. I.m.m Urile In Romania
CUPRINS
Capitolul I
Întreprinderilor mici și mijlocii-caracterizare generală
Definirea întreprinderilor mici și mijlocii în România………………………… 6
Recomandările Comisiei Europene : o nouă definire a întreprinderilor
mici și mijlocii …………………………………………………………………………………7
Locul și rolul întreprinderii în economia de piață……………………………….10
Clasificarea întreprinderilor……………………………………………………11
Întreprinzătorii: motorul creării și dezvoltarii întreprinderilor mici și mijlocii…………………………………………………………………………………………14
Înființarea și închiderea întreprinderilor…………………………………………..16
Factorii care determină inființarea întreprinderilor și cauzele închiderii acestora…………………………………………………………………………17
Capitolul II
Abordarea și performanțele IMM-urilor în Uniunea Europeană
Principii și priorități privind dezvoltarea Imm-urilor………………………….25
Densitatea întreprinderilor mici și mijlocii……………………………………….29
Performanțe economice……………………………………………………31
Politica industrială într-o Europă extinsă………………………………………35
Impactul extinderii asupra industriei……………………………………………37
Măsuri la nivelul UE în favoarea întreprinderilor……………………………40
Capitolul III
Întreprinderile mici și mijlocii în România
Perspectiva istorica asupra dezvoltării IMM-urilor……………….…………47
Probleme cu care se confruntă sectorul IMM-urilor ………………………49
Puncte forte ale sectorului întreprinderilor mici și
mijlocii și competitivitatea acestora ………………………………………………51
Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii……………………………………53
Efortul investițional în România …………………………………………60
Valoarea adaugată și productivitatea muncii……………………….63
Performanțe economice …………………………………………………………….67
IMM-urile și clasa de mijloc- tandemul salvator pentru economia
României……………………………………………………………………………….…68
Facilități și asistență acordate înterprinderilor mici și mijlocii………….71
.
Capitolul IV
Strategii și politici de dezvoltare ale întreprinderilor mici și mijlocii
Sprijinirea dezvoltării IMM-urilor din sectorul productiv………………..75
Măsuri orientative pentru sprijinirea dezvoltarii IMM-urilor…………..76
4.3 Politica de dezvoltare regională în România……………………………….80
4.4 Programul strategic de dezvoltare regională………………………………81
4.5 Politicile de ajustare structurală și dezvolare a economiei……………82
Bibliografie
Chivu Iulia – Perfecționarea managementului resurselor umane în întreprinderile
mici și mijlocii din România, Editura A.S.E., București,2001
Crăciun Lucica – Managementul Strategic al Întreprinderilor mici și mijlocii,
Editura Națională, București,2001
Dinu Marin – Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne
intergrăm?, Editura Economică, București, 2002
Dinu Marin, Mereuta C. – Economia României 1990-2000.Compendiu, Editura
Economică, București, 2000
Dinu Marin – Economie Contemporană.Ce este tranziția?, Editura Economică,
București, 2000
Drăgușin Mariana- Contribuții la dezvoltarea managementului întreprinderilor
comerciale mici și mijlocii, Editura A.S.E., București,1998
Gheorghe Ilie- Rolul deciziei financiare în perfecționarea activității sectorului
întreprinderilor mici și mijlocii, Editura A.S.E., București,2001
Matei Lucica- Managementul întreprinderilor mici și mijlocii:Strategii și
performanțe, Editura România de Mâine, București,1998
Mihuleac Emil- Întreprinderile mici și mijlocii:o soluție optimă pentru economia
românească, Editura Librex, București,1996
Moldoveanu Iulia Georgeta- Perfecționarea activității întreprinderilor mici și mijlocii din
România, Editura A.S.E, București,2000
Mureșan Doina- Perfecționarea managementului firmei în România-studiu de caz
privind întreprindeile mici și mijlocii, Editura A.S.E.,București,2000
Nicolescu Ovidiu – Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică ,
București, 2001
Popescu Delia – Competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii, Editura
Economică, București,2001
Rașca Bogdan,Nica Panaite-Managementul calității totale în firmele mici și
mijlocii, Editura Economică,București,2001
Rusu Corneliu – Managemenrul întreprinderilor mici si mijlocii, Editura Expert,
București, 1996
Rașca Lavinia – Strategii ale creării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii în etapa
de tranziție spre economia de piață, Editura A.S.E.,București,1997
Anuarele Statistice, INS, București, edițiile 1990-2002
Buletinele B.N.R ., București, 1996-2002
Strategia națională de dezvoltare a României pe termen mediu
Strategia de dezvoltare regională a României
WWW.imm-uri.ro – Întreprinderi mici și mijlocii
WWW.finantare.ro – Facilități acordate întreprinderilor mici și mijlocii
www.infoeuropa.ro – Întreprinderi mici și mijlocii în Uniunea Europeană
www.ciperomania.org – Măsuri în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii
=== c 3 ===
ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII ÎN ROMÂNIA
Imediat după schimbarea de guvern determinată de evenimentele din decembrie 1989, au început dezbateri aprinse privind ritmul în care va avea loc tranziția economiei românești. Se cântăreau în balanța reformei economice chestiuni de o importanță evidentă precum etapele necesare pentru a obține cel mai mare succes în intervalul de timp cel mai scurt, ca și impactul reformelor asupra populației. Ținând cont de acești factori, s-au decis o serie de măsuri, dintre care menționăm:
Privatizarea și restructurarea sistemului economic, etapă considerată obligatorie pentru implementarea altor măsuri;
Liberalizarea prețurilor ca modalitate de a aloca resurse acolo unde puteau fi utilizate cu eficiență maximă;
Liberalizarea comerțului prin reducerea restricțiilor administrative și stabilirea unor taxe de import rezonabile, care urmau să fie reduse după o perioadă de timp stabilită pentru fiecare sector în parte;
Deschiderea pieței internaționale de capital pentru ca rata dobânzilor să fie în concordanță cu situația pieței;
Liberalizarea pieței de schimb valutar și unificarea ratelor de schimb;
Bugete echilibrate prin implementarea unor sisteme de impozite descentralizate și eficiente.
Pornind de la o abordare graduală a dezvoltării economiei de piață, între anii 1990-2001, Guvernul României s-a concentrat asupra unei schimbări incrementale. Cu alte cuvinte, în acea perioadă s-au luat puține dintre măsurile importante de reformă economică menționate mai sus, ceea ce a creat o avalanșă de evenimente care au condus la blocaj economic în 1997. Efectele incapacității sau lipsei de voință a Guvernului României de a rezolva problemele legate de reforma economică au creat o situație care a sporit exponențial dificultatea implementării acestor reforme.
Conform raportului Agenției Naționale de Dezvoltare Regională privind dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii din România, perioada cuprinsă între 1990 și 1996 poate fi divizată în trei sub-perioade:
1990-1991: Rezervele înterne constituite în timpul regimului precedent au reprezentat sursa de finanțare cea mai importantă.
1992-1994: Economia a fost susținută din rezervele valutare.
1994-1996: Băncile au fost obligate să finanțeze dezvoltarea economică.
Atunci când sursele de finanțare s-au epuizat, populația a început să resimtă în mod dureros costul tranziției economice. Utilizarea acestor surse de finanțare în primii șase ani de tranziție economică a amânat luarea unor decizii esențiale și a redus viteza reformelor.
Iată câteva detalii ale acestei analize:
Liberalizarea prețurilor a început în 1990 și a presupus mai multe etape, dar s-a terminat abia în 1999.
Nu a avut loc o reformă a întreprinderilor de stat mari, ceea ce a condus la acumularea unor arierate și pierderi uriașe. Până în ianuarie 2001, Guvernul nu s-a angajat să rezolve această situație și prin urmare pierderile continuă, deși în prezent se fac eforturi de restructurare pe scară largă.
Întreprinderile energofage au continuat să funcționeze ineficient, în timp ce Guvernul a menținut în mod artificial un preț scăzut al energiei electrice și prin aceasta a transferat problemele economice către celelalte ramuri îndustriale (care folosesc energia ca materie primă)
Privatizarea s-a făcut într-un ritm foarte lent datorită neîncrederii Guvernului în efectele ei, iar măsurile luate în preajma alegerilor pentru a atrage electoratul nu au făcut decât să adauge noi probleme.
Piețe importante precum piața valutară nu au putut funcționa într-un mod eficient.
Piața de capital s-a dezvoltat foarte încet (Bursa de Mărfuri București a început să funcționeze abia în 1995) și a obținut doar succese nesemnificative.
Industriile care absorbeau forță de muncă numeroasă au făcut presiuni pentru a obține subvenții și credite directe de la bugetul de stat.
În perioada 1996-2000, indicatori economici din mai multe sectoare au înregistrat creșteri. Rata de creștere a produsului intern brut a crescut de la –6,1% în 1997 la –3.3% în 1999, iar rata inflației a scăzut de la 154,8% în 1997 la 45,8% în 1999. De asemenea, au crescut șomajul, datoria externă și deficitul bugetar. Tot în 1999, investițiile străine directe (ISD), deși mai mari decât în perioada 1990-1996, au scăzut cu aproape 30%, față de 1998. Această cifră a continuat să scadă în anul 2000, în primul rând din cauza ezitării investitorilor în anticiparea rezultatelor alegerilor prezidențiale din România. O altă contradicție a tranziției economice între 1996-2000 este că în timp ce sectorul privat s-a dezvoltat, ponderea sectorului de stat a rămas predominantă.
Chiar ținând cont de aceste rezultate foarte diferite, nu ar trebui să omitem faptul că ritmul aplicării reformelor economice a fost mult mai rapid decât în perioada precedentă (1990-1996). Din punctul de vedere al politicii monetare, Banca Națională a României a lansat o strategie menită să reducă rata anuală a înflației la 45%. Totuși, această strategie nu a fost corelată cu politici monetare sănătoase, de aceea rezultatele au fost diminuate. Economia a fost afectată de ritmul lent ale reformelor. De pildă, în ciuda faptului că la mijlocul anilor ’90 a izbucnit o criză a sectorului bancar, legile principale necesare reformei sistemului bancar au fost adoptate abia în 1998 și chiar și atunci erau pline de probleme birocratice și de reglementare.
În aceeași perioadă, obiectivul politicii fiscale a fost reducerea cheltuielilor și la început această politică s-a dovedit eficientă întrucât Guvernul a redus deficitul bugetar cu 4% în 1997. Totuși, sectorul de stat a continuat să acumuleze pierderi și arierate uriașe, iar anumite grupuri puternice de lobby au reușit să obțină adoptarea de către Parlament a unor măsuri legislative care ofereau facilități fiscale.
În țările cu economie de piață,o serie de IMM-uri în colaborare cu instituțiile dezvoltă și organizează rețele informaționale.
Aceleași contradicții au existat în multe sectoare ale economiei românești. De pildă, în 1999 producția industrială a scăzut cu aproape 8% în timp ce producția agricolă a scăzut cu 5,5%. În plus, rata șomajului a crescut de la 8,9% în 1997 la aproape 12% în 2000.
3.1. Perspectivă istorică asupra dezvoltării IMM-urilor
Începând din 1989, dezvoltarea IMM-urilor a fost frânată de o mulțime de factori, de la lipsa de capital până la înstabilitate în procesul de reglementare. Problemele cu care se confruntă acestea au fost discutate îndelung, dar întrebarea este ce facem pentru a le rezolva.
Spre deosebire de alte țări din Europa de Est, IMM-urile din România nu au avut o bază solidă de dezvoltare de la început. Oportunitățile de dezvoltare a unui mediu favorabil IMM-urilor au început să scadă în anii de după Revoluție. În loc să elaboreze programe care să sprijine dezvoltarea IMM-urilor, Guvernul s-a concentrat asupra problemelor macro-economice. În acest răstimp, întreprinzătorii care erau dornici să profite de noile oportunități de afaceri apărute în România au fost descurajați de un mediu de afaceri precar și de lipsa unor reforme economice semnificative.
Chiar și într-un mediu de afaceri stagnant, întreprinderile mici și mijlocii s-au dezvoltat și în 1997 în România erau 567 498 de firme înregistrate. În 1999, cifra acestora a ajuns la 636 777. Însă în spatele acestor cifre se află o realitate sumbră. Dintre firmele înregistrate în 1997, doar 66,8% depuneau bilanț contabil, iar în 1999 procentajul acestor firme a scăzut la 63,4%. În 2000, procentajul a scăzut din nou, ajungând la 61,6%. În plus, 24,3% dintre firmele înregistrate au raportat în 1999 cifră de afaceri zero, ceea ce înseamnă că existau doar cu numele. Și la sfârșitul anului 2000, un sfert dintre firmele înregistrate au raportat cifră de afaceri zero. În 1997, în sectorul IMM-urilor care depuneau bilanț contabil lucrau mai mult de 38% din angajați, iar acest sector contribuia cu 42,2% la PIB. În 2000, aproape 51% din angajații din firmele înregistrate care depuneau bilanțuri lucrau în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, iar sectorul furniza 45,8% din cifra de afaceri totală.
Deși aceste cifre arată o dezvoltare a sectorului IMM-urilor, ca și importanța acestuia în cadrul economiei, numărul IMM-urilor care înregistrează profit (raportat la totalul firmelor considerate IMM-uri) a scăzut de la 60,4% în 1997 la 41,3% în 2000. În aceeași perioadă, profitul obținut în sectorul IMM-urilor a scăzut de la 50% din totalul profitului brut obținut de firmele autorizate la 45,9%.
În primul rând, spiritul antreprenorial există mai ales în rândul tinerilor care văd în dificultățile economiei de piață tot atâtea ocazii de reușită. Se constată o nevoie acută de înstruire a întreprinzătorilor, iar înstituții ca Centrul pentru Dezvoltare Antreprenorială de la Universitatea București încearcă să dezvolte programe și servicii în acest sens.
O altă chestiune importantă legată de dezvoltarea IMM-urilor este faptul că are loc ciclic. La zece ani de la întroducerea economiei de piață au fost obținute succese notabile în dezvoltarea IMM-urilor. Acest succes tinde să atragă noi succese. Orașele Praga din Republica Cehă și Warșovia din Polonia constituie exemple de succes ciclic obținut în domeniul IMM-urilor. După schimbarea Guvernului, IMM-urile s-au dezvoltat rapid în aceste orașe, dar multe dintre companiile care s-au dezvoltat înițial au căzut pradă constrângerilor pieței și lipsei unui mecanism de susținere. Pe măsură ce s-a consolidat sprijinul pe care IMM-urile l-au primit din partea Guvernului și a altor organisme, a apărut și un nou tip de IMM-uri, care sunt mai puternice din punct de vedere al capitalizării și al conducerii. Același fenomen se poate întâmpla și în România dacă se îmbunătățește mediul de afaceri.
Un alt atu pe care România ar trebui să-l folosească pentru a crea o piață dinamică menită să stimuleze dezvoltarea IMM-urilor este marketing-ul de nișă. Asociațiile de afaceri din România și Guvernul ar trebui să colaboreze pentru a elabora o strategie de dezvoltare a IMM-urilor concentrată asupra moștenirii culturale și istorice unice a țării. Această strategie ar trebui să vizeze fiecare zonă din România și să promoveze dezvoltarea IMM-urilor în funcție de specificul regiunii respective.
3.2. Probleme cu care se confruntă sectorul IMM-urilor
Atunci când discutăm despre potențialul din acest sector, trebuie avute în vedere politica de reglementare și accesul la capital. Iată câteva aspecte care au fost analizate pe larg în rapoartele redactate de către Centrul înternațional pentru Întreprindere Privată, J.E. Austin Associates, înc., Banca Mondială, precum și alte organisme, dar care nu au fost luate în considerare așa cum se cuvine până acum:
Impozitare: Structura de impozite pe salarii și beneficii care funcționează în prezent în România a devenit un factor important care frânează dezvoltarea IMM-urilor. Consiliul înternațional pentru Reglementare Guvernamentală (CIRG) arată că România ocupă locul 109 din 127 de țări din punctul de vedere al impozitării și reglementărilor fiscale. Printre țările Europei de Sud-Est, România se șituează a doua după Albania în ceea ce privește nivelul impozitării și al costurilor aferente plății salariilor (taxe și fonduri speciale). Întrucât reprezintă 101% din salariu, aceste taxe și costuri aferente descurajează dezvoltarea IMM-urilor.
Performanțele economice: Performanțele economice joacă un rol esențial în dezvoltarea IMM-urilor întrucât acestea sunt mai sensibile la fluctuațiile pieței și la stabilitatea economiei în general. Conform unui studiu recent de competitivitate a României efectuat de J.E. Austin Associates, înc., în 1998, produsul întern brut pe cap de locuitor a înregistrat o creștere de doar 2,5% ceea ce plasează România pe locul 63 din 163 de țări din punctul de vedere al PIB. Și mai elocvent este faptul că atunci când se calculează creșterea în termeni reali a PIB, România se șituează pe locul 169 din 170 de țări. Dacă se calculează creșterea PIB în anii 90, România se șituează a o sută șaizeci și cincea din cele 170 de țări încluse în acest studiu.
Accesul la capital: Din cauza crizei bancare care s-a manifestat în România în anii ‘90, nu a fost posibil accesul la capital necesar dezvoltării IMM-urilor. Potrivit Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Cooperației, „băncile comerciale sunt reticente în privința colaborării cu firme mici din cauza gradului ridicat de risc și a costurilor ridicate implicate de un împrumut”. Mai mult decât atât, băncile comerciale nu acceptă planul de afaceri ca garanție pentru împrumut și de aceea apare tendința să solicite foarte multe garanții. Ministerul IMM-urilor și Cooperației citează numeroase exemple de bănci comerciale care solicită garanții care depășesc cu 275% valoarea împrumutului. Chiar și atunci când se acordă împrumuturi, rata dobânzii depășește cu mult standardele înternaționale, media fiind în 1999 de 42 – 60% în funcție de tipul de împrumut. În ciuda acestor cifre, trebuie remarcat faptul că lipsa de acces la credit este un fenomen frecvent nu doar în România, ci în întreaga Europă de Sud-Est.
Transparență și practici corecte de afaceri: În 1999, organizația Transparency înternational a clasat România pe locul 63 din 99 de țări din punctul de vedere al corupției existente. Din cauza schimbărilor frecvente din domeniul legislativ și de reglementare, a fost dificil, dacă nu imposibil pentru IMM-uri să creeze o bază solidă de dezvoltare. În perioada decembrie 1990 – noiembrie 2000, în România au fost înregistrate 845.555 de firme, dintre care aproape 92% erau IMM-uri. Dintre acestea, doar 415.000 încă mai funcționează. Există mai multe motive pentru care aceste firme nu au reușit, dar potrivit studiilor efectuate de CIPE și de IRIS, suprareglementarea și lipsa de transparență a autorităților au fost factori importanți care au condus la eșec.
Mediul de reglementare: Analiza privind birocrația efectuată de Centrul pentru Reformă înstituțională și Sectorul înformal (IRIS) se concentrează asupra legăturii evidente dintre suprareglementare și piedicile în calea dezvoltării IMM-urilor. Chiar dacă s-au luat unele măsuri pentru reducerea birocrației, economia României rămâne una dintre cele mai suprareglementate din Europa de Sud-Est.
Restrângerea sferei active din cadrul grupurilor de muncă are loc concomitent cu ascensiunea elementelor de interes material și profesional.
3.3. Puncte forte ale sectorului întreprinderilor mici și mijlocii
În ciuda problemelor cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii din România, acest sector are anumite avantaje, printre care se numără următoarele:
Forța de muncă: Întreprinderile mici și mijlocii folosesc o forță de muncă calificată. În prezent, rata șomajului în România se șituează în jurul cifrei de 10%, dar rata angajării sub nivelul calificării este de 46%. În provincie, rata șomajului și cea a angajării sub nivelul calificării sunt extrem de ridicate deoarece oamenii de la sate nu sunt pregătiți să facă față problemelor economiei în scădere și lipsei locurilor de muncă. Datorită acestui fenomen, România dispune de o forță de muncă numeroasă și calificată. Conform Studiului Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Umană, România se șituează pe locul 64 din 174 de țări în ceea ce privește disponibilitatea forței de muncă, dar nu este foarte clar dacă acest studiu ține cont de angajarea sub nivelul calificării. Studiile îndică faptul că România are un avantaj în comparație cu celelalte țări din Europa de Sud-Est în ceea ce privește înstruirea și disponibilitatea forței de muncă.
Tehnologia modernă: O tendință ascendentă în dezvoltarea IMM-urilor s-a înregistrat în sectorul de tehnologia înformației, unde s-au creat sute de locuri de muncă în cadrul firmelor de software și de servicii înternet recent înființate, precum și în cadrul firmelor mari de comunicații. Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei înformației, cu sprijinul asociațiilor de afaceri din sector, a făcut eforturi susținute și a început crearea unui cadru legal care să încurajeze continuarea dezvoltării firmelor de IT și comunicații.
Competitivitatea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii
Atunci când comparăm competitivitatea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din România cu cea a altor țări din Europa Centrală și de Sud-Est, se pot utiliza următoarele criterii:
Cadrul legal: Cadrul legal românesc nu ține pasul cu dezvoltarea sectorului privat. Acest fapt este valabil mai ales în ceea ce privește sectorul IMM-urilor, unde lipsa unei structuri legale stabile și existența unui mediu de reglementare birocratic au împiedicat dezvoltarea firmelor.
Mediul de reglementare: După cum s-a afirmat mai înainte, mediul de reglementare din România din ultimii unsprezece ani a fost birocratic și în consecință nefavorabil dezvoltării sectorului privat. Procesele de reglementare birocratice exercită o înfluență negativă în special asupra IMM-urilor întrucât de obicei acestea nu au nici înformațiile, nici contactele necesare pentru a atenua/diminua efectele unei structuri de reglementare severe.
Accesul la capital: Accesul la capital reprezintă una dintre deficiențele cele mai grave care împiedică dezvoltarea sectorului IMM-urilor din România. Practic pentru firmele care demarează nu există surse de finanțare în afără fondurilor de învestiții străine, dar și acestea sunt sporadice. Băncile nu acordă finanțare aproape deloc pentru dezvoltarea IMM-urilor din cauza unui conservatorism care persistă după criza bancară de la sfârșitul anilor 90.
Accesul la forța de muncă: Accesul la forța de muncă reprezintă o oportunitate pentru sectorul IMM-urilor. Pe lângă rata șomajului care la sfârșitul anului 2000 era de aproape 10% la nivel național, există un număr foarte mare de persoane angajate sub nivelul calificării și care caută oportunități pentru o viață mai bună. Pe de altă parte, este nevoie de înstruire tehnică pentru ca această forță de muncă disponibilă să fie pregătită să răspundă provocărilor economiei globale.
Transparență/Sectorul informal: Lipsa de transparență continuă să afecteze România atât la nivel guvernamental, cât și la nivel social. Conform organizației Transparency international, s-au făcut puține demersuri în direcția creșterii transparenței și prin urmare a reducerii sectorului informal.
Investițiile străine: Deși s-a vorbit foarte mult despre investițiile străine în România, realitatea este că dacă facem o comparație cu învestițiile (calculate pe cap de locuitor) atrase de alte țări din regiune, România se află pe unul dintre ultimele locuri, dar înaintea Albaniei, Macedoniei și Ucrainei. Mulți dintre factorii deja discutați în acest studiu au contribuit la lipsa acestor învestiții.
Impozitare: Angajatorii sunt în continuare împovărați de volumul taxelor și impozitelor (impozitul pe salariu, contribuția la fondul de pensii, contribuția la asigurările sociale, etc). Sectorul IMM-urilor este afectat de această șituație în mod deosebit deoarece taxele și impozitele stabilite de Guvernul României reprezintă aproape 101% din cuamtumul salariului.
3.4. Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii
Una dintre principalele caracteristici ale transformării structurale în România o constitue apariția întreprinderilor mici și mijlocii. Ca urmare a Legii nr.31/1990 și a Decretelor –lege nr.66 și 67/1990, a avut loc o veritabilă explozie de noi întreprinderi, ca urmare a rolului redus al IMM-urilor în perioada pretranziție, rezultat al supraindustrializarii și descurajării inițiativei private.
Indicatorul strategic care evaluează stadiul dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii îl constituie densitatea acestora( nr. de IMM-uri active/1000 locuitori).Acest indicator oferă informațiile esențiale privind ,pe de o parte, eficiența politicilor guvernamentale , de încurajare și asisțenta a IMM-urilor,iar pe de altă parte, evidențiază tendințele sectoriale și regionale. În final evoluția densității întreprinderilor mici și mijlocii semnalează aspecte importante de durabilitatea creșterii produsului intern brut .
Calea naturală a apariției proprietății private , ca asumare a condiției capitaliste o reprezintă chiar sectorul întreprinderilor mici și mijlocii , ce presupune depăsirea clară, a vechiului sistem de alocare a resurselor.
Apariția și dezvoltarea capitalului și capitalistilor autohtoni sunt un rezultat comlex al întreprinderilor mici și mijlocii.
Totodata analiza indicatorului densității întreprinderilor mici și mijlocii la 1000 locuitori sugerează principalele tipuri de măsuri care să între în structura strategiilor de dezvoltare a economiilor de piață în România.
În figura următoare este prezentată sinteza valorilor densității întreprinderilor mici și mijlocii în perioada 1993-2000 pe ansamblul economiei naționale.
Ponderea numărului întreprinderilor mici și mijlicii pe total economiei naționale în perioada 1993-2000
Figura nr.2
Pe ansamblu, valoarea densității a crescut de la 9,42 în anul 1993 la 13,64 în anul 2000. După creșterea bruscă pană în anul 1994, care practic încheia etapa “exploziei” IMM-urilor începută în anul 1990 și care s-a datorat în principal apariției întreprinderilor din comerț, urmează o relativă stabilizare, caracterizată prin continua diminuare a ratei anuale de creștere în perioada 1995-2000. Îngrijorator este faptul că anul 2000 consemneză prima rata negativă de creștere a întreprinderilor mici și mijlocii, după anul 1989.
Este interesant de observat că starea generală a economiei este puternic depententă de contextul normativ , de cadrul legislativ și de instrumentarea sa cotidiană.
Într-un fel semnificativ trendurile întreprinderilor mici și mijlocii , pe langă potențialul antreprenorial care se activează natural și capacitatea de adecvare a strategiilor generale și sectoriale, chiar și a celor politice, la sensul transformării postcomuniste.
Plafonarea creșterii densitătii întreprinderilor mici și mijlocii poate fi și una naturală, de atingere a limitelor de moment ale înclinației antreprenoriale ale populației, dar în cazul nostru este vorba de constrângeri administrative derivate din strategii inadecvate sau puțin adecvate proceselor transformaționale postcomuniste.
Pe ansamblul perioadei 1993-2000, cele mai dinamice sectoare au fost cele din poștă și telecomunicații și din servicii prestate întreprinderilor. Aceste sectoare cuprind servicii în mare parte inexistente înainte de anul 1989, cum sunt:tranzacții imobiliare, publicitate, informatică, contabilitate, televiziune prin cablu.
Cei mai reduși indici de volum se concentreză în serviciile destinate populației, cum sunt:hoteluri și restaurante, activități culturale și sportive. Ei reflectă în bună măsură puterea de cumpărare scazută a populației și dezvoltarea insuficientă , în raport cu potențialul României, a turismului .
Situația pare sa aibă o explicație consolidată și prin faptul că România nu a beneficiat de o strategie coerentă în privinta proceselor transformaționale postcomuniste. Evoluția principalelor sectoare ale economiei naționale în perioada 1993-2000 este prezentată în următorul tabel.
Ponderea numărului întreprinderilor mici și mijlicii pe principalele sectoare ale economiei naționale în perioada 1993-2000
Tabelul nr.4
Sursa: Anuarele statistice ale României 1996-2000, INS
Evoluția structurii numărului de întreprinderi mici și mijlocii, în funcție de numărul de salariați în perioada 1996-2000 este prezentată în tabelul următor .
Tabelul nr.5
Numărul de întreprinderi
Sursa:Anuarele statistice ale României 1996-2000, INS
În tabelul următor este prezentată structura întreprinderilor mici și mijlocii pe clase, în funcție de numărul de salariați.
Tabelul nr.6
Ponderea clasei numărului de salariați, %
Sursa: Dinu Marin, Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne integrăm? Editura Economică,București,2002
Caracteristicile structurale ale întreprinderilor mici și mijlocii identificate în perioada analizata sunt :
Microîntreprinderile constituie “nucleul dur”din punct de vedere al numărului întreprinderilor mici și mijlocii, cu ponderi cuprinse între 88,5 și 92,4%
Scăderea continuă a numărului de întreprinderi în perioada 1998-2000 a avut loc excesiv pe seama microîntreprinderilor. În aceeași perioadă, numărul întreprinderilor din clasele 19-49 și 50-249 salariați a crescut în mod constant.
“Volatilitatea” microîntreprinderilor este o primă explicație a acestei stări. Microîntreprinderile sunt organizațiile cele mai vulnerabile. Mai ales în situația unei piețe slab structurate. Ratele de supraviețuire ale microîntreprinderilor sunt semnificativ mai reduse decât cele ale întreprinderilor mici și mijlocii. Analiza următoare pe un eșantion reprezentativ de 10000 de întreprinderi a condus pentru perioada 1996-2000 la ratele de supraviețuire prezentate în următorul tabel
Tabelul nr.7
Sursa: Dinu Marin, Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne integrăm? Editura Economică,București,2002
Practicarea unui management eficient al informației în întreprinderile mici și mijlocii nu se poate realiza în afara unui management general corespunzător.
3.4.1. Efortul investițional în România
În economia României , perioada de tranziție nu poate fi considerată fastă pentru efortul investițional. Lipsa de resurse necesare investirii poate fi vizualizată prin ratele negative de creștere din perioada 1997-2000, prezentată în tabelul următor
Tabelul nr.8
Sursa:Anuarele statistice ale României 1996-2000, INS
Cel mai important factor care a produs un impact negativ asupra efortului investițional și care a fost resimțit cu precădere la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii este deteriorarea sau nefuncționarea mediului de afaceri întern .
Cauzele fenomenului se regăsesc în caracteristica României de a avea o economie slab structurată, generată de procesul tranziției de sistem nesprijinit de politici socio-economice consistente în perioada care a trecut.
Capacitatea redusă a administrației centrale și locale de a răspunde nevoilor funcționarii sistemului de companii, tendința de a căuta avantaje ilegale în serviciile publice oferite în cazul funcționarilor publici , necorelările legislative sau între reglementările interne ale diferitelor instițutii guvernamentale pun bariere în căile de comunicare între firme sau între firme și entitațile guvernamentale sau populație.
Aceste aspecte în primul rând cele legate de birocrația activității de înregistrare a companiilor, ridică mari probleme unui potențial investitor aflat în pragul demarării unei activități economice.
Fenomenul este amplificat prin imaginea negativă creată întregului sistem economic, în special investitorilor străini care ar fi dispuși să investească în unități economice noi (“greenfield investment).
Evaluarea procesului investițional, prin raportarea investițiilor realizate la cifra de afaceri (I/CA, %) capată o semnificație aparte.
În tabelul următor sunt redate valorile ratei investițiilor pentru întreprinderile mici și mijlocii, întreprinderile mari, pe principalele sectoare ale economiei, pentru perioada 1998-2000.
Tabelul nr.9
investițiile raportate la cifra de afaceri, %
Sursa:Rezultatele și performanțele întreprinderilor din îndustrie, construcții, comerț, și servicii , edițiile 2000,2001, 2002. înS și prelucrările prof. univ. dr. DINU MARIN
Din punct de vedere dinamic, datele din tabelul prezentat anterior evidențiază evoluția oscilantă a ratelor investițiilor cu un minim clar în anul 1999.
Principala particularitate a procesului investițional constă în faptul că ratele investitiilor întreprinderilor mici și mijlocii sunt în toate sectoarele economiei net inferioare în raport cu ale întreprinderilor mari.
Absența unei asistente coerente din partea institutiilor financiar – bancare au condus la rate investiționale reletiv reduse, care au constituit importante obstacole în calea procesului de inovare tehnologică a întreprinderilor mici și mijlocii.
Cele mai ridicate rate ale investițiilor întreprinderilor mici și mijlocii sunt în servicii și industrie iar cele mai reduse sunt în construcții și comerț.
Perioda 1998- 2000 mai prezintă două particilarități interesante:
Creșterea decalajului dintre ratele de investiții sectoriale maxime și minime, al caror raport a fost de 3,6 în anul 1998 și 5,4 în anul 2000. Explicația rezidă în rata relativ ridicată a investitiilor în sectorul de servicii în anul 2000
A doua particularitate constă în faptul că în timp ce trei rate sectoriale de investiții au avut creșteri semnificative în anul 2000, în industrie rata de investiții a scăzut continuu, de la 9,2 % în anul 1998 la 7,9 % în anul 2000 , ceea ce explică, în parte, și menținerea unei ponderi relativ reduse a cifrei de afaceri a întreprinderilor mici și mijlocii în acest sector.
Investițiile în acest sector înseamnă apariția relativ mai ieftină a locurilor de muncă. Managementul de stat reprezintă o cale ușoară de a depăși restricțiile decizionale din politica bugetară în privința reducerii șomajului prin aplicarea unei strategii active pentru încurajarea investitiilor în întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv pentru creșterea ratei lor de înființare.
Programele străine sunt mai eficiente. Din păcate există o cvasiincoerență la nivelul managementului de stat în privința coordonării politicilor de utilizare a ajutorul extern. Accesibilitatea întreprinderilor mici și mijlocii la finanțarea prin programele Uniunii Europene ține de o grilă girată politic, adeseori chiar de scheme de caritate politică.
3.4.2. Valoarea adăugata și productivitatea muncii
În anul 2000 , întreprinderile mici și mijlocii acopereau 39,5 % din totatul valorii adăugate a întreprinderilor.
Aportul întreprinderilor mici și mijlocii la formarea produsului intern brut este dat de valoarea adăugata creată de aceste întreprinderi .
În tabelul următor sunt prezentate ponderile valorii adăugate brute la costul factorilor în cifra de afaceri pe principalele sectoare ale economiei în perioada 1998-2000.
Tabelul nr.10
Valoarea adăugata brută la costul factorilor raportată la cifra de afaceri (VA/CA, %)
Sursa: Rezultatele și performantele întreprinderilor din industrie, construcții, comerț, și servicii, edțiile 2000, 2001, 2002, INS,și prelucrările prof.univ.dr.DINU MARIN
Pe ansamblul întreprinderilor mici și mijlocii rata valorii adăugate a crescut în anul 2000 cu 2 % față de anul 1998. Media ascunde însa importante diferențe sectoriale. Cu excepția sectorului comerțului, în celelalte trei sectoare rata valorii adăugate este sensibil mai redusă în anul 2000 față de anul 1998. În această perioadă , eficientă procesului economic din punct de vedere al alocării resurselor în întreprinderile mici și mijlocii a scăzut.
Creșterea relativă a ratei valorii adăugate pe ansamblul întreprinderilor mici și mijlocii se explică prin ponderea foarte mare a cifrei de afaceri din comerț, care conduce la o influență semnificativă în balanța generală a valorii adăugate a acestui sector .
Structura sectorială a valorii adăugate a întreprinderilor mici și mijlocii pentru perioada 1998-2000 este prezentată în tabelul următor
Tabelul nr.11
Sursa: Dinu Marin, Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne integrăm? Editura Economică,București,2002
Ierarhia structurală a celor 4 sectoare se menține neschimbată în fiecare an al perioadei analizate:comerț-industrie-servicii-construcții. Este de semnalat creșterea continuă a ponderii serviciilor de piață, corelată cu reduceri în celelalte trei sectoare, fapt pozitiv din perspectiva productivității muncii, evaluată prin aportul fiecărui salariat la creșterea valorii adăugate.
Productivitatea muncii în întreprinderile mici și mijlocii, definită ca raportul dintre valoarea adăugata și numărul de salariați, pentru peioada 1998-2000 este prezentată în tabelul următor
Tabelul nr.12
Productivitatea muncii-mil.lei/salariat în preturi curente (VA/NP)
Sursa: Rezultatele și performantele întreprinderilor din industrie ,construcții, comerț și servicii, edițiile 2000 , 2001, 2002, INS și prelucrările prof.univ.dr.DINU MARIN
Productivitatea muncii în sectorul de servicii este superioară celorlalte trei sectoare cu 20-40 %.
În privința creșterii productivității muncii sunt încă rezerve serioase, inclusiv în ce priveste utilizarea excesivă a timpului.
Din păcate , managementul de stat, din rațiuni exclusiv politice, refuză să pună în discuție problema timpului normat de lucru.
Aspecte la fel de importante în privința rezervelor de creștere a productivității muncii țin și de cultura muncii, de internalizarea comportamentelor firești unei activități de performanță.
Din aceste motive creșterea numărului de întreprinderi mici și mijlocii în sectorul de servicii poate constitui una din cheile asigurării unei creșteri economice durabile a României.
3.5. PERFOMANȚE ECONOMICE
Profitabilitatea generală (Rb/CA) este indicatorul cel mai sintetic care caracterizează un agent economic.
În tabelul următor este prezentată dinamica profitabilității generale a întreprinderilor mici și mijlocii în perioada 1997-2000.
Tabelul nr.13
Sursa: Dinu Marin, Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne integrăm? Editura Economică,București,2002
În perioada recesiunii din 1997-1999, ponderea întreprinderilor mici și mijlocii profitabile s-a redus de la 72,4% în anul 1997 la 54% în anul 1999. Creșterea relativ redusă a produsului intern brut din anul 2000 a condus la creșterea ponderii IMM-urilor profitabile de la 54% la 59,6%.În ceea ce privește performanțele economice ale IMM-urilor ne referim și la eficiența de ansamblu a sectorului de IMM-uri în cadrul economiei naționale.
O concluzie importantă care se desprinde din analiza profitabilității generale este următoarea: în România întreprinderile mici și mijlocii constituie nucleul relativ performant din ansamblul companiilor.
Global, întreprinderile mici și mijlocii câștigă iar cele mari pierd!
În anul 2000, întreprinderilor mici și mijlocii au înregistrat un profit brut de 19230 mld.lei, în timp ce întreprinderile mari au pierdut 19797 mld.lei, conducând la o rata negativă a profitabilității generale la nivelul sistemului de companii.
De aici rezultă nu doar urgeța restructurării companiilor mari, ci și necesitatea susținerii sectorului care natural s-a dovedit cel mai productiv.
Economia României are la limită o singură mare problema: productivitatea. Aceasta trebuie să crească și în sistemul companiilor mici și mijlocii.
Liberalizarea prețurilor a fost în România, înainte de a fi o măsură necesară pentru restabilirea adevărului economic una de justificare a debitării prin preț a cheltuielilor nejustificate, în mare parte a cheltuielilor cu nemunca .
3.6. IMM-urile și clasa de mijloc – tandemul salvator
pentru economia României
Se spune ca întreprinderile mici și mijlocii reprezintă „coloana vertebrală” a economiei de piață. În ce constă importanța acestora și care sunt principalele lor funcții în perioada de tranziție de la socialism la capitalism?
Din păcate, în România, deși în ultimii ani se vorbește din ce în ce mai mult despre IMM-uri, o parte importantă a populației, și mai ales politicienii, nu le tratează ca pe o adevarată „coloană vertebrală” a economiei de piață.
IMM-urile sunt extrem de importante din mai multe motive. În primul rând, ele reprezintă 99.8% din toate întreprinderile existente la noi în țară, iar procentul din România este similar cu cel din U.E. Deci primul argument ar fi unul de natură cantitativă. În momentul de față IMM-urile dau aproape 70% din veniturile la bugetul statului, peste 60% din productia industrială, din PIB și din export.
Dupa 1989, șingurele organizații care au creat locuri de muncă au fost întreprinderile mici și mijlocii. Singura sursă de locuri de muncă în România, unde există circa 15 întreprinderi la o mie de locuitori, față de U.E., unde media este de 45, o reprezintă tocmai aceste întreprinderi. Este clar că, desi au o pondere importanta, IMM-urile sunt încă departe de a reprezenta ceea ce ar trebui să reprezinte, ținând cont de realitățile din U.E., ca să nu mai vorbim de SUA, unde situația este și mai pregnantă din acest punct de vedere .
De ce guvernele postdecembriste au fost mai degrabă dezinteresate, decât preocupate de susținerea legislativă și financiară a întreprinderilor mici și mijlocii?
Aceasta afirmație este valabilă pe două tronsoane de timp, și anume: în perioada 1990-1994, înființarea IMM-urilor a fost încurajată, a existat o perioadă de grație pentru IMM-urile nou înființate, când s-au primit o serie întreagă de stimulente. Începând cu 1995 însă, acestea au fost eliminate aproape total.
După aceea, datorită lobby-ului pe care CNIPMMR l-a facut IMM-urilor, în anul 1999 s-a adoptat „Legea 133” privind stimularea întreprinderilor mici și mijlocii. Prima formă a acestei legi a fost elaborată de CNIPMMR, și prima formă ei a fost scrisă de OVIDIU NICOLESCU. Din nefericire, forma finală nu reflectă decât parțial ceea ce a propus OVIDIU NICOLESCU, dar și așa „Legea 133” a avut un rol foarte important, ea aplicându-se începând cu anul 2000. Aceastâ lege prevedea anumite elemente importante referitoare la stimularea investițiilor, la faptul ca profitul investit era scutit de impozit pentru o mare parte din firme sau la aceea că se stimula crearea de locuri de muncă, precum și importul de tehnică și tehnologie de vârf, acestea fiind scutite de taxe vamale etc.
Din păcate, aceste facilități au fost menținute doar pâna la jumătatea anului 2002, când datorită presiunilor Fondului Monetar International și Băncii Mondiale ele au fost eliminate, pe motiv că discriminează întreprinderile mari.
În perioada când aceste facilități au funcționat, PIB-ul țării noastre a început să crească. Dacă în anul 2000 acesta a crescut cu 1%, în 2001 cu 5%, iar în 2002, potrivit statisticilor, a crescut tot cu 5%, aceasta se datorează în primul rând acelor măsuri, care, coroborate, au permis o ușoară relansare a economiei românești. În prezent, în legea cu pricina au răamas putine măsuri stimulative, insuficient de substanțiale.
Care sunt principalele dificultăți cu care se confruntă în acest moment sectorul IMM-urilor?
O primă mare dificultate cu care se confruntă sectorul IMM-urilor se referă la faptul că, în condițiile de azi, creditul este foarte scump, se obține foarte greu, din cauza garanțiilor mari, datorită birocrației și datorită insuficientei culturii economice a populației.
O a doua dificultate majoră se referă la faptul că, în momentul de față, piața românească încă nu crește. Din anul 1996, piața autohtonă s-a contractat sau în ultimii doi ani a rămas constantă. Or, ca să dezvolți întreprinderi mici și mijlocii când pița nu crește, este deosebit de dificil. Asta înseamnă că trebuie să-i elimini pe alții, care au ocupat deja o nișă pe această piață.
A treia dificultate se referă la faptul că există încă inflație, România, în ciuda progreselor substanțiale din acest ultim an, fiind țara cu cel mai mare viciu al inflatiei din Europa Centrală și de Est, exceptând statele din fosta Uniune Sovietică. Datorită nivelului său ridicat, inflația face deosebit de dificile elaborarea de strategii, de planuri de afaceri, operaționalizarea acestora și utilizarea capitalului existent.
Altă dificultate pe care nu o putem omite se referă la faptul ca firmele românesti sunt subcapitalizate. Dintr-un studiu făcut de CNIPMMR, s-a constatat că 60% din salariații din microîntreprinderile cu sub zece salariați au un venit lunar mai mic de 500 de dolari.
Se poate spune că este o sumă foarte bună într-o țara unde salariul mediu este de 100 de dolari, iar un venit sub 500 de dolari reprezintă mai puțin decat ajutorul de șomaj din Uniunea Europeană.
De asemenea, o mare problemă este faptul că guvernul nu finanțează suficient programele pentru IMM-uri. În toate ările din U.E. există programe de finanțare a cercetării, a pregătirii, a ratelelor informationale, ori la noi aceste programe abia au început să fie operaționalizate de doi, trei ani, iar sumele alocate sunt mai mult simbolice.
În România funcționează trei fonduri de garantare, iar aceste fonduri dau mai puțin de 300 de garanții pe an. Ce înseamnă acest lucru la 409.000 de IMM-uri.
3.7. Facilități acordate întreprinderilor mici și mijlocii
Facilități acordate întreprinderilor mici și mijlocii.
Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii comercianților, s-a instituit o procedură unică de înregistrare a întreprinderilor mici și mijlocii, prin completarea unui singur formular și prin depunerea acestuia la Biroul unic din cadrul oficiilor Registrului Comerțului de pe lânga tribunale. Pe baza cererii de înregistrare se declanșează procedurile necesare pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii comerciantului. Certificatul de înregistrare al comerciantului, care va cuprinde și codul unic de înregistrare, va fi eliberat în termen de 20 de zile de la înregistrarea cererii. În anexa la certificatul de înregistrare vor fi cuprinse, după caz, avizele, autorizățiile și/sau acordurile necesare pentru autorizarea functțonarii comerciantului.
În condițiile Legii nr. 133/1999, întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome. De asemenea, institutiile publice, societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome au obligația, potrivit dispozițiilor Legii nr. 415/ 2001 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, să organizeze prima procedură de achiziție publică doar pentru întreprinderile mici și mijlocii, după cum urmează: o pentru procurări de bunuri, cu excepția echipamentelor, și servicii, cu excepția reparațiilor, care nu depășesc 500.000.000 lei; o pentru procurări de echipamente care nu depășesc 1.000.000.000 lei; o pentru reparații care nu depășesc 2.000.000.000 lei; o pentru construcții care nu depăsesc 3.000.000.000 lei.
· Întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de servicii de informare, asistență, consultană, cercetare și inovare tehnologică în domeniile financiar bancar, management și marketing.
În condițiile prevăzute de art. 17 din Legea 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugata, întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de amânarea exigibilitatii TVA pentru livrarile de mașini industriale, mijloace de transport destinate realizării de activități productive, utilaje tehnologice, instalații, echipamente, aparate de măsură și control, automatizări și produse software, care au fost produse cu cel mult un an înaintea vânzării și nu au fost niciodată utilizate, iar în condițiile art. 29 punctul D lit. c) din aceeasi lege, întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de suspendarea TVA la organele vamale.
· În condițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, contribuabilii beneficiază de deductibilitatea cheltuielilor privind amortizarea activelor corporale și necorporale în limita prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. „Pentru echipamentele tehnologice, respectiv mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora, puse în funcțiune dupa data intrării în vigoare a prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial. Același regim de amortizare se poate utiliza și pentru brevetele de invenție, de la data aplicării acestora de către contribuabil”.
Asistență pentru IMM-uri
Obiectivele specifice ale acestei sub-componente sunt:
Încurajarea învestițiilor pentru înființarea de noi întreprinderi și dezvoltarea micro întrepriderilor și întrepriderilor tinere în sensul creșterii contribuției generale a micro întreprinderilor și IMM-urilor la crearea de locuri de muncă și creșterea economică sustenabilă în zonele țintă;
Sprijinirea învestițiilor în IMM-urile existente în sensul creării de noi locuri de muncă în zonele țintă și dezvoltarea și diversificarea calității și cantității produselor și serviciilor oferite;
Sprijinirea accesului IMM-urilor la servicii de consultanță și înstruire pentru îmbunătățirea abilităților în pregătirea și administrarea proiectelor, precum și îmbunătățirea accesului la înformații și comunicare în scopul creșterii oportunităților pieței pentru IMM-uri .
Măsurile pentru atingerea acestor obiective sunt două scheme de grant-uri:
Schemă de grant-uri pentru întreprinderi nou înființate, întreprinderi tinere și micro-intreprinderi.
Grant-urile vor finanța investiții productive și investiții în consiliere și consultanța aferentă în scopul dezvoltării capacității de producție și creării de noi locuri de muncă. Se vor sprijini, de asemenea, investiții legate de cercetare/dezvoltare, inovare și transfer de tehnologie, tehnologia informației, ca și investiții referitoare la certificarea calității și tehnologii curate. Suma maximă pentru fiecare grant (inclusiv co-finanțarea din bugetul de stat) este de 100.000 Euro. Participarea privată în fiecare proiect este de min. 40% din totalul investiției eligibile.
Serviciile turistice sunt eligibile dacă beneficiarul este IMM și dacă demonstrează capacitatea de atragere a turiștilor din afară.
Ghidul Aplicantului va fi supus spre aprobare Delegației Comisiei Europene la București până în luna martie 2002.
Schema de consiliere și consultanță
Sprijinul va fi acordat organizațiilor capabile să identifice necesitățile specifice IMM-urilor în zonele țintă și să organizeze sesiuni de instruire, seminarii, etc. Posibile domenii pentru aceste activități sunt: informarea privind sursele de finanțare, pregătirea adecvată a aplicanților pentru finanțare și negociere cu instituția financiară, accesul la baze de date și informații privind piața. Se finanțează și participarea la evenimente regionale, naționale sau internaționale, cum ar fi târguri, expoziții, misiuni comerciale sau vizite la firme, atunci când sunt direct legate de un proiect de investiții concrete.
Organizațiile eligibile sunt, ca regulă generală, organizații non-profit publice sau private (Universități, Camere de Comerț, centre de afaceri sau centre de înformare). Acestea vor trebui să demonstreze că dețin necesarul de resurse umane și materiale pentru asigurarea serviciilor de consultanță și instruire cerute și că aceste activități vor fi deschise oricărei întreprinderi din zonele țintă .
Suma totală este este de 100.000 Euro pentru fiecare grant. Participarea beneficiarului este de min. 20%. În cazul organizațiilor care desfășoară activități profitabile participarea benefeciarului va fi de min. 40% din cheltuielile eligibile.
=== Capitol 1 ===
Întreprinderilor mici și mijlocii – caracterizare generală
Întreprinderile mici și mijlocii sunt recunoscute ca reprezentând un sector cheie al creșterii economice și al dezvoltării economice durabile.
Analiza evoluției IMM în a doua jumătate a anilor 90 arată că ele constituie un factor important de absorbție a forței de muncă disponibile sau disponibilizate și un sector mobil și flexibil în adaptarea producției de bunuri și servicii la volumul, structura și eșalonarea cererii pieței și un instrument important în relansarea economică. IMM au contribuit la restructurarea mai rapidă a marilor întreprinderi prin absorția personalului diponibilizat, exploatarea activelor neutilizate din acestea și externalizarea unor activități .
Dezvoltarea sectorului IMM a dus la creșterea competiței, la diminuarea rolului monopolist al marilor întreprinderi, la sporirea exporturilor și a generat alternative economice și sociale eficace. IMM au contribuit semnificativ la îmbunătățirea comportamentului economic al populației, la inițierea depășirii barierelor întâmpinate de unele grupuri sociale defavorizate, la regenerarea unor comunități afectate de declinul industrial.
Pe de altă parte, dezvoltarea IMM a depins în mod esențial de stabilitatea macroeconomică, barierele care se află în calea creării și dezvoltării IMM fiind amplificate de procesul de tranziție. Chiar și în aceste condiții, sectorul IMM și-a adus o contribuție semnificativă la formarea produsului intern brut și la ocuparea forței de muncă.
Prezența activă a IMM în economie,în cadrul unui sector privat în expansiune, a avut un impact favorabil asupra potențialului de adaptare a structurilor de producție la dinamica mediului economic la nivel național și în profil teritorial, contribuind astfel la întărirea potențialului de dezvoltare pe termen lung.
În structura economică a principalelor puteri economice ale lumii (SUA, UNIUNEA EUROPEANĂ, JAPONIA) începând cu deceniul 8 al secolului XX, a început să se dezvolte puternic sectorul întrepriderilor mici și mijlocii. Din punct de vedere al sistemelor de companii asistăm în prezent la două procese convergente :
Creșterea ponderii firmelor trasnaționale care aduc o contribuție esențială la globalizarea economiilor
Încurajarea creării întreprinderilor mici și mijlocii în producția industrială și servicii
O cauză importantă a dinamismului întrepriderilor mici și mijlocii o constituie dezvoltarea unor noi activități în sectorul serviciilor, pretabile pentru companii de o asemenea dimensiune: prelucrarea informațiilor și elaborarea programelor informatice, studiile de piață, serviciile juridice, activitățiile bancare și de asigurări , de distribuție și promovare a vânzariilor , recreative și sportive.
Semnalăm și tendința firmelor transnaționale de a crea întreprinderi mici și mijlocii , ca efect al externalizării unor activități, prin operațiuni de concesiune , mai ales în țările europene în tranziție și în țările în curs de dezvoltare din Asia ,Africa și America Latină.
Stimularea creșterii și consolidării forței economice a întreprinderilor mici și mijlocii are ca efect reducerea șomajului prin absorție de către aceste firme a forței de muncă disponibilizate ca urmare a eficientizării permanente a marilor companii.
Analizele recente sintetizează principalele valori diseminate în economiile naționale de către întreprinderile mici și mijlocii:
Flexibilitate și mobilitate
Profesionalism, intuiție, creativitate, realism, dinamism
În general se acceptă concluzia că întreprinderile mici și mijlocii se pliază mai bine pe elasticitatea și diversitatea cererii.
În orice caz este unanim recunoscut faptul că acest tip de firme susține microdinamismul economiei moderne.
În țările postsocialiste, aceste întreprinderi par să se califice drept varianta cea mai susceptibilă de succes în privința consolidării proprietății private.
Totodată, această variantă a transformării, pe fondul echilibrării proceselor a resurselor , alterate adeseori de fenomene redistributive, pune în valoare forța capitatului social , a disponibilității sociale pentru asumarea riscului investițional , în fapt scoțându-se în evidență coeziunea socială , încrederea partenerială, eficientizarea efortului propriu în accelerarea tranziției.
1.1 Definirea întreprinderilor mici și mijlocii
Delimitarea sectorului privat de întreprinderi mici și mijlocii de cele mari are drept scop asigurarea premiselor atât pentru monitorizarea evoluției acestui sector economic, cât și pentru compararea situației din România cu evoluțiile sectorului similar din alte țări , în general , și din Uniunea Europeană în general.
Până în luna ianuarie 1996, întreprinderile mici și mijlocii erau considerate acele întreprinderi al căror număr total al angajaților este sub 500 persoane. Astfel criteriul “numărul de angajați al întreprinderilor” constituia singurul element care permitea diferențierea întreprinderilor mari de cele mici și mijlocii.
În cadrul întreprinderilor mici și mijlocii , criteriul “numărul de angajați “ le subdivide în micro-întreprinderi, întreprinderi mici și întreprinderi mijlocii.
Astfel :
Pănă la 9 salariați –microîntreprinderi
între 10 –99 salariați–întreprinderi mici
Între 100- 499 salariați–întreprinderi mijlocii
Problema acestei clasificari foarte largi , care a determinat încetarea utilizării ei in investițiile și statisticile actuale ale Uniunii Europene –constă în faptul că tipul de definire stabilit este eliminat fiind bazat pe un singur criteriu : număr de persoane angajate în întreprinderi. Astfel trebuie acordată atenție unei conjuncturi de elemente , care fără îndoială influențează mărimea unei întreprinderi.
Având în vedere aceste considerente , și în special numărul mare de investigații , lucrări și dispoziții legale referitoare la subvenționarea sau facilitățile acordate unei întreprinderi în funcție de mărimea acesteia , Comisia Europeană a realizat cu mult timp în urmă necesitatea stabilirii unei definiții a întreprinderilor mici și mijlocii care sa nu fie atât de restrictivă ca cea utilizată până în prezent și care să recunoască incidența altor criterii, față de cel al numărului de angajați , care influențeză determinarea mărimii întreprinderii.
1.2 Recomandările Comisiei Europene : o nouă definire a întreprinderilor mici și mijlocii
În anul 1996, Comisia Europeană stabileste o nouă definire a întreprinderilor mici și mijlocii pe următoarele criterii cantitative , și anume :
numărul total al angajaților întreprinderii
volumul anual al cifrei de afaceri
totalul activului bilantțer al întreprinderii
O întreprindere este considerată ca având o dimensiune mică sau mijlocie atunci când numărul total al angajaților este < 245 de angajați.
Luând în considerare această precizare și pentru a face o distingere clară a mărimilor întreprinderilor mici și mijlocii , Comisia Europeană precizează că o întreprindere poate fi considerată realmente mijlocie atunci când îndeplinește simultan următoarele condiții:
numărul salariaților cuprins între 50 – 249
volumul anual al cifrei de afaceri nu depășeste 40 mil. Euro
totalul activului bilanțier nu este mai mare de 27 mil. Euro
Întreprinderile mici sunt considerate acele întreprinderi care îndeplinesc următoarele condiții:
numărul salariaților cuprins între 10 – 49
volum anual al cifrei de afaceri cel mult 7 mil. Euro
totalul activului bilanțier nu depășește 5 mil. Euro
Comisia Europeană definește întreprinderile foarte mici sau microîntreprinderile acelea care au mai puțin de 10 angajați.
Alături de acestea trebuie luat în considerare și un alt criteriu fundamental respectiv forma și modalitatea de distribuire a proprietății în cadrul întreprinderii (criterii de independență față de întreprinderile mari). Astfel , pentru ca o întreprindere să fie calificată drept întreprindere mică sau mijlocie , este necesar ca participarea unei întreprinderi mari la proprietatea acesteia să fie cel mult 25% din capitatul social.
Definirea IMM- urilor pe baza unui singur criteriu nu va lua în considerare determinanți specifici , fapt care putea genera anumite discriminări în cadrul acestui sector economic. Actuala diversitate și numărul mare de programe existente pentru sprijinirea IMM -urilor nu numai la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene , ci și din cadrul celorlalte țări , ar putea în mod cert, prejudicia sau favoriza anumite întrreprinderi în detrimentul altora , admițând o definire scurtă și strictă , care, fără îndoială, prejudiciază sectorul intensiv al resurselor umane în conjunctura actuală a somajului masiv.
În consecință, este oportună decizia Comisiei Europene de a include și alte criterii , în definirea întreprinderilor mici și mijlocii. Adăugarea celorlate criterii ( în special cel referitor la independența sau dreptul de proprietate asupra întreprinderii permite diferențierea acelor întreprinderi care sunt realmente mici și mijlocii de cele care reprezintă părți ale marilor întreprinderi.
Definirea întreprinderilor mici și mijlocii în România
Legislația României nu delimiteză întreprinderile mici și mijlocii pe baza unor criterii unitare. În general , conceptul de întreprindere este predominant economic, cu mai puține conotații juridice. În acest sens este folosit și n legislație , sub denumirea “fapte de comerț”.
Instrumentele juridice necesare funcționării întreprinderii, ca realitate economică, sunt asociate termenilor “comercial “ și “ societate comercială”.
Legea nr. 31/1990 dispune , în vederea efectuării de acte de comerț, ca persoanele fizice și juridice se pot asocia și constitui în societăți comerciale. Totodata, legea realizează o clasificare a societăților comercile după forma lor juridică. În conformitate cu condițiile , mai puțin restrictive, privind înființarea și organizarea lor, majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii au ca forme juridice de constituire :
societate cu răspundere limitată
societate în nume colectiv
societate în comandită simplă
societate în comandită pe acțiuni
Legislația în vigoare definește “întreprinderea” ca fiind orice formă de organizare a unei activități economice , autonomă patrimonial și autorizată potrivit , legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale , respectiv prestări de servicii , din vânzarea acestora pe piață, în condiții de concurență .
Definirea IMM-urilor în România se face în anul 1999 prin legea nr. 133, al. 1-4 : “întreprinderile mici și mijlocii care iși desfășoară activitatea în sfera de producție de bunuri materiale și servicii se definesc, în funcție de numărul mediu scriptic anual de personal, după cum urmează:
până la 9 salariați – microîntreprinderi
între 10 – 49 salariați- întreprinderi mici
între 50- 249 salariați- întreprinderi mijlocii
Nu se încadrează în prevederile legii societățile bancare, societățile de asigurare și reasigurare , societățile de administrare a fondurilor financiare de investiții , societățile de valori mobiliare și societățile cu activitate exclusivă de comerț exterior. De asemenea, nu beneficiază de prevederile legii societățile comerciale care au ca acționar sau asociat persoane juridice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții : au peste 250 de angajați, dețin peste 25% din capitalul social. Beneficiază de prevederile legii IMM-urile care realizează o CA anuală echivalentă cu până la 8 mil. Euro.
În scopul asigurării unui sistem de avantaje pentru întreprinderile mici și mijlocii , în anul 1993 se delimitează acest sector. Astfel sfera beneficiarilor facilităților din prevederile ordonanței, se limiteză pentru întreprinderile mici, la societățile comerciale cu un număr de angajați cuprins între 26 si 200 și o cifră de afaceri între 10 milioane și 2 miliarde lei .
Prevederile ordonanței se aplică și pentru organizațiile cooperatiste care au o CA similară ,pentru întreprinzătorii particulari și asociațiile familiale, fără ca acestea să fie însă incluse în categoria întreprinderilor mici și mijlocii . De asemenea este precizat faptul că pragurile, criteriile pot fi actualizate, prin hotărâre guvernamentală, la propunerea Agenției Române pentru Dezlvotare .
Din punct de vedere fiscal , există prevederi speciale pentru întreprinderile mici și mijlocii , în ceea ce priveste impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugata și anume Ordonanța Guvernului nr.70 /1994 privind impozitul pe profit diferențiază contribuabilii în mari și mici. Întreprinderile mici și mijlocii fac parte din categoria contribuabililor mici și Ordonanța Guvernului nr. 3 / 1992 privind taxa pe valoarea adăugata prevedea scutirea de plată pentru persoanele fizice sau juridice care realizează o CA anuală sub 50 milioane lei.
1.3 Locul și rolul întreprinderii în economia de piață
Activitatea economică a unei țări se desfasoară în cadrul diferitelor întreprinderi. Fiecare întreprindere constituie o unitate economică distinctă față de întreprinderi care aparțin de ramuri economice diferite, cât și față de întreprinderi care aparțin de aceeași ramură sau subramură, întrucât are anumite caracteristici determinate de următoarele trăsături de bază:
Unitatea economică – productivă este determinată de necesitatea asigurării desfăsurării în bune condiții a obiectului de activitate al întreprinderii respective. Ea se concretizează la nivelul fiecărei întreprinderi în existența unor anumitor structuri și raporturi referitoare la mijloacele de muncă folosite, unelte de muncă , mijloace de transport, clădiri , la obiectele muncii întrebuințate în procesul de producție și la forță de muncă. În acest sens, două întreprinderi se vor deosebi între ele, prin prisma celor trei factori fundamentali ai procesului de producție. Totodată fiecare întreprindere reprezintă un organism unitar tehnico-productiv și prin modul în care iși organizează activitatea la nivelul unitaților de producție de bază, deoarece din acest punct de vedere întreprinderile se pot caracteriza fie prin omogenitatea procesului tehnologic în fiecare unitate de producție a sa , fie prin unitatea producției fabricate de întreprindere.
A doua trăsătura de bază a unei întreprinderi o constituie unitatea administrativă . Potrivit acestei trăsături , fiecare întreprindere se organizează și funcționează distinct. Ca unitate organizatorico-administrativă , întreprinderea însă de la înființare, odată cu precizarea obiectului sau de activitate, a sediului și a denumirii, dispune de propria sa structură organizatorică cuprinzând compartimente de producție , de concepție , și compartimente funcționale.
Cea de-a treia trăsătură de bază a unei întreprinderi o reprezintă unitatea economico-socială . Această trăsătură se manifestă prin faptul că întreprinderea este organizată și condusă pe principiul rentabilității și deci fiecare întreprindere trebuie să desfășoare o astfel de activitate încât să asigure atât acoperirea cheltuielilor de producție și de circulație din venituri proprii cât și obținerea profitului.
1.3.1 Clasificarea întreprinderilor
Întreprinderile se prezintă într-o mare diversitate, diferențiindu-se după modul de organizare , gradul de specializare, mărime, importanța pe care o reprezintă pentru economia națională, ramura de care aparțin. În scopul cunoașterii diferitelor probleme ale conducerii și organizării activității întreprinderilor, precum și a luării unor măsuri cu un grad cât mai mare de aplicabilitate , întreprinderile în cadrul unei economii de piață ,se clasifică după o serie de criterii, dintre care cele mai importante sunt următoarele:
Forma de proprietate asupra capitatului social și al patrimoniului:
-întreprinderi proprietate publică (sectorul public)
-întreprinderi proprietate particulară ( sectorul particular)
-întreprinderi proprietate mixtă (stat și private)
Întreprinderile din sectorul public sunt denumite “regii autonome” sau “companii naționale” și sunt organizate în ramurile strategice ale economiei naționale ( industria de armament, industria energetică , exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare ) sau în alte domenii aparținând altor ramuri stabilite de Guvern.
În cadrul întreprinderilor publice ( regiile autonome) statul deține totalitatea capitatului acestor unități ; fiecare regie autonomă reprezintă însă o persoană juridică și functioneză pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, iar în acest scop trebuie să fie proprietară bunurilor din patrimoniul său.
Întreprinderile din sectorul particular sunt organizate sub forma societăților comerciale. Sub aspect juridic, o societate reprezintă un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărți foloasele ce ar putea deriva; societatea comercială este nu numai un contract , ci și o persoană juridică (având un patrimoniu propriu , un scop în acord cu interesul obsestesc și o organizare de sine stătătoare).
În raport de o serie de elemente caracteristice ( nr. de societăți, răspunderea asociaților, modul de conducere, titlurile emise), societățile comerciale ce se constituie în țara noastră( conform legii nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale) pot funcționa sub diferite forme astfel:
societate în nume colectiv (S.N.C)
societate în comandită simplă (S.C.S)
societate în comandită pe acțiuni (S.C.A)
societate pe acțiuni (S.A)
societate cu răspundere limitată( S.R.L)
societate cu răspundere limitată cu acționar unic ( S.R.L)
În funcție de ramura de care aparțin , întreprinderile se clasifică luând în considerare următoarele trei elemente: a) felul materiei prime folosite ; b) destinația economică a produselor finite ; c) caracteristicile tehnice și tehnologice ale procesului de producție;
în funcție de felul materiei prime folosite , întreprinderile se grupează în :
ramuri extractive
ramuri prelucrătoare
Apartenența la o anumită grupă de ramuri , iar în cadrul grupelor respective la anumite subramuri, determină anumite particularități în organizarea producției și a muncii, în organizarea și conducerea activității întreprinderilor respective.
luându-de în considerare destinația economică a produselor, întreprinderile se grupează în:
-grupa A –întreprinderi producătoare de mijloace de producție
-grupa B – întreprinderi producătoare de bunuri de consum
avându-se în vedere caracteristicile tehnice și tehnologice ale procesului de producție , întreprinderile se grupează în :
-ramuri
-subramuri
Exemplificăm astfel:energia electrică și termică , metalurgia feroasă, metalurgia neferoasă, exploatarea și prelucrarea lemnului.
Un alt criteriu de clasificare a întreprinderilor industriale îl reprezintă gradul de mărime, grupându-se în trei categorii de mărime:
întreprinderi mari
întreprinderi mijlocii
întreprinderi mici
Încadrarea într-o anumită categorie se face în funcție de o serie de indicatori, cum ar fi :mărimea cifrei de afaceri, nr. de salariați, mărimea capitalului social.
Având în vedere gradul de specializare a producției, întreprinderile se grupează astfel:
întreprinderi specializate
întreprinderi universale
întreprinderi mixte
În funcție de apartenența națională a firmei:
întreprinderi naționale –totalitatea bunurilor pe care le posedă se află integral în proprietatea unei persoane fizice sau juridice din statul respectiv
întreprinderi multinaționale – unitățile componente își desfășoară nemijlocit activitățile în cel puțin 2 țări, fiind proprietatea unui grup economic privat cu caracter internațional
întreprinderi mixte (join venture) firme conjuncte internaționale, la a căror constituire participă firme din 2 sau mai multe țări
1.3.2 Întreprinzătorii : motorul creării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii
În încercarea de a descoperi sursa succesului întreprinzătorului , cercetătorii s-au aplecat cu atenție asupra definirii conceptului de spirit de întreprindere. De-a lungul timpului, s-au utilizat în acest scop mai multe abordari, în cadrul cărora spiritul antreprenorial era tratat fie ca o funcție economică, fie ca pe o sumă de trăsături psihologice și comportamentale.
Abordarea funcțională pune accentul pe rolul pe care îl joacă spiritul de întreprindere în economie. Sectorul IMM-urilor este net superior sectorului economic de stat și public.
În secolul al VIII-lea, RICHARD de CANILLON arată că spiritul de întreprindere impunea asumarea riscului de a cumpăra la un preț sigur, pentru a vinde la un preț nesigur.
Aumarea riscului reprezintă doar una din funcțiile spiritului de întreprindere și este o condiție a succesului numai atunci când toate implicațiile sale pot fi ținute sub control. Relevantă în acest sens se pare că este declarația lui RAY KROC, creatorul celui mai renumit lanț fast food- Mc Donald’s: “Pentru mine ,relația dintre risc și rezultatul asumării sale este următoarea:primul trebuie sa aparțină altora, ultimul mie.”
Opiniile în ceea ce priveste alte funcții ale spiritului antreprenorial sunt extrem de controversate fiind încadrate de 2 poziții extreme. La un pol se află specialiștii potrivit cărora spiritul antreprenorial se concretizează în exclusivitate prin lansarea unor întreprinderi cu potențial mare de castig, care se dezvoltă rapid. La celălalt pol se concentreză aceia care cred că poate fi considerată antreprenorială orice activitate creativă, care produce schimbare. Realistă se pare că este afirmația conform căreia funcția cea mai importanța a spiritului antreprenorial este lansarea, modificarea semnificativă a unei afaceri.
Abordarea psihosociala a spiritului antreprenorial s-a axat pe definirea trăsăturilor care îi deosebesc pe întreprinzători de alți oameni de afaceri și pe întelegerea surselor psihologice și sociale ale spiritului de întreprindere.
Factorul determinant în cadrul activităților antreprenoriale îl reprezintă –fără nici o îndoială- întreprinzătorul.
Studiile au scos în evidență trăsături comune cum ar fi:
-dorința de împlinire materială, profesională și socială
-curajul de asumare a riscurilor moderate
-creativitate, energia și încrederea în forțele proprii
Deși au aceste calități comune , întreprinzătorii nu alcătuies un grup omogen. Cunoașterea trăsăturilor psiho-sociale ale întreprinzătorilor este importantă pentru că cei care doresc să se angajeze într-o organizație antreprenorială sau să colaboreze cu aceasta , să decidă în cunoștință de cauză dacă se vor putea adapta sau nu atmosferei. Cele mai importante caracteristici psiho-sociale ale întreprinzătorilor sunt:dorința de împlinire materială , profesională și socială, încrederea în forțele proprii, dar și nevoia de control nelimitat și de încrederea față de cei din jur.
Dorința de împlinire materială , profesională și socială ,stimulează spiritul de întreprindere printr-o serie de factori, pe care îi grupăm în trei categorii: profitul, independența și satisfacții profesionale.
Profitul oricărei afaceri trebuie să-l recompenseze pe proprietar pentru investirea timpului propriu (echivalentul salariului pe care l-ar fi obținut dacă ar fi lucrat ca angajat ) și a economiilor personale (echivalentul dobânzii pe care ar fi primit-o dacă și-ar fi depus banii la o bancă).
Indepedența de a lua ei înșiși decizii, de a-și asuma riscurile și de a culege roadele activității, avâd ca unice restricții pe acelea impuse de mediu ,este un stimulent deosebit pentru potențialii întreprinzători.
Curajul de asumare a riscurilor calculate în vederea lansării și dezvoltării afacerilor reprezintă o altă trăsătura a întreprinzătorilor. Numeroasele riscuri cărora li se supun întreprinzătorii au fost clasificate de către PATRICK R. LILES, profesor la HARVARD BUSINESS SCHOOL, în 4 categorii: riscuri financiare, riscuri profesionale, riscuri familiale și riscuri de ordin psihic.
Încrederea în forțele proprii îi face pe întreprinzatori să se simtă capabili de a face față oricăror încercări la care vor fi supusi. Statisticile au arătat că întreprinzătorii de succes sunt constienți de greutățile pe care le vor avea de întâmpinat, dar sunt în același timp convinși că le vor putea depăși cu ajutorul calităților lor. Ei cu talentul de a-i convinge și pe ații de acest lucru și de a-i mobiliza în obținerea lui.
Nevoia de control este o trăsătură care domină de multe ori relațiile întreprinzătorilor cu partenerii sau cu subordonații. Mulți întreprinzători provin din rândul salariaților care își asuma riscul de a porni pe cont propriu în afaceri , din dorința de a nu se mai subordona altora. Cu toate acestea aflați în postura de a conduce manifestă o dorință exagerată de a controla și intoleranța față de subordonatii cu inițiativă. Neîncrederea față de cei din jur este strâns legată de nevoia de control. Mulți întreprinzători îi privesc cu suspiciune pe cei din jur, temându-se să nu fie înșelați sau nedreptățiți. Sunt într-o permanentă stare de alertă, pregățiți să facă față unei catastrofe. În mod paradoxal, acest sentiment este direct proporțional cu valoarea afacerii. Succesul îi face să simtă invidiați și amenințați. Aflați însă în pragul falimentului, au puterea de a înlătura neliniștea și de a se mobiliza pentru depășirea pericolului, sau de a porni din nou de la zero.
1.4 Înființarea și închiderea întreprinderilor mici și mijlocii
În ceea ce privește înființarea unei întreprinderi există două opinii ale unor mari grupuri de țări. Primul grup este constituit din cei care aderă la un criteriu foarte strict pentru conceptul de înființare a întreprinderilor (Danemarca , Olanda , Suedia și România) respectiv cei care consideră înființarea unei întreprinderi drept “ apariția pe scena economică a unei noi corporații sub forma proprietății fizice sau juridice, fără a lua în calcul reînființarea unei întreprinderi, schimbarea proprietății sau oricare altă modificare a situației fiscale sau juridice a unei întreprinderi deja existente.
Întreprinderile mici si mijlocii,reprezintă baza creării canalelor a capitalului autohton si de consolidare a clasei de mijloc, ramâne sectorul cel mai expus dezinteresului funciar al managementului politic.
1.4.1 Factorii care determină înființarea întreprinderilor mici și mijlocii
Definind rata natalității întreprinderilor ca fiind număr total de întreprinderi care încep o afacere la un anunit moment în raport cu numărul deja existente. Dată fiind rata înființării întreprinderilor mici și mijlocii , în primii 5 ani de activitate , există o idee general valabilă conform căreia momentul în care o înterprindere a depășit perioada de “incubație” este momentul în care putem spune că firma a luat naștere. Așadar momentul “nașterii unei întreprinderi” constituie începutul efectiv al derulării activităților, fără a face nici o referire la acel punct în care depășesc perioada critică de “incubație”.
Evoluția ratei nașterii întreprinderilor mici și mijlocii în ultimii ani a fost foarte eterogenă în ceea ce privește comportamentul acesteia în țările Uniunii Europene. Fără îndoială, putem sublinia că există o ușoară scădere în rata natalității întreprinderilor în cadrul ansamblului acesteia .
Există o creștere semnificativă în numărul întreprinderilor mici și mijlocii înființate în Danemarca ,Luxemburg, Canada ,și Portugalia. În paralel cu această creștere observăm o scădere a numărului întreprinderilor în Grecia , Marea Britanie și Norvegia în perioada anilor ’80. În 1992 , țara cu cea mai mare rată de înființare a întreprinderilor mici și mijlocii , deși nu sunt țări direct comparabile, a fost Germania (19,3%) , urmată de Marea Britanie (12,5%) , Franța (11,7%), Finlanda (9,2%) , Olanda (6,4%), Danemarca (6%) ,Suedia (5,4%) , Austria (4,9%).
Cercetările efectuate în aceste domenii au relevat următorii factori care determină înființarea întreprinderilor mici și mijlocii:
Mediul economic favorabil afacerilor
Un climat de afaceri sanătos și o percepție pozitivă asupra situației macroeconomice prezente și viitoare ar conduce un potențial întreprinzător către deschiderea propriei afaceri.
Factori psihologici sau sociali
Unul dintre cei mai importanți factori psihologici îl constituie auto-împlinirea. Există aspecte psihologice care conturează acest factor, cum ar fi dorința de independența , satisfacția angajării, statutul social, gustul și dorința de a scăpa din birocrația și “tentaculele” firmelor mari.
Alți factori care au influențat crearea unei întreprinderi sunt vârsta , sexul, grupul etnic, căruia îi aparține întreprinzătorul.
Diferențele regionale dintr-o anumită țara, care determină sau nu crearea unei întreprinderi , pot fi considerate de asemenea un factor social.
Șomajul
O creștere a șomajului poate determina o creștere a numărului noilor întreprinderi, pe baza “ ipotezei propriei angajări”. Aceasta reflectă faptul că un număr sau procentaj semnificativ dintre noile firme sunt înființate de către persoane șomere care consideră foarte puțin probabil oportunitatea de a obține o slujbă similară cu cea anterior avută , sau cei care nu prevăd că ar obține o slujbă pentru profilul lor profesional.
Unele studii empirice arată că în câteva țări, cum ar fi Marea Britanie și Italia, șomajul actual și tendințele sale , explică deschiderea unor noi afaceri.
Oportunitățile de afaceri
Aici se includ toate oportunitățile respective, cele tehnologice, strucuturale, și cele organizaționale, ca și ideile de afaceri. Printre acestea menționăm : importanța creșterii sectorului serviciilor, creșterea rolului tehnologiei, tendința de a obține resusele din exterior, utilizarea subcontractorilor și a sarcinilor “on the job” realizate la nivel microeconomic.
Creșterea cererii
Atunci când cererea pentru anumite produse crește , apar noi posibilități de afaceri , ceea ce stimulează înființarea întreprinderilor mici și mijlocii
Înființarea întreprinderilor mari
Dezvoltarea întreprinderilor mari asigură noi oportunități pentru serviciile subcontractorilor și cele comerciale , determinând crearea de noi întreprinderi.
Influența exercitată din partea familiei
Influența tradițiilor de afaceri a țării respective are un rol semnificativ , mai ales în țările unde există o cultură industrială tradițională.
Statutul profesional al întreprinzătorului
Noii întreprinzători sunt de obicei persoane specializate într-un anumit domeniu, personalul tehnic, sau cei care au făcut parte din echipa managerială a unei întreprinderi mari.
Programele de sprijin și stimulare
În majoritatea țărilor Uniunii Europene există programe special destinate sprijinirii demarării unei noi afaceri. Țările utilizează și aplică diferite tipuri de reguli și regulamente în încercarea lor de a oferi stimulente în acest sens: măsuri sociale legate de piața forței de muncă ( reducerea costurilor de angajare, acordarea de stimulente pentru angajarea persoanelor șomere), măsuri fiscale (reducerea taxelor, facilități acordate pentru înființarea sau re-înființarea întreprinderilor).
Un alt tip de ajutor se referă la integrarea întreprinderilor mici și mijlocii nou create pe piața locală sau internaționalizarea activității lor.
Internaționalizarea producției
Acest fapt este determinat de creșterea numărului întreprinderilor mici, în special cele inovatoare, care penetrează piața externă prin intermediul noilor produse , imediat după lansarea lor pe piața locală sau națională.
Cauzele închiderii întreprinderilor mici și mijlocii
În ceea ce privește închiderea unei întreprinderi , conceptul se referă la încetarea activității economice a acesteia.
Pentru acestea sunt prezentate cauzele și relațiile fundamentale care explică frecvența mare a închiderii întreprinderilor mici și mijlocii din Europa. Stimularea înființării IMM-urilor reprezintă principala cale de a crea noi lucuri de muncă.
Astfel factorii care împiedică dezvoltarea , care amenință supraviețuirea întreprinderilor mici și mijlocii sunt:
Situația financiară
Majoritatea analizelor realizate pe cazul întreprinderilor mici și mijlocii relevă faptul că situația lor financiară constituie un element care explică nu doar competitivitatea redusă a acestor intreprinderi , gradul redus de expansiune și creșterea în proporții mici a lor, dar și rata mare de închidere a acestora. În prezent, după ce ratele dobânzilor au scăzut în țările Uniunii Europene , în ultimii ani situația financiară este stabilă datorită factorului major care împiedică activitatea economică a întreprinderilor.
Situația financiară a întreprinderii , ca element ce explică rata înaltă a eșuarii întreprinderilor mici și mijlocii integrează un set de factori: utilizarea corespunzătoare a creditului , costul acestui credit, ricurile mari asociate nevoii de obținere a fondurilor lipsa unei piețe europene.
Gradul de turbulență a mediului macroeconomic
În general putem afirma că dacă mediul economic este stabil și favorabil desfășurării activității, atunci întreprinderile mici și mijlocii
înregistrează o dezvoltare și o creștere suținute , fapt care determină supraviețuierea lor.
La nivel macroeconomic, supraviețuirea întreprinderilor nu crește odată cu relansarea economică.
Probleme ale organizației și ale managementului derivate din lipsa formării resurselor umane
Principala explicație a acestei probleme constă în faptul că unii întreprinzători își încep activitatea în întreprinderi mici și mijlocii fără a înțelege sau concepe clar situația de pe piață.
Mai târziu , numai experiența lor în conducerea întreprinderii este cea care orientează formarea resurselor umane de care dispun.
Probleme tehnice
Acest element care împiedică dezvoltarea întrepinderilor este prezent datorită a doua circumstanțe: lipsa calificărilor specifice a echipei tehnice din întreprinderi și adecvarea slabă a producției la cerințele pieței
Mediul administrativ
Mediul administrativ cu cerințele care trebuie îndeplinite, înseamnă un cost adițional pentru toate întreprinderile.
Întreprinderile mici și mijlocii,rolul jucat de clienți este adesea cel mai important ,aceștia stimulând ajustări sau introduceri de inovații.
Probleme privind piața și competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii
Una din problemele cu care se confruntă întreprinderile constă în confruntarea acestora cu o cerere insuficientă și nepotrivită care nu corespunde așteptărilor întreprinderilor.
Întârzierea plăților
Gestionarea plăților și a rambursărilor precum și asigurarea pentru riscul de insolvabilitate constituie elemente care sprijină întreprinderile mici și mijlocii în supraviețuirea lor.
=== capitolul 2 ===
ABORDAREA ȘI PERFORMANȚELE IMM-URILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Nu poate exista o națiune puternică
Fără o comunitate de IMM-uri puternică
John Bulock
(Canada-fost președinte al Consiliului internațional al IMM-urilor și al Asociației Canadiene de IMM-uri)
Încă de la înființarea să în 1956, prin tratatul de la Roma , Uniunea Europeană a acordat o atenție deosebită întreprinderii, considerată ca forță motrice a economiei.
Începând cu deceniul precedent, categoria de întreprinderi mici și mijlocii s-a bucurat de o atenție specială. Anul 1983 a fost proclamat anul întreprinderii mici, mijlocii și artizanale, cu care prilej s-a adoptat și un program special de acțiune pe 3 ani , vizând stimularea dezvoltării lor. În 1986 s-a adoptat un alt program pe termen lung , mai complex și stimulativ pentru IMM-uri.Tot în acest an s-a desemnat la nivelul Uniunii Europene un comisar special, care să se ocupe de problemele IMM-urilor. Patru ani mai târziu , în 1990, s-a înființat Direcția Generală XXIII specializată pe IMM-uri.
Pentru IMM-uri –DG XXIII a elaborat și implementat cinci tipuri de programe speciale menite să asigure un mediu favorizant dezvoltării și creșterii performanțelor acestora.
Programul de înființare de centre economice și de inovare (BIC) a fost lansat în 1984 printr-o schemă-pilot , cu obiectivul de a ajuta la constituirea și dezvoltarea de IMM-uri orientate în special spre înovare. Serviciile oferite de aceste centre se refereau la selecția, evaluarea și promovarea de întreprinzători și proiecte antreprenoriale, dezvoltarea abilităților manageriale ale întreprizătorilor, asistarea acestora în elaborarea de planuri de afaceri și studii de marketig, obținerea de spații de servicii , asistență tehnologică și inovațională .Au fost înființate 60 de astfel de centre BIC , care sunt conectate sub forța rețelei europene BIC-EBN.
Programul privind furnizarea de capital pentru înființarea de noi firme a fost lansat în decembrie 1988, pentru o perioadă de 5 ani. Schema pilot prevedea înființarea a 24 de fonduri în toate țările UE pentru a înființa IMM-urile. Prin intermediul lor se finanțau IMM-urile nou înființate, care își propuneau să realizeze inovări și dezvoltări tehnologice. Și aceste fonduri au fost integrate în rețeaua europeană a fondurilor pentru înființarea firmelor(ESCF), căreia i s-au alocat 35 milioane ECU.
Programul de europarteneriat, destinat promovării dezvoltării regiunilor cu cel mai redus nivel economic , prin încurajarea contactelor și înțelegerilor dintre IMM-uri din aceste zone și IMM-urile din celelate regiuni ale UE și din țările membre EFTA .Europarteneriatul a fost lansat în 1988, sub forma unor întâlniri anule care, din 1991, au devenit trianulae, iar în ultimii ani plurianuale.
Programul de realizare a unui sistem de cooperare economică computerizat BC-NET, lansat tot în 1988. Programul se bazează pe o rețea de consultanți economici care ajută IMM-urile să- și gasească parteneri în alte țări ale UE. El afost conceput pentru a ajuta IMM-urile să valorifice șansele oferite de înființarea Pieții Europene Unice.
Programul de înființare a centrelor de informare economică-INFOCENTRELOR-, care a debutat țn 1987. În prezent funcționează în UE în peste 300 de asemenea centre, care furnizează IMM -–rilor înformații privind politicile UE, înființarea și funcționarea Pieței Unice, introducerea EURO-ului. Prin intermediul INFOCENTRELOR IMM-urile pot contacta autoritățile UE. Întreprinderile mici și mijlocii au acces limitat si la firmele de consultanță din cauza insuficientei resurselor financiare.
În prezent se manifestă o tendință de extindere a asistenței acordate IMM –urilor nu numai prin programe care le privește inexclusivitate, ci și prin situarea lor în prin planul altor programe majore ale UE. Spre exemplu, în decembrie 1998 s-a lansat la Bruxelles cel de-al cincilea program- cadru de cercetare stiințifică pentru perioada 1999-2004 care va gestiona fonduri de 15,7 miliarde euro și în cadrul comisiei s-a stabilit ca obiectiv principal încurajarea dezvoltării IMM-urilor.
În ultimii ani se constată o intensificare substanțială a eforturilor depuse la nivelul UE pentru dezvoltarea largă a problematicii IMM-urilor. Edificatoarea din acest punct de vedere sunt cele trei conferințe europene consacrate IMM-urilor, organizate la Avignon în 1994, Berlin în 1996 și Milano în 1998. La fiecare dintre ele au participat peste 1000 de întreprinzători și specialiști din cvasitotalitatea țărilor Europei. DG XXIII a UE și U.E.A.P.M.E. a avut contribuții deosebite în organizarea desfașurării și valorificarea rezultatelor acestor conferințe.
În 1994 s- a trecut la o nouă fază în abordarea și rezolvarea problemelor IMM –urilor prin adoptarea Programului integrat al IMM-urilor. Principalele obiective avute în vedere sunt:
Dezvoltarea de servicii locale
Îmbunătățirea tehnicilor manageriale, asigurarea de suport finanaciar pentru cooperarea între IMM-uri
Diminuarea întârzierii efectuării plăților între agenții economici
Îmbunătățirea procedurilor de transfer de know-how economic și a fiscalității pentru IMM-uri
În cadrul programului integrat au fost preluate cu unele perfecționări programele din perioada anterioară, continuându-se a le acordă asistență inclusiv financiar precum și Programul de acțiune pentru IMM-uri, devenit operațional în 1993, derulându-se pe o perioadă de 4 ani. Scopurile specifice urmărite sunt:
Stimularea creșterii economice în cadrul UE prin promovarea IMM-urilor
Asigurarea continuității politicii privitoare la întreprindere în condițiile internaționălizării activităților
Bugetul alocat a fost de 112 milioane ECU din acesta finanțându-se parțial și programele lansate în perioada anterioară.
Ca urmare a tuturor acestor măsuri specifice privind IMM-urile, s- a pus la punct un sistem de finanțări nerambursabile și credite subvenționate pentru IMM-uri, divizat potrivit unui studiu în 4 categorii:
Contribuții financiare pentru stimularea dezvoltării economice
Contribuții financiare pentru stimularea cercetării-dezvoltării
Contribuții financiare pentru educație și training
Investiții în alte țări
Stimularea dezvoltării economice se realizează în principal prin fondurile sructurale ale UE, ce vizează în special anumite zone mai puțin dezvoltate ale UE. Sumele alocate pentru perioada 1994-1999 au fost de 151 miliarde ECU. Din această sumă s-a repartizat 1 miliard ECU în exclusivitate pentru ajutorarea IMM –urilor.
Finanțările pentru stimularea dezvoltării IMM-urilor s-au făcut din fondurile speciale de 12,3 miliarde ECU alocate în cadrul celui de-al patrulea peogram-cadru de cercetare –dezvoltare pentru 1993-1998. Acestea se continuă prin al V-lea program-cadru pentru cercetare-dezvoltare, care a început în1999.
Asistența financiară pentru training a IMM-urilor s-a asigurat prin programe speciale-Leonardo Da Vinci și Socrate – în cadrul căruia s-au cheltuit peste 1 miliard ECU.
Investițiile IMM-urilor în alte țări din cadrul și în afara UE au fost asistate financiar prin 2 programe –EC-IP și JOPP – ele fiind de asemenea substanțiale.
Crearea și dezvoltarea unui sector financiar eficient reprezintă o condiție esențială a dezvoltării unui sector privat viabil de IMM-uri în țările în dezvoltare.
2.1 Principii și priorități privind dezvoltarea IMM-urilor
În ultimii ani s-au organizat numeroase manifestări stiintifice în cadrul cărora s-au conturat un ansamblu de elemente privitoare la viitorul IMM-urilor.
Priorități:
Crearea unui mediu stimulativ pentru dezvoltarea IMM-urilor
Stimularea dezvoltării unei culturi europene axată pe IMM-uri
Luarea în considerare în elaborarea strategiilor și politicilor economice și sociale a naturii pronunțat specifice a IMM-urilor
Încurajarea întreprinzătorilor și organizațiilor acestora, în a se implica în procesele de schimburi comerciale și cooperare economică intercomunitare
Amplificarea inovării și a competitivității IMM-urilor
Deciziile de operaționalizare:
Încurajarea obținerii de performanțe economice superioare de către IMM-uri, prin crearea unui mediu stimulant pentru dezvoltare. Se au în vedere în principal 4 categorii de mediu.
Mediu fiscal prin:
– Implicarea reprezentanților IMM-urilor în elaborarea măsurilor de politica fiscală ce duc la crearea de locuri de muncă
– Reducerea TVA –ului în sectoarele mari consumatoare de muncă , cum ar fi turismul și serviciile, pentru a spori cererea populației în aceste domenii
Mediul administativ și juridic prin:
– Implementarea recomandărilor grupurilor de specialiști din UE , constituite în echipa BEST, privind simplificarea birocrației cu prevederi speciale pentru IMM-uri
creșterea accesului IMM-urilor la produsele și serviciile care fac obiectul comenzilor și contractelor de stat
adoptatrea de măsuri care să ducă la reducerea perioadelor de efectuare a plăților în economie
Mediul financiar prin:
– dezvoltarea de sisteme de garantare a creditelor adoptate la specificul IMM-urilor , apelând la Fondul European de investiții
– înființarea de fonduri cu capital de risc
– încurajarea cooperării între IMM-uri și înființarea de societăți mixte folosind și facilitățile programului JEV
Mediul tehnic prin:
– promovarea unor sisteme de asigurare tehnică a IMM-urilor pe toată durata lor de funcționare și facilitarea accesului la centrele de inovare existente
intensificarea utilizării indicatorilor de performanță
Stimularea apariției și dezvoltării unei culturi europene axată pe IMM-uri
Acțiunile preconizate sunt:
– promovarea culturii de întreprindere și a spiritului antreprenorial la nivelul tinerilor și părinților acestora
învătamântul general și învățamântul profesional
continuarea inițiativelor lansate la nivelul UE în cadrul politicii de învățamânt privind dezvoltarea uceniciei
îmbunătățirea și dezvoltarea pregătirii manageriale pentru a încuraja tineri să fondeze firme
conștientizarea partenerilor de afaceri ai IMM-urilor( bănci, societăți de asigurare, firme juridice)
facilitarea transferării firmelor de la o generație la alta de întreprinzători nu numai sub aspect juridic și financiar dar și al pregătirii și managerial
Luarea în considerare , în elaborarea și implementarea strategiilor și politicilor economice de la nivelul UE și statelor componente, a naturii pronunțat specifice a IMM-urilor. Concret se are în vedere:
– implicarea reprezentanțiilor organizațiilor de întreprinzători în Dialogul Social la toate nivelurile
realizarea de statistici și studii specifice asupra IMM-urilor la nivel național și comunitar
supervizarea permanentă a impactului pe care politicile comunitare și naționale îl au asupra sectorului de IMM-uri
Încurajarea întreprinzătorilor și a organizațiilor de întreprinzători în a se implica în procesele de shimburi comerciale și cooperare economică intercomunitare cu alte țări. Dintre modalitățile utilijabile menționăm:
– încurajarea cooperării între întreprinzători și crearea de rețele universitar-economice
– realizarea la nivelul UE a unui cadru juridic care să faciliteze cooperarea între oamenii de afaceri
– amplificarea cooperării dintre organismele cu responsabilități în domeniul IMM –urilor de la nivelul UE
E. Amplificarea inovării și competitivității IMM-urilor.
Principalele acțiuni preconizate sunt:
conștientizarea IMM-urilor asupra posibilităților și oportunităților oferite de comerțul electronic
încurajarea shimburilor de experiență privind cele mai bune practici în domeniul IMM-urilor
facilitatea accesului IMM-urilor la noile tehnologii
sprijinirea organizațiilor “intermediare” capabile să ofere pregătirea specifică solicitată de IMM-uri
punerea la punct de șisteme de diagnosticare , informarea și consultare în domeniul mediului ecologic, adaptate la specificul IMM-urilor
promovarea simplificării birocrației la toate nivelurile administrative , mai ales prin crearea de centre unice de oferire a serviciilor necesare IMM-urilor
Operaționalizarea acestor priorități va avea la bază trei principii. Primul, constă în coordonarea resurselor la toate nivelurile de acțiune implicate. S-a decis înființarea unui grup de acțiune la nivelul Direcției XXIII, care să realizeze această coordonare la nivelul comunitar. Popularizarea deciizilor și acțiunile privind IMM-urile pentru a le asigura o ridicată transparență și ale oferi fundamentul necesar realizării de schimburi de experiență și transferuri a celor mai bune practici antreprenoriale. Ultimul principiu are drept conținut monitorizarea și evaluarea rezultatelor deciziilor și acțiunilor privind IMM-urile , cu atenție specială asupra efectelor în planul ocupării forței de muncă.
Deciziile și măsurile privind IMM-urile se diferențiază în funcție de caracteristicile acestora. Se are în vedere diferențierea ținând cont de domeniile de activitate implicate, faza ciclului de viață în care se află întreprinderea ( incipientă , consolidare, expansinue ) , precum și de grupurile țintă de întreprinzători ( tineri, femei , soții partenere ) care sunt prioritare în perioada actuală.
2.2 Densitatea întreprinderilor mici și mijlocii
Densitatea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM/1000locuitori) este principalul indicator care reflectă dezvoltarea acestui sector de întreprinderi.
Poziția României față de țările Uniunii Europene este prezentată în figura următoare
Figura nr.1
Sursa: Entreprises en Europe, EUROSTAT, ediția 2001, și prelucrările prof.univ.dr. Dinu Marin
Cu o densitate de 13.64 IMM/1000 locuitori în anul 2000, România se află pe ultimul loc dintre toate țările prezentate din Uniunea Europeană din anul 1996.
Ținând seama de legatura existenta între creșterea produsului intern brut și a densității întreprinderilor mici și mijlocii, este sigur că diferența dintre nivelul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din România și Uniunea Europeană s-a adâncit semnificativ în anul 2000.
Analiza comparată a densității IMM/1000 locutori indică uriașul efort economic pe care România trebuie să-l facă pentru compatibilizare structurală cu economia europeană, singura varianată de rezolvare a integrării specifice în Uniunea Europeană .
Drumul până la media europeană sau drumul până la țări cu condiții și evoluții istorice asemănătoare constituie o alternativă ce trebuie să dea substanța deciziei managmentului de stat.
2.2.1 PERFORMANȚE ECONOMICE
În tabelul următor sunt prezentate valorile mediane ale ratelor probabilității generale (Rb/CA , % ) în Uniunea Europeană și corespondentele acestora în România.
Tabelul nr.1
Valorile mediane ale Rb/CA , %
Sursa: Dinu Marin, Economia României.Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne integrăm? Editura Economică,București,2002
Din pespectiva profitabilității generale , între România și Uniunea Europeană sunt câteva diferențe semnificative :
în industria prelucrătoare , spre deosebire de Uniunea Europeană , unde profitabilitatea generală a întreprinderilor mari este superioară , în România profitabilitatea generală a întrepriderilor mari este mai redusă decât a întreprinderilor mici și mijlocii. Mai mult decât atât, profitabilitatea generală a întreprinderilor mari din industria prelucrătoare românească este negativă. Acest rezultat nu este întamplător, el repetându-se în fiecare an al perioadei 1997-2000.
Referindu-ne la Uniunea Europeană , analiza extinsă la nivelul a 11 țări, pentru care au existat date disponibile, a arătat ca o situație similară cu cea din România nu se întâlnește în nici una din aceste țări .
Profitabilitatea generală negativă a întreprinderilor mari din industria prelucrătoare cunstituie un important semnal pentru accelerarea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii.Dezvoltarea sectorului IMM-urilor ,crearea de noi locuri de mincăîn cadrul acestuia reprezintă adesea baza reînnoirii economice a unui mare numar de orașe sau regiuni.
Reține atenția profitabiliatea generală relativ ridicată a întreprinderilor mari de servicii din România, situație atipică cu Uniunea Europeană unde , în majoritatea cazurilor, situația este inversată întreprinderile mici și mijlocii având profitabilitate generală superioară celor mari. Diferențele menționate mai sus ar putea face obiectul unei analize distincte , întrucât, profitabiliatea generala relativ ridicată a întreprinderilor mari din servicii este în bună măsură rezultatul practicării unor prețuri de monopol pe o piață româneasca slab structurată .Stoparea declinului economic și declanșarea cresterii economice este și o chestiune de competiție politică, dar înainte de toate este o urgență de interes național.
În tabelele următoare sunt prezentate valorile ratelor mediane ale cheltuielilor financiare și ale datoriilor totale în Uniunea Europeană și corespondențele lor în România.
Tabelul nr.2
Valori mediane ale ChF/CA, %
Sursa: Dinu Marin, Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne integrăm? Editura Economică,București,2002
Tabelul nr.3
Valori mediane ale DT/AT , %
Sursa: Dinu Marin, Economia României. Întreprinderile mici și mijlocii. Cu ce ne integrăm? Editura Economică,București,2002
Rata înaltă a inflației și blocajul financiar determină decisiv valorile ridicate ale două rate de performanță ale întreprinderilor ramânești. Valorile sectoriale și pe clase de întreprinderi ale celor doua rate sunt în medie de 3,8 ori mai mari la cheltuieli financiare și de 2,6 ori mai mari la datoriile totale decât ale Uniunii Europene. Trebuie menționat că în raport cu valorile mediane țările Uniunii Europene prezinte variații reduse,în nici un caz comparabile cu cele din România. Stoparea declinului economic și declanșarea cresterii economice este și o chestiune de competiție politică, dar înainte de toate este o urgență de interes național.
Situația total defavorabilă a României este rezultatul direct al mediului de afaceri, caracterizat printr-o rată înaltă a dobânzilor , urmare a inflației și prin blocajul financiar care a ajuns să reprezinte circa 40 % din produsul intern brut .
Legatura dintre profitabilitatea generală și cheltuielile financiare este evidentă rata medie mai redusă a profitabilitătii generale a întreprinderilor mici și mijlocii românesti este determinată în principal de valoarea semnificativ negativă a rezultatului financiar , ca urmare a cheltuielilor financiare ridicate.
Altfel spus , în cazul unor rezultate de exploatare similare , întreprinderile mici și mijlocii românesti înregistreză o rată a profitabilității generale semnificativ înferioare celei din întreprinderile mici și mijlocii din Uniunea Europeană.
Convergența performanțelor economice ale întreprinderilor mici și mijlocii din Romania și Uniunea Europeană nu va putea fi atinsă în absența reducerii ratei anuale a inflației sub 10 % și reducerii blocajului financiar sub 20 % din produsul intern brut.
2.3 Politica industrială într-o Europă extinsă
Competitivitatea – capacitatea economiei de a furniza populației standarde tot mai ridicate de viață și niveluri înalte de ocupare a forței de muncă pe o bază sustenabilă – reprezintă esența obiectivelor ambițioase stabilite la Lisabona în primăvara anului 2000.
Realizarea lor depinde de capacitatea Uniunii Europene de a menține și dezvolta competitivitatea industriei sale prelucrătoare. Interdependența dintre industrie și servicii nu poate fi ignorată, iar utilizarea progresivă a surselor externe de servicii pentru întreprinderi a redus dimensiunea industriei prelucrătoare. Totuși, dinamismul industriei este esențial pentru capacitatea Europei de a-și suține și spori prosperitatea și de a asigura atingerea obiectivelor sale mai largi privind politica socială, protecția mediului și prezența pe scena internațională .
Industria europeană este modernă și, în multe privințe, de succes. Creșterea lentă a productivității acestui sector este însă o cauză serioasă de îngrijorare. De aceea, în perspectiva extinderii Uniunii Europene, Comisia a trecut la analiza politicii industriale a UE, stabilită în 1990, pentru a se asigura că aplicarea acesteia va permite obtinerea de avantaje maxime.
Competitivitatea industriei prelucrătoare reprezintă un element fundamental al strategiei UE de dezvoltare durabilă. Conceptul dezvoltării durabile are trei piloni – economic, social și protecția mediului. Progresul în sensul îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă presupune avansul într-o manieră echilibrată în fiecare din aceste trei direcții. Neglijarea unuia dintre piloni ar putea duce la ratarea obiectivului general. Prin urmare, competitivitatea este o componentă fără de care strategia de dezvoltare durabilă nu poate avea succes.
Trei factori-cheie ai competitivități industriale merită o atenție deosebită:cunoașterea, inovarea și antreprenoriatul:
– Europa trebuie să se plaseze la limita superioară a cunoașterii. Necesitatea unor eforturi sporite în domeniul educației, al formării profesionale și al cercetării, pentru a pune aceasta cunoastere la dispoziția industriei a fost semnalată în mod repetat. Trebuie dezvoltate noile tehnologii, incluzând tehnologia comunicației și a informatiei, biotehnologia și nanotehnologia, ca și aptitudinile și metodele de utilizare a acestora;
– industria europeană trebuie, de asemenea, să devină mai inovativă. Fiecare sector și activitate trebuie, în mod constant, să inițieze, să dezvolte și să îmbunătățească produsele, serviciile și procesele.
Europa trebuie să își dezvolte și capacitatea antreprenorială, de asumare a riscurilor și să încurajeze crearea și dezvoltarea de firme noi și mai mari. Europenii par prea reticenți la asumarea riscurilor antreprenoriale, prea repede multumiți de dezvoltarea limitată a afacerilor și prea reticenți în recunoșterea și recompensarea contribuției sociale a celor care își asumă riscuri.
Politica industrială a UE va continua să aibă o nouă abordare. Instrumentele sale urmăresc asigurarea condițiilor-cadru în care întreprinzătorii și firmele pot lua inițiative, își pot valorifica ideile și pot beneficia de oportunități. Condițiile-cadru trebuie să asigure disponibilitatea efectivă a aptitudinilor, tehnologiilor, finanțărilor și a altor condiții specifice unui mediu competitiv. În plus, trebuie asigurată existența și funcționarea eficientă a cadrului, instituțiilor și instrumentelor de care depinde desfășurarea activităților economice.
Contribuția altor politici la competitivitatea industriei europene este, de asemenea, foarte importantă. Politica industrială acoperă un domeniu foarte larg, iar multe dintre instrumentele sale aparțin altor politici. Competitivitatea industriei depinde de politici cum ar fi: concurența, piața internă, cercetare și dezvoltare, educație, comerț și dezvoltare durabilă. Existența unui echilibru între toate aceste instrumente și diferitele obiective care le corespund este primordială, mai ales datorită consecințelor pe care le pot avea asupra industriei. Este nevoie, așadar, de o metodă de lucru bine definită, care să maximizeze interacțiunile dinamice dintre aceste politici.
2.4 Impactul extinderii asupra industriei
În decembrie 2002, Consiliul European de la Copenhaga a confirmat încheierea negocierilor cu zece țări candidate la aderare, țări care au facut eforturi enorme pentru a-și alinia legislația la acquis-ul comunitar și pentru a crea instituțiile care să îl implementeze.
Documentul “Impactul extinderii asupra industriei” analizează nivelul de pregătire al industriei în Uniunea Europeană și în țările candidate, în scopul evaluării potențialelor implicații ale extinderii. Analiza se referă la opt țări din Europa Centrală și de Est care vor aderă la UE în 2004, respectiv: Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia. Cipru și Malta nu sunt incluse în aceasta analiză, deoarece aceste țări au o economie de piață funcțională de mult timp, în timp ce pentru Bulgaria, România și Turcia, aderarea la UE nu constituie o perspectivă imediată.
Integrarea economică devansează extinderea politică a UE. Din punct de vedere economic, actuala aderare a țărilor candidate consolidează procesul de integrare aflat în plină desfășurare și care oferă deja un număr tot mai mare de oportunităti firmelor din Statele Membre (existente și viitoare). În cadrul acestui proces de strânsa integrare economică, țările candidate beneficiază de investitii sporite, creștere mai susținută a productivității și alocarea mai eficientă a resurselor. Procesul întreprenorial necesită eforturi intense,solicitând la maximum timpul și energia întreprinzătorului.
De asemenea, ele sunt beneficiarii unor importante transferuri tehnologice și financiare din partea UE, care trebuie consolidate în viitor prin Fondurile Structurale și de Coeziune. Pe de altă parte, ca efect al extinderii, industria UE beneficiază de noi posibilități de comerț și investiții.
În acest context, întreprinderile constituie un puternic suținător al extinderii UE. Chiar și în țările candidate, majoritatea întreprinzatorilor și a firmelor locale exprimă optimism în ceea privește perspectivele oferite de Piața Unică. Deși conștienți de înăsprirea concurenței pe piețele naționale, întreprinzătorii estimează un acces mai facil pe piețele UE, practici de afaceri mai transparente, un volum mărit de investiții străine directe și condiții mai competitive de achiziționare a bunurilor de capital și a echipamentelor IT. Întreprinzătorii și IMM-urile funcționează în cadrul unei așa zise spirale conjuncturale.
Totuși, integrarea unor țări cu structuri industriale foarte diferite implică inevitabil și o serie de riscuri. Tranziția economică a celor opt țări candidate este practic încheiată, dar industriile lor au încă o serie de puncte slabe. Productivitatea pozitivă în ansamblu și evoluția competitivității din viitoarele State Membre maschează diferențele semnificative de performanță care există atât între firme, cât și între sectoare. În timp ce societățile mari, privatizate și deținute de acționari străini înregistrează succese pe piețe globale, perspectivă pentru IMM-uri și firmele cu acționari locali nu este întotdeauna la fel de îmbucurătoare. În plus, în unele sectoare, ca de exemplu siderurgie, restructurarea nu a fost finalizată. În sfârsit, în ciuda eforturilor majore întreprinse pentru a consolida cadrul legislativ al mediului de afaceri, în majoritatea cazurilor implementarea acestuia mai trebuie îmbunătățită.
Aceasta nu duce însă la concluzia că extinderea va avea un impact major: după un deceniu de tranziție, au avut loc deja o serie de ajustari. Extinderea reprezintă, în principiu, o sursă de oportunități considerabile pentru firmele europene, atât pentru cele din actualele State Membre ale Uniunii, cât și pentru cele din viitoarele State Membre. Pentru a beneficia însă într-o măsură cât mai mare de aceste oportunități și pentru a minimiza riscurile, politica industrială a UE trebuie să ia în considerare caracteristicile și necesitățile sectoarelor industriale din țările candidate.
“Impactul extinderii asupra industriei” reflectă parțial analiza prezentată de Comisia Europeană în documentul “Politica industrială într-o Europa extinsă”. În esentă, accentul se pune pe industria prelucrătoare, dar multe părți ale analizei sunt valabile și pentru sectorul serviciilor. Ca și în actualele State Membre, în țările candidate sectorul serviciilor are o pondere tot mai mare în rezultatul economic. În contextul recurgerii pe scară tot mai largă la resurse externe și al stabilirii unor interdependențe strânse între industrie și servicii, modul în care va evolua industria în viitoarele State Membre are o importanță crucială.
Lucrarea “Impactul extinderii asupra industriei” este structurată după cum urmează:
prima secțiune analizează în detaliu situația competitivității industriei țărilor candidate și nivelul de pregătire al acesteia pentru extindere;
sectiunea a doua prezintă oportunitățile și riscurile care se află în față actualei Uniuni Europene;
secțiunea a treia extinde domeniul analizei la noile modele de specializare ale industriei Uniunii extinse;
sectiunea a patra prezintă pe scurt orientările politicii industriale care prevalează în țările candidate și modul în care au evoluat acestea în perioada de tranziție. Integrarea țărilor candidate în recent revizuita abordare a politicii industriale a UE constituie un aspect esențial.
ultima secțiune discută provocările pe care le mai are de depășit industria din țările candidate și instrumentele de politică create pentru a face față acestor provocări. Sunt identificate și domenii care pot necesita intervenții ulterioare.
2.5. Măsuri la nivelul UE în favoarea întreprinderilor
Pe 21 ianuarie 2003, Comisia Europeană a adoptat un set de documente care prezintă pe scurt politica privind întreprinderile mici și mijlocii în Europa, asa-numitul “Pachet al IMM-urilor”. Documentele analizează modul în care Statele Membre, țările candidate și Comisia Europeană implementează principiile încorporate în Carta Europeană pentru întreprinderile Mici. Recent, Comisia a întreprins câteva inițiative de sprijinire a IMM-urilor. În acest context, Emisarul pentru IMM, desemnat de curând în calitate de coordonator are un rol crucial.
Erkki Liikanen, Comisarul UE responsabil cu politica pentru întreprinderi, a afirmat: «IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiei UE. Implementarea Cartei Europene pentru întreprinderile Mici este o componentă esențiăla a strategiei de la Lisabona, care vizează transformarea Europei în cea mai dinamică zonă economică a lumii. Țările candidate au un rol major în crearea unui mediu adecvat pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor. În anul 2002 au fost întreprinse actiuni pe toate planurile, dar mai sunt necesare eforturi în domenii esențiale, cum ar fi accesul la finanțare și reprezentarea intereselor IMM la toate nivelurile». Principalele concluzii ale “Pachetului IMM-urilor” se găsesc în documentul “Micii întreprinzători într-o Europă care se extinde".
Pachetul IMM-urilor constă din următoarele patru rapoarte:
1.Raportul pentru anul 2003 privind implementarea Cartei Europene pentru întreprinderile Mici în Statele Membre ale UE
2. Raportul pentru anul 2003 privind implementarea Cartei Europene pentru întreprinderile Mici în țările candidate
3. Raportul privind activitățile derulate la nivelul Uniunii Europene în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii
4. Raportul de activitate al Emisarului pentru IMM-uri al Comisiei Europene
În continuare sunt prezentate pe scurt principalele concluzii ale celor patru rapoarte.
Situația în țările candidate
Primul raport privind implementarea Cartei Europene pentru întreprinderile Mici în țările candidate arată că acestea constituie o prioritate politică în țările candidate. După aprobarea Cartei, care a avut loc la Maribor, Slovenia pe 23 aprilie 2002, educația în spirit antreprenorial este promovată în special în rândul tinerilor și se fac demersuri în vederea reducerii poverii administrative cu care se confruntă întreprinzătorii. Sistemul “birourilor unice” devine o practică tot mai răspândită în majoritatea țărilor. Legislația privind falimentul este în curs de îmbunătățire. Multe țări încurajează utilizarea internetului de către IMM-uri, cu rezultate pozitive. Accesul la finanțare rămâne un domeniu critic în care toți actorii implicați (băncile, autoritățile publice și întreprinderile înseși) trebuie să ia măsuri în scopul utilizarii depline a potențalului pe care îl pot pune la dispoziție pe bază de reciprocitate. Prin urmare, sunt necesare acțiuni urgente în ceea ce priveste accesul la finanțare, inovarea și reprezentarea intereselor micilor întreprinzători în procesul de elaborare a politicilor și a legislație.
Situația în Statele Membre
Progresul înregistrat de Statele Membre în 2002, în ce privește angajamentele asumate prin Cartă, sunt încurajatoare, în special în aceleași domenii ca și în țările candidate. Statele Membre fac eforturi pentru reducerea birocrației care afectează micii întreprinzători. Educația în spiritul dezvoltării antreprenoriatului deține acum o poziție prioritară în planurile de măsuri elaborate la nivel național. O realizare importantă este faptul ca Statele Membre sunt angrenate eficient în procesul de schimb de bune practici și de învățare prin acțiuni comune.
Susținerea Statelor Membre în îndeplinirea acestei sarcini a constituit una dintre prioritățile activităților desfășurate de Comisie în tot cursul anului 2002.
În final, raportul îndeamnă Statele Membre să acorde micilor întreprinderi oportunitatea de a-și face cunoscute opiniile în cadrul procesului de elaborare a politicilor și a legislației. Rezultatele în acest domeniu sunt diferite – în timp ce unele State Membre constituie un exemplu, situându-se pe poziții de frunte, altele încă nu recurg la consultări cu micii întreprinzători.
Fără indoială ,Uniunea Europeană se înscrie în rândul grupurilor de țări cu cele mai întinse preocupări și performanțe în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii.
Politicile UE pentru IMM-uri
La nivel Comunitar, aproape fiecare politică are o dimensiune în interes pentru IMM-uri. Majoritatea politicilor și a programelor Comunitare includ nevoile și preocupările speciale ale IMM-urilor. Raportul privind activitățile derulate la nivelul UE în ceea ce privește întreprinderile oferă o descriere mai detaliată a tuturor activităților UE care au o influență asupra IMM-urilor, în cadrul politicii pentru întreprinderi sau al altor politici Comunitare. De exemplu, prin Fondurile Structurale se alocă aproximativ 16 miliarde de euro în perioada 2000-2006 pentru proiecte care vizează IMM-urile. În plus, această asistență din partea UE declanșează un sprijin considerabil de completare din fondurile nationale. IMM-urile sunt, totodată, unul dintre beneficiarii importanți avuți în vedere prin cel de al șaselea Program-Cadru pentru Cercetare și Dezvoltare Tehnologică. Pentru perioada 2002-2006, fonduri totalizând aproape 2,2 miliarde de euro au fost alocate în vederea sprijinirii eforturilor de cercetare și inovare ale întreprinderilor mici și mijlocii. Raportul conține referințe detaliate la documente și o serie de adrese de internet, precum și coordonate pentru contactarea responsabililor Comisiei .
Emisarul pentru IMM-uri
Pentru a lua mai mult în considerare interesele IMM-urilor în elaborarea politicilor și în implementarea initiațivelor UE, ca și pentru a favoriza o abordare orizontală mai bine coordonată a problematicii IMM, anul trecut a fost desemnat un Emisar pentru IMM-uri. El este interfața dintre Comisie și comunitateta IMM-urilor, având o dublă funcție, respectiv menținerea dialogului și culegerea reacțiilor din afara Comisiei, precum și sprijinirea creșterii gradului de conștientizare a intereselor IMM-urilor în cadrul Comisiei. Raportul privind Emisarul pentru IMM-uri evaluează rezultatele primului său an de activitate, cu analizarea realizărilor și a potențialului de dezvoltare. Printre succese se înscriu: tratamentul mai favorabil aplicat IMM-urilor în baza noului Cadru privind regimul de conformitate a fondurilor proprii, asa-numitul Acord II de la Basel, creșterea numărului de prevederi în favoarea IMM-urilor din câteva programe Comunitare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . I.m.m Urile In Romania (ID: 133288)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.