Imobilizarilie Corporale

Cuprins

Capitolul 1: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZARILIE CORPORALE

1.1. Definirea, clasificarea și evaluarea imobilizărilor corporale

1.1.1 Definirea și recunoașterea imobilizărilor corporale

1.2.2 Clasificarea imobilizărilor corporale

1.3.3 Evaluarea și reevaluarea imobilizărilor corporale

1.3.3.1 Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

1.3.3.2 Evaluarea ulterioara recunoașterii inițiale a

imobilizărilor corporale

Capitolul 2: PREZENTAREA SOCIETATII COMERCIALE S.C. DOLPHIN SRL

2.1 Prezentarea generală a S.C. DOLPHIN SRL.

2.1.1. Organizarea și obiectul de activitate

2.1.2. Poziția financiar – contabilă a S.C. Dolphin SRL.

2.1.3. Organizarea contabilității imobilizărilor corporale la S.C. Dolphin q

2.2. Contabilitatea operațiilor privind imobilizările

corporale

2.2.1 Contabilitatea operațiilor de intrare

2.2.1.1. Operații de intrare în gestiune

2.2.1.2. Evaluarea după recunoaștere

2.2.2. Contabilitatea operațiilor la data bilanțului

2.2.2.1. Amortizarea

2.2.2.2. Compensarea deprecierii

3.2.2.3. Reevaluarea imobilizărilor corporale

2.2.3. Contabilitatea operațiilor de ieșire

2.3. Decizia de investire sau dezinvestirea în gestiunea imobilizărilor corporale

Capitolul 1: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZARILIE CORPORALE

Definirea, clasificarea și evaluarea imobilizărilor corporale

Standardul international IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare" defineste activele imobilizate ca fiind toate acele active care nu sunt clasificate in categoria activelor curente.

1.1.1 Definirea și recunoașterea imobilizarilor corporale

In conditiile unei economii de piata, afacerile dezvolta obiectul unei tranzactii comerciale, astfel problema care se ridica este legat de stabilirea unei valori a afacerii intrucat situatiile financiare nu ofera valoarea respectiva. In evaluare totul se concentreaza pe stabilirea unei valori de ansamblu, de piata, pentru elementele patrimoniale caracteristice intreprinderii. Diferenta intre prêt si valoare consta in faptul ca valoare este o opinie care poate suferii modificari o data cu conditiile care au stat la baza formarii ei, in timp ce pretul este un fapt real, care ia nastere cu ocazia transferului efectiv al proprietatii.

Inceputul anului 2009 se remarca semnificativ in plan economic, avand ca radacina" principala zona surselor de finantare. Banii sunt din ce in ce mai rari si, drept urmare, mai scumpi, astfel incat strategiile financiare ale momentului sunt orientate spre cumpatare, optimizare si economisire. Tendinta tuturor actorilor din mediul de business este de conservare a valorii.

Pe baza fundamentelor teoretice ale evaluarii initiale si ulterioare ale imobilizarilor corporale, in primul capitol al lucrarii de disertatie, am identificat politicile si tratamentele contabile ce sunt reglementate in cadrul standardului de contabilitate IAS 16 "Imobilizari corporale", apoi urmand partea practica – am efectuat un studiu de caz privind practicile contabile vis-a-vis de imobilizarile corporale in cadrul S.C Dolphin SRL.

Faptul pentru care am ales domeniul imobilizarilor corporale il reprezinta motivatia ca acestea detin o pondere substantiala in cadrul multor societati, iar o buna cunoastere si intelegere a tratamentelor si politicilor contabile vor ajuta la gestionare cat mai corecta a acestora.

Conform IAS 16 „Imobilizări corporale”, „imobilizările corporale sunt acele elemente tangibile care sunt deținute pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade” .

Termenul generic de imobilizări corporale (denumite și active tangibile) este folosit pentru a identifica în general acele active folosite în special în activitatea productivă din care societatea va beneficia pe o perioadă mai mare de 1 an. Termenul de „corporal” sau de „tangibil” face distincția față de activele necorporale care sunt active fără o substanță fizică sau a căror valoare nu poate fi în întregime indicată de existența lor fizică.

Practic, toate societatile, fara a acorda importanta sectorului de activitate, sau marimea societatii , intreprinderea utilizează bunuri corporale de natură materială, aceste bunuri care sunt achiziționate, primite sau produse pe alte căi, în vederea unei exploatări durabile.

Totalitatea bunurilor corporale poartă denumirea, în mod obișnuit, de imobilizări corporale, de bunuri de producție, iar în abordarea pe cicluri, de investiții materiale.

Principalele caracterisitici ale imobilizărilor corporale sunt următoarele:

– acestea sunt achiziționate, primite, produse etc. nu pentru a fi revândute ci pentru a fi flolosite in exploatare;

– aceste imobilizari au, prin natura lor, o duratade viata relativ lungă, ele de regula sunt supuse amortizarii, cu ajutorul amortizarii costul acestor imobilizari corporale este

distribuit in decursul unui anumit număr de exerciții , in care societatea poate sa obtina profituri din imobilizările sale corporale; singura excepție este cea a terenurilor, care nu fac, in general, obiectul amortizării;

– aceste bunuri sunt de natură corporală: imobilizările corporale au o existență materială și se diferentiaza astfel de imobilizările necorporale; deasemenea, ele se disting și de materii prime și materiale, deoarece ele nu sunt încorporate, din punct de vedere fizic, in produsele destinate vânzării.

În România se face distincția fiscală de clasificare și prezentare a activelor corporale. În fapt, activele corporale cu o valoare mai mare de 2.500 lei și durată de folosire mai mare de 1 an se pot recunoaște în clasa activelor imobilizate, în timp ce restul sunt considerate fiscal „materiale de natura obiectelor de inventar”. Astfel, există o practică de a clasifica activele cu o valoare mai mică de 2.500 lei, dar o durată de folosire mai mare de 1 an, ca si obiecte de inventar în contul 303, respectiv în categoria activelor circulante, deși ele sunt active de natura obiectelor de inventar și trebuie prezentate contabil și economic ca și imobilizări corporale.

Recunoașterea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ în patrimoniul unei societăți atunci când:

este probabilă generarea către întreprindere de benefici economice viitoare aferente activului;

și costul activului poate fi măsurat în mod credibil.

Costul activului: reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau construcției acestuia.

Costul nu trebuie întotdeauna evaluat ca și valoarea plății către un furnizor. Poate fi și valoarea pe care o atribuie inițial specificațiile unui alt standard. De exemplu, putem avea la o societate active imobilizate dobândite prin aport în natură la capitalul social și atunci nu se aplică IAS 16 „Imobilizari Corporale”, ci se aplică prevederile IFRS 2  „Plata pe bază de acțiuni”

Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul imobilizărilor corporale, se cere un raționament profesional pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstanțelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative, și activul care rezultă în urma grupării să se considere ca și un activ individual, amortizabil.

Standardul IAS 16 „Imobilizari Corporale” recunoaște de asemenea, că anumite componente ale imobilizărilor corporale pot necesita înlocuiri la intervale regulate de timp și sunt componente semnificative în cadrul activelor.

Imobilizările corporale pot fi achiziționate cu scopul sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului. Achiziționarea unor astfel de imobilizări corporale, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui activ imobilizat, poate fi necesară pentru ca întreprinderea să obțină beneficii viitoare din celelalte active ale sale.

În aceste situații, astfel de achiziții de imobilizări corporale îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie mai mari decât beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziționate.

1.2.2 Clasificarea imobilizărilor corporale

Aceasta clasificare sta la baza delimitarii mijloacelor fixe ca obiecte de evidenta, la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale si a normelor de amortizare. 

Imobilizările corporale se referă la terenuri, construcții, mașini, utilaje, instalații, mobilier, precum și la resursele naturale neregenerabile (terenuri de natura zăcămintelor miniere și petrolifere). Cu excepția terenurilor, cea mai mare parte a elementelor din această categorie pot să facă obiectul amortizării, fie pentru depreciere (de exemplu, construcțiile), fie pentru epuizare (de exemplu, zăcămintele miniere), fie pentru reducerea importanței unui zăcământ de petrol (fenomen nerecunoscut în contabilitatea românească), ca urmare a exploatării sale.

În contabilitatea românească, conform clasificării economice, imobilizările corporale includ terenurile și mijloacele fixe.

Elementul „terenuri” se referă la terenurile propriu-zise, dar și la amenajările de terenuri.

La intrarea în patrimoniu, terenurile se înregistrează în contabilitate, în funcție de clasele de fertilitate, suprafață, amplasare, la costul de achiziție sau la valoarea de aport a investitorilor.

Terenurile „nu se pot deprecia ireversibil și, ca atare, sunt singurele bunuri care nu sunt supuse amortizării. O eventuală depreciere temporară este înregistrată prin sistemul provizioanelor. În schimb, investițiile legate de amenajarea terenurilor sunt supuse amortizării. De asemenea, terenurile de natura zăcămintelor sunt supuse și ele amortizării.”

Amenajările de terenuri reprezintă cheltuielile efectuate cu asanări, desecări ale unor lacuri, bălți și redarea acestora în circuitul agricol, sau prin consolidare, transformarea acestora în terenuri construibile.

Se consideră mijloc fix un obiect singular sau un complex de obiecte ce se utilizează ca atare și care îndeplinește (îndeplinesc) cumulativ următoarele condiții:

are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege

are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot, set sau corp.

În contabilitatea curentă se asigură evidența permanentă a existenței și mișcării următoarelor categorii de mijloace fixe:

Construcțiile sunt mijloace fixe reprezentate de clădiri, care sunt incinte închise în care se desfășoară activități de producție sau administrative; și de construcții speciale (drumuri, construcții energetice, rețele de conducte etc.).

Instalațiile tehnice, mijloacele de transport, animale și plantații sunt mijloace fixe cu cea mai mare pondere în activitățile de exploatare ale unei întreprinderi, însă, în funcție de obiectul de activitate al întreprinderii, unele din acestea pot lipsi, sau pot fi de valori reduse. De exemplu, o societate comercială industrială nu va avea înregistrate animale și plantații, iar mijloacele de transport pot fi într-o proporție irelevantă, pe când la o societate de transporturi nu vom avea înregistrate foarte multe imobilizări de natura instalațiilor tehnice.

Mobilierul, aparatura birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiala și alte active corporale cuprind acele imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, care nu sunt incluse in categoriile menționate anterior și sunt, de regulă, utilizate în activități administrative și gospodărești.

Imobilizările corporale în curs și aloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot, set sau corp.

În contabilitatea curentă se asigură evidența permanentă a existenței și mișcării următoarelor categorii de mijloace fixe:

Construcțiile sunt mijloace fixe reprezentate de clădiri, care sunt incinte închise în care se desfășoară activități de producție sau administrative; și de construcții speciale (drumuri, construcții energetice, rețele de conducte etc.).

Instalațiile tehnice, mijloacele de transport, animale și plantații sunt mijloace fixe cu cea mai mare pondere în activitățile de exploatare ale unei întreprinderi, însă, în funcție de obiectul de activitate al întreprinderii, unele din acestea pot lipsi, sau pot fi de valori reduse. De exemplu, o societate comercială industrială nu va avea înregistrate animale și plantații, iar mijloacele de transport pot fi într-o proporție irelevantă, pe când la o societate de transporturi nu vom avea înregistrate foarte multe imobilizări de natura instalațiilor tehnice.

Mobilierul, aparatura birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiala și alte active corporale cuprind acele imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, care nu sunt incluse in categoriile menționate anterior și sunt, de regulă, utilizate în activități administrative și gospodărești.

Imobilizările corporale în curs și a avansurilor acordate pentru imobilizări corporale cuprind:

Mijloace fixe achiziționate de la terți și nerecepționate;

Investiții în curs de execuție sau neterminate în cadrul întreprinderii, efectuate în regie proprie sau în antrepriză;

Avansuri bănești acordate furnizorilor de imobilizări în contul imobilizărilor corporale, care urmează să fie achiziționate.

Imobilizările corporale în curs de execuție sunt trecute la categoriile respective de mijloace fixe, numai după recepție, darea în folosință sau punerea în funcțiune, după caz .

Cheltuielile ocazionate de producția de active imobilizate corporale, realizată fie în regie proprie, fie în antrepriză în timpul unui exercițiu financiar, se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli, după natura lor și determină valoarea imobilizărilor în curs corporale.

După destinația lor în întreprindere, imobilizările corporale se clasifică în imobilizări profesionale, sunt reprezentate de acele imobilizari care ajuta la realizarea obiectului de activitate

și imobilizări neprofesionale, sunt reprezentate de acele imobilizari care ajuta la indeplinirea unor funcții ale unității patrimoniale ce nu au legatura cu obiectul său principal de activitate de exemplu, construcțiile de locuit stabilit realizării funcției sociale a societatii.

Demarcarea imobilizărilor corporale în funcție de destinație este necesara pentru fundamentarea necesarului în fond de rulment aferent exploatării și în afara exploatării.

În contabilitate, imobilizările corporale sunt delimitate pe obiecte de evidență, indiferent de felul lor. Obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, pentru încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Fiecare mijloc fix este trecut în registrul numerelor de inventar (registru pentru evidența operativă a mijloacelor fixe).

La sfârșitul fiecărui exercițiu, ca și pentru alte categorii de bunuri și valori, societatea întocmește un inventar detaliat al imobilizărilor.

Activele corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematică a valorii care ia forma amortizărilor, sau de corectare temporară a valorii, care îmbracă forma provizioanelor pentru depreciere.

Imobilizările corporale amortizate integral rămân înscrise în bilanț atâta timp cât ele există în întreprindere.

În condițiile în care acțiunea principiului prevalenței economicului asupra juridicului nu este acceptată, imobilizările corporale înscrise în activul bilanțului se referă numai la bunuri pentru care întreprinderea este proprietară. Bunurile pe care aceasta le utilizează, dar care nu sunt în proprietatea sa, nu trebuie să figureze în activ. Este cazul, de exemplu, al bunurilor primite în urma unui contract de locație-finanțare sau în urma unei concesiuni.

Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se înregistrează în contabilitatea unității patrimoniale care le-a efectuat.

La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locație de gestiune, valoarea investițiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea unității patrimoniale care le-a efectuat și se înregistrează în contabilitatea unității patrimoniale căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate. De regulă însă, societatea chiriașă care a făcut investiții și le amortizează pe durata rămasă a contractului.

Pentru o corectă contabilizare a investițiilor materiale se impun câteva delimitări importante:

Distincția între imobilizări corporale și stocuri

Îndeplinirea cumulativă a celor două criterii – durata de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent, 2.500 lei)- stă la baza delimitării bunurilor corporale în imobilizări sau stocuri. Această distincție poate să apară în situațiile de natura următoare:

transferul, de exemplu, al unui calculator din stocul unei întreprinderi care produce sau comercializează astfel de bunuri, în uzul propriu presupune trecerea acestui activ din categoria stocurilor (active circulante) în categoria imobilizărilor corporale (active imobilizate);

bunurile tangibile de natura mijloacelor de muncă ce nu îndeplinesc cumulativ condițiile de durată și valoare sunt considerate obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată neamortizabile (deci, o categorie de stocuri).

Distincția între imobilizări corporale și cheltuieli

a) În cazul unui element nou: cheltuielile care au ca rezultat intrarea unui element nou, destinat să rămână durabil în patrimoniu, constituie imobilizări (de exemplu: cheltuielile ocazionate de punerea în stare de funcționare a unui mijloc fix, cheltuielile cu taxele vamale nerecuperabile, cheltuieli de transport atribuibile direct mijlocului fix etc.).

b) În cazul elementelor deja existente:

cheltuielile care au ca efect menținerea bunului în stare normală de utilizare, până la sfârșitul duratei de amortizare, sunt considerate cheltuieli de exploatare;

cheltuielile care au ca efect o îmbunătățire a parametrilor tehnici de producție a unei imobilizări sau o creștere a duratei sale probabile de utilizare (de exemplu, cheltuielile legate de modernizarea unei linii de fabricație ce contribuie la creșterea producției realizate) au natura de imobilizări, bunul economic mărindu-și corespunzător valoarea.

c) În cazul întreținerilor și reparațiilor

În principiu, întreținerile au un caracter preventiv și au ca obiect conservarea bunurilor în condiții normale de utilizare. Reparațiile sunt destinate repunerii bunurilor într-o stare normală de utilizare. Atunci când cheltuielile au ca efect menținerea (întreținerea) sau repunerea în stare normală de utilizare (reparațiile) a imobilizărilor, cu alte cuvinte atunci când aceste operații nu conduc la creșterea valorii sau duratei de viață a imobilizărilor, ele constituie cheltuieli de exploatare.

În practica altor țări, ,,reparațiile mari” sau reparațiile capitale sunt considerate imobilizări, dacă au ca efect și creșterea de valoare a bunului existent, în caz contrar ele fiind asimilate cheltuielilor de exploatare.

Pentru reparațiile de volum mare și lucrările de întreținere se pot constitui provizioane pentru riscuri si cheltuieli.

1.3.3 Evaluarea și reevaluarea imobilizărilor corporale

Principalele aspecte privind reevaluarea imobilizarilor corporale, cuprinse in reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009, se refera la: stabilirea valorii juste a activelor, frecventa reevaluarilor, inregistrarea contabila a rezultatului reevaluarii, tratamentul amortizarii aferente imobilizarilor reevaluate, tratamentul contabil al surplusului din reevaluare, cerinte de prezentare a informatiilor, aspecte prezentate succint in cele ce urmeaza.

1.3.3.1 Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

Un element al imobilizărilor corporale, care este recunoscut ca activ, trebuie evaluat inițial la costul său sau la valoarea justă.

Conform IAS 16 „Imobilizari Corporale” , costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă, și numai dacă este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului și costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Costul unei imobilizări este format din:

Prețul de cumpărare, incluzând taxele vamale și taxele nerecuperabile, după deducerea reducerilor comerciale și a rabaturilor;

2. Orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locația și condiția necesare pentru ca acesta să poată opera în modul dorit de conducere;

Din costurile atribuite direct fac parte :

costul beneficiilor acordate salariaților (așa cum este prevăzut în IAS 19 „Beneficiile angajaților”), legate direct de construcția sau achiziția imobilizărilor corporale;

costul de amenajare a amplasamentului;

costuri inițiale de livrare și manipulare;

costuri de instalare și montaj. De pildă, materiale folosite pentru testarea pilot a liniei de producție și a funcționării ei după instalarea definitivă;

costul testării funcționalității activului, după deducerea câștigului net aferent vânzării oricăror elemente rezultate în urma aducerii activului la locația și în starea respectivă;

3. Estimarea inițială a costurilor de demontare și mutare a elementului și restaurarea amplasamentului inițial, obligația pe care o dobândește entitatea la achiziționarea elementului sau ca o consecință a utilizării elementului pe o perioadă anumită în alte scopuri decât cele de a produce stocuri în timpul acestei perioade.

Standardul permite capitalizarea în mod rezonabil a tuturor costurilor care concură la obținerea activului, punerea sa în funcțiune și obținerea performanțelor dorite, dar cu condiția ca aceste valori adiționale să nu mărească valoarea activului mai mult decât valoarea sa justă.

Recunoașterea costurilor în valoare contabilă a unui element de imobilizări corporale încetează când elementul se află în amplasamentul și condiția necesară funcționării în maniera dorită de conducere. Prin urmare, costurile înregistrate în utilizarea și repunerea în funcțiune a unui element nu sunt incluse în valoarea contabilă a elementului respectiv. De exemplu, următoarele costuri nu sunt incluse în valoarea contabilă a elementului de imobilizări corporale:

Costurile înregistrate când un element care funcționează în maniera dorită de conducere trebuie pus în stare de funcționare sau este exploatat sub capacitate;

Pierderile inițiale de operare, cum ar fi cele înregistrate la creșterea cererii pentru produsul realizat de elementul respectiv ;

Costurile reamplasării sau reorganizării parțiale sau totale a activității entității.

În standardele internaționale se specifică următorul lucru: dacă plățile sunt eșalonate pe o perioadă mai mare decât cele prevăzute într-un contract de credit uzual, diferența între echivalentul în numerar a prețului și plățile totale este recunoscută drept dobândă pe o perioadă a creditului, exceptând cazul în care această dobândă este inclusă în costul imobilizării corporale, potrivit tratamentului alternativ prevăzut de IAS 23 „Costul îndatorării”.

Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale poate fi diminuată cu valoarea corespunzătoare a subvenției guvernamentale, în conformitate cu IAS 20 „Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor referitoare la asistența guvernamentală”.

Conform IAS 16 „Imobilizari Corporale”sunt puse în discuție anumite situații specifice:

Construcția sau Dezvoltarea unui activ

Anumite operații sunt în strânsă legătură cu procesul de construcție sau dezvoltare a unei imobilizări corporale, dar nu sunt necesare în procesul de aducere a acesteia în locația și având proprietățile necesare pentru a funcționa în maniera dorită de management. În același sens, există operațiuni care nu sunt direct legate de activ pot interveni înainte sau în cursul procesului de dezvoltare, construcție sau punere în funcțiune a activului respectiv.

Ca de exemplu un teren destinat construirii unei clădiri poate genera venituri utilizându-l drept spațiu de parcare, până când începe construcția clădirii propriu zise. Acest tip de venituri și costurile aferente sunt recunoscute în contul de profit și pierdere al exercițiului în care sunt generate, ca și venituri și cheltuieli.

O altă situație este construcția sau dezvoltarea unui activ în regie proprie – IAS 16 „Imobilizari Corporale” paragraf 22. Costul unui astfel de activ este determinat folosind aceleași principii ca și pentru un activ achiziționat. Astfel, dacă întreprinderea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului este de obicei același cu costul de producție a acelui activ destinat vânzării (a se vedea IAS 2-Stocuri). Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate în calculul costului acelui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manoperă sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum și pierderile care au apărut în cursul construcției în regie proprie a activului nu este inclusă în costul activului.

Dobândirea prin schimb

Unul sau mai multe elemente de natura imobilizărilor corporale poate fi dobândit în schimbul unui activ sau al unor active nemonetare, sau al unei combinații de active monetare și nemonetare. Costul noului activ este reprezentat de valoarea justă, cu excepția cazurilor în care:

tranzacției de schimb îi lipsește caracterul comercial sau substanță comercială;

sau valoarea justă a activului primit în schimb sau a activului cedat nu poate fi evaluat în mod credibil.

Conform IAS 16 „Imobilizari Corporale” paragraf 25, o întreprindere determină dacă o tranzacție de schimb are caracter comercial sau nu, luând în considerare măsura în care fluxurile viitoare de trezorerie se vor modifica ca urmare a acestei tranzacții. Astfel, o tranzacție de schimb are caracter comercial dacă:

configurația (risc, sincronizare si valoare) fluxului de trezorerie generat de activul primit este diferită de cea a fluxului generat de activul transferat;

valoarea realizabilă a societății estimată pentru operațiunile afectate de această tranzacție se modifică în urma efectuării schimbului;

diferența dintre a) sau b) și valoarea justă a activului supus schimbului este semnificativă.

Valoarea de piață a unui activ pentru care nu există o piață activă, poate fi evaluată în mod credibil, dacă:

fluctuația estimărilor valorilor de piața nu este semnificativă pentru acel activ; sau

estimările diverse din cadrul ariei de valori pot fi utilizate atunci când se estimează valoarea de piață.

Dacă întreprinderea poate determina în mod credibil valoarea de piața a activului primit sau a celui cedat, atunci valoarea justă a activului cedat este utilizată pentru a estima costul de achiziție a activului primit, exceptând cazul în care valoarea de piața a activului primit este mai evidentă.

IAS 16 „Imobilizari Corporale” se adresează schimburilor nemonetare de active corporale: el cere ca acel cost al unui element de imobilizări corporale obținut în schimbul unui activ similar să fie evaluat la valoarea justă, cu condiția ca tranzacția să aibă conținut comercial.

Conținutul comercial este o noțiune nouă în standardele internaționale și este definită ca determinând modificarea fluxurilor de numerar ale entității. În evaluarea acestui fapt, entitatea trebuie să ia în considerare dacă valoarea, momentul și incertitudinea fluxului de numerar de la noul activ sunt diferite de cele de la activul la care s-a renunțat sau dacă proporția specifică entității din operațiunile companiei este diferită. Dacă nici unul din aceste lucruri nu este semnificativ, atunci tranzacția are conținut comercial.

Dacă tranzacția nu are conținut comercial sau dacă nici valoarea justă a activului primit, nici cea a activului la care s-a renunțat nu poate fi evaluată credibil, atunci activul achiziționat este evaluat la valoarea contabilă a activului la care s-a renunțat.

Dacă există o decontare plătită sau primită în numerar sau în echivalente de numerar, acest lucru este deseori numit sultă.

1.3.3.2 Evaluarea ulterioara recunoașterii inițiale a

imobilizărilor corporale

O întreprindere poate opta ori pentru tratamentul contabil de bază ori pentru cel alternativ permis, corespunzător politicii contabile aplicate și va respecta aceasta opțiune pentru întreaga clasă de imobilizări corporale.

Tratamentul contabil de bază

Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la cost, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere conform IAS 16 „Imobilizari Corporale”paragraf 30.

Tratamentul contabil alternativ permis

Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la valoarea reevaluată, care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate, în așa fel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanțului – IAS 16 „Imobilizari Corporale” paragraf 31.

În cazul în care un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată. Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumită clasă de active poate fi reevaluată permanent, dacă această reevaluare se poate realiza în timp scurt și dacă aceste reevaluări pot fi mereu actualizate.

Valoarea justă a terenurilor și clădirilor este, de obicei, valoarea lor de piață. Această valoare este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă de evaluatori autorizați.

Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piață, din cauza faptului că acel gen de imobilizări corporale este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare.

Frecvența reevaluărilor depinde de evoluția valorii juste a imobilizărilor corporale în cauză. În cazul în care valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă, atunci este necesară o nouă reevaluare. Unele imobilizări corporale pot suferi modificări semnificative și fluctuantele valorii juste, necesitând prin urmare, reevaluări anuale. Pentru imobilizările corporale ale căror valori juste nu suferă modificări semnificative, nu este necesar să se facă reevaluări. În acest caz, este suficientă o reevaluare la intervale de 3-5 ani.

La data reevaluării unei imobilizări corporale, orice amortizare cumulată la data reevaluării este:

fie recalculată proporțional cu schimbarea în valoarea contabilă bruta a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită în cazul în care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare; fie

eliminată din valoarea brută contabilă a activului și valoarea netă recalculată la valoarea reevaluata a activului. De exemplu, aceasta metodă este folosită pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.

În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei reevaluări, această majorare trebuie înregistrată direct în creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul „diferențe din reevaluare”. Cu toate acestea, majorarea constatată din reevaluare trebuie recunoscută ca venit în măsura în care aceasta compensează o descreștere din reevaluarea aceluiași activ recunoscută anterior ca o cheltuială.

În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, aceasta diminuare trebuie recunoscută ca o cheltuială. Cu toate acestea, o diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută direct din surplusul de reevaluare corespunzător aceluiași activ, în măsura în care diminuarea nu depășește valoarea înregistrată anterior ca surplus din reevaluare.

Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii poate fi transferat direct în capitalurile proprii atunci când acest surplus este realizat. Se consideră că întregul surplus este realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de întreprindere; în acest fel valoarea surplusului care este realizat este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului. Transferul din surplusul de reevaluare în rezultatul reportat nu se efectuează prin contul de profit și pierdere.

Efectele asupra impozitului pe profit, rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, sunt reglementate de IAS 12” Impozitul pe profit”.

Din punct de vedere al impozitului amânat, efectul acestei diferențe temporare trebuie înregistrat. Astfel, dacă durata de amortizare economică și contabilă a activului este mai lungă decât cea fiscală, se va crea o datorie de plată cu impozitul amânat în primele perioade și care se va închide ulterior, în perioadele următoare. Referitor la reevaluare, ultima reevaluare recunoscută fiscal a fost cea conform Ordin. 1553/2003; astfel dacă societatea dispune ulterior reevaluarea activelor, aceste valori nu vor mai fi recunoscute la calculul datoriei cu impozitul pe profit. Astfel din punct de vedere fiscal rezerva din reevaluare ulterioare ultimei date de reevaluare nu va avea nici un impact fiscal.

Amortizarea

Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale trebuie să fie repartizată, în mod sistematic, pe durata sa de utilitate.

Valoarea reziduală și durata de viață utilă a unui activ trebuie revăzute cel puțin la sfârșitul fiecărui an financiar. Dacă se descoperă diferențe față de ultimele estimări, acestea trebuie contabilizate ca și modificări ale politicilor contabile, în concordanță cu IAS 8 „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori fundamentale”.

O cheltuială cu amortizarea este efectuată chiar dacă valoarea justă a activului depășește valoarea sa contabilă, atâta timp cât valoarea sa reziduală nu este mai mare decât valoarea sa contabilă. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea reziduală a acelui activ. În practica, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe ori nesemnificativă, și prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.

Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută în contul de profit și pierdere, cu excepția cazului în care este inclusă în valoarea contabilă a altui activ.

Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută drept cheltuială. Totuși, în unele cazuri, beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de o întreprindere în procesul de obținere a altor active, mai degrabă decât în procesul de generare a altor cheltuieli. În acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului celuilalt activ și este inclusă în valoarea contabilă a acelui activ.

De exemplu, amortizarea unei hale de producție este inclusă în costul de prelucrare a stocurilor (a se vedea IAS 2 „Stocuri”). Similar, amortizarea imobilizărilor corporale folosite în activități de dezvoltare poate fi inclusă în costul unui activ necorporal care este recunoscut pe baza IAS 38 „Imobilizări necorporale”.

Amortizarea unui activ începe să se înregistreze în momentul în care acesta este disponibil pentru consum (atunci când este în locația și are caracteristicile necesare pentru a funcționa în maniera dorită de management). Deprecierea unui activ încetează în momentul în care acesta nu mai este recunoscut în contabilitate. Prin urmare, chiar dacă imobilizarea corporală devine inactivă sau este retrasă din circuitul economic, amortizarea se va calcula în continuare până în momentul în care aceasta va fi in totalitate amortizată. Cu toate acestea, aplicând metoda degresivă valoarea amortizării poate deveni nulă atunci când nu mai este înregistrată producție.

Metode de amortizare:

Există o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod sistematic valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viata utilă:

Metoda liniară duce la o cheltuială constantă pe parcursul duratei de viață utilă a activului. Metoda degresivă rezultă într-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursul duratei de viață utilă a activului.

Metoda degresivă

Această metodă are ca urmare înregistrarea unei amortizari mai mari în cheltuieli la inceputul primelor exerciții de utilizare a activului corporal fata de amortizarea aferenta exercițiilor ulterioare. Justificarea economică a metodei degresive este data de faptul că deprecierea este pentru unele mijloace fixe, intr-adevăr, mai mare în cursul primelor exerciții și, pe de altă parte, de remarcat că acestea au o capacitate de serviciu mai mare în primii ani de viață, după care ele genereaza cheltuieli de întreținere din ce în ce mai mari.

Amortizarea degresivă se calculează:

– fie prin aplicarea unei cote degresive la o valoare constantă

fie, mai ales, prin aplicarea unei cote constante la o valoare degresivă (descrescătoare)

În țara noastră, amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotei de amortizare lineară cu unul dintre coeficienții următori:

(i) „1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este între 2 și 5 ani;

(ii) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este între 5 și 10 ani;

(iii) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani.”

Utilizarea regimului de amortizare degresivă se aprobă de consiliul de administrație al agentulul economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului.

Metoda accelerată are ca rezultată faptul că amortizarea este mai mare în primii ani de viață și mai mică în ultimii. această metodă se poate obține prin două sub-metode:

Sub-metoda însumării anilor de viață utilă are ca rezultat o cheltuială bazată pe utilizarea sau producția estimată a activului pe parcursul duratei de viață utilă a activului.

Formula = (Cost – Val Reziduala ) * f , unde:

f = (număr de ani de viață rămași de la începutul anului respectiv) / [n(n+1)/2]

n = durata estimată de viață.

Sub-metoda reducerii soldului – procentul de amortizare este aplicat la Valoarea Netă Contabilă determinând o valoare a amortizării descrescătoare în fiecare an. Rata de amortizare aplicabilă în această situație se calculează astfel:

, unde:

n este durata de viață în ani;

Vr = valoarea reziduală;

C = cost.

Cu toate acestea, datorită calculelor laborioase și a convenției fiscale existente, companiile preferă să utilizeze ca și rată : 1 / durata estimată de viață a activului și care se aplică la valoarea netă contabilă.

Metoda de amortizare utilizată va reflecta modalitatea în care beneficiile rezultate în urma utilizării activului vor fi utilizate.

Ca regulă generală, metodă ce urmează a fi folosită este adoptată în funcție de modul în care se estimează că activul va aduce beneficii economice și este apoi aplicată consecvent de la o perioadă la alta, cu excepția cazului în care intervine o schimbare în modelul estimat al beneficiilor economice generate de activ.

Metoda de estimare aplicată activelor trebuie revizuită periodic și, dacă se constată o modificare semnificativă în modelul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active, atunci metoda trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare. O asemenea modificare trebuie contabilizată drept o schimbare de politică contabilă, conform IAS 8 „Politici contabile, modificari în estimari contabile, erori”

Schimbarea semnificativă ce survine în interpretarea IAS 16 „Imobilizari Corporale” revizuit, pentru depreciere, este că acum Standardul obligă la o amortizare pe componente, în funcție de materialitatea componentei respective și de durata fiecărei componente – IAS 16 „Imobilizari Corporale” paragraf 43.

O întreprindere alocă valoarea inițială a activului componentelor sale principale, amortizându-le separat.

O componentă principală a unei imobilizări corporale poate avea o durată de viață utilă și o metodă de amortizare identică cu o altă componentă principală a aceluiași activ. Asemenea părți pot fi grupate cu scopul determinării unei amortizări globale.

În măsura în care o întreprindere amortizează separat anumite componente ale unei imobilizări corporale, va amortiza separat și elementele auxiliare activului. Părțile auxiliare reprezintă acele elemente care considerate individual nu sunt semnificative. Dacă întreprinderea are așteptări variate cu privire la aceste părți, atunci se vor aplica tehnici de aproximare în calculul amortizării acestor părți, care să respecte întocmai gradul de depreciere sau durata de viață utilă a acestor părți.

O întreprindere poate decide să amortizeze separat și anumite componente ale imobilizării corporale care nu dețin o pondere importanta în costul total al activului.

Durata de Viață a Imobilizărilor Corporale

Beneficiile economice aferente unui element al imobilizărilor corporale sunt consumate de către întreprindere, în principal, prin utilizarea activului. Cu toate acestea, și alți factori, cum sunt uzura morală și uzura fizică apărute chiar și când activul nu este utilizat, participă la diminuarea beneficiilor economice pe care acest activ le-ar fi putut aduce întreprinderii.

Prin urmare, toți factorii enumerați mai jos trebuie să fie luați în considerare, în determinarea duratei de viață utilă a unui activ:

nivelul estimat de utilizare de către întreprindere. Nivelul de utilizare este estimat pe baza capacității sau a producției fizice estimate a activului;

uzura fizică estimata, care depinde de condițiile de exploatare, cum ar fi numărul de schimburi în care se utilizează, programul de reparații și întreținere practicat de întreprindere, modul de păstrare și întreținere a activului când acesta nu este utilizat;

uzura morală apărută ca urmare a schimbărilor sau îmbunătățirilor aduse procesului de producție sau datorită schimbării în structura cererii pe piața pentru bunurile produse și serviciile furnizate de activul în cauză;

limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului, cum ar fi expirarea termenelor din contractele de leasing aferente.

Durata de viață utilă a unui activ este definită pe baza utilității pe care întreprinderea a estimat-o pentru respectivul activ. Politica de management privind activele, practicată de conducerea întreprinderii, poate implica cedarea activului după un anumit timp sau după consumarea unei anumite proporții a beneficiilor economice aferente activului. Prin urmare, durata de viață utilă a unui activ poate fi mai scurtă decât durata de viață economică a acestuia. Estimarea duratei de viață utilă a unui element al imobilizărilor corporale este o problemă de raționament profesional, bazat pe experiența întreprinderii cu alte active similare.

Terenurile și clădirile sunt active individuale și sunt tratate din punct de vedere contabil în mod distinct, chiar și atunci când sunt achiziționate împreună. Terenurile au în mod normal durată de viață nelimitată și nu sunt, prin urmare, supuse amortizării. Clădirile au o durată de viață limitată și sunt, prin urmare, supuse amortizării. O creștere a valorii unui teren pe care este situată o clădire nu afectează determinarea duratei de viață utilă a acelei clădiri.

Dacă costul de achiziție al terenului include costul suportat în urma dezmembrării, eliminării sau restaurării construcției, costul restaurării care revine terenului este amortizat pe durata obținerii beneficiilor rezultate în urma efectuării respectivelor costuri. În anumite cazuri, terenul însuși poate avea o durată de viață limitată, caz în care este depreciat în așa fel încât beneficiile rezultate să fie reflectate.

Valoarea reziduală a unui activ poate crește până la o valoare egală sau superioară valorii contabile a activului. Dacă se întâmplă acest fenomen, amortizarea calculată va fi nulă, până în momentul în care valoarea reziduală se va situa sub valoarea contabilă a activului.

Valoarea contabilă a unui element de imobilizare corporală va fi de recunoscut doar:

în momentul vânzării;

sau atunci când nu se mai previzionează generarea unor beneficii economice din utilizarea sau vânzarea activului respectiv.

Câștigul sau pierderea rezultate în urma recunoașterii unui element de imobilizări corporale sunt recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul recunoașterii (cu excepția cazului în care IAS 17 „Leasing ” prevede un alt tratament în cazul vânzării sau a unui leasing). Câștigurile nu vor fi recunoscute ca venituri.

Câștigul sau pierderea rezultate în urma recunoașterii unui element de imobilizare corporală, trebuie determinată ca diferență între câștigul net din vânzare și valoarea contabilă a bunului.

Capitolul 2: PREZENTAREA SOCIETÃȚII COMERCIALE S.C. DOLPHIN SRL

2.1. Prezentarea generală a S.C. DOLPHIN SRL.

Societatea Comercială DOLPHIN SRL. a fost înființată ca urmare a reorganizării Combinatului Chimic Giurgiu care a modificat forma de organizare din regie autonomă în societate pe acțiuni, prin preluarea activului si pasivului aferente activității de fabricare a titanului si zirconiului pentru industria nuclearo-electrica și industria aeronautică .

2.1.1. Organizarea și obiectul de activitate

Obiectul de activitate al societății este producerea și comercializarea titanului, zirconiului, și a aliajelor acestora, potrivit reglementarilor legale în vigoare privind regimul metalelor strategice, precum și microproducția de metale neferoase si feroase.

Societatea Comercială DOLPHIN SRL. a fost înființată ca urmare a reorganizării Combinatului Chimic Giurgiu în conformitate cu H.G. nr. 145/1991, modificată și completată prin H.G. nr. 900/2005, care a modificat forma de organizare din regie autonomă în societate pe acțiuni, prin preluarea activului si pasivului aferente activității de fabricare a titanului si zirconiului pentru industria nuclearo-electrica și industria aeronautică .

Conform prevederilor H.G. nr. 900 / 23.08.2005, societatea a avut un capital social la înființare de 35.738.040 lei, fiind înscrisă în Registrul Comerțului cu numărul J 52 / 79 / 15.03.1991. Codul fiscal al S.C. DOLPHIN SRL. este RO 1291005.

În prezent capitalul social a suferit o majorare cu 505.420 lei, reprezentând valoarea terenului în suprafața de 157636 mp. pentru care a fost obținut Certificatul de atestare a dreptului de proprietate și astfel capitalul social fiind de 36.243.460 lei.

Acționariatul societății este format în prezent, în proporție de 100%, de Fondul Proprietatea S.A.

Societatea își desfășoară activitatea la sediul social din Giurgiu neavând filiale, reprezentanțe, agenții, unități și puncte de lucru cu sau fără personalitate juridica.

Obiectul de activitate al societății este producerea și comercializarea titanului, zirconiului, și a aliajelor acestora, potrivit reglementarilor legale în vigoare privind regimul metalelor strategice, precum și microproducția de metale neferoase si feroase.

Capacități de producție-proiectate :

1455 t/an lingouri din titan și aliaje de titan, prin prelucrarea buretelui de titan asigurat din import ;

250 t/an lingouri din aliaje de zirconiu, prin prelucrarea buretelui de zirconiu asigurat din import. 

Aceste capacități de producție nu au fost atinse până în prezent deoarece societatea și-a început activitatea productivă de abia în anul 2003, fără a pune în funcțiune din start toată capacitatea de producție, iar pătrunderea pe piața internațională a titanului este deosebit de dificilă datorită cerințelor legate de calitatea produselor și de raritatea materiilor prime.

Specialiștii societății au realizat un nou procedeu de producție, care este în curs de brevetare, prin care sunt folosite în procesul de producție pe lângă materii prime obținute prin extracție și prelucrare primară, și materii prime reciclabile, care sunt mult mai ușor de găsit și la un preț mult mai mic. Calitatea produselor finite obținute din aceste materii prime reciclabile este identică cu a celor realizate din materii prime tradiționale datorită instalațiilor performante de sortare.

Sistemul de asigurare a calității din cadrul S.C. DOLPHIN SRL. este certificat prin:

SREN ISO 9001: 2001 de către firma QUALITAS București;

EN 9100: 2003 Aerospace series bazat pe ISO 9001:2000 echivalent AS 9100 si JISQ 9100 de către firma AeroCert AG Munchen.

Din punct de vedere comercial S.C. Dolphin SRL. se situează pe o nișă a pieței de titan, fiind singura companie de acest tip din SE Europei. Specializarea companiei pe oferirea de produse calitativ superioare și cu un randament ridicat, cât și adaptarea instalațiilor pentru prelucrarea de materii prime recliclabile au dus la creșterea rapidă a comenzilor, trend ce se va păstra și în perioada viitoare. Ponderea în portofoliul clienților o dețin clienții externi, cu peste 90% din cifra de afaceri, repartizarea acestora pe zone geografice duce la un echilibru relativ între clienții din Uniunea Europeană și cei din Orientul Îndepărtat. Clienții interni nu urmează trendul crescător al comenzilor externe, fiind firme cu nevoi relativ mici anual, ceea ce duce la o reducere procentuală în portofoliul de clienți.

Referitor la resursele umane, societatea are în prezent un număr de 117 angajați, din care aproximativ 40% sunt cu studii superioare. Personalul angajat are un mare grad de stabilitate, majoritatea fiind angajați ai societății încă de la înființare și a beneficiat de cursuri de perfecționare la firmele producătoare de instalații de prelucrare a titanului din Germania și Franța. Conducerea societății are de asemenea un grad mare de stabilitate, ceea ce duce la continuitate în strategia managerială. În condițiile demarării în orașul Giurgiu în cursul anului viitor a încă unei firme importante cu profil apropiat (prelucrarea oțelului) considerăm că va apare o fluctuație de mici dimensiuni în componența personalului actual.

2.1.2. Poziția financiar – contabilă a S.C. Dolphin SRL.

Datorită condițiilor specifice pieței titanului (materii prime scumpe și greu de contractat și reticența clienților în legătură cu calitatea produselor), Dolphin a întâmpinat greutăți la pătrunderea pe piață, greutăți care s-au concretizat atât în producția fizică realizată, ce a fost cu mult sub capacitatea instalațiilor, cât și în pierderile contabile înregistrate anual.

Rezultatele contabile înregistrate de la punerea în funcțiune a instalațiilor au fost pierderi, oscilația acestora rezultând din condițiile specifice anuale:

lipsa comenzilor care să acopere capacitatea de producție;

costul subactivității, concretizat în neacoperirea valorilor mari ale amortizării instalațiilor puse în funcțiune, neutilizate la capacitatea proiectată;

pierderile din diferențele nefavorabile de curs valutar, datorate preponderenței masive a vânzărilor de produse finite către piețele externe (peste 90% anual);

reevaluarea negativă a stocurilor de produse finite potrivit condițiilor specifice pieței;

utilizarea unor marje comerciale relativ mici, pentru atragerea potențialilor clienți, măsură care a dat rezultate pe termen mediu, clienții atrași fiind stabili și cu comenzi în creștere.

La data de 31.12.2014 S.C. DOLPHIN SRL. dispune de un patrimoniu total reflectat în activul bilanțului de 36.983 mii lei, structurat astfel:

Active imobilizate-total……………………..30.632 mii lei

Active circulante de natura stocurilor……..….2.902 mii lei

Clienți și conturi asimilate ………………………225 mii lei

Disponibilități bănești………………………….3.066mii lei

Alte creanțe………………………………………111 mii lei

Conturi de regularizare……………………………47 mii lei

Sursele de finanțare a activelor, reflectate in pasivul bilanțului, sunt de aceeași valoare și se compun din:

Capitaluri proprii totale………………………36.008 mii lei

Datorii totale………………………………….….975 mii lei

Activele imobilizate înscrise în bilanț, în valoare totală de 30.632 mii lei, reprezintă valoarea contabilă netă a acestora, determinată prin diminuarea valorilor de intrare cu amortizarea.

Față de anul precedent se constată o diminuare cu 618 mii lei datorită amortizării imobilizărilor.

Societatea se află în prezent pe un trend ascendent al activității, ceea ce implică unele modificări ale indicatorilor agregați.

Achizițiile de materii prime și materiale se realizează într-un ritm mai susținut, ceea ce implică prelungirea termenelor de plată de la o medie de 0,45 zile până la o medie de 2 zile, ceea ce reprezintă totuși un termen foarte scurt de decontare a datoriilor în economia românească.

Datorită extinderii portofoliului de clienți și pe piața asiatică, viteza de încasare a creanțelor a crescut relativ, neexistând relații de corespondență directă între băncile românești și cele asiatice.

2.1.3. Organizarea contabilității imobilizărilor corporale

la S.C. Dolphin SRL.

Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate, IAS 16 „Imobilizari Corporale”, pentru ca un activ să fie recunoscut ca activ imobilizat în situațiile financiare ale unei entități, acesta trebuie să respecte cumulativ următoarele condiții:

se află sub controlul entității;

este rezultatul unor evenimente anterioare;

din utilizarea acesteia este probabilă obținerea de beneficii viitoare;

estimarea costului său se poate realiza în mod credibil;

se estimează că va fi deținut de entitate de-a lungul mai multor cicluri de exploatare.

Ținând seamă de conținutul, forma și destinația lor, imobilizările sunt grupate pe următoarele structuri : imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

In evidențele contabile ale S.C. Dolphin SRL. se regăsesc numai imobilizări necorporale și imobilizări corporale.

Prin H.G. nr. 380/1991 s-a stabilit ca lucrările de investiții la Dolphin să fie etapizate, clădirile și instalațiile aferente etapelor fără prioritate fiind trecute în conservare, în contabilitatea societății acestea fiind înregistrate la imobilizări corporale în curs.

Fiecare mijloc fix ce intră în folosință la S.C. Dolphin SRL.este înregistrat în registrul pentru evidența mijloacelor fixe, i se întocmește fisa mijlocului fix, unde i se atribuie un număr de inventar potrivit registrului numerelor de inventar, se stabilește grupa și clasa căreia aparține, durata de amortizare și cota de amortizare iar scoaterea din gestiune se face pe baza bonului de mișcare a mijloacelor fixe.

Zirom deține un teren de aproximativ 16 ha, pe care află în funcțiune clădiri și construcții speciale în care se desfășoară activitățile curente ale societății. Aceste construcții au fost reevaluate în 2012 de către un evaluator independent, valorile clădirilor au crescut în general, în vreme ce valoarea construcțiilor speciale a fost redusă.

Mijloacele fixe prezente în patrimoniul societății sunt în mare parte formate din utilaje și instalații de lucru, existând prese hidraulice de mare capacitate, mai multe cuptoare cu fascicul de electroni sau cu arc în vid, instalații de sudură cu plasmă, strunguri specializate și mașini de debitat metale.

Instalațiile de reglare și control sunt de asemenea destul de numeroase, fiind destinate în special analizelor pentru controlul calității efectuate în cele două laboratoare proprii. Aici se găsesc în general spectrofotometre, gazanalizoare, instalații de detectare cu ultrasunete, aparate beta-transus  pentru determinarea temperaturii etc.

Societatea mai deține tehnică de calcul de mai multe tipuri și generații, mijloace de transport și alte imobilizări specializate.

Datorită conjuncturilor specifice societății: punerea în funcțiune în același timp a mai multor instalații și valorile mari ale instalațiilor, metoda de amortizare aleasă a fost aceea a amortizării liniare. Aceasta este benefică deoarece imobilizările deținute de S.C. Dolphin SRL.au termene de amortizare mari, majoritatea fiind de peste 15 ani.

Calculul amortizării se efectuează prin programul informatic realizat in cadrul compartimentului contabilitate, calculul manual al amortizării fiind imposibil datorita volumului mare de obiecte aflate in folosință.

Programul informatic de calcul al amortizării realizează pe lângă balanța lunară a mijloacelor fixe și calculul impozitelor locale pe tipuri de impozite, listele de inventariere cu valorile aflate în contabilitate pentru imobilizări pe tipuri și pe locuri de folosință

Casarea se realizează pe baza unui referat întocmit de șeful compartimentului care deține imobilizarea, referat analizat de comisia de casare și aprobat conducătorul societății.

După casarea utilajelor se iau toate măsurile ce se impun pentru protejarea mediului prin colectarea acestora și trimiterea către unitățile specializate în reciclarea materialelor.

2.2. Contabilitatea operațiilor privind imobilizările corporale

2.2.1. Contabilitatea operațiilor de intrare

Activele imobilizate corporale pot intra în patrimoniul unității pe mai multe căi: achiziționare, din producție proprie, sub formă de aport la capital, primirea cu titlu gratuit prin donație sau subvenție, plusuri constatate la inventar etc.

2.2.1.1. Operații de intrare în gestiune

Achiziția

În factura furnizorului sunt înscrise: prețul de cumpărare al imobilizării, eventualele cheltuieli accesorii facturate în contul clientului și taxa pe valoarea adăugată.

Datoriile față de furnizorii de imobilizări sunt urmărite distinct de datoriile comerciale, prin utilizarea contului 404 ,,Furnizori de imobilizări”.

Exemplu: S.C. Dolphin SRL. a achiziționat în anul 2013 un strung de capacitate mare al cărui preț de achiziție este 300.000 lei. Contractul încheiat cu furnizorul prevede posibilitatea fie a plății integrale la livrare a sumei de 300.000lei, fie a unei plăți la livrare de 190.000 lei urmată de o plată ulterioară, peste 1 an de 158.000 lei.

În cazul celei de a doua variantă, ne aflăm în varianta enunțată de IAS 16”Imobilizari Corporale” paragraf 23, iar recunoașterea se realizează astfel :

Achiziția utilajului :

Cost de achiziție = echivalentul în numerar al prețului (prețul dat de plata imediată)=300.000 lei

Cheltuiala totală cu = Totalul plăților – Echivalentul în numerar al prețului dobânzile ulterioare la data achiziției (cost de achiziție)

48.000 =(190.000 lei +158.000 lei)- 300.000 lei

Operația înregistrată în contabilitate conform contractului de achiziție și a facturii emise de furnizorul de imobilizări este următoarea (nu luăm în considerare TVA-ul):

300.000 lei 2131 ,,Echipamente tehnologice” = 404 ,,Furnizori de imobilizări” 348.000 lei

48.000 lei 471 ,,Cheltuieli înregistrate în

avans”

Achitarea, la livrare, a primei tranșe :

190.000 lei 404 ,,Furnizori de imobilizări” = 5121 ,, Conturi la bănci în lei” 190.000 lei

Recunoașterea cheltuielilor cu dobânzile pe parcursul derulării creditului (1 an) la sfârșitul fiecărei luni scurse :

Cheltuieli cu dobânzile =48.000 lei /12 luni =4.000 lei

Înregistrarea în cursul anului, conform scadențarului, a cheltuielilor cu dobânda aferenta creditului- furnizor este următoarea:

4.000 lei 666 ,,Cheltuieli privind dobânzile ” = 471 ,,Cheltuieli înregistrate în 4.000 lei

avans”

Cheltuielile cu dobânda sunt deductibile fiscal la nivelul ratei dobânzii stabilite de BNR, restul sumei fiind nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

Achitarea, după un an, a ultimei plăți de 158.000 lei.

158.000 lei 404 ,,Furnizori de imobilizări” = 5121 ,, Conturi la bănci în lei” 158.000 lei

Producția de imobilizări

Producția de imobilizări constituie un venit din exploatare a cărui mărime este data de costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru ea însăși, înregistrat în corespondență cu debitul conturilor de active imobilizate corporale sau necorporale.

Din punct de vedere fiscal, în costul imobilizării este inclusă și cota de TVA nedeductibilă.

Exemplu: În cursul anului 2012, societatea S.C. Dolphin SRL. procedează la producția unui mijloc fix (instalații de măsurare pentru controlul calității) pentru nevoi proprii; la sfârșitul exercițiului, cheltuielile implicate de investiție sunt de 450.000 lei. La 30 iunie 2013 investiția materială este finalizată și recepționată, costul ei total de producție fiind de 1.200.000 lei. Cota de TVA = 24%, iar prorata de deducere a TVA este de 75%.

a) Înregistrarea creșterii de valoare a imobilizărilor corporale în curs cu suma aferentă TVA-ului nedeductibil implicat de lucrare în anul 2012:

TVA – ul nedeductibil este în sumă de: 450.000lei x 24% x 25% = 27.000 lei

231 ,,Imobilizări corporale = 635 ,, Cheltuieli cu alte impozite, 27.000 lei

în curs de execuție” taxe și vărsăminte asimilate”

b) Înregistrarea lucrării neterminate de investiții, la 31/12/2012:

231 ,,Imobilizări corporale = 722 ,,Venituri din 450.000 lei

în curs de execuție” producția de

imobilizări corporale”

c) Recepția imobilizării, la 30 iunie 2013:

2132 ,,Aparate și instalații de

măsurare, control și reglare ” = % 1.227.000 lei

231 ,,Imobilizări corpo- 477.000 lei

rale in curs de execuție”

722 ,,Venituri din pro- 750.000 lei
ducția de imobilizări
corporale”

d) includerea în costul imobilizării a TVA nedeductibilă aferentă anului 2012:

TVA totală = 750.000lei x 24% = 180.000 lei,

TVA deductibilă = 180.000 lei x 75% =135.000 lei,

TVA nedeductibilă = 180.000 lei – 135.000 lei = 45.000 lei

2132 ,,Aparate și instalații de = 635 ,, Cheltuieli cu alte impozite, 45.000 lei

măsurare, control și reglare ” taxe și vărsăminte asimilate”

Aport la capital

Exemplu: Se primește de la un asociat aportul în natură concretizat într-un strung evaluat la prețul total, stabilit pe bază de expertiză tehnică, de 320.000 lei și consemnat în procesul verbal de predare-primire:

2131 = 456 320.000 lei

,,Echipamente tehnologice” ,,Decontări cu asociații privind capitalul”

Intrarea unei imobilizări cu titlu gratuit

Această cale de intrare se poate realiza prin subvenționarea integrală sau parțială a costului de achiziție al imobilizărilor și prin donații; sunt asimilate acestor operații plusurile de imobilizări constatate la inventar.

În mod evident, imobilizările intrate pe această cale sunt supuse amortizării. Cum sursa lor de proveniență este considerată subvenția pentru investiții, pe măsura amortizării bunurilor respective, aceasta este virată la venituri.

Exemplu: La data de 01/01/2013, S.C. Dolphin SRL. primește cu titlu gratuit, pe bază de proces verbal de predare-primire, un autoturism a cărui valoare actuală estimată pe bază de raport de evaluare este de 130.000 lei, iar pe baza procesului verbal de predare – primire se înregistrează operațiile ce se prezintă în continuare:

Primirea autoturismului:

2133 4751 130.000 lei

,,Mijloace de transport” = ,,Subvenții pentru investiții”

Înregistrarea amortizării lunare:

130.000 lei / 60luni = 2.166,67 lei

6811 2813 2.166,67 lei

,,Cheltuieli de exploatare = ,,Amortizarea mijloacelor

privind amortizarea imobilizărilor ” de transport”

Concomitent cu operația b), se înregistrează înregistrarea subvenției pentru investiții la venituri excepționale, la nivelul sumei reprezentând amortizarea anuală

4751 771 2.166,67 lei ,,Subvenții pentru investiții” =,, Venituri din subvenții pentru evenimente

extraordinare și altele similare ”

Intrarea prin schimb care implică active diferite și nici o sultă

Exemplu: S.C. Dolphin SRL. schimbă o presă hidraulică cu valoare contabilă de 7.000 lei cu un automobil de la S.C. Alfa S.A. ce are o valoare justă de piață de 8.600 lei

Nu se schimbă nici o sultă în cadrul tranzacției.

Valoarea justă a presei hidraulice nu este determinată imediat.

În acest caz S.C. Dolphin SRL. a recunoscut un câștig de 8.600 lei – 7.000 lei= 1.600 lei de pe urma schimbului, iar câștigul ar trebui inclus în determinarea venitului net. Intrarea prin care trebuie înregistrată tranzacția ar fi:

8.600 lei 213 Automobil = %

213 Presă hidraulică 7.000 lei

7583 ,, Venituri din vânzarea activelor 1.600 lei

și operații de capital ”

Achiziționarea unei imobilizări din import cu plata în devize

Operațiile determinate de achiziția de imobilizări din import sunt contabilizate la cursul de schimb în vigoare la data efectuării lor și sunt supuse TVA.

Baza de impozitare pentru stabilirea TVA este valoarea în vama la care se adaugă taxa vamală și alte taxe și accize datorate pentru bunurile din import.

Valoarea în vamă a bunurilor din import se determină prin conversiunea în lei a prețurilor externe, la cursul de schimb în vigoare, în prima zi a lunii în care se înregistrează declarația vamală.

Exemplu: S.C. Dolphin SRL. achiziționează o instalație de sudură cu plasmă din China, la un preț de 40.000$, condiții de livrare franco-frontiera română.

Data efectuării livrării și facturării este 15/03/2013. Cu această ocazie, s-a procedat la vămuire, la plata taxelor vamale și a TVA, din disponibilul aflat în conturile la bănci. Taxa vamală este de 10% din valoarea în vamă.

Operațiile legate de transport, manipulare și instalare sunt efectuate de o întreprindere specializată, pentru suma de 5.000 lei, cota de TVA fiind de 24%.

Plata furnizorului extern se realizează pentru 50%, la data de 30/03/2013, și pentru restul de 50%, la 30/05/2013.

Cursurile de schimb aferente diferitelor operații generate de contabilizarea acestui caz sunt următoarele:

1) Înregistrarea facturii furnizorului extern, conform condițiilor contractuale de vânzare:

40.000$ x3 lei/$ = 120.000 lei

15/03/2013

2131 ,, Echipamente tehnologice” = 404 ,, Furnizori de 120.000 lei

imobilizări”

2) Determinarea și contabilizarea plății taxei vamale și a TVA:

Valoarea în vamă: 40.000$ x 3 lei/$ = 120.000 lei

Taxa vamală: 120.000 lei x 10% = 12.000 lei

Baza de impozitare pentru calculul TVA = valoarea în vamă

+ taxa vamală = 120.000 lei + 12.000 lei = 132.000 lei

TVA deductibilă: 132.000 lei x 24 % = 31.680 lei

Taxa vamală, fiind o taxă nedeductibilă conform Codului Fiscal, va fi inclusă în costul de achiziție al imobilizării. TVA aferentă bunurilor din import se plătește de importator, direct sau prin intermediar, concomitent cu plata taxelor vamale pentru bunurile din import.

15/03/2013

% = 5121 ,,Conturi la bănci în lei” 43.680 lei

2131 ,, Echipamente tehnologice” 12.000 lei

4426 ,,TVA deductibilă” 31.680 lei

3) Înregistrarea cheltuielilor cu transportul, manipularea și instalarea echipamentutui, facturate de o întreprindere specializată:

15/03/2013

% = 404 ,,Furnizori de imobilizări” 6.200 lei

2131 ,, Echipamente tehnologice” 5.000 lei

4426 ,,TVA deductibilă” 1.200lei

4) Plata primei tranșe din datoria față de furnizorul extern:

30/03/2013

% = 5121 “Conturi la bănci în lei” 64.000lei

404 „Furnizori de (20.000$x3,2 lei/$)

imobilizări

(40.000$/2×3 lei/$)” 60.000 lei

665”Cheltuieli din diferențe 4.000 lei

de curs valutar”

5) Plata furnizorului intern, din disponibilul de la bancă, pentru serviciile prestate:

30/03/2013

404„ Furnizori de imobilizări” = „ 5121 Conturi la bănci în lei ” 6.200 lei

6) Plata celei de a doua tranșe din datoria față de furnizorul extern:

30/05/2013

404 „ Furnizori de imobilizări ”= % 60.000 lei

(20.000$ x 3lei/$) 5121 “Conturi la bănci în lei” 58.000 lei

(20.000$ x 2,9lei/$)

765„ Venituri din diferențe de 2.000 lei

curs valutar”

Costurile de întreținere a imobilizărilor corporale

Exemplu : S.C. Dolphin SRL. care are ca obiect de activitate producerea și comercializarea titanului, zirconiului, și a aliajelor acestora, a elaborat un plan de modernizare a fabricii sale, fiind realizate următoarele cheltuieli în anul 2013:

Achiziția unor piese de schimb pentru mașini de debitat metale în valoare de 15.000 lei, în vederea înlocuirii celor existente pentru restabilirea parametrilor inițiali de funcționare ;

Zugrăvirea exterioară a clădirii, în noul sistem baumit, cost 14.000 lei;

Costuri de consolidare a unei clădiri, prin înlocuirea plafonului cu un plafon din ghips carton în valoare de 17.000 lei. Acest lucru s-a realizat deoarece clădirea se află în folosință de peste 20 de ani, și fiind deteriorată ;

Dotarea camerelor cu aparate de aer condiționat, 40.000 lei ;

Inspecție generală regulată, odată la 1 an pentru depistarea defecțiunilor la sistemul de încălzire centrală, 3.000 lei

Rezolvare:

Mașina de debitat metale este inițial recunoscută la cost istoric, valoarea sa contabilă reflectând parametrii de funcționare standard la data achiziției. Costurile cu achiziția unor piese de schimb, restabilind acești parametrii, se includ în categoria “reparații și întreținerea ” elementului de imobilizări corporale și se recunosc în contul de profit și pierdere :

a1) achiziția :

15.000 lei 3024 “Piese de schimb ” = 401“Furnizori ” 15.000 lei

a2) recunoașterea costului în contul de profit și pierdere :

15.000 lei 6024 “Cheltuieli privind = 3024 “Piese de schimb ” 15.000 lei

piesele de schimb ”

Zugrăvirea exterioară a clădirii se include în categoria “reparații și întreținerea ” elementului de imobilizări corporale și se recunoaște în contul de profit și pierdere :

14.000 lei 611 “Cheltuieli cu = 401 “Furnizori ” 14.000 lei

întreținerea și reparațiile”

Costuri de consolidare a unei clădiri, prin înlocuirea plafonului va conduce la creșterea gradului de siguranță peste nivelul de reflectat în valoarea contabilă. Criteriile de recunoaștere fiind îndeplinite, se va majora valoarea contabilă a clădirii :

17.000 lei 212 “Construcții ” =404 “Furnizori de imobilizări ” 17.000 lei

Dotarea camerelor cu aparate de aer condiționat nu conduce la obținerea unui flux de beneficii viitoare superioare și nu este indispensabilă continuării activității, dar îmbunătățește climatul de lucru. Este recunoscut ca mijloc fix.

40.000 lei 214 „Mobilier, aparatură birotică, = 404 “Furnizori 40.000 lei

echipamente de protecție a valorilor de imobilizări”

umane și materiale și alte active corporale”

Inspecție generală regulată, odată la 1 an pentru depistarea defecțiunilor la sistemul de încălzire centrală va conduce la creșterea gradului de siguranță, dar fiind o revizie curentă nu afectează valoarea imobilizării la care se referă.

53.000 lei 611 „Cheltuieli cu = 401 “Furnizori ” 3.000 lei

întreținerea și reparațiile”

2.2.1.2. Evaluarea după recunoaștere

S.C. Dolphin SRL. achiziționează la data de 31/12/2007 o instalație de sudură cu plasmă la costul de 120.000 lei, amortizată liniar în 8 ani.

La sfârșitul anului 2009 are loc o primă reevaluare a activului, valoare justă 96.000 lei

La sfârșitul anului 2011 are loc o a doua reevaluare, valoare justă 60.000 lei

La sfârșitul anului 2013 are loc o ultimă reevaluare, valoare justă 25.000 lei

Prima reevaluare a activului la sfârșitul anului 2009

Cost 120.000 lei

Amortizare anuală = 120.000 lei/8 ani 15.000 lei

Amortizarea cumulată pe 2 ani (2007 , 2008) =2* 15.000 lei 30.000 lei

Valoare netă contabilă 120.000 lei – 30.000 lei 90.000 lei

Valoare justă 96.000 lei

Diferență pozitivă din reevaluare 96.000 lei -90.000 lei 6.000 lei

Eliminarea amortizării cumulate din valoarea brută

30.000 lei 281 “Amortizarea privind = 2131 „Echipamente tehnologice” 30.000 lei

imobilizările corporale”

Înregistrarea diferențelor pozitive din reevaluare

6.000 lei 2131 „Echipamente tehnologice” = 105 „Rezerve din reevaluare” 6.000 lei

Noua valoare a activului de la care vom calcula în continuare amortizarea va fi 96.000 lei

În anul 2009 se înregistrează:

Amortizare calculată la valoarea reevaluată = 96.000 lei/6 ani 16.000 lei

– Amortizarea calculată la costul inițial al activului 15.000 lei

=Diferențe de transferat la rezultatul reportat 1.000 lei

1.000 lei 105 „Rezerve din reevaluare” = 117 „Rezultatul reportat” 1.000 lei

A doua reevaluare a activului la sfârșitul anului 2011

Valoarea justă 96.000 lei

Durata de viață rămasă (8 ani -2 ani) 6 ani

Amortizarea anuală = 96.000 lei/ 6 ani 16.000 lei

Amortizare cumulată pe cei 2 ani(2010,2011) =2 *16.000 lei 32.000 lei

Valoarea netă contabilă 96.000 lei -32.000 lei 64.000 lei

Valoarea justă 60.000 lei

Diferența negativă din reevaluare 64.000 lei – 60.000 lei 4.000 lei

Eliminarea amortizării cumulate din valoarea brută

32.000 lei 281 “Amortizarea privind = 2131 „Echipamente tehnologice” 32.000 lei

imobilizările corporale”

Înregistrarea diferentelor negative din reevaluare

4.000 lei 105 „Rezerve din reevaluare” = 2131 „Echipamente tehnologice” 4.000 lei

A treia reevaluare a activului la sfârșitul anului 2013

Valoare justă 60.000 lei

Durata de viată rămasă (6ani-2 ani) 4 ani

Amortizare anuală 60.000 lei/ 4 ani 15.000 lei

Amortizare cumulată pe 2 ani(2012,2013)=2*15.000 lei 30.000 lei

Valoarea netă contabilă 60.000-30.000 lei 30.000 lei

Valoare justă 25.000 lei

Diferență negativă din reevaluare 24.000 lei -20.000 lei 5.000 lei

Eliminarea amortizării cumulate din valoarea brută

30.000 lei 281 “Amortizarea privind = 2131 „Echipamente tehnologice” 30.000 lei

imobilizările corporale”

Înregistrarea diferențelor negative din reevaluare:

% =2131 „Echipamente tehnologice” 5.000 lei

2.000 lei 105 „Rezerve din reevaluare”

3.000 lei 6813 „Cheltuieli de exploatare privind

amortizările,provizioanele și ajustările pentru

depreciere”

2.2.2. Contabilitatea operațiilor la data bilanțului

2.2.2.1Amortizarea

Unitățile patrimoniale care desfășoară activități cu caracter economic amortizează mijloacele fixe utilizând unul dintre următoarele regimuri de amortizare: amortizarea liniară, amortizarea degresivă și amortizarea accelerată.

Amortizarea liniară

Amortizarea liniară anuală se calculează prin aplicarea cotei medii anuale la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Cota de amortizare se calculează astfel:

CA= 100

Durata normală de utilizare din catalog (exprimată in ani)

Exemplu :

La 1 ianuarie 2009, S.C. Dolphin SRL . achiziționează o mașina de debitat metale, la un cost de 70.000 lei. Ea este amortizată liniar pe o perioadă de 5 ani.

Calculul cotei de amortizare lineare:

Anuitatea pentru un exercițiu complet:

a = 70.000 lei x 20% = 14.000 lei

Valoarea neta contabila se determină ca diferență între valoarea contabilă și amortizarea cumulata constatată.

Tabloul amortizării mașinii de debitat metale se prezintă astfel:

Amortizarea degresivă

Exemplul de mai sus, dar supus amortizării degresive

Rata anuală de amortizare este ca și mai sus 20 %.

Mașina de debitat metale este amortizată tot în 5 ani, coeficientul multiplicativ fiind de 1,5%, rata degresiva fiind de 20%*1,5%=30%

Tabloul amortizării mașinii de debitat metale se prezintă astfel prin metoda degresivă:

Din anul 2011, deoarece amortizarea degresivă este mai mică decât amortizarea liniară, se trece la amortizare liniară, aceasta fiind 34.300lei / 3 =11.433lei.

Amortizarea accelerată

Această metodă constă în includerea în cheltuielile de exploatare, în primul an de funcționare, a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.

Exemplul de mai sus, dar supus amortizării accelerate

Tabloul amortizării mașinii de debitat metale se prezintă astfel prin metoda accelerată :

Amortizarea funcțională sau variabilă

Această metodă reflectă micșorarea valorii unui bun în funcție de utilizarea sa. Ea permite o mai justă conectare a cheltuielilor cu veniturile. Costul de utilizare al imobilizărilor este repartizat proporțional cu activitatea. În funcție de natura bunului, sunt utilizate diferite ,,unități” drept cheie (bază) de repartizare: numărul de articole fabricate, numărul de kilometri parcurși de autovehicule, numărul de ore-zbor pentru aeronave, numărul de ore de funcționare pentru mașini, utilaje și instalații de lucru etc.

Exemplu:

S.C. Dolphin SRL . achiziționează o mașină la un cost de 4.000.000 lei și a fost

prevăzută să producă 10.000 lingouri. Amortizarea unitară (pe lingou) va fi de:

4.000.000lei: 10.000 lingouri = 400 lei/lingou.

Tabloul de amortizare se va prezenta astfel:

2.2.2.2. Compensarea deprecierii

Compensarea imobilizărilor corporale depreciate, pierdute sau cedate va fi inclusă în profit sau pierdere atunci când se plătește compensarea.

Exemplu:

S.C. Dolphin SRL. primește pe data de 28 ianuarie 2012 o factură privind achiziția unui spectrometru în valoare de 10.000 lei. Spectrometrul este primit în luna 31 decembrie 2012 și datorită uzurii morale, valoarea sa de piață s-a redus la 7.000 lei. Prin urmare, în ianuarie 2013 firma va primi de la furnizorul care a întârziat livrarea o despăgubire de 8.000 lei.

Achiziția spectrometrului pe 28 ianuarie 2012:

10.000 lei 2132 ”Aparate și instalații de = 404 „furnizori de imobilizări” 10.000 lei

măsurare, control și reglaj”

Înregistrarea deprecierii de valoare în 31 decembrie 2012 de 10.000-7.000= 3.000 :

3.000 lei 6813”Cheltuieli de exploatare privind = 2132 Aparate și instalații de 3.000 lei

ajustările pentru deprecierea imobilizărilor” măsurare, control și reglaj”

Încasarea despăgubirilor în anul 2013:

8.000 lei 5121”Conturi la bănci în lei” = 7581 „Venituri din despăgubiri, 8.000 lei

amenzi și penalizări”

Includerea în contul de profit și pierdere a compensărilor de la terți 8.000 lei –

7.000 lei = 1.000 lei

1.000 lei 2132 ”Aparate și instalații de = 7813 „Venituri din ajustări pentru deprecierea 1.000 lei

măsurare, control și reglaj” imobilizărilor „

2.2.2.3. Reevaluarea imobilizărilor corporale

Reevaluarea constă în înlocuirea valorii nete contabile a bunului cu valoarea sa justă, altfel spus cu valoarea sa reală.

Valoarea justă a terenurilor și construcțiilor este în mod normal determinată de experți calificați.

Un activ nu poate să fie reevaluat în mod izolat. Reevaluarea trebuie să se aplice la ansamblul bunurilor din aceeași categorie, altfel spus, la toate activele de natură și utilizare identice.

Nu este necesar să se procedeze la reevaluări în fiecare an. Totuși, reevaluările trebuie să fie practicate cu o regularitate suficient de mare, astfel încât valoarea netă contabilă a activelor, la un moment dat, să nu se îndepărteze prea mult de la valoarea ce s-ar obține prin reevaluare.

Diferența din reevaluare (valoarea reevaluată – valoarea netă contabilă la costuri istorice, stabilită la data reevaluării) trebuie să fie înscrisă în capitalurile proprii la o rubrică distinctă, astfel încât operația să nu conducă la constatarea de profituri.

Exemplul

S.C. Dolphin SRL. deține în patrimoniu, printre altele, construcții achiziționate la un cost de 300.000 lei, valoarea amortizărilor acestor imobilizări fiind de 100.000 lei. Întreprinderea decide să contabilizeze construcțiile la valoarea lor actuală (400.000 lei).

Operația constă în creșterea valorii nete contabile și a capitalurilor proprii cu 200.000 lei.

Contabilizarea operației de reevaluare:

Deducerea amortizărilor din valoarea brută a construcțiilor:

2812 ”Amortizarea construcțiilor” = 212 ”Construcții” 100.000 lei

Reevaluarea construcțiilor:

212 ”Construcții” = 105 ”Rezerve din reevaluare” 200.000 lei

Dacă reevaluarea conduce la o diminuare a valorii activului, această diminuare este înregistrată în cheltuielile exercițiului în curs.

Exemplul

Să presupunem că reevaluarea construcțiilor ar fi condus la atribuirea unei valori actuale de 150.000 lei. În acest caz, ar trebui să se înregistreze o amortizare de 200.000- 150.000= 50.000 lei:

6811” Cheltuieli de exploatare = 2812 ”Amortizarea construcțiilor” 50.000 lei

privind amortizarea imobilizărilor”

Orice corectare în plus a valorii activelor conduce la o creștere a bazei amortizabile și, deci, la o creștere a amortizărilor viitoare.

2.2.3. Operații de ieșire din gestiune

Imobilizările corporale pot ieși din patrimoniu prin cesiune, scoatere din folosință la împlinirea duratei prevăzute de utilizare sau înaintea acesteia, cedarea cu titlu gratuit sub formă de donații ,minusuri de imobilizări constatate la inventariere, ieșiri generate de cauze de forță majoră.

Cesiunea unei imobilizări integral amortizate

Exemplu: La 31/02/2013, S.C. Dolphin SRL. vinde un strung unui terț datorită expirării duratei de utilizare, la un preț de 5.000 lei (cota de TVA=24%).Valoarea contabila a strungului este de 50.000 lei.

1)Scoaterea din evidență a mijlocului fix integral amortizat :

281,,Amortizări privind = 2131,, Echipamente tehnologice“ 50.000 lei

imobilizările corporale”

2)Vânzarea mijlocului fix complet amortizat:

461,,Debitori diverși” = % 6.200 lei

7583,,Venituri din cedarea 5.000 lei

activelor”

4427,,TVA colectată” 1.200 lei

(5.000 lei x 24%)

Cesiunea unei imobilizări parțial amortizate

După cum am prezentat anterior, partea neamortizată din valoarea contabilă a unei imobilizări vândute se înregistrează la cheltuieli excepționale privind operațiile de capital.

Exemplu: La data de 15 iulie 2013, S.C. Dolphin SRL. procedează la vânzarea unei clădiri, cu o valoare contabilă de 10.000 lei și cu o amortizare înregistrată de 7.000 lei. Mijlocul fix este vândut la un preț de 5.000lei, cota de TVA fiind de 24%.

1)Vânzarea clădirii:

15/07/2013

461 ,,Debitori diverși” = % 6.200 lei

7583 ,,Venituri din 5.000 lei
cedarea
activelor”
4427 ,,TVA colectată” 1.200 lei
(5.000x 24%)

2)Scoaterea din evidență a mijlocului fix cedat (parțial amortizat):

15/07/2013

% = 212 ,, Construcții” 10.000 lei
281 ,,Amortizări privind 7.000 lei

imobilizările

corporale”

6583 ,,Cheltuieli privind 3.000 lei
activele cedate”

Cesiunea unei imobilizări care prezintă ajustări pentru depreciere

Ca urmare a vânzării imobilizării, provizionul este virat la venituri.

Exemplu: La data de 1 august 2013, S.C. Dolphin SRL procedează la vânzarea unui teren, achiziționat pentru suma de 2.700 lei. Prețul de cesiune este de 2.600 lei. La data cesiunii, terenul prezintă un provizion pentru depreciere, în sumă de 150 lei.

1) Vânzarea terenului:

01/08/2013

461 ,,Debitori = 7583 ,,Venituri din 2.600 lei

diverși” cedarea activelor”

2) Scoaterea din evidență a terenului vândut:

1/08/2013

6583 ,,Cheltuieli privind = 2111 ,,Terenuri” 2.700 lei

activele cedate”

3) Anularea provizionului:

1/08/2013

291 ,,Ajustări pentru = 7813 ,,Venituri din 150 lei
deprecierea imobilizărilor ajustări
corporale” pentru deprecierea

imobilizărilor”

Scoaterea din funcțiune și casarea mijloacelor fixe

Scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe cu valoare de intrare complet amortizată sau cu valoare de intrare rămasă nerecuperată se face cu aprobarea consiliului de administrație, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

După aprobarea scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe se va proceda la valorificarea acestora.

Casarea mijloacelor fixe se realizează de către o comisie de casare numită prin decizia organului care a aprobat scoaterea din funcțiune.

Cu ocazia casării, se procedează la dezmembrarea mijloacelor fixe și la valorificarea acestora astfel:

– vânzarea componentelor rezultate în urma dezmembrării;

– utilizarea componentelor rezultate la executarea (obținerea) altor mijloace fixe din cadrul unității;

Exemplu: Situația în contabilitate la scoaterea din funcțiune a unui spectrometru se prezintă astfel: valoarea contabilă brută 6.000 lei, amortizarea înregistrată 4.800 lei, cheltuieli ocazionale de casare 1.000 lei (materiale consumabile 400 lei, salarii 600 lei), piese de schimb recuperate 1.200 lei.

a)colectarea cheltuielilor efectuate cu dezmembrarea utilajului

6588”Alte cheltuieli de exploatare” = % 1.000 lei

3028”Materiale consumabile” 400 lei

421”Personal salarii datorate” 600 lei

Înregistrarea anterioară nu răspunde criteriului de delimitare și înregistrare a cheltuielilor după natura lor, globalizând astfel cheltuielile.

O recunoaștere a cheltuielilor după natură solicită următoarele înregistrări:

6028”Cheltuieli cu materialele consumabile” = 3028”Materiale consumabile” 400 lei

641 “Cheltuieli cu salariile personalului” = 421 “Personal salarii datorate” 600 lei

b)înregistrarea pieselor de schimb recuperate

3028“Materiale consumabile” = 7588 “Alte venituri din exploatare” 1.200 lei

c)diferența 1.200-1.000=200 lei se folosește pentru compensarea valorii rămasă de amortizat de 1.200 lei ,

6811 ”Cheltuieli de exploatare 281 ”Amortizarea privind 200 lei

privind amortizarea imobilizărilor ” = imobilizările corporale”

d)scoaterea din gestiune a spectrometrului

% = 2132”Aparate și instalații 6.000 lei

de măsurare, control

și reglare ”

281”Amortizări privind imobilizările corporale”

(4.800+200) 5.000 lei

6811”Cheltuieli de exploatare 1.000 lei

privind amortizarea imobilizărilor”

Minusuri de imobilizări constatate la inventariere

Exemplu : Se impută un mijloc fix constatat lipsă la inventariere, în valoare de 6.500 lei, cu amortizarea înregistrată în contabilitate de 500 lei, elemente înscrise și în decizia de imputare și nota de contabilitate, documente pe baza cărora se înregistrează operațiile ce se prezintă în continuare.

a. Scăderea din evidență a mijlocului fix:

% = 212”Mijloace fixe” 6.500 lei

281”Amortizări privind 500 lei

imobilizările corporale”

6811”Cheltuieli de exploatare 6.000 lei

privind amortizarea imobilizărilor”

b. Imputarea în sarcina unui salariat al unității a valorii contabile nete (neamortizate) și a TVA aferente:

4282 = % 7.440 lei

”Alte creanțe în legătură cu personalul” 7588”Alte venituri 6.000 lei

din exploatare”

4427”TVA colectată” 1.440 lei

2.3. Decizia de investire sau dezinvestirea în gestiunea

imobilizărilor corporale

Investiția este reprezentată de orice decizie de plată, care conduce la achiziția unui activ, în vederea obținerii de fluxuri de lichidități ulterioare și care are ca scop creșterea bogăției proprietarilor întreprinderii. Creșterea de valoare semnifică faptul că investiția este rentabilă. Pentru a avea creștere de valoare este necesar ca rentabilitatea investiției să fie superioară costului resurselor din care se finanțează. Structura portofoliului de active care rezultă din deciziile de investiții cuprinde două componente:

componenta principală, activele imobilizate sau activele fixe, care include imobilizările necorporale, corporale și financiare. Aceste active sunt asociate operațiilor de investiții și sunt deținute, cel mai adesea, pe o perioada relativ lungă.

componenta accesorie, activele circulante constituind active necesare operațiilor de exploatare.

Activ economic = Active imobilizate + Activ net de exploatare

Logica în determinarea deciziei de dezinvestire este identică cu cea a deciziei de investire.

Din punct de vedere contabil, conceptul de dezinvestire se concretizează în cesiunea de imobilizări ce antrenează crearea de lichidități. Obiectivul este creșterea bogăției proprietarilor întreprinderii. Este dezinvestire dacă lichiditățile degajate de vânzarea unor active primesc o utilizare mai rentabilă, fie prin reinvestirea lor în întreprindere, fie prin restituirea lor aportorilor de capital.

Conducătorii întreprinderii se angajează în operații de dezinvestire, căutând astfel să se debaraseze de active considerate ca fiind insuficient de rentabile. Această operație este rară în cazul investițiilor materiale și nemateriale, și mai frecvente în cazul investițiilor financiare. Operațiile de dezinvestire nu generează fluxuri de trezorerie importante pentru întreprindere. Cesiunea imobilizării trebuie sa fie înregistrată la data operației sau evenimentului care are drept consecință ieșirea acestui bun din activ.

Prelucrarea contabila se descompune, în principiu, în doua faze:

determinarea valorii reziduale, și

constatarea valorii ce rezultă din cesiune (vânzare).

Valoarea reziduală este dată de costul de achiziție din care s-au dedus amortizările, în cazul imobilizărilor amortizabile. Ea mai poartă numele de valoare netă contabilă.

Valoarea de cesiune rezultă din acordul intervenit între cumpărătorul și vânzătorul bunului.

Comparația între valoarea netă contabilă (reziduală) și valoarea de cesiune (în fapt, un preț de cesiune) permite degajarea unui plus sau unui minus de valoare care contribuie la formarea rezultatului din exploatare.

Planul de conturi general românesc propune înregistrarea în mod distinct a celor două elemente ale rezultatului cesiunii:

valoarea netă contabilă a imobilizării care iese din activ constituie o cheltuială din exploatare; ea este înregistrata în debitul contului 6583 „Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”;

prețul de cesiune constituie un venit din exploatare, fără a intra însă în cifra de afaceri a întreprinderii, fiind înregistrat în creditul contului 7583 „Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital”.

Urmărind maximizarea veniturilor proprietarilor, întreprinderea trebuie să maximizeze eficiența utilizării capitalului de lucru. Apariția unor utilaje noi, cu prețuri mai mari(de obicei) decât valoarea netă contabilă a utilajelor deja existente atrage după sine calcule de rentabilitate atât tehnică, cât și economică. Referitor la rentabilitatea tehnică, mai multe produse realizate în aceeași unitate de timp, sau același număr de produse, dar de calitate superioară celor realizate în prezent, este un motiv pentru inginerii firmei să recomande achiziționarea utilajului. Analiza economică a situației, care constă în comensurarea valorii nete contabile, a valorii realizabile nete și a valorii de utilitate a utilajului deja existent în întreprindere, dar și compararea cu datele existente despre noul utilaj, respectiv costuri de producție generate de acesta, luând în calcul aici cheltuielile de întreținere estimate, cheltuielile cu personalul care-l deservește și cheltuieli cu utilitățile directe. Analiza economică cuprinde de asemenea și transformarea valorică a sumelor obținute în cadrul analizei tehnice.

Decizia de investire și/sau dezinvestire este luată, pe baza analizelor realizate și în funcție de competențe, de directorul general, consiliul de administrație sau de adunarea generală a acționarilor (patronat).

În cazul S.C. Dolphin SRL Giurgiu, care deține în general utilaje relativ vechi (tehnologia anilor ’80), s-a demonstrat în decursul timpului un fapt destul de surprinzător: deși utilajele noi sunt exploatabile mai eficient din punct de vedere economic, având și capacități de producție mai mari la același consum cu munca vie, acestea sunt strict specializate, iar calitatea produselor obținute este mai slabă în condițiile producției de tip eterogen.

Datorită cerințelor diversificate ale clienților, care pun un mare accent pe calitate și pe randamentul de prelucrare mult superior celorlalte firme de prelucrare (peste 99% față de media de 95% a pieței de prelucrare), S.C. Dolphin SRL a decis să continue producția cu utilajele existente, la care echipele de specialiști proprii au adus unele modificări în curs de brevetare, urmând ca odată cu creșterea producției să se achiziționeze utilaje noi pentru a face față cererii puțin specializate.

Utilajele care se învechesc atât moral, cât și fizic, sunt estimate cu utilitate zero, acestea urmând procedura de vânzare către alte firme productive de mai mici dimensiuni, sau sunt dezmembrate, după caz, deoarece cheltuielile de întreținere aferente lor fac ca valoarea de utilitate să devină negativă.

Datorită tendințelor actuale de globalizare a economiei, considerăm că SC S.C. Dolphin SRL Giurgiu este o întreprindere în continuă ascensiune economică, adaptabilă condițiilor de piață datorită producției specializate pe mai multe nișe, din care cea mai importantă este producția de lingouri de titan folosind ca materie primă deșeuri, care sunt foarte ieftine și ușor de găsit față de materia primă de bază în această industrie – buretele de titan. Adâncirea gradului de prelucrare a produselor finite prin investiții de mare anvergură privind realizarea unei forje va duce la creșterea valorii imobilizărilor corporale, urmată de o creștere a valorii adăugate, respectiv a profitului generat de societate.

Bibliografie

Bibliografie