Imbunatatirea Modalitatilor de Asigurare a Capacitatii de Supravietuire a Tehnicii Blindate In Teatrele de Operatii

Economie

Imbunatatirea Modalitatilor de Asigurare a Capacitatii de Supravietuire a Tehnicii Blindate In Teatrele de Operatii

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA: “ÎMBUNĂTĂȚIREA MODALITĂȚILOR DE ASIGURARE A CAPACITĂȚII DE SUPRAVIEȚUIRE A TEHNICII BLINDATE ÎN TEATRELE DE OPERAȚII”

REFERAT DE APRECIERE

a lucrării de licență

Numele și prenumele absolventului: ________________________________________________________________

Domeniul de studii: ________________________________________________________________

Programul de studii universitare de licență: ________________________________________________________________

Tema lucrării de licență: ________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________________

Aprecieri asupra conținutului teoretic al lucrării de licență (se marchează cu X):

6. Aprecieri asupra părții practic-aplicative a lucrării de licență (se marchează cu X):

7. Aprecieri privind redactarea lucrării de licență:

8. Considerații finale:

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Apreciez lucrarea de licență cu nota _____________ și o recomand pentru a fi susținută în prezența comisiei examenului de licență.

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1: Definirea, structura și conținutul conceptului de capacitate de supraviețuire a tehnicii blindate

Definirea și importanța conceptului de capacitate de supraviețuire

Modalități de asigurare a capacității de supraviețuire

Vulnerabilitățile tehnicii blindate la amenințările din teatrele de operații

Nivelul de dezvoltare al diferitelor tipuri de asigurare a capacității de supraviețuire

Protecția

Blindajul

Sisteme de protecție pasive

Sisteme de protecție active

Poziția membrilor echipajului și securitatea

Concluzii și formularea direcției de studiu

Capitulul 2: Modalități de asigurare a capacității de supraviețuire a tancurilor TR-85M1

Protecția prin blindaj

Protecția împotriva incendiilor

Cauzele incendiilor

Sistemul de detecție și de stingere a incendiilor

Protecția prin fumizare

Instalația pentru lansarea grenadelor fumigene

Instalația pentru avertizare în cazul iradierii laser SAILR .

Protecția prin mascarea în infraroșu

Capitolul 3: Studiu de caz referitor la creșterea ratei de supraviețuire a tancului TR-85M1 pe câmpul de luptă

Creșterea mobilității

Putere de foc sporită cu greutate redusă

Automatizare pentru eficientizare

Turelă modulară

Protecția comportamentului intern

Blindajul

Electronică și protecție

Sisteme integrate de protecție activă

Elemente constructive pentru protecție

Blindajul geometric pentru șasiu

Concluzii și propuneri

Bibliografie

INTRODUCERE

Unul dintre cele mai interesante aspect ale dezvoltării artilerie și a tehnicii blindate îl constitue lupta dintre proiectil și blindaj, luptă ce a influențat în mod pozitiv și în egală măsură atât perfecționarea continuă a gurilor de foc, cât și a tehnicii blindate.

Începutul acestui „duel” poate fi considerat anii 1860-1870, perioada de timp în care au apărut vasele cuirasate împotriva cărora proiectilele explozive obișnuite nu mai puteau fi utilizate. Ca urmare a fost necesar să se construiască un proiectil care să poată perfora blindajul.

În contextul acestui „duel”, cu trecerea timpului și dezvoltarea continuă a noțiunii de război, atât blindatele cât și artileria și-au dezvoltat capacitatea de apărare, respectiv de atac. Un dezavantaj major al tehnicii blindate în cursul dezvoltării sale îl constitue apariția unei game mari de proiectile mult mai puternice și mai greu de detectat. Cu toate că apariția blindatului pe câmpul de luptă a surprins, în prezent datorită vulnerabilității sale, și mijloacelor de luptă antiblindate, s-a pus accent pe conceptul de „capacitate de supraviețuire a tehnicii blindate”.

În ultima vreme, în literatura de specialitate străină se vorbește tot mai mult de acest concept ca de o proprietate distinctă a blindatelor. Potrivit părerii specialiștilor, capacitatea de supraviețuire depinde de: probabiltatea de detectare a blindatului pe câmpul de luptă , probabilitatea de distrugere și eficacitatea protecției directe, gradul de protecție asigurat în cazul lovirii tancului, echipajului și elementelor constructive esențiale ale mijlocului blindat, carburanților și muniției.

Lucrarea de față este destinată îmbunătățirii conceptului de capacitate de supraviețuire a tehnicii blindate în contextul conflictelor ce au loc în teatrele de operații.

În capitolul 1, plecând de la cerințele tehnico-tactice și specificul misiunilor pe care le îndeplinesc aceste tipuri de autovehicule, se definesc caracteristici de bază care le permit să facă față cu succes misiunilor conform tendințelor actuale în domeniul tehnicii blindate și se definesc modalități de asigurare a capacității de supraviețuire, vulnerabilitățile la care se expun blindatele în teatrele de operații și stadiul de dezvoltare al sistemelor ce au ca scop principal asigurarea protecției, atât active cât și pasive.

Capitolul 2 are ca direcție de prezentare tancul TR-85M1, ultimul și cel mai dezvoltat blindat de producție românească. Formularea acestui capitol are la bază stadiul actual de dezvoltare al tancului românesc și posibilități de sporire a eficientizării capacității de supraviețuire cu scopul de a se adapta cerințelor actualelor conflicte. Sunt prezentate de asemenea performanțele maxime și caracteristicile tehnico-tactice în scopul îmbunătățirii viitoarelor modificări.

Ultimul capitol presupune remodernizarea tancului TR-85M1 cu intenția de a crește rata de supraviețuire a blindatului pe câmpul de luptă, și concomitent adaptarea acestuia la diverse tipuri de teren. Prin creșterea capacității de supraviețuire se presupune adăugarea sau înlocuirea sistemelor de protecție și a componentelor cu grad de încredere scăzut, cu sisteme recent proiectate, dar care necesită o creștere substanțială a bugetului alocat pentru mentenanța și dezvoltarea autovehiculelor blindate.O particularitate a acestui capitol o reprezintă faptul că analizând principalele caracteristici tehnico-tactice ale blindatului, rezultatele obținute prin analiza teoretică, satisfac în mare parte cerințele impuse de mediul actual de desfășurare al acțiunilor militare, creionează direcții de abordat, restricții și particularități de concepție și proiectare care ar putea determina realizări tehnologice în măsură să rezolve problemele cu care se confruntă tehnica blindată din înzestrarea forțelor terestre.

Concluziile rezultate în urma lucrării întregesc opiniile inițiale aduse cu privire la importanța unui astfel de mijloc blindat rapid, ce poate acționa în zone de conflict deschis, dar nu în ultimul rând în zonele urbane, un câmp de luptă care pentru tancul românesc reprezenta o amenințare continuă.

DEFINIREA, STRUCTURA ȘI CONȚINUTUL CONCEPTULUI DE CAPACITATE DE SUPRAVIEȚUIRE A TEHNICII BLINDATE

Definirea și importanța conceptului de capacitate de supraviețuire

Capacitatea de supraviețuire reprezintă un concept larg ce cuprinde caracteristicile autovehiculelor militare care permit să se protejeze integritatea fizică a membrilor echipajului și să se mențină capacitatea tehnică a autovehiculului de a îndeplini misiunile alocate.

Protecția tehnicii blindate a fost apreciată inițial ca fiind reprezentată de totalitatea aptitudinilor autovehiculului de a rezista la agresiuni executate cu o gamă largă de mijloace, la acțiunile diverselor muniții (mine, grenade), a armelor de nimicire în masă și de a asigura echipajului condiții corespunzătoare de ducere a luptei.

În prezent, în domeniul tehnicii blindate, protecția este definită ca fiind „ansamblul măsurilor constructive și tactice care urmăresc evitarea descoperirii tehnicii de către inamic, evitarea lovirii acesteia prin mobilitate sau prin mijloace active de ascundere și apărare și, în cele din urmă, supraviețuirea acesteia după lovirea de către mijloacele inamicului”.

Calitățile unui mijloc de luptă sunt determinate nu numai de mobilitatea și capacitatea sa de deplasare în orice teren, ci și de posibilitățile sale de protecție împotriva focului inamic. Pentru realizarea acestei caracteristici, mașina de luptă trebuie să aibă un blindaj rezistent și ușor. Aceste două proprietăți sunt contradictorii, deoarece pentru a avea o rezistență mare, placa de blindaj trebuie să fie groasă, iar pentru a fi cât mai ușoară ea trebuie sa aibă grosimea cât mai redusă.

Modalități de asigurare a capacității de supraviețuire

În ceea ce privește capacitatea de supraviețuire se acționează pentru reducerea dimensiunilor de gabarit, a emisiei de gaze arse, de zgomot și de radiații infraroșii, precum și pentru îmbunătățirea vopselelor de camuflaj, echiparea tancurilor cu instalații de fumizare sau grenade fumigene eficiente, asigurarea unei viteze medii în teren cât mai ridicate și, mai ales, a unei accelerații mai mari, în vederea executării rapide a manevrelor în câmpul de luptă tactic.

Utilajul pentru stingerea incendiilor s-a aflat în perioada postbelică în centrul atenției, deoarece în timpul războiului multe tancuri au fost scoase din luptă ca urmare a incendiilor. Inițial pentru stingerea incendiilor, tancurile erau prevăzute numai cu extinctoare manuale care au eficacitate redusă. Tancurile moderne sunt înzestrate cu utilaj special compus din câteva butelii umplute cu amestec pentru stingerea incendiului, precum și cu un sistem de conducte cu pulverizatoare.

Dispozitivele de dispersare termică cu care sunt înzestrate unele tancuri, sunt destinate asigurării protecției tancurilor împotriva aparaturii de cercetare termică, precum și a rachetelor antitanc cu cap de autodirijare în infraroșu. Principiul care stă la baza dispersării căldurii constă în amestecarea gazelor emanate cu curentul de aer care răcește motorul și evacuarea lor ulterioară în atmosferă.

Asigurarea măsurilor necesare supraviețuirii tehnicii blindate pot fi grupate pe categorii a căror pondere este prezentată în Fig. 1.1.

Se constată faptul că protecția prin blindaj și letalitatea (capacitatea de a nimici inamicul înainte ca acesta să poată deschide focul) au o pondere principală.

Reducerea consecințelor penetrării cuprinde sisteme diverse cum ar fi sistemul de stingere a incendiilor, modul de dispunere a muniției, echipamentul ignifug pentru membrii echipajului etc.

Dezvoltarea unor sisteme de armament antitanc din ce în ce mai sofisticate a produs mutații corespunzătoare și în contribuția diferitelor categorii de măsuri de protecție, precum și la apariția altora noi, așa cum se poate observa și din Fig. 1.2.

Se remarcă reducerea ponderii protecției prin blindaj datorită epuizării resurselor tehnologice cu eficiență sporită împotriva noilor tipuri de amenințări. În compensare, au fost concepute măsuri pentru evitarea ochirii și lovirii.

Vulnerabilitățile tehnicii blindate la amenințările din teatrele de operații

Deși pare un colos în comparație cu celelalte arme, tancul nu este invulnerabil. Superioritatea sa a determinat apariția a numeroase arme antiblindate, una dintre cele mai practice fiind elicopterele antiblindate, capabile să loveasca tancul in partea superioară, mai puțin protejată, astfel plasându-l într-o lumină defavorabilă.

În viitor bătăliile în câmp deschis comparabile cu cele din războiul din Golf vor fi din ce în ce mai puține, nu va mai fi necesară capacitatea de luptă cu vizoare și tunuri cu bătaie mare, cum au avut englezii și americanii în primul război din Golf. Tendința actuală îndreptă conflictul spre o luptă apropiată, incluzând mediul urban. Acolo vulnerabilitatea tancurilor este evidentă, pentru că au fost proiectate special pentru a lupta contra altor tancuri.

Cel mai bun exemplu este actuala situație postbelică în Irak, unde se pierd mai multe M1A1 în zonele urbane decât în timpul primului și al celui de al ament antitanc din ce în ce mai sofisticate a produs mutații corespunzătoare și în contribuția diferitelor categorii de măsuri de protecție, precum și la apariția altora noi, așa cum se poate observa și din Fig. 1.2.

Se remarcă reducerea ponderii protecției prin blindaj datorită epuizării resurselor tehnologice cu eficiență sporită împotriva noilor tipuri de amenințări. În compensare, au fost concepute măsuri pentru evitarea ochirii și lovirii.

Vulnerabilitățile tehnicii blindate la amenințările din teatrele de operații

Deși pare un colos în comparație cu celelalte arme, tancul nu este invulnerabil. Superioritatea sa a determinat apariția a numeroase arme antiblindate, una dintre cele mai practice fiind elicopterele antiblindate, capabile să loveasca tancul in partea superioară, mai puțin protejată, astfel plasându-l într-o lumină defavorabilă.

În viitor bătăliile în câmp deschis comparabile cu cele din războiul din Golf vor fi din ce în ce mai puține, nu va mai fi necesară capacitatea de luptă cu vizoare și tunuri cu bătaie mare, cum au avut englezii și americanii în primul război din Golf. Tendința actuală îndreptă conflictul spre o luptă apropiată, incluzând mediul urban. Acolo vulnerabilitatea tancurilor este evidentă, pentru că au fost proiectate special pentru a lupta contra altor tancuri.

Cel mai bun exemplu este actuala situație postbelică în Irak, unde se pierd mai multe M1A1 în zonele urbane decât în timpul primului și al celui de al doilea conflict din Golf. Abrams este un tanc formidabil, dar caracteristicile de protecție, putere de foc și mobilitate, aduc puține avantaje în luptele apropiate, unde pot fi atacate din toate unghiurile posibile și se pot exploata carințele de protecție în partea vitală a motorului, în partea de sus sau inferioară. Deschizăturile de observare, trapele de evacuare, ușile – orice punct este o sursă de pericol pentru un blindat în mediul urban.

De exemplu o bombă improvizată (IED – Improvised Explosive Device) îngropată în șosea a făcut victimă un conducător al unui M1A1 Abrams HA. (Fig. 1.3.)

De asemenea s-au pierdut tancuri în urma loviturilor grenadelor antitanc RPG-7 pe care insurgenții le posedă în cantități mari și pe care le pot obține de pe piața neagră la prețuri extrem de scăzute. Ele pot să distrugă tancuri grele în valoare de milioane de euro, dacă lovesc într-un loc vulnerabil.

Fig 1.4. RPG-7(aruncătorul de grenade)

În concluzie, luptele urbane au compromis serios conceptele de protecție și mobilitate. Un proiectil cu încărcătură cumulativă care lovește partea superioară poate avea consecințe fatale pentru echipajul tancului sau cel puțin pentru cei din turelă, sau pentru tanc dacă lovește rezervorul sau motorul.

Tancul este vulnerabil pentru o gama largă de arme, unele dintre acestea fiind :

Infanteria: Tancul este vulnerabil în fața infanteriei în special în teren închis și zone urbane. Blindajul și mobilitatea lor sunt avantaje notabile, dar de asemenea le face grele și zgomotoase. Acest lucru poate da inițiativa infanteriei inamice, permite să fie detectate și evitate până se poate trece la contraatac. Pentru a fi protejate de atacuri de infanterie, tactica blindatelor prevede sprijinul de către infanteria proprie, ca urmare a înfrângerilor din cel de al doilea război mondial.

Artileria: Proiectilele convenționale de artilerie nu sunt eficiente contra tancurilor. Cu excepția proiectilelor foarte mari, blindajele pot suporta aceste impacturi. Însă chiar dacă un proiectil nu perforează blindajul, poate să-l avarieze. Există forme pentru a încerca să se neutralizeze un tanc lansând o mare cantitate de grenade de tipul HEAT1 sau HEDP2 cu posibilitatea de a atinge tancul, care poate să se avarieze partea superioară a șasiului. Altă formă este risipirea unei cantități de mici mine antitanc, care probabil nu vor penetra blindajul, dar pot avaria șenilele și imobiliza tancul.

Mine: Tancurile sunt vulnerabile la minele antitanc. Principal avantaj al minelor este costul lor scăzut și posibilitatea de a fi ascunse. Sunt periculoase pentru că atacă o zonă puțin blindată. În general sunt letale pentru blindate ușoare și transportoare de trupe, și pot imobiliza un tanc greu. Recent s-au conceput modele de mine activate de senzori magnetici care detectează prezența blindatelor, mine capabile să lanseze o încărcătură care atacă tancul de sus.

Elicoptere: Actual, una din cele mai mari amenințări pentru un tanc este elicopterul vânător de tancuri, înarmat cu rachete antitanc ghidate, cu rază lungă și echipat cu tunuri automate. Elicopterul trebuie să se așeze într-o poziție în care să nu-i fie ușor tancului să-l atace. Cel mai mare avantaj al elicopterelor este mobilitatea lor mare față de capacitatea de observare limitată a tancurilor. Înarmate cu rachete, elicopterele pot produce tancului avarii importante, încât să nu mai poată funcționa, dar nu-l distrug.

Avioane: Multe avioane ca A-10 Thunderbolt II și Suhoi Su-25, au fost proiectate special pentru sprijinul aerian apropiat, care include distrugerea tancurilor. Avioanele pot utiliza arme asemănătoare elicopterelor, în plus pot avea bombe nedirijate sau ghidate prin laser.

Nivelul de dezvoltare al diferitelor tipuri de asigurare a capacității de supraviețuire

Progresele remarcabile înregistrate în perioada de dupa cel de-al Doilea

Război Mondial de catre stiință si tehnică au determinat transformarile profunde în toate domeniile de activitate, inclusiv în domeniul militar. Astfel numai în domeniul tehnicii blindate, s-a constatat un salt imens de la asa- numitele „care de luptă” din Primul Război Mondial si până la modernele tancuri din zilele noastre.

Conform spuselor inițiale, prin capacitatea de supraviețuire înțelegem protecția tehnicii blindate, integritatea membrilor echipajului și menținerea capacității de a îndeplini misiunea.

1.4.1. Protecția

Tancul este cel mai blindat vehicul din armatele moderne. Blindajul este proiectat pentru a proteja vehiculul și echipajul împotriva unor amenințări variate. În general, cea mai importantă este considerată protecția împotriva impacturilor proiectilelor cinetice trase de pe alte tancuri. Tancurile sunt, de asemenea, vulnerabile față de rachetele antitanc, minele antitanc și bombele de mari dimensiuni, precum și față de tirul direct de artilerie, care le pot distruge sau avaria.

Tancurile sunt vulnerabile în special față de amenințările aeriene. Majoritatea tancurilor oferă o protecție aproape completă împotriva schijelor de artilerie și armelor antitanc mici cum ar fi grenadele autopropulsate. Însă blindajul necesar pentru protejarea față de toate amenințările posibile, din toate unghiurile, ar fi extrem de greu și puțin practic. De aceea proiectul tancului trebuie să caute un echilibru corect între protecție și greutate.

1.4.2. Blindajul

Concurența dintre blindaj și proiectil este permanent, fiecare încercând să-și asigure supremația pe câmpul de luptă.

Dezvoltarea și perfecționarea permanentă a proiectilelor obligă constructorii de tancuri să aibă în vedere modernizarea continuă a blindajelor. Ca alternative s-a recurs astfel la proiectarea unui blindaj additional care trebuie să asigure protecția tancului la noile tipuri de amenințări.

Proiectarea unui asemenea blindaj additional va trebui să se faca în limitele permisibile ale unor caracacteristici tehnico-tactice cum ar fi:

Cost

Timp

Greutate

Modalitățile pentru sporirea nivelurilor de protecție prin utilizarea unor blindaje modulare adiționale pot fi realizate prin următoarele metode:

Blindaj omogen laminat (RHA)

Blindaj compozit ușor (LWCA)

Blindaj reactive (RA)

Blindaj active (AA)

Blindaj electromagnetic (IEA)

In viitor blindajul cu/din nanotuburi

La majoritatea vehiculelor de luptă blindajul este fabricat din plăci de oțel aliat sudate, sau, foarte rar, datorită costurilor foarte mari, dintr-o singură piesă. În unele cazuri blindajul este făcut din aluminiu sau alte materiale ușoare, ca fibrele sintetice. Eficiența blindajului este exprimată comparativ cu rezistența unei plăci etalon de oțel omogen laminat.

Până la sfârșitul anilor 70 nimeni nu a fost capabil să oprească forța distructivă a proiectilelor HEAT, blindajul RHA care rezista unui impact era atât de gros încât devenea puțin practic. Așa au apărut blindajul stratificat, primul a fost blindajul Chobham folosit pe tancurile de serie M1 Abrams. Dintr-o compoziție necunoscută, s-a aflat doar că era făcut din straturi de oțel cu ceramică între ele. Ulterior cu el a fost echipat și tancul britanic Challenger. În versiuni mai moderne, cu mari modificări, se mai folosește și astăzi la serile M1 și Challenger 2. Aceste blindaje măresc enorm grosimea echivalentă RHA, partea frontală a turelei M1A1 oferă protecție mai mult de 1000 mm RHA. Tancul Leclerc francez, Leopard 2 și Merkava sunt alte tancuri grele echipate cu blindaje stratificate moderne. În special tancul Leclerc are un blindaj ușor și foarte rezistent.

1.4.3. Sisteme de protecție pasive

Majoritatea vehiculelor blindate au aruncătoare de grenade fumigene, care pot foarte repede să genereze o perdea de fum pentru a ascunde vehiculul în retragere. Perdeaua de fum se folosește foarte rar în ofensivă, atacul prin fum îi blochează atacantului vizibilitatea și dă inamicului semnale de un atac iminent.

După apariția rachetelor care se ghidează după urma termică a motoarelor, majoritatea tancurilor au fost dotate cu o grenadă fumigenă care conține un compus plastic care arde în mai multe fragmente mici în scopul dezorientării senzorilor termici ai rachetelor.

Grenadele fumigene produc mult fum, dar de scurtă durată. Unele tancuri au generatoare de fum care pot genera fum tot timpul. Procedeul obișnuit constă în injectarea de combustibil în toba de eșapament, unde, neavând aer suficient, arde parțial, rezultând o perdea de fum gros. Cortina de fum poate fi emisă automat când se detectează o rază de laser pentru ghidarea rachetelor antitanc sau prezența

telemetrului laser balistic al altui tanc. Acest fum are rolul de a împiedica observarea directă sau termică. Fumul împiedică raza de lumină ghid a rachetei sau laserul să măsoare distanța necesară calculatoarelor de tir pentru a calcula soluția optimă de tragere, prin asta reducând posibilitatea ca tancul să fie lovit. (fig 1.9)

Fig. 1.9. Tanc Olifant cu sistemul de fumizare termică în funcțiune

Tancurile moderne au și alte sisteme de apărare pasive cum ar fi dispozitivul de avertizare antilaser, care activează alarma când tancul este marcat ca țintă de către un telemetru cu laser. Alt sistem pasiv este aparatul radio care dă alarma în cazul în care tancul este marcat de un radar folosit de armele antitanc ghidate.

Camuflarea un tanc față de observarea directă este relativ ușoară, dar este aproape imposibilă față de observarea termică. Din acest motiv se studiază vopsele și acoperiri care să reducă urma termică, astfel ca tancul să fie puțin sau deloc observabil de sistemele FLIR, în special noaptea. Împiedicarea localizării de către radarele milimetrice cu care sunt echipate elicopterele de luptă moderne este însă și mai dificilă.

Sthora (Fig. 1.10.), unul dintre cele mai noi sisteme de protecție pasivă poate fi gasit pe tancul rusesc T-90. Este conceput cu scopul de a bruia rachetele antitanc ghidate laser. Sistemul oferă de asemenea protecție împotriva rachetelor semi-automate cu laser. Este produs de Electromachina SA, Rusia.

Fig. 1.10. Tancul rusesc T-90 dotat cu sistemul de protecție STHORA

Sthora folosește un dispozitiv de avertizare laser care operează în gama 0,65-1,6 microni, care cuprinde un dispozitiv de înaltă (fig1) și de joasă rezoluție(fig2) fiind montate pe exteriorul turelei.

Fig. 1.11. Dispozitiv de înaltă rezoluție Fig. 1.12. Dispozitiv de joasă rezoluție

Sistemul direcționează atât turela cât și mitraliera în direcția de amenințare pentru a optimiza desfășurarea unei perdele de fum termic sau de activare a sistemelor de protecție activă, senzorul detectează iluminarea laser și alertează echipajul și sistemele defensive.

Sistemul este format din doi senzori de detectare a rachetelor ce folosesc ghidarea laser, un sensor de vânt, proiectoare în infraroșu și douăsprezece lansatoare de grenade fumigene. Principalul scop al acestui sstem este de a detecta radiația laser și în funcție de direcția vantului să lanseze contramăsuri pentru a dezactiva capacitatea de concentrare a razei laser pe un singur obiectiv. Spoturile IR vizează bruiajul camerelor în infraroșu.

Acest tip de sistem a fost prezentat pentru prima data la Abu Dhabi în anul 1993 cu prilejul Expoziției Internaționale.

1.4.4. Sisteme de protecție active

Un APS (Active Protection System) utilizează un radar milimetric sau altă tehnologie de detectare a focului inamic, calculează traiectoria tirului de grenadă antitanc (RPG) și dirijează un proiectil exploziv pentru a intercepta sau întrerupe atacul la câțiva metri de tanc. Actual, utilitatea acestor sisteme este testată în Statele Unite, Rusia și Israel pe modelele M1A2, Merkava Mk4 și T-90. Aceste sisteme nu oferă protecție împotriva proiectilelor cinetice perforante, dar pare că sunt eficace împotriva rachetelor.

AMAP-ADS (Active Detection System) este un sistem de apărare avansat conceput prin contraacțiune ce oferă protecție vehiculelor blindate împotriva ultimelor generații de amenințări: RPG, ATM (rachete antitanc) și proiectile de mare calibru cu energie cinetică. Principalul element al acestui sistem îl constiutue senzorii de contramăsură dispuși de jur împrejurul blindatului (Fig. 1.13.) .

Fig. 1.13. Transportorul blindat Fuchs 1A8 dotat cu sisemul AMAP-ADS

Un procesor determină tipul și traiectoria loviturii ulterior fiind activată secvența de contramăsuri, cu ajutorul căreia se calculează punctul de impact și se evacuează “energia dirijată” ce preîntâmpină lovitura la o distanță de siguranță față de blindat (Fig. 1.14.)

Fig. 1.14. Sistemul AMAP-ADS în funcțiune

Un alt sistem cu o capacitate de reacție asemănătoare AMAP-ADS îl constitue Iron Fist. Acesta este un sistem activ de protecție proiectat de către Israel Military Industries (IMI) cu un design modular care permite adaptarea la o gamă largă de platforme, de la vehicule ușuare la blindate grele de luptă. Conceptul a fost descoperit de către IMI în 2006.

Sistemul utilizează un senzor radar fix, montat pe o platformă protejată, pentru a detecta potențialele amenințări, măsurarea distanței și traiectoria (Fig. 1.15.).

Fig. 1.15. Sistemul de protecție Iron Fist

Atunci când o amenințare este identificată un interceptor proiectil exploziv este lansat către ea. Spre deosebire de alte sisteme, Iron Fist utilizează numai efectul de explozie pentru a elimina amenințarea (Fig. 1.16.). Lovitura lansată pe traiectorie este fabricată din plic combustibil, consumat în totalitate în explozie.

J

Fig. 1.16. Sistemul Iron Fist în funcțiune

Alcătuind o gamă extinsă a sistemelor de protecție active, Trophy (Fig. 1.17.) este o concepție de apărare a vehiculelor blindate, dezvoltat sub licența Raphael cu suportul Direcției de Cercetare, Apărare și Dezvoltare Israel cu scopul de a oferi un nou nivel de protecție împotriva amenințărilor actuale antiblindate.

Fig. 1.17. Sistemul de protecție Trophy

Detectarea amenințărilor și subsistemul de avertizare este format din mai mulți senzori, inclusiv un radar de căutare cu patru antene cu ecran plat, situate în jurul vehiculului protejat, pentru a oferi o acoperire completă emisferică. Procesul de neutralizare va avea loc numai în cazul în care amenințarea este pe cale de a lovi platforma.

Trophy combină două sisteme principale: un radar construit de Israel Aircraft Industries Ltd. (IAI), filiala grupului Elta Systems, cu scopul de a detecta amenințări și un sistem proiectat de Rafael cu scopul de a distruge amenințările primite din spațiul aerian. Trofeul poate proteja vehiculele blindate de luptă împotriva tuturor tipurilor de rachete anti-tanc si rachete. Cele două inovații conceptuale încorporate sistemul Trophy sunt: protecție de 360 de grade, care elimină necesitatea adăugării blindajului suplimentar, care poate dubla greutatea tancului, limitarea mobilității și manevrabilitatea acestuia; și pentru a oferi protecție contra amenințărilor ce vizează partea de sus și în luptă cu intensitate redusă. În lupta de intensitate scăzută în zonele populate și urbane, amenințările la adresa vehicule blindate de luptă poate veni din orice direcție și unghi (Fig. 1.18.).

Fig. 1.18. Componentele sistemului de protecție trophy

Un dezavantaj major, ca și în cazul celorlalte sisteme de protecție, îl constitue vulnerabilitatea față de explozibilul atașat la sol (IED), principalele ținte vizate fiind cele propulsate pe calea aerului. Având în vedere aceste dezavantaj, sistemul poate fi atașat cu succes elicopterelor de lupta și nu numai.

1.4.5. Poziția membrilor echipajului și securitatea

Un tanc este în postura cea mai sigură când comandantul este așezat într-o poziție cu vizibilitate bună, de exemplu ieșit cu jumătatea corpului afară din turelă. În această poziție comandantul poate să vadă împrejurimile fără restricții și să observe mai repede operații inamice sau obstacole naturale și artificiale. El însă este expus pericolului, unica sa protecție fiind casca și vesta antiglonț.

Periscopul sau alte sisteme de observare ale tancului au, cu toate îmbunătățirile optice sau electronice, un câmp de vedere limitat. În acest fel, când tancul se află în teritoriu ostil, unde echipajul conduce tancul din interior, echipajul este mai puțin expus focului inamic direct, însă tancul este mult mai expus pericolului, datorită reducerii cu mult a vizibilității.

O inovație recentă ce a fost realizată cu scopul de a proteja echipajul aflat în vehiculul blindat sunt scaunele antiexplozie (blast seats) (Fig. 1.19.).

Fig. 1.19. Scaune antiexplozie

Locuri sunt concepute pentru a oferi ajustarea înălțimii, pentru a permite ocupanților să meargă cu trapa deschisă sau inchisăscaunele sunt prevăzute cu un sistem de răcire și senzori de răcire pentru a oferi echipajului posibilitatea de supraviețuire ridicată, scaunele sunt prevăzute cu un montaj pentru protecția membrelor inferioare în cazul exploziei (Fig. 1.20.).

Fig. 1.20. Podea blindată realizată pentru protecția membrelor inferioar

Concluzii și formularea direcției de studiu

Există multe speculații despre viitoarea evoluție a tancurilor. O maximă militară spune că nu se poate ataca cea ce nu se poate identifica. Specialiștii înclină spre un tanc invizibil pe radar, adoptând tehnologia creată în principiu pentru avioane. Statele Unite par a fi în special interesate de acest aspect, însă sistemele de „invizibilitate” (stealth) sunt foarte scumpe și sofisticate. Există experiență, câștigată cu bombardierul B2, avioanele F-117 și F-22 Raptor, și a fost studiat și pentru elicopterul RAH 66 Comanche, însă proiectul acestui elicopter este acum abandonat.

De asemenea se studiază noi sisteme de propulsie pentru blindate. Dacă structura tancurilor se va schimba prin trecere la motoare electrice, ca acelea utilizate de mașinile grele pentru construcții, și la folosirea tunurilor tip „railgun”, care folosesc energia electrică pentru a accelera proiectilul, tunuri care în prezent se preconizează a fi montate pe nave, totuși va fi nevoie, în continuare, de un compartiment energetic performant. În prezent se folosesc turbina cu gaze sau motorul diesel, dar este posibil ca, în viitor, și alte tipuri de motoare experimentale să dea rezultate bune.

Cu toate îmbunătățirile tehnice, tancurile grele par a pierde numele de regii câmpului de luptă, considerându-se că încep să fie mai puțin necesare, scumpe de menținut și prezintă probleme de logistică. Noile proiecte par a se îndrepta spre un tanc ușor, chiar cu roți în loc de șenile, cu sisteme de apărare sofisticate și înarmat cu rachete. Acesta pare a fi sistemul folosit de armatele viitorului. Vor fi multe versiuni, ca CV90 suedez sau Pizzaro spaniol și, datorită greutății mici, vor fi foarte mobile.

Având în vedere contextul actual militar creat prin anexarea peninsulei Crimeea de catre Rusia și interesul manifestat de Statul Major General pe direcția aducerii stării tehnice a TR-85M1 la parametri normali, se impune chiar o variantă de remodernizare a lui M1:

Pe de o parte: cu scopul menținerii și dezvoltării unei platforme de fabricație la uzina mecanică din București- fabrica de mașini grele speciale militare, platformă deosebit de utilă în caz de mobilizare pentru trecerea la producția de război.

Pe de altă parte: creării unui tanc și mai puternic, unui model care s-a dorit a fi realizat, dar datorită rezultatelor finale s-a renunțat.

Modalități de asigurare a capacității de supraviețuire a tancurilor TR-85M1

2.1. Protecția prin blindaj

Succesele obținute în dezvoltarea mijoacelor de luptă împotriva tehnicii blindate și, în primul rând, a rachetelor antitanc dirijate, au ridicat problema necesității reducerii radicale a grosimii blindajului tancurilor, deoarece, în acest caz va scădea greutatea lor, ceea ce va duce la creșterea mobilității și la micșorarea vulnerabilității pe campul de luptă.

Nu au existat niciodată tancuri cu blindaj neperforabil. Totdeauna au existat mijloace de lovire prin foc a tancurilor. În concurența dintre blindaj și proiectil, superioritatea a aparținut totdeauna priectilului. Cu toate acestea a existat în permanență preocuparea de a realiza o protecție prin blindaj sporită.

În figura 2.1. este prezentată clasificarea generală a blindajelor cunoscute pe plan mondial.

Fig. 2.1. Clasificarea generală a blindajelor.

Blindajul tancului TR-85M1 atinge o grosime maximă de 200 mm pe șasiu, iar pe turelă 320 mm, la care s-au adăugat 20 mm în partea frontală pentru blindaj suplimentar cu un aspect modular (Fig 2.2.). Contrar faptului că are o formă dreptunghiulară, asemănător blindajului reactiv, blindajul suplimentar este proiectat în această manieră pentru a realiza o înlocuire ușoară în cazul unor daune majore.

Fig. 2.2. Blindaj suplimentar (20mm) turelă TR-85 M1

În partea frontală a carcasei blindate este realizată sub forma unui modul separat care se montează în ansamblul carcasei. Acest modul se compune din partea frontală superioară și placa frontală înferioară, aceasta fiind realizată sub forma unui blindaj stratificat, fiind formată din două plăci de blindaj de grosimi diferite între care se află un material nemetalic, astfel tancul TR-85 M1 clasificându-se in clasa blindajelor stratificate (din generația a 2-a), în pachet omogen cu plăci fară contact.

Pereții laterali ai carcasei sunt executați din plăci laminate din oțel blindat.

Partea posterioară a carcasei blindate se compune din partea superioară spate și partea inferioară spate.

În placa superioară spate sunt practicate deschiderea pentru evacuarea aerului de la sistemul de răcire.

Podeaua carcasei blindate este constiutuită din patru elemente sudate între ele și prevăzute cu guri de vizitare și bușoane de golire.

Calitățile unui mijloc de luptă sunt determinate nu numai de mobilitatea și capacitatea sa de deplasare în orice teren, ci și de posibilitățile sale de protecție împotriva focului inami. Pentru realizarea acestei caracteristici, mașina de luptă trebuie să aibă un blindaj rezistent și ușor. Aceste propietăți sunt însă contradictorii, astfel producătorii tancului TR-85 M1 au reușit să imbine cu succes cele două caracteristici fără favoriza, dar și fără a afecta una dintre cele două trăsături esențiale ale blindajului.

2.2. Protecția împotriva incendiilor

În al doilea război mondial circa 40% dintre tancurile lovite de mijloace de luptă antitanc au fost incendiate. Procentul a ajuns la circa 55% în războiul din Vietnam, iar în conflictul arabo-israelian, din anul 1973, a atins o valoare mult mai mare. Potrivit experienței acumulate în conflicul menționat, circa 50% dintre tancurile lovite de focul inamic puteau continua lupta dacă posedau un sistem eficient pentru stingerea incendiilor. De asemenea, s-a constatat, ca un tanc avariat, dar neafectat de incendii la bord, are șanse mari de a părăsi câmpul de luptă, în vederea adăpostirii, iar timpul necesar reparării se reduce.

2.2.1. Cauzele incendiilor

Din experiența acumulată până în prezent se poate trege concluzia că incendiile declanșate la bordul unui tanc provin din camera energetică: rezervoarele de combustibil, uleiuri ăi lichide hidraulice utilizate de motor. De asemenea, o sursă importantă de incendiu este radiația calorică datorată atacului nuclear.

Camera energetică este locul unde izbucnesc, de regulă diverse incendii cu consecințe dintre cele mai grave atât pentru capacitatea de supraviețuire a tancului, cât și pentru echipajul acestuia.

Situația aceasta se datorează, în principal, următoarelor cauze:

Colectarea de carburant, lubrifiant și lichide hidraulice pe podeaua camerei energetice, ca urmare a scurgerilor.

Creșterea temperaturii de lucru în camera energetică peste limita admisă

Explozia rezervoarelor de combustibil, în cazul când sunt amplasate în camera energetică

Rezervoarele de combustibil, lubrifianți și lichide hidraulice prin amplasarea lor în afara camerei energetice, au trezit mereu îngrijorare, deoarece locurile disponibile sunt de cele mai multe ori, foarte expuse focului inamic.

Unitatea de foc poate fi lovită de către inamic, de cele mai multe ori consecița fiind o explozie ale cărei efecte depind de locul unde este amplasată.

Deoarece, cel puțin deocamdată, unității de foc nu i se poate asigura o protecție, prin blindaj, invulnerabilă, rezultă necesitatea stingerii unor incendii provocate de explozia muniției sau a unor incendii care, prin propagar, o pot implica direct

Vopseaua este o sursă de incedii care pot izbucni la exteriorul tancului sau în interiorul acestuia.

În exteriorul tancului vopseaua este vulnerabilă fața de substanțele incendiare utilizate de către inamic, în timp ce la interior pericolul se datorează contactului cu materialele inflamabile.

2.2.2. Sistemul de detecție și de stingere a incendiilor

Tancul românesc dispune de un sistem de stingere al incendiilor cu un timp de reacție foarte rapid, folosind Halonul, o substanță non-toxică, care protejează atât echipajul, cât și de compartimentul motor.

Instalația de detecție și de stingere a incendiilor asigură protecția agregatului energetic și celorlalte echipamente. Aceasta este amplasată, în întregime, în carcasă, și se compune din:

Cutia de control

Două detectoare pneumatice de incendiu și supraîncălzire.

Două extinctoare

O rampă de distribuție a agentului de stingere

Cabluri de interconectare

În construția tancurilor sunt cunoscuți și utilizați detectori termici, de fum și optici.

Detecorii termici intră în funcțiune la o anumită temperatură (prag termic), prestabilită, închizând sau deschizând un contact al unui circuit electric. Tancul românesc dispune de un detector pneumatic sub forma unui tub de oțel inox. Când detectorul este încălzit pe toată lungimea, presiunea heliului conținut în tub crește și, la temperatura de detecție (250-290 grade C) conectorul de presiune de alarma se închide. Atunci când temperaturile revin la normal, presiunea internă a detectorului scade și conectorul de presiune de alarmă se deshide, detectorul revine la forma inițială.

Ca agenți extinctori lichizi se utilizează halonii. Aceștia sunt agenți extinctori foarte eficienți, în condițiile în care concentrația lor în aerul din mediu protejat ajunge, în maximum 100 de milisecunde, la 5-14%. De asemenea, avantaj foarte important, halonii nu sunt toxici și pot fi utilizați pentru stingerea unor incendii izbucnite în habitaclu.

2.3. Protecția prin fumizare

Încă din al doilea război mondial, pentru a se masca, unele tancuri au fost prevăzute cu posibilitatea de a lansa perdele de fum persistente. În acest scop era prevăzuta o instalație de termofumizare concepută să funcționeze pe baza arderii incomplete a unei cantități de combustibil.

Dezavantajul principal al acestei soluții este acela că prin consumul de combustibil necesar instalației de termofumizare afectează raza de acțiune a tancului, un alt dezavantaj cunstituit de faptul că aceste perdele de fum nu sunt capabile să deprecieze calitatea imaginii termale.

Ca alternativă la termofumizare au fost concepute și realizate instalații pentru lansare de grenade fumigene. Această instalație nu presupune consum de carburant, deci nu afectează raza de actiune a tancului, și permite realizarea unor perdele de fum care asigură mascarea atât în spectrul vizibil, cât și în infraroșu.

2.3.1. Instalația pentru lansarea grenadelor fumigene

În principiu, o instalație pentru lansarea grenadelor fumigene se compune din lansatoare și un pupitru de comandă.

Lansatoarele sunt monatate de o parte și de alta a cupolei turelei ( în exteriorul acesteia). Sunt formate din 20 de lansatoare de grenade dispuse câte 10 bucăți pe fiecare parte a turelei: 6 bucăți în partea din față, pe corpul tunat și 4 bucăți pe partea din spate, pe nișă.

În scopul formării perdelei de fum în zona dorită, înainte de lansarea grenadelor, turela se rotește spre stânga și spre dreapta cu un anumit unghi. Poziția lansatoarelor este fixă în raport cu turela, suporții de susținere a acestora fiind sudați pe cupolă.

Pereții lansatoarelor rezistă la acțiunea gloanțelor de calbru până la 12,7 mm și a schijelor loviturilor de artilerie.

Interiorul lansatorului este protejat cu un capac care este aruncat înainte de lansarea grenadei propiu-zise de către gazele ce trec prin două canale practicate pe suprafața interioară a țevii.

Pupitrul de comandă este amplasat în turelă, de regulă la postul comandantului.

Grenadele utilizate sunt destinate pentru crearea unor perdele de fum sau capcane pentru sistemele de urmărire și dirijare în infraroșu.

Având în vedere stadiul actual de dezvoltare, se poate afirma că în viior în scopul perfecționării lansatoarelor de grenade, se prevede:

Creșterea lungimii frontului perdelei de fum și a bătăii maxime a grenadelor fumigene;

Reducerea duratei necesare pentru ajungerea la densitatea optimă a perdelei de fum;

Creșterea persistenței perdelei de fum în condițiile în care viteza vântului este mai mare de 3 m/s;

Generalizarea comenzii automate a instalației pentru lansarea grenadelorfumigene, prin intermediul instalației.

2.3.2. Instalația pentru avertizare în cazul iradierii laser-SAILR

Utilizarea laserului în construcția tancurilor s-a impus ca o soluție eficientă pentru sporirea puterii de foc, respectiv ca o soluție care poate contribui la executarea unor trageri precise.

Pericolul datorat utilizării laserului a impus necesitatea dotării tancului cu o instalație pentru avertizarea echipajului în cazul iradierii laser, astfel încât să se poată da acestuia șansa de a lua unele măsuri de protecție.

În principiu, aceste instalații sunt alcătuite dintr-un bloc detector și unul indicator.

Blocul detector are în componență mai mulți detectori, montați pe pereți exteriori ai tancului, de regulă pe cupola turelei, astfel încât câmpul total de supraveghere în plan orizontal să fie de 3600, iar în plan vertical de 30-900.

Fig. 2.6. Blocul detector al instalației de avertizare

Blocul detector este conceput în așa fel încât să poată sesiza iradierea laser și să facă o distincție netă între tipurile de iradiere, respectiv între o iradiere având drept scop descoperirea țintei și una care este destinată măsurării distanței până la acesta.

Blocul indicator este montat în turela tancului, la postul comandantului, și se compune din elemente care asigură vizualizarea informațiilor, circuite logice de prelucrare a semnalelor, generatoare și semnale vizuale și sonore, un numărător de secunde și un circuit de alimentare.

Stadiul actual evidențiază următoarele facilități:

Posibilitatea de lucru, în regimuri diferite, ziua-noaptea.

Rechemarea afișajului corespunzător direcției din care a fost efectuată iradierea precedentă.

Posibilitatea de funcționare corespunzătoare în condiții de tensiune variabilă (12-13v).

Se poate afirma că instalația pentru avertizare în cazul iradierii laser se va generaliza în construcția de tancuri. Deoarece volumul și masa acestei instalații sunt mici și este de așteptat ca, în cadrul acțiunilor de modernizare a tancurilor, ea să fie avută în vedere ca un importatnt mijloc de creștere a capacității de supraviețuire.

2.3.3. Protecția prin mascarea în infraroșu

În mod normal orice corp radiază în infraroșu. Radiația este cu atât mai puternică cu cât temperatura corpului este mai mare.

Sursele principale de radiație existente, în construcția unui tanc, sunt numeroase, dar din punctul de vedere al capacității de supraviețuire, interesează în mod deosebit camera energetică, instalația de climatizare, de evacuare a gazelor arse, suspensia, propulsia și țeava armamentului principal.

Se poate afirma ca, cea mai puternică sursă de radiație în infraroșu este camera energetică. O altă sursă importantă o reprezintă țeava tancului care se încălzește cu peste 50C după fiecare lovitură.

Este evident ca în viitor va fi necesar să se acorde o atenție sporită acestui aspect al capacității de supraviețuire.

Perspectiva realizării de motoare adiabatice oferă posibilitatea să se astepte la diminuarea radiației în infraroșu.

După cum panourile de protecție anticumulativă reduc radiația în infraroșu tot așa, este de așteptat ca și blindajul activ să aibă un efect asemănător.

Un alt concept ce a fost dezvoltat îl constitue “camașa termică” (Fig. 2.6.) atașată tunului de pe tanc. Aceasta are scopul de a reduce emisia de căldură în spectru infraroșu după fiecare tragere, de a păstra fiabilitatea țevii și reducerea posibilității de dilatare a acesteia.

Fig. 2.6. Tun 100 mm cu cămasă termică

STUDIU DE CAZ REFERITOR LA CREȘTEREA RATEI DE SUPRAVIEȚUIRE A TANCULUI TR-85M1 PE CÂMPUL DE LUPTĂ

În cadrul acestui capitol, mi-am propus să fac o analiză a posibilităților de creștere a capacităților de supraviețuire a tancului de producție locală, TR-85M1 Bizonul.

Așa cum am menționat în capitolele anterioare, rata de supraviețuire a unui tanc este legată direct proporțional de modul în care acesta a fost adaptat mediului în care acționează. O analiză superficială arată faptul că tancul TR-85M1 are o motorizare insuficientă pentru greutatea sa, acest lucru traducându-se într-o mobilitate scăzută pe câmpul de luptă. Tunul principal de asemenea este subdimensionat comparativ cu tancurile celorlalte state membre NATO precum și a statelor ce utilizează armament de proveniență sovietică/rusească.

Turela din oțel turnat crește semnificativ greutatea generală a vehiculului blindat furnizând în același timp o protecție insuficientă împotriva amenințărilor actuale, fie că vorbim despre muniția utilizată de tancuri (APFSDS, HEAT, HEDP etc. )sau de sistemele de armament întrebuințate de către infanterie (MILAN, JAVELIN, ERYX, BUMBAR, sau aruncătoarele de grenade de proveniență estică, AG-7, RPG-28 etc. ).

Blindajul șasiului oferă de asemenea o protecție insuficientă împotriva minelor anti tanc, DEIurilor sau amenințărilor clasice venite dinspre zona rachetelor anti tanc.

O posibilă direcție de urmat ar fi înlocuirea turelei cu una tele-operabilă, echipajul aflându-se în compartimentul inferior al tancului, adăugarea blindajului compozit spațiat pentru a crește semnificativ nivelul de protecție al tancului precum și înlocuirea grupului motor o unitate energetică de o valoare considerabil mai mare.

Alte două elemente ce pot fi adăugate sunt montarea unui scut metalic compus din bare metalice anti rachetă pentru detonarea timpurie a încărcăturilor explozive precum și montarea unui sistem de protecție activă pentru asigurarea unei zone de protecție de 3600 în jurul tancului.

3.1 Creșterea mobilității

Așa cum menționam anterior, având un raport de putere – greutate de doar 17.2 cai putere per tonă, tancul TR-85M1 este echipat insuficient pentru o mobilitate ridicată. Odată cu schimbarea grupului energetic 8VS-A2T2M cu un grup cu o putere considerabil mai mare pentru a-i asigura vehiculului mobilitatea necesară pentru performanțe tactice ridicate. O variantă plauzibilă ar fi motorul care echipează tancul german Leopard 2 și anume motorul diesel MTU MB 873 Ka-501 cu o putere de 1500 cai putere. Având o greutate de 2200 kg, acesta ar furniza un raport putere – greutate de 30 cai putere per tonă, pentru comparație, cel mai bun raport din acest punct de vedere este deținut de către tancul francez AMX 56 Leclerc.Un raport bun din acest punct de vedere asigură tancului o viteză ridicată atât în teren accidentat cât și pe drumuri amenajate, permițând o înaintare rapidă pe câmpul de luptă asigurând astfel viteza de manevră dar și de surprindere a inamicului. Din punct de vedere logistic, acest motor multi combustibil asigură atât un raport bun cât și un consum redus de combustibil dar mai important utilizarea oricărui tip de combustibil pentru funcționare, permițând operarea în medii sau zone ale globului în care combustibilii convenționali sunt greu de procurat.

Motorul MTU nu oferă doar performanțe mecanice ci și eficiență în ceea ce privește mentenanța, schimbarea unui motor defect făcându-se în timp rapid ( de ordinul minutelor) pe câmpul de luptă datorită modularității constructive.Mentenanța motorului este minimă, fiind nevoia schimbării consumabilelor la un interval regulat, defecțiunile apărând direct proporțional cu timpul petrecut de tanc în parcul auto, o utilizare regulată deci asigurând o funcționare fără probleme.Modularitatea și fiabilitatea motoarelor a fost factorul determinant care a făcut diferența pe câmpul de luptă, alegerea unui grup energetic pentru dotarea noii variante a tancului fiind astfel o decizie foarte importantă cu implicații majore atât în domeniul tehnic dar mai ales în aria tactică și a capabilităților pe care tancul le poate oferi.

Fig.3.1. Motorul MTU MB 873 Ka-501

3.2 Putere de foc sporită cu greutate redusă

Câmpul de luptă este un mediu complet imprevizibil, efectivele fiind insignifiante în anumite situații iar puterea de foc înseamnă totul în momentele critice. În aria tancurilor, puterea de foc este decisivă, muniția utilizată face diferența în situații de confruntare directă iar din acest punct de vedere tancul TR-85M1 este deficitar, tunul de 100 mm neputând oferi o garanție maximă de eliminare a adversarului sau de scoatere din luptă. Din punct de vedere logistic, noul tun propus trebuie să fie în concordanță cu standardele NATO în vigoare pentru o asigurare materială mai bună, pentru o mai bună interoparabilitate cu statele partenere dar mai ales pentru creștere a puterii de foc, a capacității de luptă dar mai ales de asigurare a dominației câmpului de luptă.

Pentru a preveni deteriorările țevii apărute în urma utilizării intensive, tunul trebuie să fie prevăzut cu o cămașă termică.Aceasta previne dilatarea excesivă a țevii, afectând astfel precizia dar mai ales fiabilitatea tunului. O deteriorare serioasă adusă țevii crește riscul apariției incidentelor și scăderea capacității operaționale a unității angajate în luptă.Tunul propus este produs de către consorțiul german Rheinmetall și este construit în urma experiențelor operaționale a armatelor ce exploatează Leopard 2.

Tunul Rehinmetall L55 de 120 mm echipează cele mai noi variante de Leopard 2 precum și M1 Abrams ( sub denumirea produsă în SUA M256 ), Type 90 japonez, K1A1 sud coreean, MITUP Altay turcesc și K2 Black Panther sud coreean.

Fig. 3.2. Tunul Rheinmetall L55 120 mm

Complexul are o greutate totală de 4507 kg ( țeava cântărind 1190 kg iar sistemul de acționare 3317 kg ) iar țeava măsurând 6,6 m.Calibrul de 120 mm permite utilizarea oricărui tip de muniție NATO dar mai ales a muniției LAHAT ( Laser Homing Anti-Tank ), muniție dezvoltată de către IAI din Israel ( Israel Aerospace Industries ) și este o rachetă anti tanc ghidată laser proiectată să combată vehiculele blindate dar ca un element inovator și elicoptere de atac.Raza eficace a tunului este de 4000 m cu muniție standard și 8000 m pentru LAHAT. Tunul este cunoscut pentru fiabilitatea ridicată, precizia foarte mare dar și pentru puterea de foc oferită.

Prezentul tun urmează a fi integrat în cadrul unui sistem de ultimă, performanțele finale prezentate la finalul acestei lucrări ar oferi Forțelor Terestre Române un produs compatibil cu standardele NATO dar ar îndeplini cerințele operaționale ale unităților și marilor unități de tancuri din compunerea Forțelor Terestre.Trebuie menționat faptul că din punct de vedere tehnologic, tancul trebuie să dispună de o tehnologie avansată dar care să fie robust construită, fiabilă și eficientă pentru a nu periclita sau afecta performanțele tehnice, aceasta fiind doar un element ce ar facilita și oferi un avantaj tactic operatorului uman pe câmpul de luptă.

Pentru a fi compatibil cu turela teleoperabilă, tunul trebuie să fie prevăzut cu autoîncărcător pentru o mai bună viteză de răspuns dar mai ales pentru a avea o amprentă vizuală redusă datorită coborârii profilului turelei.Un nou tanc trebuie să fie construit pe baza unor obiective operaționale, unor valori tehnice de atins și nu doar modificate anumite părți componente, trebuie identificate cerințele operaționale și furnizate soluțiile.

De exemplu, protecția frontală trebuie să fie mai mare de 1000 mm RhA APFSDS și 1200 mm RhA HEAT, în termeni de protecție laterală fiind necesare valori de peste 1000 mm Rha HEAT.

În opinia mea, tancul trebuie să aibă tun cu încărcare automată și bătaie eficace la 4000 m, cu posibilitatea de perforare a unui blindaj echivalent cu grosimea de 650-700 mm. Tunul antiaerian să fie automat, calibru 20 mm cu sistem propriu de conducere a focului, deservit de unul din membrii echipajului, din interiorul tancului. Lansatoare cu funcții multiple (grenade, mine) montate pe părțile exterioare laterale ale tancului, cu posibilitate de acționare din interior. Un sistem compact de conducere a focului cu calculator balistic și aparatură de ochire pe timp de zi-noapte, care să asigure o probabilitate de lovire de peste 90% și transportul focului de pe un obiectiv pe altul să fie făcut de către comandantul de tanc.

Tancul trebuie să fie echipat cu aparatură de observare și avertizare care să permită identificarea și observarea obiectivelor antitanc și blindate ale adversarului la distanța de 5000 m ziua și 2000 m noaptea, precum și avertizarea prin senzori în situația detecției de către cercetarea inamicului prin laser sau radiolocație.Trebuie stabilit un raport de cai putere per tonă și o greutate maximă pentru a stabili dacă mobilitatea tancului se încadrează în cerințele utilizatorului final.

3.3 Automatizare pentru eficientizare

Experiența operațională a evidențiat faptul că în prezent un autoîncărcător poate depăși cu ușurință un operator uman în materie de numărul de lovituri încărcate într-un minut, raportul fiind de 15 – 7 în favoarea autoîncărcătorului. Cel mai rapid autoîncărcător în prezent se găsește pe tancul sud coreean K2 Black Panther alimentând tunul de proveniență germană L55. Avantajul unei turele teleoperabile ar fi silueta redusă, oferind o poziție de tragere favorabilă prin asigurarea unei observabilități reduse, protejând în același timp șasiul tancului.

Geometria tancului și de aici implementarea autoîncărcătorului sau a operatorului uman a fost influențată de doctrina militară a statelor. În timp ce statele vestice preferau operator uman datorită vitezei mari de acțiune a echipajului, tancurile de proveniență sau influențate de designul sovietic/rusesc, au adoptat un autoîncărcător, datorită doctrieni en – masse de întrebuințare a trupelor și preferințelor de utilizare a unui număr ridicat de efective, preferându-se deci cantitate în detrimentul calității. Există un număr de critici pro și contra utilizării unui autoîncărcător dar în final, tot ceea ce contează este eficiența.

Un exemplu de turelă teleoperabilă cu autoîncărcător cu profil minimizat este cea montată pe prototipul polonez creeat în parteneriat cu firma BAE Systems pentru noul Vehicul de Sprijin PL – 01 Obrun cu tun de 120 mm.

Fig. 3.3. PL – 01 Obrun (Polonia)

Automatizarea completă a turelei ar însemna o siluetă redusă așa cum am menționat mai sus dar un om în plus ar oferi un avantaj tactic prin comunicare și cooperare ridicată în cadrul echipajului.

Fig. 3.4. Modul de funcționare al autoîncărcătorului montat pe T – 80

Un factor ce trebuie luat în considerare când vorbim despre avantaje și dezavantaje este factorul uman. Reducerea cu 25% a numărului echipajului, eficiență operațională și costuri reduse, toate acestea ar trebui să constituie motive inexpugnabile când vine vorba de alegerea sau nu a autoîncărcătorului. Pentru pregătirea unui operator uman este nevoie de timp îndelungat, investirea unor resurse considerabile în infrastructură (de la simulatoare la poligoane specializate). Costurile pentru un system automatizat ar fi minime în principal datorându-se cercetării, proiectării și producerii sistemului.

3.4 Turelă modulară

Un inconvenient major al tancului TR-85 M1 este turela. Nu numai că nu poate asigura o protecție la un nivel comparativ cu un tanc NATO dar comparativ cu acestea, adaugă o masă semnificativ mai mare. Un obiectiv major ar fi înlocuirea turelei din oțel turnat cu una modulară, cu blindaj spațiat stratificat toate acestea montate pe un șasiu sudat, cu opțiunea pentru o modificare facilă pe viitor în vederea adăugării unor elemente adiționale.

Fig.3.5. Turelă Merkava 4 pe linia de producție

Un astfel de exemplu este turela de pe Merkava 4 fiind construită pe un șasiu sudat în prealabil ce permite montarea unui blindaj modular cu modificări viitoare pentru eventualele adaptări de echipament.

O posibilă modificare adusă turelei ar consta în montarea de blindaj modular, sub formă unghiulară pentru a crește dimensiunile tehnice ale blindajului. Cel mai bun exemplu al folosiri blindajului înclinat este tancul sovietic T-34 folosit în cel De-al Doilea Război Mondial. Dispus la un unghi de 600, acesta dubla dimensiunea ce trebuia penetrată de proiectilele inamicului, oferind o protecție sporită pentru aceeași greutate.

Fig. 3.6. Modul de funcționare al blindajului

Utilizând un blindaj compozit înclinat ar crește de asemenea capacitatea de deviere a proiectilelor, acțiune greu de întreprins de către turela montată în prezent pe TR-85M1. Blindajul montat trebuie să fie compus din cel puțin două elemente, material ceramic și material metalic compozit. Primul reduce energia cinetică a proiectilului, disipând-o pe întreaga sa suprafață. Cel de-al doilea element oprește penetrarea excesivă, minimizând efectele cumulative ale proiectilului.

Interiorul compartimentului este căptușit cu material antischije spall liner ce previne pătrunderea schijelor rezultate în urma lovirii tancului de către proiectil în habitaclul tancului. Pentru o mobilitate ridicată a turelei pe axa orizontală, se utilizează un sistem electric.

Noua turelă trebuie să fie prevăzută cu sisteme optoelectronice capabile să angajeze o gamă variată de ținte, de la clasicele ținte terestre ( tancuri, mașini de luptă ale infanteriei, transportoare blindate etc. ) până la ținte aeriene ( elicoptere ce zboară la altitudini scăzute, aeronave ce zboară cu viteze reduse etc. ).

3.5 Protecția compartimentului intern

Conflictele solicită atât fizic cât și moral militarii iar echipajele de tancuri nu fac notă discordantă de la acest efect. Confortul echipajului a evoluat considerabil comparativ cu primele tancuri apărute pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. În prezent tancurile sunt prevăzute cu sisteme de protecție CBRN (chimică, biologică, radiologică și nucleară), sisteme de climatizare, sisteme de stingere a incendiilor dar și sisteme de generare/filtrare a apei.

Fig. 3.7. Sistem de stingere a incendiilor

Sistemul de stingere a incendiilor detectează încă din fază incipientă cu ajutorul senzorilor montați în habitaclul tancului, transmit datele panoului central care acționează mijloacele de stingere propriu-zisă a incendiilor. În prezent, tancurile au compartimentul muniției izolat de restul turelei iar spațiul dintre acesta și turelă este prevăzut cu un material exploziv ce se autodetonează atunci când compartimentul intern este penetrat pentru a evita aprinderea munițiilor (efect ce se petrece îndeosebi când proiectilele HEAT penetrează blindajul tancurilor ) datorită căldurii și presiunii foarte ridicate din interior.

Alt element de protecție al echipajului este sistemul de filtre CBRN. Admisia aerului în compartiment se face trecând în prealabil prin acest sistem de filtre care nu permit pătrunderea agenților contaminați și de a periclita starea de sănătate a echipajului.

Un element de noutate îl constituie sistemul atmosferic de generare a apei, fiind prezent doar pe tancurile din seria Merkava. Acesta poate produce 40 de litri de apă pe zi la o temperatură a aerului de 250 C și 55% umiditate. În condiții optime, acesta poate furniza până la 80 de litri de apă. Până la 8 litri/oră din cantitatea de apă produsă de sistemul de climatizare poate fi purificată.

Fig. 3.8. Sistem atmosferic de generare a apei

Confortul echipajului reprezintă un element foarte important în ansamblul funcțional al tancului. Fără un echipaj pregătit suficient, fără integrarea sistemului de armament în sistemul de management al câmpului de luptă și fără coordonarea forțelor, tancul rămâne doar un element insignifiant în ansamblul motor al forțelor armate.

Tancul în sine nu oferă superioritate acțională prin simpla lui prezență pe câmpul de luptă, de-a lungul istoriei s-a observat că modalitatea de întrebuințare a forțelor este mai importantă decât superioritatea tehnică. Un echipaj foarte bine pregătit de pe un tanc mediocru poate pune probleme serioase sau chiar scoate din luptă cu ușurință un tanc foarte tehnologizat ce are performanțe tehnice net superioare.

3.6 Blindajul

Unul dintre cele mai importante elemente ce alcătuiesc sistemul de armament prezentat în această lucrare este blindajul. Fără o protecție corespunzătoare amenințărilor de pe câmpul de luptă, tancul reprezintă doar o alocare inutilă de resurse în calea adversarului. În prezent, marile țări producătoare de tehnică blindată și-au dezvoltat propriul blindaj. Ceramica este un element adoptat de tot mai mulți producători datorită densității sale mari, caracteristică ce oferă o capacitate de stopare a proiectilelor prin dispersia uniformă a energiei pe întraga sa suprafață.

Din gama de blindajele curente amintim blindajele reactive Relikt, Kontakt – 5, Kaktus sau blindajul compozit ceramic Chobham. Elementele ce intră în compoziția blindajelor actuale variază de la titan, wolfram, nichel, aluminiu sau uraniu sărăcit. O direcție de cercetare urmată de specialiștii din domeniu în prezent este utilizarea nanotuburilor pentru fabricarea blindajelor. Nanotuburile ar oferi o protecție cu peste 50% mai mare comparativ cu materialele utilizate în prezent dar cu o reducere a greutății totale a blindajului de aproximativ 50%.

Pe lângă blindajele clasice, compozite sunt utilizate blindaje reactive explozive care detonează la impactul unui proiectil cu suprafața lor, concentrând astfel energia de penetrare a proiectilului pe altă direcție de înaintare.

O direcție de urmat pentru modificarea și îmbunătățirea nivelului de protecție pentru TR-85M1 ar fi montarea de blindaj compozit sau exploziv reactiv. Greutatea totală a tancului ar crește dar nivelul de protecție ar crește de asemenea cu valori considerabile. Valorile medii RhA ( rolled homogenous armor ) ale tancurilor moderne se situează între 700 și 2100 mm.

Considerate cele mai bine protejate tancuri în prezent, tancul german Leopard 2 și tancul de proveniență israeliană Merkava 4 au o greutate pe măsură, aproximativ 65 tone greutate de luptă. Creșterea nivelului de protecție este direct proporțional cu amenințările apărute pe câmpul de luptă, unele arme antitanc cu jet cumulativ încă pun probleme și celor mai performante tancuri, M1A2 simțind puterea de oprire a încărcăturii cumulative pe propriu-i blindaj în conflictele din Iraq și Afganistan.

Unele arme antitanc mai complexe, spre exemplu RPG-29 folosesc încărcături tandem. Prima încărcătură, mai mică, detonează blindajul reactiv lăsând ca încărcătura principală să penetreze blindajul tancului.

Grupul SAAB a dezvoltat arma antitanc Bill 2 ce are capacitatea detonării deasupra turelei tancului, în una din cele mai vulnerabile zone ale tancului. Metoda de ghidare a rachetei este SACLOS ( Semi-automatic command to line of sight ) ce permite operatorului să aibă o imagine clară asupra obiectivului și ghidarea continuă a rachetei pentru o precizie ridicată.

O metodă pentru contracararea rachetelor antitanc sunt grenadele fumigene montate pe turela tancului. Acestea sunt acționate în momentul în care tancul este iluminat laser de către inamic. Detonarea grenadelor creează un perete de fum care maschează tancul atât vizual cât și în spectru infraroșu, permițând executarea de manevre evazive sau de angajare a inamicului, obținând astfel avantajul tactic.

Fig. 3.9. Vehicule de asalt amfibiu lansând contramăsurile fumigene

O altă metodă de a ascunde tancul în spectrul infraroșu reprezintă montarea unor plăci ceramice care schimbă amprenta termică a blindatului, făcândul invizibil pentru camerele infraroșii. Sistemul ADAPTIV utilizează sute de pixeli metalici care pot replica semnătura termică a unui alt vehicul, făcând tancul să apară pe ecranele cu termoviziune ca un automobil mediu spre exemplu.

O astfel de capacitate a tancului ar oferi un avantaj considerabil pe câmpul de luptă datorită simplului fapt că inamicul nu ar avea o țintă în față. Sistemul vine cu un element de siguranță pentru a elimina fratricidul și anume marcarea trupelor proprii, blindatul apărând ca un semn distinct pe afișajul comandantului în momentul în care acesta se află în imediata apropiere a acestuia.

Fig. 3.10. Sistemul BAE Systems ADAPTIV

Un astfel de sistem ar permite o mișcare nerestricționată pe câmpul de luptă și permițând utilizarea elementului de surprindere. Din păcate în prezent sistemul este doar la stadiul de prototip, neintrând încă în producția de serie și din acest motiv o primă serie de aceste sisteme ar încărca prețul de livrare al tancului într-un mod considerabil.

3.7 Electronică și protecție

Pentru a elimina orice tip de amenințare, tancul treubie să dispună de un sistem de control al focului de ultimă generație, acesta fiind momentul în care sistemul KNIGHT produs de către cei de la Elbit Israel intră în scenă. Având stabilizator pe orizontală și verticală, acesta permite executarea focului din mișcare fără nici un fel de problemă asigurând în același timp o precizie ireproșabilă.

Elementul distinctiv este capacitatea de a angaja ținte aeriene, ținta fiind desemnată și urmărită, telemetrul laser furnizând date calculatorului balistic referitoare la distanța până la țintă. Sistemul este configurabil cu Sistemul de Management al Câmpului de Luptă și de asemenea poate fi integrat în cadrul sistemului de comandă și control, livrând informații referitoare la starea inamicului în timp real eșalonului superior (Fig. 3.11.).

Tehnologia nu trebuie să preia atribuțiile operatorului uman ci doar să faciliteze operarea în condiții dificile (noapte, condiții de vizibilitate redusă, temperaturi extreme și condiții meteorologice nefavorabile).

Fig. 3.11. Sistemul de control al focului KNIGHT

3.8 Sisteme integrate de protecție activă

Un complex de armament trebuie să fie compus din elemente de siguranță dispuse sub forma unei rețele, în cascadă pentru a evita apariția erorilor atât umane cât și tehnice. Stratificarea protecției este necesară pe câmpul de luotă modern, plecând de la observabilitatea redusă a tancului și încheind cu sisteme de protecție activă care să combată orice tip de muniție executată de către inamic. Sistemul de protecție activă trebuie de asemenea să evite rănirea trupelor proprii în urma detonării muniției în aer, minimizarea deci a numărului de schije apărute.

Personal, am ales pentru studiu și o posibilă integrare, sistemul german produs de IBD Deisenroth și anume AMAP – ADS. Cei de la IBD au conceput așa cum menționam mai sus, o protecție stratificată a vehiculelor blindate, pornind de la materialele antischije din interiorul compartimentului echipajului, prezența unui blindaj compozit superior și până la combaterea activă a amenințărilor externe.Elementul central al sistemului AMAP – ADS îl constituie radarul acestuia ce utilizează senzori infraroșii cu fluorescență indusă pentru a detecta amenințările.

Lipsa radiațiilor electromagnetice face din acest radar imposibil de detectat de către structurile de cercetare inamice. Lipsa elementelor mobile din compunerea sistemului îl face sigur din punct de vedere al integrității corporale ale militarilor proprii, ținta fiind angajată prin lansarea unei încărcături explozive, minimizând astfel cantitatea de schije rezultate.

Pentru a evita o utilizare inutilă a sistemului, acesta creează un câmp spectral de 360o pe axa verticală și orizontală a tancului iar dacă senzorii detectează impactul iminent al proiectilului cu tancul, doar atunci contramăsurile sunt utilizate. ADS este capabil să angajeze simultan mai multe ținte, caracteristică negăsită pe alt sistem de protecție activă.

Greutatea sistemului este foarte mică, de 140 kg pentru vehicule ușoare și 500 kg pentru tancuri, oferind în schimb protecție ireproșabilă. O adaptare a acestui sistem pe tancul TR-85M1 ar oferi un grad ridicat de supraviețuire pe câmpul de luptă, nefiind necesară o creștere mare a greutății tancului. Probabil unul dintre cele mai importante funcții este capacitatea de angajare a țintelor cu traiectorie de atac perpendiculară pe turela tancului, suprafața superioară a turelei fiind o zonă extrem de sensibilă datorită blindajului mai subțire.

Fig. 3.12. Subsitemele sistemului de protecție AMAP-ADS

Datorită timpului de reacție foarte mic, de doar 560 microsecunde, sistemul poate angaja ținte la o distanță minimă de 10 m indiferent de viteza de înaintare a proiectilului. Sistemul a fost testat cu succes în Statele Unite, îndeplinind sau chiar depășind cerințele Departamentului de Stat pentru Apărare. Este ideal pentru lupta în mediul urban datorită minimizării schijelor prin utilizarea unei explozii cu energie direcționată și capacității de angajare a mai multor ținte simultan.

3.9 Elemente constructive metalice pentru protecție

Într-un scenariu de coșmar, toate sistemele de protecție au căzut, nimic nu mai funcționează iar tancul se află într-o zonă de conflict, fiind angajat în luptă de inamic. Aici intervine gardul metalic, o construcție simplă dar extreme de eficientă datorită capacității de detonare a loviturii înainte ca aceasta să lovască blindajul tancului.

Utilizat intens în Afganistan și Iraq, acest element constructiv rudimentar și-a demonstrat utilitatea, demonstrând că nu mereu este necesară o construcție complexă și costisitoare pentru protecția vehiculului blindat. Dispus 3600 în jurul șasiului tancului, acesta elimină potențialele zone neprotejate din jurul vehiculului furnizând protecție a zonei apropiate a tancului.

Soluția propusă este furnizată de firma Qinetiq și se numește Q-net, fiind o plasă metalică dispusă în jurul vehiculului. Aducând o reducere a greutății cu 50-60% comparativ cu sistemele de protecție asemănătoare, Q-net nu îngreunează considerabil greutatea vehiculului blindat, neafectând astfel mobilitatea.

Fig. 3.13. „Q-net”- plasă metalică

Pentru a proteja doar anumite zone critice ale tancului, israelienii de la MANTAK au instalat lanțuri de oțel cu bile în capăt în spațiul dintre turelă și șasiu pentru detonarea rachetelor antitanc și protejarea inelului de fixare al turelei pe șasiu.

Fig. 3.14. Lanțuri de oțel cu bile

În concluzie, elemente constructive simple pot face diferența dintre abilitatea furnizării în continuare a puterii de foc sau scoatere din luptă, dintre menținerea confortului echipajului și rănirea gravă a acestuia. Soluția sugerată pentru TR-85M1 fiind instalarea plasei Q-net dar trebuie luat în considerare instalarea sistemului de protecție activă și evitarea apariției interferențelor dintre acestea. Dacă ar apărea interferențele, ambele sisteme practic s-ar anula reciproc rezultând în vulnerabilitatea vehiculului la mijloacele antitanc ale inamicului.

3.10. Blindaj geometric pentru șasiu

Pentru o protecție sporită a șasiului, sugerez dispunerea blindajului de sub șasiu în V pentru a direcționa energia exploziei dispozitivelor explozive improvizate sau a minelor antitanc în lateral, evitând direcția perpendiculară pe blindaj.

Fig. 3.15. Dispunerea blindajului de sub șasiu În formă de “V”

Experiența operațională din Afganistan a evidențiat faptul că vehiculele cu o bază a șasiului dispusă în V au avut o rată de supraviețuire mai mare decât șasiurile clasice, plate.

În continuare, voi prezenta caracteristicile tehnico – tactice ale tancului TR-85M1 cu noul tanc, denumit generic TR-85MX.

Fig. 3.16. Sugestie prototip TR-85MX

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Noua variantă, TR-85MX trebuie să îndeplinească o serie strictă de cerințe operaționale înainte de a intra în dotarea Forțelor Armate Române. Relieful variat al țării noastre precum și suprafața mare de protejat impun tancului condiții stricte referitoare la greutate. În urma documentării amănunțite pe care am efectuat-o, am observat faptul că un tanc nu poate ține pasul cu inovațiile și dezvoltările aduse munițiilor antitanc. Blindajul propriu-zis nu poate oferi protecție împotriva tuturor tipurilor de amenințări, astfel fiind nevoie de o adaptare continuă la cerințele câmpului de luptă. Din păcate acest proces extrem de costisitor, modernizarea continuă a întregului parc de tancuri fiind foarte dificilă chiar imposibilă pentru anumite state. Fabricarea de la început a unui tanc modelat strict pe cerințele Forțelor Armate și necesităților asigurării suveranității spațiului terestru diminuează costurile ulterioare și oferă unităților și marilor unități de tancuri avantaje operaționale. Adaptarea vehiculului blindat la relief, asigurarea eficientă a sprijinului logistic precum și mentenanța corespunzătoare se traduc într-o putere de descurajare ridicată.

În prezent războaiele cu efective masive sunt improbabile a fi declanșate însă conceptul cheie este acela de a asigura un număr de efective capabile să descurajeze orice efort ostil venit din partea oricui, să descurajeze inamicul. Problematica nu este aceea de a ține piept ci de a implica inamicului pierderi atât de mari încât intervenția militară în sine să nu poată avea loc în primul rând.

Personal, consider că am atins obiectivele propuse la începutul lucrării și îmi propun ca in viitor să aprofundez tematica protecției blindatelor pentru a furniza o soluție obiectivă în vederea creșterii ratei de supraviețuire a vehiculelor blindate pe câmpul de luptă precum și integrarea acestora într-o rețea informațională.

BIBLIOGRAFIE

Autori români

Mareșal Babadjanean, A., „Tancurile și trupele de tancuri”, București, Editura Militară, 1973

Boștină, S., Obilișteanu, G., „Limba Engleză – terminologie militară și NATO”, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2003

F.T./Tc.-7, Lt-col. Brat, V., „Manualul de cunoaștere și mentenanță al tancului TR 85M1”, Pitești, 2008

F.T./Tc.-6, Lt-col. Brat, V., “Manualul Instrucției Tanchiștilor”, Pitești, 2008

F.T/Tc.-9, Lt-col. Brat, V., “Manualul regurilor de tragere prin ochirea directă cu armamentul de pe tanc”, Pitești, 2008

Mr. Damian, P., Lt-Col. Lipan, I., “Trageri cu armamentul de pe tanc”, Editura Militară, 1989

Col. Drăgan, I., „Istoria Armei Tancuri din Armata României”, Editura Militară, 2001

Emilian, P., „Întrebuințarea în operație a structurilor de blindate pentru obținerea succesului în condiții complexe ale războiului modern”, Pitești, 2009

Colonel dr. Florea, P., „Armata română și evoluția armei tancuri. documente(1919 – 1945)”, Pitești, Editura Universității de Stat din Pitești, 2012

Ing. Gâlceavă, M., Ing. Sișu, G., “Capacitatea de supraviețuire a tancului, soluții. Eficacitate, tendințe”, București, Editura Militară, 1991

F.T./Tc.-3, Col. Iovan, I., „Manualul pentru luptă al companiei de tancuri”, Pitești, 2006

Lt-col. Lungu, V., „Blindajul, Protecție și vulnerabilitate”, București, Editura Militară, 1980

Col. Ing. Nicolițov, V., “Instalații și echipamente special pentru tancuri”, București, Editura Militară, 1997

Col. Ing. Popa, Ș., General-maior ing. Urdăreanu, T., „Transportorul blindat”, București, Editura Militară, 1973

Col. Dr. Radu, V., „Realitățile și perspective privind întrebuințarea mijloacelor blindate și antiblindate de către armatele moderne”, București, Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I ”, 2006

Col. Conf. Univ. Dr. Ing. Urechiatu, Gh., Cpt. Prep. Univ. Ing. Virca, I., „Bazele construcției, funcționării și exploatării autovehiculelor militare”, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2000

Autori străini

Bowyer, R., “Dictionary of military terms – Third Edition”, Macmillan, Bloomsbury Printed, 2004

Green, M., “Patton tanks”, Editura “Pen and sword books”, 2012

Katz, M., “Modern Israeli Tanks and combat vehicle”, Editura Tanks Illustrated, 2012

„Special Operations Patrol Vehicles: Afghanistan and Iraq (New Vanguard)”, Leigh Neville, 2011

Infografie

Combat vehicle active protection systems: hearing before the Tactical Air and Land Forces Subcommittee of the Committee on Armed Services, House of Representatives, One Hundred Ninth Congress, second session : hearing held, September 1, 2006

http://fas.org/man/dod-101/sys/land/docs/3aps98.pdf

http://fofanov.armor.kiev.ua/Tanks/EQP/arena.html

http://defense-update.com/features/2010/june/israeli_aps_09062010.html

http://www.tanksystems.nl/