețea, redimensionarea internă a rețelei în funcție de noile consumuri și repararea rețelei în funcție de noua structură de proprietate a terenurilor. De asemenea este necesară repararea rețelei din Masivul Postăvaru.

Alimentarea cu gaz metan a Poienii Brașov se realizează printr-o conductă de medie presiune din rețelele de distribuție ale Municipiului Brașov, zona Bartolomeu-Stația Măgurele. Și în acest caz este considerată necesară înlocuirea și redimensionarea rețelei și separarea rețelelor, lucrare ce se impune și pentru rețeaua de alimentare a obiectivelor din Masivul Postăvaru.

În prezent stațiunea este alimentată cu curent electric prin intermediul stației de transformare 20/6 KV situată în Poiana Mică, stație alimentată la rândul ei prin două linii de 20 KV din stația Ghimbav, și respectiv Râșnov-Măgurele. Se impune alimentarea consumatorilor din Masivul Postăvaru printr-o linie de 20 KV. În prezent acest lucru este posibil numai din postul de transformare al stației de pompare apă Ruia. Este necesar un nou post de transformare din Postăvaru de cel puțin 2 * 1000 KVA care să asigure sporul de putere cerut de viitorii consumatori.

5.3 Modalități și dotări destinate gestiunii deșeurilor solide și a reziduurilor lichide

Pe măsura extinderii sale și creșterii continue a numărului său de vizitatori, Poiana Brașov a devenit treptat o piață importantă a produsului turistic, și astfel, un spațiu din ce în ce mult caracterizat de consumism. Soluția aleasă de către Primăria Municipiului Brașov pentru gestiunea deșeurilor solide, căror cantitate a crescut proporțional cu fluxul de turiști și activitatea turistică, este aceea de a transporta aceste deșeuri (colectate în tomberoane și containere) cu ajutorul unor mașini speciale la groapa de gunoi a Brașovului. Două minusuri sub acest aspect le reprezintă faptul că în ciuda acestui mod organizat de gestiune a deșeurilor, în zonele împădurite dimprejurul stațiunii se pot găsi astfel de resturi, precum și faptul că reciclarea este inexistentă.

Fig. 25

Pentru gestiunea reziduurilor lichide în dotarea stațiunii se află o stație de epurare a apei, cu treaptă mecanică și biologică de tratare, echipată cu un deznisipator, două grătare pentru o primă filtrare a apei, un decantor IMHOFF cu două compartimente, un bazin de aerare a apei, bazine secundare pentru depunere, un bazin de demineralizare și paturi de uscare pentru nămolul rezultat în urma proceselor de epurare.

Stațiunea este canalizată în sistem divizor, canalizarea existentă de mult timp fiind pasibilă de fisuri care pot genera probleme în sensul scurgerii unei părți a apelor reziduale în mediul natural.

CAPITOLUL 6

Forme și tipuri de impacte induse de către activitățile umane în mediu

6.1 Noțiunea de impact

Sistemul environmental, cu relația sa bipolară – component înconjurat și component înconjurător – suportă intervenții (impacte) duble: dinspre mediu către componenta înconjurată și dinspre aceasta către mediu. De regulă, componenta centrală se consideră a fi omul (societatea), iar mediul său, natura înconjurătoare. Majoritatea preocupărilor privitoare la impact își focalizează atenția pe intervențiile umane asupra elementelor înconjurătoare. Efectele impactului uman în mediu sunt greu de sesizat pe timp scurt. Totuși, modificările induse de om asupra mediului afectează diversele nivele teritoriale, de la cele locale și regionale, la cele planetare. Aceasta nu înseamnă însă că toate schimbările din mediul înconjurător sunt efecte ale impactului uman.

Impactul environmental (natural sau antropic) reprezintă efectul direct sau indirect al unui proces natural sau al unei activatăți umane care produce o schimbare a sensului de evoluție a calității mediului înconjurător.

În ecuația de impact există trei termeni: sursa, modificarea și efectul, între care se stabilesc două tipuri de legături:

Un circuit direct (material, energetic și informațional), care în final exprimă efectul intervenției asupra mediului (degradare, epuizare, utilizare, ameliorare, refacere) măsurat cantitativ;

Un circuit dual, adică efectul mediului asupra naturii inițiale sau asupra activităților umane și comportamentului uman, concretizat prin costul social al poluării.

În funcție de tipul, și mai ales de intensitatea intervenției, sistemele biologice, sociale și economice se pot adapta la schimbări sau pot „percepe” aceste intervenții ca dificultăți insurmontabile. Scopul identificării criteriilor de conservare ale mediului înconjurător după care trebuiesc judecate acțiunile umane este conservarea resurselor genetice ale biosferei, conservarea principalelor biotopuri de pe Terra și realizarea unei dezvoltări durabile.

6.2 Impactul ecologic al turismului

Activitățile turistice, spre deosebire de alte îndeletniciri umane strict indispensabile vieții (procurarea hranei, îmbrăcămintei, etc), debutează în contextul unor premise favorabile, pe care opțiunea individului le caută și le selectează. Persoanele decise a practica o formă de turism, pentru care cheltuiesc energie, timp și fonduri bănești, vor apela la acele însușiri ale mediului geografic unde nevoile recreative sau curative vor fi optim satisfăcute.

Dacă pentru a-și câștiga resursele necesare hranei sau adăpostului, omul este nevoit deseori să muncească în medii insalubre sau toxice, atunci când practică turismul, lipsit de orice constrângere, va lupta pentru opusul acestora, respectiv pentru o ambianță naturală sau creată artificial, în care orice amplificare a stresului cotidian este exclusă. Prin turism, omul caută să se sustragă influențelor nefaste ale mediului, dezechilibrelor acestuia. În consecință, turismul este menit să fie una din cele mai ecologice activități antropice.

Antrenând mase enorme de persoane, cu deplasarea lor temporară dintr-o regiune în alta, turismul are un impact de prim ordin asupra ecogeosferei. Analiza detaliată a consecințelor fenomenului turistic conduce la relevarea unor coordonate pozitive, manifestate la toate nivelele de integrare ale peisajului geografic și, mai ales, la scara sociogeosistemului. Pe de altă parte însă, se constată că deși omul preia din geosistem, în principal, doar însușirile estetice ale acestuia, efectele practicării turismului ajung, singure sau prin cumulare, să se instituie în factori negativi perturbatori. La originea acestor perturbații stau manifestarea nerațională sau excesivă a fenomenelor din sfera turismului, combinate adesea cu efectele negative ale altor domenii. Deși raportate între ele, efectele pozitive ale turismului par a depăși cu mult, ca pondere, participarea celor negative, avantajele pe plan social nu pot substitui pierderile înregistrate de către mediul ambiant. Impactul ecologic al turismului în ambele sale ipostaze, favorabilă și nefavorabilă, se manifestă asupra celor două componente ale ecogeosferei: sistemul fizico-geografic și sociosistemul.

6.3 Impacte ale activităților umane asupra mediului înconjurător în stațiunea Poiana Brașov

Interacțiunea dintre om și mediul înconjurător în Poiana Brașov își are începuturile în antichitate, atunci când în urma năvălirilor barbare, populația din zona Depresiunii Brașov a fost nevoită să caute refugiu în munții din jur, transformându-se dintr-un popor legat de munca pământului, într-un neam de păstori. În acest context, primele activități umane desfășurate în arealul unde astăzi este situată Poiana Brașov, au fost legate de păstorit, și mai ales de oierit. Datorită numărului redus al populației (și în consecință al animalelor) la momentul respectiv, aceste activități nu au avut însă un impact negetiv ireversibil sau permanent asupra mediului: este puțin probabil să se fi declanșat procese geomorfologice de tipul ravenației sau alunecărilor de teren, iar covorul vegetal a fost suficient de viguros pentru a se reface în scurt timp. Această perioadă incipientă a istoricului stațiunii este caracterizată de un înalt grad de armonizare a omului cu natura.

Tenta turistică a stațiunii ia contur începând cu secolul al XV-lea, odată cu organizarea de excursii de către elevii gimnaziului săsesc din Brașov. Și în acest caz, impactul asupra mediului a fost minim, fiind legat eventual de cantități nesemnificative de resturi menajere.

Primele impacte vizibile produse de om în mediu, și mai ales în peisaj, se fac simțite odată cu apariția primelor construcții (cabane) și iau amploare începând cu anul 1951 (când au avut loc Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă), an în care stațiunea Poiana Brașov intră în circuitul turistic național și internațional.

În perioada 1951 – 1989 antropizarea teritoriului a avut un caracter relativ moderat, în sensul că sub regimul comunist, majoritatea fondurilor din buget fiind alocate pentru activitățile din sectorul primar și mai ales secundar, foarte puțin se investea în infrastructura turistică, iar proprietatea privată era practic inexistentă. De fapt infrastructura se limita la câteva hoteluri și complexe comerciale și de agrement (toate aparținând statului), la care se adăugau drumurile asfaltate, parcările amenajate (mult mai puține decât azi), pârtiile și instalațiile de transport pe cablu și lacul artificial. Peisajul fusese mult transformat prin intervenția omului. Totuși, funcția principală a stațiunii, pe lângă aceea de loc al practicării sporturilor de iarnă, era funcția de recreere a individului în natură, infrastructura având doar rolul de a facilita această recreere și de a-i crea mijloacele necesare.

Începând cu anul 1990, trecerea României la economia de piață și privatizarea accentuată în toate sectoarele economiei a avut drept consecință apariția de unități comerciale și hoteliere private și în Poiana Brașov, la care s-a adăugat privatizarea firmelor furnizoare de mijloace de agrement (amenajarea și întreținerea pârtiei de schi Bradul, telescaunului și telecabinei de către Complexul Ana Hotels; apariția firmelor care se ocupă cu închirieri de schiuri, snowbord-uri și sănii, respectiv trăsuri, bărci, hidrobiciclete) și apariția comerțului de tip bazar cu obiecte de artizanat.

Ca urmare a acestui fenomen și a posibilității de cumpărare și trecere în proprietate privată a terenurilor, a avut loc, mai ales în ultimii ani, o extindere necontrolată a construcțiilor. Astfel, a apărut în stațiune un număr mare de vile și case de vacanță aparținând unor persoane fizice și dintre care multe s-au amplasat în zone care au afectat domeniul schiabil sau cadrul natural al stațiunii.

Fig. 26

Având în vedere această explozie de construcții de pe teritoriul stațiunii (care a avut drept consecință și extinderea acestui teritoriu), ca și impactul negativ pe care aceasta îl are asupra imaginii stațiunii, s-a luat în calcul necesitatea ca Primăria orașului Brașov să se preocupe de elaborarea și aplicarea unui plan de dezvoltare urbanistică a stațiunii. Acesta ar avea rolul să protejeze resursele naturale, să zoneze și chiar să limiteze la strictul necesar construcția de obiective ce nu au legătură directă cu patrimoniul turistic. Din același motiv este necesară introducerea unei discipline severe în acordarea de avize și aprobări pentru construcții definitive sau provizorii în cadrul cărora se desfășoară activități ce afectează negativ activitatea turistică.

Impactul asupra peisajului

Impactul proliferării acestor construcții (majoritatea private, dar și a celor destinate publicului) s-a resimțit în primul rând la nivelul peisajului, rezultând poluarea estetică în urma unor inițiative neîncadrabile liniilor peisajului natural sau tradițiilor arhitectonice ale stațiunii. Un astfel de caz îl reprezintă design-ul exterior al hotelului Euro, ale cărui linii curbe, în formă de boltă și al cărui exterior acoperit în întregime cu sticlă contrastează în mod neplăcut cu aspectul celorlalte construcții (caracterizate de acoperișuri în săgeată, linii frânte și oblice), precum și cu materialele de construcție folosite în cazul exteriorului acestora (lemn, țiglă). De asemenea, se amplifică poluarea spirituală, prin diversificarea subproduselor turistice de tip kitsch prezente în Poiana Brașov pe tarabele celor două bazare și prin proliferarea culturii de consum imediat.

Fig. 27

Un alt impact asupra peisajului, dar la un nivel mai general, este extinderea stațiunii pe orizontală, în paralel cu complicarea structurii și sofisticarea continuă a infrastructurii pe verticală, astfel încât se conturează tendința de transformare a ei într-un mic oraș cu funcție exclusiv turistică, în care mijloacele de agrement să ia o amploare deosebită în detrimentul celor de recreere (pe măsura extinderii proprietăților private există tot mai puține spații verzi destinate plimbărilor, picnicurilor, iar dimensiunile și amenajarea singurului parc public din stațiune lasă de dorit), fenomen asociat cu o creștere a prețurilor care determină automat selectarea clientelei.

Impactul asupra vegetației

Nu în ultimul rând, extinderea necontrolată a construcțiilor are un impact negativ asupra vegetației, în special asupra pădurii. Este vorba despre restrângerea suprafeței forestiere înconjurătoare ca urmare a defrișărilor realizate în scopul obținerii de noi terenuri și de material lemnos. Astfel, în unitatea de producție în care sunt incluse aceste păduri se constată o restrângere semnificativă a fondului forestier, mai ales în ultimii zece ani. Din această cauză sunt necesare în prezent reîmpăduriri, mai ales pentru refacerea perdelelor de arbori împotriva vântului pe marginile pârtiilor.

Un alt impact negativ care afectează vegetația îl reprezintă depunerea molozului și a resturilor rezultate în urma construirii noilor clădiri în pădurea din apropiere, ale cărei margini tind să fie transformate în „depozite” de astfel de materiale.

În urma controalelor efectuate de Garda Națională de Mediu în Poiana Brașov au fost depistate depozite de moloz în zonele în care se construiesc spații noi sau se reamenajează cele existente, aceste unități nedispunând adesea nici de împrejmuirea zonei în care își desfășoară lucrările, fiind ignorate normele elementare prevăzute de disciplina în construcții. S-a constatat de asemenea că drumurile rutiere care parcurg teritoriul stațiunii sunt foarte deteriorate, având un grad de uzură avansat, ceea ce creează un aspect neplăcut, cu consecințe asupra imaginii de ansamblu a Poienii Brașov ca stațiune de interes internațional.

În privința covorului vegetal ierbos, deteriorarea acestuia și degradarea învelișului de sol sunt efecte negative ale intervenției cu buldozere în partea inferioară a pârtiei Sub Teleferic, favorizând procese de spălare și șiroire.

Fig. 28

Impactul asupra mediului hidric

O problemă importantă de mediu în Poiana Brașov o reprezintă gestionarea și epurarea apelor reziduale (provenite de la unitațile hoteliere și de alimentație publică). Stațiunea are un sistem centralizat pentru colectare, transport și epurare a apelor reziduale, însă stația de epurare existentă are deficiențe importante, iar funcționarea ei improprie determină o poluare majoră a mediului și a ecosistemului cursurilor de apă din zonă (Valea Sticlăriei, Valea Cheia și Valea Râșnoavei). În văile menționate există cursuri de apă cu regim semipermanent și cu debite mici, astfel încât procesul de autopurificare nu se poate reliza în mod adecvat. În plus, această zonă este folosită de orașul Râșnov drept zonă de alimentare cu apă potabilă.

Datorită capacității scăzute a stației de epurare a apei (37,5 l/s) au loc deversări sezoniere ce conțin încărcări organice și materii în suspensie determinate de defecțiuni ale canalizărilor sau instalațiilor de preepurare sau de descărcări necontrolate. Această situație apare în intervalele decembrie – ianuarie și iulie – august, când afluența turiștilor este maximă, iar poluarea de asemenea. Principalele unități poluatoare sunt Complex Ciucaș, SC Alpin SRL, Complex Șoimul, SC Savion SRL, Hotel Tirol, Hotel Piatra Mare, Ana Hotels SA, Șura Dacilor, Poiana Astral, Complexul Sportiv, Național Poiana, Ana Teleferic, Pres Com SRL, SC Poiana SA. În scopul stimulării agenților economici în sensul diminuării concentrației de poluanți din apele reziduale evacuate, Compania Apa Brașov a aplicat principiul „poluatorul plătește” tuturor agenților economici care deversează în canalizarea orășenească apă uzată cu concentrație mult mai mare decât limitele prevăzute în Autorizația de Funcționare.

Apele uzate provenite din stațiune, după ce trec de treapta de epurare, sunt deversate într-o vale locală (Valea Seacă) care prin intermediul pârâului Râșnoava și Pârâului Mic sunt descărcate în pârâul Ghimbășel. Volumul mediu evacuat zilnic este de 4838 m3, volumul anual este de 1766 mii m3 , iar debitul mediu atinge 56 l/s.

Pentru soluționarea problemei stației de epurare, precum și a problemei legate de lipsa canalizării în Poiana Mică și la Stâna Turistică, s-a renunțat la acordarea de fonduri pentru modernizarea stației existente (care ar fi fost foarte costisitoare) în favoarea construirii unui canal colector format prin unirea altor două canale: unul de la actuala stație de epurare și unul din Poiana Mică. Prin construirea acestui colector de canalizare (pe ruta Poiana Brașov – Râșnov – Stupini) s-ar elimina descărcările de ape uzate provenite din stațiune în zona turistică, fapt care ar contribui la creșterea gradului de păstrare, protecție și îmbunătățire a calității mediului și apei.

De asemenea este necesară filtrarea apelor pluviale care se deversează printr-o rețea separată în lacul de agrement, pentru a împiedica colmatarea acestuia.

Practicarea intensă a turismului, mai ales în sezoanele de vârf – hivernal și estival – precum și extinderea stațiunii, care au drept consecință utilizarea tot mai frecventă a mijloacelor de transport și a mașinilor și utilajelor folosite în construcții (departe de a funcționa pe baze ecologice) au determinat creșterea concentrației de particule solide în atmosferă, și deci reducerea transparenței acesteia și creșterea nebulozității.

CONCLUZII

Poiana Brașov este o stațiune montană de rang internațional care dispune de un remarcabil potențial turistic natural favorizat atât sub aspect climatic, cât și din punct de vedere al reliefului înconjurător. Acest potențial a fost și este valorificat prin implementarea unei infrastructuri turistice care este caracterizată de două tendințe: de extindere în spațiu și de diversificare în timp.

Printre efectele pozitive ale manifestării acestor tendințe se numără creșterea varietății ofertei turistice și a fluxului de turiști.

Latura mai puțin luminoasă pe care acestea o determină este reprezentată de impactele negative induse de către activitatea antropică în mediul înconjurător. Între acestea se remarcă extinderea necontrolată a construcțiilor în detrimentul cadrului natural, care are uneori drept rezultat poluarea estetică și deseori restrângerea fondului forestier; poluarea mediului cu ape reziduale și cu resturi solide (rezultate în urma lucrărilor de construcție).

În prezent, pentru depășirea acestor neajunsuri, se caută soluții pentru armonizarea activităților antropice cu mediul înconjurător și pentru realizarea unei dezvoltări durabile.

Bibliografie:

1. Bălteanu, D., Băcăințan, N., (1980) – Munții Postăvaru. Ghid turistic. Editura Sport-turism, București.

2. Bălteanu, D., Băcăințan, N., (1983) – Poiana Brașov. Editura Sport-turism, București.

3. Bran, Florina, Marin D., Simon, Tamara, (1998) – Economia turismului și mediului înconjurător. Editura Economică, București.

4. Chiriță, C., (1964) – Raionarea pedologică a zonei de curbură a Carpaților. Studii tehnice și economice, Seria C, Pedologie, Cluj-Napoca.

5. Cocean, P., (1999) – Geografia turismului. Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.

6. Commoner, B., (1980) – Cercul care se închide. Natura, omul și tehnica. Editura Politică, București.

7. Dinu, V., (1979) – Mediul înconjurător în viața omenirii contemporane. Editura Ceres, București.

8. Drăguț, L., (2000) – Geografia Peisajului. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

9. Filimon, L., (1993) – Psihologia percepției. Editura Didactică, Bacău.

10. Giurcăneanu, Cl., (1967) – Factorii geografici de atracție turistică în Carpații Românești. SUBB Geologie-geografie, 2, Cluj-Napoca.

11. Golu, M., (1975) – Principii de psihologie cibernetică. Editura Științifică și enciclopedică, București.

12. Harris, Ch., D., (1971) – Omul și mediul înconjurător. Terra, 5, București.

13. Hârjoabă, I., (1976) – Câteva probleme ale exploatării mediului geografic. BSSGRSR, IV, București.

14. Iancu, A., (1979) – Creșterea economică și mediul înconjurător. Editura Politică, București.

15. Mac, I., (2003) –Știința mediului. Editura Europontic, Cluj-Napoca.

16. Nădrag, I., (1983) – Poiana Brașov. Editura Sport-turism, București.

17. Pop, L., Princz, Șt., (1974) – Brașov. Ghid turistic al Județului. Editura pentru turism, București.

18. Popa, Luana, Covali, D., (1991) – Călăuză turistică: Brașov. Editura Bravox, Brașov.

19. Rotariu, T., (1994) – Curs de metode și tehnici de cercetare sociologică. UBB, Facultatea de Istorie și Filosofie, Cluj-Napoca.

20. Soroceanu, V., (2000) – Creșterea economică și mediul natural. Editura Economică, București.

21. Velcea, Valeria, Savu, Al., (1982) – Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești. Editura didactică și pedagogică, București.

22. * * *, (1981) – Brașov. Monografie. Editura Sport-turism, București.

23. * * *, (1983) – Geografia României, I. Editura Academiei, București.