. Imbunatatirea Vitezei In Toate Formele Ei DE Manifestare LA Copii CU Ajutorul Elementelor

“ÎMBUNĂTĂTIREA VITEZEI

ÎN TOATE FORMELE EI DE MANIFESTARE LA COPII CU AJUTORUL ELEMENTELOR JOCULUI DE BASCHET”

P L A N U L L U C R Ă R I I.

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

I.1. Motivarea alegerii temei

I.2. Scopul lucrării

I.3. Ipotezele lucrării

I.4. Documentarea teoretică

I.5. Calitățile fizice – ponderea lor în baschet

I.6. Viteza și rolul ei în baschet

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA CERCETĂRII

II.1. Metode de cercetare – observarea și experimentul

II.2. Eșantionul de lucru

II.3. Durata experimentului – datele măsurătorilor

II.4. Programul cercetării – mijloacele folosite

II.5. Bateria de teste

CAPITOLUL III. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPETAREA LOR

III.1. Interpetarea subiectivă – urmare a observării

III.2. Interpetarea obiectivă – statistică matematică

tabele și grafice

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CAPITOLUL V. B I B L I O G R A F I E

CAPITOLUL 1.

I.1. Motivarea alegerii temei.

Nu degeaba secolul în care trăim a fos denumit "secolul vitezei”. Multiple descoperiri ale științei fac viața de zi cu zi tot mai rapidă, totul în jurul nostru pe pă-mânt se desfășoară într-un ritm trepidant și nu numai, vitezele depășesc în deplasa-rea vehicolelor construite de om până și sunetul, astfel omul ajungând până la lună cu perspectiva de a ajunge curând și pe alte planete ale galaxiei, datorită performan-țelor științifice în privința vitezelor de deplasare visele omenirii ajungând realitate.

În domeniul educației fizice și a sportului de performanță viteza este una din calitățile motrice de bază, necesară în practicarea atât a exercițiului fizic cât și a sportului de performanță.

Din păcate mai ales la nivelul școlilor, lucru demonstrat de statistică, – 85% din lecții au ca dominantă dezvoltarea deprinderilor motrice, 5% din profesori având preocupări speciale și continue pentru dezvoltarea calităților motrice iar 10 % din ei în mod sporadic.

În aceste condiții este evident că dezvoltarea în general a calităților motrice ocupă un loc minor în preocupările profesorilor din școli, acest aspect având reper-ursiuni majore în dezvoltarea armonioasă a tinerei generații.

Faptele relevate mai sus m-au determinat să-mi îndrept atenția înspre dezvol-tarea calităților motrice, iar ca un practicant al jocului de baschet, în care spectacu-lozitatea acțiunilor este dată de viteza acestora, mă interesează să mă preocup de dezvoltarea vitezei generale sub toate formele ei de manifestare cu ajutorul practi-cării jocului de baschet în cadrul ciclului gimnazial și să văd cum dezvoltarea aces-tor forme ale vitezei ajută la practcarea eficientă a jocului.

I.2. Scopul lucrării.

Prin studiul pe care îl întreprind la ciclul gimnazial la nivelul clasei a VI-a în care începe conform programei învățarea jocului de baschet, vreau să stârnesc inte-resul în privința dezvoltării calității motrice viteză cu ajutorul elementelor din acest joc sportiv, să verefic în practică o serie de mijloace specifice tehnicii baschetului carre duc la perfecționarea acestei calități.

Tocmai datorită faptului că mulți profesori ignoră lucrul special pentru dez-voltarea calităților motrice, vreau să dovedesc că și prin modificarea dominantei unor deprinderi motrice dar mai ales a unor procedee tehnice se poate ajunge la valori crescute ale vitezei sub toate formele ei de manifestare.

I.3. Ipotezele lucrării.

După cum am mai subliniat, lucrarea se dovedește a fi un studiu asupra dezvoltării vitezei sub toate formele ei de manifestare, cu ajurorul jocului de baschet.

Astfel privită problema, voi face investigații la clasele a VI-a a ciclului gim-nazial, unde se practică acest joc sportiv, fără a putea face comparație cu alte clase în care opțiunile (posibilitățile) se canalizează spre alte discipline sportive, deci fără a avea clase martor.

Sub acest aspect îmi propun următoarele ipoteze:

1. Procedeele tehnice se pot folosi pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare în lecția de educație fizică prin modificarea dominantei, dar numai după ce elevii și-au însușit mecanismul de bază al acestora.

2. Acest mod de dezvoltare a vitezei reprezintă o cale agreată de elevi, dar indicii obținuți prin folosirea acestei căi nu se ridică la valori prea mari și solicită un timp mai îndelungat – toată perioada ciclului gimnazial.

I.4. Documentarea teoretică

Pentru a putea vorbi de îmbunătățirea vitezei cu ajutorul jocului de baschet în ciclul gimnazial, trebuie făcută o incursiune în domeniul fiziologiei sub aspectul dezvoltării morfo-funcționale a copiilor a la această vârstă.

După A.Demeter vârsta școlară este împărțită în trei perioade și anume:

– Perioada prepubertară 7-12 ani

– Perioada pubertară

– Perioada postpubertară

Subiecții temei de față se incadrează cu precădere în prima grupă, care prezintă următoarele caracteristici:

În această perioadă oasele se dezvoltă mai repede ca musculatura, trebuind acordată atenție deosebită coloanei vertebrale. Mușchii sunt slab dezvoltați, tonusul muscular e ste însă crescut, atenția este instabilă, dar receptivitatea ei este accentuată datorită marii plasticități a scoarței, sfera vegetativă face greu față cerințelor la efort.

Aparatul cardio-vascular este slab dezvoltat, viteza de circulație a sângelui este de trei ori mai mare ca la adult, frecvența cardiacă este în medie de 85 pulsații pe minut.

Aparatul respirator este slab dezvoltat, frecvența respiratorie în repaus este de 24/minut la 12 ani, tipul respirator este diafragmatic, consumul maxim de oxigen la 13 ani ajunge la 2,5 litri/minut la ambele sexe.

Eforturile adulților se orientează în această perioadă către formarea la copii a unei motricități corecte prin eliminarea tuturor mișcărilor de prisos, existând încă probleme de menținere a echilibrului, centrul de greutate fiind mai departe de sol.

În general se recomandă ca efortul depus la acceastă vârstă să aibe caracter dinamic și de scurtă durată, cu pauze dese de relaxare relativ lungi.

În vederea aprofundării tematicii trebuie să facem cunoștință cu cerințele programei școlare, care pentru ciclul gimnazial prevede următoarele obiective instructiv-educative:

– Dezvoltarea capacității de a efectua mișcări cu indici superiori d viteză, manifestate sub toate formele: de rreacție, de execuție și de repetiție

-Dezvoltarea vitezei în regim de îndemânare, rezistență în regim de viteză.

Privind conținutul spicuim din programă următoarele:

Viteză de reacție-decizie:

– jocuri dinamice(motrice)

– Exerciții speciale de reacție la diferite semnale acustice sau vizuale

Viteza de execuție

– luarea unor poziții cu maximum de iuțeală

– exercițiile însușite în condiții de întrecere

– durata jocului se micșorează

– dimensiunile terenului de joc se micșorează

Viteza de repetiție

– alergări repetate pe distanțe de 15-30 m. cu start de sus și de jos

– pase cu minge de baschet cu partener sau cu peretele sub formă de întrecere

– sărituri la coardă, sărituri laterale peste bancă

– alergări repetate pe distanțe de 25-50 m.

În cadrul programei școlare se regăsesc următoarele indicații metodice:

– dezvoltarea și îmbunătățirea vitezei are la bază regulile și principiile metodei repetării

– viteza se dezvoltă prin exerciții de viteză, complectate cu exerciții de forță, putere și rezistență în regim de viteză

– exercițiile de viteză se dezvoltă până la apariția oboselii, dacă se continuă lucrul acționăm asupra dezvoltării rezistenței și nu a vitezei.

I.5. Calitățile fizice – ponderea lor în baschet. Ideia dezvoltării la vârsta fragedă numai a calităților de viteză și îndemânare este de mult perimată. Astfel la 9-10 ani Nadia Comăneci depășea sub aspectul dezvoltării forței mulți componenți ai celor mai bune echipe de divizie școlară la baschet.

Nu există o limită inferioară de vârstă pentru începerea dezvoltării calităților motrice. Există doar metode și mijloace adecvate acesteia, perioade de dezvoltare mai intensă și de relativă stagnare după cum se poate vedea în graficul 1.:

Graficul 1.

Locul acțiunilor pentru dezvoltarea calităților motrice în structura lecției de edcuație fizică trebuie stabilit în funcție de natura efortului respectiv, pentru a putea asigura un volum sau o intensitate optimă în vederea dezvoltării calităților motrice planificate la nivelul obiectivelor propuse și pentru asigurarea posibilităților de re-venire a organismului.

În școală un model orientativ al repartizării mijloacelor pentru dezvoltarea calităților motrice pe durata unui an școlar arată conform graficului 2.:

Graficul 2

X = se acționează continu și diect

O= se acționează indirect

În ceace privește jocul de baschet, calitatea fizică dominantă o reprezintă re-zistența în regim de viteză, detentă și îndemânare, pregătirea fizică constând din educarea separat a fiecărei calități motrice, cât și dezvoltarea lor integrativă conform caracteristicilor efortului specific calităților motrice derivate – îndemânare în regim de viteză, viteză în regim de îndemânare, etc.

Deoarece cum am arătat a reieșit statistic că numai un procentaj de 5-15% din profesori au preocupări în privința dezvoltării calităților motrice și tot așa reiese că 85-95% din profesori sunt mai mult preocupați de perfecționarea unor procedee tehnice din jocurile sportive, în lucrarea de față mă străduiesc să demonstrez posi-bilitatea dezvoltării calități motrice viteză cu ajutorul elementelor și proceedelor tehnice din jocul de baschet.

Între calitățile motrice există un raport de mărime invers proporțional foarte important în practică, deoarece dacă în stadiu inițial de pregătire creșterea indicilor tuturor calităților motrice este posibilă fără o selectare a mijloacelor, dezvoltarea ulterioară a unei calități este posibilă numai prin stabilirea dominantei

Modelul lui Weineck – 1983 se pare a fi cel mai în măsură să exprime problema aptitudinilor și a interrelației lor. Acesta analizează aptitudinile și inter-relația lor. El constată că nu există niciodată vreo calitate condițională pură, dar că sportivul produce "forme mixte" care se sprijină pe baze pe baze anatomo-fizio-logice progresive. Figura 1.

Rezistența

rezistența-forță rezistența-detentă rezistența-viteză

Forță Detentă Viteză

Figura 1. Modernizarea caităților motrice în funcție de relațiile calităților

Aceste baze sunt reprezentate prin cele trei criterii: de forță, de viteză și de andu-ranță la efort. Am putea generaliza această schemă, definind vârfurile prin factori de efort precum: intensitatea, durata și coordonarea. Această concepție se alătură de-terminării fiziologice a unei activități descrisă în funcție de trei parametrii indepen-denți și reprezentați grafic tridimensional.

Orice îndemânare o dată definită, se situiază într-o parte a triunghiului și captează un anumit număr de procese (coordonare intermusculară, faza excentrică șiea concentrică, amplitudinea mișcării, filiere metabolice).

Jocul de baschet schematic este complex sub aspectul calităților motrice – Figura 2a., pentru dezvoltarea vitezei cu ajutorul practicării lui vor trebui făcute mo-dificări sub aspectul dominantei de execuție a mișcărilor – Figura 2b.

F F

v R v R

Figura 2 a. Figura 2 b.

Astfel, după cum vom vedea pe parcurs, mijloacele folosite în lecția de educație fizică cu conținutul orientat spre jocul de baschet, au fost orientate cu preponderență spre dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare.

I.6. Viteza și rolul ei în baschet.

I.6.1.Definirea vitezei.

Ca definiție majoritatea specialiștilor sunt de acord că viteza reprezintă capa-citatea de a reacționa rapid la un semnal, de ae – Figura 2a., pentru dezvoltarea vitezei cu ajutorul practicării lui vor trebui făcute mo-dificări sub aspectul dominantei de execuție a mișcărilor – Figura 2b.

F F

v R v R

Figura 2 a. Figura 2 b.

Astfel, după cum vom vedea pe parcurs, mijloacele folosite în lecția de educație fizică cu conținutul orientat spre jocul de baschet, au fost orientate cu preponderență spre dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare.

I.6. Viteza și rolul ei în baschet.

I.6.1.Definirea vitezei.

Ca definiție majoritatea specialiștilor sunt de acord că viteza reprezintă capa-citatea de a reacționa rapid la un semnal, de a executa rapid o mișcare, de a efectua un număr mare de mișcări într-o unitate de timp.

Viteza este o calitate care depinde mult de înzestrarea genetică a individului, capacitatea de viteză a omului find destul de specifică, în unele mișcări ea se poate manifesta mai mult decât în altele.

În determinarea existenței calităților de viteză și a posibilității de a le folosi pe terenurile de sport contează nu aparenta prezență a vitezei ci posibilitatea de a acționa rapid atunci când este nevoie.

Sub raport funcțional viteza este condiționată în principal de două elemente fundamentale:

– activitatea sistemului nervos, și în principal a scoarței cerebrale, unde se realizează întreaga comandă, coordonare și reglare a mișcării; durata medie de70-82 m/s. a acestor operații poate fi redusă prin antrenament, care înlesnește formarea unor stereotipuri dinamice motrice într-un timp mai scurt, condiționate genetic sub raportul rapidității de instalare.

– metabolismul de la nivelul mușchiului care asigură energia necesară contracțiilor musculare în condiții de anaerobioză.

Având în vedere condiționarea vitezei de către sistemul nervos și de nivelul capacității de efort anaerob, ea este una din calitățile cu cea mai mare determinare genetică cu coeficientul de eritabilitate de 0,90, selecția find hotărâtoare în perfor-manța vitezei. Viteza mișcării picioarelor evidențiază mai clar rolul factorului ere-ditar decât viteza mișcării mâinilor.

Perioada de vârstă de 9-14 ani pentru mâini și 9-12 ani pentru picioare este ccaracterizată de reducerea controlului genetic asupra deyvoltării vitezei mișcărilor, astfel prin acțiuni pedagogice corect organizate se poate contribui la perfecționarea calităților de viteză.

În domeniul sportiv și preponderent în majoritatea jocurilor sportive capaci-tatea sportivului de a efectua eforturi specifice de viteză pe toată durata întrecerii contribuie în mod hotărâtor la câștigarea acesteia.

De aceia tendinței de dinamizare a efortului competițional i se răspunde pe plan metodologic prin creșterea vitezei de execuție a mijloacelor tehnico-tactice de

bază.

La executarea diverselor mișcări întâlnim manifestarea vitezei sub diferite aspecte, una din ele find dominantă în realizarea actului motric.

.

I.6.2. Formele de manifestarea a vitezei.

A. Viteza de reacție se referă la rapiditatea cu care organismul răspunde la semnale, la iuțeala cu care sesizează și recepționează semnele și la durata necesară angajării în acțiune- mai ales în jocurile sportive reacția de răspuns trebuie selecțio-nată din mai multe variante posibile -condiții de întrecere, acțiunile partenerului și ale adversarului.

Indicii vitezei de reacție nu corelează cu indicii celorlalte forme de manifes-tare a vitezei, cei mai mari indici de viteză de reacție find la nivelul membrelor superioare, cei antrenați prezentând indici mai ridicați față de cei neantrenați. Astfel viteza de reacție este cea mai transmisibilă dintre formele vitezei și cu cele mai diverse aplicații.

Ca metode pentru dezvoltarea ei se folosește metoda repetărilor, metoda fracționată(prin influiențarea analitică a fiecărui element), metoda senzorială bazată pe dezvoltarea capacității de percepere a intervalelor implicate în reacțiile de răs-puns. Principalul element pentru realizarea unei reacții prompte o constituie concen-trarea atenției în formele complexe – jocuri sportive – ivindu-se două aspecte:

– capacitatea de a sesiza din timp situațiile care vor determina acțiunea de răspuns – incadrarea mișcării adversarilor și coechipierilor în vederea periferică, sesizarea direcției mingii

– selectarea, precizarea reacției de răspuns.

Mijloacele folosite trebuie să solicite atenția și reacții prompte la semnale cât mai variate, date prin surprindere.

B. Viteza de execuție. – viteza acțiunii singulare – exprimă timpul necesar efectuării integrale a unui act motric și se manifestă în toate cazurile combinată cu celelalte forme ale vitezei, practic find vorba de ultimul aspect al vitezei de reacție.

În dezvoltarea vitezei de execuție folosim metoda repetărilor, metoda fragmentată(analitică) și metoda integrală.

Se recomandă folosirea jocurilor dinamice cu respectarea indicației – de la

ușor la greu – în care sportivul este pus să răspundă cu promptitudine la apariția unei

mingi sau a unui alt obiect – partener sau adversar.

C. Viteza de repetiție exprimă numărul maxim de mișcări efectuate în unitatea de timp și are la bază mobilitatea sau labilittea funcțională a sistemului nervos central care emite comenzi succesive în mod repetat iar efectorul muscular răspunde prompt la acestea în funcție de propria viteză de contractare sau relaxare.

Această viteză nu se poate dezvolta în general, ci prin acțiuni concrete. Transferul pozitiv de la o acțiune la alta se realizează numai la structuri asemănă-toare cum ar fi dezvoltarea vitezei de alergare și a vitezei solicitate în baschet la deplasarea în teren.

Metodele folosite pentru dezvoltarea vitezei de repetiție sunt metoda alterna-tivă și a repetărilor, în educația fizică școlară mijloacele principale find alergările, alergările din cadrul jocurilor sportive – contraatacuri, replieri, procedee tehnice cu circulație rapidă a mingii, joc bilateral cu reprize scurte și tempou ridicat.

D. Viteza de deplasare care oglindește posibilitățile sportivului de a parcurge distanța dată cu maximum de viteză, în jocul de baschet determinând avantaje incontestabile în anumite faze de joc.

Două forme de manifestare a vitezei prezente în viteza de deplasare și anume capacitatea de accelerare rapidă și cea de menținere relativ constant viteza sunt independente una de cealaltă, în jocul de baschet punându-se acccent în principal pe prima formă.

Această formă de manifestare a vitezei mulți specialiști o incadrează în cadrul vitezei de repetiție, alături de viteza de accelerare și viteza de opțiune.

Unii prin viteză înțeleg viteza de deplasare, alergare, înot, viteza pe schiuri, bicicletă, unii profesori considerând principalul exercițiu pentru viteză alergarea, alții mai adăugând exerciții destinate inițierii elevilor în diferite ramuri sportive care necesită implicarea vitezei.

Având în vedere multitudinea factorilor implicați în manifestarea vitezei și perioadele de vârstă diferențiate în care se poate acționa asupra unuia sau altuia din factori, se impune necesitatea amplificării și diversificării exercițiilor și activităților destinate dezvoltării vitezei, o mai atentă și chibzuită diferențiere a acestora, dependent de vârsta elevilor assupra cărora se acționează. Numai în condițiile optimizării și obiectivizării sistemelor de acționare utilizate și a obiectivelor urmărite la fiecare perioadă de vârstă în parte se pot obține rezultate sporite în dezvoltarea acestrei importante ccalități, puternic determinată de zestrea ereditară.

Dacă la clasele mici câștigul în dezvoltarea vitezei se obține, mai ales, în contul vitezei de reacție și într-o oarecare măsură și al celei de execuție, la clasele mari acest câștig se înregistrează, mai ales, în contul vitezei de repetiție și a celei de execuție, în ambele cazuri acționând asupra acelor factori de graniță care dezvoltă viteza pe sarcina forței și a rezistenței și pe seama perfecționării mecanismelor și surselor energetice specifice vitezei.

După unii specialiști acctivitatea destinată dezvoltării vitezei ar trebui conti-nuată și după primele semne de oboseală(A.Demeter,G.Ozolin,V.Zaorski), deoarece activitatea în aceste condiții asigură intensificarea proceselor de restabilire, favori-zând apariția mai devremea fazei de supracompensare. Aprecierea este valabilă în mod deosebit pentru activitatea de educație fizică școlară, în cadrul căreia nu se dezvoltă o anumită formă specifică de viteză.

In cadrul dezvoltării vitezei în cadrul lecției de educație fizică pauzele se pot limita în cadrul acctivităților de dezvoltare a vitezei la intervale de 1-4 minute deoarece elevii nu reușesc decât rareori să realizeze eforturi maximale, iar distanțele de desfășurare a eforturilor sunt scurte, iar viteza se dezvoltă frecvent concomitent cu alte calități(combinată cu rezistența în jocurile sportive).

I.6.3. Metode pentru dezvoltarea vitezei.

a). Metoda exercițiului "din mers" constând din parcurgerea în viteză maxi-mă a unei distanțe după un elan prealabil.

b). Metoda "handicapului" asigură condiții egale de concurs între concuenți cu posibilități diferite.

c). Mefoda "alternativă" bazată pe efectuarea mișcărilor de mare intensitate urmate de cele cu intensitate mai mică.

d) Metoda "repetărilor" constând din executarea succesivă a efortului ciclic și aciclic cu viteză maximă în condiții ușurate și cu viteză superioară celei maxime.

e). Metoda "ștafetelor" educă viteza pe un fond emoțional favorabil.

f). Metoda "întrecerilor oficiale"

Toate aceste metode trebuie să țină seama de următoarele reguli:

– durata exercițiului ciclic neîntrerupt este optimă în cazul în care acesta se efectuiază fără reducerea vitezei maxime

– repetările exercițiului ciclic neîntrerupt trebuie efectuate fără reducerea vitezei

– intensitatea eforturilor de viteză începe de la 80% din posibilitățile maxime și încercării de a depăși această limită

– numărul și natura pauzelor dintre repetări depind de posibilitatea sportivului de a repeta exercițiul fără a reduce vitea

durata pauzei depinde de tipul exercițiilor, nivelul de pregătire, vârstă, sen-zațiile subiecctului care sugerează instalarea oboselii și posibilitatea de reluare a efortului. Schematic metodologia dezvoltării vitezei arată astfel(Graficul 4):

Intensitatea repetărilor

minim 80% din maxim

Pauze pasive

între rrepetări și serii

Durata pauzei

mică pentrusistemul nervos central șoi medie sau mare

pentru sistemul muscular, atenție,nou 5,10,15,30 sec

Volum anual de lucru

2-20% din volumul total de antrenament

Progres normal planificat anual

maxim 1-2% față de performanța anului trecut

Folosirea mijloacelor indirecte relaxare, forță, detentă, P.F.G.

Tehnică specifică cât mai bună

Graficul 4. Metodica de pregătire pentru viteză (N.Alexe)

În tehnologia dezvoltării vitezei sistemele de acționare utilizate trebuie construite apelând la următoarele tipuri de eforturi:

a). eforturi specifice probei(acțiunii motrice, deprinderii motrice ce trebuie însușite) prestate în viteză maximă și în condiții normale:

– repetarea eforturilor cu gradarea crescândă a vitezei până la punctul maxim

– repetarea eforturilor cu viteză maximă de la început

b). eforturi specifice probei(acțiunii motrice, procedeului tehnic, activității)

– reducerea încărcăturii: materiale sportive(greutăți, mingi) mai ușoare; pas mai mic la ciclism; terenuri cu dimensiuni reduse, etrc.

– reducerea amplitudinii mișcărilor pentru a se realiza un tempou ridicat;

– utilizarea unor forțe externe: vânt din spate, piste înclinate, trambuline etc.

– utilizarea unor excitanți: adversari mai buni, întrecere cu handicap, adversari artificiali, muzică stimulatoare,etc.

c). eforturi specifice cu viteză maximă, în condiții de îngreuiere: distanțe mai mari, încărcături mai mari(greutăți, mingi mari, sarcini suplimentare, peste greutatea proprie, etc).

I.6.4. Mijloacele de dezvoltare a vitezei.

După N.G. Ozollin mijloacele penttru dezvoltarea vitezei se pot împărți în trei grupe importante:

a). Exerciții de dezvoltare generală a vitezei, care constau din mișcări simple, executate cât de repede posibil, accesibile motric și emoțional.

b). Exerciții specifice de viteză pentru propria ramură de sport – ciclice, aciclice și combinate.

c). Exerciții de viteză din alte ramuri de sport, folosite în toate jocurile sportive.

Prin folosirea exercițiilor din propria ramură sau alte ramuri se favorizează pregătirea tehnică concomitent cu dezvoltarea vitezei. Viteza find caracterizată de spațiul parcurs într-un timp anumit, reclamă trecerea cât mai rapidă de la starea de repaus la cea de acțiune. de acea trebuie subliniată corelația dintre viteză și celelalte calități motrice, pentru a efectua o mișcare în viteză este nevoie de manifestarea unei forțe care să învingă starea de repaus, pe fondul unei mari capacități de con-centrare. Astfel la nivel de performanță efortul de viteză este tot mai mult condiționat de o pregătire fizică generală a sportivului.

.P.F.Multi Forța Detenta Coordonare Tehnică Mobilitate Rezistență M

laterală generală specifică specifică I

J

A M B I A N Ț Ă L

PARTICIPARE MORAL VOLITIVĂ ACTIVĂ (CONCENTRARE – EXPLOZIE – CONTINUITATE O

A

C VITEZA CU COMPONENTELE EI GENERALE ȘI SPECIFICE PROBEI E

de reacție de mișcare de angrenare de repetiție de deplasare prelungită

SCOP FINAL VITEZA DE EXECUȚIE

ÎN ORICE SPORT – CÂT MAI MARE

– LA MOMENTUL NECESAR

– EFICIENȚĂ

Graficul 4. Relațiile dintre mijloace și scop în dezvoltarea vitezei.

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA CERCETĂRII.

II.1 Metode de cercetare.

Lucrarea reprezintă un studiu al dezvoltării calității viteză prin folosirea de mijloace specifice jocului de baschet. Astfel experimentul va consta din efectuarea unei baterii de teste cu diferitele forme de manifestare a vitezei generale și specifice baschetului și evoluției acestora pe parcursul anului școlar, fără a avea posibilitatea efectuării unei comparații cu alte clase care au folosit alte mijloace în vederea dez-voltării vitezei.

Pentru o studiere mai aprofundată sub aspect matematic, pe lângă media aritmetică a rezultatelor la băieți și fete separat, vom face exemplificări asupra unor probe mai semnificative prin calcularea abaterii standard și a coeficientului de varia-bilitate.

Ca aspect subiectiv al cercetării vom folosi observațiile profesorului asupra grupului studiat în sensul perfecționării vitezei de execuție a procedeelor tehnice și a utilizării lor în joc, ca și a unui eventual transfer al acestora asupra altor aspecte ale vitezei, posibilă la structuri asemănătoare

II.2. Eșantionul de lucru.

Pentru a realiza studiul dezvoltării vitezei cu ajutorul mijloacelor specifice baschetului, am ales clasa a VI-a a ciclului gimnazial prin faptul că de la această clasă începe conform programei învățarea jocului de baschet, iar vârsta elevilor este favorabilă în cea mai mare măsură perfecționării vitezei sub toate formele ei de ma-nifestare.

Clasele studiate sunt cele ale scoli generale, unde se practică jocul de

baschet având condițiile necesare atât în sală cât și în aer liber. Cele două clase cuprind un număr de 54 de elevi dintre care 20 de fete și 34 de băieți care frecven-tează în mod conștincios orele de educație fizică.

II.3. Durata experimentului.

Desfășurarea experimentului pornește o dată cu începerea anului școlar 2005/2006 cu măsurătorile inițiale între 15 – 30 septembrie 2005 și măsurători finale în perioada 5 – 15 mai 2006, termen presant datorită obligativității terminării cercetării.

II.4. Programul concret al cercetării

În continuare vom enumera mijloacele specifice jocului de baschet, ca și unele jocuri ajutătoare, care au fost folosite pe parcursul anului școlar în vederea perfecționării vitezei. Menționăm că în perioada semestrului I acestea au fost incadrate la capitolul învățare, utilizarea lor la viteza maximă de execuție efectuân-du-se în celălalt semestru, după ce toate aceste deprinderi au fost învățate și corect instalate ca deprinderi. Pentru exemplificare prezint un proiect didactic care cuprinde în partea fundamentală exerciții din tehnica baschetului cu dominantă spre îmbunătățirea vitezei de deplasare, reacție și repetiție.

Scoala. generală Loc de esfășurare

Clasa VI-a Sala de sport

Efectiv 24 -11F,13B. Materiale: 14 mingi baschet

P R O I E C T D I D A C T I C

1. TEME ȘI OBIECTIVE, SARCINI DIDACTICE

a. Dezvoltarea vitezei de execuție a procedeelor tehnice din baschet

b. Dezvoltarea vitezei de deplasare cu ajutorul elementelor din baschet

2. OBIECTIVE OPERAȚIONALE

– elevii să fie capabili

a. Să execute procedeul tehnic exersat corect cu viteza maximă

b.Să execute transferul vitezei de deplasare în teren asupra vitezei de alergare

3. EVALUAREA ACTIVITĂȚII – evidențierea celor mai rapizi elevi

4. DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Un mare rol în dezvoltarea vitezei sub diferite forme de manifestare l-au avut ștafetele și jocurile dinamice folosite:

"Mingea prin tunel" Grupul se împarte în două echipe egale cu jucătorii aliniați în flanc câte unul la distanță de o lungime de braț cu picioarele mult depăr-tate, cu o linie trasă în fața primului jucător și a ultimului. Jucătorul din față cu câte o minge. La semnal acesta se apleacă și împinge mingea înapoi printre picioare, același lucru făcându-l toți ceilalți din coloană, ultimul jucător culege mingea și aleargă în capul coloanei, întreaga coloană retrăgându-se un pas înapoi, jocul continuând până ce primul jucător ajunge din nou în capul coloanei, câștigând echipa al cărui jucător din capul coloanei a ajuns primul cu mingea ridicată sus.

Diagrama 1

 "Culesul fructelor" Cu un colectiv de 18-24 de elevi se formează un cerc cu fața spre centru, jucătorii find numerotați de la 1 la 6, o serie de 6 jucători în continuare formând o echipă.

Conducătorul jocului strigă un număr. Toți jucătorii cu acest număr se întorc spre dreapta și ocolesc cercul în alegare, revenind la locul de plecare pătrund în cerc și culeg obiectele aflate în interior – pietricele, dopuri, mingi de oină, fiecare obiect reprezentând un punct pentru echipă.

După ce se numără, fructele se împrăștie din nou în cerc și este strigat alt număr. Jocul continuă în acest fel până au alergat toți. Câștigă echipa care a totalizat cele mai multe puncte adunate.

 "Ștafetă cu oprire" Echipele participante se aliniază în coloane înapoia unei linii de plecare. La 10-15 m. în față se trasează altă linie de întoarcere. La jumătatea distanței dintre cele două linii se trasează linia de oprire. La semnalul de începere pleacă primul schimb, aleargă până la linia de oprire, unde execută o culcare, se ridică și continuă alergarea, până la linia de întoarcere și înapoi, culcarea efectuându-se numai la ducere.

 "Semănatul" Jucătorii se împart în două echipe egale și formează coloane înapoia unei linii. În fața fiecărui șir se trasează câte două șiruri de 3 cercuri paralel la distanță de 4-6 m. și se numerotează de la 1 la 6. 5O 3O 1O

În fiecare din cercurile șirului din dreapta se pune

câte o minge, jucătorii din aceiași echipă se numă- 6O 4O 2O

ră din doi în doi primul primind câte o minge de Diagrama 2

oină. La semnal jucătorul cu mingea fuge la cercul 1, pune mingea în cerc, trece la cercul doi, ia mingea și o pune în 3, trece să ia mingea din 4 și o pune în cercul 5, apoi ia mingea din cercul 6 și se întoarce cu ea la echipă pentru a o preda jucă-torului următor. Acesta va proceda la fel doar că va trece mingile de la șirul din stânga la cel din dreapta, jocul continuând până au participat toți jucătorii la joc, câștigă echipa care termină mai repede.

 "Ciocănitoarea" Jucătorii împărțiți în două echipe egale în linie, unul în fața celulilalt la 10-12 m, numerotați în continuare, jucătorii cu același număr să fie așe-zați față în față. La mijlocul distanței se așează o minge. La strigarea unui număr jucătorii strigați fug repede spre minge. Șirul atacanților caută să ia mingea în mână înainte ca șirul apărătorilor să-l atingă. După ce au ajuns fiecare să execute se schimbă rolurile între atacanți și apărători. Rolurile se pot schimba și ori de câte ori atacantul este atins de apărător înainte de a lua mingea.

 "Mingea în cerc" Se formează un cerc cu distanță de 2-3 m. între jucători, jucătorii din cerc având 2-4 mingi distribuite la distanțe egale.

La semnal se pasează toate mingiile spre dreapta de la om la om. Jucătorul care ajunge să aibe o minge în mână când primește pe următoarea are 1 punct pe-nalizare. Câștigă jucătorul care la sfârșitul jocului are cele mai puține puncte de panalizare acumulate.

"Cursa pe numere cu mingi" Se formează câteva echipe de 8-12 jucători dispuse paralel una față de alta, la interval de 2 pași înapoia unei linii de plecare, aliniați în șir la distanță de un braț. Se face numărătoarea jucătorilor la fiecare șir.

În fața fiecăei ehipe la 1-2 m. se trasează un cerc cu diametrul de 50 cm, în care se pune câte o minge, iar la 10-15 m se fixează un scaun sau o capră.

Numărul strigat pleacă prin dreapta șirului culege mingea din cerc și o conduce în dribling ocolind obstacolul și driblează înapoi punând mingea în cerc, ocolește șirul prin stânga așezându-se la locul lui. Jucătorul care ajunge mai repede aduce un punct pentru echipa lui. o

 "Ștafeta în cruce" Se formează două o

echipe a 12-16 jucători care se așează în cruce,

cu cele două grupe față în față în șir câte unu. o o o o o o

În fața fiecărei grupe se marchează o linie de

aruncare la distanță de 5-7 m. Primul jucător o

din una din grupele fiecărei echipe are câte o o Diagrama 3

minge. La semnal se pasează mingea la primul din față după care se aleargă la coada șirului propriu, de fiecare dată când cel din față a fugit, grupa face un pas în față, jocul continuând până ce cel care a început jocul ajunge în față cu mingea ridicată. "Mingea în doi" Se formează echipe de 4-10 jucători, care se numără în continuare. Fiecare echipă primește câte o minge la jucătorul 1. Se trasează două linii la interval de 12-15 m. una de 4 3 2 1 O O O O

plecare, cealaltă de sosire. Jucăto-

rii în șir câte unul în ordinea nume- 4 3 O O O1 O2

relor. Între ccele două linii se tra-

sează patru cercuri. La semnalul de 4 3 O O O O 1 2

începere jucătorul 1 din fiecare echipă Diagrama 4

aleargă cu mingea în dribling pînă la primul cerc, de aici o pasează jucătorului 2 care aleargă cu ea în dribling pînă la cercul al doilea și aruncă mingea înapoi la 1, care driblează în cercul al treilea și pasează din nou la 2 care driblează în cercul al patrulea și pasează la 1, care trece cu ea linia de sosire, de aici aruncând mingea jucătorului 3 peste întregul spațiu. În acest timp jucătorul 2 se așează înapoia lui 1. Jocul continuă cu jucătorul 3 și 4, câștigând echipa care termină mai repede cu jucătorii aliniați la linia de sosire.

 "Atinge omul cu mingea" Se joacă cu un număr de două ori mai mare de jucători de cât numărul de mingi, jucătorii împărțiți în două echipe egale pe un singur rând fiecare echipă înapoia unei linii. Distanța între linii de 25 m.

Jucătorii unei echipe capătă fiecare câte o minge. La semnal jucătorii cu mingea driblează spre terenul dintre cele două linii pe cât posibil deplasându-se în linie. Când ajung aproximativ la mijlocul terenului conducătorul dă un semnal la care jucătorii cu mingea se întorc brusc de unde au plecat, în timp ce jucătorii ce-leilalte echipe îi urmăresc, căutând să-i atingă pe spate. Pentru fiecare atingere se acordă un punct, după care rolurile se schimbă, câștigând echipa care după 3-4 repetări acumulează mai mule puncte.

"Ștafeta baschetbalistului" Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale pe marginea terenului în dreptul liniei de centru, în șir câte unul cu fața la panou.

Diagrama 5

Primul jucător din fiecare echipă are câte o minge. La semnal el pornește în dribling spre coș și aruncă la coș din dribling pe doi pași. Dacă nu a marcat se întoarce în dreptul liniei de aruncări libere de unde reia execuția până când înscrie. După aceasta pasează mingea următorului jucător din șir și se întoarce prin extetrior la coada șirului de unde a plecat. Câștigă echipa care a terminat mai repede și are mingea la primul jucător.

De asemenea în cadrul exercițiilor de pregătire fizică specifică și a celor tehnico-tactice cu minge care au cuprins aruncări și prinderi, conducerea mingii, fente, exerciții de contraatac, marcaj, demarcaj, acțiuni tehnice complexe, a fost dezvoltată decizia rapidă, capacitatea de anticipare viteza de reacție și repetiție.

Exerciții speciale de pregătire fizică:

– pe laturile terenului – alergare unul după celălalt cu prinderea celui din față și schimbarea direcției de alergare la semnalul profesorului

– dribling cu handicap – avans 1-2 m- cel cu mingea față de prinzător

– șezând cu spatele spre teren, la semnal ridicare și sprint la capătul opus

– alergare de viteză cu schimbări de direcție la jaloane – concurs pe grupe

– același traseu cu conducerea mingii în dribling

– concurs pe grupe cu deplasare laterală sau cu spatele

– aruncarea mingii în sus, întoarcere 90o-360o cu reprinderea mingii

– pase executate la scara fixă cu reprinderea mingii fără să atingă solul

Exerciții tehnico-tactice:

Pe grupe de trei jucători așezați în triunghi se pasează cu două mingi alternativ la același jucător sau se fugăresc mingile una pe cealaltă.

 Viteza de reacție prin pase la perete cu întoarcere de 360o și reprinderea mingii fără să cadă, sau pase la perete de la 2 m. distanță în viteză maximă 30"

 Așezare ca în diagrama 6 – minge la jucătorul 1 și 6:

o1 o2 o3 o4 o5 o1 o2 o3 o4 o5 o1 o2 o3 o4 o5

o6 o6 o6

Diagrama 6

Jucătorul 6 pasează la 5, primește de la 1, pasează la 2 și primește de la 5, pasează la 4 și primește de la 2, pasează la 3 și primește de la 4, pasează la 1 și primește de la 3 timp de 30".

Se formează cu jucătorii două cercuri concentrice care se vor deplasa în sensuri diferite pasând între ele un număr de 2-4 mingi. Se poate îngreuna cu schimbarea direcției de deplasare la semnal.

 Joc de prinsa. Jucător cu mingea în dribling trebuie să prindă jucători fără minge în cadrul unui spațiu limitat la 1/2 teren.

 Pentru stimularea vitezei de execuție a aruncărilor la coș – 2-3 grupe de câte 3-4 jucători la câte un panou, fiecare grupă în șir cu fața la coș cu câte o minge la jucătorul din față la 2-3 m. de panou – concurs de aruncări la coș care grupă rea-lizează mai repede 5 coșuri.

 Pase pe perechi din deplasare de la un coș la celălalt cu obligativitatea par-curgerii intervalului din cel mult 5 sau 4 pase și aruncare la coș din deplasare

 Se parcurge traseul din diagrama 7 prin alergare cu atingerea podelei în punctele extreme și săritură la capete. Același traseu se parcurge în dribling cu efectuarea depiruete în puncte extreme.

 În fiecare triunghi din diagrama 8 se realizează sprint, deplasare laterală și cu spatele, parcurgându-se succesiv toate triunghiurile, în timpul a 30"

Diagrama 7 Diagrama 8 Diagrama 9

Exercițiu de relație 1 x 1 cu apărare la intercepție conform diagramei 9. Locul se schimbă de grupe în direcția deplasării sau se inversează sensul de cir-culație a exercițiului.

 Pentru viteza de deplasare și de reacție se execută exercițiu de joc de brațe și picioare în oglindă de 3 x 30" imitînd un elev în ce execută cu fața la grup.

 Pase în trei pe tot terenul fără și cu schimbarea locurilor conform diagra-melor 10 și 11, cu dominantă asupra execuției cu viteză cât mai mare.

Diagrama 10 Diagramaa 11 Diagrama 12

 Concurs de aruncări la coș. Se așează două șiruri la linia de aruncări libere

a fiecărui coș cu câte o minge la fiecare șir – diagrama 12. Se execută aruncări la coș cu schimbarea șirului la fiecare fluier, câștigă grupa care a realizat cel mai repede 10 coșuri înscrise.

Au fost organizate jocuri bilaterale în condiții de viteză cu reprize scurte, pe teren cu dimensiuni reduse, cu eliminarea conducerii mingii, cu limitarea numărului de pase până la finalizare, etc.

II. 5 Bateria de teste.

La modul general cuvântul englezesc test derivă de la latinescul "testa" ce denumea un vas de lut ars în care alchimiștii își efectuau experimentele. În prezent el semnifică o probă, un prilej de a observa un comportament.

Potrivit definiției clasice este vorba de o probă bine definită care implică o ssarcină ce urmează a fi îndeplinită, identică pentru toți subiecții examinați, prin intermediul unei tehnici precise care să aprecieze succesul sau eșecul, sau pentru notația numerică a reușitei.

Sarcina implică punerea în acțiune fie a unor cunoștințe dobândite, fie a unor funcții senzorial motorii sau mentale.

Pentru a testa elemente de viteză putem ușor determina acțiuni sau distanțe efectuate în unități de timp. In cadrul studiului am urmărit la elevii claselor a VI-a

următoarele 3 teste generale și 3 teste specifice vizând calitatea motrică de viteză:

1. Vitezã 50 m. – Este o probă de testare a pregătirii fizice generale și constă din parcurgerea în alergare cu viteză maximă a distanței de 50 m, cu start din picioare, alergarea se face individual iar cronometrul pornește la plecare o dată cu ridicarea piciorului din spate. Se acordă o singură repetare.

2. Naveta – Face parte din testarea calităților motrice ale complexului SUVA. Se trasează două linii paralele la distanță de 10 m. una față de alta, iar in spatele lor câte două cercuricu diametrul de 50 cm. În cercurile din spatele uneia dintre linii se așează două mingi de oină. Plecarea este din spatele celeilalte linii.

Elevul aleargă la linia din față, culege o minge și o aduce înapoi așezând-o în cercul din spatele liniei, repetă execuția cu aducerea celeilalte mingi. Se acordă o singură încercare și se cronometrează timpul de la pornire până la așezarea în cerc a celei de-a doua mingi.

3. Sãriturã cu coarda – Este proba care testează viteza de repetiție cu ajutorul săriturilor, care sunt elemente esențiale ale jocului de baschet, și constă din executarea unui număr cât mai mare de sărituri pe două picioare pe durata unui minut, proba nu se repetă în caz de greșeală, ci se continuă execuția.

4. Vitezã în romb – Este o alergare de viteză specifică jocului de baschet cu parcurgerea traseului din diagrama 13. Se pleacă din punctul 1 și se execută alergare cu schimbarea direcției la fiecare dintre punctele marcate de la 1 la 8 de unde se execută întoarcere și parcurgerea aceluiași traseu în sens invers.

Se cronometrează parcurgerea traseului, se admite o singură execuție.

5. dribling în romb. – 5

Este la fel o probă specifică pentru

jocul de baschet și constă din parcur- 6 4

gerea aceluiași traseu din diagrama

13, de data aceasta asociat cu con-

ducerea mingii și cu schimbarea 7 3 Diagrama 13

mâinii de dribling cu ocazia fiecă-

rei schimbări de direcție

6. pase la perete . 8 2

Probă caracteristică jocului

de baschet care constă din executarea unui număr cât mai mare de pase la un perete de la distanța de 2 m. pe parcursul a 30".

După cum se vede primele 3 probe reprezintă probe ce măsoară pregătirea fizică generală în domeniul vitezei, iar următoarele 3 probe sunt specifice pentru viteza de deplasare, reacție și repetiție caracteristice jocului de baschet, cu ajutorul acestor probe dorind să obținem confirmarea ipotezelor lucrării de față, realizarea îmbunătățirii performanțelor de viteză ale elevilor cu ajutorul unor mijloace specifi-ce disciplinei sportive baschet.

CAPITOLUL III. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPETAREA LOR. Cu ajutorul rezultatelor obținute la bateria de teste prezentată verificăm gradul inițial al diferitelor forme de manifestare a vitezei la componenții clasei a VI-a separat pentru băieți și fete, precum și progresul realizat în această privință cu ajutorul mijloacelor utilizate și prezentate în lucrare, iar pe de altă parte putem evidenția unii elevi mai dotați la acest capitol, care dacă corespund și sub aspect somatic și psihic, pot fi îndrumați spre practicarea baschetului de performanță. Pentru a comenta rezultatele obținute la probele enumerate ne vom folosi de media aritmetică a clasei(M), iar pentru o evidențiere realistă a potențialului vom urmări dispersia rezultatelor în cadrul curbei lui Gaus cu ajutorul lui S(abaterea standard) și vom emite aprecieri asupra gradului de omogenitate al clasei la proba respectivă cu ajutorul lui C.V.(coeficient de variabilitate).

În privința acestuia din urmă ne vom folosi de limitele stabilite de Agoston pentru colectivitățile de elevi și anume :

0 – 15 % omogenitate mare

15 – 25 % împrăștiere moderată

25 – 35 % împrăștiere mare

peste 35% împrăștiere exagerată

In acest fel se va putea stabili și eficiența sau ineficiența mijloacelor folosite în lecție pe durata a 3 trimestre, evaluările rezultatelor reprezentând și evaluarea activității cadrului didactic privind lucrul pentru îmbunătățirea vitezei în lecții și eventual în ca de reușită un model de lucru pentru ceilalți profesori.

Rezultatele probelor de control au fost evidențiate prin testările inițiale de la începutul anului școlar în perioada 15-30 septembrie și prin testările finale efectuate în perioada 15 – 25 mai și sunt reprezentate prin Tabelele 1 – 4 cu performanțele inițiale și finale separat pentru băieți și pentru fete.

Pentru o privire deansamblu necesară analizei acestor rezultate în tabelul 5 se ilustrează centralizatorul privind mediile aritmetice, ca și abaterile standard și coeficienții de variabilitate.

Tabelul 1 cu rezultatele probelor de control din septembrie 2005 băieți

Tabelul 2 cu rezultatele probelor de control din septembrie 2005 fete

Tabelul 3 cu rezultatele probelor de control din Mai 2006 băieți

Tabelul 4 cu rezultatele probelor de control din Mai 2006 fete

Tabel centralizator al mediei pe clasă la probele de control.

Urmărind tabelul centralizator de mai sus se evidențiază următoarele aspecte în privința evoluției elevilor privind formele de manifestare ale vitezei:

1. 50 m. vitezã – probă specifică pentru aprecierea vitezei de deplasare a elevilor pe distanță mică.

Privind media clasei la băieți, ea se îmbunătățește cu 10 sutimi de secundă de la o testare la alta, iar la fete cu 16 sutimi, creștere normală pe durata unui an școlar în cazul lucrului pentru viteză de deplasare.(Graficul 1)

Valoric dispersia este foarte extinsă, din 33 de băieți atât inițial cât și final 10 elevi au valori în afara unei dispersii normale, colectivul clasei find eterogen în această privință, nefind selecționați pe baza activității sportive, iar scala valorilor find destul de extinsă, lucru confirmat de faptul că la fete situația este și mai accen-tuată, 15 cazuri inițial și 14 în final din 20 de eleve având valori situate în afara curbei lui Gauss.

În privința coeficientului de variabilitate, valorile lui arată o împrăștiere mo-derată și nesemnificativă la băieți de la inițial la final de 6,5%, iar la fete de 10,5%.

Graficul 1.Media aritmetică la proba de 50 m. viteză.

2. Naveta – reprezintă o probă de viteză de deplasare combinată cu viteza de execuție prin culegerea și reașezarea unui obiect. În privința mediei aritmetice reiese un progres de 16 sutimi la băieți și 20 sutimi la fete de la testarea inițială la testarea finală.

La această probă dispersia valorilor se mărește de la testarea inițială la cea finală, fiind o probă mai complexă, se selectează și se distanțează pe parcurs cei cu calități de viteză față de cei mai puțin predispuși în această direcție, astfel al băieți inițial avem 10 cazuri în afara dispersiei normale din cei 33 de elevi iar în final 15, la fete inițial avem 5 și în final 9 din 20 de eleve. Coeficientul de variabilitate se îmbunătățește de la 6,7% la 4,2% la fete, iar la băieți de la 21,8% la 8,5% situîndu-se în final în categoria unei împrăștieri moderate

Graficul 2 Evoluția abaterii standard în proba de navetă.

3. Sãritura cu coarda – Este o probă care măsoară viteza de repe-tiție a săriturii pe durata de 1 minut și pe lângă viteza de repetiția solicită și îndemâ-nare în mânuirea obiectului, find singura probă din studiu în care pe tot parcursul valorile realizate de fete sunt mai ridicate decât cele realizate de băieți.

Media aritmetică este în creștere de la testarea inițială la cea finală la băieți dela 57,4 la 66,9, iar la fete de la 87,6 la 90,5, băieții realizând un salt mai mare, fără a ajunge la nivelul fetelor

Este proba care are cea mai mare scală a valorilor atât inițial cât și în final, colectivul nemanifestând nici o omogenitate în această privință, abaterea standard având variații de la 31,5 la 27,5 la băieți și de la 31 la 28 la fete, coeficientul de variabilitate scăzând de la 54,8% la 41 % la băieți și de la 36% la 30,8% la fete, manifestând o foarte mică îmbunătățire a omogenității pe parcursul anului.

Graficul 3. Variația mediei aritmetice la săritura cu coarda.

4. Pasa la perete reprezintă o probă specifică pentru jocul de baschet în privința vitezei de repetiție în unitate de timp. Nici la această probă, datorită compo-nenței eterogene a clasei, nu se poate vorbi de omogenitate mare, la băieți coeficien-tul de variabilitate situîndu-se între 18,1% și 14,5% deci de la împrăștiere modera-tă la împrăștiere mică, iar la fete de la 13,9% ajunge în final să crească la 19% arătând o separare a clasei în mai multe categorii sub aspectul vitezei de pasare. În privința abaterii standard la băieți 7 inițial cât și final din 33 sunt în afara dispersiei normale, deci se incadrează în 68% reprezentat de curba lui Gauss, pe când la fete dispersia este foarte mare din 20 de eleve inițial 9 și în final 10 nu se incadrează în interiorul curbei.

Media aritmetică este în creștere accentuată de la testarea inițială la cea finală cu aproximativ 3 pase atât la băieți cât și la fete, ceace denotă în ansamblu o creș-tere semnificativă confirmând activitatea pozitivă din cadrul lecției orientată în această direcție.(Graficul 4).

Graficul 4. Coeficientul de variabilitate și media aritmetică a paselor.

5. viteza în romb este o probă specifică jocului de baschet corelată cu mișcarea în teren a jucătorului fără minge, incluzând sprinturi, opriri, pivotări, schimbări de direcție.

Rezultatele obținute sunt următoarele: La băieți media clasei scade de la 33,9 la 32,6 deci 1" și 3 zecimi de la testarea inițială la cea finală. La fete media clasei scade de la 35,7 la 32,6, deci o creștere și mai mare de 3" și 1 zecime(Graficul 5)

În privința omogenității găsim o dispersie destul de mică de 6 inițial și 5 în final în afara distribuției normale la băieți și 4 inițial cât și final la fete, iar coeficientul de variabilitate oscilează în limitele unei împrăștieri mici de la 8,6% la 6,2% la băieți și de la 6% la 6,2% la fete, deci în privința deplasării în teren fără minge, pe lângă îmbunătățirea performanțelor, clasa are o omogenitate valorică bună a acestora.(Graficul 5).

Graficul 5. Media aritmetică a probei de viteză în romb.

6. dribling în romb este cusiguranță cea mai specifică probă a studiu-lui de față testând viteza de deplasare a jucătorului cu minge și viteza de repetiție în conducerea mingii. Rezultatele obținute la măsurători arată o creștere îmbucurătoare a mediei performanțelor, lucru care atestă activitatea depusă de profesor în această direcție pe parcursul anului școlar.

Astfel la fete de la53,9 media ajunge în final 49,7, adică o corecție de mai mult de 4 secunde, iar la băieți de la 47,3 la fel o îmbunătățire de 4 secunde la 43,3.a mediei performanțelor pe clasă.(Graficul 6).

Graficul 6. Valoarea mediei aritmetice pentru proba de dribling în romb.

La fete dispersia nu este mare situându-se în limite normale, 4 eleve ieșind din limitele cadrului inițial și final, în schimb la băieți dispersia cazurilor este mult mai mare de 14 cazuri inițial cât și final.

Coeficientul de variabilitate ne arată o împrăștiere mică atât la fete cu 12% inițial și 15,5% în final cât și la băieți cu 13,2% inițial și 9,8% final.

În mod subiectiv privită problema de către profesor, clasa a VI-a a realizat progrese frumoase în dezvoltarea vitezei, fapt reieșit mai ales în timpul practicării jocului, prin viteza de deplasare mai bună cu și fără minge, ca și viteza de execuție a paselor, reacția mai rapidă la acțiunile adversarilor și coechipierilor.

Bineînțeles că fiecare din aceste date au ca orice statistică matematică o marjă de eroare, dar ea nu poate fi semnificatică, astfel considerăm că cele ilustrate dau veridicitate concluziilor pe care le voi prezenta în continuare.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

După însușirea ccorectă a deplasărilor în teren, paselor și conducerii mingii, aceste procedee tehnice prin schimbarea dominantei lor de execuție, se pot constitui în mijloace de dezvoltare a vitezei sub toate formele ei de manifestare la elevii clasei a VI-a, care sunt la vârsta favorabilă dezvoltării acestei calități motrice.

În rândul elevilor există un interes deosebit manifestat în direcția dezvol-tării vitezei prin această metodă, la această vârstă spiritul competitiv find foarte dezvoltat și favorizând desfășurarea lecțiilor sub forma exerccițiilor ce solicită în-trecere între participanț.

.

3.  Dezvoltarea calităților motrice este mult mai pregnantă în direcția dezvoltării vitezei specifice ramurii sportive – a baschetului, decât în direcția dezvoltării generale a vitezei, atestând că formele de manifestare a vitezei nu sunt transferabile, totuși și în privința vitezei de deplasare și repetiție în general, au exis-tat unele ameliorări, dar mult mai reduse în comparație cu viteza specifică.

4. Cu ajutorul acestei metode s-a realizat și nominalizarea unor elevi și eleve cu o viteză corespunzătoare corelată cu tehnica execuției în vederea participării în cadrul lecției de activități sportive de baschet, având aptitudini pentru practicrea sportului de performanță.

5. Propunem folosirea pe scară mai largă a metodei prin jocuri pregătitoare și elemente din jocul de baschet în vederea îmbunătățirii vitezei, deoarece acestea bine selecționate și conduse reprezintă o ambianță agreată de elevi și își ating totodată scopul propus în școlile în care există condiții favorabile în această direcție.

B I B L I O G R A F I E

Alexe N. și colaboratorii "Antrenamentul sportiv modern" Editura Editis 1993

Bachner L., Grădinaru Cs. "Baschet – metodica învățării" Universitatea de vest Timișoara 1996

Bachner L., Gui G. „Baschet – specializare în antrenorat” UVG Arad 2003

Bogdan C »Teoria si metodologia antrewnamewntului sportiv »UVG 2005

Demeter A. " Fiziologia educației fizice și sportului" Editura Stadion 1970

Dragnea A. "Teoria antrenamentului sportiv" IEFS 1990

Florescu C, Dumitrescu v, Predescu A. "Despre metodica dezvoltării calităților fizice" Editura UCFS 1964

Harre D. "Teoria antrenamentului" Editura Stadion 1973

Herzeg L. "Teoria și metodica educației fizice școlare" Universitatea de vest Timișoara 1995

Mateev P., Novicov D. "Teoria și metodica educației fizice" Editura Sport Turism

Mitra Gh., Mogoș A. "Dezvoltarea calităților motrice" Editura Stadion 1977

Mitra Gh., Mogoș A. "Metodica educației fizice școlare" Editura Sport Turism 1980

Popescu F. "Jocuri pregătitoare pentru învățarea jocului de baschet" ANEF 1996

Predescu T., Negulescu C. "Curs de specializare baschet anul III" ANEF 1994

Scarlat E. "Educația fizică a copiilor de vârstă școlară" Editura Editis 1983

