Imigrantii Romani din Statele Unite ale Americii

Titlul tezei de doctorat:
Imigranții români din Statele Unite ale Americii

CUPRINS

INTRODUCERE

I. CADRUL TEORETIC

CAPITOLUL 1. MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ

1.1. MIGRAȚIE ȘI MOBILITATE – CONCEPTE ȘI DEFINIȚII

1.2. TEORII ALE MIGRAȚIEI INTERNAȚIONALE

1.3. FENOMENUL MIGRAȚIEI INTERNAȚIONALE

1.4. CORIDOARE INTERNAȚIONALE ALE MIGRAȚIEI

1.5. MIGRAȚIA ÎN ROMÂNIA DUPĂ ANUL 1990

1.6. FLUXURI DE MIGRAȚIE CURENTE ROMÂNIA – STATELE UNITE ALE AMERICII

CAPITOLUL 2. MIGRAȚIA ȘI IDENTITATEA SOCIALĂ

2.1. DEFINIREA CONCEPTELOR DE IDENTITATE PERSONALĂ, SOCIALĂ, CULTURALĂ ȘI NAȚIONALĂ

2.2. PERSPECTIVA PSIHOLOGICĂ DE DEFINIRE A IDENTITĂȚII

2.3. PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI SOCIALE

2.4. PERSPECTIVA ANTROPOLOGIEI SOCIALE ȘI CULTURALE

2.5. PERSPECTIVA SOCIOLOGIEI

2.6. TEORII DESPRE IDENTITATE

2.7. IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ

II. PARTEA APLICATIVĂ

CAPITOLUL 3. ISTORICUL MIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI CĂTRE STATELE UNITE ALE AMERICII

3.2. PRIMUL VAL DE MIGRAȚIE. FORMAREA COMUNITĂȚILOR ROMÂNEȘTI ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII (1881-1928)

3.3. AL DOILEA VAL DE MIGRAȚIE. MAREA CRIZĂ (1929-1946)

3.4. AL TREILEA VAL DE MIGRAȚIE. PERIOADA COMUNISTĂ (1947-1989)

3.5. UN NOU ÎNCEPUT. MIGRAȚIA ROMÂNILOR DUPĂ 1990

3.6. CONCLUZII

CAPITOLUL 4. STATUTUL IMIGRANȚILOR ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII – ASPECTE SOCIALE, ECONOMICE, POLITICE ȘI LEGISLATIVE

4.1. STATELE UNITE ALE AMERICII – O NAȚIUNE A IMIGRANȚILOR. POPULAȚIA STRĂINĂ ÎN NOUA LUME

4.2. LEGISLAȚIA SUA PRIVIND IMIGRAȚIA ȘI NATURALIZAREA

4.3. BLOCAJUL POLITIC AL REFORMEI IMIGRAȚIEI. PERSPECTIVE REPUBLICANE ȘI DEMOCRATE

4.4. ATITUDINEA POPULAȚIEI STATELOR UNITE ALE AMERICII CU PRIVIRE LA IMIGRANȚI

CAPITOLUL 5. STRUCTURA DEMOGRAFICĂ ȘI SOCIO-ECONOMICĂ A COMUNITĂȚII ROMÂNEȘTI DIN STATELE UNITE ALE AMERICII

5.1. MIGRAȚIA

5.2. RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ ȘI PROFICIENȚA LINGVISTICĂ

5.3. STRUCTURA PE SEX ȘI GRUPE DE VÂRSTĂ A POPULAȚIEI

5.3. FAMILIA ȘI GOSPODĂRIA

5.4. EDUCAȚIE

5.5. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ

5.6. CARACTERISTICI ECONOMICE

5.7. LOCUINȚA ȘI PROPRIETĂȚILE ROMÂNILOR DIN SUA

CAPITOLUL 6. INSTITUȚIILE SOCIALE ȘI CULTURALE ALE IMIGRANȚILOR DE ORIGINE ROMÂNĂ DIN STATELE UNITE ALE AMERICII

6.1. PREZENȚE CULTURALE ROMÂNEȘTI

6.2. BISERICA ROMÂNEASCĂ ÎN SUA

6.3. ORGANIZAȚII ROMÂNO-AMERICANE

6.4. INSTITUȚII PROFESIONALE

6.5. ASOCIAȚII ALE STUDENȚILOR ROMÂNI

6.6. MASS-MEDIA ROMÂNO-AMERICANĂ

CAPITOLUL 7. CERCETARE PRIVIND IMIGRANȚII DE ORIGINE ROMÂNĂ DIN STATELE UNITE ALE AMERICII

7.1. ARGUMENTAȚIA TEMEI DE CERCETARE

7.2. IPOTEZE DE LUCRU

7.3. METODOLOGIE

7.5. REZULTATELE CERCETĂRII

7.5.1. Date socio-demografice

7.5.2. Familia

7.5.3. Viața în România

7.5.4. Migrația

7.5.5. Religie

7.5.6. Economic

7.5.7. Munca

7.5.8. Consum informațional

7.5.9. Capital social

7.5.10. Distanța socială

7.5.11. Reprezentarea sinelui social

7.5.12. Egalitatea de șanse

7.5.13. Politică și democrație

7.5.14. Activism politic și apartenență organizațională

7.6. CONCLUZII

CONCLUZII, PROPUNERI ȘI DEZVOLTĂRI ULTERIOARE

BIBLIOGRAFIE

LISTĂ TABELE

LISTĂ GRAFICE

ANEXE

ANEXA 1. QUESTIONNAIRE ON MIGRATION AND IDENTITY OF ROMANIANS IN THE UNITED STATES (ENGLISH LANGUAGE)

ANEXA 2. CHESTIONAR PRIVIND MIGRAȚIA ȘI IDENTITATEA ROMÂNILOR DIN STATELE UNITE ALE AMERICII (LIMBA ROMÂNĂ)

??? ANEXA 3. GHIDUL DE INTERVIU

Introducere

Importanța studierii temei

Nivelul de cunoaștere al temei ( D. Sandu, Vasile Dâncu, Vasile Amiftade, Matichescu – Franța, Victor Crăciun)

Planul personal al tezei

Structura tezei – date statistice, memorii, alte lucrări, surse

Cercetarea de teren – planul cercetării de teren (p 119 – Sociologie Generală, Otovescu) (obiective, scopuri, ipoteze generale si particulare, populația studiată, eșantionul, metode – ancheta de opinie, interviul, analiza statistică, analiza comparativă, analiza monografică), operaționalizarea conceptelor, rezultatele cercetării, concluziile cercetării)

I. Cadrul teoretic ( DE REFĂCUT)

Capitolul 1. Migrația internațională

În acest capitol am urmărit trecerea în revistă a stadiului cunoașterii științifice în domeniul sociologiei migrației din perspectivă teoretică. Putem spune că am încercat să ofer cadrul teoretic de înțelegere a fenomenului migrației. Teoriile studiate privesc migrația atât la nivel macrosocial cât și la nivel microsocial. În domeniul științelor sociale, nu există o singură teorie acceptată când este vorba de migrație – ci o serie de teorii apărute în mare parte izolat, cercetarea migrației fiind un proces interdisciplinar, implicând sociologia, economia, științele politice, dreptul, demografia, psihologia și chiar geografia.

Migrația internațională constituie un fenomen foarte important. Numărul estimat de migranți internaționali este astăzi de 214 milioane de persoane, în creștere de la 150 de milioane în 2000. 3.1% din populația lumii este formată din cetățeni care au emigrat din țara în care s-au născut. Pe lângă factorul demografic, este foarte important și factorul economic – 440 de miliarde de dolari sunt remitențele migranților, doar în anul 2010, în mijlocul crizei economice, din care 325 de miliarde de dolari au mers către țări în curs de dezvoltare.

Au fost propuse o varietate de modele teoretice pentru a explica de ce migrația internațională, și, deși fiecare în cele din urmă încearcă să explice același lucru, ele folosesc concepte, ipoteze, și cadre de referință radical diferite. Deoarece volumul de studiu este foarte vast și o abordare exhaustivă a teoriilor migrației ar fi imposibilă, am ales să prezint teoriile abordate în literatura internațională de către Massey, Arango și alții, clasificare folosită în literatura națională și de către Constantinescu și Otovescu. Am adăugat, de asemenea, prezentarea migrației din perspectiva transnaționalismului, o orientare teoretică ce se regăsește în plin proces de definire și pe care o consider deosebit de importantă în contextul actual de accelerare a procesului de globalizare.

Teoriile clasice ale migrației, elaborate de primii teoreticieni în domeniul migrației – Ravenstein și Lee – nu vor fi tratate. Deși ele au un rol foarte important din perspectivă istorică și au adus numeroase contribuții privind înțelegerea și vocabularul migrației, modelul push-pull și cel gravitațional sunt, în 2013, umbrite de teorii mult mai complexe.

Raportul prezintă astfel opt modele teoretice, comentate în relație cu situația curentă a migrației internaționale: teoria economiei neoclasice (atât micro cât și macro), noua economie a migrației, piața forței de muncă segmentate, teoria sistemelor mondiale, teoria rețelelor de migrație, abordarea sistemică a migrației, cauzalitatea cumulativă cât și trasnaționalismul.

Migrație și mobilitate – concepte și definiții

1.2. Teorii privind inițierea migrației internaționale

1.2.1. Teoria economiei neoclasice (macro și micro)

Teoria economiei neoclasice a apărut în anii '60, fiind aplicabilă la început doar pentru migrația internă, teoria fiind extinsă apoi pentru a incorpora și migrația internațională. Teoria este construită în jurul tiparului lui W. Arthur Lewis, un model de dezvoltare economică duală ce situează în poziție de pivot migrația. Teoria economiei neoclasice explică migrația internațională prin intermediului decalajului economic dintre statele subdezvoltate și cele dezvoltate..

La nivel macro, explicația se regăsește în diferențele dintre state din perspectiva excesului, a deficitului forței de muncă și al capitalului. ”Abordările moderne ale teoriilor migrațiilor leagă nivelul micro și macro și includ și concepte mai puțin legate de economie, cum ar fi spre exemplu capitalul social”. Persoanele din națiuni subdezvoltate din punct de vedere economic, ce dispun de exces de forță de muncă emigrează către statele puternice, ce dispun de capital, dar au deficit de mană de lucru. În ciuda acestui lucru, conform perspectivei economiei neoclasice, mobilitatea forței de muncă este privită în ansamblul ei ca o metodă de egalizare, deplasând forța de muncă de la stadii inferioare la stadii superioare, în timp căpătând puterea de a stabili un nou echilibru în care retribuțiile financiare să se regăsească la același nivel.

Conform teoria neoclasice, nu sunt importanți în analiză decât factorii economici, iar migrația între două state se va stopa atunci când statele se regăsesc la o egalitate economică, reușind prin această metodă o redresare a inegalităților inițiale.

Acest fenomen de tip respingere-atracție are drept efect scăderea salariilor din națiunea dezvoltată datorită excesului de forță de muncă, în același timp cu majorarea salariilor în țara de origine din cauza deficitului forței de muncă ce a fost generat de procesul migratoriu. Cu siguranță, nivelul salariului este factorul definitoriu, factor ce determină individul să emigreze, iar potrivit teoriei neoclasice, atunci când se va atinge o egalitate a veniturilor între țara de origine și țara de destinație, migrația va stopa declinul forței de muncă și sporirea salarizării în capital în țara săracă, în timp ce "excesul de forță de muncă și scăderea salariilor în statul bogat duc la un echilibru, la o diferență internațională de salarizare ce reflectă doar costurile migrației internaționale, pecuniare și psihice".

La nivel micro, teoria economiei neoclasice justifică decizia de migrare prin alegerile individului. Individul hotărăște să migreze pentru a avea un job mai bine remunerat decât în țara de origine, iar migranții vor mearge spre destinația care le poate asigura un câștig sigur, venituri mai mari, după ce au luat analizat anterior oricare altă alternativele viabilă. Teoria neoclasică privește migrantul din punct de vedere individual drept un actor rațional ce decide să migreze după o analiză de tip cost-beneficiu.

Migrantul este judecat individual, iar unicul element ce determină sau nu migrația este cel factorul economic. "Indivizii alcătuiesc un raționament cost-beneficiu asupra întoarcerilor migrației în viitor în anumite perioade, indivizii migrând doar în cazul în care așteptările sunt pozitive".

Astfel, până a porni procesul de migrație, persoanele trebuie să ia în calcul anumite cheltuieli ce sunt necesare în acest parcurs: costurile cu transportul, cheltuielile de sustenanță până când reușesc să se angajeze, amenințarea generată de ruperea sau răcirea conexiunilor cu familia, prietenii, pericolul de a ajunge singur într-o națiune străină, dificultatea de asimilare a unei noi culturi, adesea extrem de diferită de cea în care el a crescut. În plus, necesitatea de a dobândi noi cunoștințe lingvistice există, iar acest proces poate fi îndelungat în timp și foarte dificil, perioadă în care posibilitățile de angajare se reduc substanțial, iar veniturile individului sunt afectate. În teoria economiei neoclasice, capitalul uman a fost recunoscut tot mai mult ca un factor crucial în procesul de dezvoltare economică în societățile moderne.

Dorințele migranților odată ajunși în țara de destinație sunt, bineînțeles, diferite – ele depind de fiecare individ în parte, de pregătirea și aptitudinile acestuia, de valorile pe care le-a dobândit, educația sa și convingerile personale. Hein Haas consideră că "indivizii sunt diferiți din punct de vedere al aptitudinilor personale, cunoștințelor, abilităților psihice, vârstei, sexului și așa mai departe, o să fie de asemenea diferențe în ceea ce privește așteptările de câștig din punct de vedere al migrației, ei putând aștepta reîntoarceri diferite din investiția în migrație."

Teoria economie neoclasice privește migrația drept o investiție în capitalul uman, iar indiferent de individ, aceasta consideră că motivația obținerii unui profit semnificativ în țara de destinație este prezentă și semnificativă.

În ciuda faptului că explicațiile oferite de teoria dezbătuta în acest subcapitol în privința procesului migratoriu sunt de luat în considerare, există o serie de factori ce pot fi criticați.

În primul rând, teot generat de procesul migratoriu. Cu siguranță, nivelul salariului este factorul definitoriu, factor ce determină individul să emigreze, iar potrivit teoriei neoclasice, atunci când se va atinge o egalitate a veniturilor între țara de origine și țara de destinație, migrația va stopa declinul forței de muncă și sporirea salarizării în capital în țara săracă, în timp ce "excesul de forță de muncă și scăderea salariilor în statul bogat duc la un echilibru, la o diferență internațională de salarizare ce reflectă doar costurile migrației internaționale, pecuniare și psihice".

La nivel micro, teoria economiei neoclasice justifică decizia de migrare prin alegerile individului. Individul hotărăște să migreze pentru a avea un job mai bine remunerat decât în țara de origine, iar migranții vor mearge spre destinația care le poate asigura un câștig sigur, venituri mai mari, după ce au luat analizat anterior oricare altă alternativele viabilă. Teoria neoclasică privește migrantul din punct de vedere individual drept un actor rațional ce decide să migreze după o analiză de tip cost-beneficiu.

Migrantul este judecat individual, iar unicul element ce determină sau nu migrația este cel factorul economic. "Indivizii alcătuiesc un raționament cost-beneficiu asupra întoarcerilor migrației în viitor în anumite perioade, indivizii migrând doar în cazul în care așteptările sunt pozitive".

Astfel, până a porni procesul de migrație, persoanele trebuie să ia în calcul anumite cheltuieli ce sunt necesare în acest parcurs: costurile cu transportul, cheltuielile de sustenanță până când reușesc să se angajeze, amenințarea generată de ruperea sau răcirea conexiunilor cu familia, prietenii, pericolul de a ajunge singur într-o națiune străină, dificultatea de asimilare a unei noi culturi, adesea extrem de diferită de cea în care el a crescut. În plus, necesitatea de a dobândi noi cunoștințe lingvistice există, iar acest proces poate fi îndelungat în timp și foarte dificil, perioadă în care posibilitățile de angajare se reduc substanțial, iar veniturile individului sunt afectate. În teoria economiei neoclasice, capitalul uman a fost recunoscut tot mai mult ca un factor crucial în procesul de dezvoltare economică în societățile moderne.

Dorințele migranților odată ajunși în țara de destinație sunt, bineînțeles, diferite – ele depind de fiecare individ în parte, de pregătirea și aptitudinile acestuia, de valorile pe care le-a dobândit, educația sa și convingerile personale. Hein Haas consideră că "indivizii sunt diferiți din punct de vedere al aptitudinilor personale, cunoștințelor, abilităților psihice, vârstei, sexului și așa mai departe, o să fie de asemenea diferențe în ceea ce privește așteptările de câștig din punct de vedere al migrației, ei putând aștepta reîntoarceri diferite din investiția în migrație."

Teoria economie neoclasice privește migrația drept o investiție în capitalul uman, iar indiferent de individ, aceasta consideră că motivația obținerii unui profit semnificativ în țara de destinație este prezentă și semnificativă.

În ciuda faptului că explicațiile oferite de teoria dezbătuta în acest subcapitol în privința procesului migratoriu sunt de luat în considerare, există o serie de factori ce pot fi criticați.

În primul rând, teoria economiei neoclasice ia în calcul în mod aproape exclusiv factorul economic, ignorând alte motive pe care un individ le ia cu siguranță în calcul când decide să emigreze din țara sa de origine. Dacă doar factorul economic ar conduce la începerea procesului migratoriu, atunci fenomenul migrației ar fi mult mai extins, cuprinzând un număr și mai mare de indivizi, cu mult mai mulți decât sunt mobilizați în acest moment în procesul de migrație la nivel internațional.

În al doilea rând, teoria neoclasică nu explică de ce unele țări dezvoltate au mai puțini imigranți decât alte țări cu un nivel financiar similar, iar singura posibilă explicație este că factorul economic nu unicul factor ce influențează migrația. Teoria economiei neoclasice înlătură ceilalți factori ce ar putea cauza migrația – neputând astfel explica un număr foarte mare de refugiați, cum ar fi spre exemplu persoanele care emigrează din rațiuni politice; În plus, toate guvernele naționale privesc întâi de toate migrația din perspectiva politicii ce afectează dezvoltarea socială și economică în țările de origine sau/și în țările de destinație. Factorul politic joacă astfel un rol important în decizia migrantului de a pleca din țara natală, dar și în alegerea țării potrivite de destinație.

În al treilea rând, teoria neoclasică, ignorând factorul politic, prezintă o viziune deformată a lumii, o lume în care cetățenii sunt absolut liberi să migreze oriunde, în timp ce în realitate această hotărâre este limitată, prin vize și legislație națională privind imigrația.

"Este adevărat că aproape orice poate fi tradus în posturi și beneficii" , dar există anumite restricții ce trec dincolo de aspectul financiar. Dacă e să judecăm după societatea actuală, factorii de ordin politic sunt extrem de influenți. Teoria migrației neoclasice nu este capabilă să ia in calcul factorii de constrângere, cum ar fi restricțiile oricărui guvern național asupra imigrației.

Criticile aduse acestei teorii continuă – ea se concentrează doar pe elementele de natură economică, ignorând importanța celorlalți factori. Teoria privește migrantul ca fiind izolat, neconectat social, cultural, afectiv de nimeni și nimic, simplificând prea mult factorii ce determină migrația, tratând individul și societatea într-o manieră mult prea omogenă. Istoria a contrazis aceste aspecte ale teoriei neoclasice, o persoană putând fi privită doar într-o comunitate, la nivel social și nu individual, singular.

Teoria mai susține că în timp, diferențele economice dintre țara de origine și cea de destinație vor fi insesizabile datorită migrației. Datele empirice au anulat această ipoteză, iar dovadă fac statele ce au un istoric de migrația foarte clar, dar economic diferențele sunt în continuare mari (Mexic și Statele Unite).

Teoria neoclasică a fost criticată și pentru că se prezintă ca istorică și europenizată argumentând că migrația (transferul de muncă din agricultura rurală către sectoarele urbane industrializate) îndeplinește, același rol ca în procesul de modernizare în țările dezvoltate, așa cum a făcut în secolul XIX și XX în Europa.

Deși teoria economiei neoclasice are multe lipsuri, aceasta are meritul de a pune în evidență factorii economici și de a teoretiza costurile și beneficiile în abordarea migrației, jucând mai mult un rol de suport pentru teoriile ce urmează să apară și să se dezvolte.

„Concluzia care ne interesează direct, este însă că în forma în care a fost aplicată, până acum în migrația internațională, teoria economiei neoclasice se dovedește a fi un instrument cu puține șanse, luată numai ea însăși, de a conduce la explicații și predicții viabile.”

1.2.2. Noua economie a migrației

Noua economie a migrației și-a găsit inspirația în teoria economiei neoclasice, aducând totuși modificări substanțiale ce îi permit acesteia să se identifice drept o teorie nouă. Inițiatorul acestei teorii este Oded Stark, iar ea încearcă să nu mai abordeze individul ca o ființă izolată, așa cum o face teoria economiei neoclasice și, în plus, încearcă să explice procesul migratoriu cu ajutorul a mai mulți factori, nu doar cu ajutorul celor economici.

„Ea răspunde la două critici pertinente adresate cadrului conceptual neoclasic: scoate individul din situația de relativă izolare (individul care decidea singur este înlocuit de unitatea mai largă a familiei/gospodăriei, veniturile nu mai contează în termeni absoluți ci mai ales prin raportare la comunitatea de referință/origine) iar economicul în forma sa de diferență de nivel de salarii (absolută sau percepută între origine și destinație) încetează de a mai juca rolul de factor fundamental”

Noua economie a migrației se concentrează pe gospodărie, privind migrația ca o tehnică colectivă de asigurare a economiei unității interne prin alocarea forței de muncă și a investițiilor. Astfel, în noua economie a migrației decizia de a migra revine nu individului, ci familiei, membri acesteia funcționând colectiv, social, având ca obiectiv diversificarea sursele de venit și a reuși astfel limitarea riscurilor ce se pot naște, și ce sunt asociate cu eșecurile piețelor la origine; pot apărea în acest mod mult mai multe și mai variate oportunități pentru cetățean, iar riscul este din ce în ce mai mic.

Migrația este o hotărâre și o strategie de grup social și nu individuală, aparținâd familiei, rolul acesteia fiind de a manageria riscurile ce pot apărea privind bunăstarea economică prin diversitatea modului de dobândire a resurselor, spre exemplu forța de muncă în familie.

Problemele apărute în țările subdezvoltate, cum ar fi șomajul, scăderea sau chiar pierderea veniturilor, sunt rezolvate de familie prin sprijinul financiar oferit de rudele ce sunt plecate la muncă în o altă țară. În țările dezvoltate, riscurile la care sunt expuse veniturile gospodăriilor sunt minimalizate cu ajutorul piețelor de asigurări private și a programelor guvernamentale, dar în țările în curs de dezvoltare aceste mecanisme instituționale ce au rolul de a controla riscul sunt inexistente sau imperfecte, de cele mai multe ori inaccesibile familiilor sărace, aceștia rămânând adesea cu o singură soluție: emigrația..

Noua economie a migrației conferă un rol destul de important distribuției veniturilor față de teoria economiei neoclasice, unde persoana era privită singular și veniturile îi reveneau doar acesteia, scoțând astfel din calcul în mod artificial familia sau gospodăria și ajutorul ce poate fi acordat de emigrant celor rămași în țară, dar și ajutorul pe care cei din țară îl pot ajuta emigrantului.

O altă noutate introdusă de noua economie a migrației este cea a analizei veniturilor și a discrepanței dintre venituri nu în termeni absoluți, ci în termeni relativi. Familiile și membri acestora pleacă să lucreze în străinătate nu doar pentru a avea venituri mai mari, ci pentru a ajunge să câștige la fel sau mai bine decât celelalte familii din comunitate din care fac parte. Astfel, poziționarea pe o treaptă superioară din punct de vedere economic a gospodăriilor ce au în componența lor migranți poate deveni un stimulent al migrației pentru gospodăriile ce până atunci nu fuseseră antrenate în procesul migratoriu.

Migrația internațională își face simțite efectele și față de persoanele rămase acasă, nu doar prin sprijinul material pe care emigranții acestora, dar poate provoca și alți membri ai familiei să emigreze, din rațiuni economice și chiar familiile neangrenate încă în acest proces, prin oferirea unei viziuni a unui standard de viață mai ridicat.

Deși teoria de față este o evoluție față de cea neoclasică, iar factorii ce sunt luați în calcul sunt mult mai complexi, aceasta nu a fost lipsită de critici. Unul din lipsurile majore teoriei este că ia în calcul doar factorii și contextul din țara de origine, trecând în umbră contextul din țara de destinație. Astfel, ea consideră șomajul drept unul din motivele principale ce determină migrația, alături de scăderea rapidă sau pierderea veniturilor în țara de origine, însă această teorie nu reușește să explice lucrurile mai în profunzime. Spre exemplu, nu poate explica migrația unei întregi familii, considerând individul ca făcând parte dintr-un grup social la plecare, însă odată ajuns în țara de destinație, el este iarăși analizat strict din perspectivă individuală; această teorie nu operează cu conceptul de reîntregire a familiei, urmărindu-se doar minimalizarea riscului ce are loc prin plecarea individului către alt loc decât cel în care locuiește familia lui și trimiterea de ajutor financiar acesteia.

Un venit diferit nu este neapărat o condiție pentru ca migrația internațională să aibă loc, gospodăriile având puternice stimulente pentru diversificarea riscurilor prin mobilitatea transnațională, chiar și în absența unei diferențe între remunerații..

De asemenea, teoria de față nu oferă o explicație referitoare la scăderea volumului remitențelor în momentul în care fluxurile de migrația cresc foarte mult, tocmai pentru că ia în calcul numai aspectele din țara de origine. O altă serioasă problemă se referă la încercarea noii economii a migrației de a izola eșecurile piețelor și ale riscurilor asociate acestora.

Unele evidențe empirice ce susțin noua economie a migrației provin dintr-un număr relativ mic de sate din Mexic, lucru ce nu se aplică marilor comunități, aspect confirmat de-a lungul istoriei. Chiar dacă noua economie a migrației suferă anumite limite are marele merit de a trata individul ca făcând parte dintr-un grup, neizolându-l așa cum face teoria economiei neoclasice.

Guvernele pot influența fluxul migrației nu doar prin politici de forță de muncă, dar și prin asigurări, piețe de capital și piețe viitoare. Programele de asigurări ale guvernului, în special ajutorul de șomaj, pot stimula migrația internațională. Factorul politic este unul din elementele ce determină antrenarea indivizilor în procesul migratoriu, însă trebuie să fie extrem de bine dirijată de către guverne, astfel riscând să se ajungă la un clivaj social.

1.2.3. Piața forței de muncă segmentate

Teoria pieței forței de muncă segmentată a fost introdusă de Michael Piore, în 1979 și aduce elemente noi și o metodă de abordare diferită comparativ cu teoria economiei neoclasice și cu noua economie a migrației. Aceasta pune accent pe factorii de la destinație și nu pe cei de la origine, considerând că aceștia sunt cei care domină volumul și în mod special direcția migrației internaționale.

Conform pieței duale a forței de muncă, migrația internațională este cauzată de o permanentă cerere de forță de muncă ce rezultă din caracteristicile intrinseci ale societăților industrializate, care la rândul lor duc la reglementarea piețelor de muncă. Cererea intrinsecă de forță de muncă imigrantă are ca fundament: "inflația structurală, contrângerile ierarhice asupra motivației lucrătorilor, dualismul economic, enclavele etnice și demografia ofertei de forță de muncă".

Dualismul economic este împărțit între capital și muncă, delimitând sectoarele astfel: unul primar ce are ca fundament capitalul, unde slujbele sunt foarte bine remunerate, dar și extreme de bine calificate, iar sectorul secundar unde elementul cheie îl reprezintă forța de muncă, iar slujbele sunt de un nivel inferior. Muncitori calificați în segmentul primar, ce sunt antrenați să muncească cu mijloace de producție, având un status social ridicat, un venit bun și condiții de muncă net superioare comparativ cu muncitorii din sectorul secundar.

În țările cu un sistem economic bine dezvoltat, există locuri de muncă instabile și indezirabile, posturi pe care migrnații sunt dispuși să le ocupe, chiar dacă ele sunt posturi necalificate și destul de prost plătite.

Sectorul primar este ocupat de indivizi specializați și extreme de bine calificați și tocmai din acest motiv, în calificarea lor, "ei ajung să devină mai mult capital".

Motivele pentru care țările dezvoltate au nevoie de imigranți sunt, conform acestei teorii: salariile prost remunerate, slujbele prost văzute sau slab calificate nu sunt în niciun fel dorite de către cetățenii nativi, iar din această cauză aceste locuri de muncă vor fi ocupate de către alte persoane, dispuse să accepte condiții mai proaste. Sectorul secundar revine astfel în principal imigranților.

Adolescenții au început, în societatea contemporană, să pătrundă pe piața muncii din dorința de a se auto-finanța sau a își suplimenta veniturile, având în același timp dorința de a avansa în carieră mulțumită experienței dobândite, dar si a educației din ce în ce mai performante; extinderea și înlesnirea accesului la o educație formală conduce creșterea numărului de adolescenți ce pot intra pe piața muncii. Schimbările socio-demografice din națiunea dezvoltată modernă ( declinul natalității, dar și expansiunea economică ) pot genera un aflux de tineri imigranți, disponibili să ocupe joburi de nivel inferior pentru a câștiga niște bani sau a căpăta experiență. Emanciparea femeilor, dar și creșterea ratei divorțurilor sunt extreme de importante. Dezechilibrul dintre cererea structurală de forță de muncă pentru slujbe pentru începători și oferta limitată de indivizi ce pot ocupa aceste slujbe a condus la o cerere fundamentală pe termen lung de imigranți.

Inflația structurală – salariul atrage și un prestigiu social, astfel dacă persoane ce ocupă posturi pe poziții inferioare au parte de o creștere a veniturilor, și cei aflați în poziții superioare urmează să se aștepte la o creștere a veniturilor. Riscul în acest caz este de a se ajunge astfel la o inflație structurală, din cauza faptului că nici angajatorul și nici economia statului nu pot face față unor asemenea creșteri necontrolabile și neprevizibile, singura soluție rămânând importul de lucrători imigranți ce sunt dispuși să lucreze pe salarii mult mai mici decât ar fi dispuși nativii.

Problemele motivaționale – cu siguranță statutul social este strâns legat de nivelul veniturilor individului, iar o posibilă soluție este ca individul să distingă aceste două componente sociale și să trateze serviciu strict drept o modalitate de își întreține existența. Cum statutul social este important pentru orice persoană, prin natura noastră, în țările dezvoltate printre puținii ce sunt dornici să ocupe slujbele necalificate rămân imigranții, ce sunt motivați să accepte astfel un loc de muncă drept în țara de destinație sau pentru că deși este plătit necorespunzător la nivelul statului de destinație, veniturile sale sunt mult mai mari decât cele pe care le-ar fi putut avea în statul de origine.

Enclavele etnice sunt o categorie distinctă a pieței de muncă în care sunt concentrate slujbele instabile, dar au avantajul de a oferi o remunerație mult mai consistentă, dar oferă și șansa migranților de a urca în ierarhie. Această categorie a apărut datorită migranților calificați ce au ajuns în țara de destinației și și-au pornit propriile afaceri, mizând pe forța de muncă a imigranților.

La fel ca orice teorie și teoria pieței duale a forței de muncă poate fi supusă unor critici – în primul rând, uită să ia în calcul și factorii definitorii din țările de origine și își sprijină afirmațiile doar pe cererea de forță de muncă din țara de destinație. În al doilea rând, nu veniturile sunt singurul factor ce determină o persoană să migreze. În plus, este puțin probabil ca guvernele să influențeze migrația internațională prin politici ce produc mici schimbări în nivelul de salarizare sau în cel de angajare. Fără îndoială, recrutarea a fost un important mecanism al migrației în al treilea trimestru al secolului și este încă practicată în Golful Persic și regiunile Asia-Pacific. În general, indivizii pleacă pe cont propriu, de foarte multe ori neavând nici măcar siguranța unei slujbe la destinație.

Un alt element semnificativ pe care teoria îl neglijează este referitor la diferitele rate de migrație între țări cu un nivel de dezvoltate egal din punct de vedere economic, dar care au un număr foarte deosebit de imigranți; acestea sunt probleme la care teoria piaței segmentată a forței de muncă nu poate oferi soluții de analiză.

1.2.4. Teoria sistemelor mondiale

Teoria sistemelor mondiale este o teorie multidisciplinară macro-socială a schimbării sociale și a istoriei globale, elaborată de Immanuel Wallerstein în 1974. Ea este prima teorie ce introduce ideea că migrația internațională este de fapt unul din efectele capitalismului global, susținând totodată ideea că sistemele sociale din țările foarte dezvoltate din punct de vedere economic au nevoie de forță de muncă ieftină în anumite domenii, ce nu poate fi decât formată din imigranți.

Teoria sistemelor mondiale a început să prindă contur începând cu secolul XVI și constă în trei sfere concentrice: state nucleu, semi-periferie și periferie, timpul ducând la o dominație a statelor nucleu asupra celor periferice. Migrația a generat efecte și asupra extinderii mondiale a capitalismului, influențând industria, comunicațiile, transporturile, dezvoltarea economică ș.a.

Teoria sistemelor mondiale afirmă că principalele acțiuni la nivel internațional se petrec între aceste sfere de putere – puterile dominante, statele din centru influențează sferele țărilor din periferie sau semi-periferie pentru a dobândi orice avantaj posibil – forță de muncă ieftină, extinderea spre o piață de consum nouă, cumpărarea de materie primă ieftină sau de pământ.

Pământul este unul din factorii ce generează investiții, în special terenurile aflate în țările semi-periferice și periferice, unde dorința de a câștiga bani împinge spre investiții în terenuri neexploatate. Astfel, se poate genera o situație indezirabilă, limitând evoluția micilor comercianți din țările periferice, subdezvoltate din punct de vedere economic, putând astfel influența migrația forței de muncă.

Întâlnim astfel două fluxuri de migrație – cea a proprietarilor din țările centrale către țările periferice și semi-periferice, dar și migrația cetățenilor din aceste țări către cele centrale. Consolidarea pământurilor, noile tehnici de exploatare agricolă, și de prelucrare a plantelor au creat populații dezrădăcinate, cu un atașament slab față de pământul lor și mai inclinați spre migrație. În plus, o piață a muncii în care există o cerere puternică de personal, ca în orașele mari, reprezintă un pol de atragere a imigranților.

Materia brută este adesea foarte slab exploatată în țările periferice, din cauza faptului că metodele moderne și industriale sunt necesare pentru a putea atrage forța de muncă imigrantă, calificată sau necalificată.

La fel ca și pentru celelalte teorii anterioare, și pentru Wallerstein munca, privită în totalitatea ei, dar și cercetată din perspectiva capitalului, economică, procentuală, oferă principalul factor determinant de începere a procesului migraționist. Companiile din țările dezvoltate, din zona dominantă, investesc în țările subdezvoltate, având foarte multe beneficii de natură tehnică sau de know-how, generând astfel multe locuri de muncă. O mare parte din locurile muncă nou create sunt destinate femeilor, iar feminizarea forței de muncă poate duce la limitarea oportunităților pentru bărbați. Totuși, din cauza faptului că femeile obișnuiesc să aibă două slujbe – una acasă și una la locul de muncă, a discrepanțelor salariale, și a altor factori, femeile hotărăsc să lucreze doar pe o perioadă scurtă, de câțiva ani, urmărind adesea în mod constant să descopere oportunități.

Globalizarea a permis liberalizarea piețelor în foarte multe țări, în special în fostul spațiu sovietic, pornind astfel o avalanșă a investițiilor în statele periferice și sub-periferice, dar și apariția unor noi locuri de muncă în țările de centru pentru cetățenii țărilor periferice.

Oferta de produse, de materiale, ce este cu siguranță influențată de procesul de globalizare, duce la schimbul de bunuri, materiale, la circularea capitalurilor și a investițiilor, în apropiată legătură cu transporturile și comunicațiile. Migrația internațională a muncii urmează migrația bunurilor și a capitalului, în direcția opusă.

Teoria sistemelor mondiale este văzută în strânsă legătură cu globalizarea, ducând la remodelarea economiilor statelor, făcând vizibile totodată efectele nocive ale acesteia – dependența țărilor periferice de cele centrale, influențarea culturii și societății acestora în mod ireversibil de către țările puternice. Migrația internaționale apare astfel aici într-un mod natural, din mișcările ce apar în procesul de dezvoltare a capitalismului, fiind consecința ordinii politice și economice a politicii global expansive.

Metropolele, orașele mari în general, sunt adevărați poli de atracție pentru imigranți din toate țările lumii, datorită dezvoltării economice ridicate, a oportunităților variate ce sunt prezente aici și lipsesc în statele în curs de dezvoltare. Orașele globale se află în centrul social al națiunilor dezvoltate, aici regăsindu-se într-o continuă expansiune sistemul instituțional financiar, administrativ, bancar și de servicii, ce constituie nucleul societății. Interesul imigranților nu este numai pentru locurile de muncă de înaltă calificare, ci aceștia se mulțumesc de foarte multe ori cu slujbe prost plătite și/sau necalificate, în timp ce cetățenii nativi slujbele cele mai bune.

Teoria sistemelor mondiale își fundamentează raționamentul pe ideea că națiunile se împart în națiuni nucleu, națiuni semi-periferice și națiuni periferice iar cetățenii sunt mânați numai de dorința unor câștiguri economice mai mari și acesta este cauza pentru care aleg să migreze, în timp ce antreprenorii, întreprinzătorii, oamenii de afaceri și corporațiile din statele centrale investesc în țările periferice, ce reprezintă de foarte multe ori piețe extrem de profitabile și neexploatate de localnici.

Încercând să prezentăm și o opinie critică, chiar din principala teză a teoriei putem despringe un prim argument – ipoteza conform căreia factorul economic este singurul care poate provoca migrația este una falsă, migrantul ajungând să fie privit cel mult ca o cifră, o ecuație economică și nu ca un om rațional, capabil să acționeze autonom, în funcție de valorile și dorințele sale.

Chiar dacă teoria sistemului mondial are meritul de a pune în evidență factorii de natură structurală implicați în apariția și dezvoltarea migrației, la nivel global, teoria este totuși criticată pentru că în fapt oferă o explicație ex-ante a relațiilor de migrație dintre țări, fără să ofere afirmații confirmate empiric.

Proprietarii din țările centrale, ce reprezintă nucleul sistemului economic global pătrund în piețele din statele semiperiferice și periferice datorită capacității de achiziție a capitalului, a pământului, a forței de muncă, a materiei prime dar mai ales de exploatare a piețelor de desfacere nou dezvoltate. Investițiile captaliste, liberul schimb, valorile democrației moderne mobilizează astfel cetățenii și schimbul de capital, conducând la legături economice, sociale și culturale între state aflate în sfere globale diferite.

1.3. Perpetuarea migrației internaționale

2.1. Teoria rețelelor de migrație

Rețelele de migrație au apărut pentru a genera conexiuni între indivizi, a lega un pod între țările de origine și cele de destinație. Rețeaua este un concept sau o strategie pentru a studia cum resursele, bunurile și ideile circulă prin particulari prin legături sociale sau simbolice. Care este rolul pe care rețelele de migrație îl joaca în migrația internațională contemporană? Cu ajutorul acestora, migranților le este ușurată decizia de emigrare, ei hotărând să se deplaseze în număr mai mare, datorită siguranței pe care o conferă existența unor persoane cunoscute în țara de destinație, ce au posibilitatea și dorința să îi ajute, iar această situație facilitează apariția a multiple beneficii, precum: șansa găsirii cu ușurință a unui loc de muncă mai bine plătit, asigurarea facilitării găsirii unei locuințe mai avatanjoase pentru imigrant, în general se observă o scădere a riscurilor ce apar în procesul migrație. Migranții se integrează astfel mult mai ușor în societatea de destinație, având sprijinul instituțiilor și comunității locale.

"Rețelele de migrație sunt mulțimi de relații interpersonale care leagă migranți, foști migranți și non-migranți din regiunile de origine și de destinație prin legături de rudenie, prietenie sau care țin de acceași comunitate de origini.". În timp ce analiza rețelelor ne oferă o explicație de valoare la întrebările ”de ce atât de puțini?” sau ”de ce atât de mulți?”, accesul inegal al potențialilor migranți la rețelele de migrație încearcă să ofere o explicație în ceea ce privește volumul variabil al migrației.

Douglas Massey a încercat integrearea teoriei rețelelor sociale într-un cadru mai larg și anume al teoriei capitalului social, susținută de Pierre Bourdieu și James S. Coleman.

Pierre Bourdieu oferă o definiție a capitalul social, acesta fiind văzut drept "suma resurselor actuale sau potențiale care sunt legate de deținerea unei rețele durabile de relații compuse din cunoștințe și recunoaștere reciprocă, relații care pot fi mai mult sau mai puțin instituționalizate." Încercând să analizăm definiția lui Bourdieu, ne atrag atenția următoarele elemente: apare aici relația socială a indivizilor ce permite conectarea cu alții și prin asta si la mijloacele și posibilitățile deținute de ceilalți membri ai rețelei sociale, iar al doilea factor se referă la posibilitatea de clasificare a rețelelor sociale în funcție de cantitatea relațiilor – importante din punct de vedere numeric sau nu, dar și de calitatea relațiilor, ele putând fi instituționalizate sau nu.

Coleman definește capitalul social ca "o varietate de entități diferite având în comun doua elemente: toate constau din anumite aspecte ale structurilor sociale și facilitează anumite acțiuni ale actorilor – fie ei persoane sau corporații- în interiorul structurii."

Cu siguranță, teoria capitalului social joacă un rol important în explicarea fenomenului migratoriu cu ajutorul rețelelor de migranți, acestea ușurnând decizia de deplasare a migrantului, capitalul social, deși adesea convertibil în capital financiar, jucând un rol mult mai important.

În procseul migrație se stabiliesc adesea conexiuni între migranți și cei rămași acasă, cei din urmă putând fi ulterior convinși, îndemnați să migreze, adesea în vederea reunificării familiale, bucurându-se și de către sprijinul din partea migranților. Astfel, în momentul în care există o rețea deja formată, costurile procesului migratoriu sunt scăzute, riscurile sunt și ele eliminate sau diminuate, iar beneficiile potențiale din țara de destinație se înmulțesc. Tot acest lucru duce la o perpetuare a rețelelor de migrație și a migrației în general, prin facilitarea accesului la acest proces și apariția unui ciclu repetitiv în care vechii migranți îi ajută pe noii migranți, totul datorită rețelelor de migrație.

Rețeaua utilizată și gestionată eficient ajunge să se extindă, să evolueze, calitativși cantitativ, ajungând pentru noii migranți o mare șansă în găsirea unui loc de muncă, dar și riscurile sunt mai scăzute cu cât rețeaua într-o anumită țară este mai bine organizată, dar astfel se poate ajunge și la un dezavantaj și anume indivizii dintr-o țară de origine aleg să migreze doar într-o anumită țară, chestiune ce ar putea avea nu doar consecințe pozitive. Avantajul este că rețelele de migrație evoluează într-un cadru instituțional, un factor ce determină strict scăderea riscurilor, dar oferă și posibilitatea de a putea controla migrația.

Dezvoltarea rețelelor sociale poate explica continuarea migrației independent de cauzele ce au dus inițial la acest gen de mișcare, astfel rețelele de migrație contribuie la explicarea diferențelor de migrație, dinamica acestora, creșterea și stagnarea constituie teme ce pot fi cercetate în viitor.

Arango concluziona: “puține lucruri, dacă există unele, sunt așa de caracteristice modului contemporan de abordare a migrației ca atenția centrală acordată rețelelor de migrație.”

2.2. Abordarea sistemică

Inițiatorul teoriei abordării sistemice este geograful Akin Mabogunje ce definește sistemul de migrație ca "o mulțime de locuri legate de fluxuri și contra-fluxuri de oameni, bunuri, servicii și informații care tind să faciliteze schimburile ulterioare dintre aceste locuri, inclusiv migrația".

Teoria în sine nu aduce elemente de noutate fiind mai degrabă un rezumat al teoriilor pe care deja le-am analizat. Țările din sistemul de migrație nu trebuie să fie apropiate și din punct de vedere geografic, însă de foarte multe ori distanța mai mică asigură un schimb mai intens, însă fără îndoială nu singura cauză a conexiunii este datorită distanței.

"Sistemele multipolare sunt posibile" datorită fluxurilor, indivizii ajungând să aparțină mai multor sisteme, fiind în general specific mai mult țărilor de origine decât celor de destinație deoarece persoanele ce migrează caută un loc pentru a se stabili, de multe ori nerămânând în țara pentru care optează inițial, ajungând astfel în alt stat, fiind implicați în mai multe sisteme.

Datorită schimbărilor de natură politică și economică, sistemul evoluează și astfel stabilitatea nu mai presupune o structură fixă, abordarea sistemică analizând astfel schimburile de informații, de bunuri, de indivizi, însă trece într-un plan secund, de neanalizat, schimbările ce se petrec atât în țările de origine cât și în cele de destinație datorită fenomenului migratoriu. Intenția abordării sistemice este de a surprinde complexitatea fenomenului prin includerea simultană în explicație a factorilor care intervin la diverse niveluri ( nivel macro, mezo și micro), acționând în diverse contexte ( economic, politic, social și demografic), dintr-o perspectivă care ia în considerare elemente de natură istorică și modificări intervenite în cadrul inițial în care migrația apare ( ca rezultat al dezvoltării fenomenului migratoriu).

Joaquin Arango considera că perspectiva sistemică este pur descriptivă, astfel aplicabilitatea acestei teorii rămânând greu de dovedit.

2.3. Cauzalitatea cumulativă

Ideea ce stă la baza acestei teorii a fost inițiată de Gunnar Myrdal cu câteva decade în urmă, sub eticheta de cauzalitate cumulativă, în contextul "efectelor de agitație" ce pune în mișcare inegalitățile de dezvoltare.

"Cauzalitatea este cumulativă prin aceea că fiecare act de migrație modifică contextul social în care sunt luate deciziile ulterioare de migrație, făcând ca migrația altor membrii ai comunității să devină mai probabilă".

D. Massey și colaboratorii săi consideră că următorii factori socio-economici sunt răspunzători de caracterul cumulativ al fenomenului migratoriu: distribuția veniturilor, distribuția pământurilor, organizarea agriculturii, cultura, distribuția regională a capitalului uman dar și semnificația socială a muncii.

Distribuția veniturilor – oamenii aleg să migreze în general pentru un venit mai ridicat, dar au ajuns să își compare situația economică cu alți indivizi sau chiar gospodării, având astfel un punct de referință. Acest lucru s-a schimbat într-o mare parte prin migrație pentru că indivizii au început să plece spre statele dezvoltate și să compare aceste locuri cu țara de origine, constatând o mare diferență față de țara de origine unde majoritatea trăiesc la un nivel destul de scăzut. Asociind migrația internațională cu costurile și riscurile specifice, prima gospodărie ce a ales calea migrației se situa de obicei în categoria mijlocie sau chiar superioară în cadrul ierarhiei locale, din punct de vedere al venitului.

Familiile ce au ales calea migrației aduc un aport financiar și astfel și cei de pe treapta inferioară în ierarhia veniturilor ajung să își dorească să migreze datorită evoluției gospodăriilor ce au în compoziția lor migranți.

Distribuția pământului – indivizii datorită banilor câștigați încep să îi investească în pământ, dar cu scopul de a-l păstra pentru "prestigioasa valoare sau ca o sursă de venit la pensie, mai mult decât ca o investiție profitabilă". Deși indivizii ajung în punctul în care dețin pământ, aceștia nu renunță la munca peste hotar deoarece veniturile câștigate în țara de destinație sunt superioare profitului din agricultură. Astfel, din ce în ce mai mulți migranți cumpără terenuri, însă acestea rămân neexploatate, ducând la o presiune din ce în ce mai mare spre emigrare.

Organizarea producției agricole – migranții, spre deosebire de non-migranți au avantajul de a avea acces la metode noi de exploatare a pământului datorită capitalului pe care l-au obținut ca urmare a muncii în străinătate.

Din păcate, datorită noilor tehnologii este nevoie de o forță de muncă redusă și astfel cât mai mulți aleg calea migrației, rămânând singura soluție pentru a câștiga un venit.

Cultura migrației – migrația își pune amprenta într-o comunitate, ducând la schimbări masive, ca de exemplu schimbarea mentalității, a culturii sau chiar a așteptărilor; ciclul migrației dă naștere la noi indivizi ce aleg să migreze, acest fenomen își face simțită prezența în atitudinea oamenilor și implicit în dezvoltarea acestora. Făcând un exercițiu de imaginație, ne putem da seama cât de diferite sunt comunitățile ce au în compoziția lor migranți față de cele ce nu au – cum ar fi anumite triburi în Africa ce aleg să își conserve ideile tradiționale, unul din motivele pentru care nu evoluează, refuzând categoric tot ce e nou, schimb ce se produce de foarte multe ori prin migrație. "La nivel de comunitate, migrația a devenit adânc înrădăcinată în comportamentul uman și valorile asociate migrației au devenit o parte din valorile comunității"; tocmai aceasta este una din consecințele fenomenului migratoriu, ce a permis deschiderea spre noutate, valorile ajungând să fie mixate, proces ce a dus la apariția globalizării, fenomen strâns legat de migrație, analizat în capitolul II.

Distribuția regională a capitalului uman – de obicei, în procesul migrației sunt antrenați indivizii cei mai bine calificați, dar și motivați, însă trendurile migrației au început să devină mai puțin selective de-a lungul timpului din cauza costurilor și riscurilor ce s-au redus datorită rețelelor.

Totuși, capitalul uman circulă însă se ajunge la varianta în care tot mai mulți părăsesc țara de origine pentru a se stabili în țara de destinație, statul natal ajungând să aibă pierderi masive de capital uman în defavoarea statului industrial, ce atrage forța de muncă.

Etichetarea socială – această idee de etichetare pornește de la etichetarea slujbelor, ajungându-se la locuri de muncă ocupate doar de imigranți, rezidenții refuzând aceste oferte de muncă și astfel se ajunge la o creștere a numărului de imigranți fiind necesari pentru ocuparea unor anumite posturi.

"Imigrarea schimbă semnificația socială a muncii" în principal datorită migrației, ajungând, așa cum am detaliat anterior, locuri de muncă rezervate imigranților, ce sunt cunoscute sub această formă, naționalii considerându-se superiori în ocuparea acestor slujbe.

Ideea de bază a teoriei cauzalității cumulative este că migrația schimbă realitatea într-un mod ce induce mișcări ulterioare de-a lungul mai multor procese de natură socio-economică.

Mai mulți factori cum ar fi: venitul, pământul, producția agricolă, cultura, capitalul uman, dar și etichetarea socială conduc la explicarea detaliată a caracteristicilor migrației însă această teorie are ca punct de analiză perpetuarea migrației, aducându-i-se drept critică principală că nu analizează ca elemente stagnarea migrației, diferențele de nivel al migrației între diferite țări, dar și cauzele ce limitează acest fenomen, reprezentat în principal de factorul politic.

De asemenea, una din limitările acestei teorii este că prezintă locuri de muncă ce sunt ocupate doar de imigranți, însă în cazul în care fluxul migratoriu s-ar reduce sau chiar ar stopa, cine ar ocupa acele slujbe?

Unul din aspectele teoriei cauzalității cumulative este etichetarea socială – indivizii prețuiesc acest aspect și de foarte multe ori refuză anumite locuri de muncă, deși sunt bine remunerate, doar din motivul că nu sunt privite bine de către comunitate.

Teoria rețelelor de migranți și elementele instituționale ne plasează în plină desfășurare a migrației, iar teoria cauzalității cumulative încearcă să răspundă la întrebarea ”de ce”?

1.4. Transnaționalismul

Transnaționalismul din punct de vedere al abordării migrației apare la inceputul anilor '90 reprezentând o noutate în domeniu. Astfel, specialiști din lumea întreagă au acordat interes acestui fenomen devenind obiectul principal în numeroase studii, cărți sau chiar tratate. Din păcate, în România transnaționalismul este tratat superficial, fiind chiar greu de găsit și în cărțile de specialitate; tocmai această lipsă de informație m-a determinat să tratez această chestiune, însă din punct de vedere al abodării migrației, fără a pretinde însă a fi o analiză de natură exhaustivă.

Transnaționalismul a asigurat un nou sistem ce pune accent pe legăturile dintre oameni, bunuri, capitaluri, informații, conectând toate aceste lucruri și se ajunge astfel la o conexiune strânsă între locurile de origine și cele de destinație.

Basch, unul din principalii promoteri ai acestui curent, definește transnaționalismul drept "procesele prin care migranții se dezvoltă și susțin relații sociale complexe care unesc societățile de origine și de destinație. Numim aceste procese transnaționalism pentru a sublinia faptul că mulți migranți construiesc la ora actuală câmpuri sociale care traversează frontiere geografice, culturale și politice".

"Definim transnaționalismul ca proces prin care imigranții construiesc câmpuri sociale care leagă țara de origine și cea de destinație. Imigranții care construiesc astfel de câmpuri sociale sunt numiți "transmigranți". Transmigranții dezvoltă și susțin multiple relații familiale, economice, sociale, organizaționale, religioase și politice care se întind dincolo de granițe."

Să te întrebi despre rețelele transnaționale înseamnă să analizezi formarea legăturilor sociale care dau realitate și viață mondializării.

Comunitățile transnaționale pot fi definite ca grupuri bazate în două sau chiar mai multe țări angajate pe termen lung, dar și semnificative din punct de vedere transfrontalier prin activitățile pe care le desfășoară ce pot fi de natură economică, politică, socială sau culturală.

Dacă transnaționalismul este de foarte multe ori înțeles ca o legătură dintre oameni aflați în diferite locuri ale lumii, trebuie de asemenea studiate și aceste legături, chiar și limitele acestora, dar și ce susține de fapt migrația transnațională.

Globalizarea, chestiune pe care o consider extrem de importantă în procesul migrației , tehnologia (internet, telefonie mobilă și fixă la costuri cât mai mici), veniturile trimise de către migranți țărilor de origine reprezentând un adevarat ajutor în special în cazul statelor sărace, reducerea costurilor de transport (companii aeriene de tip low cost), dar și dubla cetățenie reprezintă un factor puternic în conexiunea dintre migranți si locurile de origine pe de o parte, dar și între migrant și țara de destinație, pe de altă parte, ajungându-se la o integrare foarte bună a migrantului între naționali (România a înțeles foarte bine ideea unei duble cetățenii, astfel că prin revizuirea Constituției în 2003 în ceea ce privește accesul la funcții și demnități publice a acceptat ca persoana ce dorește să ocupe o astfel de funcție să aibă și cetățenie română, nu doar cetățenie română – modificare ce a intervenit în statele UE datorită libertății de mișcare ajungându-se în cazul acesta la un transnaționalism instituțional).

Indivizii antrenați în procesul transnațional sunt cunoscuți sub denumirea de migranți transnaționali sau transmigranți. Tipul ideal de transmigrant este descris de Ludger Price – "Transmigranții se adaptează la situații nesigure și impredictibile, învață să gestioneze riscurile și să trăiască cu ele, acumulează capital cultural și social și achită costuri tranzacționale mari între țări. În ce privește rezidența și munca, planul lor de viață nu este unul fix și pe termen lung, ci secvențial și concentrat pe exploatarea oportunităților. Transmigranții nu sunt liberi să definească condițiile în care acționează. Dar, orizontul acțiunilor și așteptărilor realizabile nu este limitat nici la regiunea de origine, nici la regiunea de destinație, ci se întinde între și deasupra lor."

Transmigranții sau migranții transnaționali construiesc și mențin relații sociale, conexând astfel societățile de origine de cele de destinație având un mare aport în dezvoltarea economică la nivel mondial, însă acesta nu este singurul factor ce determină transnaționalismul, ci sunt implicați și factori de natură religioasă, politică, de identitate și nu numai, întărindu-se astfel legătura între migranți și naționali.

Activitățile transnaționale sunt acele activități care au loc pe o bază recurentă dincolo de granițele naționale și care necesită regularitate și angajament semnificativ al participanților. Asemenea activități pot fi realizate de actori puternici, cum sunt reprezentanții guvernelor naționale și corporațiile multinaționale sau pot fi inițiate de indivizi, cum sunt imigranții și rudele și relațiile lor din țara de origine. Aceste activități nu se limitează la întreprinderile economice ci includ de asemenea inițiative politice, culturale și administrative.

La baza comunităților transnaționale și a factorilor atașați acestora stau legăturile dintre statele de origine și cele de destinație prin indivizi ce întăresc aceste legături, atât la nivel informal, cât și la nivel instituțional.

Dubla cetățenie a indivizilor este un exemplu de legătură instituțională, ce ajunge să lege două state, creându-se adevărate rețele. Din păcate aceste rețele au și o latură negativă, cum ar fi: criminalitatea, infracțiunile, traficul de droguri sau chiar de ființe umane.

Comunitățile sunt rețele dense ce trec peste granițe politice create de imigranți în căutarea unui loc prosper economic, dar și recunoaștere socială. Legăturile create de transmigranți sunt din ce în ce mai puternice pentru că și numărul acestora este în permanentă creștere, acesta fiind principalul motiv pentru care statele de origine țin legătura cu cele de destinație, protejându-și astfel cetățenii, fiind mânate totodată și de factorul economic, reprezentând un real ajutor, însă toate acestea nu ar fi fost posibile fără accelerarea fenomenului globalizării, ce atrage după sine multiplii factori, cum ar fi tehnologia mult mai accesibilă și la prețuri reduse, și nu numai, ce ajută la crearea de legături transnaționale.

Totuși, transnaționalismul nu trebuie extrapolat astfel nu toți migranții se pot numi transmigranți, ci doar aceia care păstrează o legătură cu locul de origine și nu una de natură ocazională.

Transnaționalismul descrie o condiție, ce în ciuda distanțelor și a prezențelor unor frontiere internaționale, dar și a legilor, unele feluri de relații au fost intensificate la nivel mondial și acum, paradoxal, planeta se întinde încă comună oarecum de natură virtuală, rămânând o arenă de activitate.

Poate tocmai "arena de activitate", cum descrie Steve Vertovec planeta a dus la transformarea termenului de transnaționalism.

La început, transnaționalismul era prezent datorită legăturilor dintre locul de origine și cel de destinație, însă datorită evoluției migrației, indivizii au ajuns să părăsească foarte ușor locul de destinație pentru alt loc, conectând astfel mai multe spații.

"Cauzalitatea cumulativă și teoria dependenței sunt două unelte metodologice pentru studiul și dezvoltarea consecințelor spațiilor transnaționale, pentru sistemele transnaționale, integrarea migranților și apartenența la comunitățile politice. Aplicând aceste unelte ne pot face să înțelegem cât de importante sunt legăturile transnaționale și conexiunile pentru politică și pentru societățile democratice."

Legăturile transnaționale ar trebui să fie pe agenda guvernelor tuturor statelor, pentru a putea construi nu doar o societate democratică, nediscriminatoare și deschisă la fluxurile de indivizi, ci o întreagă conexiune între toate statele globului.

Așa cum am precizat la începutul subcapitolului, globalizarea reprezintă unul din factorii cei mai importanți ai transnaționalismului, deoarece fenomenul globalizării poate duce la schimbări influențând astfel migranții, dar și adaptabilitatea acestora în societățile de destinație.

Castles consideră că "globalizarea înseamnă o schimbare în organizarea spațială a lumii de la "un spațiu de locuri" la "un spațiu de fluxuri" – noile forme de mobilitate și comportamentul transnațional se potrivește mult mai bine decât normele de stat ale migrației."

În societatea de astăzi, transnaționalismul este prezent la cote foarte ridicate, reușind să pună în umbră celelalte teorii ale migrației, însă acest fenomen nu ar fi luat atâta amploare fără numărul foarte mare de persoane implicate în acest proces, fără modalitățile de comunicare modernă, dar chiar și fără legăturile de natură economică ce stimulează conexiunile între indivizii plecați din țara de origine cu cei rămași acasă, aceștia reprezentând o pondere importantă raportată la populația globului și astfel a dus la crearea de legături. Există un model de proliferare a migrației circulatorii și a celei pe distanțe cât mai mari, ducând la o diversitate mai mare datorită experienței migratorii, dar și la interacțiuni culturale complexe, astfel apariția comunităților transnaționale este una din expresiile evidente ale acestor tendințe.

Vizitele de întoarcere și migrația de întoarcere, afacerile transnaționale, precum și a investițiilor și a societății civile sunt toate expresii ale caracterului transnațional din viața migrantului. Fără îndoială, transnaționalismul a devenit un fenomen de o asemenea amploare ce nu poate fi ignorat, însă specialiștii ar trebui să dezvolte cercetarea, eliminând astfel opinia lui W. Heller, L.E. Guarnizo, A. Portes, unii din cei mai mari specialiști ce considerau că transnaționalismul este sinonim cu "ambiguitatea teoretică și confuzia analitică"

Fenomenul migrației internaționale

Teoriile dezvoltate pentru a înțelege procesele contemporane ale migrației internaționale postulează mecanisme cauzale care operează la niveluri foarte diferite de analiză. Deși propunerile, presupunerile și ipotezele ce pot fi extrase din fiecare punct de vedere teoretic nu sunt prin natura lor contradictorii, ele totuși au implicații diferite în cercetarea migrației.

Numărul din ce în ce mai mare al migranților la nivel internațional, dificultatea de a controla și prezice felul în care fluxurile de migrație vor evolua au crescut aprecierea acordată fenomenului din perspectiva cercetării științifice.

Toate cele opt modele teoretice prezentate în raportul de față – teoria economiei neoclasice (atât micro cât și macro), noua economie a migrației, piața forței de muncă segmentate, teoria sistemelor mondiale, teoria rețelelor de migrație, abordarea sistemică a migrației, cauzalitatea cumulativă și trasnaționalismul – oferă răspunsuri la realitățile contemporane ale procesului migrației internaționale, însă nu ne putem afla în măsura de a evalua care dintre ele este corect.

Modelele și tendințele actuale în domeniul imigrației sugerează că o înțelegere completă a proceselor migratorii internaționale nu va fi atinsă cu ajutorul unei singure discipline sau a unui singur nivel de analiză. Astfel, migrația trebuie analizată din mai multe perspective, la mai multe niveluri și pornind de la diferite ipoteze. Căutarea unei teorii unice, capabilă să explice atât cauzele cât și efectele migrației internaționale, la nivel economic, social, cultural și politic, atât la nivelul individului cât și la nivelul societății, pare în acest moment o sarcină imposibilă.

Coridoare internaționale ale migrației

Migrația în România după anul 1990

1.8. Fluxuri de migrație curente România – Statele Unite ale Americii

Capitolul 2. Migrația și identitatea socială

2.1. Definirea conceptelor de identitate personală, socială, culturală și națională

2.2. Perspectiva psihologică de definire a identității

2.3. Perspectiva psihologiei sociale

2.4. Perspectiva antropologiei sociale și culturale

2.5. Perspectiva sociologiei

2.6. Teorii despre identitate

2.6.1. Abordarea psihodinamică (identity over the lifespan through identifications: Erikson, Marcia, Laing, Berne)

2.6.2. Interacționismul symbolic (identity through communication: Mead, Cooley, Sullivan, Stryker, Weigert, Goffman, Shotter & Gergen)

2.6.3. Conceptul de sine, identitatea socială și stima de sine (identity through society: Rosenberg, Coopersmith, Harter, Tajfel, Turner, Hogg & Abrams)

2.6.4. Construal and Appraisal (identity by way of idiosyncratic personal constructions: G.A.Kelly, Arnold, Lazarus, Schweder)

2.6.5. Teoria consistenței cognitiv-afective (identity subject to emotional and cognitive pressures: Heider, Osgood & Tannenbaum, Rosenberg & Abelson, Festinger, Wickland & Brehm, Aronson)

2.6.6. Antropologia socială (identity located in cultural Cap. III: Identitatea românească context: Schweder, Pasternack, Ember & Ember, Valsiner)

2.7. Identitatea românească

.

II. Partea aplicativă

Capitolul 3. Istoricul migrației românești către Statele Unite ale Americii

În 1748 a avut loc prima atestare a unui român în Statele Unite ale Americii. Părintele Samuil Damian, preot al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, a călătorit în Maryland, Carolina de Nord și Virgina, discutând printre altele și cu Benjamin Franklin despre electricitate.

Știm, de asemenea, că au existat români care au luptat în Războiul Civil, cei mai cunoscuți fiind Generalul George Pomutz, care a condus Regimentul 15 din Iowa și căpitanul Nicholas Dunca, care a fost rănit mortal în bătălia de la Cross Keys, Virginia.

Fluxul de migrație al românilor către America a început să se contureze însă la sfârșitul secolului XIX, putând identifica patru etape distincte ale migrației:

1. Primul val de migrație. Formarea comunităților românești în Statele Unite ale Americii (1881 – 1928)

2. Al doilea val de migrație. Marea criză (1930 – 1946)

3. Al treilea val de migrație. Perioada comunistă (1947 – 1989)

4. Al patrulea val de migrație. Perioada postdecembristă (1990 – prezent)

Distincția în aceste patru etape nu este una aleatorie, ea fiind făcută deoarece există diferențe mari între cele patru perioade atât referitoare la compoziția socială predominantă a imigranților, la numărul acestora cât și referitor la motivația acestora de a emigra.

Informațiile istorice referitoare la migrație nu sunt întotdeauna de încredere, însă din acest motiv vom încerca folosirea a mai multor surse de date pentru a ne putea face o imagine clară asupra evoluției acestei comunități – vom utiliza informațiile referitoare la numărul de persoane care au obținut reședință legală permanentă, conform U.S. Department of Homeland Security, dar și datele oferite de U.S. Bureau of the Census în urma recensămintelor efectuate la fiecare zece ani, începând cu anul 1900. Deoarece datele oferite de acest ultim departament în perioada apropiată celui de-al doilea război mondial sunt considerate inexacte, pentru acel interval de timp vom utiliza datele oferite de Geospatial and Statistical Data Center al Universității din Virgina.

Procesul de imigrație a fost influențat puternic în istoria migrației românilor de patru factori foarte importanți: legile referitoare la imigrație din Statele Unite ale Americii, situația economică a acesteia, legile românești privind emigrația (în special în perioada comunistă) și situația economică a României.

Astfel, până spre sfârșitul secolului XIX, imigranții nu aveau nicio barieră de intrare în SUA. Ulterior, o serie de legi referitoare la imigrație, în 1875, 1903 sau 1917, au limitat numărul persoanelor ce puteau imigra, în funcție de o serie de criterii, fie ele fizice, morale sau economice. În 1921 a fost aprobată Legea Cotei-Părți („Quota Act”), ce limita imigrația la 3% din totalul populației străine aflate în acel moment în SUA, în funcție de grupul național de origine. Această lege a favorizat țările care aveau deja o populație semnificativă în Statele Unite, în defavoarea „noilor imigranți”, precum cei din România.

Legea s-a modificat după cel de-al doilea război mondial, fiind introdus un sistem de preferințe în funcție de rudenie și calificări profesionale, însă cotele au fost păstrate până la 1965, când o nouă reformă a legilor imigrației a dus la eliminarea cotelor în funcție de origine și la punerea accentului pe reîntregirea familiei și trecerea în legalitate a cetățenilor deja aflați în SUA.

Legea Imigrației din 1990 a menținut libertatea de imigrație pentru reîntregirea familiei, însă a impus restricții pentru muncitorii necalificați, acordând prioritate fie persoanelor foarte bine pregătite, ce doreau să lucreze în SUA cât și antreprenorilor. În plus, a fost introdus programul de Loterie a Vizelor, cunoscut drept Diversity Visa, ce urmărea creșterea fluxurilor de migrație dinspre țările slab reprezentate în Statele Unite ale Americii, printre care se afla și România.

Comparând cu Spania, unde în ultimii ani, datorită recesiunii economice, fluxul de imigranți români a scazut, și comunitatea românilor deține cea mai mare proporție din rândul cetățenilor străini din Spania (903.964 de români la 31 martie 2012), comunitate din SUA este una relativ restrânsă.

Deși Statele Unite ale Americii reprezintă una din țările cu cel mai mare număr de imigranți, aceasta devenind începând cu secolul 19 “o națiune a imigranților”. Românii, în număr de 464.539 în 2011, reprezintă 0,13% din cei 356.932.300 de locuitori ai Statelor Unite, fiind din punct de vedere numeric a 36-a comunitate de imigranți conform cifrelor oficiale.

3.2. Primul val de migrație. Formarea comunităților românești în Statele Unite ale Americii (1881-1928)

Românii nu au făcut parte din primele valuri de imigrație din Statele Unite ale Americii, aceștia fiind clasificați de către Comisia pentru Imigrație (Immigration Commission) începând cu 1911 drept “noi imigranți”, din această grupă făcând parte persoanele sosite din Austro-Ungaria, Bulgaria, Grecia, Italia, Muntenegru, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Spania, Siria și Turcia, spre deosebire de “vechii imigranți”, ce au venit din țări ca Anglia, Irlanda, Scoția, Wales, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Olanda, Norvegia, Suedia și Elveția.

Etapa dinaintea primului război mondial, generația “mia și drumul”, a avut ca semne distinctive compoziția socială predominant țărănească și faptul că majoritatea imigranților erau din provincii românești, aflate în vremea respectivă sub ocupație străină: Ardeal, Banat, Bucovina. Putem distinge trei grupuri distincte de români, diferențiate în funcție de cultura zonelor de origine: românii din Vechiul Regat – sosiți începând cu 1890, cei din Transilvania – ce au imigrat în SUA după 1896 și românii macedoneni, kutzo-vlahi din Grecia sau Turcia stabiliți anterior în România, ultimii sosiți în noua lume, după 1903.

Datele oferite de A. Egyed arată că în 14 ani (1899-1913) au plecat din Transilvania spre America 222.977 persoane. Eșalonat procesul se prezintă astfel: între 1899-1904 28.491, între 1905-1907 alte 91.405, iar între 1908-1913 103.081. După cum lesne se poate constata rata cea mai înaltă a emigrației a fost atinsă în intervalul 1905-1907. Distribuția pe regiuni istorice indica emigrarea a 57.288 persoane din Crișana și Maramureș, 70.299 din Banat, 95.390 din Transilvania.

Tabelul 1. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat drept ultimă țară de rezidență România – 1821 – 1920

Sursa: United States. Department of Homeland Security. Yearbook of Immigration Statistics: 2010. Washington, DC.: U.S. Department of Homeland Security, Office of Immigration Statistics, 2011

În această perioadă, 151.348 de români s-au stabilit legal în Statele Unite, iar în fiecare an aceștia soseau în număr mai mare, cu excepția perioadei apropiate primului război mondial. Astfel, dacă în deceniul 1880-1889 au imigrat doar 5842 de români, în 1890-1899 numărul acestora a crescut la 6806, numărul imigranților crescând cu 16,5%. Cea mai importantă creștere a avut loc însă în deceniul următor, când 57.322 de români s-au stabilit în SUA, cu 842% mai mulți față de perioada anterior analizată. Din cauza primului război mondial, urmează o perioadă de încetinire a migrației românilor în lume, între 1910 și 1919, resimțită și în SUA, numărul imigranților fiind de doar 13.566 de persoane, de 4.2 ori mai puțin decât în deceniul precedent.

97% din imigranții români din Statele Unite, în perioada 1895 și 1920, erau muncitori necalificați și adesea semi-analfabeți. La sosirea în Statele Unit ale Americii, imigranții se stabilea adesea în așa-zise internate, deținute în general de alți români, unde pentru o sumă modestă găseau casă și masă și stăteau printre persoane cunoscute. Activitatea culturală nu a fost însă ignorată complet, iar în 1903 apare primul ziar românesc, Tribuna, un cotidian publicat în Cleveland.

Numărul imigranților a fost mult mai mare – de peste 180.000 – însă o mare parte din ei au ales să se întoarcă în țara natală sau au fost înregistrați ca și cetățeni ulterior.

“Mulți bărbați au obținut destui bani pentru a reveni în România să își plătească datoriile și să cumpere terenuri, nu ca să scape din agricultură, ci pentru a-și îmbunătăți poziția lor socială. Într-adevăr, peste două treimi din cei care au ajuns în Statele Unite între 1900 și 1925 au revenit în România, mai ales după primul război mondial și după reformele funciare din România din 1921, care le oferea acestora dreptul la proprietate.”

După cel de-al doilea război mondial are loc o nouă explozie a numărului imigranților români, între 1920 – 1929 având loc cea mai mare migrație a românilor către SUA – peste 67.810 de români au ales să își părăsească țara natală în speranța unui viitor mai bun, majoritatea în prima parte a deceniului. Legea “Quota Act” privind limitarea numărului de imigranți ce a intrat în vigoare în 1924 permitea doar 603 de imigranți din România în fiecare an.

Figura 1. Evoluția numărului imigranților români din SUA

Sursa: United States. Department of Homeland Security. Yearbook of Immigration Statistics: 2010. Washington, DC.: U.S. Department of Homeland Security, Office of Immigration Statistics, 2011.

În perioada interbelică românii din Statele Unite ale Americii reprezentau cel mai mare grup de români aflați în diasporă: „Nu exista alt loc pe suprafața globului, in afara de hotarele regatului, — în care Românii, cetățeni ai Țărei, sa fie in mai mare număr, nu există în nici o alta țaăa un grup mai mare de Români, care să-și păstreze mai bine caracterul lor național, credința lor, obiceiurile, etc, sau în care o colonie românească să se fi manifestat mai mult din punct de vedere național ca în America de Nord, — Statele Unite și Canada. Țin de la început să fac această diferență, fiindcă în România aceste două state sunt de multe ori privite ca unul și acelaș. În realitate însă ce mare diferență! Emigranții români, deși aproape toți din aceiaș țară, ca să nu zic din acelaș sat, — deși toți s'au exilat mânați de aceleași nevoi, cu aceiaș tendință și speranță, deși aproape toți au acelaș punct de destinație, odată debarcați apucă pe drumuri diferite!”

După recensământul de la 1920, în statul New York se aflau 40.053 de români, dintre care peste 38.000 se regăseau în orașul New York. Astfel, statele care au fost preferate de către emigranții români au fost New York, Ohio, Pennsylvania, Illinois, Michigan, New Jersey, Indiana, Minnesota și California, stare recunoscute la momentul respective în special pentru industriile lor, de producție sau de extracție, unde puteau găsi de lucru fără să fie nevoie să știe engleză.

Tabelul 2. Locuitori ai Statelor Unite ale Americii născuți în România.

Sursa: U.S. Bureau of the Census, Region and Country or Area of Birth of the Foreign-Born Population, With Geographic Detail Shown in Decennial Census Publications of 1930 or Earlier: 1850 to 1930 and 1960 to 1990, disponibil la http://www.census.gov/population/www/documentation/ twps0029/tab04.html

Totuși, Șerban Drutzu menționează că în datele statistice furnizate de recensămintele din 1900, 1910 și 1920 nu sunt cuprinși Românii care au devenit cetățeni Americani și nici evreii-români, pe care acesta îi estimează la peste 75.000.

Deoarece datele statistice ce sunt disponibile pentru perioada analizată nu sunt perfecte, vom încerca să le confirmăm prin folosirea de date similare din mai multe surse.

Tabelul 3. Persoane ce se declară de origine română.

Sursa: University of Virginia, Geospatial and Statistical Data Center: Historical Census Browser , disponibil la http://mapserver.lib.virginia.edu/ collections/, accesat la 14.10.2012.

Astfel, observăm că deși numărul declarat al românilor din SUA diferă față de cei ce au declarat ca ultimă țară de rezidență România, variația este nesemnificativă.

Tabelul 4. Locuitori ai Statelor Unite ale Americii născuți în România.

Sursa: U.S. Bureau of the Census, Region and Country or Area of Birth of the Foreign-Born Population, With Geographic Detail Shown in Decennial Census Publications of 1930 or Earlier: 1850 to 1930 and 1960 to 1990, disponibil la http://www.census.gov/population/www/documentation/ twps0029/tab04.html

Cauzele migrației, folosind teoria lui Lee privind factorii de atracție și de respingere, au fost identificate și clasificate de Gârdan și Eppel:

Astfel, factorii de respingere au cuprins un amestec complex de aspecte referitoare la țara de origine, România – demografice, factori economici, politici, sociali și psihologici, puternic interconectate. Factorul demografic a fost unul major în special în Transilvania: a existat o creștere rapidă a populației din această provincie ca urmare a unei rate ridicate a natalității. O mare parte a istoricilor consideră că emigrarea românilor în America a fost în esență, un fenomen economic. În acea perioadă, proprietatea asupra pământului era rar întâlnită, oamenii fiind nevoiți să lucreze terenurile marilor latifundiari pentru a se putea întreține. Așa-zisul proletariat agricol, reprezentat de majoritatea populației rurale, a fost puternic afectat de scăderea prețurilor de cumpărare a produselor agricole și de creșterea șomajului adusă de progresul tehnologic. În plus, majoritatea acestor familii practicau o agricultură de subzistență, neavând bani în numerar. Lipsa unor proiecte economice de anvergură la nivel național a alimentat inexistența capacității de absorbție a forței de muncă de la sate ce se afla în căutarea unei vieți mai bune. Factorii de respingere de natură politică au fost și ei foarte importanți – în special pentru românii din Transilvania, aflată încă sub dominație Austro-Ungară. „Procesul de maghiarizare impus de aceștia a fost foarte extrem și a inclus limitarea drepturilor electorale, folosirea limbii maghiare la toate nivelurile sistemului de învățământ, cenzura presei, procesele împotriva jurnaliștilor români, interzicerea culturii naționalist-românească și a manifestărilor politice.” Putem menționa, de asemenea, implicațiile psihologice determinate de răspândirea considerabilă de știri despre America și succesul celor stabiliți acolo, ce trăiau “visul american”.

Trebuie să ținem însă cont și de factorii de atracție ai perioadei respective – condițiile economice atractive oferite de Statele Unit ale Americii, a cărei economie se afla într-o continuă creștere, propagandă pentru emigrarea în cealaltă parte a Atlanticului susținută de companiile de navigație, campaniile de recrutare desfășurate de companiile de imigrație, scrisorile trimise acasă de cei care au plecat, donațiile făcute de guvern către biserici, școli, ziare și asociații culturale. Istoria dezvoltării economice și industriale a “noii lumi” a fost presărată cu perioade de incredibilă creștere și prosperitate, urmate de obicei de vremuri de criză economică. Creșterea numărului de imigranți este strâns legată de perioadele de înflorire economică, când forța de muncă este insuficientă. Posibilitatea de a lucra în Statele Unite ale Americii era pentru țăranul român șansa de a scăpa de sărăcie, iar acest lucru era exploatat la maxim de către agențiile de imigrare și de către navigatori, care vindeau visul unui succes ușor și garantat, cel mai adesea prin minciună. Mirajul se spulbera însă la scurt timp după debarcarea în porturile americane, însă rezistența românilor și adaptabilitatea acestora le-a permis să reușească în acel mediu dificil, departe de familie și de ce ei încă numeau patrie.

Tabelul 5. Numărul de imigranți români admiși în Statele Unite ale Americii, în funcție de sex și distribuție pe procente, 1899-1928.

Sursa: Annual Report of the Commisioner General of Immigration și Report of The Immigration Comission.

Examinând distribuția în funcție de sex, observăm că din 149,825 de imigranți români admiși în Statele Unite ale Americii, 83.4% erau bărbați și doar 16.6% femei. În rândul pionierilor, în perioada 1899-1910, numărul bărbaților era chiar mai ridicat – 91% dintre aceștia erau bărbați. Migrația a început să se “feminizeze” odată cu depășirea perioadei de acomodare a primilor imigranți români și cu formarea primelor rețele de migranți, Astfel, în 1911-1920, procentul femeilor din totalul imigranților a crescut până la 20.7%, în continuare numărul lor fiind mult mai mic decât cel al bărbaților. În perioada 1921-1928, distribuția în funcție de sex a românilor admiși în SUA este identică – 50% femei, 50% bărbați.

3.3. Al doilea val de migrație. Marea criză (1929-1946)

Cel de-al doilea val al migrației românilor către Statele Unite ale Americii este dificil de delimitat foarte clar, acesta nefiind unul consistent. „Emigranții români aparținând celui de-al doilea val erau, mai ales, rude sau prieteni ai celor stabiliți de mai multă vreme în America și, deși o marte parte a lor s-a îndreptat tot către agricultură, trebuie notat, totuși, că mulți au reușit să obțină și unele slujbe bine plătite în comerț sau în profesii care le-au îngăduit să intre în rândurile clasei de mijloc”.

După primul război mondial, numărul românilor care au emigrat spre Statele Unite a scăzut dramatic, scădere menținută până după cel de-al doilea război mondial. Astfel, între 1930 și 1939 nu au imigrat decât 5264 de români, în timp ce între 1940 și 1949, doar 1254 de români s-au stabilit în SUA.

Între 1921 și 1939, numărul românilor care intră în Statele Unite a scăzut din mai multe motive. În urma Primului Război Mondial, Transilvania, Bucovina, Basarabia și alte regiuni aflate sub stăpânire străină au devenit oficial parte din România, oprind astfel emigrarea pentru un timp. Marea Criză din 1929 adaugă declinului noilor imigranți români către Statele Unite; cifrele în materie de imigrație ajung la cel mai scăzut nivel la începutul celui de-al doilea război mondial. Românii care au reușit să imigreze în această perioadă, cu toate acestea, sunt studenți, profesioniști și alte categorii bine pregătite de cetățeni, care au adus mai târziu contribuții notabile la societatea americană.

Tabelul 6. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat ca ultima țară de rezidență România – 1920 – 1949

Sursa: United States. Department of Homeland Security. Yearbook of Immigration Statistics: 2010. Washington, DC.: U.S. Department of Homeland Security, Office of Immigration Statistics, 2011.

Astfel, dacă la 1930 datele oficiale arată că 146,393 de locuitori ai Statelor Unite ale Americii se declarau de origine română, în această perioadă numărul acestora scade la 117,549 în 1940 și chiar până 94.526 în 1950. Cauzele principale ale acestei scăderi au fost atât reîntoarcerea unui număr de imigranți în România cât și scăderea populației în mod natural.

Tabelul 7. Numărul persoanelor ce se declară de origine română.

Sursa: University of Virginia, Geospatial and Statistical Data Center: Historical Census Browser , disponibil la http://mapserver.lib.virginia.edu/ collections/, ultima accesare 14.10.2012.

O notă a Secției de Relații Externe a CC al PRM din 3 februarie 1947 estimează numărul aproximativ al românilor din SUA la 140.000 „dintre care 40.000 la New York, majoritatea negustori și liberi profesioniști, 50.000 la Detroit, majoritatea ardeleni, muncitori în fabricile de automobile; 20.000 la Cleveland, tot vreo 20.000 la Chicago și cam 10.000 în California, de profesiuni diverse: negustori, meseriași, muncitori, fermieri. Intelectuali și slujbași la stat sunt puțini…”

Tot în această perioadă apar și se dezvoltă o serie de societăți culturale, puternice în comunitatea românească – Uniunea Jună, ce reprezenta tinerii români, Uniunea și Liga – o organizație de stânga aflată în Detroit ce publica ziarul Românul American și Alianța Românilor pentru Democrație, ce tipărea America, cel mai răspândit ziar românesc din SUA, cu peste 3000 de abonați. Mai exista și Asociația Americanilor de Descendență Română, ce publica ziarul New Pioneer, primul ziar românesc în limba engleză. Rolul bisericii în diaspora românilor din America era și el foarte important, ea însăși publicând un ziar numit Solia.

Conform unui sondaj efectuat în 1940, românii din Statele Unite erau împărțiți în următoarele grupuri etnice: 42,318 (46.5%) – români; 39,187 (33.8%) – evrei; 22,724(19.6%); 22,724 (19.6%) – sași din Transilvania; 6,956 (6.0%) – maghiari și 4,753(4.1) se declarau de altă etnie. 90% din aceștia sunt concentrați în zone urbane, lucrând în fabrici sau mici întreprinderi. Doar 5% din aceștia, concentrați în Montana, Wyoming, Dakota de Sud și Dakota de Nord se ocupau de agricultură și îngrijirea turmelor de animale.

Analizând locul imigranților români în societatea americană la 1946, Romcea trage un semnal de alarmă: “Elementul românesc al poporului nostru se dezintegrează. Peste o generație sau două, nu îl vom mai putea identifica. Este foarte ușor de observat ce se întâmplă acum cu românii de a doua generație. Acești tineri au uitat limba română; s-au rupt de linia lor de demarcație etnică, o depășesc, se căsătoresc și întemeiază familii în alte comunități de o natură mult mai eterogenă.”. Dar de ce ar fi aceștia interesați de societatea românească ? Din ce motiv și-ar dori ei să păstreze obiceiurile vechii lumi, obiceiurile românești ? Ei erau cetățeni americani, adesea născuți și educați în spiritul american.

Majoritatea românilor care au imigrat în Statele Unite în secolele XIX și XX au intrat în țară prin portul New York, Insula Ellis fiind principalul loc de sosire al imigranților. Din cei 117,579 de români ce se aflau în SUA în 1940, mai mult de o treime – 40,655 au rămas în New York. Românii din New York veneau în special din vechiul regat și erau în general mai bine pregătiți decât cei din alte orașe americane.

Referindu-ne la viața spirituală a coloniștilor români din Statele Unite, încă de la începutul secolului, comunitățile românești au început să creeze societăți culturale și sociale și să înființeze parohii româneștii Ortodoxe și Greco-catolice. Același studiu menționat mai sus observa că, în funcție de religie, românii erau împărțiți în trei denominații principale: de religie ortodoxă – între 30,000 și 35,000; catolică – între 10,000 și 12,000; baptiști – între 2,000 și 3,000 de români. Cea mai veche biserică român-ortodoxă în America de Nord este “Sf. Nicolae” din Regina ridicată în anul 1902. Puțin mai târziu, în Boian, Alberta, a fost construită biserica cu hramul “Sfânta Maria”, apoi în 1904 biserica “Adormirea Maicii Domnului”, Cleveland, Ohio, în 1906 biserica “Sfântul Gheorghe”.

Pentru că în perioada interbelică, numărul lor ajunsese la peste 50, s-a cerut Bisericii mamă să trimită preoți misionari, în același timp, subliniind nevoia unei organizări ierarhice locale. Drept urmare, primul reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe pământ american a fost Prea Sfinția Sa Episcop Policarp Morusca. În timpul celui de al II-lea război mondial, el a fost chemat în țară, iar după instaurarea dictaturii comuniste, nu i s-a mai permis să se reîntoarcă în SUA. O parte din credincioșii ortodocși de pe continentul american nu au recunoscut noul reprezentant al Patriarhiei de la București. După mai mulți ani de frământări, în 1952, s-a conturat ideea scindării bisericii române în două părți: Episcopia Misionară a Patriarhiei Române și Episcopia Americii de Nord și a Canadei.

3.4. Al treilea val de migrație. Perioada comunistă (1947-1989)

În perioada comunistă, migrația românilor către Statele Unite a fost caracterizată de schimbarea motivației de emigrare de la una predominant economică la una politică, o atitudine de protest împotriva regimului comunist. Visul american nu mai este doar cel al oportunității economice, ci se transformă într-o reverie a libertății.

Literatura de specialitate consideră perioada 1947-1989 fie drept un val unitar, părere la care am achiesat, fie două valuri distincte – în perioada dintre 1945 – 1955 având loc primul val de emigrație de după cel de-al doilea Război Mondial, iar între 1955 și 1989 este identificat un al doilea val de emigrație, cu un și mai puternic caracter anti-comunist.

Consider însă că asemănările dintre cele două perioade sunt semnificativ mai mari decât diferențele, iar motivația politică se păstrează pe parcursul întregii perioade. Factorii determinanți nu sunt cei de atracție față de Statele Unite ale Americii, ci respingerea față de sistemul comunist. Această respingere s-a manifestat, într-adevăr cu putere diferită, de-a lungul întregii dominații comuniste din România.

Majoritatea românilor care emigrează în această perioadă către S.U.A. aveau un nivel de instrucție foarte ridicat, proveneau din mediul urban și urmăreau integrarea în piața muncii în domeniile pentru care erau deja formați. Aceștia erau persoane politice, profesioniști și întreprinzători, studenți, care fugeau de iminenta persecuție politică, condamnare nedreaptă și nejustificată privire de libertate.

Totodată, “ […] anti-comuniștii care s-au așezat după al doilea război în comunitatea românilor-americani au scos în evidență contrastul și deosebirea de esență care exista între sistemul american și caracterul național-creștin al instituțiilor româno-americane, pe de o parte, și sistemul impus în România prin trupe sovietice, pe de altă parte.”

Numărul acestora a crescut treptat, pe măsură ce regimul comunist se înrădăcina mai puternic în România. Între 1950 și 1959, doar 914 de români au reușit să imigreze în Statele Unite, în timp ce în perioada următoare, numărul acestora se dublează, ajungând la 2,339 între 1960 și 1969.

Tabelul 8. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat ca ultima țară de rezidență România – 1947 – 1989

Sursa: United States. Department of Homeland Security. Yearbook of Immigration Statistics: 2010. Washington, DC.: U.S. Department of Homeland Security, Office of Immigration Statistics, 2011

Numărul imigranților români a continuat să crească cu fiecare an – între 1970 și 1979 s-au stabilit 10,774 de români în SUA. În deceniul următor, numărul acestora ajunge la 24,753. Astfel, de 27 de ori mai mulți români au reușit să imigreze în SUA în ultimul deceniu comunist din istoria României față de primul deceniu comunist.

„După o perioadă de dezgheț post-stalinistă, regimul comunist din România și-a intensificat, din nou, latura represivă, astfel că, după 1970, chiar până la sfârșitul deceniului următor, se constată sosirea celui de-al patrulea val de emigranți din România. Mulți dintre aceștia își petrecuseră copilăria și adolescența sub regimul comunist. Avuseseră acces la școli, erau informați despre ce se petrecea în lume și cunoșteau neajunsurile sistemului comunist. Persecutați de îndată ce îndrăzneau să spargă, prin criticile lor, carapacea festivă a propagandei oficiale, ei au ales calea refugiului.”

Tabelul 9. Numărul locuitorilor ai Statelor Unite ale Americii născuți în România

Sursa: U.S. Bureau of the Census, Region and Country or Area of Birth of the Foreign-Born Population, With Geographic Detail Shown in Decennial Census Publications of 1930 or Earlier: 1850 to 1930 and 1960 to 1990, disponibil la http://www.census.gov/population/www/documentation/ twps0029/tab04.html

În această perioadă începe și dezvoltarea unei identități distincte româno-americane, românii ce au emigrat în această perioadă aflându-se nu într-o stare de “diasporă”, ci într-una de “exil”.

3.5. Un nou început. Migrația românilor după 1990

Cercetările sociologice și statisticile oficiale atestă că România constituie una dintre țările cu un volum semnificativ de emigranți. În statisticile Organizației Mondiale pentru Migrație sunt consemnate câteva date semnificative, referitoare la migrația de după 1990: „12% din totalul populației României a călătorit în străinătate pentru turism, 4% pentru muncă și 1% pentru studii, precum și faptul că migrația permanentă nu depășește procentul de 3-5%.”

Peste 53% dintre românii-americani care nu s-au născut în Statele Unite au venit după 1980. După revoluția din decembrie 1989, mii de noi imigranți, de toate vârstele, au venit în Statele Unite ale Americii, iar noi veniți (legal și ilegal) continuă să intre în țară. Eliminarea restricțiilor de călătorie impuse de regimul comunist, dorința a mii de oameni să se reunească cu rudele și prietenii lor americani, și condițiile economice precare din România au fost stimulente puternice pentru a veni în America pentru un nou început în viață. Printre noii veniți se regăsesc profesioniști, foști deținuți politici și alții care au fost dezamăgiți de noua conducere a României. Au fost, de asemenea, mulți turiști români care au decis să rămână în America. Mulți dintre acești imigranți vorbesc engleză și s-au acomodat relativ bine, chiar dacă ei au ocupat locuri de muncă mai prost plătite decât cele cuvenite lor datorită experienței și a calificării. Cu toate acestea, alții nu au reușit să se integreze în societatea americană sau să își găsească un locu de muncă și au ales să se întoarcă în România.

Tabelul 10. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat ca ultima țară de rezidență România – 1990 – 2010

Sursa: United States. Department of Homeland Security. Yearbook of Immigration Statistics: 2010. Washington, DC.: U.S. Department of Homeland Security, Office of Immigration Statistics, 2011

După 1989 are loc o creștere fulminantă a numărului de imigranți români în SUA, în perioada 1990-1999 aceștia sosind în număr de 48,136. Numărul acestora se menține relativ constant și în perioada 2000-2009, observând o ușoară creștere până la 52,154 de imigranți.

“Până în anul 1989 regimul politic a interzis emigrația externă, cu excepția câtorva țări arabe și a celor din blocul comunist pe perioade determinate de muncă. Direcțiile de emigrare spre țările occidentale și Statele Unite ale Americii au fost strict limitate, iar numărul emigranților a fost foarte redus. Există un număr de emigranți ilegali care s-au expus unor riscuri majore pentru a trece frontiera de stat fără aprobarea instituțiilor de stat ale acelor vremuri. Majoritatea emigranților clandestini au solicitat azil politic în baza Convenției de la Geneva, la care statul român era parte.”

Astfel, românii ajung în 2011 la un număr de 464.539 de persoane, ce reprezintă 0,13% din cei 356.932.300 de locuitori ai Statelor Unite, fiind din punct de vedere numeric a 36-a comunitate de imigranți conform cifrelor oficiale. Aceștia sunt împărțiți uniform în cele patru regiuni, 115.547 fiind în Regiunea de Nord-est, 124.628 în Regiunea de Centru-Vest, 104.263 în Regiunea de Sud și 123.718 în Regiunea de Vest. Dintre aceștia, 296.439 au declarat că sunt născuți pe teritoriul american, provenind din strămoși emigranți, în timp ce restul de 168.046 au fost născuți în afara teritoriului Statelor Unite, mai mult de o treime din ei nefiind în acest moment cetățeni americani (58.445). Din totalul celor născuți în afara SUA, 36,4% au sosit după anul 2000, 34.2% între 1990 și 1999 și 29.4% în perioada regimului comunist, înainte de 1989.

Una dintre principalele trăsături ale acestui val de migrație este diversitatea foarte ridicată pe vârste (20-70 de ani) și profesii, majoritatea de natură intelectuală dar și o parte legate de diverse meserii.

Românii din Statele Unite sunt organizați în peste 50 de asociații și fundații, înființate în jurul centrelor urbane ce au o comunitate românească mai mare ca număr. Există asociații culturale, profesionale (medici, studenți, presă, oameni de afaceri) și comunitare. Activitățile acestora se desfășoară pe bază de voluntariat. O activitate impresionantă o au asociațiile studențești, peste 24 la număr. Cu privire la posibilitățile de informare, românii din SUA beneficiază de peste 40 instituții de media (fie că vorbim aici de ziare, radio, TV sau portaluri online). Există o serie de magazine și restaurante românești, cât și magazine online cu produse alimentare românești. În Statele Unite, există astăzi peste 40 de biserici românești, fie ele ortodoxe, catolice, penticostale baptiste sau evanghelice. Acestea se găsesc în Illinois, Arizona, Arkansas, California, Colorado, Connecticut, Michigan, Indiana, Minnesota, Missouri, New Jersey și Ohio.

Cea mai mare grupare de comunități românești, numărând fiecare câteva zeci de mii de persoane, se afla statele din nord-este – New York, New Jersey, Pennsylvania, Ohio, Michigan, Illinois, zone de destinație ale primelor valuri de imigranți români, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. California si Florida, destinații mai recente de imigrare a celor veniți din Romania si de reașezare a unor români americani din valurile anterioare de imigrare, cunosc o dinamica aparte a comunității româno-americane, ajungând sa se plaseze pe locurile doi si după New York, in privința numărului de membri. In ultimii ani, s-au constituit comunități românești care se afla intra-un proces de consolidare si de creștere numerica, in state precum Oregon, Washington. Georgia, Texas, Arizona. In fapt, comunități românești exista in toate statele S.U.A., chiar daca, in unele cazuri, de dimensiuni foarte mici.

3.6. Concluzii

Massey et al. afirmă că în epoca modernă există patru perioade ale migraţiei internaţionale. Prima perioadă, cuprinsă între anii 1500 şi 1800, este perioada mercantilă, caracterizată de migraţia europenilor care au colonizat teritorii întinse din America, Africa, Asia şi Oceania, într-o perioadă de mercantilism economic. În această perioadă a avut loc şi migraţia forţată a milioane de africani luaţi ca sclavi pentru plantaţiile din America. A urmat perioada industrială, din anul 1800 până în anul 1925, când peste 48 de milioane de oameni din statele europene industrializate au migrat către continentul american şi Oceania, dar mai ales către SUA. În timpul crizei economice din perioada interbelică şi în timpul celui de al Doilea Război Mondial a existat o perioadă limitată a migraţiei. Aceasta s-a datorat restricţiilor statelor industrializate (care au suferit cel mai mult) împotriva imigranţilor din timpul Marii Crize şi limitării de către război a migraţiei la refugiaţi şi la transferul de populaţie. Începând cu anii ‘60, asistăm la perioada post-industrială a migraţiei, când imigraţia a devenit un fenomen global, implicând foarte multe state, iar Europa, dintr-o sursă a emigraţiei, a devenit un teritoriu preferat de imigranţii care vin din ţările Lumii a Treia. Dacă înainte de 1925, 85% din migraţia internaţională avea Europa ca punct de plecare, în perioada post-industrială a migraţiei Europa devine mai degrabă o ţintă a migraţiei pentru imigranţi din Africa, Asia şi America Latină. În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial a existat şi o migraţie intracontinentală dinspre ţările din sud: Italia, Spania, Portugalia şi Grecia, unde exista o ofertă relativ mare de forţă de muncă (intensive in labour) către ţările cu un capital mai dezvoltat (intensive in capital) ca Germania, Franţa, Belgia, Olanda şi Suedia.

Figura 2. Imigranți români deveniți cetățeni americani 1880-2010

Sursa: US Census Bureau

Numărul persoanelor care au emigrat dinspre România către Statele Unite ale Americii a trecut în ultimele două secole prin perioade puternice de fluctuație, cu creșteri semnificative și foarte rapide – în 1890-1899 au emigrat 6,806 de persoane, în timp ce între 1900 și 1909 au emigrat 57,322 – dar și scăderi la fel de neașteptate – între 1920 și 1929 au emigrat 67,810 de români, iar în deceniul următor doar 5,264. Motivele acestor fluctuații au fost în principal economice (Marea Criză în SUA, creșterea economică în perioada interbelică din România) și politice (Primul război mondial, Al doilea război mondial, Regimul comunist instaurat în România).

Cea mai mare grupare de comunități românești, numărând fiecare câteva zeci de mii de persoane, se află în statele din nord-est- New York, New Jersey, Pensylvania, Ohio, Michigan, Illinois, zone de destinație ale primelor valuri de imigranți români, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. California și Florida, destinații mai recente de imigrare a celor veniți din România și de reașezare a unor români americani din valurile anterioare de imigrare, cunosc o dinamică aparte a comunității româno-americane, ajungând să se plaseze pe locurile doi și după New York, în privința numărului de membri. În ultimii ani, s-au constituit comunități românești care se află într-un proces de consolidare și de creștere numerică, în state precum Oregon, Washington, Georgia, Texas, Arizona. În fapt, comunități românești există în toate statele S.U.A., chiar dacă, în unele cazuri, de dimensiuni foarte mici.

Plecarea unui numar atât de mare de cetățeni români conduce la o serie de probleme grave pentru România. Analizând pe termen lung, Cristina Ilie determină că efectele sociale și economice ale emigrației masive, sunt negative:

– diminuarea numarului contribuabililor la bugetul statului;

– deficitul forței de munca;

– declinul demografic prin deteriorarea structurii pe vârsta a populației;

– absorbția eventualilor emigranți întorși în țara în sectorul ilegal sau informal;

– creșterea divorțialității și a nupțialității;

– accentuarea disparitaților comunitare si regionale de pe teritoriul României, satele și județele sarace devenind mai sarace în comparație cu cele ce au beneficiat de banii transmisi acasa de migranți;

– diminuarea volumului remitențelor ca urmare a reducerii tot mai frecvente a legăturilor cu țara, în urma mutării întregii familii în străinătate;

– există domenii grav afectate de migrația masivă a forței de munca, precum sănătatea, învățământul și cercetarea.

Capitolul 4. Statutul imigranților în Statele Unite ale Americii – aspecte sociale, economice, politice și legislative

4.1. Statele Unite ale Americii – o națiune a imigranților. Populația străină în noua lume

4.2. Legislația SUA privind imigrația și naturalizarea

4.3. Blocajul politic al reformei imigrației. Perspective republicane și democrate

4.4. Atitudinea populației Statelor Unite ale Americii cu privire la imigranți

Capitolul 5. Structura demografică și socio-economică a comunității românești din Statele Unite ale Americii

Pentru a afla mai multe informații despre românii din Statele Unite ale Americii, vom face o analiză a celui mai cuprinzător studiu al comunităților din SUA, efectuat de Biroul de Recensământ al Guvernului American (US Census Bureau), Sondajul Comunităților Americane (American Community Survey).

American Community Survey este un studiu statistic național, obligatoriu, cu desfășurare continuă, ce sondează un procent mic din populatie in fiecare an, oferind comunităților informațiile de care au nevoie pentru a planifica investiții și servicii.

“Informațiile și datele generate de acest studiu ajută la determinarea modul în care mai mult de 400 miliarde dolari din fonduri federale și de stat sunt distribuite în fiecare an” în Statele Unite ale Americii.

“Biroul de Recensământ selectează un eșantion aleatoriu de adrese pentru a fi incluse în ACS. Fiecare adresă are aproximativ o șansă de 1 la 480 de a fi selectată în fiecare lună, și nicio adresă nu ar trebui să fie selectată mai mult de o dată la fiecare cinci ani. Biroul de Recensământ expediază chestionare la aproximativ 295.000 de adrese pe lună în Statele Unite.” Acesta este un număr mic de gospodării, luând în calcul că există mai mult de 180 de milioane de adrese în Statele Unite ale Americii și o persoană care primește instrucțiuni ACS probabil nu va găsi un vecin sau un prieten care să le fi primit de asemenea.

Pentru a colecta informațiile, Biroul de Recensământ informează oamenii care trăiesc la o adresă că au fost selectați pentru a participa la ACS, iar la scurt timp după, instrucțiunile de completare a sondajului on-line sunt trimise prin poștă. În Puerto Rico și unele zonele greu accesibile din SUA, doar un chestionar de hârtie este trimis prin poștă. Gospodăriile sunt rugate să completeze sondajul on-line sau să trimită chestionarul completat pe hârtie înapoi la Biroul de Recensământ. Dacă biroul nu primește un studiu finalizat în termen de câteva săptămâni, se va trimite prin poștă un chestionar de hârtie suplimentar.

Acest studiu își propune analizarea profilului socio-demografic al imigranților români din Statele Unite ale Americii. Pentru datele folosite în acest raport am folosit și cel mai important studiu efectuate de U.S. Census Bureau – Biroul Recensământului Statelor Unite ale Americii: Recensământul populației din anul 2010 (2010 Census SF 4 Sample Data)

Aceste studii includ toate persoanele care au declarat că Statele Unite ale Americii constituie țara lor de reședință, indiferent de locul în care s-au născut. Chestionarul folosit include, printre altele, întrebări referitoare la țara de origine, nivelul de educație atins, limbile cunoscute, nivelul veniturilor, structura familiei, ocupație. Studiul este reprezentativ pentru întreaga populație a Statelor Unite ale Americii.

În această parte de cercetare, am folosit metoda analizei statistice pentru a obține o primă sursă de informații, alături de metoda comparativă, pentru a le putea pune în context, raportând datele despre româno-americani la cele despre populația generală a SUA dar și la comunități de imigranți români din SUA și din alte țări.

Pentru a analiza doar populația ce se declară de origine română am folosit microdatele puse la dispoziție de biroul de statistică, folosind un fișier agregat cu toate datele colectate în perioada 2008 – 2012 (5 ani), ce conține 221 de variabile proprii și alte 32 de variabile generate pentru această cercetară din cele anterioare. Selecția a fost făcută după variabilele ANCESTR1D și ANCESTR2D, unde valoarea acestora era POPGROUP Romanian (144-147). Astfel, am putut analiza toate persoanele care au declarat că au, ca prim sau al doilea răspuns, origine română. Numărul total al cazurilor analizate, respondenți de origine română, a fost de 23,091 – fiind vorba de 4,87% din cele 474,209 de persoane de origine română stabilite în Statele Unite ale Americii.

Tabelul 11. Anul coltării datelor pentru American Community Survey

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

După cum putem observa, datele au fost colectate uniform – 19,9% în 2008, 21.8% în 2009, 19,7% în 2010, 19,6% în 2011 și 19.0% în 2012.

Tabelul 12. Metoda de colectare a datelor – American Community Survey

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Referitor la metoda de colecatare a datelor, 59,7% au fost completate pe hărtie și apoi trimise prin poștă, în timp ce 40,3% au preferat o metodă de răspuns asistată de calculator.

Statele Unite ale Americii reprezintă una din țările cu cel mai mare număr de imigranți, aceasta devenind începând cu secolul 19 “o națiune a imigranților”. Românii, în număr de 474,209 în 2012, reprezintă 0,134% din cei 353,014,421 de locuitori ai Statelor Unite, fiind din punct de vedere numeric a 36-a comunitate de imigranți conform cifrelor oficiale.

Tabelul 13. Distribuția românilor din Statele Unite ale Americii pe regiuni

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Regiunile cele mai populate de români sunt regiunea Nord-Estului Central, unde se regăsesc 112,548 (23,7%), regiunea Pacificului – cu 98,394 români (20,7%) și regiunea Atlanticului Mijlociu – 95,590 (20,2%). În aceste 3 regiuni locuiesc 64,6% din totalul românilor din SUA. La popul opus, cei mai puțini români găsim in Sud-Estul Central – 7,378 (1,6%), Sud-Vestul Central – 18,036 (3,8%) și Nord-Vestul Central – 18,154 (3,8%). Există diferențe majore și între fiecare stat, chiar în cadrul aceleiași zone, pe care le vom analiza ulterior.

Figura 3. Distribuția românilor din Statele Unite ale Americii pe regiuni

5.1. Migrația

Dintre aceștia, 173.188 sunt născuți pe teritoriul american, provenind din strămoși emigranți, în timp ce 107,764 au fost născuți în afara teritoriului Statelor Unite dar au fost naturalizați, dobândind cetățenie, iar mai mult de o treime din ei, 34,5%, nu sunt în acest moment cetățeni americani (59,676). In plus, 5748 – sau 3,3%, au fost născuți in afara Statelor Unite, dar având părinți de origine română ce dobândiseră deja cetățenia.

Tabelul 14. Numărul de ani de când se află în Statele Unite ale Americii

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Din totalul celor născuți în afara SUA, 16,5% au sosit în ultimii 5 ani, 19,1% se află de 6 – 10 ani în America, 17,6% de 11 – 15 ani și doar 13,8% acum 16 – 20 de ani. Cea mai mare parte, 32,9% au venit în urmă cu mai mult de 21 de ani.

Figura 4. Numărul de ani de când se află în Statele Unite ale Americii

Deoarece doar 36,5% din românii din SUA sunt imigranți de primă generație, putem observa o pierdere a dorinței de a vorbi limba română – 59,4% declară că în acest moment vorbesc în familie doar limba engleză, în timp ce doar 32,0% spun că vorbesc în casă română, în timp ce restul 8,6% vorbesc o altă limbă (cele mai răspândite fiind cea ebraică, rusă și spaniolă).

Tabelul 15. Perioada în care au imigrat în Statele Unite ale Americiiâ

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Coridorul de migrație România – Statele Unite ale Americii este unul deschis acum multți ani, spre deosebire de coridoarele moderne cu Spania, Italia și Marea Britanie. Majoritatea românilor stabiliiți în Statele Unite ale Americii au ajuns aici înainte de 1928 – peste 63,5% sau 301,034 de persoane. Între 1929 și 1946, din cauza războiului mondial, au imigrat doar .2% din românii care se află acum în SUA. Între 1947 și 1989, în perioada comunistă, au reușit să scape din ghiarele regimului comunist 11.5% din românii din America – 54,416 persoane. Și după căderea regimului comunist procesul imigraționist a continuat – între 2000 și 2010 au sosit peste 51,027 români în SUA, 10,8% din populația existentă. Între 2010 și 2014 au venit doar 0.5% sau 2479 persoane.

Figura 5. Perioada în care au imigrat în Statele Unite ale Americiiâ

Unul dintre cele mai importante procese în viața oricărui imigrant, în general și imigrant în Statele Unite ale Americii, în special, îl constituie dobândirea cetățeniei. Peste 107,764 de români care se află acum în Statele Unite ale Americii au dobândit cetățenie americană din 1900 până acum.

Tabelul 16. Perioada în care au dobândit cetățenia

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Doar 0.1% au dobândit cetățenia înainte de 1928, în timp ce 0.4% au fost naturalizați între 1929 și 1946. Între 1947 și 1989 au obținut statutul de cetățean american 24.2% dintre aceștia – 26,086 de români. Între 1990 și 2000 au reușit același lucru încă 35,867 de persoane, respectiv 33.3% din totalul românilor care au obținut cetățenie.. Între 2000 și 2010 avem cel mai mare număr de români care reușesc obținerea cetățeniei – 43,206 sau 40,1% din total, în timp ce după 2010 au reușit doar 2013 persoane.

Figura 6. Perioada în care au dobândit cetățenia

5.2. Răspândirea geografică și proficiența lingvistică

Comunitatea imigranților români din SUA este întinsă pe întreg teritoriul țării, însă răspândirea ei nu este una unitară.

Statele Unite sunt împărțite din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale în 50 de state și un district federal. În 48 dintre acestea regăsim o comunitate importantă de româno-americani. Printre statele cu cel mai mare număr de români regăseam în 2012 California, cu 68,694 persoane, reprezentând 14.5% din total, New York – 11.8% sau 55,744 persoane, urmate apoi de Illinois – 36,716 – 7.7% , Florida 36,140 – 7.6%, Michigan – 32,566 sau 6.9%, Ohio cu 30,227 de români sau 6.37% din totalul acestora, New Jersey, cu 20,449, reprezentând 4.3%, Pensylvannia – 19397 – 4.1%), în toate aceste comunități fiind cel puțin 15.000 de persoane de origine română. La polul opus, există multe state în care numărul imigranților români este de sub 1000 – regăsim aici Dakota de Nord, unde sunt doar 234, Alaska – 709, District of Columbia – cu doar 903, Hawaii – 977, Mississippi – 163, Montana – 701, Vermon – 731, Dakota de Sud – 423, Virgina de Vest – 673 și Wyoming cu 302.

Tabelul 17. Răspândirea pe state a persoanelor de origine română in SUA

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Figura 7. Răspândirea pe state a persoanelor de origine română in SUA

Majoritatea românilor care se află în acest moment în Statele Unite sunt cetățeni nativi, fiind născuți în SUA și reprezintă 62.2% din totalul comunității. Restul de 37.8% au fost născuți în altă țară și au imigrat în Statele Unite. Dintre aceștia, 107.664 (62.3%) au fost naturalizați prin dăbândirea cetățeniei, în timp ce 59.676 – 34,4% nu au în acest moment cetățenie americană, iar 5748 – sau 3,3%, au fost născuți in afara Statelor Unite, dar având părinți de origine română ce dobândiseră deja cetățenia.

Tabelul 18. Locul nașterii al românilor din Statele Unite ale Americii (peste 1000 de persoane)

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Doar 30%, sau 142,089 din americanii care se declară de origine română sunt născuți în România. Putem observa de aici că procesul migratoriu către Statele Unite ale Americii este unul de lungă durată, cu o istorie puternică și flux continuu.

61,420 de românii-americani sunt născuți în statul New York – 13.0%, în timp ce pe locul doi regăsim California cu 32,514 de cetățeni – 6.9%. În Ohio sunt născuți 6.4% dintre românii din SUA – 30.336 de persoane, în timp ce în Michigan regăsim 26,442 de persoane ce au cel puțin un părinte de origine română – 5.6%. Aceste state sunt cele spre care a avut loc imigrația istorică a românilor, reușind construirea unor comunități puternice.

Și Illinois este unul dintre statele în care s-a născut un număr mare de cetățeni de origine română – 24,255 de persoane sau 5.1% din totalul populației româno-americane. 3.8% sunt născuți în Pennsylvania – peste 18,003 de persoane.

În mod interesant, 14,196 de persoane care se declară de origine română sunt născute în Moldova – reprezentând 3% din total. Aceștia au ales să se autodefinească drept români, deși aveau opțiunea la completarea chestionarului să utilizeze termenul de moldovean.

În New Jersey și Indiana sunt născute 13227 de persoane (2.8%) de origine română, respectiv 8491 sau 1.8%.

Biroul de recensământ colectează în prezent date privind originea folosind studiul de față, Sondajul Comunităților Americane (American Community Survey sau ACS). Întrebarea ACS privind originea este "What is your ancestry or ethnic origin?" – Care este ascendența dumneavoastră sau originea etnică? – furnizând totodată și exemple ale unor grupuri etnice. Zona de răspuns conține două câmpuri în care respondenții își pot trece originile cu care se identifică.

Pentru studiul de față am analizat persoanele care s-au identificat de origine română, indiferent de ordinea aleasă – ca primă origine sau a doua origine. Astfel, 72.5% au declarat drept ca primă opțiune faptul că sunt de origine română, în timp ce 27.5% au declarat acest lucru ca a doua opțiune.

Tabelul 19. Originea etnică a românilor din SUA – prima opțiune

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

343.683 de persoane au raportat drept primă origine cea română – sau 72.5% din grupul analizat, în timp ce 6.1% au declarat drept primă origine rusă, 3.9% germană și 3% poloneză. 2.1% din românii din Statele Unite ale Americii provin din ascendenți unguri, față de 2% italieni sau irlandezi. Doar 1.2% sunt, ca primă origine, din vechiul regat – Anglia.

Tabelul 20. Originea etnică a românilor din SUA – a doua opțiune

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

A doua origine nu a fost arportată de 54.5% dintre româno-americani – sau 258.453 de persoane, aceștia fiind născuți din doi părinți de origine română. Astfel, 45.5% din românii din Statele Unite ale Americii au cel puțin un ascendent care are o altă origine etnică decât cea românească.

Al doilea cel mai important grup în cadrul celei de-a doua origini etnice o reprezintă germanii – cu 2.9%, rușii – 2.2% și irlandezii – 1.5%. Persoanele de origine româno-maghiară reprezintă doar 1.5%, în timp ce româno-polonezii din Statele Unite compun 1.4% din totalul populației. 1% se declară româno-italieni.

Observăm că o mare parte din români fac parte din familii de origine mixtă, aceștia reușind să se integrese mult mai ușor cu alte categorii de imigranți – ruși, germani, polonezi, italieni sau irlandezi – decât cu cetățenii de origine americană.

De asemenea, faptul că 258,453 de persoane declară drept unică origine cea română, în timp ce din totalul populației studiate doar 142,083 sunt născuți în România, ne face să credem că ne confruntăm cu o anumită izolare a comunității românești față de alte comunități, și cu o preferință de a își desfășura viața tot în cadrul acestei comunități, de a nu depăși granițele familiarului.

Unul dintre cei mai importanți factori identitari ai unei comunități de imigranți este felul în care își păstrează limba de origine și felul în care asimilează limba țării în care ei se stabilesc.

Tabelul 21. Însușirea limbii engleze la românii din Statele Unite ale Americii

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

59.41% din românii stabiliți în Statele Unite ale Americii declară că vorbesc numai limba engleză, cel mai probabil numărul acestora fiind mai mare în rândul celor trecuți de prima generație și a cetățenilor americani. 25,8% declară că vorbesc foarte bine limba engleză și 9,8% că o vorbesc bine. 3,8% din aceștia spun că vorbesc limba engleză, dar nu foarte bine. Numărul celor care nu vorbesc deloc limba engleză este foarte mic, ei reprezentând doar 1.2% din totalul grupului studiat.

Figura 8. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii

Constatând difererențe semnificative între grupele de vârstă, am hotărât analiza lor separat. Astfel, în grupul între 5 și 17 ani, 64.2% vorbesc numai limba engleză în timp ce doar 35.8% vorbesc și altă limbă, cel mai probabil limba română. 29,8% declară că vorbesc limba engleză foarte bine, 4% că o vorbesc bine și doar 1,3% nu foarte bine. 0,6% nu vorbesc limba engleză.

Tabelul 22. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii, analizată pe grupe de vârstă

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

În segmentul 18 – 24 de ani, numărul celor care nu vorbesc deloc limba engleză este cel mai mic – 0.1%, totodată 59.7% vorbind numai limba engleză. 33.1% vorbesc foarte bine limba engleză iar 6.1% declară că o vorbesc bine. Acesta este grupul de vârstă unde regăsim cele mai puține persoane care vorbesc prost engleză – 1.1%.

Românii ce au între 25 și 44 de ani sunt cei care au reușit să iși păstreze cel mai mult proficiența lingvistică în alte limbi, inclusiv română – doar 49.0% vorbesc doar limba engleză, reprezentând minoritatea. 0.2% nu vorbesc deloc limba engleză, iar 48.2% vorbesc limba engleză foarte bine sau bine. Numai 2.7% declară că vorbesc prost limba engleză.

Grupul de vârstă 45 – 64 de ani se încadrează și el în cel cu vorbitori preponderent doar de de limba engleză – 63.0%, în timp ce 19.2% vorbesc foarte bine și 12.5% vorbesc bine. 4,7% declară că nu vorbesc foarte bine limba engleză, iar 0.7% nu o vorbesc deloc.

O surpriză o aduc persoanele de peste 65 de ani, având în acelaș timp procentul cel mai mare de nevorbitori ai limbii statului național, limba engleză – 4.9% , cel mai mare segment care nu vorbește bine limba engleză – 8.4%, cât și, la polul opus, procentul cel mai mare de vorbitori de doar engleză – 67.7%. Vorbesc foarte bine limba engleză 10.5% dintre aceștia și bine 8.5%.

Figura 9. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii, analizată pe grupe de vârstă

În rândul celor născuți în afara țării, cu părinți americani, 0.8% nu vorbesc limba engleză, în timp ce 1.5% nu vorbesc foarte bine. 54.2% vorbesc doar limba engleză, în timp ce 34.1% vorbesc foarte bine limba engleză. 9.4% vorbesc bine limba engleză.

Cetățenii naturalizați și-au păstrat cunoștiințele lingvistice din țara de origine, așa cum este de așteptat – doar 19.6% declară că vorbesc doar limba engleză. Aceștia sunt însă vorbitori buni de limba engleză – 49.3% vorbesc foarte bine, 22.5% vorbesc bine. Doar 7.2% declară că nu vorbesc bine limba engleză și 1.4% nu vorbesc deloc limba țării în care ei locuiesc.

Tabelul 23. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii, analizată în funcție de cetățenie

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

În rândul celor fără cetățenie regăsim cei mai mulți nevorbitori de engleză 5.0% cât și grupul cel mai mare ce vorbesc prost limba engleză – 12.9% . 10.3% vorbesc doar limba engleză, iar 47.2% vorbesc foarte bine și 24.6% bine.

Izolare lingvistică este definită de către US Census Bureau ca locuirea într-o gospodărie în care toți membrii în vârstă de peste 14 ani vorbesc o altă limbă decât limba engleză și, de asemenea, vorbesc engleza mai puțin de "foarte bine" (de exemplu, au dificultăți cu limba engleză). Doar 8.0% din americanii de origine română se află în această situație, în timp ce 92.% trăiesc fără a fi izolați din punct de vedere lingvistic.

5.3. Structura pe sex și grupe de vârstă a populației

Referindu-ne la împărțirea pe sexe în rândul românilor din SUA, bărbații reprezintă 48.0%, în timp ce femeile predomină cu 52.0%, fiind mult mai bine reprezentate.

Caracteristicile legate de vârstă constituie indicatori importanți ai potențialului rol pe care o comunitate îl poate avea în societatea în care se află. Astfel, vârsta medie în rândul populației analizate este de 39.1 de ani, cu 2.5 ani mai înaintată decât media la nivelul populației generale.

Tabelul 24. Vărsta românilor din Statele Unite ale Americii

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

21% din românii stabiliți în SUA au sub 18 ani, în timp ce 15.2% au peste 65 de ani, numărul persoanelor aflate în grupele de vârstă “dependente” nefiind foarte ridicat. 9.5 Dintre aceștia au între 18 și 24 de ani, în timp ce cei mare grup este cel al celor între 25 și 44 de ani – 27.9%. 26.4% din aceștia au între 45 și 64 de ani.

Figura 10. Vărsta românilor din Statele Unite ale Americii

Începând cu anul 1990, ACS conține și date privind dizabilitățile persoanelor. 4,1% din româno-americani suferă de dificultăți cognitive, având din cauza unei probleme fizice, mentale, sau emoționale dificultăți de memorie, concentrare, sau de luare a deciziilor. 6.1% întâmpină dificultăți locomotorii, având dificultăți grave de mers pe jos sau urcat al scarilor. 5.3% consideră ca nu pot să trăiască independent, din cauza unei probleme fizice, mentale, sau emoționale, având dificultăți în a face comisioane singuri, cum ar fi de a vizita cabinetul unui medic sau mersul la cumpărături. Peste 2.7% nu au posibilitatea de a se auto-îngriji, având problme atunci când trebuie să se spele sau să se îmbrace singuri. 1.7% suferă de deficiențe de vedere, fiind orbi sau având un grad sporitiv de dificultate în a vedea, chiar și atunci când poartă ochelari de vedere. 3.2% din româno-americani au dicultăți grave legate de auz sau sunt surzi.

5.3. Familia și gospodăria

În cadrul acestei comunități, gospodăria tipică este compusă din 2.43 persoane, în timp ce o familie are în medie 3.06 persoane. Gospodăriile sunt organizate în proporție de 68% de tip familial și 32% de tip nefamilial.

Tabelul 25. Tipul gospodăriei romăne-americane

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

3.9% din gospodării au drept cap de familie un bărbat, fără soție prezentă, in timp ce 9.8% din gospodării au drept cap de familie o femeie, fără soț prezent.

Gospodăriile ce au cap de familie bărbat ce locuiește singur reprezinta 4.9% din comunitate, în timp ce 3.3% nu locuiesc singuri, iar 7% au cap de familie o persoană de sex feminin ce locuiește singură și 3.0% o femeie de nu locuiește singură.

Numărul mediu de cupluri căsătorie într-o gospodărie de doar 1.02.

Tabelul 26. Starea civilă a românilor din SUA

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Referindu-ne la starea civilă, 45.7% din cele 388.199 de persoane care au împlinit 15 ani sunt căsătorite, în timp ce 40% nu s-au căsătorit niciodată. 8.3% s-au declarat divorțati, 4.9% văduvi și 1.1% separați. 0.8% din românii de origine română stabiliți în SUA au trecut printr-un eveniment familial nefericit în ultimul an, devenind văduvi, iar 1.1% au divorțat îin ultimul an. Pe de altă parte, 5.1% din familii au avut în ultimul an un copil.

Observăm aici și o puternică diferență între cele două sexe – 45.6% dintre bărbați sunt căsătoriți, față de doar 42.3% dintre femei. Din cauza speranței mai mari de viață, 7.7% din femei sunt văduve, față de 1.9% din bărbați. În plus, numărul persoanelor divorțate este mult mai mare în rândul femeilor – 24.570 (10.0%) față de 14.756 bărbați (6.5%). Media numărului de căsătorii este de 0.75.

Figura 11. Starea civilă a românilor din SUA

Acestă diferență este observată în general în rândul imigranților, fiind posibile diferite explicații:

“Măsura în care această diferență este adusă de speranța de viață mai scurtă a sexului masculin, lăsând un număr excesiv de femei vâduvite în urmă, sau indusă sociologic din cauza faptului că femeile imigrante rămase fără partener, deoarece bărbații imigranți mai în vârstă aleg să se căsătorească cu femei născute nativ, în timp ce femeile din grupul lor de imigranți nu au sau nu doresc posibilitatea reciprocă de a se căsătorii cu bărbații născuți în america, ar fi un subiect interesant de urmărit.”

Anul mediu de căsătorie este 1985, în timp ce mediana se situează la anul 1989.

Figura 12. Evoluția căsătoriilor în rândul românilor din Statele Unite ale Americii

Interesant de observat este că, în timp ce 40% nu au fost niciodată căsătoriți, 47.5% dintre români au fost căsătoriți o singură dată, iar 10.4% au fost căsătoriți de două sau mai multe ori. 2.1% s-au căsătorit de trei sau mai multe ori.

Tabelul 27. Numărul căsătoriilor

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

5.4. Educație

118,275 de persoane în vârstă de peste 3 ani sunt înscrise în sistemul educațional, 6.6% la nivel preșcolar (creșă), 4.4% la nivel de grădiniță, în timp ce în școala elementară (clasele 1-8) se regăsesc 35%. Cei care urmează un liceu (clasele 9-12) reprezintă 19.1%. Cel mai mare segment însă îl reprezintă educația universitară, unde urmează cursuri 31.193 de români stabiliți în SUA (26.4%) la nivel de licență și 10.155 (8,6%) la nivel de master sau doctorat.

25.9% din românii din SUA urmeazâ în acest moment un fel de școală, 19.1% fiind într-o instutuție publică de educație, în timp ce 6.8% sunt înscriși la o instuție privată. 74.1% nu urmează în acest moment niciun program academic.

Nivelul de instrucție în rândul comunității românești din SUA este unul destul de ridicat. 92.7% din persoanele de peste 25 de ani au cel puțin studiile liceale terminate, în timp ce 46.8% au obținut cel puțin diploma de licență.

Tabelul 28. Nivelul de studii al românilor din Statele Unite ale Americii

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Nivelul de instrucție ridicat al grupului studiat este dovedit și de faptul că 9,8% din românii stabiliți in SUA au dobândit cel puțin o diplomă de masterat, în timp ce 2.5% au reușit obținerea unui doctorat.

Putem observa o ușoară diferență de educație între sexe, în special în domeniul universitar, unde 10.3% dintre femei au o diplomă de master față de 9.1% din bărbați, în timp ce la nivel doctoral, 3.2% bărbați au studii doctorale, față de 1.8% din femei.

5.5. Ocuparea forței de muncă

Referitor la gradul de ocupare al forței de muncă, 385.265 de persoane de origine română aflate în Statele Unite ale Americii au împlinit vârsta de 16 ani. 66.3% dintre aceștia se află în acest moment pe piața forței de muncă, 66% în domeniul civil și doar 0.3% în domeniul militar.

Tabelul 29. Ocuparea forței de muncă în rândul românilor din SUA

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Rata șomajului în cadrul comunității românești este de doar 5.5%, față de 7.0% în 2012 la nivelul întregii populații a Statelor Unite.

Tabelul 30. Săptămâni lucrate în ultimul an

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

În ultimul an, 70.3% din românii din Statele Unite ale Americii au lucrat între 50 și 52 de săptămâni, beneficiind de mai puțin de două săptămâni de zile libere. 2.5% au lucrat între 48 și 49 de săptămâni, în timp ce 6.6% au muncit între 40 și 47 de săptămâni. Un program foarte lejer l-au avut 7.3%, lucrând între 27 și 39 de săptămâni, 5.6% – ce au muncit între 14 și 26 săptămâni și 7.6% – mai puțin de 13 săptămâni. Media numărului de ore lucrate pe săptămână este de 21.28.

68,6% din aceștia au lucrat în ultimul an, în timp ce 8.0% au lucrat în ultimii 5 ani. 23.4% nu au lucrat deloc.

Referindu-ne la sectoarele în care aceștia își desfășoară activitatea, putem observa că din cele 227.915 persoane angajate, 49.7% lucrează în management, afaceri, știință sau profesii liberale. Pe locul doi se situează vânzările și munca de birou, cu 19.8% iar pe locul trei locurile de muncă în domeniul serviciilor – 15.9%. Doar 7.6% dintre românii din SUA lucrează în producția sau transportul de materiale, și 7% în construcții sau extracția de resurse naturale.

Tabelul 31. Românii din SUA. Ocupația pe domenii de activitate.

Sursa: US Census Bureau, 2012 American Community Survey 1-Year Estimates, fișier de date S0201: Romanian (144-147) selected population profile in the United States

Cu privire la categoria muncitorilor, 63.6% dintre românii din SUA lucrează în cadrul unei firme în domeniul privat, în timp ce 12.1% lucrează pentru guvernul american. 10% lucrează pe cont propriu, fără a avea însă o companie înregistrată. 5.4% au propria afacere, iar 8.6% sunt angajați la o organizație non-profit. Restul de 0.4% lucrează în cadrul familiei, fără a fi plătiți.

Putem observa astfel că predomină locurile de muncă în domenii specializate, ce necesită o calificare relativ înaltă, spre deosebire de alte comunități de români din Spania sau Italia, unde principalele ocupații disponibile pentru români sunt în construcții sau agricultură, în general ilegal. Conform unui Sondaj LTS, coordonat de Dumitru Sandu, plecările temporare pentru lucru în străinătate, în rândul persoanelor de 15-64 ani, s-au finalizat în perioada 2002 – 2006 cu munca în următoarele domenii: 16% agricultură, 28% construcții, 28% menaj și doar 26% altele.

„Majoritar, persoanele care au fost la lucru au muncit ilegal. Dacă în perioada 1990-1995 ponderea celor care au lucrat clandestin din totalul migranților pentru muncă era de 34%, după 2001 ponderea respectivă crește la 53%. Tentativele de legalizare a statutului pe perioada plecării au fost în creștere dar ponderea celor care declară că au eșuat în încercările respective este și ea în creștere. Ocuparea în străinătate este predominant în construcții, pentru bărbați, și în cadrul gospodăriei, la activitățile menajere, pentru femei. Acest gen de activitate a înregistrat o creștere substanțială, de la 7% în perioada 1996-2001 la 28% după 2001. Munca ilegală este practicată mai ales de către menajere (78%) și de către agricultori (56%). Românii au lucrat clandestin mai ales în Turcia și în Italia. Ocuparea legală este specifică pentru cei care au mers în Germania, Grecia, Israel, Canada și Statele Unite. Ocuparea în Spania a fost preponderent ilegală dar cu un decalaj între legal și ilegal mai mic decât în cazul celor plecați în Italia sau în Turcia.“

Tabelul 32. Românii din SUA. Ocupație.

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Domeniul în care românii americani își desfășoară cel mai des activitatea este cel al serviciilor educaționale, precum și asistență medicală și asistență socială – 26.7% dintre ei activând în această arie. 13.9% lucrează în servicii profesionale, științifice și management, administrative și de gestionare a deșeurilor, iar 8.8% lucrează în comerț. Doar 0.4% sunt angajați în agricultură, silvicultură, pescuit, vânătoare sau minerit.

5.6. Caracteristici economice

Venitul median pe gospodărie în 2012, în cazul românilor din SUA, a fost de $64,056, cu 7.6% mai mare față de venitul median de $59.502 / gospodărie la nivelul întregii populații. 28.4% dintre români beneficiază de venituri din asigurări sociale, cu o medie de $18.742, iar 4.0% beneficiază de un supliment la acesta destinat persoanelor cu venituri mici, în vârstă sau cu dizabilități, ce le aduce în medie $9.436. 2.3% dintre aceștia primesc și venituri de asistență publică în numerar, cu o valoare medie de $4.929.

Tabelul 33. Venitul anual total al gospodăriei

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

3,5% dintre gospodăriile românilor stabiliți în Statele Unite ale Americii câștigă sub $8,925 pe an, în timp ce 20.4% câștigă între $8,926 și $36,250 pe an. Cea mai semnificativă categorie este cea a gospodăriilor cu venituri între $36,251 și $87,850 – 33.9% din total, în timp ce 27.7% au venituri chiar mai mari – între $87,851 și $183,250. În categoria gospodăriilor cu venituri ridicate intră 10%, câștigând între $183,251 și $398,250. Doar 1,8% câștigă între $398,351 și $581,600, în timp ce 2.7% câștigă peste $581,601 / an.

Figura 13. Venitul anual total al gospodăriei

Veniturile medii din pensie ajung la $27.096, însă pot fi suplimentate în anumite cazuri. Doar 15.9% beneficiază în acest moment de venituri din pensii.

Tabelul 34. Românii din SUA. Venituri / familie în ultimele 12 luni (2012, în dolari).

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Analizând venitul median în cadrul diferitelor componențe a familiei, observăm discrepanțe foarte mari. Dacă valoarea mediană a veniturilor unei familii formată dintr-un cuplu căsătorit, așa cum sunt 83.0%, se situează la $87.809, aceasta scade semnificativ până la $57.539 pentru familiile unde cap de familie este un bărbat, însă fără a avea o soție prezentă (4.7% din familii). Situația este mai dramatică în rândul celor 12.3% de familii de soții-singure, unde venitul median este de $39.101, cu 55.47% mai puțin decât în primul caz.

Tabelul 35. Venituri / persoană în ultimele 12 luni (2012, în dolari).

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

28.3 dintre românii stabiliți în America au venituri de sub $8,925 / an, în timp ce 32.5% câștigă între $8,926 și $36,250. Tot aici observăm că aceștia câștigă în proporție de 26.5% între $36,251 și $87,850, o sumă suficient pentru un nivel de trai foarte bun.

Figura 14. Venituri / persoană în ultimele 12 luni (2012, în dolari).

Există un număr destul de mare de români-americani cu venituri personale ridicate – 8.9% câștigă între $87,851 și $183,250 pe an, în timp ce 3% câștigă între $183,251 și $398,350. Doar 0.8% câștigă mai mult de $398,351 / an.

Observăm că românii stabiliți în Statele Unite au o situație economică mai bună decât americanul mediu, venitul pe cap de locuitor în rândul comunității româno-americane fiind în 2012 de $37.961, în timp ce la nivelul întregii populații acesta era de doar $28.708. Diferența se menține și atunci când analizăm veniturile salariale pentru lucrătorii full-time, pe parcursul unui an. Dacă un român de sex masculin, stabilit în SUA a câștigat în medie $85,453 în 2012, bărbatul american mediu a câștigat doar $65,912, cu 23.46% mai puțin.

Figura 15. Românii din SUA. Venituri / persoană în ultimele 12 luni (2012, în dolari).

Diferența se păstrează și în cazul sexului frumos: o femeie de origine română a câștigat în medie $65,401 în 2012, cu doar $511 mai puțin decât bărbatul mediu la nivelul populației americane, față de $48,465 pentru femeia medie. Diferența de venit între sexe se păstrează la un nivel asemănător, femeile câștigând în general cu 27.29% mai puțin, cele din comunitatea română câștigă cu doar 24% decât bărbații din aceeași cohortă, dar, așa cum am spus, aproape la același nivel ca bărbații din populația generală.

Un alt important indicator economic în Statele Unite ale Americii este posibilitatea de a avea acces la asigurare medicală. Doar 13.9% dintre românii stabiliți în SUA nu dispun de asigurare medicală, în timp ce 86.1% sunt sunt acoperiți de asigurare medicală. 70.8% au asigurare privată, în timp ce 29.2% nu dispun ce asteasta.

Referitor la felul în care își achiziționează asigurarea, 57.9% au asigurare de sănătate prin angajator sau sindicat, în timp ce 42.1% nu. 15.6% dintre româno-americani își cumpără direct propriul plan de asigurare, în timp ce 1.5% beneficiează de asigurare de sănătate prin sistemul TRICARE, un program al Sistemului de Sănătate în Departamentului de Apărare al Statelor Unite, ce oferă beneficii de sanatate civile pentru personalul militar, pensionari militari, precum și persoanelor aflate în întreținerea acestora, inclusiv unor membri ai componentei rezerviștilor.

Un total de 26.4% din americanii de origine română beneficiază de asigurare de sănătate prin sistemul public.

12.8% beneficiază de acest lucru prin programul MEDICAID, un program de îngrijire socială a sănătății pentru familiile și persoanele cu venituri și resurse reduse, cea mai mare sursă de finanțare pentru servicii medicale și legate de sănătate pentru persoanele cu venituri mici din Statele Unite ale Americii.

Sănătatea a 16.2% dintre românii din america este asigurată cu ajutorul programului MEDICARE, un program național de asigurări sociale, administrat de guvernul SUA din 1966, care garantează accesul la asigurări de sănătate persoanelor ce împlinit 65 de ani, care au lucrat și au plătit accesul la acest sistem, tinerilor cu dizabilități cât și persoanelor care suferă de o boală renală în stadiu terminal sau ALS.

Doar 1.4% dintre româno-americani dispun de asigurare medicală prin sistemul VA – Deparatmentul de Probleme ale Veteranilor al Guvernului american, ce acoperă numai persoane care au servit în armata activă, serviciul naval sau aerian și nu au fost excluși din armată în urma unor acțiuni neacceptabile moral sau legal (dishonorable discharge).

Foarte interesant aici este de observat că 5.9% din populația română are statut de veteran.

Tabelul 36. Numărul și perioada activă a veteranilor

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Cetățenii de origin română fac parte din armata americană încă de la 1890. Din serviciul militar activ au făcut parte după 2001 peste 2423 de americani de origine română și 2541 între 1990 și 2001. Între 1980 și 1990 au fost înrolați 2329 de cetățeni, în timp ce între 1975 și 1980 au mers în armată 1609. Cel mai mare număr de veterani de origine română îl găsim în perioada războiului din Vietnam, între 1961 și 1975 – 8171 de persoane. Între 1955 și 1964 au făcut parte din corpul armat 4545 de români, în timp ce la războiul din Koreea au participat 3288. Între 1947 și 1950, 570 de români au fost înrolați în serviciul activ. Cea mai importantă perioadă din punct de vedere istoric rămâne ce a celui de-al doilea război mondial, unde au luptat pentru libertate 3473 din românii care locuiesc acum în Statele Unite ale Americii.

Nu doar veniturile sunt mai ridicate în cadrul comunității imigranților români din SUA, ci și rata sărăciei este mai mică față de cea la nivel național. Dacă 11.7% din totalul familiilor americane sunt considerate sărace, în cazul familiilor românești doar 8.5% intră în această categorie. Aceeași tendință se păstrează și atunci când discutăm la rata sărăciei la nivelul persoanei, unde 15.9% din americani sunt considerați săraci, însă doar 11.9% din româno-americani.

Tabelul 37. Ratele sărăciei pentru familii și pentru persoane pentru care nivelul de sărăcie este determinat în rândul imigranților români

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Cele mai afectate de sărăcie sunt însă familiile în care femeia este cap de familie – 24.8% dintre acestea trăiesc în sărăcie – iar problema se înrăutățește când acestea au în rudenie un copil de sub 18 ani – rata sărăciei ajungând la 33.3% și putând crește până la un alarmant 52.5% atunci când au în rudenie un copil de până în 5 ani.

Tabelul 38. Starea de sărăcie și nativitatea imigranților de origine română

Sursa: U.S. Census Bureau, 2006-2010 American Community Survey, fișier de date B17025: Poverty status in the past 12 months by nativity – POPGROUP Romanian (144-147)

Încercând să aflăm dacă există vreo legătură între starea de sărăcie și nativitatea, observăm că în rândul persoanelor care în ultimele 12 luni au avut venituri sub nivelul de sărăcie, persoanele născute în străinătate dar care nu au dobândit cetățenie reprezintă 18.64% din total, în timp ce în rândul celor cu venituri mai mari reprezintă doar 12.31%.

5.7. Locuința și proprietățile românilor din SUA

Totuși, doar 9.2% din respondenți au declarat că primesc timbre pentru produse alimentare, faimoasele „food stamps” sau SNAP, un program guvernamental prin care se oferă asistență pentru cumpărarea alimentelor persoanelor cu venituri mici sau fără venituri ce trăiesc în Statele Unite ale Americii. 90.8% dintre românii din SUA nu sunt eligibili pentru acest program, de care beneficiază peste 40 de milioane de americani.

Tabelul 39. Dreptul de proprietate asupra locuinței.

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Analizând dreptul de proprietate asupra unităților de locuință, observăm că 16.1% dintre românii din Statele Unite ale Americii erau proprietari pe locuința lor, fără a avea nici un fel de ipoteci sau credite bancare, în timp ce 53,6% erau proprietari, dar locuința era ipotecată sau era cumpărată în urma unui împrumut. 30.4% locuiesc cu chirie.

Aceștia s-au mutat în locuința actuală în proporție de 14.8% în ultimele douăsprezece luni, 6.7% cu un an în urmă, 20.2% cu 2-4 ani în urmă, 20.1% acum 5 – 9 ani, în timp ce 20.1% ocupă aceași locuință de 10 – 19 ani. Doar 9.3% locuiesc în aceași casă de 20 – 29 de ani, și 8.8% de mai mult de 30 de ani.

Tabelul 40. Chiria brută lunară plătită de românii din Statele Unite ale Americii

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Cheltuielile cu chiria reprezintă o parte foarte mare din totalul cheltuielilor fiecărei persoane stabilite în Statele Unite ale Americii. În rândul imigranților de origine română, 5.8% cheltuiesc între $2501 și $5000 pe lună pentru chirie, în timp ce 53.9% plătesc între $1001 și $2500 pentru a își închiria locuința. Doar 34.0% au reușit să obțină o casă cu un cost între $501 și $1000, în timp ce costul de închiriere a 6.4% dintre români este de sub $500. Suma medie plătită pentru chirie este de $1262 / lună, în timp ce mediana este de $1114 / lună.

Situația economică a 6.2% din grupul studiat este puțin mai delicată – aceștia au fost nevoiți să recurgă la o a doua ipotecă, în timp ce 20.2% au obținut un împrumut de capitaluri proprii. 1.6% au avut nevoie de ambele metode de finanțare.

Tabelul 41. Valoarea plății lunare pentru prima ipotecă

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Sumele datorate de aceștia către bănci nu sunt foarte mari. Media se află la $1622 pe lună, în timp ce mediana este de $1341. Totuși, în rândul persoanelor care au o ipotecă, .4% plătesc mai puțin de 100 dolari pe lună pentru prima ipotecă, 6.9% plătesc între 101 și 500 dolari, în timp ce 23.4% plătesc între 501 și 1000 dolari. Întâlnim sume semnificative la 53.6% din populație – aceștia plătesc între 1001 și 2500 dolari pe lună pentru a își achita ipoteca, în timp ce 14.1% plătesc între 2501 și 5000 dolari. Doar 1.6% depășesc $5001 pe lună.

Figura 16. Valoarea plății lunare pentru prima ipotecă

Când vorbim de a doua ipotecă, valoarea plăților lunare este și mai mică. 7.1% plătesc între $0 și $100 pe lună, în timp ce majoritatea – 57.5% plătesc între $101 și $500. Media este la $484 pe lună, iar mediana la $356. 25.5% plătesc între $501 și $1000 pe lună. Doar 9.7% dintre persoanele ce au o a doua ipotecă au cheltuieli foarte ridicate – între $1001 și $10000 pe lună.

Plata ipotecii include impozitele pe proprietate pentru 60.9% dintre persoanele care au o ipotecă, în timp ce 39.1% plătesc separat taxele de proprietate.

O altă cheltuială semnificativă cu privire la proprietăți o constituie costurile referitoare la asigurări. Acestea sunt și ele adesea acoperite de costurile cu ipoteca, pentru 49.9% din românii stabiliți în SUA. 50.1% își plătesc separat asigurarea pentru bunuri.

Tabelul 42. Costul anual de asigurare a bunurilor

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Costul anual de asigurare a bunurilor este proporțional cu valoarea locuinței și, prin urmare, și cu valoarea plății lunare a primei ipoteci. Vom observa că avem aproximativ aceeași structură – 9.2% din populația grupului studiat plătesc între $0 și $100 pe an pentru a își asigura locuința, în timp ce 17.0% plătesc între $101 și $500 pe an. Un număr foarte mare de români, 39.7%, plătește între $501 și $1000 pe ani pentru a beneficia de asigurare pentru bunurile deținute. Doar 27.8% au cheltuieli mari sau foarte mari cu asigurările, plătind între $1001 și $2500 pe an pentru a își asigura proprietățile. Peste $2501 pe an plătesc doar 6.3% din aceștia.

Media plății pentru asigurare este de $1000 pe an, în timp ce mediana se află la $750.

O altă sursă foarte importantă de cheltuieli pentru orice familie de imigranți o constituie cheltuielile cu electricitatea.

Tabelul 43. Cheltuieli anuale cu eletricitatea

Sursa: U.S. Census Bureau, 2010-2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

5.9% dintre românii stabiliți în SUA întrebuințează anual între $5001 și $10000 pentru plata facturilor de curent electric. 16.3% plătesc în fiecare an între $2501 și $5000, în timp ce cea mai mare parte, 45.3%, între $1001 și $2500. Consumul de electricitate este un mod prin care poate fi măsurată, în epoca tehnologiei, civilizația unui grup de persoane. Doar 0.1% din românii stabiliți în SUA plătesc mai puțin de $100 pentru electricitate. Media este de $1672 / an, iar mediana o regăsim la $1320.

Tabelul 44. Combustibilul folosit pentru încălzirea domiciliului

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Pentru a își încășzii locuința, 60.9% dintr românii stabiliți în America folosesc gaz utilitar, furnizat de o companie de utilități prin intermediul conductelor subterane care deservesc cartierul, în timp ce 27.8% recurg la încălzirea electrică. Doar 1.1% folosesc lemnul pentru a își încălzii locuința, în timp ce 2.3% folosesc gaz îmbuteliat, la rezervor sau GPL. Din păcate, energia solară ca metodă de încălzire a locuinței este practic inexistentă în cadrul comunității românești.  

Tabelul 45. Cheltuieli anuale cu încălzirea casei

Sursa: U.S. Census Bureau, 2010-2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Cheltuielile cu încălzirea locuinței reprezintă și ele un procent semnificativ din bugetul fiecărei persoane. 91% dintre românii din america plătesc între $5001 și $10000 pe an pentru a menține confortul termin al casei lor, în timp ce doar 1.9% plătesc între $2501 și $5000 și 3% între $1001 și $2500. Numai 4.1% plătesc mai puțin de $1000 pe an. Media cheltuită pe an este de $1285, în timp ce mediana o găsim la $810.

Tabelul 46. Cheltuieli anuale cu apa

Sursa: U.S. Census Bureau, 2010-2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Media cheltuielilor anuale cu apa în gospodărie este de numai $613, în timp ce mediana este la $510. 56,5% din americanii de origine române dau până în $1000 pe an pentru a își achita apa, în timp ce 10.6% plătesc între $1001 și $2500. Peste 32,1% au o factură anuală ce se regăsește între $5001 și $10000.

Pentru că transportul cu mașina personală este necesar și foarte răspândit, o cheltuială semnficativă în bugetul oricărei familii o constituie cheltuielile cu combustibilul, ce în medie sunt la $1216 / persoană / an. Mediana este de $852. Astfel, 34,6% dintre persoanele ce își alimentează mașina plătesc până în $1000 pe an, 19.9% între $1001 și $2500, în timp ce numai 6% utilizează între $2501 și $5000 / an pentru combustibil.

Tabelul 47. Cheltuieli anuale cu combustibil

Sursa: U.S. Census Bureau, 2010-2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Cea mai mare parte a românilor, 39.5%, achiziționează combustibil de o sumă între $5001 și $10000 pe an.

Din păcate, doar 2.0% din români folosesc spațiile pe care le au în proprietate sau în chirie cu scop comercial – restul de 98.0% fiind folosite pe post de locuințe sau în alte scopuri non-comerciale.

Tabelul 48. Structura unităților de locuință

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Privind structura unităților de locuință ocupate, observăm că 70.6% dintre românii din America locuiesc în clădiri cu o singură unitate, decomandată sau atașată – acestea fiind în general case, 20.0% în locuințe cu mai mult de 5 unități, echivalente unor blocuri de locuințe, indiferent de dimensiuni. 7.5% ocupă locuințe în cadrul unor structuri cu 2 – 4 unități rezidențiale în componență, iar 1.9% locuiesc într-o casă mobilă, barcă sau vehicul de agrement.

Locuințele acestora au în medie 4.09 dormitoare, cele mai comune fiind cele cu două dormitoare – 21.8%, trei dormitoare – 35.8% și patru dormitoare – 23.9%. Numărul mediu de camere în gospodărie este de 6.29, cu o mediană apropiată – 6, în timp ce doar 0.9% din aceștia au domiciliul în reședințe cu o singură cameră (garsoniere).

Tabelul 49. Numărul de familii în gospodărie

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Numărul mediu de familii care locuiește într-o gospodărie este de 1.14. 89.6% din româno-americani locuiesc în gospodării cu o singură familie, în timp ce doar 8.2% locuiesc în gospodării cu două familii. Doar 2.1% locuiesc în gospodării compuse din mai mult de 3 familii.

Acestea sunt împărțite în 5.7% din cazuri pe 3 sau mai multe generații din aceași familie, în timp ce majoritatea – 54.0% sunt locuințe cu două generații. În doar 40.3% din cazuri trăiește o singură generație în locuință.

Gospodăria tipică în Statele Unite ale Americii este din o familie cu 3.03 persoane, din care 0.49 sunt copii. 20.7% din locuințe au un singur membru al familiei prezent, în timp ce 26.0% sunt formate din două persoane. 18.6% din case sunt locuite de trei persoane, în timp ce 18.2% au cel puțin patru locuitori din aceași familie. Numai 16.5% din locuințe au cinci sau mai mulți rezidenți.

72.3% dintre familii nu au niciun copil în locuință, față de 14.0% care au un singur copil. Numai 9,3% au doi copii, în timp ce 2.7% au trei copii. 1.8% din familii cuprind și patru sau mai mulți copii.

Referindu-ne la vechimea locuințelor în care trăiesc românii din SUA, 12.6% dintre aceștia trăiesc într-o construcție ridicată înainte de 1939, în timp ce doar 5% într-o construcție din perioada 1940 – 1949. În această perioada a fost ridicat un număr foarte mic de clădiri, din cauza celui de-al doilea război mondial activitatea tuturor industriilor, inclusiv cea a construcțiilor, fiind îndreptate spre domeniul militar.

.

Tabelul 50. Vechimea locuințelor românilor din SUA

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

În locuințe construite între 1950 și 1959 locuiesc 11.7%, în timp ce în construcții ridicate între 1960 și 1960 își au domiciliul 11.6% din persoanele din grupul țintă. 15,1% locuiesc în construcții edificate între anii 1970 și 1979, în timp ce 12.4% în case construite în perioada 1980 – 1989.

Vechimea construcțiilor de locuințe este relativ echilibrat distribuită, neexistând diferențe majore între perioade. Observăm că 14.6% dintre români locuiesc într-o casă construită între 1990 și 1999, în timp ce 16.7% (cel mai mare procent) într-o casă modernă, construită în ultimii 15 ani.

Valoarea mediană a celor 188.045 de locuințe pe care românii din Statele Unite le dețin este de $253.700, cu $81.400 mai mare decât mediana unităților de locuit din SUA. Aceștia au cheltuieli medii lunare legate de proprietate de $609 în caz că imobilul nu este ipotecat, și $1.889 atunci când imobilul este ipotecat. Pe de altă parte, mediană chiriei pentru cele 61.648 de locuințe care sunt închiriate de românii americani este de $1,079.

Tabelul 51. Valoarea locuințelor românilor din Statele Unite ale Americii

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

12.8% dintre români trăiesc în locuințe ce au o valoare de mai puțin de $100,000, în timp ce valoarea locuinței a 37.0% dintre aceștia este între $100,001 și $250,000. Foarte comune în rândul acestora sunt și locuințele ce valorează între $250,001 și $500,000, reprezentând 31.7%. Doar 18,5% dintre români locuiesc în construcții cu o valoare mai mare de $500,000.

Din punct de vedere al mobilității rezidențiale, 85.1% dintre românii recenzați au declarat că locuiau în aceeași casă, iar 13.6% au declarat că locuiau în o altă casă în Statele Unite. Gradul de mobilitate teritorială nu este unul foarte ridicat, doar 2.6% mergând în ultimul an într-un alt ținut, dar în același stat, 2.8% mutându-se dintr-un stat în altul și 1.3% întorcându-se înapoi din străinătate.

O particularitate interesantă este legată de felul în care românii aleg să meargă la serviciu, dobândind foarte repede obiceiurile tipic americane – din cele 222.574 de persoane ocupate, 79.6% ajung la locul de muncă folosind mașina personală, în timp ce 7.5% folosesc transportul comun și doar 3,8% merg pe jos. 7.3% dintre aceștia au declarat că lucrează de acasă. Acest lucru este influențat de faptul că timpul mediu de transport până la locul de muncă este de 27 de minute, însemnând aproape o oră “pierdută” în fiecare zi de lucru doar pentru a face naveta.

89.7% dintre români circulă singuri cu mașina atunci când merg la lucru, în timp ce 8.5% merg împreună cu o altă persoană. Doar 1.1% conduc însoțiți de alte două persoane, și 0.2% de mai mult de două.

Tabelul 52. Autovehicule disponibile în gospodărie.

Sursa: U.S. Census Bureau, 2008 – 2012 American Community Survey, Selecție după POPGROUP Romanian (144-147).

Acest lucru este explicat prin faptul că doar 7.5% dintre românii stabiliți în SUA nu dețin un automobil, datorită distanțelor foarte mari între locul de muncă și locuință. Majoritatea orașelor din Statele Unite ale Americii sunt distribuite pe orizontală, iar zonele de locuințe sunt separate de zonele comerciale și de cele industriale. Excepție fac orașele foarte mari și puternic dezvoltate, cum ar fi New York-ul, ce dispun de un transport un comun foarte bine dezvoltat. Atât pentru americanul tipic, cât și pentrul românii de peste ocean, posesia propriului automobil este o parte a visului american, o expresie a libertății persoanle, a libertății de mișcare pe care orice cetățean o are.

În lumea de astăzi, accesul la anumite facilități este considerat un simbol al civilizației – omul modern neputând să își imagineze viața fără frigider, televizor, telefon sau instrumente moderne de gătit.

99.2% dintre imigranții români dispun de facilități de bucătărie sau de gătit, incluzând un aragaz, cuptor sau o sobă de gătit, în timp ce 0.8% trăiesc fără a avea acces în gospodărie la acestea. Totodată, numai 0.5% dintre românii din SUA nu au în locuință un frigider sau un alt fel de instalație frigorifică.

99.5% au acces la apă curentă – atât caldă cât și rece și la o chiuvetă cu robinet în cadrul casei lor, în timp ce 2225 de români, sau 0.5%, nu au cadă de baie sau duș.

Dacă în România în anul 2009, conform Eurostat, 43% din locuințe nu aveau toalete (locul I în Europa), doar 0.5% din imigranții români nu au disponibile instalații sanitare complete și toaletă în casă.

Accesul la telefon este disponibil 98.8% dintre aceștia, doar 1.2% locuind izolat de cel mai modern și răspândit mijloc de comunicare.

Concluzii

Comunitatea românească din Statele Unite ale Americii este una foarte importantă, nu doar din punct de vedere numeric. Deși în 2012 se aflau 474.209 de persoane de origine română în SUA, reprezentând doar 0,13% din populația țării, românii stabiliți în Statele Unite au o situație economică mai bună decât americanul mediu, fapt explicat prin nivelul de instrucție foarte ridicat.

În plus, predomină locurile de muncă în domenii specializate, ce necesită o calificare relativ înaltă, spre deosebire de alte comunități de români – din Spania sau Italia, unde principalele ocupații disponibile pentru români sunt în construcții sau agricultură.

În anul 1929, la susținerea tezei de doctorat, Christine Galitzi Avghi spunea despre românii-americani că aceștia "constituie un grup pitoresc, rezistent de proaspăt creați americani din care în general se cunosc prea puține." Din păcate și acest secol despre româno-americani s-a vorbit mult prea puțin.

Capitolul 6. Instituțiile sociale și culturale ale imigranților de origine română din Statele Unite ale Americii

6.1. Prezențe culturale românești

6.2. Biserica românească în SUA

6.3. Organizații româno-americane

6.4. Instituții profesionale

6.5. Asociații ale studenților români

6.6. Mass-media româno-americană

Capitolul 7. Cercetare privind imigranții de origine română din Statele Unite ale Americii

7.1. Argumentația temei de cercetare

7.2. Ipoteze de lucru

– migratia catre statele unite este diferita fata de cea catre europa, fiind vorba de un proces de migrație a creierelor și nu a forței de muncă necalificate.

– romanii din statele unite ale americii de primă generație seamana mai mult cu romanii decat cu americanii, pastrand valorile traditionale ortodoxe, lipsa de incredere și intoleranța.

– cu cât perioada de timp de când au părăsit societatea românească este mai mare, cu atât nivelul lor de integrare este mai mare și relația cu românia mai distantă

7.3. Metodologie

634 respondenți

1439 au început completarea chestionarului. Rata de completare – 44%. Timpul mediu de completare 43:32.

Studiu desfășurat între 2 august 2013 și 10 octombrie 2013.

18+

LIMITELE CERCETĂRII – online – cei care nu au acces la calculator.

– suprareprezentarea celor sosiți în ultima vreme față de cei veniți de mai mult timp.

SURSELE CERCETARII:

Cercetare proprie

American community survey

World values survey

Tabelul 53. Structura eșantionului cercetării – împărțirea pe state

Tabelul 54. Structura eșantionului cercetării – împărțirea pe sex

Tabelul 55. Structura eșantionului cercetării – împărțirea pe grupe de vârstă

Tabelul 56. Limba completării chestionarului

7.5. Rezultatele cercetării

7.5.1. Date socio-demografice

Răspunsul la întrebarea 5: Care este sexul dumneavoastră?

Tabelul 57. Sexul

55.4% dintre respondenții chestionarului aplicat în rândul românilor din Statele Unite ale Americii sunt femei, în timp ce 44.6% sunt de sex masculin. Feminizarea migrației a devnit, începând cu secolul XIX, un fenomen tot mai accentuat. Relația dintre migrație și gen a fost accentuată odată cu creșterea necesității forței de muncă feminine și cu creșterea numărului de slujbe în domeniul serviciilor. “Această schimbare provine din creșterea numărului oportunităților în orașe – din punct de vedere al veniturilor, al disponibilității slujbelor accesibile femeilor, alături de accesul la îngrijire medical și educație pentru copii, în același timp cu scăderea profitabilității agriculturii”.

În Statele Unite ale Americii, națiunea care a fondat mișcarea feminist și a fost în avangarda promovării drepturilor femeii și a egalității de șanse, putem vorbi de existența unei șanse egale pentru femei, fie ele și de origine română, de a avea acces la educație și locuri de muncă. Dificultățile apar în momentul în care persoanele sosite în America nu au imigrat legal și nu au drept de muncă – carte verde sau cetățenie, slujbele “cu banii jos” (cash on hand) fiind disponibile mai mult într-un domeniu preponderent masculin – construcții, însă existând totuși un număr destul de mare și în sectorul feminin – fie că vorbim de slujbe de curățenie, îngrijire (întâlnite însă mult mai des în Europa) sau, cel mai adesea, de slujbe în industria horeca (hoteluri, restaurante, baruri).

Răspunsul la întrebarea 56: Care este vârsta dumneavoastră?

Vârsta medie în rândul grupului studiat este de 36.99 ani, fiind foarte apropiată de cea a populației SUA – 37 ani. Mediana, sau vârsta care împarte o populație în două grupuri egale numeric, este de 35 de ani, în timp ce aceasta este, la nivelul SUA, de 37.2 ani și, la nivelul României, de 39.4 ani. Observăm astfel influența pe care o are selectivitatea migrației din punct de vedere al vârstei – tinerii, care nu au legături puternice în țara de origine (soț, soție, copii, o carieră) sunt în general cei care își asumă riscul migrației – neavând foarte mult de pierdut.

Figura 17. Vârsta

Totuși, datorită faptului că fluxurile de migrație dintre România și Statele Unite ale Americii au o componentă istorică foarte puternică, structura populației pe grupe de vârsta este una destul de echilibrată și asemanătoare populației generale. Observăm în graficul de mai sus că nu există, în cadrul cercetării noastre, vârste complet nereprezentate, având putând vorbi de o distribuție normală a populației.

Tabelul 58. Vârsta (Grupa de vârstă)

Am ales aplicarea cercetării în rândul populației adulte, pentru a putea obține o profunzime mai mare a răspunsurile. Analizând respondenții în funcție de grupa de vârstă, observăm că persoanele între 18 și 25 de ani reprezintă 9.0%. Populația între 26 și 34 de ani reprezintă 26.2%, în timp ce cea mai mare parte, de 38.3%, are între 35 și 45 de ani. În rândul grupului cercetat, 14.4% au între 46 și 65 de ani și 8.0% între 56 și 64 de ani. Persoanele trecute de 65 de ani reprezintă 4.3% dintre cei chestionați.

Această distribuției a grupelor de vârstă este una apropiată de întregul populației studiate, conform datelor analizate în capitolul 5, excepțiile de subreprezentare fiind populația de peste 65 de ani, care nu folosește în aceași măsură calculatorul și internetul, cât și persoanele din grupul 46 – 55 de ani, acestea două în favoarea grupul de vârstă 35 – 45 de ani – persoane active, aflate pe piața muncii, puternic implicate în viața socială și a comunității românilor din Statele Unite ale Americii.

Figura 18. Vârsta (Grupa de vârstă)

Tabelul 59. Tabel încrucișat – Vârsta (Grupa de vârstă) și Sexul

În momentul în care analizăm, folosind un tabel încrucișat, distribuția grupelor de vârstă în funcție de sex, observăm că nu există un echilibru din acest punct de vedere. În segmentul 18 – 25 de ani există o diferență puternică – 40.4% dintre respondenți sunt de sex masculin, în timp ce 59.6% sunt de sex feminin. Această diferență este accentuată, fiind totodată cea mai mare în favoarea femeilor, în cadrul grupului de vârstă 26 – 34 de ani, unde numai 35.6% dintre respondenți sunt bărbați, cu mult mai puțin decât femei, care reprezintă 64.4%. Grupa de vârstă 35 – 45 este și ea înclinată spre populația de sex feminin, ce reprezintă 57.5% din grupul de studiu, în timp ce doar 42.5% sunt bărbați.

În segmentul de vârstă 46 – 55 de ani are loc o inversare a situației – 52.3% din respondenți sunt de sex masculin, în timp ce 47.7% sunt de sex feminin, fiind totodată cea mai echilibrată grupă din punct de vedere al genului. Cea mai dezechilibrat raport este în grupa de vârstă 56 – 64 de ani, unde bărbații reprezintă 70.0% și femeile numai 30%, un raport foarte diferit față de cel al populației generale. În rândul persoanelor de peste 65 de ani ce au răspuns la chestionarul aplicat, 56.0% sunt de sex masculin și 44.0% de sex feminin. O posibilă explicație pentru această neașteptată distribuție este legată de procesul de feminizare a migrației ce a avut loc în ultimele decenii. Astfel, femeile sunt mai puternic reprezentate în rândul persoanelor între 18 și 45 de ani, în timp ce bărbații au același privilegiu pentru grupa persoanele de peste 45 de ani.

Răspunsul la întrebarea 56: În prezent, starea dumneavoastră civilă este?

Tabelul 60. Starea civilă

Cu privire la starea civilă, observăm că 69.4% din românii stabiliți în Statele Unite ale Americii care au răspuns la chestionarul nostru sunt căsătoriți, în timp ce 4.8% trăiesc în concubinaj. Doar 6.9% dintre ei au fost căsătoriți și au divorțat, în timp ce 1.4% sunt separați de partener sau în proces de divorț. 1.4% dintre respondenți au declarat că sunt văduvi, în timp ce doar 16.1% sunt necăsătoriți. Procentul persoanelor divorțate este mult mai scăzut decât în mod normal în Statele Unite – 11.4% în populația generală, conform ACS.

Figura 19. Starea civilă

O posibilă explicație pentru acest lucru este legată de caracterul religios al poporului românesc și de stigmatizarea persoanelor divorțate. O altă posibilă explicație este legată de nivelul educației și de statutul lor de imigranți. Conform unui studiu publicat în ianuarie 2014, “absolvenții de facultate au rate de divorț mai mici decât cei cu studii liceale sau mai puțin, iar cei cu studii neterminate au ratele de divorț cele mai ridicate. Femeile născut în străinătate au cote mai mici de divorț.”

Tabelul 61. Tabel încrucișat – Starea civilă și Sexul

Analizând tabelul de mai sus, observăm că rezultatele prezentate în studiul lui Cohen nu sunt valabile în cadrul populației studiate când ne referim la rata divorțurilor la femei. Astfel, dacă 74.6% dintre bărbați sunt căsătoriți, în cadrul populației de sex feminin procentul este de 65.2%. În același timp, 18.4% dintre bărbați și 14.3% dintre femei sunt necăsătoriți. Diferența la căsătorii nu vine din cauza faptului că femeile nu se căsătoresc la fel de repede ca bărbații – din contră, acestea se căsătoresc mai devreme, iar procentul femeilor necăsătorite este mai mic. În schimb, rata divorțurilor la femei este mult mi mare – 10.5% față de 2.2% pentru bărbați. O altă explicație este dată și de numărul văduvelor, care este de 2.3%, față de 0.4% în rândul bărbaților, cel mai porbabil datorită speranție de viață mai mari a femeilor.

Răspunsul la întrebarea 62: Aveți sau ați avut copii?

Tabelul 62. Numărul de copii în familie

În rândul celor 618 de persoane întrebate, numărul mediu de copii în familie este de 1.99, în timp ce mediana se regăsește la 2. 43.4% din persoanele din grupul studiat nu au niciun copil în familie, în timp ce 24.3% au un copil. 25.4% din familii au doi copii în îngrijire, în timp ce 5.3% au trei copii. Doar 1% din românii stabiliți în SUA au patru copii, 0.2% au cinci copii și 0.5% au șase copii.

Numărul de copii este unul destul de ridicat, dar ținând cont că 69.38% dintre persoanele din grupul nostru sunt căsătorite, acesta este unul normal. 56.63% dintre imigranții români din Statele Unite au cel puțin un copil. Prezența unui număr ridicat de copii în cadrul unor familii cu doi părinți este o expresie a stabilității sociale și financiare a persoanelor și a posibilității de a crește cu succes copiii într-o familie solidă. “Copiii imigranților au mai multe șanse decât copiii din familii nâscute în SUA de a avea cel puțin un părinte angajat full-time”.

Figura 20. Numărul de copii în familie

Răspunsul la întrebarea 61: Locuiți împreună cu părinții?

Tabelul 63. Tabel încrucișat – Locuirea împreună cu părinții și grupa de vârstă

Doar 7,1% din totalul persoanelor intervievate locuiesc împreună cu părinții, în timp ce 92.9% nu o fac. Această întrebare este una importantă din punct de vedere al comportamentului românilor din Statele Unite ale Americii. O caracteristică importantă în gospodăria tipică românească este vârsta ridicată la care copiii se mută de acasă, aceasta depășind adesea 35 de ani, în unele cazuri locuind cu părinții până la moartea acestora. În Statele Unite, obiceiul este diferit – tinerii își închiriază propria locuință foarte devreme și părăsesc casa părintească odată cu începerea studiilor universitare sau cu obținerea primului loc de muncă.

Româno-americanii au preluat acest lucuru de la americani, păstrând insă și o parte din bagajul cultural românesc – 35.7% din persoanele între 18 și 25 de ani locuiesc împreună cu părinții, în timp ce la nivelul întregului studiu raportul este de 7.1%.

Răspunsul la întrebarea 57: Care este cel mai înalt nivel de educație pe care l-ați finalizat?

Tabelul 64. Cel mai înalt nivel de educație finalizat

Nivelul studiilor în cadrul românilor din SUA este mai ridicat decât populația Statelor Unite – 77.0% dintre respondenți au declarat că au obținut o diplomă universitară, iar 11% au făcut studii universitare, fără a obține însă o diplomă. Doar 5.4% au doar studii postliceală, în timp ce 3.0% au terminat doar licelul.

Românii sunt unjul din grupurile de imigranți din Statele Unite ale Americii care sosesc cu un nivel ridicat de educație și reușesc astfel să se integreze mult mai ușor într-o societate cu care nu sunt familiari. Betts și Lofstrom susțin însă că nivelul ridicat de instrucție în momentul în care vorbim de imigranți are un randament mai mic în obținerea de slujbe decât în cadrul populației native.

Figura 21. Cel mai înalt nivel de educație finalizat

Un aspect important în acest lucru este legat de încrederea în sistemul de învățământ din care țara de origine. O diplomă eliberată de o universitate românească valorează mai puțin pentru un angajator american decât o diplomă eliberată de o universitate britanică, atât datorită calității mai bune a sistemului educațional cât și din cauza necunoașterii sistemului de învățământ românesc și a diferențelor de calitate dintre universități, școli sau licee. Deși sistemul educațional românesc nu este considerat unul dintre cele mai performante, românii care studiază în sistemul educațional american au în general rezultate foarte bune. Oana B. (41 de ani), una din persoanele intervievate, declara: “Ne-am mutat în Statele Unite acum 4 ani (…) Alexandra, fata mea, urmează acum clasa a 10-a a unui liceu american. Dacă în România era un elev mediu, având note de 7-8, aici ea este un printer cei mai buni. Are straight A’s și a primit foarte multe premii pentru activitatea școlară.”

Tabelul 65. Tabel încrucișat. Cel mai înalt nivel de educație finalizat și sexul

Raportul dintre cel mai înalt de nivel de educație finațizat și sexul persoanei chestionate este unul favorabil femeilor. 81.5% dintre acestea au absolvit o instituție de învățământ superior, obținând o diplomă, față de doar 73.3% dintre bărbați. 8.5% dintre femei au urmat cursuri universitare, neobținând însă o diplomă, față de 13,6% dintre bărbați.

“Femeile de obicei câștigă mai puțin bani decât bărbații. Foarte rar ocupă cele mai puternice funcții în guvernul sau în corporațiile americane. Și totuși ele au principalul rol când vine vorba de creșterea copiilor și de munca în casă. (…) În 2010, 57% dintre studenții universităților erau femei. Femeile au de asemenea o probabilitate mai mare decât bărbații să reușească să termine universitatea, să obțină diplome și să se înroleze în programe de master sau doctorat”.

Acestă teorie este confirmată perfect în analiza noastră, mai multe femei decât bărbați reușind să își finalizeze studiile și mai multe femei având o educație universitare finalizată.

Răspunsul la întrebarea 58: Sunteți sau nu angajat în prezent? Dacă da, câte ore lucrați pe săptămână? Dacă aveți mai mult de o slujbă: doar pentru slujba principală?

Tabelul 66. Starea angajării

Românii din Statele Unite ale Americii sunt foarte bine integrați din punct de vedere al ocupației. 59.6% dintre persoanele chestionate sunt angajate cu normă întreagă, în timp ce 3.5% lucrează mai puțin de 30 de ore pe săptămână. 14.8% sunt proprii angajați, reușind să își construiască propria afacere, fie ea înregistrată oficial sau nu.

7.8% dintre aceștia sunt studeni și numai 4.1% sunt pensionați sau retrași din activitate. 5.1% din respondenți sunt ocupați în gospodărie, fiind fie casnici fie fără slujbă curentă, iar numai 1.4% se declară șomeri.

Numărul mic de șomeri și persoane fără ocupație (6.5%) este explicat și de lipsa unor sisteme de protecție socială puternice – imigranții fiind obligați să muncească pentru a se putea susține.

Aceștia sunt dispuși să accepte slujbe mai prost plătite decât cetățenii americani sau care nu oferă la fel de multe beneficii, în special când vorbim de imigranți de primă generație.

Liliana P. (41 de ani), declara: “Am primit un loc de muncă la un azil de bătrâni, dar era plătit cu bani foarte puțin, așa că a trebuit să îmi iau și un al doilea loc de muncă, ambele fiind îm timpul nopții. În același timp, în timpul zilei, mergeam la cursuri la Institutul de Artă. Dar munca la azil a fost foarte neplăcută și, pentru ceea câștigam, abia merita. Îmi doream ceva mai mult, mai ales că și în România am lucrat ca asistentă de la 19 ani.”

Figura 22. Starea angajării

În momentul în care analizăm raportul dintre starea angajării și posesia cetățeniei americane, observăm că persoanele care au dobândit cetățenie sunt în general mai întreprinzători – 18.7% dintre aceștia sunt proprii angajați, față de 7.7% dintre cei care nu au cetățenie și au șanse mai mari să fie angajați – 60.6% dintre aceștia lucrează, față de 57.7% dintre cei care nu au cetățenie.

Un număr mare dintre imigranții care nu au cetățenie îl reprezintă studentii – 12.6% dintre aceștia, față de 5.2% în cadrul cetățenilor. Aceștia sunt în general tinerii români veniți în Statele Unite ale Americii, care nu știu încă dacă vor avea posibilitatea sau dorința de a rămâne aici.

Tabelul 67. Tabel încrucișat. Starea angajării și posesia cetățeniei americane

Mai puține femeie lucrează că normă întreagă decât o fac bărbații – 54.3% față de 65.9%. Femeile sunt însă mai adesea angajate cu normă parțială, 5,6% lucrând mai puțin de 30 de ore pe săptămână, în timp ce doar 1.1% din bărbați o fac. Corelând acest lucru că 9.1% dintre femei se declară casnice și doar 0.4% din bărbați fac asta, credem că femeile își mențin și în societatea americană rolul multiplu în cadrul familiei – de casnică și mamă, dar dobândesc mai mult decât în societatea românească rolul de aducător de venituri în familie.

Bărbații sunt mai bine integrați din punct de vedere al pornirii afacerilor, 20.3% din aceștia fiind proprii angajați, față de doar 10.3% dintre femei.

Totuși, așa cum ne confirmă și datele referitoare la nivelul de educație finalizat, mai multe femei sunt înscrise în programe universitare decât bărbați – 10.6% față de 4.3% declarând că sunt studenți / studente.

Tabelul 68. Tabel încrucișat. Starea angajării și sexul

Printre răspunsurile incluse la “altă situație”, regăsim persoane care călătoresc, se află într-un concediu sabbatical, fac voluntariat, sau dețin în același timp mai multe roluri – în general fiind angajați și studenți în același timp.

Răspunsul la întrebarea 59: Ce profesie/ocupație îndepliniți în activitățile dumneavoastră generale? Dacă nu lucrați în prezent, caracterizați activitățile generale executate în trecut! Care este/era funcția dumneavoastră?

Tabelul 69. Profesie/ocupație în activitățile generale prezente sau trecute.

Din punct de vedere al ocupației, româno-americanii sunt în majoritate general lucrători profesionali, bine pregătiți – avocați, economiști, cadre didactice sau altceva – 53.1% având aceaste profesii. 11.4% au activități de birou de supervizare și management și doar 12.3% au alte activități de birou, care nu au atribuții de supervizare.

1.3% lucrează ca muncitori necalificați, 1.4% ca muncitori semi-calificați si 4.0% drept muncitori calificați. 1.1% din respondenți sunt maiștrii, supraveghetori sau șefi de șantier. Un rol foarte important îl au 1.0% din respondenți – fiind membri ai forțelor armate, sau având o funcție de pază sau securitate.

În categoria funcțiilor de conducere, regăsim 5.9% drept patroni sau angajatori a unei instituții cu 10 sau mai mulți angajați și 5.0% în cadrul unor organizații cu mai puțin de 10 angajați.

Observăm că rolurile pe care acestea le ocupă în cadrul instituțiilor sunt unele specializate, de înaltă pregătire, conforme cu nivelul ridicat de instrucție pe care românii din Statele Unite ale Americii îl au. Profesiile din domeniul serviciilor sunt cele mai frecvent întâlnite, în timp ce cele ce necesită muncă fizică sau muncă de teren sunt evitate de aceștia.

Figura 23. Profesie/ocupație în activitățile generale prezente sau trecute.

Încercând să observăm diferențele între profesie / ocupație și sexul respondenților, observăm că 57.1% dintre femei activează drept lucrători profesionali, față de 48.2% dintre bărbați. O mai mare parte dintre bărbați se află în funcții de supervizare – 12.9% față de 10.6% dintre femei. 14.7% dintre bărbați ocupă funcții de înaltă conducere în o organizație, față de 7.6% dintre femei.

Tabelul 70. Tabel încrucișat. Profesie/ocupație în activitățile generale prezente sau trecute și sexul.

În același timp, un număr mai mare de femei – 14.4% – au activitate de birou, non-fizică, fără activități de supervizare, în timp ce doar 9.2% ocup o asemenea funcție. Mai puține femei fac însă muncă fizică sau activitate de teren – 4.5% față de 9.5% dintre bărbați. Un număr mai mare al femeilor nu a lucrat niciodată – 4.4%, față de 2.2% dintre bărbați.

În cadrul populației studiate, bărbații ocupă mai multe funcții de conducere decât femeile, cât și locuri de muncă ce implică lucru fizic, în timp ce acestea au mai des funcții profesionale și de birou, fără a avea însă activități de supervizare.

Răspunsul la întrebarea 59: În ce stat locuiți în prezent?

Tabelul 71. Distribuția pe state

Statele cu cea mai mare populație de români din Statele Unite ale Americii, conform studiului nostru, sunt New York (11.6%), California (11,6%) și Illinois (8.4%). Acestea sunt zone tradiționale ale imigrației românești, în principal datorită disponibilității mai mari a locurilor de muncă dar și a prezenței unui număr mare de români. Comunitățile puternice, prin relațiile comunitare, sociale și culturale, ajută la formarea unor conexiuni mai puternice între țara de origine și zona de destinație, prin depășirea barierelor de intrare și prin sprijinul în găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe, prin suport social și emoțional.

Figura 24. Distribuția pe state

Regăsim un număr mare de români, raportat la populația generală, și in Massachusetts – 8 .2%, Florida – 7.6% și Pennsylvania – 4.2%, dar există și state cu foarte puțini români – Arkansas – 0.2%, Hawaii – 0.2%, Iowa – 0.2% și altele.

În general, imigranții sunt destul de puternic concentrați din punct de vedere geografic, dorind să se stabilească în zone puternice din punct de vedere economic. “Imigranții moderni sunt, de obicei, concentranți în sau în apropierea gateway-urilor (aeroporturilor) internaționale de intrare în SUA – New York, Los Angeles, San Francisco, Chicago și Miami”.

Din discuțiile purtate cu românii din SUA, cele mai importante lucruri pentru ei au fost găsirea unor orașe mari, în care să își poată găsi ușor locuri de muncă, preferând să se stabiliească în zone metropolitane decât în suburbii, zone rurale sau zone de fermă.

7.5.2. Familia

Răspunsul la întrebarea 4: Vă voi citi o listă cu schimbări ale stilului de viață care ar putea surveni în viitorul apropiat. Vă rog să-mi spuneți, pentru fiecare schimbare care s-ar putea să se petreacă în viitor, dacă ați considera-o „un lucru bun”, „un lucru rău” sau „nu v-ar deranja”?

Tabelul 72. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai multă importanță acordată vieții de familie

Familia constituie grupul social de bază, nucleul societății, având cea mai mare influență asupra activităților din fiecare zi. Toate relațiile de rudeni capătă legitimitate datorită legăturilor familiale, iar drepturile, obligațiile și valorile individului – fie ele economice, religioase sau politice sunt strict legate de viața de familie.

Importanța acordată vieții de familie este o valoare universală, pe care o găsim la un nivel foarte ridicat în rândul românilor din Statele Unite ale Americii. 88.1% dintre aceștia declară că schimbările ce ar aduce o mai mare importanță acordată vieții de familie sunt un lcuru bun, îm timp ce 9.8% sunt indiferenți față de această problemă și doar 1.3% consideră că aceasta ar fi un lucru rău.

0.8% din cei intervievați nu au știut să răspundă la aceasta întrebare.

Tabelul 73. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai multă importanță acordată vieții de familie (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

În momentul în care comparăm răspunsurile din studiul nostru cu cele din populația generală din Statele Unite și România, observă că procentul celor care sunt indifirenți este mai ridicat pentru imigranții români din SUA – 9.8%, fați de 6.7% în România și 6.2% în Statele Unite ale Americii, iar cel al celor care declară că ar fi un lucru bun urmează aceași tendință – 88.1% în cadrul populației studiate, față de 92.2% în România și 92.9% în Statele Unite ale Americii.

O posibilă explicație o constituie dintanța pe care românii din Statele Unite ale Americii o au adesea față de familia extinsă, părinții fiind foarte des în România și neavând o legătura constantă cu aceștia.

Dacă relația românilor cu familia lor este în general tipic tradiționalistă, în structurile sociale post-tradiționaliste, așa cum credem câ regăsim în rândul românilor din SUA, „este promovat succesul personal. (…) legătura dintre familie și spațiul familial este dezlegată”.

Figura 25. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai multă importanță acordată vieții de familie

Răspunsul la întrebarea 50: Unde au domiciliul stabil părinții și bunicii dvs.?

Tabelul 74. Domiciliul stabil al părinților

Referitor la localizarea geografică a părinților respondenților, în 58.9% din cazuri amândoi părinții trăiesc în România. 15.9% au părinții în Statele Unite ale Americii, aceștia fiind fie cazuri în care și-au adus părinții pentru a reîntregii familia, a românilor sosiți la vârste fragede împreună cu părinții sau atunci când aceștia sunt născuți în SUA.

Figura 26. Domiciliul stabil al părinților

În cazul a 1.59% din grupul studiat, amândoi părinții trăiesc în altă țară decât România și Statele Unite ale Americii, în timp ce pentru doar 3.65% un părinte trăiește în țara de destinație și unul în țara de origine. Foarte adesea, o barieră în reîntregirea familiei o constituie politicile stricte de imigrație stabilite în Statele Unite ale Americii.

Vizele acordate pentru reîntregirea familiei sunt reduse din punct de vedere numeric și restrictive din punct de vedere al condițiilor de acordare. În urma discuțiilor avute cu cei care au completat chestionarul și au selectat opțiunea “Altă situație”, 18.25% din respondenți, am observat o lacună a felului în care am redactat această întrebare. Aproape toți respondenții care au optat pentru această opțiune au făcut acest lucru deorece părinții nu se mai aflau în viața, neputând astfel să îi localizeze geografic.

Tabelul 75. Domiciliul stabil al bunicilor

Observăm și la aceste răspunsuri problema semnalată la întrebarea anterioară – lipsa incluziunii unei opțiuni de genul Nu se află în viață a făcut ca un număr foarte mare de respondenți să opteze pentru opțiunea “altă situație” – 43.9%.

În cele mai multe cazuri – 51.7%, amândoi bunicii trăiesc în România – cel mai probabil rămânând acolo după plecarea copiiilor sau a nepoților, fără a avea posibilitatea sau dorința de a îi urma.

Numărul bunicilor stabiliți în SUA în cadrul grupului studiat este mai mic decât cel al părințiloar, doar 3% locuind cu ambii bunici în Statele Unite ale Americii. Putem teoretiza de aici că probabilitatea ca o persoană din familie să emigreze o dată cu subiectul este cu atât mai mare cu cât gradul de rudenie este mai apropiat.

Celealte situații sunt foarte rar înainte – doar la 0.2% din intervievați bunicii trăiesc în altă țară decât cele două menționate și doar în cazul a 1.2% unul din bunici trăiește în Statele Unite în timp ce celălalt se află în România. Trebuie luat în considerare faptul că, prin felul în care întrebarea a fost formulată, am încercat să aflăm informații despre domiciliul permanent al bunicilor, nefiind în acest moment interesați de cei care sunt doar în vizită.

Figura 27. Domiciliul stabil al bunicilor

Răspunsul la întrebarea 51: (Dacă trăiesc în America) În ce an s-au stabilit în SUA?

Tabelul 76. Anul stabilirii părinților / bunicilor în SUA

Pentru a afla în mod indirect dacă părinții sau bunicii imigranților studiați au sosit înainte sau după aceștia, putem analiza anul stabilirii acestora în Statele Unite ale Americii. 1.8% dintre aceștia au sosit înainte de 1940, cel mai probabil făcând parte din valul de imigranți de după cel de-al doilea război mondial. Între 1941 și 1970, doar 2.7% dintre aceștia au sosit în SUA, o ușoară creștere față de perioada anterioară. Observăm însă că evoluția este una pozitivă, în 1971 – 1989 sosind 28.8% din aceștia, cel mai probabil fiind vorba de familii sosite împreună cu copii, actualii noștri respondenți. Cei sosiți după anul căderea regimului comunist, atât 36.0% între 1990 și 2000 cât și 30.6% după anul 2001 este foarte probabil să fie ascendenții românilor deja stabiliți în America, veniți aici pentru a își reîntregi familia sau pentru a căuta, alături de cei deja sosiți, un trai mai bun sau o bătrânețe linștită alături de copii și nepoți.

Figura 28. Anul stabilirii părinților / bunicilor în SUA

Credem că motivația pentru creșterea fulminantă apărută după anul 1990 în imigrația rudelor este legată de liberalizarea granițelor românești, acest lucru deschizând posibilitatea acestora de a emigra, de a își vizita copiii sau nepoții – lucru neimaginabil în perioada comunistă. Majoritatea imigranților sosiți în Statele Unite ale Americii între 1945 și 1989 au emigrat din România folosind mijloace ilegale, excepție făcând grupuri etnice minoritare și anumite minorități religioase – vorbind aici în special de cultele neoprotestante prezente în România în perioada comunistă.

Răspunsul la întrebarea 52: Unde locuiește partenerul dumneavoastră de viață ?

Tabelul 77. Domiciliul partenerului de viață

Un lucru foarte comun în cadrul noilor emigranți din România, cei care au plecat în Spania, Italia și Anglia, este separarea fizică față de partenerul de viață și susținerea acestora în țara de origine cu ajutorul remitențelor. Acest lucru observăm însă că nu este valabil și în Statele Unite ale Americii. Românii sosiți aici fie au imigrat împreună cu partenerul de viață, și-au găsit în SUA acest partener, fie s-au reunit cu aceștia pe tărâm american. Doar în cazul a 2.8% dintre respondenți partenerul de viață trăiește în România și a 3.0% în altă țară.

Numărul celor care trăiesc alături de parteneri în Statele Unite este de 94.3%, un procent copleșitor în favoarea ipotezei anterioare. Migrația către America este un fenomen multi-generațional, de mare amploare, ce a implicat într-o mare măsura familii și nu persoane.

Răspunsul la întrebarea 53: (Dacă trăiesc în America) În ce an s-au stabilit în SUA?

Tabelul 78. Anul stabilirii partenerului de viață în SUA

Referitor la perioada stabilirii acestora în Statele Unite ale Americii, acolo unde este cazul, observă că se păstrează aceași tendină ca în cadrul celorlalte rude. Aceștia au sosit în principal după anul 1971, perioada până în 1989 reprezentând 17.7% din total. Între 1990 și 2000, un număr și mai mare din aceștia au sosit în America – 38.2% din partenerii respondenților venind în această perioadă. Reîntregirea familiei a atins un vârf de 40.0% după anul 2001.

Figura 29. Anul stabilirii partenerului de viață în SUA

Doar partenerii a 3.16% dintre persoanele chestionate au sosit în Statele Unite ale americii înainte de 1970.

O posibilă explicație pentru această diferență este dată și de diferența puternică de timp până în acea perioadă. Pentru a putea imigra înainte de 1970, o persoană ar fi trebuit să aibă în acest moment cel puțin 62 de ani – ori acest segment de vârstă este slab reprezentat în cadrul chestionarului nostru.

Cu cât distanța față de perioada istorică este mai mare, cu atât șansele ca acele persoane să mai fie în viață este mai mică, explicând astfel procentul foarte mic – de 1.04%, de persoane care au declarat că partenerii au sosit înainte de 1940.

7.5.3. Viața în România

Răspunsul la întrebarea 43: Care a fost ultima școală absolvită de dvs. în România?

Tabelul 79. Ultima școală absolvită în România

Migrația românilor către Statele Unite ale Americii este una atipică față de cea către țările europene. Respondenții noștri ne confirmă că în momentul în care vorbim de româno-americani, ne referim la un grup ce a trecut prin procesul selectiv al unei migrații dificile. Aceștia sunt foarte bine educați, 14.6% dintre respondenți având studii postuniversitare înainte de a pleca din România. Totodată, 50.3% din aceștia au aboslvit o facultate și 3.8% o școală postliceală.

Doar 21.2% din aceștia au reușit să termine în țara noastră doar liceul, o mare parte din aceștia venind în America tocmai cu scopul de a studia.

Numărul persoanelor cu o instruire de bază este foarte scăzut – 3.9% au finalizat doar școala generală, 3.1% școala primară și 2% nu aveau studiile făcute la plecarea din România. Aceștia nu reprezintă un reper în analiza noastră, fiind vorba în general de persoane plecate la vârste foarte fragede.

“Imigranții bine pregătiți reprezintă o componentă foarte importantă a inovației și antreprenoriatului american. Imigranții sunt un sfert din forța de muncă în aceste domenii, iar contribuția lor în termeni de outputuri măsurabile – cum ar fi patentele sau firmele fondate, este similară.”

Figura 30. Ultima școală absolvită în România

Întâlnim astfel realmente un fenomen de migrație a creierelor, a persoanelor bine sau foarte bine pregătite, neadaptate la societatea româneasă și la limitele impuse de aceasta. Este o pierdere a capitalului uman, în special în sectoare critice, de înaltă specializare, cum ar fi educația sau sănătatea și o amenințare pentru dezvoltarea economică a României.

“Motivele emigrarării forței de muncă specializate sunt în primul rând, mediul economic și social din România (lipsa de oportunități, instabilitatea politică, criza economică, corupția persistentă), comparativ cu perspective atractive pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, o educație mai bună, diverse oportunități de carieră, venituri mai mari, stabilitatea politică și economie stabilă din țările dezvoltate. În afară de aceasta, există motive individuale, cum ar fi: rude și/sau prieteni stabilite în străinătate, înclinația de aventură, ambițiile de carieră, insatisfacția cu locul de muncă, etc”

Vom reveni însă mai în detaliu la aceste motive mai târziu în cercetarea noastră.

Răspunsul la întrebarea 44: Care a fost ocupația dvs. principală în România, înainte de a emigra?

Tabelul 80. Ocupația principală în România înainte de a emigra

Pentru a avea un profil cât mai complet al imigrantului român din Statele Unite al Americii, am considerat necesară aflarea unor informații importante și referitoare la experiența acestuia înainte de a emigra, iar ocupația acestora în România este unul din factorii esențiali.

32.2% din respondenții noștri declară că nu au lucrat niciodată înainte de a emigra, un procent semnificativ, explicabil prin numărul mare de familii care au părăsit țara împreună cu copiii care nu aveau experiența muncii.

Numărul persoanelor aflate în funcții de conducere în momentul în care se aflau în România este de 6.5% – mai mic față de numărul celor care se află în funcții de conducere acum. Considerăm că acesta este un item important și pozitiv în verificarea integrării și a a succesului românilor în Statele Unite ale Americii.

39.2% erau lucrători profesionali – avocați, economiști, cadre didatice, etc, fără a avea însă responsabilități de conducere.

Dacă ne referim la activitatea de birou, 6.2% ocupau o funcție de supervizare în timp ce 10.2% aveau activități ce nu necesitau conducerea altor persoane.

Proporția celor care aveau ocupații ce presupuneau muncă fizică este foarte mică – 2.5% lucrând ca muncitor calificați, 0.8% ca muncitori semi-calificați și 0.3% ca muncitori necalificați – număr asemănător cu situația actuală a ocupațiilor.

Concluzia este că românii și-au păstrat în general tipul ocupațional din țară și chiar au reușit să evolueze, dobândind mai multe funcții de conducere. Datorită pregătirii ridicate a acestora, ei nu au fost nevoiți să ocupe locuri de muncă de slabă calificare nici în Statele Unite ale Americii și nici în România.

Figura 31. Ocupația principală în România înainte de a emigra

Răspunsul la întrebarea 45: Care este localitatea în care dvs. sau familia dvs. a trăit în România înainte de a emigra în SUA?

Analiza localității din care românii au plecat către Statele Unite este imporantă din două perspective: pentru a identifica dacă există orașe cu un capital masiv de emigrație cu destinația SUA și de a vedea dacă există diferențe între zonele urbane și cele rurale.

Tabelul 81. Localitatea în care a trăit în România înainte de a emigra în SUA

Cele mai importante orașe, din punct de vedere numeric, din care au emigrat românii stabiliți în acest moment în Statele Unite ale Americii sunt București – cu 33.1%, Craiova – 7.1%, Cluj-Napoca – 6.8%, Timișoara – 4.8%, Sibiu – 4.0%, Constanța – 3.5%, Iași – 3.2% și Arad – 3.1%.

Doar 4.8% au răspuns că au plecat din altă localitate față de cele menționate. Observăm astfel că migrația este una preponderent urbană, semnificativ diferită față de migrația rurală prezentă în multe cazuri către noile coridoare ale migrației românești – Spania, Italia, Marea Britanie.

În plus, principalele orașe de origine sunt toate puternice centre universitare și orașe de dimensiuni mari și foarte mari. Bucureștiul are un semnificativ avantaj procentual față de celelalte orașe, reprezentând 33.1% din emigranți deși doar puțin peste 10% din cetățenii României au domiciliul în București.

Răspunsul la întrebarea 46: În ce județ este localitatea respectivă?

Tabelul 82. Județul în care a trăit în România înainte de a emigra în SUA

Și în momentul în care analizăm locul de origine în funcție de județ observăm că Bucureștiul domină, cu 23.0% din răspunsuri, urmat de Cluj – 7.4%, Ilfov – 7.2%, Dolj – 7.2%, Brașov – 6.5%, Timiș – 5.0% și Sibiu – 4.4%.

Județele de origine sunt însă destul de puternic echilibrate, existând un ușor dezavantaj pentru județele în care nu regăsim orașe foarte mari, cu centre universitare puternice. De asemenea, observăm că regiunea Olteniei este una dintre cele cu cel mai mic număr de emigranți către Statele Unite, urmată apoi de cea a Moldovei, cele mai importante ca număr de emigranți fiind județele din zona Transilvaniei, Ardealului și Bucureștiul.

Excepția în acest caz o face județul Constanța, care are 4.0% dintre numărul respondenților, un posibil motiv fiind accesul mai facil la modalități de emigrație înainte de 1989, datorită existenței celui mai puternic port din România.

Figura 32. Județul în care a trăit în România înainte de a emigra în SUA (Primele 20)

7.5.4. Migrația

Răspunsul la întrebarea 35: Dvs. personal v-ați născut în Statele Unite ale Americii?

Tabelul 83. Născut în Statele Unite ale Americii

Întrebați dacă s-au născut în Statele Unite ale Americii, 96.5% dintre respondenți au declarat că nu, față de numai 3.5% da. Întâlnim aici și una din principalele limite ale cercetării – suprareprezentarea imigranților de primă generație, care se identifică mai ușor cu originea română și păstrează o legătură mai strânsă cu România față de cei născuți în Statele Unite ale Americii. Raportul real în cadrul comunității este cel prezentat în analiza studiului ACS din capitolul 5.

Următoarele două întrebări (36 și 37) au fost adresate doar persoanelor care au răspuns afirmativ la întrebarea numărul 35.

Răspunsul la întrebarea 36: (Doar dacă răspunsul la întrebarea anterioară a fost DA) În ce an s-a stabilit familia dumneavoastră în Statele Unite ale Americii?

Tabelul 84. Perioada în care familia s-a stabilit în Statele Unite ale Americii

Perioadele în care familia celor care nu s-au născut în Statele Unite ale Americii s-au stabiliti aici sunt următoarele: între 1901 și 1920 – 13.6%, între 1946 și 1989 – 63.6% și după 1990 – 22.7%. Persoanele care au emigrat în perioada comunistă sunt cele mai des întâlnite aici datorită atingerii vârstei de maturitate a copiilor lor, chiar dacă din punct de vedere al fluxurilor de migrație nu este cea mai însemnată perioadă din istoria relației România – Statele Unite ale Americii.

Figura 33. Perioada în care familia s-a stabilit în Statele Unite ale Americii

Răspunsul la întrebarea 37: Care sunt principalele două motive pentru care predecesorii dvs. au decis să emigreze în SUA?

Tabelul 85. Motivele emigrării familiei

Motivele pentru care ascendenții persoanelor de origine română născute în SUA sunt variate. Cea mai frecventă cauză în grupul selectat este evitarea opresiunii politice din perioada comunistă – 54.55% selectând această opțiune (50.0% cel mai important, 4.55% foarte important). Acest lucru este întârit și de răspunsurile la întrebarea anterioară, de unde am aflat că majoritatea acestora au sosit în SUA în perioada comunistă. Pe locul doi se situează reîntregirea familiei – selectată de 31.82% din chestionați (13.64% cel mai important, 18.18% foarte important). Aproape la fel de important în luarea acestei hotărâri a fost nivelul foarte scăzut de trai din România la momentul emigrării – 4.55% considerând drept cea mai importantă motivație și 22.73% drept foarte importantă.

Emigranții români au fost dezamăgit de societatea românească și de probleme cu care se cunfrunta aceasta – 4.55% considerând acest factor drept cel mai important, față de 13.64% – foarte important.

Printre alte motive regăsim dezvoltarea carierei profesionale – foarte importantă pentru 18.18% din respondenți, studiile – importantă pentru 9.1% din respondenți și evitarea războaielor mondiale – 9.1%.

Următoarele întrebări din această secțiune au fost adresate doar personelor care au răspuns negativ la întrebarea 35, referitoare la nașterea acestora în America.

Răspunsul la întrebarea 38: Din ce an sunteți stabilit în Statele Unite ale Americii?

Tabelul 86. Perioada stabilirii în Satele Unite ale Americii

Studiul Sondajului Comunităților Americane ne arată că migrația românilor către Statele Unite ale Americii a fost un proces relativ constant, cu o scădere seminificativă în perioada comunistă datorită barierelor emigrației din România.

Figura 34. Perioada stabilirii în Satele Unite ale Americii

În cadrul studiului nostru, respondenții fac parte în principal din generațiile moderne. 53.4% dintre aceștia au sosit în Statele Unite ale Americii după anul 2001, în timp ce 36.3% au venit între 1990 și 2000. Doar 10.2% au sosit în SUA în periaoda comunistă și numai 0.2% înainte de 1940.

Motivul acestei distribuții îl regăsim în modalitatea de aplicare a chestionarului și în lipsa de interes față de comunicarea cu societatea românească – cu cât perioada în care aceștia au emigrat este mai îndepărtată, cu atât aceștia părăsesc mai mult spațiul comunitar românesc și se alătură celui american.

Răspunsul la întrebarea 39: Ce vârstă aveați în momentul stabilirii în SUA?

Figura 35. Vârsta la momentul stabilirii în SUA

O altă variabilă înteresantă în analiza procesului migratoriu o constituie vârsta la care emigrația are loc. Media în cadrul comunității românilor din SUA este de 29.79, în timp ce mediana se situează la 29 de ani. Observăm că există persoane prezente pe întreg spectrul al vârstei, de la 1 la 67 de ani.

Putem vorbi astfel de un proces migratoriu dominat de persoane tinere, care au ales să plece din România după ce și-au finalizat studiile și au dobândit o anumită experiență. Aceștia se află la o vârstă în care nu și-au stabilit rădăcini puternice în societatea românească, în același timp având curajul dat de tinerețe și neavând foarte multe lucruri de pierdut.

Tabelul 87. Vârsta la momentul stabilirii în SUA (grupa de vârstă)

Analizând grupat acest indicator, observăm că 12.1% din românii care au imigrat în Statele Unite ale Americii aveau sub 18 ani, aceștia parcurgând această călătorie împreună cu părinții, fără a avea puterea de a decide asupra acestui lucru.

30.6% din respondenții noștri fac parte din grupa 18 – 25 de ani, compusă în principal din persoane venite în Statele Unite ale Americii pentru a studia, foarte abile, inteligente și motivate, nefiind de la început siguri că doresc să rămână în SUA.

În grupa de vârsă 26 – 34 de ani întâlnim tinerii profesioniști, ce au dorit să își construiască viitorul într-o țară cu mai multe oportunități și ce le oferă posibilitatea de a își construi o carieră puternică pe propriile forțe,

19.1% dintre românii chestionați fac parte din grupa de vârstă 35 – 45 de ani, în timp ce în segmentul 46 – 55 întâlnim doar 5.2% din respondenți. Aceștia sunt profesioniști adulți, cu o anumită experiență, veniți adesea pe un tărâm sigur, cu locuri de muncă pregătite de acasă.

Foarte puține persoane au avut curajul să plece având între 56 și 64 de ani – doar 2.0%, iar la 65+ doar 0.8%. Aceștia au venit, cel mai probabil, pentru a se alătura copiilor lor plecați deja în Statele Unite ale Americii, adaptarea la o societate nouă fiind mult mai dificilă la peste 56 de ani – în principal datorită dificultății de a găsi o slujbă adecvată pregătirii și experienței pe care aceștia o au.

Figura 36. Vârsta la momentul stabilirii în SUA (grupa de vârstă)

Răspunsul la întrebarea 40: Decizia de emigrare în SUA a fost o…?

Tabelul 88. Factorul de decizie privind emigrarea

Felul în care a fost luată hotărârea de a emigra este important în relația cu profilul emigrantului. Observăm că 39.6% au luat hotărârea fără a avea sprijinul unui alt membru al familiei sau a partenerului de viață. Aceștia au emigrat cel mai probabil singuri.

38.8% și-au consultat soțul, soția sau partenerul de viață în momentul în care s-au hotărât să emigreze, decizia fiind impărțită între cei doi, procesul migratoriu fiind mai facil în acest caz. Șansele de integrare ale persoanelor care emigrează având sprijinul partenerului sunt mult mai ridicate, datorită coordonării mai bune în cadrul familiei a activităților domestice și legate de muncă.

Figura 37. Factorul de decizie privind emigrarea

Doar 7.69% au hotărât să emigreze luând decizia împreună cu părinții, în timp ce 9.82% nu au avut un cuvânt de spus – nefiind consultați de părinții lor în momentul emigrării. Doar 0.49% au luat aceasată decizie împreună cu prietenii, arătând că decizia de a emigra este una în primul rând personală și în al doilea rând familială.

În rândul celor ce au ales spus că a fost o altă situație, răspunsurile cele mai frecvente au fost legate de decizii externe propriei persoane: decizia irevocabilă a soțului; transferul de la locul de muncă sau expluzarea.

Răspunsul la întrebarea 41: Care este modalitatea prin care ați emigrat în SUA?

Tabelul 89. Modalitatea de imigrare în Statele Unite ale Americii

Putem clasifica imigranții români în funcție de modalitatea prin care aceștia au reușit să imigreze. 21.82% au ajuns în Statele Unite după ce au câștigat la Loteria vizelor – „Diversity Lottery Visa Program”, un program al Departamentului de Stat american, pornit în 1995, prin care se dorea diversificarea populației imigrante a Statelor Unite, prin selecția aplicanților din țări cu o rată de imigrație scăzută în America.

8.79% din românii chestionați au obținut azil politic în urma represiunii din perioada regimului comunist.

Figura 38. Modalitatea de imigrare în Statele Unite ale Americii

În baza unui contract de muncă semnat înaintea emigrării au emigrat 18.73% din grupul studiat, fiind vorba în acest caz de personal de o foarte înaltă calificare. O altă modalitate frecvent întâlnită de imigrație este prin căsătoria cu un cetățean american, acest lucru fiind întâlnit mai des în cadrul persoanelor de sex feminin.

Prin intermediul programelor de reîntregire a familiei au imigrat 9.45% din româno-americanii chestionați, aceasta fiind în general cea mai utilizată metodă de imigrare în rândul tuturor imigranților din SUA, în urma programului început în 1965 prin o nouă lege a imigrației, ce pune accent pe stabilitatea familiei în cadrul procesului imigraționist.

Doar 1.47% au rămas în Statele Unite ilegal, în urma unei vize de turist, încercând să treacă prin procesul anevoios de dobândire a drepturilor cetățenești.

24.92% au imigrat printr-o altă modalitate – 65% din aceștia în urma unei vize de studii, în timp ce un număr foarte restrâns a ajuns în SUA după un proces de adopție, iar restul printr-un program de sponsorizare prin intermediul unei companii sau fundații.

Tabelul 90. Tabel încrucișat. Modalitatea de imigrare în Statele Unite ale Americii și sexul

Analizând modalitatea de imigrare în funcție de sex, observăm că bărbații ajung mai des în Statele Unite cu ajutorul loteriei vizelor – 27.5% , față de femei cu 16.7%. Acestea imigrează mai des cu ajutorul căsătoriei cu un cetățean american – 22.6%, în timp ce doar 5.7% din bărbați au imigrat prin această metodă. Acestea au folosit mai des și vizele de reîntregire a familiei – 11.0%, în timp ce bărbații doar 7.9%.

Femeile nu sunt dispuse să își asume riscurile imigrației ilegale – doar 0.3% din acestea alegând această metodă, în timp ce 2.6% dintre bărbați au ales acest lucru.

Azil politic au solicitat 12.8% dintre persoanele de sex masculin, aceștia fiind mai predispuși sâ iși asume riscul emigrației în perioada comunistă, față de 5.1% din persoanele de sex feminin.

27.4% din femei au ales o altă metodă de imigrare (majoritatea venind pentru studii universitare), față de doar 21.9% din bărbați.

Răspunsul la întrebarea 42: Care sunt principalele două motive pentru care ați decis să emigrați în SUA ?

Tabelul 91. Motivele emigrării în Statele Unite ale Americii

Factorii care au condus la decizia emigrării sunt variați în cadrul grupului studiat iar pentru a putea explica importanța lor mai ușor, îi vom impărții cele două grupuri de factori identificate de Lee: factori de atracție și factori de respingere.

Principalii factori de atracție au fost: posibilitatea de a își reîntregii familia, pentru 13.7% dintre românii stabiliți în SUA; Oportunitățile de dezvoltare a carierei profesionale în țara de destinație, foarte importante în cazul a 16.4% dintre respondenți și cel mai important factor pentru 11.2% dintre aceștia; pentru a își continua studiile la un nivel mai ridicat decât în România – cel mai important factor pentru 10.4% dintre respondenți; pentru a putea trăi într-o societate foarte dezvoltată – cel mai important sau foarte important pentru 34.4% dintre respondenți.

Principalii factori de respingere au fost: ppresiunea politică din perioada comunistă, în cazul a 8.5% din respondenți; nivelul de trai scăzut din România, considerat foarte important pentru 12.0% dintre aceștia și cel mai important pentru 12.8%; pentru 16.7% din imigranți, dezamăgirea față de problemele cu care societatea românească se confruntă este cel mai important motiv, în timp ce 15.8% au declarat că acest factor este foarte important.

Alți factori care au determinat mutarea acestora au fost: migrația familiei, fără a avea opțiunea de a alege acest lucru, în cazul a 10.1% dintre respondenți; doar 1.1% au emigrat din motive medicale, dorind să primească îngrijiri mai bune în sistemul american

Răspunsul la întrebarea 47: Aveți cetățenie americană?

Tabelul 92. Posesia cetățeniei americane

Naturalizarea este procesul de acordare a privilegiilor și responsabilităților cetățenești pentru rezidenții născuți în afara țării. Procesul de naturalizare este foarte important în viața oricărui imigrant, acest lucru ducând la creșterea veniturilor acestora și la stabilitate socială. 64.5% din românii stabiliți în Statele Unite ale Americii chestionați au confirmat că au cetățenie americană, în timp ce 35.5% nu au fost încă naturalizați.

“Există diferențe și asemănări între conceptele de cetățeni și identitate care generază problem semnificative în adresarea amândurora. Cetățenia este un concept de status față de identitate. Este exprimată în norme juridice și legi, care definesc drepturile membrilor unei organizații statale. (…) Dacă identitatea nu necesită o bază legală, ea poate deveni baza unei dispute legale și a unei lupte sociale”.

Naturalizarea, procesul prin care românii “devin americani”, este însă un proces important în formarea noii lor identități – o confirmare a acesteia.

Tabelul 93. Posesia cetățeniei americane * Sexul Crosstabulation

Există diferențe minore în privința posesiei cetățeniei în funcție de sex – 66.8% dintre persoanele de sex masculin au reușit dobândirea acesteia, față de doar 61.9% dintre cele de sex feminin.

Unul dintre principalii teoreticieni ai cetățeniei, T.H. Marshall, împărțea cetățenia în trei părți: civilă, politică și socială. Cetățenia civilă cuprindea drepturile “necesare pentru libertatea individuală”, cum ar fi libertatea persoanei, libertatea de exprimare, dreptul la proprietate și dreptul la justiție. Aspectul politic al cetățeniei reprezenta dreptul de a participa la exercitarea puterii politice, în timp ce aspectul social includea de la dreptul bunăstării economice și securitatea dreptului de a participa la “moștenirea socială”, de a trăi viața unei ființe civilizate în conformitate cu standardele ce domină societatea.

Tabelul 94. Tabel încrucișat. Vârsta (Grupa de vârstă) și posesia cetățeniei americane

Raportul între vârstă și posesia cetățeniei este important pentru a determina dacă există o corelație între acești doi factori.

Observăm astfel că în grupa de vârstă 18 – 25 de ani, doar 43.9% dintre respondenți au cetățenie americană, față de 56.1% care nu au reușit încă să o dobânească. Naturalizarea a avut loc pentru 48.8% dintre persoanele între 26 și 34 de ani – în timp ce majoritatea – 51.2% nu au cetățenie.

În grupul de vârstă 35 – 45 de ani, raportul se schimbă – 65.8% dintre persoane au cetățenie, în timp ce 34.2% nu, iar acestă diferență se va majora în toate grupele următoare. În cadrul românilor de 46 – 55 de ani, 82.2% au reușit dobândirea cetățeniei, în timp ce doar 17.8% nu au reușit acest lucru. Procente copleșitor ridicate în favoarea posesie cetățeniei se regăsesc și în grupa de vârstă 56 – 64 – 90.2% cât și la persoanele de peste 65 de ani – 85.2%.

Motivul pentru care posesia cetățeniei nu este uniformă în cadrul tuturor grupelor de vârstă este legat de raportul între perioada în care imigranții au sosit în Statele Unite ale Americii și durata procesului de obținere a cetățeniei. Există mai multe metode prin care o persoană poate dobândi cetățenia americană, însă procesul este aproape întotdeauna anevoios, putând dura de la 5 la 15 ani. Astfel, cu cât perioada de când s-au stabilit în SUA este mai îndepărtată, cu atât șansele ca aceștia să reușească dobândirea cetățeniei sunt mai ridicate.

Răspunsul la întrebarea 49: În ce an ați obținut cetățenia americană?

Tabelul 95. Anul obținerii cetățeniei americane

Majoritatea românilor stabiliți în Statele Unite ale Americii pe care i-am chestionat au reușit să dobânească cetățenia americană după anul 2001 – 71.2%. Numărul celor care au fost naturalizaț în perioada 1990 – 2000 este de doar 18.0%, în timp ce între 1971 și 1989 au obținut cetățenia doar 8.3% din aceștia.

Perioadele cu cea mai scăzută rată de obținere a cetățeniei în rândul respondenților sunt 1941 – 1970 – cu 0.8% și perioada de înainte de 1940, când 1.6% au reușit obținerea cetățeniei.

Figura 39. Anul obținerii cetățeniei americane

Observăm și aici tendința ascendentă în obținerea cetățeniei, confirmând relația dintre durata în Statele Unite și șansele de obținere a cetățeniei. Există și abateri de la această situație – persoanele care sosesc în Statele Unite ale Americii cu vize de reîntregire a familiei, prin loteria vizelor sau prin căsătoria cu un cetățean american dobândesc mult mai rapid cetățenia decât restul imigranților.

Răspunsul la întrebarea 48: Intenționați să solicitați cetățenia americană?

Tabelul 96. Intenția de solicitare a cetățeniei americane

17.9% dintre persoanele chestionate care nu au cetățenie în acest moment au declarat că nu vor să facă demersuri pentru obținerea cetățeniei, în timp ce 82.1% au acest lucru în plan. Există două perspective prin care putem interpreta aceste date: cei aproape 18% nu doresc să rămână în Statele Unite ale Americii, fiind rezidenți doar pe perioada contractului actual de muncă sau a studiilor sau șansele ca aceștia să obțină cetățenia în acest moment sunt foarte mici din cauza unor probleme legale cu acest proces, neavând oportunitatea de a dobândi cetățenia.

Mai important este însă că peste 82% doresc să se naturalizeze și din punct de vedere legal, nu numai din perspectivă socială, culturală și economică.

Răspunsul la întrebarea 54: Aveți vreo proprietate semnificativă în România (apartament, mașină etc) ?

Tabelul 97. Posesia unei proprietatăți semnificative în România (apartament, mașină etc)

Posesia unor proprietăți semnificative în România este și ea un factor important pentru a vedea legăturile păstrate cu țara de origine în rândul româno-americanilor. Majoritatea au declarat că nu mai dețin astfel de conexiuni economice – 54.5%, în timp ce 45.5% au în continuare posesiuni în țară.

Majoritatea românilor ce au imigrat în Statele Unite ale Americii nu sunt interesați să își păstreze proprietățile din România, considerând că nu au nevoie de o plasă de siguranță în cazul insuccesului procesului emigraționist.

În mod normal, deținerea proprietăților ar trebui să fie legată direct de perioada de când aceștia sunt stabiliți în Statele Unite și de vârsta acestora, ce va fi analizată în următorul tabel – cu cât aceștia sunt mai în vârstă, cu atât aceștia vor deține mai puține proprietăți în România.

Tabelul 98. Tabel încrucișat. Vârsta (Grupa de vârstă) și posesia unei proprietatăți semnificative în România (apartament, mașină etc)

Nu am descoperit însă o legătură semnificativă a deținerii proprietăților în România și vârsta. În cadrul intervalului de vârstă 26 – 64 de ani, valorile variază cu maximum 3 procente, raportul fiind de 52% în favoarea celor ce nu dețin o proprietate, față de 48% care nu mai au nicio proprietate în România.

Excepție fac grupele de vârstă 18 – 25 de ani, unde 61.8% nu au nicio proprietate în România – cel mai probabil pentru că aceștia nu dețineau active economice seminifactive în momentul în care eu emigrat, și persoanele de peste 65 de ani – emigranți în general din perioada regimului comunist, ale căror posesiuni au fost naționalizate și pe care nu le-au retrocedat după 1990 din diferite motive.

Răspunsul la întrebarea 63: Ce limbă vorbiți în mod normal acasă?

Tabelul 99. Limbă vorbită în mod normal acasă

Pentru mai multe decenii a existat o concepție comună dar greșită că familiile de imigranți își vor ajuta mai mult copii prin trecerea completă la limba engleză în casă, sperând că în acest fel, cu cât aceștia vorbesc mai mult limba engleză, cu atât proficiența lor în această limbă va fi mai ridicată. Deși este adevărat că membrii familiei se pot ajuta unul pe celălalt prin comunicarea în limba țării de destinație, aceasta nu ar trebui să înlocuiască limba maternă, limba țării de origine. În epoca multiculturalismului, renunțarea totală la unul dintre cei mai importanți factori ai identității personale – limba vorbită – poate duce la pierderea identității culturale de origine.

Asimilarea, poate duce, în plus față de eliminarea bogăției culturale din societate, „la un nivel scăzut al stimei de sine, un concept de sine sărac și la alienarea culturală a individului”.

35.7% din persoanele chestionate declară că în mod normal vorbesc, în cadrul familiei, limba engleză, în timp ce 61.9% vorbesc limba română. Acesta este un factor pozitiv în păstrarea bagajului identitar a românilor stabiliți în Statele Unite ale Americii.

Tabelul 100. Tabel încrucișat. Vârsta la momentul stabilirii în SUA (grupa de vârstă) și limbă vorbită în mod normal acasă

Observăm însă o legatură importantă între vârsta la momentul imigrării și limba vorbită în normal acasă – cu cât aceștia erau mai în vârstă în momentul în care au imigrat, cu atât aceștia au păstrat mai mult limba română ca limbă principală. Dacă în rândul persoanelor ce aveau sub 18 ani când s-au stabilit în SUA doar 51.4% mai vorbesc româna acasă, 48.6% vorbind limba engleză, în grupul 18 – 25 de ani prezența limbii române crește la 53.2%, în timp ce 42% vorbesc engleză și 4.8% altă limbă.

Observăm accentuarea diferenței pe fiecare grup de vârstă – în rândul persoanelor ce aveau 26 – 34 de ani la momentul imigrării, 67.6% folosesc în casă limba română și numai 28.7% limba engleză. În grupul 46 – 55 de ani, diferența este și mai mare: 74.2% folosesc limba română, 3.2% altă limbă și numai 22.6% limba engleză. 75.0% dintre americanii de origine română chestionați ce au aveau între 56 și 64 de ani la momentul emigrării vorbesc limba română în casă, față de 16.7% libma engleză și 8.3% altă limbă. Persoanele ce au emigrat la peste 65 de ani (destul de slab reprezentate în studiul nostru) declară în proporție de 100% că nu vorbesc altă limbă decât româna în cadrul familiei.

Tabelul 101. Tabel încrucișat. Vârsta (Grupa de vârstă) și limbă vorbită în mod normal acasă

Legătura dintre vârsta respondenților și limba vorbită în mod normal acasă există, urmărește aceași tendință cu legătura dintre vărsta imigrării și limba vorbită acasă, însă nu este la fel de puternică.

În grupul de vârstă 18 – 25, 66.1% vorbesc limba română în timp ce 28.6% vorbesc limba engleză acasă – aceștia fiind în general sosiți recent în Statele Unite ale Americii.

Cel mai ridicat procent de persoane care vorbesc lima engleză în cadrul familiei găsim în grupul de vârstă 26 – 34 de ani – 45.5%, în timp ce 51.5% din aceștia vorbesc limba română și 3.0% o altă limbă.

În rândul persoanelor de peste 35 de ani, majoritatea respondenților – peste 63% în toate grupele de vârstă – au declarat că vorbesc limba română în cadrul familiei, procentul fiind mai ridicat o dată cu creșterea vârstei.

7.5.5. Religie

Religia este unul din stâlpii de bază ai identității persoanele și sociale ale românilor. Românii pot fi considerați nu doar credincioși, ci slujitori ai legii ortodoxe a guvernat timp de secole întregi națiunea românească. Ortodoxia este una din valorile fundamentale ale spiritului românesc ce nu se regăsește în rândul americanului de rând.

Comunitățile românești din Statele Unite ale Americii s-au format adesea în jurul bisericii, care aduce laolaltă o mare parte a imigranților, veniți în căutarea confortului spiritual și social – prin integrarea într-un grup cu persoane asemănătoare, de aceași religie, de aceași origine.

“Imigranți au nevoi spirituale, care sunt mai semnificative atunci când sunt ambalate într-un context lingvistic și cultural familiar. În special, imigranții sunt atrași de comuniune de biserici și temple etnice, acolo unde relațiile primare dintre enoriași sunt întărite cu mâncăruri tradiționale și obiceiuri.”.

Răspunsul la întrebarea 26: Ați avut o educație religioasă în sânul familiei?

Tabelul 102. Educație religioasă în cadrul familiei

Întrebați dacă au avut parte de o educație religioasă în cadrul familiei, numai 59.6% au răspuns că da, în timp ce 40.4% au spus că nu au fost educați în o anumită religie. Acest lucru este influențat de faptul că o mare parte din românii care se află acum în Statele Unite ale Americii au fost născuți și crescuți în societatea românească într-o perioadă în care religia era descurajată, adesea chiar suprimată – perioada comunistă.

Tabelul 103. Educație religioasă în sânul familiei (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Prin comparație, româno-americanii sunt mai apropiați din acest punct de vedere de români decât de americani, fiind însă mai puțin obișnuiți cu educația religioasă decât ambele grupuri de comparație – doar 78.3% dintre români au primit în cadrul familiei o educație religioasă, față de 81.4% în cadrul americanilor și 59.6% în rândul românilor din SUA.

Totuși, instituțiile religioase au fost, de-a lungul istoriei românilor din SUA, „cele mai importante resurse pentru depășirea obstacolelor pe care imigranții le îmtâmpină într-un mediu nou și adesea ostil.”

Răspunsul la întrebarea 27: Indiferent dacă mergeți sau nu la biserică, ați spune că…?

Tabelul 104. Religiozitate, independentă de mersul la biserică

Întrebați dacă se consideră religioși, indiferent de faptul că merg la biserică sau nu, 52.3% dintre românii din Statele Unite ale Americii declară drept o persoană religioasă. În același timp, 35.5% dintre aceștia spun că nu sunt o persoane religioase și 8.9% se consideră atei convinși.

Cu 7.3% din persoanele care au declarat că au fost crescute în spirit religios se consideră în acest moment persoane religioase – o parte foarte mare din româno-americani fiind dezamăgiți, aparent, de religie și biserică.

Figura 40. Religiozitate, independentă de mersul la biserică

Tabelul 105. Religiozitate, independentă de mersul la biserică (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Analizând diferențele între persoanele religioase din rândul româno-americanilor, observăm că aceștia sunt mai apropiați de americani. În timp ce 52.3% din româno-americani se declară credincioși, 77.1% dintre americani fac același lucru, comparat cu 87.5% dintre români.

Oferim două explicații pentru această diferență negativă a numărului persoanelor credincioase în rândul româno-americanilor: procesul de migrație migrație este unul profund selectiv, prin barierele și riscurile pe care le implică – persoanele cu un grad foarte ridicat de religiozitate nu sunt dispuse să își asume întotdeauna aceste riscuri; o altă posibilitate este legată de neintegrarea în spațiul spiritual din noua lume.

Răspunsul la întrebarea 28: Credeți în Dumnezeu?

Tabelul 106. Credința în Dumnezeu

Credința în Dumnezeu este diferită de religiozitate, adesea oamenii separând apartenența la o religie față de credință. Religia este o formă de manifestare organizată a credinței, în timp ce credința în Dumnezeu este independentă de religie. Aceasta poate exista fără religie, în timp ce religia nu poate exista fără credința în Dumnezeu.

80.6% din româno-americani declară că ei cred în Dumnezeu, în timp ce doar 19.4% nu cred în Dumnezeu.

Tabelul 107. Credința în Dumnezeu (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

În România și Statele Unite ale Americii regăsim un procent mult mai mare al persoanelor care cred în Dumnezeu – 96.3% respectiv 94.2%.

Imigranții sunt, prin definiție, mobili, migrând peste granițe internaționale, adesea la o țară distanță sau la jumătate de lume. Credința imigranților este și ea o credință mobilă, care se pare, în cazul românilor din SUA a fost afectată negativ – doar 80.6% crezând în Dumnezeu.

Tabelul 108. Tabel încrucișat. Credința în Dumnezeu și sexul

Analizând credința în Dumnezeu în funcție de sex, observăm că 84% din femei cred în Dumnezeu. Acestea sunt mai credincioase decât bărbații, care cred în Dumnezeu în proporție de 76.8%. 23.2% dintre bărbați nu cred în Dumnezeu, față de 16.0% din femei.

Tabelul 109. Tabel încrucișat. Credința în Dumnezeu și vârsta (grupa de vârstă)

Credința în Dumnezeu nu este puternic influențată de vârstă – în grupul 18 – 25 de ani, nivelul acesteia este de 78.9%, în segmentul 26 – 34 de ani – 76.7%, asemănător cu româno-americanii între 56 și 64 de ani – 74.5% și cei de peste 65 de ani – 77.8%

Un procent mai mare de credincioși găsim în rândul persoanelor de 35 – 45 de ani – 81.9% iar cea mai grupa de vârstă cea mai religioasă este la 46 – 55 de ani – 89.7%, unde doar 10.3% din aceștia nu cred în Dumnezeu. Totuși, inclusiv în cadrul acestui grup nivelul credinței în Dumnezeu este mai scăzut decât in cadrul populației generale din România și Statele Unite ale Americii.

Răspunsul la întrebarea 29: Cât de des vă rugați la Dumnezeu în afara slujbelor religioase? Ați spune că…

Un alt indicator important al religiozității în viziunea creștină este legat de modalitatea de exprimare a credinței prin rugăciunile aduse lui Dumnezeu. Rugăciunile reprezintă un aspect fundamental al vieții religioase. Întrebând cât de des se roagă la Dumnezeu, în afara slujbelor religioase, am am aflat că doar 17.7% dintre ei nu se roagă niciodată, în 13.3% o fac mai rar de câteva ori pe an. Cei mai mulți imigranți de origine română se roagă frecvent la Dumnezeu: 7.8% o fac de mai multe ori pe an, 5.6% cel puțin o dată pe lună. Peste jumătate din aceștia se roagă mai des de o dată pe lună: 5.5% o dată pe săptămână, 16.3% mai des de o dată pe săptămână și 31.9% se roagă în fiecare zi.

“Factorii sociali joacă un rol fundamental în determinarea cum comunicarea cu forțele supranaturale se manifestă și influențează motivele pentru care oamenii se roagă și nevoile pe care rugăciunile lor încearcă să le îndeplinească.”. Grupurile sociale care trec prin mai multă suferință și sunt private de anumite drepturi sau beneficii recurg cel mai adesea la rugăciune ca o modalitate de adaptare.

Tabelul 110. Frecvența la care se roagă la Dumnezeu în afara slujbelor religioase

Figura 41. Frecvența la care se roagă la Dumnezeu în afara slujbelor religioase

Comparând frecvența la care se roagă la Dumnezeu în afara slujbelor religioase a românilor-americani cu cea a românilor și a americanilor, observăm că aceștia se aseamănă mai mult cu americanii. 31.85% dintre româno-americani se roagă în fiecare zi, comparat cu 33.9% dintre români și 28.8% din americani. În același timp, 16.32% se roagă mai multe de o dată pe săptămână, față de 44.9% din români și 45.5% din americani care se roagă de mai multe ori pe săptămână. Cea mai mare asemănare între româno-americani și americani o găsim în rândul celor care declară că nu se roagă niciodată – 17.75% în primul grup și 16.8% în cel de-al doilea – față de doar 1.8% din români.

Tabelul 111. Frecvența la care se roagă la Dumnezeu în afara slujbelor religioase (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 30: În afară de nunți și înmormântări, cât de des mergeți la slujbe religioase?

Tabelul 112. Frecvența la care merge la slujbe religioase, în afară de nunți și înmormântări

“În ciuda existenței sentimentului de apartenență la o religie, participarea religioasă este foarte slabă în societatea modernă.”

Acest lucru este confirmat și în rândul românilor din Statele Unite ale Americii. Numai 6.2% dintre aceștia merg la slujbe religioase mai des de o data de săptămână, în timp ce alți 14.6% merg o data pe săptămână la biserică.

12.9% dintre cei care au răspuns la chestionarul nostrum merg o data pe lună la biserică pentru a participa la slujbă, în timp ce 23.7% ajung doar la slujbele officiate cu ocazia sărbătorilor religioase.

6.5% merg la slujbă o data pe an, în timp ce 14.6% chiar mai rar de atăt. Un număr destul de mare – 21.5% nu merg niciodată, sau aproape niciodată la slujbe religioase.

Figura 42. Frecvența la care merge la slujbe religioase, în afară de nunți și înmormântări

Așa cum observăm și în comportamentul româno-americanilor, „religia nu asigură astăzi nici contra inflației și nici contra unei schimbări nedorite de guvern, nici împotriva destrămării unei iubiri…Ea nu poate intra în locul altor sisteme funcționale. Ea este un sistem funcțional pentru sine și numai participarea la acest sistem funcțional conferă siguranțele specific religioase. Individul nu poate renunța la economie, educație, drept, dar a început să renunțe la religie.”

Tabelul 113. Frecvența la care merge la slujbe religioase, în afară de nunți și înmormântări (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Comparând frecvența participării la slujbe în cadrul celor trei grupuri studiate, observăm că româno-americanii se află în acest moment la granița dintre români și americani – 6.20% participă la slujbe mai des de o dată pe săptămână, față de 4.9% în cazul românilor și 13.5% în cazul americanilor.

Numărul celor care merg o dată pe săptămână este mai scăzut decât în cazul ambelor grupuri de comparație – 14.63% în rândul româno-americanilor, 20.4% în rândul românilor, 28.3% la americani.

Asemănări semnificative între româno-americani și americani găsim la cei care participă o dată pe lună – 12.88% față de 13.9%, în timp ce în România aceștia reprezintă 18.2%.

23.69% din româno-americanii au păstrat însă obiceiul românesc de a merge la biserică la sărbătorile religioase, unde 29.3% fac acest lucru, în timp ce în SUA doar 9.6% frecventează biserica doar de sărbători.

Răspunsul la întrebarea 31: Cât de important este Dumnezeu în viața dvs.? Vă rugăm să răspundeți dând o notă de la 1 la 10.

Tabelul 114. Importanța lui Dumnezeu în viață

Un procent semnificativ din românii stabiliți în Statele Unite ale Americii – 14.4% – consideră că Dumnezeu nu este deloc important în viața lor, în timp ce 41.2% consideră că acesta este foarte important. Sentimentul general referitor la importanța lui Dumnezeu este unul pozitiv, petse 70% considerând important sau foarte important acest aspect.

Figura 43. Importanța lui Dumnezeu în viață

Comparând importanța lui Dumnezeu în viața lor, observăm că românii din SUA sunt mai apropiați de americani decât de români, acest lucru fiind datorită numărului ridicat de persoane care nu consideră acest fapt important.

Dacă în cazul românilor din America, 25.67% au declarat de la deloc important la puțin important (1 – 4), 5.6% dintre români au făcut acest lucru și 11.2% dintre americani.

Tabelul 115. Importanța lui Dumnezeu în viață (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

4.1% din români au fost neutri față de această problemă, comparat cu 5.5% din americani și 7.29% în rândul româno-americanilor.

În rândul româno-americanilor întâlnim cel mai scăzut procent de persoane care consideră drept importantă prezența lui Dumnezeu în viața lor (răspunsurile 6 – 10) – 67.04%. Procentul acestora crede în rândul americanilor la 82.90%, ajungând la 90.3% pentru cetățenii din România.

Răspunsul la întrebarea 64: Din momentul în care ați emigrat în Statele Unite ale Americii v-ați schimbat apartenența la un cult religios?

Tabelul 116. Schimbarea apartenenței religioase

“Literatura de specialitate arată că religia continua să fie un marker important al identității pentru noi imigranți din Statele Unite. Totuși, grupurile de imigranți au metode diferite prin care își integrează identitatea religioasă cu cea etnică și acordă o importanță diferită acestora”.

O parte din românii din SUA, 3.2%, aleg să își schimbe apartenența religioasă pentru a se putea integra mai ușor în noua societate. Acest lucru este mai des întâlnit în cadrul grupurilor care aparțin unor religii slab reprezentate – nefiind cazul românilor și a Bisericii Ortodoxe din Statele Unite ale Americii.

83.9% și-au păstrat apartenența religioasă de la plecarea din țară, în timp ce 12.9% declară că nu au fost niciodată afiliați la o religie.

Răspunsul la întrebarea 65: Care a fost cultul religios la care ați avut apartenență înainte de a emigra în Statele Unite ale Americii ?

Tabelul 117. Apartenența la o religie sau o confesiune religioasă înainte de a emigra în Statele Unite ale Americii (detaliat)

În momentul în care au emigrat din România, majoritatea românilor erau, așa cum era de așteptat, de religie ortodoxă – 82.1%. Regăsim în rândul migranților și un număr foarte mare de protestanți – 6.8% – accesul acestora la procesul migratoriu fiind mult mai facil, datorită sprijinului acordat de biserică. 3.4% erau membri ai bisericii romano-catolice, în timp ce 0.9% erau de religie iudaică. 0.2% au declarat că erau budiști.

6.7% aparțineau unei alte religii – mai mult de jumătate din aceștia fiind greco-catolici, iar restul neoprotestanți, baptiști sau penticostali.

“Societățile post-comuniste dominate de ortodoxie sunt neobișnuite, arătând o creștere a vitalizării religioase în contextual unor instituții politice autoritare și o strânsă legătură către un nationalism organic-religios. Motivul major pentru revitalizarea continua a creștinismului ortodox în Europa post-comunistă este orientarea sprituală și rituală a creștinismului ortodox și mai puțin cea moral-instituțională, care diminuează contra-forțele secularizatoare”.

Figura 44. Apartenența la o religie sau o confesiune religioasă înainte de a emigra în Statele Unite ale Americii (detaliat)

Românii se definesc prin ortodoxie, iar ortodoxia îi definește pe români, inclusiv în rândul imigranților din Statele Unite ale Americii.

Majoritatea americanilor – 77% din populația adultă – se identifică cu o religie creștină. 48% sunt protestanți, 22% catolici, 2% mormoni și doar 1% ortodoxi. 6% au o altă religie, în timp ce 19.6% nu sunt afiliați din punct de vedere religios. Ortodoxii pot fi astfel considerați o minoritate în rândul confesiunilor americane.

Răspunsul la întrebarea 66: În prezent, aparțineți unei religii sau unei confesiuni religioase?

Deși majoritatea imigranților români chestionați aparțin unei confesiuni religioase – 60.6%, un procent foarte mare se identifică drept independentă din acest punct de vedere – 39.4%.

Tabelul 118. Apartenența la o religie sau o confesiune religioasă în prezent

Observăm același proces de accentuare a unui fenomen o dată cu procesul migrației – afiliearea confesională este mai ridicată în România decât în Statele Unite ale Americii, însă cel mai scăzută în rândul româno-americanilor.

Răspunsul la întrebarea 67: Care este apartenența dvs. religioasă, în prezent?

Tabelul 119. Apartenența la o religie sau o confesiune religioase în prezent (detaliat)

Apartenența religioasă curentă este ușor diferită față de cea la plecarea din țară – 4.0% din aceștia sunt în prezent romano-catolici, 10.7% protestanți, 1.6% de religie iudaică, 0.3% de religie budistă și doar 6.7% de altă religie.

Ortodoxia predomină în continuare – fiind confesiunea a 76.7% din românii din Statele Unite ale Americii. Totuși, 7.1% dintre practicanții acestei religii au migrat religia protestantă, religia dominantă a Statelor Unite ale Americii și alte 4% spre biserica romano-catolică.

Tabelul 120. Tabel încrucișat. Apartenența la o religie sau o confesiune religioase în prezent și limbă vorbită în mod normal acasă

Am considerat interesant de aflat dacă apartenența la o confesiune anume influențează în vreun fel limba pe care imigranții o vorbesc acasă, în cadrul familiei, încrucișând astfel doi factori esențiali ai identității personale și sociale a acestora.

Astfel, observăm că în cadrul familiilor romano-catolice, 33.3% vorbesc acasă limba engleză, 60.0% limba română și 6.7% o altă limbă. La protestanți, raportul este mai echilibrat – 45% vorbesc engleză, 50% română și 5% o altă limbă.

Raportul în rândul ortodoxilor ne confirmă strânsa legătură dintre ortodoxie și românism – 69.8% din aceștia aleg să vorbească limba română acasă, în timp ce numai 27.7% vorbesc limba engleză și 2.5% o altă limbă.

La polul opus, persoanele de religie iudaică vorbesc acasă în primul rând limba engleză – 80.0%, în timp ce numai 20.0% vorbesc limba română.

7.5.6. Economia

Răspunsul la întrebarea 20: Cât de mulțumit sunteți cu situația financiară a familiei (gospodăriei) dvs.? Dacă „1” înseamnă că sunteți complet nemulțumit, iar „10” înseamnă că sunteți foartemulțumit, ce valoare ați alege pentru nivelul de satisfacție în ceea ce privește situația dvs. financiară?

Gradul de satisfacție referitor la situația financiară a familiei nu se dorește a fi o măsura a bunăstării, ci o măsură subiectivă a satisfacției față de veniturile familiei sale. Au existat multe studii referitoare la legătura dintre gradul de satisfacție autoraportat și venituri – satisfacția vieții crește proporțional cu veniturile, indiferent de grupul studiat, însă până la un anumit punct.

Tabelul 121. Satisfacție față de situația financiară a familiei (gospodăriei)

Doar 2.53% din persoanele chestionate declară că sunt foarte nemulțumite de situația financiară a familiei lor, totalul răspunsurilor negative fiind de 8.23%. Imigranții români sunt foarte adaptabili și, oricare ar fi veniturile lor și situația lor financiară, cu siguranță este mai bună decât cea din România. 7.12% nu sunt nici nemulțumiți, dar nici mulțumiti cu situația lor financiară.

Figura 45. Satisfacție față de situația financiară a familiei (gospodăriei)

Persoanele satisfăcute de situația financiară a familiei sunt majoritare – 10.76% fiind foarte mulțumiți, în timp ce 84.66% din aceștia se declară între mulțumiți și foarte mulțumiți. Observăm astfel că situația financiară este una pozitivă din punct de vedere al percepției subiective a indivizilor din grupul studiat.

Legătura între satisfacția financiară și nivelul de fericire nu este însă una stabilă. De exemplu, venitul pe cap de locuitor în SUA în perioada 1974-2004, aproape s-a dublat, dar nivelul mediu de fericire nu prezintă nici o tendință semnificativă în sus. Aceasta constatare enigmată este numită în mod corespunzător Paradoxul lui Easterlin. O posibilă explicație este legată de posibilitatea ca satisfacția să fie legată nu de venitul absolut, ci de venitul relativ comparat cu cel din țara de origine și / sau al semenilor intervievatului.

Tabelul 122. Satisfacție față de situația financiară a familiei (gospodăriei) (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Comparând nivelul de satisfacție față de situația financiară a familie în România și Statele Unite ale Americii, observăm că un număr mult mai mare de români nu sunt satisfăcuți de veniturile lor – 43.6% – față de 21.9% din americani. 15% din români și 12.3% din americani nu sunt nici mulțumiți nici nemulțumiți. Majoritatea populației SUA este însă mulțumită cu situația sa financiară, 65.4% declarând că sunt între mulțumiți și foarte mulțumiți, în timp ce în România doar 41.3% au același grad de satisfacție.Imigranții de origine română sunt din acest punct de vedere mult mai apropiați de americani, având un grad de satisfacție chiar mai ridicat decât al lor – 84.66% – explicabil prin procesul migratorui – migrația dintr-o țară cu venituri mici și o situație economică instabilă în o țară puternic dezvoltată îi face pe aceștia mult mai flexibili și mai ușor de mulțumit.

Răspunsul la întrebarea 17: Cum apreciați evoluția sărăciei în Statele Unite ale Americii: ați spune că, în prezent, mai mulți, aproximativ la fel de mulți sau mai puțini oameni trăiesc în sărăcie,comparativ cu situația pe care o aveau în urmă cu zece ani?

Tabelul 123. Percepția asupra numărului de oameni care trăiesc în sărăcie în SUA față de acum 10 ani

Percepția asupra sărăciei este influențată și explicată prin mai mulți factori: starea socio-economică, explicații structurale și individualiste, și chiar influențe spociale inevitabile. Cauzele și acceptarea inegalităților sunt mai frecvent accentuate în Occident. Totusi, “factorii individuali domină peste explicațiile structurale în ceea ce privește averea unei persoane; deși este important să rețineți că legăturile sociale utile și condescendență sunt, de asemenea, considerați a fi factori importanți”.

Oamenii percep astfel nu neapărat sărăcia celor depărtați de ei, ci adesea nivelul de sărăcie al lor și a persoanelor apropiate de ei. Nivelul de sărăcie măsurat este astfel tot unul subiectiv, individual, care nu ține cont de veniturile reale ale persoanelor sărace sau de numărul real al acestora, în funcție de cum definim sărăcia.

Românii din Statele Unite ale Americii consideră că există un număr mai mare de persoane sărace în SUA față de acum 10 ani în proporție de 62.4%, în timp ce 20.9% consideră că aceștia sunt la fel de numeroși. Doar 7.6% consideră că nivelul de sărăcie a scăzut în America în ultimii 10 ani, în timp ce 9.0% declară că nu știu dacă au observat vreo schimbare în ultimul deceniu.

Figura 46. Percepția asupra numărului de oameni care trăiesc în sărăcie în SUA față de acum 10 ani

Comparând percepția românilor din SUA asupra sărăciei cu cea a românilor și a americanilor, observăm din nou aceași tendință – aceștia sunt mai apropiați de americani. Dacă 62.44% din româno-americani consideră că sunt mai mulți oameni săraci, în rândul americanilor procentul este de 69.0%, în timp ce 82.4% din români vâd sărăcia drept un fenomen ce se extinde. Este interesantă tendința de repulsie față de valorile inițiale românești, ajungând și în această situație să depășească pragul stabilit de populația generală americană.

Tabelul 124. Percepția asupra numărului de oameni care trăiesc în sărăcie față de acum 10 ani (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

. Răspunsul la întrebarea 18: Gândiți-vă la oamenii afectați de sărăcie din Statele Unite ale Americii. Care considerați că este motivul principal pentru care au ajuns în această situație?

Tabelul 125. Atitudinea față de motivul pentru care oamenii trăiesc în sărăcie

Motivul pentru care oamenii trăiesc în sărăcie este perceput de către româno-americani în mod bivalent – 46.4% consideră că aceștia sunt leneși și nu au ambiția necesară pentru a reuși să depășească singuri această situație, în timp ce 24.5% consideră că societatea îi tratează incorect și ar trebui să facă mai multe lucruri pentru oamenii săraci.

Diferența este una de viziune – între persoanele care consideră influența statului și a societății în viața personală drept primordială și cei care consideră că oamenii sunt stăpâni pe propriul destin și societatea nu este responsabilă de gestionarea acestuia.

Figura 47. Atitudinea față de motivul pentru care oamenii trăiesc în sărăcie

Tabelul 126. Atitudinea față de motivul pentru care oamenii trăiesc în sărăcie (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

În România, regimul comunist, în care statul era singurul responsabil pentru bunăstarea individuală și socială a deformat puternic percepția indivizilor față de șansele de a ieși din sărăcie al oamenilor săraci. Românii consideră în proporție de 75.1% societatea drept principal vinovat, în timp ce doar 38.8% din americani dau vina pe societate. 61.2% din americani sunt foarte tranșanți și consideră că oamenii sunt săraci pentru că sunt leneși și nu au ambiție, societate oferindu-le destule șanse, valoare care poate fi explicată prin etica protestantă față de muncă conceptualizată de Weber. În România procentul este de doar 24.9%.

Româno-americanii sunt și aici mai apropiați de americani decât de români – aceștia au reușit să depășească dependența de societate drept sistem protector și să își asume “visul american” – orice persoană, indiferent de poziția socială, educație sau veniturile curente are șansa să reușească în viață, atâta timp cât este dedicată și muncitoare.

Răspunsul la întrebarea 19: În opinia dvs., cei mai mulți dintre oamenii săraci din SUA au șanse să scape de sărăcie sau au șanse foarte mici să scape de această situație?

Tabelul 127. Atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie

Româno-americanii sunt optimiști atunci când vine vorba de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie, prin muncă și perseverență.

65.2% consideră că aceștia au posibilitatea să facă acest lucru. Atitudinea lor față de oamenii săraci este una modernă, a dominației individului asupra destinului social.

Totuși, 29.7% consideră că aceștia au foarte puține șanse de a scăpa de sărăcie. Fără să cunoaștem motivația acestei afirmații, credem că aceștia sunt cei care dau vina pe societate pentru nereușitele oamenilor săraci și indirect pentru nereușitele lor.

Figura 48. Atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie

Atitudinea românilor din Statele Unite ale Americii față de șansele oamenilor nevoiași de a scăpa de sărăcie este similară cu atitudinea americanilor, care cred în proporție de 70.5% în acest lucru. Doar 29.5% din americani oferă foarte puține șanse persoanelor sărace să își depășească această condiție.

Românii sunt mult mai negativiști, 72.7% fiind rezervați cu privire la posibilitatea celor cu venituri mici de a evolua în societate. Doar 27.3% cred că persoanele sărace au șanse de a scăpa de sărăcie.

Tabelul 128. Atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Cu ajutorul tabelului încrucișat de mai jos, am încercat să vedem dacă există vreo legătura între nivelul veniturilor respondenților și felul în care aceștia percep posibilitățile oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie.

Tabelul 129. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. și atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie

Observăm astfel că imigranții români cu venituri mici, de până la $ 8,925 pe an, care pot fi considerați săraci în Statele Unite ale Americii, sunt mai optimiști cu privire la șansele de a ieși din sărăcie – 72.0% considerând că există șanse pentru această evoluție, în timp ce doar 24.0% sunt resemnați cu situația oamenilor săraci.

Cei care câștigă între $ 8,925 și $ 36,250 sunt mai pesimiști, doar 61.2% dintre aceștia având speranțe că oamenii săraci pot să își crească veniturile, față de 29.1% care nu cred că aceștia își pot schimba viața în acest moment. Un raport asemănător se păstrează și la imigranții ce câștigă între $ 36,251 și $87,850 – 62.8% la 32.7%.

Observăm însă o dată cu creșterea veniturilor individuale și o creștere ușoară a încrederii românilor din SUA în acordarea șanselor persoanelor sărace de a evolua – 69.1% în rândul celor cu venituri între $87,851 și $ 183,250, 72.7% în rândul celor ce câștigă între $183,251 și $ 398,350 pe an și chiar 87.5% pentru persoanele care câștigă peste $400,000 pe an.

Răspunsul la întrebarea 68: În ultimul an, familia dvs…?

Tabelul 130. Evoluția situației financiare a familiei în ultimul an

Situația financiară a familiei în cadrul grupului studiat a evoluat pozitiv în ultimul an. 44.0% din aceștia declară că au reușit să economisească bani, în timp ce 37.8% consideră că s-au descurcat, fără a cheltui însă din economii sau a lua bani cu împrumut.

Doar 4.3% au fost nevoiți să apeleze la economii pentru a se putea susține în ultimul an, în timp ce 4.9% au apelat și la un împrumut.

Figura 49. Evoluția situației financiare a familiei în ultimul an

Dacă în cazul familiilor de imigranți care doresc să se întoarcă în țara de origine
„aceștea economisesc bani pentru a îi putea cheltui la întoarcere”, așa cum se întămâmplă în cazul românilor din Spania, Italia și Marea Britanie, acest lucru ne este valabil pentru imigranții români din Statele Unite ale Americii.

Economisirea este pentru ei o dovadă a integrării în societatea americană și a bună-stării, nu o reflexie a dorinței de întoarcere în țară.

Răspunsul la întrebarea 69: Îmi puteți spune, vă rog, care sunt veniturile totale ale dvs. din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc.?

Tabelul 131. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc.

Românii din Statele Unite ale Americii pe care i-am chestionat au o situație financiară în general bună sau foarte bună. Doar 4.2% din aceștia au declarat că, incluzând pensii, salarii, alocații, chirii, dividente și alte surse de venit, câștigă mai puțin de $ 8,925 pe an, în timp ce 17.3% au venituri între $ 8,925 și $ 36,250 – fiind aproape de limita de sărăcie din SUA.

Între $36,251 și $87,850 pe an câștigă 33.8% din imigranții care au participat la acest studiu, în timp ce cea mai mare parte – 34.3% – câștigă între $87,851 și $183.250 pe an – o sumă semnificativă de bani inclusiv pentru Statele Unite ale Americii.

7.4% își pot permite mai mult decât un trai decent, aducând acasă în fiecare an între $183,251 și $398,350, în timp ce 1.7% câștigă mai mult de $398.351 pe an – de mai mult de patru ori decât venitul mediu al americanului de rând.

Motivul pentru care imigranții români au în general venituri mai mari decât concetățenii lor este nivelul ridicat de instrucție pe care îl întâlnim în rândul grupului studiat.

Figura 50. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc.

Veniturile acestora sunt destul de normal distribuite, 75,55% din aceștia putând fi considerați ca aparținând clasei de mijloc – fie ea superioară – formată din persoane cu studii superioare, salariați profesioniști și manageri, sau inferioară – semi-profesioniști, mesteșugari calificați și manageri de nivel inferior.

Persoanele din clasa de mijloc au de obicei un nivel confortabil de viață, securitate economică semnificativă, autonomie de lucru considerabilă și se bazează pe expertiza lor pentru a se susține.

Tabelul 132. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente și evoluția situației financiare a familiei în ultimul an

Raportând veniturile totale din ultimul an la evoluția financiară a familiei în ultimul an, observăm următoarele: 16% din persoanele care au câștigat până în 8,925$ au cheltuit din economii și tot 16% au luat și bani cu îmrpumut – cel mai mare procent din toate grupele de venit. Cu cât o persoană câștigă mai mulți bani, cu atât probabilitatea ca ea să aibă datorii, să fie nevoită să se împrumute și să își cheltuie economiile este mai mare.

Nicio persoană din grupul studiat ce câștigă peste $183.251 nu a fost nevoită să recurgă la un împrumut în ultimul an, în timp ce doar 4.5% din aceștia au fost nevoiți să cheltuie din economii.

În toate categoriile de venit întâlnim peste 22% de persoane care economisesc, însă diferența între persoanele cu venituri mici (între $8,925 și $ 36,250) și cele cu venituri mari ( $ 183,251 și peste) este enormă – dacă doar 22.3% din primul grup a economisit bani, în rândul persoanelor cu venituri ridicate peste 75% au avut această posibilitate.

Cu cât veniturile acestora au fost mai mari, cu atât aceștia au economisit mai mult.

Tabelul 133. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. și sexul

Analizând veniturile totale din ultimul an în funcție de sex, observăm că persoanele de sex feminin au venituri mai mici decât cele de sex masculin. Procentul femeilor care câștigă mai puțin de $8,925 $ este de 5.3%, față de 2.7% din bărbați. În categoria $ 8,925 și $36,250 întâlnim 11.1% din bărbați și 21.4% din femei.

Cu cât veniturile cresc, cu atât mai puține persoane de sex feminin regăsim în grupa respectivă – cea mai mare diferență existând la venituri între $183,251 și $398,350 – bani câștigați de 10.3% din bărbați și doar 5.0% din femei. Deși există această diferență între sexe, imigrantele de origine română au venituri mai mari decât americanul de rând, așa cum am arătat în capitolul 5, și mult mai ridicate decât femeia medie din SUA.

Tabelul 134. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. și vârsta (grupa de vârstă)

Veniturile persoanale sunt influențate semnificativ și de vârstă – 25.5% din imigranții ce au între 18 și 25 de ani și 13.0% din cei de peste 65+ trăiesc cu sub $ 8,925 pe an, în timp ce în intervalul 26 – 55 doar sub 2% din români câștigă atât de puțin.

Identificăm astfel două grupuri defavorizate din punct de vedere al veniturilor: persoanele foarte tinere, între 18 și 25 de ani și persoanele în vârstă, de peste 65 de ani. Aceștia câștigă în proporție de 30.9% în cadrul tinerilor și 34.8% în cadrul celor în vârstă între $8,925 și $36,250, la limita superioară a pragului de sărăcie, în timp ce în cadrul celorlalte grupe de vârstă procentul persoanelor ce câștigă atât de puțin variază între 10.8% pentru grupa 35 – 45 de ani și maxim 20% pentru grupa 46 – 55 de ani.

Între $36,251 și $87,850 câștigă 25.5% dintre persoanele între 18 și 25 de ani, crescând la 44.1% atunci când ajung la 26 – 34 de ani, și 30.5% între 35 și 45 de ani.

Doar 18.2% din tinerii de până în 25 de ani și 17.4% din persoanele de peste 65 de ani câștigă peste $87.851. În toate celelalte grupe de vârstă peste 34.0% din imigranți câștigă peste $87.851 pe an – 34,1% din cei între 26 și 34 de ani, 57.3% din ce aflați între 35 și 45 de ani, 50,6% din adulții între 46 și 55 de ani și 54% din persoanele de 56 – 64 de ani.

7.5.7. Munca

Răspunsul la întrebarea 4: Vă voi citi o listă cu schimbări ale stilului de viață care ar putea surveni în viitorul apropiat. Vă rog să-mi spuneți, pentru fiecare schimbare care s-ar putea să se petreacă înviitor, dacă ați considera-o „un lucru bun”, „un lucru rău” sau „nu v-ar deranja”?

Tabelul 135. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai puțină importanță acordată muncii în viața noastră

Felul în care este perpercepută importanța muncii în viitor este interesant de studiat din perspectiva posibilelor evoluții tehnologice viitoare. 25.0% din persoanele întrebate consideră că ar fi un lucru bun ca munca să nu mai fie atât de importantă, în timp ce 31.5% nu ar fi deranjați de acest lucru. 41.1% declară că pierderea importanței muncii ar fi un lucru rău, negativ – identificându-se adesea prin muncă.

Tabelul 136. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai puțină importanță acordată muncii în viața noastră (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Comparând cu felul în care românii și americanii valorifică importanța muncii, românii din SUA sunt mai apropiați de americani – care declară în proporție de 44.2% că mai puțină importanță acordată muncii ar fi un lucru rău – față de 70.6% din români, 28.7% nu ar fi deranjați – 14.8% la români și pentru 27.1% ar fi o evoluție pozitivă – față de 14.6% în rândul românilor. În rândul româno-americanilor și a americanilor de rând nu putem vorbi de o lipsă de prețuire pentru muncă ci de o înțelegere mai mare a beneficiilor evoluției tehnologice.

Figura 51. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai puțină importanță acordată muncii în viața noastră

Munca este, și a fost întotdeauna, unul dintre aspectele cele mai definitorii ale vieții noastre, un spațiu social, creativ, inovator, adesea frustrant, exasperant și obositor. Multe dintre modalitățile de lucru curente trec printr-un proces evolutiv – lucrul de la 9 la 5, angajarea la o singură companie, petrecerea timpului cu familia, weekendurile libere sau mersul la birou în fiecare zi – toate acestea se pot schimba în viitor. Ce vine in locul lor este mult mai puțin cunoscut și mai dificil de înțeles.

Răspunsul la întrebarea 10: Ce punct de pe această scară descrie cel mai clar importanța pe care o acordați muncii (inclusiv munca în gospodărie și activitatea școlară), în comparație cu activitățiledin timpul liber și activitățile de recreere?

Tabelul 137. Atitudine: importanța muncii vs importanța timpului liber

Analizând felul în care se raportează la muncă și timpul liber românii din Statele Unite ale Americii, observăm că 49.7% consideră că este important un echilibru între timpul liber și muncă. 35.9% prețuiesc mai mult timpul liber decât munca, în timp ce numai 14.4% pun serviciul mai sus de distracție.

Figura 52. Atitudine: importanța muncii vs importanța timpului liber

Aceștia se aseamană și în acest caz din unele puncte de vedere și cu americanii și cu românii. Au preluat de la americani importanța timpului liber, pierzând din apatie românilor față de distracție – doar 11.8% din români consideră că activitățile din timpul liber fac viața să merite trăită, față de 22.7% din americani și 35.92% din româno-americani, accentuând această direcție. Nu au dobândit însă și etica pentru muncă adusă de spiritul protestant, reprezentată de cei 32.0% din americani care declară că treiesc pentru munca, nu pentru activitățile din timpul liber – ci au păstrat și chiar accentuat indiferența românilor față de muncă.

Tabelul 138. Atitudine: importanța muncii vs importanța timpului liber (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Doar 18% din români consideră mai importantă munca decât timpul liber, mai mult decât în rândul româno-americanilor – 14.4%.

Csikszentmihalyi susține că nici oamenii care ar alege să aibă mai mult timp liber în defavoarea muncii nici cei care preferă munca în defavoarea timpului liber sunt foarte fericiți – ci, spune el, oamenii sunt fericiți atunci când găsesc o stare optimă între cele două, atunci când muncesc către un scop, rezolvând o problemă ce se află la nivelul lor de pregătire, folosindu-și capacitățile intelectuale fără a fi însă depășiți, suprasolicitați.

Răspunsul la întrebarea 11: Oamenii au idei diferite în ceea ce privește respectarea instrucțiunilor la serviciu. Unii spun că trebuie să respecți instrucțiunile date de un superior, chiar dacă nu esți întotalitate de acord cu ele. Alții spun că trebuie să respecți instrucțiunile date de un superior doar dacă ești convins că acesta are dreptate.

Tabelul 139. Atitudine: respectarea instrucțiunilor primite la serviciu

Respectarea instrucționilor primite la serviciu nu este o prioritate în rândul românilor din Statele Unite ale Americii – doar 31.2% consideră că acestea trebuiesc respectate indiferent dacă sunt în totalitate de acord cu ele, în timp ce 21.2% cred că superiorii ierarhici ar trebui să îi convingă în prealabil. În plus, 46.4% consideră că respectarea lor este dependentă de situație și nu obligatorie.

Figura 53. Atitudine: respectarea instrucțiunilor primite la serviciu

Această caracteristică este una românească – 28.8% din români consideră că trebuie să respecți instrucțiunile primite la serviciu, față de 66.7% din americani. Doar 7.5% din americani consideră că respectarea instrucțiunilor depinde de situație, față de 42.3% din români, iar 25.8% din americani și 28.9% din români consideră că trebuie să fie convinși în prealabil.

Tabelul 140. Atitudine: respectarea instrucțiunilor primite la serviciu (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Astfel, felul în care imigranții de origine română se raportează la asumarea instrucțiunilor primite este cel pe care l-au dobândit în societatea românească, nu cel din societatea americană – ei urmează instrucțiunile doar dacă sunt de acord cu ele sau sunt convinși în prealabil, în timp ce americanii respectă ordinea ierarhică și organizarea instituțiilor și a companiilor.

7.5.8. Consum informațional

Răspunsul la întrebarea 34: Oamenii folosesc surse diverse pentru a afla ceea ce se întâmplă în țara lor și în lume. Pentru fiecare dintre următoarele surse, vă rugăm să indicați dacă ați folosit-o saunu ați folosit-o în săptămâna anterioară pentru a obține informații?

Consumul informațional al românilor din Statele Unite ale Americii este unul în general ridicat. Mediul cel mai folosit de aceștia pentru a se informa este internetul – pe care 99.0% din cei chestionați l-au folosit în ultima săptămână. Internetul este un mediu ce a schimbat radical felul în care oamenii consumă și interacționează cu informația – fiind interactiv, imediat, incredibil de variat și, în primul rând, construit pentru un consum social răspândit.

84.3% declară că au aflat informații în ultima săptămână din discuții cu prieteni și colegi, în timp ce doar 15.7% nu au folosit această sursă de informare.

Tabelul 141. Surse de informații folosite în ultima săptămână

Un procent foarte mare al persoanelor intervievate își procură informațiile cu ajutorul jurnalelor de știri difuzate la radio sau TV – 71.4% și al reportajelor difuzate pe aceleași canale media – 70.5%. Doar 48.1% au citit un ziar în ultima săptâmână, acest lucru fiind un semnal al evoluția negativă a puterii ziarelor în lumea post-modernă, oamenii fiind atrași de informații în timp real. 65.1% nu au citit în săptămâna anterioară o revistă tipărită, în timp ce 34.9% au folosit o revistă pentru a se informa. Doar 50.9% din românii din SUA au citit o carte în ultima săptămână.

Tabelul 142. Surse de informații folosite în ultima săptămână în România

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN

Consumul informațional în cadrul românilor din Statele Unite ale Americii este mai ridicat decât în cazul românilor rămași acasă în unele situații – când vorbim de cărți, discuții cu prieteni sau colegi, reviste tipărite, internet și mai scăzut în principal când vorbim de consulum de informații TV.

În România, cele mai frecvente surse de informații sunt jurnalele de știri difuzate la radio sau TV (93.8% în ultima săptămână), reportajele pe aceleași medai (74.7%), discuțiile cu prieteni sau coloeg – 60.4%, ziarele – 51.4%.

Un consum redus de informații găsim pentru revistele tipărite, care au fost citite în ultima săptămână doar de 32.1% din români, cărți – 22.4% – un procent îngrijorător de scăzut și internet – 14.5%, însă procentul este mult mai ridicat în cadrul populației urbane.

Româno-americanii sunt mai apropiați de americani din perspectiva consumului informațional.

Tabelul 143. Surse de informații folosite în ultima săptămână în Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN

Americanii, la fel ca românii din Statele Unite ale Americii, se bazează foarte mult pe informațiile primite prin intermediul prietenilor sau colegilor – 82.2% folosind această sursă în ultima săptămână.

Internetul este și el foarte folosit în rândul americanilor – 67.3% îl folosesc săptămânal pentru a se informa, în timp ce în rândul populației studiate de noi procentul este de 99.0% – putem explica această diferență și datorită felului în care studiul nostru a fost promovat, internetul fiind principalul mijloc de desfășurare a acestuia.

Americanii au un consum ridicat, asemenea românilor din SUA dar mai scăzut decât în România de informațiii din jurnale de șitri radio/TV – 87.4% și reportaje radio TV – 61.7%. 44.2% din americani au citit în ultima săptămână o revistă tipărită pentru a se informa, în timp ce doar 31.5% au citit o carte – mai mult decăt în România, unde procentul este de 22.4%, însă mai puțin decât în rândul imigranților români – 50.9%.

Ziarele încă reprezintă o sursă importantă de știri pentru americani, în ultima săptămână 64.2% din populația americană citind cel puțin un articol de ziar.

Românii din Statele Unite ale Americii se aseamănă mai mult din perspectiva consumului informațional cu americanii decât cu românii, folosind foarte des informațiile primite de la persoane apropiate și prin noile canale media – internet și email, dovadă a progresului tehnologic și a creșterii ușoare a încrederii în grupurile menționate.

7.5.9. Capital social

„Valoarile culturale accentuează forma și justifică convingerile individuale și de grup, acțiunile și obiectivele. Aranjamentele instituționale și de politici, normele și practicile de zi cu zi exprimă accentele de valoare culturală care stau la baza societăților”

Valorile au un efect foarte ridicat asupra felului în care indivizii își petrec viața și asupra evoluției societății, iar societatea influențează la rândul ei valorile indivizilor.

Atitudinea față de lucrurile pe care le consideră importante în viață este esențială în înțelegerea grupului studiat, dar și pentru a putea face o comparație cu populația din țara de origine și cea din țara de destinație.

Răspunsul la întrebarea 12: Vă rog să-mi spuneți cât de importante sunt următoarele lucruri în viața dvs.

Tabelul 144. Important în viață

Familia este cel mai important lucru în viața românilor di SUA – 92.4% considerând familia foarte importantă, 7.3% destul de importantă și doar 0.3% nu foarte importantă. Nici un respondent nu a considerat familia drept deloc importantă.

Aceasta este o valoare universală a umanității – în peste cele 82 de țări în care a fost efectual Studiul Valorile Mondiale, familia a fost considerată foarte importantă pentru mai mult de 90% din respondenți, singura excepție fiind Libanul cu 78%.

Tabelul 145. Important în viață. România

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 146. Important în viață. Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

7.5.10. Distanța socială

Răspunsul la întrebarea 13: Aș dori să vă întreb cât de multă încredere aveți în persoane aparținând unor diverse grupuri. Îmi puteți spune, pentru fiecare grup, dacă aveți „încredere totală”,„relativă”, „nu prea multă” sau „deloc”?

Tabelul 147. Încredere în:

Tabelul 148. Încredere în. România

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 149. Încredere în. Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 14: Această listă include grupuri diverse de persoane. Puteți menționa grupurile pe care nu ați vrea să le aveți ca vecini?

Tabelul 150. Grupuri pe care nu-ar dori ca vecini:

Tabelul 151. Grupuri pe care nu-ar dori ca vecini (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

7.5.11. Reprezentarea sinelui social

Răspunsul la întrebarea 21: Unii oameni au sentimentul că dețin controlul pentru ceea ce se întâmplă în viața lor și simt că au libertatea de a alege, alții însă cred că nu au niciun fel de control și simtcă nu au prea multă libertate de a alege. Pe o scară de la 1 la 10, dvs. unde vă situați, 1 însemnând că „nu aveți opțiuni de alegere”, iar 10, „foarte multe opțiuni de alegere”.

Tabelul 152. Controlul asupra propriului destin și a libertății de alegere

Figura 54. Controlul asupra propriului destin și a libertății de alegere

Tabelul 153. Controlul asupra propriului destin și a libertății de alegere (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 22: Având în vedere toate aspectele vieții dvs., ați spune că sunteți…?

Tabelul 154. Gradul de fericire (subiectiv)

Figura 55. Gradul de fericire (subiectiv)

Tabelul 155. Gradul de fericire (subiectiv) (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 23: În general, cum ați descrie starea dvs. de sănătate din prezent? Ați spune că este…?

Tabelul 156. Starea sănătății (subiectiv)

Figura 56. Starea sănătății (subiectiv)

Tabelul 157. Starea sănătății (subiectiv) (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 23: Cât de mândru sunteți de faptul că …?

Tabelul 158. Mândria față de faptul că este român sau de origine română

Figura 57. Mândria față de faptul că este român sau de origine română

Tabelul 159. Mândria față de naționalitate (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 160. Mândria față de faptul că trăiește în Statele Unite ale Americii

Figura 58. Mândria față de faptul că trăiește în Statele Unite ale Americii

Răspunsul la întrebarea 25: Oamenii au păreri diferite despre ei înșiși și despre felul în care relaționează cu lumea. Îmi puteți spune în ce măsură sunteți de acord sau nu sunteți de acord cu fiecaredintre următoarele afirmații privind felul în care vă vedeți propria persoană?

Tabelul 161. Relația cu lumea: Mă văd ca un cetățean al lumii.

Tabelul 162. Relația cu lumea: Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 163. Relația cu lumea: Romania

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

7.5.12. Egalitatea de șanse

Răspunsul la întrebarea 9: Pentru următoarele afirmații pe care le veți citi, vă rog să îmi spuneți în ce măsură sunteți sau nu sunteți de acord cu fiecare dintre ele. Sunteți „total de acord”, „de acord”,„nu sunteți de acord” sau „nu sunteți deloc de acord”?

Tabelul 164. Egalitatea de șanse.

Tabelul 165. Egalitatea de șanse. România

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 166. Egalitatea de șanse. Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

7.5.13. Politică și democrație

Răspunsul la întrebarea 1: Citiți, vă rog, afirmațiile de mai jos, pe care oamenii le fac uneori în legătură cu un sistem politic democratic. Spuneți-mi, vă rog, care este atitudinea dvs. față de fiecareafirmație, sunteți „total de acord”, „de acord”, „în dezacord” sau „în dezacord total”.

Tabelul 167. Sistem politic democratic. Romanii din SUA.

Tabelul 168. Sistem politic democratic. România.

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 169. Sistem politic democrratic . – Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 2: În ce măsură considerați că următoarele afirmații reprezintă caracteristici esențiale ale democrației sau nu reprezintă caracteristici esențiale ale democrației?

Tabelul 170. Caracteristici esențiale ale democrației: Guvernele impozitează bogații și subvenționează săracii.

Tabelul 171. Caracteristici esențiale ale democrației. România

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 172. Caracteristici esențiale ale democrației: Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 3: Cât de important este pentru dvs. să trăiți într-o țară cu guvernare democratică?

Tabelul 173. Cât de important este pentru dvs. să trăiți într-o țară cu guvernare democratică?

Figura 59. Cât de important este pentru dvs. să trăiți într-o țară cu guvernare democratică?

Răspunsul la întrebarea 4: Vă voi citi o listă cu schimbări ale stilului de viață care ar putea surveni în viitorul apropiat. Vă rog să-mi spuneți, pentru fiecare schimbare care s-ar putea să se petreacă înviitor, dacă ați considera-o „un lucru bun”, „un lucru rău” sau „nu v-ar deranja”?

Tabelul 174. Schimbări ale stilului de viață în viitor

Tabelul 175. Schimbări ale stilului de viață în viitor. România

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 176. Schimbări ale stilului de viață în viitor. Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 6: Aș dori să îmi spuneți acum opiniile dvs. cu privire la următoarele două aspecte economice. Cum ați poziționa opinia dvs. pe această scară?

Tabelul 177. Atitudine: proprietatea privată vs proprietatea de stat

Figura 60. Atitudine: proprietatea privată vs proprietatea de stat

Tabelul 178. Atitudine: proprietatea privată vs proprietatea de stat (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 179. Atitudine: concurența este bună vs concurența este rea

Figura 61. Atitudine: concurența este bună vs concurența este rea

Tabelul 180. Atitudine: concurența este bună vs concurența este rea (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 7: În ce măsură sunteți sau nu sunteți de acord cu următoarea apreciere: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată”?

Tabelul 181. Atitudine: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată”

Figura 62. Atitudine: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată”

Tabelul 182. Atitudine: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată” (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 8: Pentru fiecare afirmație, ați spune că este o modalitate „foarte bună”, „relativ bună”, „relativ proastă” sau „foarte proastă” de guvernare a unei țări?

Tabelul 183. Important în guvernarea țării: Să aibă un sistem politic democratic

Figura 63. Important în guvernarea țării: Să aibă un sistem politic democratic

Tabelul 184. Important în guvernarea țării: Să aibă un sistem politic democratic ( comparație Statele Unite ale Americii – România)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Tabelul 185. Important în guvernarea țării: Să aibă la conducere un regim militar

Figura 64. Important în guvernarea țării: Să aibă la conducere un regim militar

Tabelul 186. Important în guvernarea țării: Să aibă la conducere un regim militar (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Răspunsul la întrebarea 5: Citiți, vă rog, aprecierile de mai jos. Pentru bunul mers al societății, care considerați, din punctul dvs. de vedere, că este cea mai importantă? Dar a doua ca importanță, care este?

Tabelul 187. Important pentru bunul mers al societății.

Tabelul 188. Important pentru bunul mers al societății: (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

Răspunsul la întrebarea 15: Cât de democratic este sistemul de guvernământ în prezent, în Statele Unite ale Americii? Dar în România?

Tabelul 189. Percepția asupra democrației din Statele Unite ale Americii

Figura 65. Percepția asupra democrației din Statele Unite ale Americii

Tabelul 190. Percepția asupra democrației din România

Figura 66. Percepția asupra democrației din România

Tabelul 191. Percepția asupra democrației în propria țară (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN

Răspunsul la întrebarea 16: Cât de răspândite credeți că sunt luarea de mită și corupția în Statele Unite ale Americii? Dar în România?

Tabelul 192. Percepția asupra răspândirii corupției în Statele Unite ale Americii

Figura 67. Percepția asupra răspândirii corupției în Statele Unite ale Americii

Tabelul 193. Percepția asupra răspândirii corupției în România

Figura 68. Percepția asupra răspândirii corupției în România

Tabelul 194. Percepția asupra răspândirii corupției în propria țară (Comparație România – Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN.

7.5.14. Activism politic și apartenență organizațională

Răspunsul la întrebarea 32: Ați făcut sau nu ați făcut una dintre aceste activități în ultimii cinci ani?

Tabelul 195. Activism politic în ultimii cinci ani

Tabelul 196. Activism politic în ultimii cinci ani:. Statele Unite ale Americii)

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN

Tabelul 197. Activism politic în ultimii cinci ani. Romania

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN

Răspunsul la întrebarea 33: O să dau citire unei liste cu organizații de voluntariat. Pentru fiecare dintre ele, îmi puteți spune dacă sunteți membru activ, membru inactiv sau dacă nu sunteți membrual respectivului tip de organizație?

Tabelul 198. Apartenența organizațională: Organizație bisericească sau religioasă

Tabelul 199. Apartenența organizațională. România

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN

Tabelul 200. Apartenența organizațională. Statele Unite ale Americii

Sursa: World Values Survey Association, World Values Survey Wave 1-6 1981-2014 OFFICIAL Longitudinal Multiple-Wave v.20140429, www.worldvaluessurvey.org. Aggregate File Producer: Asep/JDS, Madrid SPAIN

7.6. Concluzii

– comunitatea evreiască.

Concluzii, propuneri și dezvoltări ulterioare

Bibliografie

Listă tabele

Tabelul 1. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat drept ultimă țară de rezidență România – 1821 – 1920 12

Tabelul 2. Locuitori ai Statelor Unite ale Americii născuți în România. 15

Tabelul 3. Persoane ce se declară de origine română. 15

Tabelul 4. Locuitori ai Statelor Unite ale Americii născuți în România. 15

Tabelul 5. Numărul de imigranți români admiși în Statele Unite ale Americii, în funcție de sex și distribuție pe procente, 1899-1928. 17

Tabelul 6. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat ca ultima țară de rezidență România – 1920 – 1949 18

Tabelul 7. Numărul persoanelor ce se declară de origine română. 19

Tabelul 8. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat ca ultima țară de rezidență România – 1947 – 1989 22

Tabelul 9. Numărul locuitorilor ai Statelor Unite ale Americii născuți în România 22

Tabelul 10. Persoane stabilite în Statele Unite ce au declarat ca ultima țară de rezidență România – 1990 – 2010 24

Tabelul 11. Anul coltării datelor pentru American Community Survey 31

Tabelul 12. Metoda de colectare a datelor – American Community Survey 32

Tabelul 13. Distribuția românilor din Statele Unite ale Americii pe regiuni 32

Tabelul 14. Numărul de ani de când se află în Statele Unite ale Americii 33

Tabelul 15. Perioada în care au imigrat în Statele Unite ale Americiiâ 35

Tabelul 16. Perioada în care au dobândit cetățenia 36

Tabelul 17. Răspândirea pe state a persoanelor de origine română in SUA 38

Tabelul 18. Locul nașterii al românilor din Statele Unite ale Americii (peste 1000 de persoane) 40

Tabelul 19. Originea etnică a românilor din SUA – prima opțiune 42

Tabelul 20. Originea etnică a românilor din SUA – a doua opțiune 43

Tabelul 21. Însușirea limbii engleze la românii din Statele Unite ale Americii 44

Tabelul 22. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii, analizată pe grupe de vârstă 46

Tabelul 23. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii, analizată în funcție de cetățenie 47

Tabelul 24. Vărsta românilor din Statele Unite ale Americii 48

Tabelul 25. Tipul gospodăriei romăne-americane 50

Tabelul 26. Starea civilă a românilor din SUA 50

Tabelul 27. Numărul căsătoriilor 53

Tabelul 28. Nivelul de studii al românilor din Statele Unite ale Americii 53

Tabelul 29. Ocuparea forței de muncă în rândul românilor din SUA 54

Tabelul 30. Săptămâni lucrate în ultimul an 55

Tabelul 31. Românii din SUA. Ocupația pe domenii de activitate. 56

Tabelul 32. Românii din SUA. Ocupație. 57

Tabelul 33. Venitul anual total al gospodăriei 58

Tabelul 34. Românii din SUA. Venituri / familie în ultimele 12 luni (2012, în dolari). 59

Tabelul 35. Venituri / persoană în ultimele 12 luni (2012, în dolari). 60

Tabelul 36. Numărul și perioada activă a veteranilor 63

Tabelul 37. Ratele sărăciei pentru familii și pentru persoane pentru care nivelul de sărăcie este determinat în rândul imigranților români 64

Tabelul 38. Starea de sărăcie și nativitatea imigranților de origine română 65

Tabelul 39. Dreptul de proprietate asupra locuinței. 66

Tabelul 40. Chiria brută lunară plătită de românii din Statele Unite ale Americii 67

Tabelul 41. Valoarea plății lunare pentru prima ipotecă 67

Tabelul 42. Costul anual de asigurare a bunurilor 69

Tabelul 43. Cheltuieli anuale cu eletricitatea 69

Tabelul 44. Combustibilul folosit pentru încălzirea domiciliului 70

Tabelul 45. Cheltuieli anuale cu încălzirea casei 70

Tabelul 46. Cheltuieli anuale cu apa 71

Tabelul 47. Cheltuieli anuale cu combustibil 71

Tabelul 48. Structura unităților de locuință 72

Tabelul 49. Numărul de familii în gospodărie 72

Tabelul 50. Vechimea locuințelor românilor din SUA 73

Tabelul 51. Valoarea locuințelor românilor din Statele Unite ale Americii 74

Tabelul 52. Autovehicule disponibile în gospodărie. 75

Tabelul 53. Structura eșantionului cercetării – împărțirea pe state 79

Tabelul 54. Structura eșantionului cercetării – împărțirea pe sex 81

Tabelul 55. Structura eșantionului cercetării – împărțirea pe grupe de vârstă 81

Tabelul 56. Limba completării chestionarului 82

Tabelul 57. Sexul 83

Tabelul 58. Vârsta (Grupa de vârstă) 84

Tabelul 59. Tabel încrucișat – Vârsta (Grupa de vârstă) și Sexul 86

Tabelul 60. Starea civilă 86

Tabelul 61. Tabel încrucișat – Starea civilă și Sexul 88

Tabelul 62. Numărul de copii în familie 88

Tabelul 63. Tabel încrucișat – Locuirea împreună cu părinții și grupa de vârstă 90

Tabelul 64. Cel mai înalt nivel de educație finalizat 91

Tabelul 65. Tabel încrucișat. Cel mai înalt nivel de educație finalizat și sexul 92

Tabelul 66. Starea angajării 93

Tabelul 67. Tabel încrucișat. Starea angajării și posesia cetățeniei americane 95

Tabelul 68. Tabel încrucișat. Starea angajării și sexul 96

Tabelul 69. Profesie/ocupație în activitățile generale prezente sau trecute. 97

Tabelul 70. Tabel încrucișat. Profesie/ocupație în activitățile generale prezente sau trecute și sexul. 98

Tabelul 71. Distribuția pe state 99

Tabelul 72. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai multă importanță acordată vieții de familie 102

Tabelul 73. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai multă importanță acordată vieții de familie (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 102

Tabelul 74. Domiciliul stabil al părinților 104

Tabelul 75. Domiciliul stabil al bunicilor 105

Tabelul 76. Anul stabilirii părinților / bunicilor în SUA 106

Tabelul 77. Domiciliul partenerului de viață 108

Tabelul 78. Anul stabilirii partenerului de viață în SUA 108

Tabelul 79. Ultima școală absolvită în România 110

Tabelul 80. Ocupația principală în România înainte de a emigra 112

Tabelul 81. Localitatea în care a trăit în România înainte de a emigra în SUA 113

Tabelul 82. Județul în care a trăit în România înainte de a emigra în SUA 115

Tabelul 83. Născut în Statele Unite ale Americii 117

Tabelul 84. Perioada în care familia s-a stabilit în Statele Unite ale Americii 118

Tabelul 85. Motivele emigrării familiei 119

Tabelul 86. Perioada stabilirii în Satele Unite ale Americii 120

Tabelul 87. Vârsta la momentul stabilirii în SUA (grupa de vârstă) 122

Tabelul 88. Factorul de decizie privind emigrarea 123

Tabelul 89. Modalitatea de imigrare în Statele Unite ale Americii 124

Tabelul 90. Tabel încrucișat. Modalitatea de imigrare în Statele Unite ale Americii și sexul 126

Tabelul 91. Motivele emigrării în Statele Unite ale Americii 127

Tabelul 92. Posesia cetățeniei americane 128

Tabelul 93. Posesia cetățeniei americane * Sexul Crosstabulation 129

Tabelul 94. Tabel încrucișat. Vârsta (Grupa de vârstă) și posesia cetățeniei americane 129

Tabelul 95. Anul obținerii cetățeniei americane 130

Tabelul 96. Intenția de solicitare a cetățeniei americane 131

Tabelul 97. Posesia unei proprietatăți semnificative în România (apartament, mașină etc) 132

Tabelul 98. Tabel încrucișat. Vârsta (Grupa de vârstă) și posesia unei proprietatăți semnificative în România (apartament, mașină etc) 132

Tabelul 99. Limbă vorbită în mod normal acasă 133

Tabelul 100. Tabel încrucișat. Vârsta la momentul stabilirii în SUA (grupa de vârstă) și limbă vorbită în mod normal acasă 134

Tabelul 101. Tabel încrucișat. Vârsta (Grupa de vârstă) și limbă vorbită în mod normal acasă 134

Tabelul 102. Educație religioasă în cadrul familiei 136

Tabelul 103. Educație religioasă în sânul familiei (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 136

Tabelul 104. Religiozitate, independentă de mersul la biserică 137

Tabelul 105. Religiozitate, independentă de mersul la biserică (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 138

Tabelul 106. Credința în Dumnezeu 139

Tabelul 107. Credința în Dumnezeu (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 139

Tabelul 108. Tabel încrucișat. Credința în Dumnezeu și sexul 140

Tabelul 109. Tabel încrucișat. Credința în Dumnezeu și vârsta (grupa de vârstă) 140

Tabelul 110. Frecvența la care se roagă la Dumnezeu în afara slujbelor religioase 141

Tabelul 111. Frecvența la care se roagă la Dumnezeu în afara slujbelor religioase (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 142

Tabelul 112. Frecvența la care merge la slujbe religioase, în afară de nunți și înmormântări 143

Tabelul 113. Frecvența la care merge la slujbe religioase, în afară de nunți și înmormântări (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 144

Tabelul 114. Importanța lui Dumnezeu în viață 145

Tabelul 115. Importanța lui Dumnezeu în viață (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 146

Tabelul 116. Schimbarea apartenenței religioase 147

Tabelul 117. Apartenența la o religie sau o confesiune religioasă înainte de a emigra în Statele Unite ale Americii (detaliat) 148

Tabelul 118. Apartenența la o religie sau o confesiune religioasă în prezent 150

Tabelul 119. Apartenența la o religie sau o confesiune religioase în prezent (detaliat) 150

Tabelul 120. Tabel încrucișat. Apartenența la o religie sau o confesiune religioase în prezent și limbă vorbită în mod normal acasă 150

Tabelul 121. Satisfacție față de situația financiară a familiei (gospodăriei) 151

Tabelul 122. Satisfacție față de situația financiară a familiei (gospodăriei) (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 153

Tabelul 123. Percepția asupra numărului de oameni care trăiesc în sărăcie în SUA față de acum 10 ani 154

Tabelul 124. Percepția asupra numărului de oameni care trăiesc în sărăcie față de acum 10 ani (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 155

Tabelul 125. Atitudinea față de motivul pentru care oamenii trăiesc în sărăcie 156

Tabelul 126. Atitudinea față de motivul pentru care oamenii trăiesc în sărăcie (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 157

Tabelul 127. Atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie 158

Tabelul 128. Atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 159

Tabelul 129. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. și atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie 160

Tabelul 130. Evoluția situației financiare a familiei în ultimul an 160

Tabelul 131. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. 162

Tabelul 132. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente și evoluția situației financiare a familiei în ultimul an 163

Tabelul 133. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. și sexul 164

Tabelul 134. Tabel încrucișat. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. și vârsta (grupa de vârstă) 165

Tabelul 135. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai puțină importanță acordată muncii în viața noastră 166

Tabelul 136. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai puțină importanță acordată muncii în viața noastră (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 166

Tabelul 137. Atitudine: importanța muncii vs importanța timpului liber 168

Tabelul 138. Atitudine: importanța muncii vs importanța timpului liber (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 169

Tabelul 139. Atitudine: respectarea instrucțiunilor primite la serviciu 170

Tabelul 140. Atitudine: respectarea instrucțiunilor primite la serviciu (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 171

Tabelul 141. Surse de informații în ultima săptămână 171

Tabelul 142. Surse de informații în ultima săptămână – România 172

Tabelul 143. Surse de informații în ultima săptămână – Statele Unite ale Americii 172

Tabelul 144. Important în viață 173

Tabelul 145. Important în viață. România 173

Tabelul 146. Important în viață. Statele Unite ale Americii 174

Tabelul 147. Încredere în: Familie 175

Tabelul 148. Încredere în. România 175

Tabelul 149. Încredere în. Statele Unite ale Americii 176

Tabelul 150. Grupuri pe care nu-ar dori ca vecini: 178

Tabelul 151. Grupuri pe care nu-ar dori ca vecini (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 178

Tabelul 152. Controlul asupra propriului destin și a libertății de alegere 179

Tabelul 153. Controlul asupra propriului destin și a libertății de alegere (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 180

Tabelul 154. Gradul de fericire (subiectiv) 180

Tabelul 155. Gradul de fericire (subiectiv) (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 181

Tabelul 156. Starea sănătății (subiectiv) 181

Tabelul 157. Starea sănătății (subiectiv) (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 182

Tabelul 158. Mândria față de faptul că este român sau de origine română 183

Tabelul 159. Mândria față de naționalitate (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 183

Tabelul 160. Mândria față de faptul că trăiește în Statele Unite ale Americii 184

Tabelul 161. Relația cu lumea: Mă văd ca un cetățean al lumii. 185

Tabelul 162. Relația cu lumea: Statele Unite ale Americii 186

Tabelul 163. Relația cu lumea: Romania 186

Tabelul 164. Egalitatea de șanse: O femeie, dacă stă acasă și este casnică, este la fel de satisfacută ca atunci când muncește și câștigă bani 188

Tabelul 165. Egalitatea de șanse. România 189

Tabelul 166. Egalitatea de șanse. Statele Unite ale Americii 189

Tabelul 167. Sistem politic democratic. Romanii din SUA. 190

Tabelul 168. Sistem politic democratic. România. 191

Tabelul 169. Sistem politic democrratic . – Statele Unite ale Americii 191

Tabelul 170. Caracteristici esențiale ale democrației: Guvernele impozitează bogații și subvenționează săracii. 192

Tabelul 171. Caracteristici esențiale ale democrației. România 193

Tabelul 172. Caracteristici esențiale ale democrației: Statele Unite ale Americii 195

Tabelul 173. Cât de important este pentru dvs. să trăiți într-o țară cu guvernare democratică? 196

Tabelul 174. Schimbări ale stilului de viață în viitor 197

Tabelul 175. Schimbări ale stilului de viață în viitor. România 198

Tabelul 176. Schimbări ale stilului de viață în viitor. Statele Unite ale Americii 198

Tabelul 177. Atitudine: proprietatea privată vs proprietatea de stat 199

Tabelul 178. Atitudine: proprietatea privată vs proprietatea de stat (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 200

Tabelul 179. Atitudine: concurența este bună vs concurența este rea 201

Tabelul 180. Atitudine: concurența este bună vs concurența este rea (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 202

Tabelul 181. Atitudine: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată” 202

Tabelul 182. Atitudine: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată” (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 203

Tabelul 183. Important în guvernarea țării: Să aibă un sistem politic democratic 204

Tabelul 184. Important în guvernarea țării: Să aibă un sistem politic democratic ( comparație Statele Unite ale Americii – România) 204

Tabelul 185. Important în guvernarea țării: Să aibă la conducere un regim militar 205

Tabelul 186. Important în guvernarea țării: Să aibă la conducere un regim militar (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 205

Tabelul 187. Important pentru bunul mers al societății: Menținerea ordinii în cadrul națiunii 206

Tabelul 188. Important pentru bunul mers al societății: (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 206

Tabelul 189. Percepția asupra democrației din Statele Unite ale Americii 207

Tabelul 190. Percepția asupra democrației din România 208

Tabelul 191. Percepția asupra democrației în propria țară (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 209

Tabelul 192. Percepția asupra răspândirii corupției în Statele Unite ale Americii 210

Tabelul 193. Percepția asupra răspândirii corupției în România 210

Tabelul 194. Percepția asupra răspândirii corupției în propria țară (Comparație România – Statele Unite ale Americii) 211

Tabelul 195. Activism politic în ultimii cinci ani 211

Tabelul 196. Activism politic în ultimii cinci ani:. Statele Unite ale Americii) 212

Tabelul 197. Activism politic în ultimii cinci ani. Romania 213

Tabelul 198. Apartenența organizațională: Organizație bisericească sau religioasă 213

Tabelul 199. Apartenența organizațională. România 214

Tabelul 200. Apartenența organizațională. Statele Unite ale Americii 214

Listă grafice

Figura 1. Evoluția numărului imigranților români din SUA 14

Figura 2. Imigranți români deveniți cetățeni americani 1880-2010 26

Figura 3. Distribuția românilor din Statele Unite ale Americii pe regiuni 33

Figura 4. Numărul de ani de când se află în Statele Unite ale Americii 34

Figura 5. Perioada în care au imigrat în Statele Unite ale Americiiâ 36

Figura 6. Perioada în care au dobândit cetățenia 37

Figura 7. Răspândirea pe state a persoanelor de origine română in SUA 40

Figura 8. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii 45

Figura 9. Însușirea limbii engleze la comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii, analizată pe grupe de vârstă 47

Figura 10. Vărsta românilor din Statele Unite ale Americii 49

Figura 11. Starea civilă a românilor din SUA 51

Figura 12. Evoluția căsătoriilor în rândul românilor din Statele Unite ale Americii 52

Figura 13. Venitul anual total al gospodăriei 59

Figura 14. Venituri / persoană în ultimele 12 luni (2012, în dolari). 61

Figura 15. Românii din SUA. Venituri / persoană în ultimele 12 luni (2012, în dolari). 62

Figura 16. Valoarea plății lunare pentru prima ipotecă 68

Figura 17. Vârsta 84

Figura 18. Vârsta (Grupa de vârstă) 85

Figura 19. Starea civilă 87

Figura 20. Numărul de copii în familie 89

Figura 21. Cel mai înalt nivel de educație finalizat 91

Figura 22. Starea angajării 94

Figura 23. Profesie/ocupație în activitățile generale prezente sau trecute. 98

Figura 24. Distribuția pe state 101

Figura 25. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai multă importanță acordată vieții de familie 103

Figura 26. Domiciliul stabil al părinților 104

Figura 27. Domiciliul stabil al bunicilor 106

Figura 28. Anul stabilirii părinților / bunicilor în SUA 107

Figura 29. Anul stabilirii partenerului de viață în SUA 109

Figura 30. Ultima școală absolvită în România 111

Figura 31. Ocupația principală în România înainte de a emigra 113

Figura 32. Județul în care a trăit în România înainte de a emigra în SUA (Primele 20) 117

Figura 33. Perioada în care familia s-a stabilit în Statele Unite ale Americii 118

Figura 34. Perioada stabilirii în Satele Unite ale Americii 120

Figura 35. Vârsta la momentul stabilirii în SUA 121

Figura 36. Vârsta la momentul stabilirii în SUA (grupa de vârstă) 123

Figura 37. Factorul de decizie privind emigrarea 124

Figura 38. Modalitatea de imigrare în Statele Unite ale Americii 125

Figura 39. Anul obținerii cetățeniei americane 131

Figura 40. Religiozitate, independentă de mersul la biserică 137

Figura 41. Frecvența la care se roagă la Dumnezeu în afara slujbelor religioase 141

Figura 42. Frecvența la care merge la slujbe religioase, în afară de nunți și înmormântări 143

Figura 43. Importanța lui Dumnezeu în viață 146

Figura 44. Apartenența la o religie sau o confesiune religioasă înainte de a emigra în Statele Unite ale Americii (detaliat) 149

Figura 45. Satisfacție față de situația financiară a familiei (gospodăriei) 152

Figura 46. Percepția asupra numărului de oameni care trăiesc în sărăcie în SUA față de acum 10 ani 155

Figura 47. Atitudinea față de motivul pentru care oamenii trăiesc în sărăcie 156

Figura 48. Atitudinea față de șansele oamenilor săraci de a scăpa de sărăcie 158

Figura 49. Evoluția situației financiare a familiei în ultimul an 161

Figura 50. Veniturile totale din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc. 162

Figura 51. Schimbări ale stilului de viață în viitor: Mai puțină importanță acordată muncii în viața noastră 167

Figura 52. Atitudine: importanța muncii vs importanța timpului liber 168

Figura 53. Atitudine: respectarea instrucțiunilor primite la serviciu 170

Figura 54. Controlul asupra propriului destin și a libertății de alegere 179

Figura 55. Gradul de fericire (subiectiv) 180

Figura 56. Starea sănătății (subiectiv) 182

Figura 57. Mândria față de faptul că este român sau de origine română 183

Figura 58. Mândria față de faptul că trăiește în Statele Unite ale Americii 184

Figura 59. Cât de important este pentru dvs. să trăiți într-o țară cu guvernare democratică? 197

Figura 60. Atitudine: proprietatea privată vs proprietatea de stat 199

Figura 61. Atitudine: concurența este bună vs concurența este rea 201

Figura 62. Atitudine: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată” 202

Figura 63. Important în guvernarea țării: Să aibă un sistem politic democratic 204

Figura 64. Important în guvernarea țării: Să aibă la conducere un regim militar 205

Figura 65. Percepția asupra democrației din Statele Unite ale Americii 207

Figura 66. Percepția asupra democrației din România 208

Figura 67. Percepția asupra răspândirii corupției în Statele Unite ale Americii 210

Figura 68. Percepția asupra răspândirii corupției în România 210

Anexe

Anexa 1. Questionnaire on migration and identity of Romanians in the United States (English Language)

Are you of Romanian descent ?

You can consider of romanian descent a person whose parents, grandparents or great-grandparents are romanian.

Do you live in the United States of America ?

I'm going to read off some things that people sometimes say about a democratic political system. Could you please tell me if you "agree strongly", "agree", "disagree" or "disagree strongly", after you read each one of them?

Many things may be desirable, but not all of them are essential characteristics of democracy. Please tell me for each of the following things how essential you think it is as a characteristic of democracy.

Use this scale where 1 means “not at all an essential characteristic of democracy” and 10 means it definitely is “an essential characteristic of democracy”:

How important is it for you to live in a country that is governed democratically? On this scale where 1 means it is “not at all important” and 10 means “absolutely important” what position would you choose?

I'm going to read out a list of various changes in our way of life that might take place in the near future. Please tell me for each one, if it were to happen, whether you think it would be a "good thing", "a bad thing", or "don't you mind"?

If you had to choose, which one of the things on this card would you say is most important? And which would be the next most important?

Drag the two chosen items to the boxes on the right, in order of importance.

Now I'd like you to tell me your views on various issues. How would you place your views on this scale? “1” means you agree completely with the statement on the left; “10” means you agree completely with the statement on the right; and if your views fall somewhere in between, you can choose any number in between.

Here's one more statement: "Using violence to pursue political goals is never justified." How strongly do you agree or disagree with it? 

Each as a way of governing this country. For each one, would you say it is a "very good", "fairly good", "fairly bad" or "very bad" way of governing this country?

For each of the following statements I read out, can you tell me how much you agree with it. Do you "agree strongly", "agree", "disagree", or "disagree strongly"?

Which point on this scale most clearly describes how much weight you place on work (including housework and schoolwork), as compared with leisure or recreation?

People have different ideas about following instructions at work. Some say that one should follow one's superior's instructions even when one does not fully agree with them. Others say that one should follow one's superior's instructions only when one is convinced that they are right.

With which of these two opinions do you agree? 

For each of the following, indicate how important it is in your life. For each one, would you say it is:

I‘d like to ask you how much you trust people from various groups. Could you tell me for each whether you trust people from this group "completely", "somewhat", "not very much" or "not at all"?

On this list there are various groups of people. Could you please check any that you would not like to have as neighbors?

You can check one, two or more group. You can also of course, if it is the case, check neither. 

How democratic is the political system today?

Using a scale of 1 to 10, where 1 means "not at all democratic" and 10 means "completely democratic", what would you choose?

How widespread do you think bribe taking and corruption is?

Would you say that today "a larger share", "about the same share", or "a smaller share" of the people in this country are living in poverty than there were ten years ago? 

Why, in your opinion, are there people in this country who live in need? Before, there are two opinions. Which comes closest to your view?

In your opinion, do most poor people in this country have a chance of escaping from poverty, or is there very little chance of escaping?

How satisfied are you with the financial situation of your household? If 1 means you are "completely dissatisfied" on this scale, and 10 means you are "completely satisfied", where would you put your satisfaction with your household's financial situation?

Some people feel they have completely free choice and control over their lives, while other people feel that what they do has no real effect on what happens to them. Please use this scale where 1 means "no choice at all" and 10 means "a great deal of choice" to indicate how much freedom of choice and control you feel you have over the way your life turns out.

Taking all things together, would you say you are…?

All in all, how would you describe your state of health these days? Would you say it is…?

How proud are you to…?

People have different views about themselves and how they relate to the world. Using this card, would you tell me how strongly you agree or disagree with each of the following statements about how you see yourself?

Were you brought up religiously at home? 

Independently of whether you go to church or not, would you say you are…?

Do you believe in God ?

How often do you pray to God outside of religious services? Would you say…?

Apart from weddings and funerals, about how often do you attend religious services these days?

How important is God in your life? Please answer by using a number from 1 to 10

Have you or have you not done any of these activities in the last five years?

Now I am going to read off a list of voluntary organizations. For each one, could you tell me whether you are an active member, an inactive member or not a member of that type of organization?

People use different sources to learn what is going on in their country and the world. For each of the following sources, please indicate whether you used it last week or did not use it last week to obtain information.

Were you born in the United States of America?

When did your family immigrate in the United States of America?

Which are the two main reasons that determined your predecesors to emigrate in the USA?

Drag the items in the boxes on the right, in order of importance.

When did you immigrate in the United States of America?

What age were you when you settled in the United States of America?

The decision to emigrate to the USA was:

How did you emigrate to the USA?

Which are the two main reasons that determined you to emigrate in the USA?

Drag the two items in the boxes on the right, in order of importance.

Which is the last form of education you graduated in Romania?

In which profession/occupation were you doing most of your work in Romania ? What was your job there? 

Where did you or your family live before emigrating to the USA?

What county is the city in question situated?

Do you have an American citizenship ?

Do you want to apply for one?

What year did you obtain it ?

Where do your closest relatives reside?

Which year did the relative immigrate to the USA?

Where does your partner live?

Which year did the partner immigrate to the USA?

Do you have any significant possesions in Romania (apartment, car etc.)?

Only a couple of questions left ! 

Gender

Age

What is the highest educational level that you have attained?

Are you employed now or not? If yes, about how many hours a week? If more than one job: only for the main job

In which profession/occupation are you doing most of your work? If you do not work currently, characterize your major work in the past! What is/was your job there?

Are you currently…

Do you live with your parents?

Have you had any children?

What language do you normally speak at home?

Have you changed your affiliation to a religious cult since you emigrated in the United States of America?

Which was the cult you were affiliated before emigrating in the United States of America?

In present, do you belong to a religion or religious denomination?

Which one?

During the past year, did your family: 

Can you please tell me which were your total revenues in the past year, including wages, pensions, allowances, money from lease, dividends, etc.? Please select one of the options.

City:

State

Email: 

Anexa 2. Chestionar privind migrația și identitatea românilor din Statele Unite ale Americii (Limba Română)

Dvs. sunteți de origine română ?

Se poate considera de origine română o persoană pentru care unul dintre părinți, bunici sau străbunici este român.

Locuiți în Statele Unite ale Americii ?

Citiți, vă rog, afirmațiile de mai jos, pe care oamenii le fac uneori în legătură cu un sistem politic democratic. Spuneți-mi, vă rog, care este atitudinea dvs. față de fiecare afirmație, sunteți „total de acord”, „de acord”, „în dezacord” sau „în dezacord total”.

În ce măsură considerați că următoarele afirmații reprezintă caracteristici esențiale ale democrației sau nu reprezintă caracteristici esențiale ale democrației?

Folosiți o scară de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „Nu reprezintă o caracteristică esențială pentru democrație" iar 10 înseamnă că este cu siguranță "O caracteristică esențială pentru democrație"

Cât de important este pentru dvs. să trăiți într-o țară cu guvernare democratică? 

Pe o scară de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „deloc important”, iar 10 înseamnă „extrem de important”, ce poziție ați alege?

Vă voi citi o listă cu schimbări ale stilului de viață care ar putea surveni în viitorul apropiat. Vă rog să-mi spuneți, pentru fiecare schimbare care s-ar putea să se petreacă în viitor, dacă ați considera-o „un lucru bun”, „un lucru rău” sau „nu v-ar deranja”?

Citiți, vă rog, aprecierile de mai jos. Pentru bunul mers al societății, care considerați, din punctul dvs. de vedere, că este cea mai importantă? Dar a doua ca importanță, care este?

Trageti cu mouse-ul cele doua afirmații alese de dvs. în casuțele din dreapta, în ordinea importanței.

Aș dori să îmi spuneți acum opiniile dvs. cu privire la următoarele două aspecte economice. Cum ați poziționa opinia dvs. pe această scară?

În ce măsură sunteți sau nu sunteți de acord cu următoarea apreciere: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată”?

Pentru fiecare afirmație, ați spune că este o modalitate „foarte bună”, „relativ bună”, „relativ proastă” sau „foarte proastă” de guvernare a unei țări?

Pentru următoarele afirmații pe care le veți citi, vă rog să îmi spuneți în ce măsură sunteți sau nu sunteți de acord cu fiecare dintre ele. Sunteți „total de acord”, „de acord”, „nu sunteți de acord” sau „nu sunteți deloc de acord”?

Ce punct de pe această scară descrie cel mai clar importanța pe care o acordați muncii (inclusiv munca în gospodărie și activitatea școlară), în comparație cu activitățile din timpul liber și activitățile de recreere?

Oamenii au idei diferite în ceea ce privește respectarea instrucțiunilor la serviciu. Unii spun că trebuie să respecți instrucțiunile date de un superior, chiar dacă nu esți în totalitate de acord cu ele. Alții spun că trebuie să respecți instrucțiunile date de un superior doar dacă ești convins că acesta are dreptate. 

Alegeți o variantă de mai jos. 

Vă rog să-mi spuneți cât de importante sunt următoarele lucruri în viața dvs. 

Aș dori să vă întreb cât de multă încredere aveți în persoane aparținând unor diverse grupuri. Îmi puteți spune, pentru fiecare grup, dacă aveți „încredere totală”, „relativă”, „nu prea multă” sau „deloc”?

Această listă include grupuri diverse de persoane. Puteți menționa grupurile pe care nu ați vrea să le aveți ca vecini?

Puteți bifa unul, două sau mai multe grupuri. Puteți, bineînțeles, dacă este cazul, să nu bifați nimic

Cât de democratic este sistemul de guvernământ în prezent, în Statele Unite ale Americii? Dar în România?

Folosind o scară de la 1 la 10, unde 1 înseamnă că „nu este deloc democratică”, iar 10 înseamnă că este „total democratică”, ce poziție ați alege?

Cât de răspândite credeți că sunt luarea de mită și corupția în Statele Unite ale Americii? Dar în România?

Cum apreciați evoluția sărăciei în Statele Unite ale Americii: ați spune că, în prezent, mai mulți, aproximativ la fel de mulți sau mai puțini oameni trăiesc în sărăcie, comparativ cu situația pe care o aveau în urmă cu zece ani?

Gândiți-vă la oamenii afectați de sărăcie din Statele Unite ale Americii. Care considerați că este motivul principal pentru care au ajuns în această situație?

În opinia dvs., cei mai mulți dintre oamenii săraci din SUA au șanse să scape de sărăcie sau au șanse foarte mici să scape de această situație?

Cât de mulțumit sunteți cu situația financiară a familiei (gospodăriei) dvs.? Dacă „1” înseamnă că sunteți complet nemulțumit, iar „10” înseamnă că sunteți foarte mulțumit, ce valoare ați alege pentru nivelul de satisfacție în ceea ce privește situația dvs. financiară?

Unii oameni au sentimentul că dețin controlul pentru ceea ce se întâmplă în viața lor și simt că au libertatea de a alege, alții însă cred că nu au niciun fel de control și simt că nu au prea multă libertate de a alege. Pe o scară de la 1 la 10, dvs. unde vă situați, 1 însemnând că „nu aveți opțiuni de alegere”, iar 10, „foarte multe opțiuni de alegere”.  

Având în vedere toate aspectele vieții dvs., ați spune că sunteți…?

În general, cum ați descrie starea dvs. de sănătate din prezent? Ați spune că este…?

Cât de mândru sunteți de faptul că …?

Oamenii au păreri diferite despre ei înșiși și despre felul în care relaționează cu lumea. Îmi puteți spune în ce măsură sunteți de acord sau nu sunteți de acord cu fiecare dintre următoarele afirmații privind felul în care vă vedeți propria persoană?

Ați avut o educație religioasă în sânul familiei?

Indiferent dacă mergeți sau nu la biserică, ați spune că…?

Credeți în Dumnezeu?

Cât de des vă rugați la Dumnezeu în afara slujbelor religioase? Ați spune că…?

În afară de nunți și înmormântări, cât de des mergeți la slujbe religioase?

Cât de important este Dumnezeu în viața dvs.? Vă rugăm să răspundeți dând o notă de la 1 la 10:

Ați făcut sau nu ați făcut una dintre aceste activități în ultimii cinci ani?

O să dau citire unei liste cu organizații de voluntariat. Pentru fiecare dintre ele, îmi puteți spune dacă sunteți membru activ, membru inactiv sau dacă nu sunteți membru al respectivului tip de organizație?

Oamenii folosesc surse diverse pentru a afla ceea ce se întâmplă în țara lor și în lume. Pentru fiecare dintre următoarele surse, vă rugăm să indicați dacă ați folosit-o sau nu ați folosit-o în săptămâna anterioară pentru a obține informații?

Dvs. personal v-ați născut în Statele Unite ale Americii?

În ce an s-a stabilit familia dumneavoastră în Statele Unite ale Americii?

Care sunt principalele două motive pentru care predecesorii dvs. au decis să emigreze în SUA?

Trageți cu mouse-ul cele două afirmații în căsuțele din dreapta, în ordinea importanței.

Din ce an sunteți stabilit în Statele Unite ale Americii?

Ce vârstă aveați în momentul stabilirii în SUA?

Decizia de emigrare în SUA a fost o…?

Care este modalitatea prin care ați emigrat în SUA?

Care sunt principalele două motive pentru care ați decis să emigrați în SUA ?

Trageti cu mouse-ul cele doua afirmatii in casutele din dreapta, in ordinea importantei.

Care a fost ultima școală absolvită de dvs. în România ?

Care a fost ocupația dvs. principală în România, înainte de a emigra?

Care este localitatea în care dvs. sau familia dvs. a trăit în România înainte de a emigra în SUA?

În ce județ este localitatea respectivă ?

Aveți cetățenie americană?

Intenționați să solicitați cetățenia americană?

În ce an ați obținut cetățenia americană?

Unde au domiciliul stabil părinții și bunicii dvs.?

Din ce an s-au stabilit în SUA ?

Unde locuiește partenerul dumneavoastră de viață ?

Din ce an s-a stabilit în SUA ?

Aveți vreo proprietate semnificativă în România (apartament, mașină etc) ?

Ne pregătim de încheiere ! Au mai rămas doar câteva întrebări.

Sexul 

Ce vârstă aveți ?

Care este cel mai înalt nivel de educație pe care l-ați finalizat?

Sunteți sau nu angajat în prezent? Dacă da, câte ore lucrați pe săptămână? Dacă aveți mai mult de o slujbă: doar pentru slujba principală

Ce profesie/ocupație îndepliniți în activitățile dumneavoastră generale? Dacă nu lucrați în prezent, caracterizați activitățile generale executate în trecut! Care este/era funcția dumneavoastră? 

În prezent, starea dumneavoastră civilă este?

Locuiți împreună cu părinții?

Aveți sau ați avut copii?

Ce limbă vorbiți în mod normal acasă?

Din momentul în care ați emigrat în Statele Unite ale Americii v-ați schimbat apartenența la un cult religios ?

Care a fost cultul la care ați avut apartenență înainte de a emigra în Statele Unite ale Americii ?

În prezent, aparțineți unei religii sau unei confesiuni religioase?

Care este apartenența dvs. religioasă, în prezent?

În ultimul an, familia dvs…?: 

Îmi puteți spune, vă rog, care sunt veniturile totale ale dvs. din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc.? 

Vă rog selectați una dintre variante.

Localitate

În ce stat locuiți în prezent?

Email

??? Anexa 3. Ghidul de interviu

Date biografice de bază

Câți ani aveți ? Sunteți căsătorit? V-ați căsătorit în SUA ?

Din ce localitate proveniți?

Din ce regiune ?

Mediul rural sau urban ?

Părinții dumneavoastră cu ce se ocupau ?

Și ce studii aveau ?

Cum vă descurcați în România înainte de a pleca – care erau veniturile dvs. ?

Lucrați (în RO)? Dacă da, unde ?

Ce studii ați făcut în România ?

Ce frați sau surori aveți ?

Familia dumneavoastră unde locuiește acum ? În România, cum vă înțelegeați cu ei ?

Ați încercat să ii aduceți în SUA ?

Dacă în România: le trimiteți bani acasă ? Ce sumă trimiteți lunar ? Care este destinația banilor ? Vă vizitează aceștia în SUA ? Dar dumneavoastră mergeți în țară?

Aveți copii ?

Unde învață / lucrează / sunt ?

Care este părerea lor despre aventura dvs. migratorie ? Dar despre România ?

Migrația

Când ați plecat din România ?

Din ce cauză ați ales să părăsiți România ?

Cum v-ați stabilit aici ?

Unde a fost primul loc în care ați mers când ați ajuns în SUA ?

Dar care era starea dumneavoastră financiară atunci ? Cu ce bani ați venit ?

Ați găsit ușor un loc de muncă ? Care a fost primul dumneavoastră job ?

De ce ați ales Statele Unite ale Americii ca destinație ?

Dar orașul în care locuiți acum ?

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți de când v-ați stabilit aici ? Ce mai urâtă ? Dar cea mai amuzantă ?

Ajungând în SUA, cunoșteați deja pe cineva aici ?

Aveați prieteni/cunoștințe/rude de acasă, deja stabilite aici ?

Cunoșteați limba engleză înainte de a pleca în SUA ?

Ce lucrați în SUA ? A fost nevoie să vă recalificați pentru asta ?

Ați mai făcut alte cursuri educaționale de când ați ajuns în SUA ?

Ce ocupație aveți acum ?

Care este situația dvs. din punct de vedere legal în SUA ? Aveți cetățeni / drept de

muncă ?

Ați luat în calcul posibilitatea de a vă reîntoarce în țară ?

Ați reușit să economisiți bani în SUA ?

Cum vă petreceți sărbătorile în SUA (Crăciun, Paște, etc) ?

Ce obiceiuri și tradiții românești respectați?

De ce le mai respectați?

Pe care ați hotarăt să nu le mai respectați sau să le schimbați și de ce ?

Cum v-ați defini dumneavoastră identitatea ? American, Româno-american, român ?

Ce tradiții ați vrea să transmiteți copiilor dvs. ?

Îmi puteți descrie cum este o zi normală în viața dumneavoastră ?

Cât de des urmăriți în ziare, radio, TV, Internet evenimentele din România?

Comunicați cu familia și prietenii din România?

Prin ce mijloace?

Cu cine comunicați cel mai adesea ?

Cam la cât timp vorbiți cu ei ?

Despre ce vorbiți ?

Ați putea spune că majoritatea prietenilor dvs. sunt:    americani, români, alți imigranți sau locuitori din altă țară

Aveți prieteni de origine română în Statele Unite?

Dar în orașul unde locuiți ?

Cum i-ați cunoscut ?

Care este religia dumneavoastră ?

Cât de des mergeți la biserică în Statele Unite ?

Mai des decât în România ?

Cum v-a ajutat biserica de aici să vă integrați în comunitate?

Relații etnice, identitate și viitor

Din ce organizații sociale sau profesionale faceți parte ?

Credeți că ați făcut alegerea bună când ați plecat din țară ?

Cum este viața dumneavoastră în SUA ? Mai bună ? Mai rea ?

Considerați că v-ați integrat în societatea americană ?

Dar ce părți negative are traiul în Statele Unite ?

Ați întâlnit situații în care să vă simțiți discriminat pentru că sunteți român ? Dar pentru că sunteți imigrant ? Ce părere aveți de românii stabiliți în SUA ? Care este relația dumneavoastră cu ei ?

Ce alte povești de viață ale imigranților români cunoașteți ?

Cum priviți viața raportat la anul trecut ?

Și cum o vedeți pentru anul viitor ?

Ați cumpărat, de când ați ajuns în SUA, vreo proprietate în România ? Ce fel de proprietăți ?

Ați luat în calcul posibilitatea de a investi în afaceri în România ? În ce fel de afaceri ?

Ați mai doriți să adăugați ceva?

Anexe

Anexa 1. Questionnaire on migration and identity of Romanians in the United States (English Language)

Are you of Romanian descent ?

You can consider of romanian descent a person whose parents, grandparents or great-grandparents are romanian.

Do you live in the United States of America ?

I'm going to read off some things that people sometimes say about a democratic political system. Could you please tell me if you "agree strongly", "agree", "disagree" or "disagree strongly", after you read each one of them?

Many things may be desirable, but not all of them are essential characteristics of democracy. Please tell me for each of the following things how essential you think it is as a characteristic of democracy.

Use this scale where 1 means “not at all an essential characteristic of democracy” and 10 means it definitely is “an essential characteristic of democracy”:

How important is it for you to live in a country that is governed democratically? On this scale where 1 means it is “not at all important” and 10 means “absolutely important” what position would you choose?

I'm going to read out a list of various changes in our way of life that might take place in the near future. Please tell me for each one, if it were to happen, whether you think it would be a "good thing", "a bad thing", or "don't you mind"?

If you had to choose, which one of the things on this card would you say is most important? And which would be the next most important?

Drag the two chosen items to the boxes on the right, in order of importance.

Now I'd like you to tell me your views on various issues. How would you place your views on this scale? “1” means you agree completely with the statement on the left; “10” means you agree completely with the statement on the right; and if your views fall somewhere in between, you can choose any number in between.

Here's one more statement: "Using violence to pursue political goals is never justified." How strongly do you agree or disagree with it? 

Each as a way of governing this country. For each one, would you say it is a "very good", "fairly good", "fairly bad" or "very bad" way of governing this country?

For each of the following statements I read out, can you tell me how much you agree with it. Do you "agree strongly", "agree", "disagree", or "disagree strongly"?

Which point on this scale most clearly describes how much weight you place on work (including housework and schoolwork), as compared with leisure or recreation?

People have different ideas about following instructions at work. Some say that one should follow one's superior's instructions even when one does not fully agree with them. Others say that one should follow one's superior's instructions only when one is convinced that they are right.

With which of these two opinions do you agree? 

For each of the following, indicate how important it is in your life. For each one, would you say it is:

I‘d like to ask you how much you trust people from various groups. Could you tell me for each whether you trust people from this group "completely", "somewhat", "not very much" or "not at all"?

On this list there are various groups of people. Could you please check any that you would not like to have as neighbors?

You can check one, two or more group. You can also of course, if it is the case, check neither. 

How democratic is the political system today?

Using a scale of 1 to 10, where 1 means "not at all democratic" and 10 means "completely democratic", what would you choose?

How widespread do you think bribe taking and corruption is?

Would you say that today "a larger share", "about the same share", or "a smaller share" of the people in this country are living in poverty than there were ten years ago? 

Why, in your opinion, are there people in this country who live in need? Before, there are two opinions. Which comes closest to your view?

In your opinion, do most poor people in this country have a chance of escaping from poverty, or is there very little chance of escaping?

How satisfied are you with the financial situation of your household? If 1 means you are "completely dissatisfied" on this scale, and 10 means you are "completely satisfied", where would you put your satisfaction with your household's financial situation?

Some people feel they have completely free choice and control over their lives, while other people feel that what they do has no real effect on what happens to them. Please use this scale where 1 means "no choice at all" and 10 means "a great deal of choice" to indicate how much freedom of choice and control you feel you have over the way your life turns out.

Taking all things together, would you say you are…?

All in all, how would you describe your state of health these days? Would you say it is…?

How proud are you to…?

People have different views about themselves and how they relate to the world. Using this card, would you tell me how strongly you agree or disagree with each of the following statements about how you see yourself?

Were you brought up religiously at home? 

Independently of whether you go to church or not, would you say you are…?

Do you believe in God ?

How often do you pray to God outside of religious services? Would you say…?

Apart from weddings and funerals, about how often do you attend religious services these days?

How important is God in your life? Please answer by using a number from 1 to 10

Have you or have you not done any of these activities in the last five years?

Now I am going to read off a list of voluntary organizations. For each one, could you tell me whether you are an active member, an inactive member or not a member of that type of organization?

People use different sources to learn what is going on in their country and the world. For each of the following sources, please indicate whether you used it last week or did not use it last week to obtain information.

Were you born in the United States of America?

When did your family immigrate in the United States of America?

Which are the two main reasons that determined your predecesors to emigrate in the USA?

Drag the items in the boxes on the right, in order of importance.

When did you immigrate in the United States of America?

What age were you when you settled in the United States of America?

The decision to emigrate to the USA was:

How did you emigrate to the USA?

Which are the two main reasons that determined you to emigrate in the USA?

Drag the two items in the boxes on the right, in order of importance.

Which is the last form of education you graduated in Romania?

In which profession/occupation were you doing most of your work in Romania ? What was your job there? 

Where did you or your family live before emigrating to the USA?

What county is the city in question situated?

Do you have an American citizenship ?

Do you want to apply for one?

What year did you obtain it ?

Where do your closest relatives reside?

Which year did the relative immigrate to the USA?

Where does your partner live?

Which year did the partner immigrate to the USA?

Do you have any significant possesions in Romania (apartment, car etc.)?

Only a couple of questions left ! 

Gender

Age

What is the highest educational level that you have attained?

Are you employed now or not? If yes, about how many hours a week? If more than one job: only for the main job

In which profession/occupation are you doing most of your work? If you do not work currently, characterize your major work in the past! What is/was your job there?

Are you currently…

Do you live with your parents?

Have you had any children?

What language do you normally speak at home?

Have you changed your affiliation to a religious cult since you emigrated in the United States of America?

Which was the cult you were affiliated before emigrating in the United States of America?

In present, do you belong to a religion or religious denomination?

Which one?

During the past year, did your family: 

Can you please tell me which were your total revenues in the past year, including wages, pensions, allowances, money from lease, dividends, etc.? Please select one of the options.

City:

State

Email: 

Anexa 2. Chestionar privind migrația și identitatea românilor din Statele Unite ale Americii (Limba Română)

Dvs. sunteți de origine română ?

Se poate considera de origine română o persoană pentru care unul dintre părinți, bunici sau străbunici este român.

Locuiți în Statele Unite ale Americii ?

Citiți, vă rog, afirmațiile de mai jos, pe care oamenii le fac uneori în legătură cu un sistem politic democratic. Spuneți-mi, vă rog, care este atitudinea dvs. față de fiecare afirmație, sunteți „total de acord”, „de acord”, „în dezacord” sau „în dezacord total”.

În ce măsură considerați că următoarele afirmații reprezintă caracteristici esențiale ale democrației sau nu reprezintă caracteristici esențiale ale democrației?

Folosiți o scară de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „Nu reprezintă o caracteristică esențială pentru democrație" iar 10 înseamnă că este cu siguranță "O caracteristică esențială pentru democrație"

Cât de important este pentru dvs. să trăiți într-o țară cu guvernare democratică? 

Pe o scară de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „deloc important”, iar 10 înseamnă „extrem de important”, ce poziție ați alege?

Vă voi citi o listă cu schimbări ale stilului de viață care ar putea surveni în viitorul apropiat. Vă rog să-mi spuneți, pentru fiecare schimbare care s-ar putea să se petreacă în viitor, dacă ați considera-o „un lucru bun”, „un lucru rău” sau „nu v-ar deranja”?

Citiți, vă rog, aprecierile de mai jos. Pentru bunul mers al societății, care considerați, din punctul dvs. de vedere, că este cea mai importantă? Dar a doua ca importanță, care este?

Trageti cu mouse-ul cele doua afirmații alese de dvs. în casuțele din dreapta, în ordinea importanței.

Aș dori să îmi spuneți acum opiniile dvs. cu privire la următoarele două aspecte economice. Cum ați poziționa opinia dvs. pe această scară?

În ce măsură sunteți sau nu sunteți de acord cu următoarea apreciere: „Folosirea violenței pentru îndeplinirea obiectivelor politice nu este niciodată justificată”?

Pentru fiecare afirmație, ați spune că este o modalitate „foarte bună”, „relativ bună”, „relativ proastă” sau „foarte proastă” de guvernare a unei țări?

Pentru următoarele afirmații pe care le veți citi, vă rog să îmi spuneți în ce măsură sunteți sau nu sunteți de acord cu fiecare dintre ele. Sunteți „total de acord”, „de acord”, „nu sunteți de acord” sau „nu sunteți deloc de acord”?

Ce punct de pe această scară descrie cel mai clar importanța pe care o acordați muncii (inclusiv munca în gospodărie și activitatea școlară), în comparație cu activitățile din timpul liber și activitățile de recreere?

Oamenii au idei diferite în ceea ce privește respectarea instrucțiunilor la serviciu. Unii spun că trebuie să respecți instrucțiunile date de un superior, chiar dacă nu esți în totalitate de acord cu ele. Alții spun că trebuie să respecți instrucțiunile date de un superior doar dacă ești convins că acesta are dreptate. 

Alegeți o variantă de mai jos. 

Vă rog să-mi spuneți cât de importante sunt următoarele lucruri în viața dvs. 

Aș dori să vă întreb cât de multă încredere aveți în persoane aparținând unor diverse grupuri. Îmi puteți spune, pentru fiecare grup, dacă aveți „încredere totală”, „relativă”, „nu prea multă” sau „deloc”?

Această listă include grupuri diverse de persoane. Puteți menționa grupurile pe care nu ați vrea să le aveți ca vecini?

Puteți bifa unul, două sau mai multe grupuri. Puteți, bineînțeles, dacă este cazul, să nu bifați nimic

Cât de democratic este sistemul de guvernământ în prezent, în Statele Unite ale Americii? Dar în România?

Folosind o scară de la 1 la 10, unde 1 înseamnă că „nu este deloc democratică”, iar 10 înseamnă că este „total democratică”, ce poziție ați alege?

Cât de răspândite credeți că sunt luarea de mită și corupția în Statele Unite ale Americii? Dar în România?

Cum apreciați evoluția sărăciei în Statele Unite ale Americii: ați spune că, în prezent, mai mulți, aproximativ la fel de mulți sau mai puțini oameni trăiesc în sărăcie, comparativ cu situația pe care o aveau în urmă cu zece ani?

Gândiți-vă la oamenii afectați de sărăcie din Statele Unite ale Americii. Care considerați că este motivul principal pentru care au ajuns în această situație?

În opinia dvs., cei mai mulți dintre oamenii săraci din SUA au șanse să scape de sărăcie sau au șanse foarte mici să scape de această situație?

Cât de mulțumit sunteți cu situația financiară a familiei (gospodăriei) dvs.? Dacă „1” înseamnă că sunteți complet nemulțumit, iar „10” înseamnă că sunteți foarte mulțumit, ce valoare ați alege pentru nivelul de satisfacție în ceea ce privește situația dvs. financiară?

Unii oameni au sentimentul că dețin controlul pentru ceea ce se întâmplă în viața lor și simt că au libertatea de a alege, alții însă cred că nu au niciun fel de control și simt că nu au prea multă libertate de a alege. Pe o scară de la 1 la 10, dvs. unde vă situați, 1 însemnând că „nu aveți opțiuni de alegere”, iar 10, „foarte multe opțiuni de alegere”.  

Având în vedere toate aspectele vieții dvs., ați spune că sunteți…?

În general, cum ați descrie starea dvs. de sănătate din prezent? Ați spune că este…?

Cât de mândru sunteți de faptul că …?

Oamenii au păreri diferite despre ei înșiși și despre felul în care relaționează cu lumea. Îmi puteți spune în ce măsură sunteți de acord sau nu sunteți de acord cu fiecare dintre următoarele afirmații privind felul în care vă vedeți propria persoană?

Ați avut o educație religioasă în sânul familiei?

Indiferent dacă mergeți sau nu la biserică, ați spune că…?

Credeți în Dumnezeu?

Cât de des vă rugați la Dumnezeu în afara slujbelor religioase? Ați spune că…?

În afară de nunți și înmormântări, cât de des mergeți la slujbe religioase?

Cât de important este Dumnezeu în viața dvs.? Vă rugăm să răspundeți dând o notă de la 1 la 10:

Ați făcut sau nu ați făcut una dintre aceste activități în ultimii cinci ani?

O să dau citire unei liste cu organizații de voluntariat. Pentru fiecare dintre ele, îmi puteți spune dacă sunteți membru activ, membru inactiv sau dacă nu sunteți membru al respectivului tip de organizație?

Oamenii folosesc surse diverse pentru a afla ceea ce se întâmplă în țara lor și în lume. Pentru fiecare dintre următoarele surse, vă rugăm să indicați dacă ați folosit-o sau nu ați folosit-o în săptămâna anterioară pentru a obține informații?

Dvs. personal v-ați născut în Statele Unite ale Americii?

În ce an s-a stabilit familia dumneavoastră în Statele Unite ale Americii?

Care sunt principalele două motive pentru care predecesorii dvs. au decis să emigreze în SUA?

Trageți cu mouse-ul cele două afirmații în căsuțele din dreapta, în ordinea importanței.

Din ce an sunteți stabilit în Statele Unite ale Americii?

Ce vârstă aveați în momentul stabilirii în SUA?

Decizia de emigrare în SUA a fost o…?

Care este modalitatea prin care ați emigrat în SUA?

Care sunt principalele două motive pentru care ați decis să emigrați în SUA ?

Trageti cu mouse-ul cele doua afirmatii in casutele din dreapta, in ordinea importantei.

Care a fost ultima școală absolvită de dvs. în România ?

Care a fost ocupația dvs. principală în România, înainte de a emigra?

Care este localitatea în care dvs. sau familia dvs. a trăit în România înainte de a emigra în SUA?

În ce județ este localitatea respectivă ?

Aveți cetățenie americană?

Intenționați să solicitați cetățenia americană?

În ce an ați obținut cetățenia americană?

Unde au domiciliul stabil părinții și bunicii dvs.?

Din ce an s-au stabilit în SUA ?

Unde locuiește partenerul dumneavoastră de viață ?

Din ce an s-a stabilit în SUA ?

Aveți vreo proprietate semnificativă în România (apartament, mașină etc) ?

Ne pregătim de încheiere ! Au mai rămas doar câteva întrebări.

Sexul 

Ce vârstă aveți ?

Care este cel mai înalt nivel de educație pe care l-ați finalizat?

Sunteți sau nu angajat în prezent? Dacă da, câte ore lucrați pe săptămână? Dacă aveți mai mult de o slujbă: doar pentru slujba principală

Ce profesie/ocupație îndepliniți în activitățile dumneavoastră generale? Dacă nu lucrați în prezent, caracterizați activitățile generale executate în trecut! Care este/era funcția dumneavoastră? 

În prezent, starea dumneavoastră civilă este?

Locuiți împreună cu părinții?

Aveți sau ați avut copii?

Ce limbă vorbiți în mod normal acasă?

Din momentul în care ați emigrat în Statele Unite ale Americii v-ați schimbat apartenența la un cult religios ?

Care a fost cultul la care ați avut apartenență înainte de a emigra în Statele Unite ale Americii ?

În prezent, aparțineți unei religii sau unei confesiuni religioase?

Care este apartenența dvs. religioasă, în prezent?

În ultimul an, familia dvs…?: 

Îmi puteți spune, vă rog, care sunt veniturile totale ale dvs. din ultimul an, incluzând salarii, pensii, alocații, chirii, dividente etc.? 

Vă rog selectați una dintre variante.

Localitate

În ce stat locuiți în prezent?

Email

??? Anexa 3. Ghidul de interviu

Date biografice de bază

Câți ani aveți ? Sunteți căsătorit? V-ați căsătorit în SUA ?

Din ce localitate proveniți?

Din ce regiune ?

Mediul rural sau urban ?

Părinții dumneavoastră cu ce se ocupau ?

Și ce studii aveau ?

Cum vă descurcați în România înainte de a pleca – care erau veniturile dvs. ?

Lucrați (în RO)? Dacă da, unde ?

Ce studii ați făcut în România ?

Ce frați sau surori aveți ?

Familia dumneavoastră unde locuiește acum ? În România, cum vă înțelegeați cu ei ?

Ați încercat să ii aduceți în SUA ?

Dacă în România: le trimiteți bani acasă ? Ce sumă trimiteți lunar ? Care este destinația banilor ? Vă vizitează aceștia în SUA ? Dar dumneavoastră mergeți în țară?

Aveți copii ?

Unde învață / lucrează / sunt ?

Care este părerea lor despre aventura dvs. migratorie ? Dar despre România ?

Migrația

Când ați plecat din România ?

Din ce cauză ați ales să părăsiți România ?

Cum v-ați stabilit aici ?

Unde a fost primul loc în care ați mers când ați ajuns în SUA ?

Dar care era starea dumneavoastră financiară atunci ? Cu ce bani ați venit ?

Ați găsit ușor un loc de muncă ? Care a fost primul dumneavoastră job ?

De ce ați ales Statele Unite ale Americii ca destinație ?

Dar orașul în care locuiți acum ?

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți de când v-ați stabilit aici ? Ce mai urâtă ? Dar cea mai amuzantă ?

Ajungând în SUA, cunoșteați deja pe cineva aici ?

Aveați prieteni/cunoștințe/rude de acasă, deja stabilite aici ?

Cunoșteați limba engleză înainte de a pleca în SUA ?

Ce lucrați în SUA ? A fost nevoie să vă recalificați pentru asta ?

Ați mai făcut alte cursuri educaționale de când ați ajuns în SUA ?

Ce ocupație aveți acum ?

Care este situația dvs. din punct de vedere legal în SUA ? Aveți cetățeni / drept de

muncă ?

Ați luat în calcul posibilitatea de a vă reîntoarce în țară ?

Ați reușit să economisiți bani în SUA ?

Cum vă petreceți sărbătorile în SUA (Crăciun, Paște, etc) ?

Ce obiceiuri și tradiții românești respectați?

De ce le mai respectați?

Pe care ați hotarăt să nu le mai respectați sau să le schimbați și de ce ?

Cum v-ați defini dumneavoastră identitatea ? American, Româno-american, român ?

Ce tradiții ați vrea să transmiteți copiilor dvs. ?

Îmi puteți descrie cum este o zi normală în viața dumneavoastră ?

Cât de des urmăriți în ziare, radio, TV, Internet evenimentele din România?

Comunicați cu familia și prietenii din România?

Prin ce mijloace?

Cu cine comunicați cel mai adesea ?

Cam la cât timp vorbiți cu ei ?

Despre ce vorbiți ?

Ați putea spune că majoritatea prietenilor dvs. sunt:    americani, români, alți imigranți sau locuitori din altă țară

Aveți prieteni de origine română în Statele Unite?

Dar în orașul unde locuiți ?

Cum i-ați cunoscut ?

Care este religia dumneavoastră ?

Cât de des mergeți la biserică în Statele Unite ?

Mai des decât în România ?

Cum v-a ajutat biserica de aici să vă integrați în comunitate?

Relații etnice, identitate și viitor

Din ce organizații sociale sau profesionale faceți parte ?

Credeți că ați făcut alegerea bună când ați plecat din țară ?

Cum este viața dumneavoastră în SUA ? Mai bună ? Mai rea ?

Considerați că v-ați integrat în societatea americană ?

Dar ce părți negative are traiul în Statele Unite ?

Ați întâlnit situații în care să vă simțiți discriminat pentru că sunteți român ? Dar pentru că sunteți imigrant ? Ce părere aveți de românii stabiliți în SUA ? Care este relația dumneavoastră cu ei ?

Ce alte povești de viață ale imigranților români cunoașteți ?

Cum priviți viața raportat la anul trecut ?

Și cum o vedeți pentru anul viitor ?

Ați cumpărat, de când ați ajuns în SUA, vreo proprietate în România ? Ce fel de proprietăți ?

Ați luat în calcul posibilitatea de a investi în afaceri în România ? În ce fel de afaceri ?

Ați mai doriți să adăugați ceva?