Îmbunătățirea capacit ății instituționale, de evaluare și formulare de politici [612993]

PROIECT
Îmbunătățirea capacit ății instituționale, de evaluare și formulare de politici
macroeconomice în domeniul convergen ței economice cu Uniunea European ă
a Comisiei Na ționale de Prognoz ă, cod SMIS 27153

BENEFICIAR
Comisia Na țională de Prognoz ă

Evoluția demografic ă pe termen lung
și sustenabilitatea sistemului de pensii

Autori
MIHAI ȘEITAN
MIHAELA ARTENI
ADRIANA NEDU

Evoluția demografic ă pe termen lung
și sustenabilitatea sistemului de pensii

REZUMAT

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
3

EVOLUȚIA DEMOGRAFIC Ă PE TERMEN LUNG
ȘI SUSTENABILITATEA SISTEMULUI DE PENSII

REZUMAT

Prezentare general ă

Scopul acestui studiu este fu rnizarea unei analize cuprinz ătoare și
obiective a evolu ției demografice pe termen lung și a sustenabilit ății sistemului de
pensii. Analiza situa ției sociodemografice din România scoate în eviden ță că
efectele negative asupra sustenabilit ății financiare a sistemului public de pensii
cauzate de îmb ătrânirea popula ției sunt determinate de trei factori importan ți, și
anume: cre șterea speran ței de via ță a popula ției, scăderea natalit ății și, nu în
ultimul rând, cre șterea migra ției.
În plus, sistemul de pens ii din România se confrunt ă și cu efectele negative
ale unor elemente specifice cum ar fi: ie șirile anticipate masive la pensie în 1990,
care au redus num ărul de contribuabili cu circa 5% și au majorat num ărul de
pensionari cu peste 16%; cre șterea semnificativ ă a pension ărilor datorate
încadrării în grupe de munc ă (ieșiri la pensie cu cinci-zece ani mai devreme decât
vârsta standard de pensionare); u șurința cu care se ob ține o pensie de invaliditate
fără bază legală
.

Criza financiar ă și economic ă a agravat și mai mult problema de fond
reprezentat ă de îmbătrânirea popula ției. Toate sistemele de pensii se confrunt ă cu
dificultăți mari în a- și îndeplini „promisiunile priv ind pensiile”, din cauza cre șterii
șomajului, a diminu ării creșterii economice, al cre șterii nivelurilor datoriei publice
și a volatilit ății piețelor financiare.
Proiecțiile economice și bugetare pe termen l ung, realizate în ultima
perioadă, scot în eviden ță o creștere semnificativ ă, progresiv ă, a cheltuielilor
totale cu pensiile pân ă la orizontul anului 2060. Statele membre ale Uniunii
Europene, printre care și România, au derulat reforme în scopul reducerii
generozității sistemelor publice de pensii, tocm ai pentru a evita riscul faliment ării
acestora. Vârsta de pens ionare va continua s ă crească gradual pe termen lung, iar
accesul la pensionare anticipat ă va continua s ă fie restric ționat, pe fondul acord ării
de stimulente în condi țiile prelungirii vie ții active.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
4 În acest context, la elaborarea acestui studiu, am avut în vedere realizarea
unei analize detaliate și cuprinzătoare a sistemului de pe nsii din România, având,
între altele, în vedere: structura diferite lor reforme la care a fost supus sistemul
după 1990; problemele majo re care îi afecteaz ă semnificativ sustenabilitatea
financiară; evaluarea st ării componentelor administrate privat ale sistemului;
evoluția demografic ă pe termen lung și efectele ei asupra for ței de munc ă, implicit
asupra contribuabililor și beneficiarilor sistemului.
În plus, am considerat necesar ă furnizarea unor informa ții comparative
referitoare atât la situa ția sistemelor de pensii în țările membre ale Uniunii
Europene, cât și la evolu țiile demografice prognozate de institu țiile competente
ale Comisiei Europene pân ă la orizontul anului 2060, punctând locul ocupat de
România în ansamblul unitar al Uniunii Europene.
În același context, am considerat necesar ă prezentarea unor prognoze
demografice realizate de sursa principal ă a unor astfel de cercet ări în România, și
anume Institutul Na țional de Statistic ă. De asemenea, am rezumat cele mai
importante proiec ții demografice elaborate sub coordonarea domnului profesor
doctor Vasile Ghe țău și cuprinse în raportul „Riscuri și inechități sociale în
România”, publicat în septembrie 2009, de Comisia Preziden țială pentru Analiza
Riscurilor Sociale și Demografice”.

Ca autori ai acestui studio, am încercat s ă realiz
ăm o prognoz ă demografic ă
proprie, bazat ă pe viziunea noastr ă asupra evolu ției pe termen lung a principalelor
elemente care influen țează evoluția demografic ă (natalitate, speran ță de viață și
migrație), prezentând și un punct de vede re asupra evolu ției pe termen lung a unor
indicatori esen țiali ai sistemului de pensii, cum ar fi num ărul de pensionari, pensie
medie, rat ă de dependen ță a sistemului de pensii publice și rata de înlocuire a
câștigului salarial prin pensie . În finalul capitolului 6 se face o evaluare comparativ ă a
evoluției demografice la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene.

În scopul acoperirii întregului complex de factori de influen ță asupra
sistemului de pensii din România, am considerat important de prezentat m ăsura
pozitivă a Uniunii Europene de a pune în practic ă Strategia EUROPA 2020, cu
efecte specifice asupra cre șterii ocup ării în țările membre, inclusiv în România. În
plus, am considerat util ă prezentarea unor puncte de vedere și recomand ări ale
instituțiilor financiare interna ționale cu privire la efectele crizei economice actuale
asupra sistemelor de pensii (atât publice, cât și private).
În opinia noastr ă, un rol important în evaluarea sustenabilit ăț
ii financiare
pe termen lung a sistemului de pensii, în condi țiile evolu țiilor demografice

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
5prognozate sub diferite scenarii, ale pr ognozei indicatorilor macroeconomici pe
termen lung, dar și ale necesit ăților de reformare intern ă a sistemului (cre șterea
vârstelor de pensionare, în ăsprirea condi țiilor de pensionare în cazul invalidit ății
sau anticip ării, contribu țiile și gradul de colectare a acestora, reducerea erorilor,
fraudei și abuzurilor etc.), poate s ă-l aibă utilizarea unor instrumente con ținând
opțiuni de simulare pe termen lung, bazate pe modelare matematic ă.

Un astfel de model, pe care îl prezent ăm în studiu și pe baza c ăruia au fost
realizate unele experiment ări în România, îl reprezint ă setul de instrumente
conținând op țiuni de simulare, denumit PROST ( Pension Reform Options
Simulation Toolkit ), care să fie utilizat la reformarea si stemelor de pensii, realizat
de Banca Mondial ă. Acest model este uti lizat în peste 80 de țări și este conceput
pentru a promova elaborarea de politici fundamentate, capabile s ă reducă
decalajul dintre analiza calitativ ă și cea cantitativ ă a sistemelor de pensii.
Utilizând metodologia Uniunii Europene privind indicatorii statistici
privind protec ția socială (inclusiv pensiile) și simulările recente realizate cu
modelul PROST, prezentate în capitolul 9, a fost elaborat ă „Fișa de
țară
referitoare la proiec țiile privind pensiile din Româ nia”, pentru Comitetul de
Politici Economice al Comisiei Europene.

În încheiere, autorii propun un set de cinci politici publi ce referitoare la
obiective a c ăror implementare ar conduce atât la o sus ținere financiar ă mult mai
bună a sistemului de pensii, cât și la o administrare profesionist ă a acestuia.

Evoluția sistemului de pensii din România

Moștenite din socialism, pensiile di n România au reprezentat un sistem
atipic, comparativ cu vasta majoritate a si stemelor de pensii din Europa. El nu s-a
referit numai la pensii, ci a integrat multe tipuri de prestatii pe termen scurt cum ar
fi: maternitatea, concediile medicale, concediile de cre ștere și îngrijire a copilului,
decesul etc. Mai mult, pân ă în anul 1991, bugetul de asigur ări sociale reprezenta
un capitol al bugetului de stat.
Necesitatea reform ării acestui sistem a f ăcut ca, mult mai greu și întârziat
față de majoritatea țărilor din zon ă, în perioada 1990-2011, s ă se realizeze patru
etape de reform ă a sistemului de pensii, cele mai importante fiind etapa a doua
(2001-2005), când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii
publice, și etapa a treia (2005-2010) în care s-a implementat legisla ția privind
cadrul multipilon de pensii, în mod special prin intrarea în vigoa re a fondurilor de

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
6 pensii administrate privat (Pilonul II) și a pensiilor facultative administrate privat
(Pilonul III).
Sistemul de pensii din România es te format din trei component, și anume:
– sistemul de pensii publice – Pilonul I (func ționând în baza Legii nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice);
– fonduri de pensii administrate privat – Pilonul II (func ționând în baza
Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, cu
modificările și completările ulterioare);
– pensii private facultat ive – Pilonul III (func ționând în baza Legii nr.
204/2006 privind pensiile fa cultative, cu modific ările și complet ările
ulterioare).

În afara componentelor men ționate, sistemul de pe nsii din România mai
cuprinde sistemul de pensii pentru ag ricultori, sistemul de pensii al avoca ților,
precum și sistemul de pensii al unor culte religioase.

Probleme ale sistemului de pensii

Unul dintre motivele majore care au condus la dificult ăți financiare ale
sistemului de pensii publice (figura nr. 1) îl reprezint ă creșterea rapid ă a
numărului de beneficiari ai tuturor categoriilor de pensii publice, în paralel cu
scăderea major ă a numărul contribuabililor la sistem, în special în perioada
1990-2010.
Practic, num ărul total de pensionari din sistemul de asigur ări sociale
(incluzând pensionarii din toate stru cturile de pensionare de tip public
1) a crescut
de la circa 3,58 milioane de persoane în 1990 la circa 5,66 milioane de persoane în
2010 (cu 58%).
În același timp, num ărul de contribuabili la si stemul public de pensii a
scăzut de la 7,997 milioane de persoane în 1990 la 4,238 milioane de persoane în
2010 (cu 47%).
Acest fenomen a condus la reducerea ratei de dependen ță a sistemului
de pensii, în perioada analizat ă, de circa 3,7 ori.

1 Asigurări sociale de stat, Ministerul Ap ărării Naționale, Ministerul Administra ției și Internelor,
Serviciul Român de Informa ții, Secretariatul de Stat pentru Culte, Casa de Asigur ări a Avoca ților,
precum și pensionarii agricultori.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
7Figura nr. 1. Evoluția numărului de beneficiari și de contribuabili ai sistemului de pensii
publice – 1990-2010
(mii persoane)
0,02.000,04.000,06.000,08.000,010.000,0
199019911992199319941995199619971998199920002001200220032004200520062007200820092010
Pensionari Pensionari agricoli Angajati
Sursa: Casa Na țională de Pensii Publice.

Facilitățile oferite de sistemul public de pensii referitoare la reducerea
vârstei de pensionare, atât în cazul locurilor de munc ă încadrate în grupele I și II,
cât și în cazul pension ărilor de invaliditate, al pensiilor acordate urma șilor,
precum și al pension ărilor anticipate par țiale introduse în anul 2001, au f ăcut ca
vârstele medii efective de pensionare, atât pe categorii de pensii, cât și pe întreg
sistemul, s ă fie mult sub nivelul vârstelor sta ndard de pensionare pentru femei și
bărbați prevăzute de lege. Astfel, în anul 2009, aceast ă diferență era de 2,95 ani
pentru femei și 7,1 ani pentru b ărbați.
Pentru sus ținerea financiar ă, inclusiv pentru realizarea unei protec ții
relative a ratei de înlocuire a câ știgului salarial prin pensie, au fost operate,
începând cu anul 1990, mai multe cre șteri ale nivelului contribu ției de asigur ări
sociale de stat. Astfel, rata medie a contribu ției a crescut de la 14% în anul
1989 la 31,3% pentru condi ții normale de munc ă, 36,3% pentru condi ții deosebite
de muncă și 41,3% pentru condi ții speciale de munc ă, în anul 2009.
Ca o măsură
de protec ție socială, după anul 1990, pensiile mai mici au
beneficiat de formule de indexare-compensare mai avantajoase, situa ție care a
contribuit la o sc ădere mai pu țin pronun țată a nivelului real al pensiilor mici și a
produs o oarecare egal izare în cadrul aceleia și categorii de pensie, majoritatea
pensiilor concentrându-se în zona pensiilor medii. Acest proces de nivelare a
contribuit la sl ăbirea legăturii dintre contribu țiile vărsate la finan țarea fondului de
pensii și beneficiile primite.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
8 Una dintre problemele deseori ri dicate în dezbaterile politice și sociale
drept critic ă a reformelor din domeniul pensiilor o constituie raportul relativ mic
între pensia medie și câștigul salarial mediu (definit în tre valorile brute ale celor
doi indicatori). În realitate, rata medie de înlocuire a câ știgului salarial prin
pensie a cunoscut o cre ștere moderat ă continuă în perioada 2000 -2010, situ ându-se
între 33% și 56%. În aceste condi ții, România realizeaz ă o rată medie de înlocuire
bună, în context european situându-se pe pozi ția a șaptea între cele 27 de țări
membre ale Uniunii Eu ropene, în urma Fran ței, Austriei și Ungariei, la egalitate
cu Polonia, și mult peste Bulgaria, Marea Britanie și Germania. Conform
Eurostat, în 2009, România a realizat o rat ă medie de înlocuire de 56%, mai
ridicată decât media Uniunii Europe ne, care a fost de 51%.
Paradoxal, rata medie de înlocuire bun ă în context european s-a realizat în
condițiile în care gradul de acoperire a sistemului public de pensii (raport între
numărul de contribuabili și populația ocupată între 15 și 64 de ani) a sc ăzut de la
61,3% în 1997 la 55,2% în 2010 (cu 6,1 puncte procentu ale, reprezentând circa
1,35 milioane de contribuabili).
În toate țările erorile, frauda și corupția prezintă provocări importante
asupra integrit ății sistemelor de protec ție socială. Erorile, frauda și corupția sunt
mai răspândite în programele de protec ție socială din țările mai pu țin dezvoltate ca
proporție din cheltuielile generale (între care și România), în compara ție cu țările
OECD, ca urmare, în parte, a capacit ății administrative limitate, absen ței unei
monitoriz ări adecvate a problemelor generale și a unor strategii de combatere a
erorilor, fraudei și corupției, bazate pe eviden țe clare.

Din datele disponibile, ob ținute în urma unor controale efectuate în
perioada 2010-2011, rezult ă că mediile ratelor de fraud ă, erori și corupție
înregistrate în România le dep ășesc pe cele cu care se confrunt ă țările dezvoltate.
Implicațiile financiare pot avea în vede re calcule realizate de Agen ția Națională
de Audit din Marea Britanie, care arat ă că pierderile realizate prin erori, fraud ă și
corupție în sistemele de pens ii publice, care pot fi r ecuperate prin mecanisme
specifice, pot reprezenta circa 5% din ch eltuielile cu pensiil e ale bugetului de
asigurări sociale de stat. În acest context, un calcul simplu arat ă posibilitatea unei
recuperări a circa 2,1 miliarde de lei dac ă ne referim la prevederile Legii bugetului
asigurărilor sociale de stat pe anul 2012, care arat ă o cheltuial ă anuală cu pensiile
de circa 42,7 miliarde de lei.
Bugetul asigur ărilor sociale a fost independent financiar de bugetul de stat
până în anul 1995, când au ap ărut primele deficite acoperite prin transfer de la
bugetul de stat, sub forma subven țiilor. Acestea au reprezentat 10,954 milioane de

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
9lei în anul 2010, adic ă peste 2,1% din PIB, realiz ările anului 2011 indicând o
creștere a deficitului și mai mare, de peste 2,9% din PIB.
În aceste condi ții, plata pensiilor cost ă România aproximativ 7% din
PIB-ul anual, în timp ce, la nivelul stat elor membre ale Uniunii Europene, media
anuală a acestor cheltuieli a fost de aproximativ 12% din PIB, fiind țări cum ar fi
Italia, care au cheltuit circa 14,6%.
La nivelul Uniunii Europene, cheltu ielile cu plata pensiilor reprezint ă cea
mai mare pondere în totalul chel tuielilor cu depturile de protec ție socială (peste
37,6%). Exist ă diferențe semnificative între țări în ceea ce prive ște nivelul
cheltuielilor privind protec ția socială determinate, pe de o parte, de nivelul de trai
diferit, pe de alt ă parte, de diversitat ea sistemelor de protec ție socială, tendințele
demografice, rata șomajului și alți factori sociali, institu ționali și economici.
Astfel, în Fran ța cheltuielile cu drepturile de protec ție socială reprezint ă 30,8%
din PIB, în timp ce în România nu dep ășesc 14,3%, fiind țara cu cea mai mic ă
pondere a cheltuielilor de protec ție socială în PIB din Uniunea European ă.

Un pas decisiv în cre șterea pe termen lung a sustenabilit ății sistemului de
pensii din România l-a reprezentat introducerea Pilonilor II ș
i III ai sistemului ,
bazați pe capitalizarea și administrarea privat ă a fondurilor de pensii (obligatorii și
facultative). În scurtul timp de func ționare a acestor dou ă noi componente s-au
constatat evolu ții pozitive, randamente semnificative, real pozitive, ale
investițiilor fondurilor, a șa cum au fost descrise detaliat în studiu.

În ceea ce prive ște Pilonul II, sunt necesare o serie de îmbun ătățiri, în
special de natur ă legislativ ă, absolut necesare evolu ției pensiilor administrate
privat, prin care acestea s ă răspundă cerințelor de perspectiv ă ale sistemului, cum
ar fi:
– protejarea drepturilor participan ților prin reglementarea a cel pu țin trei
tipuri de fonduri de pensii administrate privat, cu profil de risc diferit,
în funcție de vârsta participantului;
– adecvarea capitalului social al admi nistratorului pentru îndeplinirea
cerințelor minime de solvabilitate;
– compensarea diferen țelor de rentabilitate sub rentabilitatea minim ă,
precum și reglementarea posibilit ății aportului în numerar din surse
proprii ale administratorului, în cont ul fondului de pens ii administrat.
Având în vedere evolu ția sistemului pensiilor facultative (Pilonul III) și
pentru a stimula dezvoltarea acestora în România, se impune îmbun ătățirea
legislației referitoare la acest tip de pensii, prin:

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
10- îmbunătățirea sistemului de deductibilit ăți din sistemul pensiilor
facultative;
– precizarea clar ă a faptului c ă toate contribu țiile sociale nu se datoreaz ă
asupra sumelor reprezentând contribu țiile plătite la fondurile de pensii
facultative, în limitele de deductib ilitate stabilite potrivit legii:
– stabilirea clar ă a provenien ței activelor necesare acoperirii provizioa-
nelor tehnice, care în prezent nu sunt precizate ca provenind din surse proprii ale administratorului;
– completarea sistemului de pensii private facultativ e cu o component ă
referitoare la pensii ocupa ționale.

Performan țe ale pieței pensiilor private în România

Activele totale aflate în administrare la nivelul întregului sistem de pensii
private, incluzând cei doi piloni capitaliza ți – obligatoriu și facultativ –, la
sfârșitul anului 2011 erau de 6.856,03 milioane de lei, în cre ștere cu 47,03% fa ță
de sfârșitul anului 2010. Astfel, la sfâr șitul anului 2011, activele totale reprezentau
1,25% din PIB, în timp ce valoarea înregistrat ă la sfârșitul anului 2010 a fost de
numai 0,91%.
Investițiile activelor apar ținând atât Pilonului II, cât și Pilonului III au
condus la randament e bune, peste infla ție. În 2009, la o rat ă a inflației de 4,7%,
randamentele brute ale Pilonilor II și III au fost de 17,7%, respectiv 15,8%, iar în
2010, la o rat
ă a inflației de 7,96%, randam entele au fost de 15,1%, respectiv 11,5%.
În cadrul Pilonului II, cele nouă fonduri de pensii administrate privat au
înregistrat la sfâr șitul anului 2011 circa 5.516 mii de persoane, în cre ștere cu
6,36% față de sfârșitul anului 2010. Este de remarcat faptul c ă trei din cele nou ă
fonduri de pensii admi nistrate privat de țineau la finele an ului 2011 64,71% din
numărul total de participan ți la Pilonul II. Din totalul participan ților la Pilonul II,
95,7% aveau cel pu țin o contribu ție înregistrat ă de la începutul func ționării
sistemului de pensii administrate privat.

În decembrie 2011, structura principal ă a portofoliilor de investi ții a fost
reprezentat ă de:
 titluri de stat: 66,37% din total active;
 obligațiuni ale orga nismelor str ăine neguvernamentale: 1,26%;
 obligațiuni municipale: 1,00%;
 obligațiuni corporative: 7,13%;
 depozite bancare: 12,08%;

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
11 acțiuni: 10,72%;
 titluri de participare – organisme de plasament colectiv valori
mobiliare: 1,29%.

Practic, în decembrie 2011, circa 89,75% din activele fondurilor de pensii
administrate privat erau plasate în țară, iar restul, de 1 0,25%, erau investi ții
externe, dintre care investi ții UE 10,22%, iar investi ții în terțe state, 0,03%.

În cadrul Pilonului III, cele unsprezece fonduri de pensii facultative au
înregistrat la sfâr șitul anului 2011 un num ăr de 260.393 de persoane, în cre ștere
cu 17,51% fa ță de sfârșitul anului 2010. Este de remarcat faptul c ă trei dintre cele
unsprezece fonduri de pe nsii facultative de țineau la finele an ului 2011 69,2% din
numărul total de participan ți la Pilonul III.

În decembrie 2011, structura principal ă a portofoliilor de investi ții a fost
reprezentat ă de:
 titluri de stat: 67,78% din total active;
 obligațiuni ale orga nismelor str ăine neguvernamentale: 2,87%;
 obligațiuni municipale: 1,71%;
 obligațiuni corporative: 7,24%;
 depozite bancare: 8,93%;
 acțiuni: 12,51%;
 titluri de participare – organisme de plasament colectiv valori
mobiliare: 1,22%.

În decembrie 2011, 90,40% din activele fondurilor de pensii facultative
erau plasate în țară, iar 9,60% au repr ezentat investi ții externe, dintre care
investiții UE 9,05% și investiții în terțe state, 0,55%.

Sisteme de pensii private în statele Uniunii Europene

Importanța sistemelor private de pensii a de venit din ce în ce mai mare în
statele membre ale Uniunii Europene, acestea aflându-se în diverse faze de
dezvoltare.
Potrivit clasific ării Comisiei Europene, sistemel e de pensii private pot fi
clasificate în trei categorii:
a) reglementate prin lege – pilonul finan țat al sistemului public de pensii
(finanțat în totalitate din cote-p ărți – contribu ții de asigur ări sociale ale
participan ților la sistemul public de pensii de tip pay as you go PAYG):
Bulgaria, Estonia, Lituania, Letoni a, Ungaria, Polonia, România,
Slovacia;

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
12b) stabilite prin contractul de munc ă (prevederi colective/individuale de
muncă), după caz – pensii ocupa ționale: Bulgaria, Polonia, Slovenia;
c) conturi individuale – preveder i individuale (nu este necesar ă
apartenen ța la o profesiune pentru a deveni membru, de și marea
majoritate a participan ților sunt angaja ți), dar cu posibilitatea ader ării
colective (prin sindicate sau asocia ții), participarea nu este obligatorie
prin lege, angajatorii sau statul pot contribui la acest sistem, respectiv
contribuții la fonduri de pensii private, asigur ări de viață sau alte forme
de economisire pe termen lung: Republica Ceh ă, Letonia, România,
Slovacia.

Sistemele de pensii private sunt diferit concepute în diversele țări ale Uniunii
Europene. Unele, în special cele din țările estice și centrale ale Uniunii, se bazeaz ă
pe scheme de tip DC (cu contribu ții definite) care sunt caracterizate ca economii
pe termen lung, iar în form ă pură nu au o component ă de asigurare sau garan ții –
capitalul acumulat e s t e î n f u n c ție de valoarea contribu țiilor și de performan ța
activelor. Altele, în special cele din țările vestice ale Uniunii, se bazeaz ă pe
scheme de tip DB (cu beneficii definite), beneficiile depinzâ nd de ultimul salariu
sau de media salariilor angajatului.

Prin legisla ție, cele mai multe state membre ale Uniunii Europene din
Europa Central ă și de Est au introdus diverse m ăsuri de minimizare a riscurilor
provenite din investire, dar niciunul nu a introdus un mecanism direct de garantare
a unor asemenea riscuri în faza de acumulare. Astfel de m ăsuri sunt de fapt
restricții (tabelul nr. 1) asupra unor elemente ale schemelor de pensii cum ar fi:
tipuri de instrumente financiare , structura portofoliului investi țional, restric ții
geografice și de curs valutar etc.

Tabelul nr. 1. Limitări și garanții în statele membre UE din Europa Central ă și de Est
Limite:
categorii de
instrumente
financiare Limite:
structură
portofoliu
investiții Mecanisme
garantare a
rentabilit ății Restricții
geografice Garanții în
caz de
administrare
ineficient ă Responsa-
bilitate
administratori
Bulgaria
Estonia
Ungaria
Letonia
Lituania
Polonia
România
Slovacia DA
DA
DA
DA
DA
DA
DA
DA DA
DA
DA
DA
DA
DA
DA
DA DA
NU
NU
NU
NU
DA
DA
DA DA
DA
DA
DA
DA
DA
DA
DA NU
DA
DA
NU
DA
DA
DA
DA DA
DA
…
…
DA
DA
DA
…
Sursa: Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
13Prevederile legale specifice domeniu lui pensiilor private stabilesc pl ăți
periodice ale administratori lor de fonduri într-un fond de garantare, fond care este
accesat numai pentru a acoperi pierderile participan ților la fonduril e respective.

Este de men ționat faptul c ă fondurile de pensii private operând în Europa
se regăsesc în majoritatea țărilor, primele 100 de astf el de fonduri având active
care însumeaz ă, conform The P&I/Towers Watson World 300 din septembrie
2011, circa 2.500 de miliarde de euro.

Situația comparativ ă a sistemelor de pensii publice din țările Uniunii
Europene

În general, pentru a clasifica sistem ele de pensii, trebuie luate în calcul
elemente determinante cum ar fi: modul de finan țare, baza legal ă și modul de
stabilire a sistemului în cauz ă, modalitatea de participare la sistem și tipul
beneficiilor care se ob țin.

Analiza sistemelor de pensii din țările Uniunii Europene arat ă că 19 dintre
cele 27 de state membre au sistem public de pensii, cu beneficii definite (BD),
cinci au sistem de contribu ții noționale definite (CND), iar patru state au
implementat sistemul de pensii pe puncte.

Trebuie ar ătat că, în aproape toate țările membre ale Uniunii Europene,
este instituit ă pensia minim ă garantată ca formă de compensare acordat ă tuturor
celor care nu se calific ă pentru celelalte scheme de pensii sau nu îndeplinesc
condițiile de pensionare în sistemul public de pensii. Acest tip de pensie se
acordă, de regul ă, pe baza test ării veniturilor și este sus ținută fie din sistemul
public de pensii, fie ca parte a sistemului na țional de asisten ță socială. În acest
sens, men ționăm faptul c ă în țări precum Bulgaria, Republica Ceh ă, Estonia,
Spania, Polonia se acord ă pe baza test ării veniturilor din sist emul public de pensii,
spre deosebire de sistemul existent în Belgia, Germania, Irlanda, Italia, Lituania,
Ungaria, România, Olanda.
Sistemele publice de pensii difer ă de la o țară la alta și în func ție de
tipurile de drepturi pe care le acord ă. Majoritatea sistemelor de pensii asigur ă atât
pensii pentru limit ă de vârstă, cât și pensii anticipate sau pentru invaliditate ori
pensii de urma ș. În alte țări, există sisteme speciale pentru ac este tipuri de drepturi
și acest lucru se datoreaz ă faptului c ă în unele state dreptur ile de pensie pentru
invaliditate nu sunt consider ate a fi drepturi specifice pensiei (în ciuda faptului c ă
sunt acordate pentru o perioad ă lungă de timp), iar în alte state aceste tipuri de
drepturi sunt asigurate prin intermediul sistemului asigur ărilor de sănătate.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
14Astfel, pensiile pentru limit ă de vârstă și pensiile anticipate ar trebui s ă fie
considerate ca o singur ă categorie de pensii, ca urmare a faptul c ă în multe țări o
distincție adecvat ă între aceste dou ă componente nu se poate realiza fie din cauz ă
că pensionarea anticipat ă este parte a sistemului de pensii pentru limit ă de vârstă,
fie pentru c ă vârsta standard de pensionare variaz ă între femei și bărbați și va
crește sau va deveni mai flexibil ă cu timpul.

Am considerat necesar ca studiul s ă prezinte scurte descrieri ale sistemului
de pensii în fiecare țară membră a Uniunii Europene to cmai pentru a avea o
imagine complet ă a diversit ății acestora și a modului lor de administrare.
Trebuie s ă evidențiem și faptul că mai multe țări au reformat sistemele de
pensii, în sensul cre șterii vârstei de pensionare. Aceste reforme vor cre ște
transparen ța și coerența fundament ării sistemelor de pensii, ținând cont de
populație, forța de munc ă și proiecțiile numărului de pensionari. În contextul
îmbătrânirii popula ției, forța de munc ă activă se diminueaz ă considerabil la
nivelul fiec ărei țări, aspect ce determin ă reforme speciale, în func ție de aspectele
sociale particulare care trebuie luate în considerare, în func ție de particularit ățile
fiecărei țări.

Evoluția sociodemografic ă în România

Proiecțiile demografice pe termen lung sunt utile în eviden țierea
provocărilor imediate și viitoare asupra politicilor guve rnamentale exercitate de
tendinț
ele demografice. Ele arat ă când și în ce măsură vor fi accelerate presiunile
asupra îmb ătrânirii cum ar fi cele reprezentate de pensionarea genera ției
baby-boom, precum și de continuarea cre șterii duratei medii de via ță.

Ca și în alte țări, ritmul de cre ștere economic ă pe termen mediu și lung al
României este afectat negativ de sc ăderea popula ției, implicit de reducerea for ței
de muncă, dar și de necesitatea g ăsirii unei solu ții de echilibru financiar în
sistemul de pensii.
Prognozele demografice de dat ă recentă, efectuate atât la nivelul Comisiei
Europene, dar și într-o serie de studii Eurostat, arat ă o reală catastrof ă
demografic ă în România, având drept rezultat sc ăderea, în situa țiile cele mai
pesimiste, cu circa 20% a popula ției până în anul 2060.

În studiu s-au prezentat date privind proiecția și evoluția popula ției în
România în viziunea Comisiei Europene, a șa cum rezult ă din prestigioasa și
complexa lucrare a Directoratului General pentru Afaceri Economice și Financiare

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
15al Comisiei Europene intitulat ă “The 2012 Ageing Report: Underlying
Assumptions and Projection Methodologies” ap ărută în revista Economia
european ă, nr. 4/2011.

În România, ratele totale de fertilitate au fost pe un trend descendent
după 1990, ajungând la un nivel constant de circa 1,3 copii/femeie în ultimii
15 ani. Rata de fertilitate este proiectat ă să crească până în 2060, dar este de
așteptat să rămână sub rata de înlocuire natural ă de 2,1 și sub rata medie de
fertilitate la nivelul Uniunii Europene (cu 0,16%). Pe de alt ă parte, din punct de
vedere al ratei de fertilitate, la nivel mondial, România se situeaz ă pe poziția 209
din 222 de țări și teritorii, prima țară înregistrând în 2011 un num ăr de copii
născuți/femeie de 7,6, iar ultima, un num ăr de 0,92.
Speranța de viață a fost în cre ștere moderat ă începând din anul 1970.
Între 1990 și 2010, speran ța de viață la naștere a crescut în mod semnificativ, în
special pentru femei. Se observ ă că diferența dintre speran ța de viață a femeilor și
cea a bărbaților crește, pe fondul cre șterii generale a speran ței de viață. Dacă în
1990 diferen ța era de aproximativ șase ani, în 2010 a ajuns la 7,54 ani. Proiec țiile
până în 2060 privind speran ța de viață la naștere arată o creștere semnificativ ă
(86,7 ani pentru femei și 81,8 ani pentru b ărbați), având în vedere c ă în prezent
România se afl ă la un nivel foarte sc ăzut în compara ție cu cel din celelalte state
membre UE.

În ceea ce prive ște speran ța de viață la vârsta de 65 de ani, vârst ă
important ă pentru sistemul public de pensii, se constat ă că se păstrează diferența
dintre femei și bărbați. Și în acest caz, diferen ța a fost în cre ștere: dacă în 2001
aceasta reprezenta 2,7 ani, în 2009 a ajuns la 3,2 ani. Aceasta arat ă că femeile, în
condițiile egaliz ării vârstelor de pensionare, to t ar beneficia de o perioad ă medie
mai lungă de obținere a unei pensii. Între 2010-2060, speran ța de viață la 65 de
ani în România este proiectat ă să crească cu 6,7 ani pentru b ărbați și 6,6 ani pentru
femei. În anul 2060 se prognozeaz ă o speranță de viață la 65 de ani pentru b ărbați
de 20,8 ani, iar la femei, de 23,8 ani.

Migrația extern ă este un fenomen extrem de prezent în spa țiul românesc,
mai ales din perspectiva faptului c ă suntem, deocamdat ă, o țară majoritar de
origine, și nu de destina ție.
Din nefericire, metodologiile statistice fac, pentru țările de origine, din
numărarea fluxurilor de emigran ți o misiune aproape imposibil ă. Aceasta pentru
că o mare parte din popula ția emigrant ă (temporar sau nu) alege s ă nu notifice

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
16Serviciului de Eviden ța Informatizat ă a Persoanelor cu privire la noua schimbare
în ceea ce prive ște domiciliul sau re ședința.
În cazul statisticilor Eurostat2, migrația netă în România în perioada
1970-2009 s-a pozi ționat la niveluri relativ mici, a c ăror influen ță asupra evolu ției
populației României a fost nesemnificativ ă. În plus, conform proiec țiilor realizate
de Eurostat pân ă în anul 2060, România, ca re a experimentat pân ă în 2010 un flux
majoritar de emigra ție, va reduce semnificativ aces t flux migrator sau chiar va
schimba sensul în deceniile urm ătoare.
Ca urmare a dinamicii speran ței de via ță, fertilit ății și a migra ției,
dimensiunea total ă a popula ției (figura nr. 2) va fi în sc ădere în urm ătorii 50 de
ani (până în anul 2060) și va fi și mult mai în vârst ă decât este în prezent.

Figura nr. 2. România: Evolu ția populației, 2010-2060
(milioane persoane)
21,4 21 20,2 19,4 18,4 17,2
0510152025
2010 2020 2030 2040 2050 2060Populația

Sursa: Raportul privind îmb ătrânirea popula ției, 2012, Economia european ă,
nr. 4/2011, Comisia European ă.

Prognoza arat ă că, între 2010 și 2060, sc ăderea popula ției va fi
semnificativ de mare, de 19,6%. Conf orm acesteia, persoanele în vârst ă vor
reprezenta o propor ție sporită în popula ție; acest lucru este consecin ța ajungerii la
vârsta de 65 de ani a celor mai numeroase cohorte n ăscute în anii 1960 (cum au
fost cei doi ani cu „decre ței”, care practic dubleaz ă numărul ieșirilor normale la
pensie).

2 Din cauza dificult ăților de a ob ține statistici pertinente privind fluxurile de migra ție pentru
fiecare stat membru, migra ția netă este măsurată ca diferen ța dintre totalul popula ției la 31
decembrie și de la 1 ianuarie pentru un an calendaristic dat minus diferen ța dintre na șteri și decese
(sau spor natural).

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
17Se poate constata c ă proporția tinerilor (0-14 ani) este prognozat s ă scadă
în perioada 2010-2060 cu circa 38%, propor ția persoanelor active (15-64 de ani)
va scădea în aceea și perioadă tot cu circa 38%, în timp ce popula ția de 65 de ani și
peste va cre ște cu circa 87,5%, definind clar faptul c ă populația României va
înregistra un accelerat proces de îmb ătrânire. Ca urmare a acestor tendin țe diferite
între grupele de vârst ă, se prognozeaz ă ca rata de dependen ță demografic ă a
vârstnicilor3 să crească în perioada 2010-2060 de la 21,3% la 64,8%.

În ultimele perioade de timp, participarea la for ța de munc ă a suferit
transform ări semnificative, în special în ceea ce prive ște tinerii, femeile și
persoanele în vârst ă. Proiecțiile Eurostat indic ă o reducere a ratei totale de
participare în România la 60,9% în 2060 fa ță de 63,6% în 2010, adic ă o reducere
cu 2,7 puncte procentuale. Prognoza referitoare la for ța de munc ă din România
până în anul 2060, realizat ă de Comisia European ă, indică o scădere a acesteia de
la 9,417 milioane de persoane în 2010 la 5,546 milioane în 2060.
Evoluția șomajului în ultimul deceniu (2000-2010), conform datelor
furnizate de Agen ția Națională de Ocupare a For ței de Munc ă, a înregistrat valori
de maximum 845.000 de șomeri (8,4% rat ă a șomajului) în 2002 și minimum
575.000 de șomeri (5,8% rat ă a șomajului) în 2008. Prognozele Comisiei
Europene arat ă pentru România o sc ădere a ratei șomajului de la 7,3% în 2010 la
7,0% în 2060.
Rata de ocupare (15-64 de ani) a evoluat în România între 63,6% în anul
2000 și 58,8 în anul 2010. Proiec țiile pân
ă în anul 2060 asupra ratei de ocupare
din România, în contextul evolu țiilor economice, sociale și demografice, realizate
de Comisia European ă, scot în eviden ță o reducere lent ă a gradului de ocupare atât
pentru popula ția cuprins ă între 20 și 64 de ani, cât și pentru femei. Singura
categorie care va înregistra o cre ștere a ocup ării va fi reprezentat ă de persoanele în
vârstă (55-64 de ani).
Pe baza proiec țiilor popula ției totale, a for ței de munc ă, a ratei particip ării,
ratei șomajului și ratei ocup ării, se poate determina proiec ția ratei de dependen ță
economic ă a vârstnicilor
4 ca un indicator important care determin ă impactul
îmbătrânirii popula ției asupra cheltuielilo r bugetare, în particular a componentei
privind cheltuielile cu pensiile. Se preconizeaz ă ca rata de dependen ță economic ă
efectivă a vârstnicilor s ă crească de la circa 32% în 2010 la circa 109% în 2060, o
deteriorare greu de sus ținut financiar.

3 Raportul dintre persoanele de 65 de ani și peste și persoanele între 15 și 64 de ani.
4 Acest indicator se determin ă ca raport între persoanele în vârst ă inactive (65 de ani și peste) și
populația ocupată totală (20-64 de ani).

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
18Proiecții demografice realizate de institu ții din România

Ca sursă principal ă de prognoz ă demografic ă în România, Institutul
Național de Statistic ă a elaborat proiec ții ale popula ției României fie în profil
teritorial, fie pe regi uni de dezvoltare sau referitoare la popula ția activă, până la
orizontul anului 2050.
Așa cum constat ă experții INS, evolu ția fenomenelor demografice din
ultimii ani, caracterizat ă de menținerea fertilit ății la un nivel redus, de cre ștere
moderată a speranței de viață la naștere și de un sold negativ al migra ției externe,
a determinat sc ăderea popula ției țării. Popula ția României a sc ăzut în numai zece
ani, între 1992 și 2002, cu 1,1 milioane de locuitori. Dimensiunea nea șteptată a
scăderii popula ției și, mai ales, contribu ția pe care a avut-o migra ția externă au
scos în eviden ță un declin demografic important, amplificând deteriorarea situa ț
iei
demografice a țării, în special din perspectiv a structurii pe vârste a popula ției.
În proiec ția populației României pân ă în 2050 au fost utilizate trei variante
de proiectare: medie, optimist ă și pesimist ă. În toate variantele de proiectare,
populația se va reduce cu valori într e 3,6 milioane (varianta optimist ă) și 6,5
milioane de persoane (varianta pesimist ă). Scăderea popula ției va fi moderat ă
până în anul 2050 (cu o rat ă medie anual ă de –0,5% pân ă în 2030 și ușor mai
accentuat ă, de 0,6% pân ă în 2050) principalul factor al acestei evolu ții fiind
scăderea natural ă.

Pe fondul men ținerii unor valori sc ăzute ale natalit ății și fertilității și al
înaintării în vârst ă a genera țiilor, diferite ca m ărime, structura pe grupe mari de
vârstă a popula ției va continua s ă se modifice, în sensul reducerii num ărului și
ponderii tinerilor și al cre
șterii numărului și ponderii popula ției adulte și vârstnice
(tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2. Populația României pe grupe mari de vârst ă – varianta medie (2007-2050)
Grupa de
vârstă 2007 2030 2050
mii pers. % mii pers. % mii pers. %
Total
0-14 ani 15-64 ani
65 ani și
peste 21.539
3.289
15.049
3.200 100,0
15,2 69,9
14,9 19.194
2.295
13.187
3.712 100,0
12,0 68,7
19,3 16.083
1.616 9.401
5.066 100,0
10,0 58,5
31,5
Sursa: INS, Proiectarea popula ției României în profil teritorial, 2008.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
19 În condițiile în care segmentul fertil al popula ției și fertilitatea se vor
menține scăzute, sub nivelul de înlocuire a genera țiilor, popula ția tânără va
cunoaște o scădere semnificativ ă de la 3,3 milioane în 2007, la 2,3 milioane în
2030 și la numai 1,6 milioane în 2050.

Populația adultă poate ajunge la 9,4 milioane de persoane în 2050 (cu 5,6
milioane de persoane mai pu țin decât în 2007). Pe fondul sc ăderii num ărului de
tineri, ponderea popula ției adulte în total popula ție va înregistra o sc ădere ușoară
de la 69,9% în 2007 la 68,7 în 2030, dup ă c a r e v a î n c e p e s ă scadă accentuat,
ajungând în 2050 la 58,5%.

Pentru popula ția în vârst ă de 65 de ani și peste este anticipat ă o creștere
numerică continuă. Astfel, popula ția vârstnic ă va crește de de la 3,2 milioane de
persoane în 2007 la peste 5,1 milioane în 2050, ponderea acesteia ajungând la
31,5%, fa ță de 14,9% în 2007.

Reducerea dimensiunii popula ției active se va produce prin dinamici
diferite: cre șterea popula ției active la grupa de vârst ă 55-64 de ani și 65 de ani și
peste și scăderea popula ției active de 15-24 de ani și 25-54 de ani, compus ă din
generații născute dup ă 1990. Consecin ța acestei schimb ări structurale este
majorarea vârstei medii a popula ției active de la 40 de an i în 2006 la 43 de ani în
2025. Acest dezechilibru se va resim ți și la nivelul raportului de dependen ță
economic ă, deci va cre ște „sarcina economic ă” a popula ției active, determinat ă de
creșterea continu ă a populației vârstnice și de scăderea popula ției tinere.

Din proiectarea popula ției ocupate, se constat ă diminuarea acesteia de la
9,2 milioane în 2010, la 4,3 milioane în 2050. Toate grupele de vârst ă resimt
diminuarea popula ției ocupate, indiferent de regiune, popula ția ocupată în vârstă
de muncă fiind mai mare pentru b ărbați decât pentru femei.

O contribu ție important ă la realizarea unor proiec ții pertinente asupra
populației României, și mai ales privind analiza ef ectelor pe termen lung ale
îmbătrânirii popula ției, o are raportul Comisiei Preziden țiale pentru Analiza
Riscurilor Sociale și Demografice, condus ă de prof. dr. Marian Preda, intitulat
Riscuri și inechități sociale în România , publicat în septembrie 2009. Acesta, în
capitolul „Dezechilibre și procese demografice și teritoriale”, a c ărui elaborare a
fost coordonat ă de prof. dr. Vasile Ghe țău, realizeaz ă o proiecție fundamentat ă a
evoluției popula ției României pe vârste.

Autorii raportului consider ă că reculul natalit ății și conservarea unui nivel
scăzut al acesteia î și vor arăta cu forță efectele economice negative în deceniile
viitoare, prin accentuarea procesului de îmb ătrânire demografic ă și deteriorarea
raportului de dependen ță economic ă. Cele cinci milioane de persoane de 65 de ani

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
20și peste vor reprezenta, la mijlocul secolului, 30% din popula ția țării, de trei ori
mai mult decât la începutul anilor ’90. În aceste condi ții, numai o restructurare
radicală a sistemului de pensii și asigurări sociale și medicale va putea evita
producerea unor dezechilibre cu incontestabil poten țial de risc social. Datele sunt
elocvente: 100 de persoane adulte, activ e economic în cea mai mare parte, vor
avea de sus ținut economic aproape 55 de persoane de 65 de ani și peste, de 2,3 ori
mai multe fa ță de astăzi.
Iată și câteva concluzii pe care le trag autorii raportului preziden țial:
 până în 2050 tendin țele de evolu ție a structurii popula ției sunt evident
negative, urmând s ă asistăm la o îmb ătrânire rapid ă a popula ției, la
scăderea natalit ății și la cre șterea raportului de dependen ță a
persoanelor vârstnice. De-abia dup ă 2055 presiunea pe sistemele de
pensii, de s ănătate și de asisten ță socială va începe s ă scadă.
 începând cu 2030-2035, pe pia ța muncii vor intra copiii n ăscuți de
generația tranziției, care este probabil s ă fie mai pu țin numero și. Doar o
redresare a ratei fertilit ății (care ar trebui s ă ajungă de la 1,3 m ăcar la
1,5 cât este media UE pe termen mediu și la 1,7, -1,8 pe termen lung)
corelată cu o reglare a fluxurilor migra ționiste ar reduce acest proces;
 problema vârstnicilor f ără asigurare de pensie și de sănătate va fi
vizibilă în special dup ă 2025, când persoanele care lucreaz ă în prezent
la negru sau nu lucreaz ă deloc vor ajunge la vârste înaintate, f ără a
beneficia de pensii sau de asigur ări de sănătate, iar costurile serviciilor
minimale pentru ele vor trebui s uportate de sistemul de asisten ță
socială.
Comisia Central ă pentru Recens ământul Popula ției și al Locuin ței a
furnizat rezultatele provizorii ale recens ământului, printr-un comunicat de pres ă în
2 februarie 2012. Acestea reprezint ă o primă estimare privind num ărul popula ției,
al gospod ăriilor popula ției ș
i al fondului de locuin țe. Conform comunicatului,
populația din statisticile cure nte era la 1 iu lie 2011 de 21.354.396 de persoane. În
urma recens ământului, popula ția înregistrat ă a fost de 20.254.866 de persoane.
Populația stabilă a României a fost de 19.042.936 de persoane, din care:
18.384.049 au fost persoane prezente, iar 658.887, temporar absente .

În aceste condi ții, se înregistreaz ă o scădere a popula ției stabile de
2.311.460 de persoane fa ță de statisticile curente, anterioare recens ământului.
După definitivarea rezultatelor și finalizarea calculelor referitoare nu numai la
număr, dar și la structura popula ției, demografii vor putea reface proiec țiile
demografice pe termen lung, având ca date de plecare rezultatele finale ale acestui
recensământ.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
21Proiecții demografice și ale unor indicatori ai sistemului de pensii
realizate de autori

În proiecțiile demografice pe care le prezent ăm în acest studiu, am plecat
de la analiza, pe baza cifrelor disponibile, ipotezelor utilizate de studiul Comisiei
Europene asupra evolu ției prognozate a popula ției, folosind metodologia elaborat ă
de domnul Valentin Lazea5.

Pentru aceasta, am plecat de la datele furnizate în anexa nr. 6.2, cu privire
la evoluția populației prognozat ă de studiul Comisiei Europene. Din anex ă, rezultă
că populația României este prognozat ă să scadă cu circa 19,4%, de la 21.462.186
de locuitori (în 2010) la 17.308.201 locuitor i (în 2060). Din datele prezentate de
Comisia European ă, rezultă că numărul cumulat de na șteri avute în vedere în
perioada 2010-2060 este de 7.777.013. Acesta corespunde unui num ăr mediu de
155.540 de na șteri pe an, rata medie de fertilitate avut ă în vedere fiind de 1,46
nașteri/femeie.

Analiza indicatorilor demografici în România pe perioada 1990-2010
scoate în eviden ță că numărul mediu anual de na șteri a fost de 234,7 mii, la o rat ă
medie de fertilitate de 1,36 na șteri/femeie.
Putem fi de acord c ă, datorită ratelor de fertilitate aflate permanent sub
cele necesare pentru înlocuirea popula ției, din ce în ce mai pu ține femei care
ajung la vârsta reproducerii nasc ca în trecut. Dar, chiar acceptând aceast ă
aserțiune, dar p ăstrând neschimbat ă proporția femeilor care nasc din totalul
populației, un calcul simplu arat ă că, aplicând acela ș
i procent de circa 1,05% din
totalul popula ției, care reprezentau femei care au n ăscut în perioada 1990-2010, la
populația medie a intervalului 2010-2060, de 19.600.000 de persoane, ar rezulta
205.800 de na șteri anual. Aceasta ar conduce la un num ăr total al na șterilor
cumulate de 10.495.800 pentru intervalul 2010-2060, adic ă cu peste 2.718.787 în
plus față de situația prognozat ă de studiul Comisiei Europene.
În plus, poate fi luat în considerare suplimentar și faptul c ă proporția
femeilor care ar dori s ă nască ar putea s ă crească, odată cu ameliorarea condi țiilor
socioeconomice din România, comparativ cu perioada de pân ă în 2010. În acest
caz, o cre ștere modest ă, de la 1,05% la 1,2% din totalul popula ției, a femeilor care
nasc ar rezulta într-un num ăr mediu anual de 235,2 na șteri și într-un num ăr

5 Valentin Lazea, Tendințe demografice în România (2008-2060): o abordare critic ă, Romanian
Center for Economic Policies, 2008.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
22cumulat de na șteri de 11.995.200 în intervalul considerat, anulând o bun ă parte
din sporul natural negative.
O altă ipoteză plauzibil ă ce poate fi avut ă în vedere este aceea c ă rata
medie a fertilit ății, de 1,36 copii/femeie, realizat ă în perioada 1990-2010 în
România, în condi ții socioeconomice relativ precare ar putea fi dus ă la 1,46
nașteri (avut ă în vedere în studiul Comisiei Europene ca medie în perioada
2010-2060), fapt care ar conduce la 224,57 mii de na șteri medii anuale și într-un
număr cumulat de na șteri de 11.453.121 pe intervalul 2010-2060. Rezult ă că orice
ipoteză am avea în vedere, prognoza de numai 155,54 na șteri pe an, avut ă în
vedere în studiul Comisiei Eur opene, este exagerat de pesimist ă.
Exist ă totuși un anumit risc care poate face ca aceast ă prognoză pesimistă
să se îndeplineasc ă, și anume faptul c ă cea mai mare parte a emigra ției române ști
(peste 63% în anul 2010) o constituie femeile. Dac ă la aceasta ad ăugăm faptul c ă
aproximativ 63,6% din totalul emigra ției române ști este reprezentat ă de persoane
cu vârsta cuprins ă
între 18 și 40 de ani (adic ă tocmai perioada de fertilitate),
obținem imaginea unor na șteri care nu mai au loc ori au loc în str ăinătate,
văduvind România de o surs ă important ă de creștere.
Num ărul cumulat de decese pentru perioada 2010-2060, avut în vedere în
studiul Comisiei Europene , este de 12.549.864, rezu ltând într-o medie anual ă
(linearizat ă) de 246.076 de decese/an. Aceast ă cifră este plauzibil ă, dacă o compar ăm
cu media de 262.690 de decese pe an, media anilor 1990- 2010. Reduce rea cu
aproximativ 6,3% a num ărului anual al deceselor fa ță de perioada de referin ță poate fi
pusă în legătură cu ameliorarea condi țiilor socioeconomice și cu creșterea speran ței
de viață, la 81,8 an i (pentru b ărbați) și la 86,7 ani (pentru femei).
Acceptând cifra total ă de decese înaintat ă de studiul Comisiei Europene,
de 12.549.864, dar corectând cifra total ă de nașteri la 10.495.800, ajungem la un
spor natural negativ (pentru peri oada 2010-2060) de 2.054.064 de locuitori, fa ță
de un spor natural negativ de 4.772.851 de locuitori, prognozat de Comisia
European ă.

Țările din Uniunea European ă pot să compenseze sporul natural negativ
printr-o migra ție netă (influx net de imigran ți). De altfel, studiul Eurostat,
„EUROPOP 2008 convergence scenario” prognozeaz ă că, la nivelul Uniunii
Europene, întreg sporul negativ de 47.902.800 de persoane va fi mai mult decât
compensat printr-un influx net de 58.221.400 de imigran ți. Chiar dac ă această
ipoteză este total fezabil ă, este greu de l ămurit modalitatea în care se distribuie
imigranții pe țări ale Uniunii Europene.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
23 Nu este plauzibil ca România s ă atragă doar 18,4 imigran ți la mia de
locuitori (sau 1,84 la sut ă), așa cum sugereaz ă studiul Eurostat, adic ă de trei ori
mai puțini, propor țional, decât Slovacia, de șapte ori mai pu țini decât Cehia, de
nouă ori mai pu țini decât Grecia și de unsprezece ori mai pu țini decât Portugalia?
Numai dac ă avem în vedere poten țialul de imigran ți dinspre Republica Moldova,
Ucraina, China și alte țări asiatice, r ăspunsul pare a fi negativ. O cre ștere modest ă
a ratei migra ției nete, la numai 25 la mi e (sau 2,5 la suta de locuitori) s-ar traduce
într-un influx total de imigran ți în România de 479.250 de persoane, iar o cre ștere
a ratei la 40 la mie ar echivala cu un influx de 766.880 de persoane.
În cazul veridicit ății acestor ipoteze, este posibil s ă presupunem c ă, la
sfârșitul intervalului de prognoz ă (anul 2060), popula ția României ar ajunge la
circa 19,7 milioane de persoane . Aceasta ar corespunde îns ă unei reduceri a
populației cu circa 8,3% (tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3. Evoluția populației României (2010-2060)
2010 2020 2030 2040 2050 2060 Modificare 2060/2010
absolut ă relativ ă
(%)
21462,2 20950,2 20674,8 20315,9 20078,4 19676, 4 -1785,8 -8,32
Sursa: Calcule ale autorilor.

Calculele autorilor, prezentate în studiu, sunt concordante cu urm ătoarele
ipoteze:
– o cohortă tânără în scădere (dar nu atât de abrupt ă ca în studiul
Comisiei Europene), în condi țiile unui num ăr tot mai mic de femei care
ajung la vârsta reproducerii, p ăstrând constant ă proporția femeilor care
nasc în totalul popula ției (1,05%), precum și rata natalit ății (1,36
nașteri/femeie);
– o cohortă vârstnică tot mai numeroas ă, în condi țiile creșterii speran ței
de viață la 81,8 ani (pentru b ărbați) și la 86,6 ani (pentru femei);
– o populație totală în scădere continu ă ( d a r n u a t â t d e a b r u p t ă ca în
studiul Comisiei Europene);
– o populație în vârst ă de munc ă rezultată din ipotezele de mai sus, în
scădere continu ă (dar nu atât de abrupt ă ca în studiul Uniunii
Europene).
În ceea ce prive ște valorile ratelor de dependen ță rezultate în urma
calculelor autorilor, acestea sunt sumarizate în tabelul nr. 4.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
24Tabelul nr. 4. Rate de dependen ță
(%)
Anul Rate de dependen ță
Populație tânără Popula ție vârstnic ă Total ă
2010 21,58 21,34 42,92
2020 21,93 25,56 47,49
2030 22,08 29,83 51,91
2040 23,03 39,00 62,03
2050 23,67 47,98 71,65
2060 24,15 53,37 77,52
Sursa: Calculele autorilor.
Comparând ratele de dependen ță obținute de autori cu cele proiectate de
experții Comisiei Europene, rezult ă că primele sunt mai ridicate pân ă în 2040,
fiind ceva mai reduse dup ă aceea, astfel încât, în 2060 se va realiza o rat ă totală de
dependen ță de 77,52% fa ță de cea propus ă de prognoza Comisiei Europene, care
este de 86,69%, adic ă cu 9,17 puncte procentuale mai mare.

Compara ții privind evolu ția demografic ă la nivelul Uniunii Europene

Am introdus în studiu o serie de elemente comparative ale evolu ției
demografice în țările Uniunii Europene pentru acela și interval 2010-2060, pentru
a putea vedea locul României și, mai ales, trendul dem ografic în care exper ții
consideră că va evolua Europa în urm ătorii 50 de ani.

Proiecțiile demografice ale Comisiei Europene arat ă că ratele totale de
fertilitate urmează să crească ușor în perioada analizat ă (2010-2060). Rata total ă
a fertilității la nivelul Uniunii Europene va cre ște de la 1,59 în 2010 la 1,71 pân ă
în 2060, România având o cre ștere de la 1,38 la 1,55 na șteri/femeie.

În aceeași perioadă, speranța de viață la naștere în Uniunea European ă va
crește cu 7,9 ani, de la 76,7 ani în 2010 la 84,6 ani în 2060. Speran ța de viață la 65 de
ani, indicator foarte important pentru sistemele de pensii din țările membre, va cre ște
cu 5,2 ani pentru b ărbați și 4,9 ani pentru femei, pân ă în 2060. Astfel, în 2060,
speranța de viață la 65 de ani va atinge 22,4 ani pentru b ărbați și 25,6 ani pentru
femei, România înregist rând 20,8 ani pentru b ărbați și 23,8 ani pent ru femei.
Între 2010 și 2060, migrația netă cumulată la nivelul țărilor membre ale
Uniunii Europene se estimeaz ă a fi de 55 de milioane de persoane. Fluxurile nete
ale persoanelor în stare de migra ție se vor concentra, pân ă în 2060, în câteva țări
de destina ție: Italia (15,4 milioane), Spania (10,9 milioane) și Marea Britanie

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
25(8,6 milioane). În perioada 2010-2060, țările care înregistreaz ă în prezent ie șiri
nete de persoane în migra ție (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și România) vor
înregistra sc ăderi ale acestor fluxuri sau chiar schimbarea de sens a acestora în
decadele urm ătoare.
Datorită dinamicilor a șteptate ale ratelor de fertilitate, speran ței de viață și
ratelor de migra ție, se proiecteaz ă ca populația Uniunii Europene să crească de
la 501 milioane de persoane în 2010 la circa 517 milioane în 2060. În timp ce populația Uniunii Europene va înregistra o cre ștere în 2060, comparativ cu 2010,
există mari diferen țe în trenduril e privind popula ția în diferitele state ale Uniunii.
Aproape jum ătate din statele Uniunii vor înregistra sc ăderea popula ției totale
(printre care și România), pe când cealalt ă jumătate va înregistra cre șteri.
Structura pe vârste a popula ției Uniunii Europene va înregistra
schimbări semnificative. Propor ția popula ției tinere (0-14 ani) va r ămâne relativ
constantă (circa 15%) pân ă în 2060, în timp ce popula ția între 15 și 64 de ani va
scădea notabil, de la 67% la 56%. În acela și timp, persoanele de 65 de ani ș
i peste
vor deveni mai multe, crescând de la 18% la 30% din popula ției.
Ca urmare a acestor tendin țe diferite a proiec țiilor grupelor de vârste, rata
de dependen ță a vârstnicilor va crește de la 26% la 52,5% pentru întreaga
Uniune European ă, în perioada 2010-2060. Practic, Uniunea European ă va avea în
loc de patru persoane în vârst ă de muncă la fiecare persoan ă de 65 de ani și peste,
în 2010, dou ă astfel de persoane în 2060.

Rata de dependen ță totală a vârstelor
6 va crește de la 49,3% în 2010 la
77,9% în 2060. În statele Uni unii Europene se constat ă o creștere relativ mic ă a
ratei totale de dependen ță în țări ca Belgia, Danemarca, Irlanda și Marea Britanie,
în timp ce țări ca Polonia, Slovacia, România și Letonia se vor confrunta cu o
creștere de peste 40% în 2060.

Urmărind tendin țele demografice în perspectiv ă globală și folosind
statisticile Na țiunilor Unite, se poate constata c ă populația Uniunii Europene s-a
înjumătățit, raportat la popula ția lumii, în 2010 fa ță de 1950, de la 14,7% la 7,2 %.
Această evoluție va continua pân ă în anul 2050, astfel încât popula ția Uniunii
Europene va ajunge la 5,4% din popula ția lumii.
Rata total ă de participare (pentru grupele de vârst ă între 20 și 64 de ani)
va crește cu 3,1 puncte procentuale (de la 75,6% în 2010 la 78,7% în 2060).

6 Populația de 14 ani și mai puțin și populația de 65 de ani și peste raportat ă la popula ția în vârst ă
de muncă (15-64 de ani).

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
26În Uniunea European ă cea mai mare rat ă de participare va fi înregistrat ă de
persoanele între 55 și 64 de ani (cu circa 20 de puncte procentuale pentru femei și
10 puncte procentuale pentru b ărbați), contribuind la diminuarea diferen ței dintre
sexe în ceea ce prive ște ratele de participare, pân ă în 2060.
Se etimeaz ă ca oferta total ă de munc ă în Uniunea European ă să crească
cu 1,4% în perioada 2010-2020 (grupa de vârst ă 20-64 de ani), reprezentând
aproximativ 3,3 milioane de persoane. Aceasta se datoreaz ă creșterii ofertei de
muncă a femeilor, în timp ce oferta de munc ă a bărbaților rămâne neschimbat ă. În
perioada 2020-2060 îns ă, forța totală de munc ă se va contracta cu 11,8%,
reprezentând circa 27,7 milioane de pe rsoane (sau 24,5 milioane de persoane
comparând cu anul 2010). Exist ă o mare diversitate între statele membre UE, for ța
de muncă înregistrând de la o cre ștere cu 24,9% în Irlanda la o sc ădere de 38,5%
în România. Practic, în majoritatea țărilor UE (21 de state) se vor înregistra
scăderi semnificative ale ofertei de munc ă până în 2060.
În cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene, rata ș
omajului se
presupune s ă scadă cu 3,2 puncte procentuale (d e la 9,7% în 2010 la 6,5 în 2060).
În această perioadă, și în România se preconizeaz ă o rată a șomajului în sc ădere,
dar numai cu 0,6 puncte procentuale (d e la 7,6% în 2010 la 7% în 2060).

Comisia European ă a prognozat o cre ștere a ratei totale de ocupare de la
68,6% în 2010 la 73,8% în 2060, dar cu varia ții foarte mari între țările membre ale
UE, provocate în special de efecte le crizelor economice asupra evolu ției
șomajului.

Ca urmare a procesului rapid de îmb ătrânire a popula ției, structura pe
vârste a popula ției active din Uniunea European ă se schimb ă semnificativ.
Proporția lucrătorilor în vârst ă (55-64 de ani) în for ța de munc ă (20-64 de ani) va
crește cu aproximativ 40%, de la 13,2% în 2010 la 18,7% în 2060.
Rata de dependen ță economic ă efectivă a vârstnicilor va crește
semnificativ în țările membre ale Uniunii Europene, de la circa 40% în 2010 la
74% în 2060. Analizând aceast ă situație, se constat ă că rata de dependen ță
economic ă efectiv
ă a vârstnicilor o s ă varieze, în 2060, de la minimum 55% în
Irlanda la maximum 109% în România. Aceast ă rată se presupune a fi peste 85%
în numai opt țări, și anume: Bulgaria, Ungaria, Ital ia, Letonia, Malta, Polonia,
România și Slovacia în 2060.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
27Rata total ă de dependen ță economic ă7 va crește peste 150% pân ă în
2060. Acest indicator reflect ă impactul foarte puterni c al procesului de
îmbătrânire a popula ției în majoritatea statelor Uniunii Europene. Totu și, vor fi
înregistrate diferen țe notabile între țări. În timp ce în Bu lgaria, Luxemburg,
Polonia, România, Slovenia și Slovacia se preconizeaz ă o creștere de peste 40 de
puncte procentuale, între 2010 și 2060, în Danemarca, Spania, Fran ța, Malta,
Suedia și Marea Britanie, cre șterea se va situa sub 20 de puncte procentuale.

Efecte ale Strategiei EUROPA 2020 asupra ocup ării în România

Prin adoptarea Strategiei EU ROPA 2020 statele membre adopt ă de fapt o
nouă viziune a economiei sociale de pia ță a Europei în urm ătorul deceniu, care s ă
contribuie la ie șirea din criza economic ă și financiar ă și să construiasc ă o
economie inteligent ă, durabilă și favorabil ă incluziunii, caracterizat ă de niveluri
ridicate de ocupare a for ței de munc ă, productivitate și coeziune social ă.
În acest scop, Comisia European ă a adoptat cinci obi ective principale:
1) ocuparea for
ței de munc ă (o rată de ocupare a for ței de munc ă de 75%
în rândul popula ției cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani);
2) cercetare, dezvoltare și inovare (un nivel al investi țiilor publice și
private în cercetare și dezvoltare de 3% din PIB-ul UE);
3) schimbări climatice și energie (reducerea cu 20% a emisiilor de gaze
cu efect de ser ă (sau chiar cu 30%, în condi ții favorabile) fa ță de
nivelurile înregistrate în 1990; cre șterea ponderii surselor de energie
regenerabile pân ă la 20%; cre șterea cu 20% a eficien ței energetice);
4) educație (reducerea abandonului școlar la sub 10%; cre șterea la peste
40% a ponderii absolven ților de studii superioare în rândul popula ției în
vârstă de 30-34 de ani);
5) sărăcie și excluziune social ă (reducerea cu cel pu țin 20 de milioane a
numărului persoanelor care sufer ă sau risc ă să sufere de pe urma
sărăciei și a excluziunii sociale).

În România a fost adoptat Programul Na țional de Reform ă 2011-2013,
document strategic care consacr ă: țintele naționale (tabelul nr. 5), principalele
măsuri pentru atingerea acestora, reformele prioritare, precum și eventualele
blocaje în calea cre șterii economice și a ocupării forței de munc ă.

În ceea ce prive ște stabilirea obiectivului priv ind rata de ocupare pentru
grupa de vârst ă 20-64 de ani, de 70%, s-a pornit de la un scenariu care a inclus

7 Calculată ca raport între popula ția inactivă totală și populația ocupată.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
28evoluția istoric ă a ritmului anual de cre ștere a ratei ocup ării, poten țialul de
creștere economic ă și evoluția demografic ă prognozat ă pentru urm ătorul deceniu.

Tabelul nr. 5. România: Ținte naționale specifice
Obiectiv UE-27 Valoare asumat ă de
România
1. Rata de ocupare a popula ției cu vârsta de 20-64 ani – 75% 70%
2. Investiții în cercetare și dezvoltare – 3% din PIB 2%
3. Energie și schimbări climatice (20/20/20)
– Reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser ă – 20% 20%

– Ponderea energiei din surse regenerabile
în consumul final brut – 20% 24%

– Creșterea eficien ței energetice – 20% 19%
(10 Mtep, exprimat ca
reducere a consumului de
energie primar ă)
4. Educație
– Rata părăsirii timpurii a școlii – 10% 11,3%
– Rata popula ției cu vârsta de 30-34 ani absolvent ă a unei forme
de educație terțiară – 40% 26,7%
5. Promovarea incluziunii soci ale, în special prin reducerea
sărăciei – reducerea cu cel pu țin 20 milioane a num ărului de
persoane aflate în risc de s ărăcie și excluziune social ă580.000 persoane
Sursa: Programul Na țional de Reform ă 2011-2013.

Îmbătrânirea popula ției active și migrația forței de munc ă tinere către alte
zone ale Europei, coroborate cu gradul redus de ocupare a popula ției cu vârsta
cuprinsă între 20 și 64 de ani, num ărul total de salaria ți, raportat la num ărul total
al contribuabililor la sistemul public de pensii, au un impact negativ deosebit
asupra economiei române ști.

De aceea, se impune continuarea eforturilor de investi ție în for ța de
muncă, prin sus ținerea cre șterii gradului de ocupare a persoane lor tinere,
coroborate cu m ăsuri privind cre șterea natalit ății, în special prin dezvoltarea de
strategii țintite atât c ătre individ, cât și către agenții economici. O mai bun ă
anticipare a necesarului de calific ări, inclusiv a competen țelor noi de pe pia ța
muncii, poate contribui semnificativ la cre șterea gradului de ocupare. Este
necesară continuarea eforturilor care s ă asigure cre șterea particip ării forței de
muncă, combaterea șomajului structural, reducerea șomajului în rândul tinerilor și
a abandonului școlar timpuriu, asig urându-se totodat ă că salariile ob ținute reflect ă
atât calificarea persoanelor, cât și productivitatea muncii acestora.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
29
Efecte ale crizei economico-financi are asupra sistemelor de pensii

Criza financiar ă afecteaz ă grav atât sistemele de pensii capitalizate,
administrate privat, cât și sistemele de pensii publice. Analiza impactului crizei
economico-financiare asupra sistem elor de pensii a fost privit ă cu mult ă
seriozitate atât de OECD, cât și de Comisia European ă și Banca Mondial ă. Aceste
instituții au publicat, înc ă din 2009, note prin care au scos în eviden ță gravitatea
efectelor crizei asupra sistemelor de pensii.
În acest context, impactul crizei economice și financiare asupra sistemelor
de pensii capitalizate depinde de patru factori principali, și anume:
 schimbări ale pre țurilor activelor și posibila recuperare pe termen
mediu. Pensiile finan țate sunt direct afectat e de criza financiar ă,
deoarece criza devalorizeaz ă fondurile care au fost acumulate pân ă la
criză. Gradul de devalorizare depi nde de portofoliul de investi ții. În
general, criza se estimeaz ă că a redus activele acumulate în fondurile
de pensii cu 15,8%. De și pe termen scurt pierderile sunt îngrijor ătoare,
pe termen lung (important pentru orice sistem de pensii capitalizate) ele nu sunt relevante;
 proporția veniturilor din pensii care provin din activele conturilor
individuale capitalizate. Conturile individuale capitalizate (Pilonul II)
formează numai o parte din pachetul total de venituri la ie șirea la
pensie. Între țările din Europa Central ă și de Est, membre ale Uniunii
Europene, România are cel mai mic venit din pensii care va putea fi
furnizat de Pilonul II, de numai 22%, în timp ce țări ca Slovacia și
Polonia au o propor ție de 55%, respectiv 49,5%;
 prezența pensiilor sociale minime ca parte integrant ă a sistemului de
pensii. Valoarea medie a acestor beneficii sociale minime este de pân ă
la 30% din media salariului mediu la nivel na țional. În România s-a
introdus indemniza ția socială pentru pensionari (echivalent al pensiei
sociale minime), ca sprijin al statul ui, acoperit de bugetul de stat, care
reprezintă circa 18% din salariul mediu brut la nivel na țional;
 reglement ările și cadrul institu țional privind plata pensiilor capitalizate
obligatorii în baza fondurilor acumulate pân ă la ieșirea la pensie. Doar
un număr mic de asigura ți vor ieși la pensie într-o perioad ă în care
pensiile lor vor fi reduse din cauza sc ăderii activelor. Di n fericire, în
țările din Europa Central ă, care și-au reformat sistemele de pensii (între
care și România) la începutul anilor ’ 90, marea majoritate a persoanelor
se vor pensiona din sistemul privat de pensii (Pilonul II) în 15 sau mai
mulți ani, nefiind afecta ți de criza actual ă.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
30
Sistemele de pensii publice vor fi afectate de criza financiar ă într-un mod
mai puțin dramatic și imediat. Recesiunea global ă în curs va reduce contribu țiile
la veniturile sistemelor de pe nsii publice ca rezultat al cre șterii ratei șomajului sau
reducerii câ știgurilor salariale la care se aplic ă cotele de contribu ții. Cheltuielile
cu pensiile publice vor cre ște deoarece din ce în ce mai multe persoane se vor
pensiona, c ăutând să-și protejeze cel pu țin veniturile într-o perioad ă de recesiune
economic ă.
Efectele resim țite de membrii sistemelor pub lice de pensii vor depinde de
modul în care guvernele vor gestiona sc ăderea veniturilor. Guvernele au câteva
variante de ac țiune:
– s ă finanțeze în totalitate deficite le sistemelor de pensii;
– s ă renunțe la major ările și indexările de pensii promise.

Alegerea uneia dintre cele dou ă căi sau a unei a treia care s ă le îmbine pe
cele două de mai sus va fi influen țată politic deoarece pensia este doar unul dintre
sistemele în competi ție pentru resurse publice limitate. În România, solu ția
guvernului a fost una mixt ă. În primul rând, deficitul bugetului asigur ărilor sociale
de stat este finan țat în totalitate de bugetul de stat. În al doilea rând, valoarea
punctului de pensie a r ămas neschimbat ă (fiind practic înghe țată), astfel încât
cheltuielile cu pensiile publice s ă nu creasc ă.
În unele cazuri, țările care au introdus un al doilea pilon de pensii ar putea
fi tentate s ă repartizeze o parte din contribu țiile sociale destinate Pilonului II
înapoi la sistemul public ( cazul recent al Argentinei și Ungariei). Pe termen scurt,
această soluție rezolvă unele probleme, dar pe termen lung va avea consecin țe
negative asupra benefi ciilor individuale.

Instrumente de simulare a evolu ției proiec țiilor financiare
ale sistemului de pensii din România

Sistemele de pensii de tip P AYG au fost, adesea, lansate f ără a avea la
bază o fundamentare foarte solid ă, fără o analiz ă atentă a efectelor pe care
sistemul de pensii în cauz ă le va avea pe termen mediu și lung asupra persoanelor
în vârstă, asupra lucr ătorilor, dar mai ales asupra finan țelor publice. Pentru a
asigura sustenabilitatea unui sist em de pensii este necesar s ă existe un control
permanent asupra efectelor pe care factori precum speran ța de viață, tendințele
demografice, gradul de ocupare, al ături de al ți factori, îl pot avea asupra unui
astfel de sistem.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
31 În acest context, Banca Mondial ă a dezvoltat un set de instrumente
conținând op țiuni de simulare, denumit PROST ( Pension Reform Options
Simulation Toolkit ), care să fie utilizat la reformarea sistemelor de pensii. Acest
model este utilizat în peste 80 de țări și este conceput pentru a promova elaborarea
de politici fundamentate, capabile s ă reducă decalajul dintre analiza calitativ ă și
cea cantitativ ă a sistemelor de pensii.

Modelul PROST este un model flexibil, u șor de adaptat la particularit ățile
fiecărei țări, bazat pe utilizarea calculator ului, conceput ca un instrument de
simulare a evolu ției în timp a sistemului de pensii și a implica țiilor fiscale ale
diverselor tipuri de reform ă (nivelul contribu țiilor la sistemul asigur ărilor sociale,
potențialele drepturi de asigur ări sociale care pot fi acordate într-o anumit ă
perioadă de timp, dar și estimarea veniturilor și a cheltuielilor presupuse de
respectivul sistem de pensii).

Cu ajutorul acestui model se determin ă evoluția datoriilor implicite
reprezentate de plata pensiilor, sustenabil itatea sistemului de pensii pe termen
lung, simularea impactului diverselor m ăsuri de reform ă, cum ar fi reforma
parametric ă (mod de indexare, rate de contribu ție, vârsta de pensionare) și reforma
sistemică (introducerea pilonului priv ind pensiile private).

Modelul PROST utilizeaz ă datele specifice fiec ărei țări, generând proiec ții
demografice ale popula ției care, combinate cu diferi te scenarii economice, ofer ă
prognoze cu privire la viitorul num ăr de beneficiari și de contribuabili. Aceste
date genereaz ă la rândul lor fluxuri de venituri și cheltuieli, proiectând balan țe
fiscale și luând în considerare prefinan țarea parțială a datoriilor.

Modelul utilizeaz ă variabile de intrare provenite din trei domenii, descrise
în detaliu în studiu, și anume:
– variabile demografice : populația de baz ă pe vârste și sexe; rata
fertilității; rata mortalit ății; fluxul net al migra ției;
– variabile economice : variabile macroeconomice (produs intern brut,
inflație, rata dobânzii); va riabile privind pia ța muncii (for ță de munc ă,
șomaj, salarii);
– variabile privind sistemul de pensii: contribuabili, beneficiari, vârsta
de pensionare, rata de înlocuire, indexarea pensiilor, rata contribu ției.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
32În urma aplic ării schemei generale de calcul aplicat ă de model, acesta
furnizează cinci module de ie șire, ale căror elemente de detaliu sunt descrise în
studiu, și anume:
– modulul 1 – proiecția popula ției, cuprinzând prognoza popula ției,
inclusiv tabele de mort alitate, piramida popula ției și alte astfel de elemente;
– modulul 2 – structura demografic ă, incluzând for ța de munc ă și
ocuparea for ței de munc ă, numărul contribuabililor și al beneficiarilor,
rata de dependen ță;
– modulul 3 – fluxuri financiare al e sistemului de pensii publice ,
cuprinzând proiec țiile salariilor și drepturilor privind pensiile, veniturile și
cheltuielile sistemului de pensii, balan ța sistemului de pensii și ajustările
necesare echilibr ării acesteia. Acest modul stabile ște și datoria implicit ă cu
pensiile ce reprezint ă valoarea actual ă a pensiilor care urmeaz ă a fi plătite
în viitor pe baza drepturi lor determinate acrual atât c ătre actualii pensionari
(toate cate goriile) cât și către actualii contribuabili;
– modulul 4 – fluxurile financia re ale sistemului multipilon , urmărind
impactul reformei atât asupra individului, cât și asupra sistemului. Plata
beneficiilor și ratele de înlocuire sunt calculate în conformitate cu
fiecare dintre cei trei piloni. Fluxurile financiare sunt calculate pentru
fiecare pilon în parte, iar datoria implicit ă a sistemului de pensii este
calculată pentru sistemul reformat;
– modulul 5 – conturi indi viduale de pensionare , generând prognoze
de beneficii sau contribu ții în funcție de vârst ă, sex, vârsta de intrare pe
piața muncii, vârsta standard de pensionare, profilul câ știgurilor, rata
mortalității etc., pentru șase persoane aflate în situa ții diferite.

Exemplificarea aplic ării modelului PROST pent ru sistemul de pensii
din România

Modelul PROST a fost utilizat exemplificativ pentru eviden țierea sustena-
bilității financiare a sistemului de pensii din România. În acest sens, st udiul prezint ă
în detaliu, exemplificativ, intr ările și ieșirile principale folo site în cazul simul ării
pentru România, anul de baz ă de la care s-a plecat pentru simu lare fiind 2008.

Principalele ipoteze utilizate priv ind indicatorii macroeconomici sunt:
– variabile macroeconomice: evolu ția produsului intern brut pe perioada
modelată; evoluția inflației pe perioada modelat ă; evoluția indicelui
prețurilor;
– variabile cu privire la for ța de munc ă: total contribuabili, distribu ția
acestora pe vârste și sex; venituri asigurate; contribu ții datorate,
respectiv colectate din salarii.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
33 În ceea ce prive ște sistemul de pensii, principalele ipoteze care au fost
utilizate sunt cele referitoare la:
– structura demografic ă a sistemului de pensii – pe tipuri de pensie și
sexe;
– date referitoare la pensionare, cum ar fi: vârsta de pensionare, stagiul
de cotizare prev ăzut de lege etc.;
– stagiul de cotizare mediu la pensionare.

Rezultatele simul ărilor ofer ă informații relevante despre sustenabilitatea
sistemului de pensii și se referă în principal la:
– perioada de timp în care sistemul de pensii PAYG poate fi sus ținut în
condițiile în care cotele de contribu ție și rata de înlocuire la momentul
modelării sunt men ținute;
– nivelul cotelor de contribu ție necesar a fi reglementat astfel încât
sistemul s ă devină sustenabil;
– rata de înlocuire care poate fi asigurat ă pentru ca sistemul s ă devină
sustenabil, având în vedere o cot ă de contribu ție dată.

Din datele proiectate, refer itoare la structura demografic ă, se observ ă că
numărul popula ției totale este în continu ă scădere, ajungând pân ă în anul 2075 la
aproximativ 15,9 milioane de persoane, fa ță de aproximativ 21,5 milioane la
nivelul anului 2008, aspect ce determin ă o creștere semnificativ ă a ratei de
dependen ță a popula ției care ajunge la nivelul anului 2060 la cota de 94,0 și la
87,6 la nivelul anului 2075.

De asemenea, se observ ă că populația din grupa de vârst ă 20 de ani și
peste înregistreaz ă o continu ă scădere până la nivelul anului 2055, când aceast ă
tendință devine u șor crescătoare. Astfel, fa ță de anul 2008, popula ția de sex
feminin, pentru grupa de vârst ă 20 de ani și peste, ajunge la nivelul anului 2075 s ă
atingă cota de 81,2, ceea ce înseamn ă o scădere de aproximativ 50%. Aceea și
tendință se înregistreaz ă și pentru popula ția de sex masculin care înregistreaz ă o
scădere de aproximativ 50% în anul 2075, fa ță de anul 2008 (179,6 la nivelul
anului 2008 și de 86,3 în anul 2075).

Speran ța de viață, pentru ambele sexe, la grupele de vârst ă 20, 60 și 65 de
ani, respectiv la vârsta de pensionare, este în continu ă creștere, ceea ce conduce la
o ușoară creștere a raportului sprijinului individual pân ă în anul 2025 în propor ție
de 3,2% pentru grupa de vârst ă 15 ani și peste și de 2,9% pentru grupa de vârst ă
20 de ani și peste pentru b ărbați, respectiv 2,2% și 1,9% pentru femei, moment de
la care nivelul raportului sp rijinului individual începe s ă înregistreze o u șoară
scădere, ajungând la nivelul anului 2075 la 2,4%, respectiv 2,1% pentru b ărbați
grupele 15 ani și peste și 20 de ani și peste, iar pentru femei 1,9%, respectiv 1,7%,
pentru acelea și grupe de vârst ă.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
34 Deci, pe fondul sc ăderii continue a popula ției în vârst ă de munc ă și al
creșterii speran ței de viață, sustenabilitatea financiar ă a sistemului public de pensii
poate fi serios afectat ă, aspect ce impune identificarea unor solu ții care să asigure
viabilitatea sistemului de pensii. De asemenea, din analiza da telor furnizate se constat ă și faptul c ă
populația de vârst ă inactivă de sex feminin este mai numeroas ă decât cea de sex
masculin, aspect care a determinat majora rea vârstei de pensionare pentru femei
(aspect reglementat în prezent prin Legea nr. 263/2010, cu modific ările și
completările ulterioare).
Din analiza datelor ob ținute din simulare, se poate observa faptul c ă
procentul persoanelor car e primesc pensia minim ă înregistreaz ă o creștere
continuă, ajungând s ă atingă la nivelul anului 2075 aproximativ 40%, femeile
având o pondere mult mai accentuat ă decât bărbații.
Cre șterea num ărului salaria ților, respectiv a num ărului contribuabililor
efectivi la sistemul public de pensii, are impact direct asupra nivelului
contribuțiilor datorate de salaria ți și, pe cale de consecin ță
, asupra veniturilor
sistemului de pensii. Din analiz a acestor date putem concluziona c ă pentru
asigurarea sustenabilit ății sistemului public de pensii se impune atât o cre ștere a
numărului contribuabililor, cât și a gradului de co lectare a contribu țiilor datorate
de salaria ți. Așadar, statul trebuie s ă găsească acele mecanisme capabile s ă
crească gradul de colectare a contribu țiilor, astfel încât nivelul contribu țiilor
datorate și cel al contribu țiilor colectate s ă fie identic și astfel să se realizeze o
creștere a nivelului veniturilor sistem ului public de pe nsii din contribu ții.

Pe baza datelor furnizate de modelu l PROST, s-a exemplificat în studiu
evoluția balanței fiscale a sistemului public de pensii pân ă în anul 2025, prin
comparație între situa ția nereformat ă a sistemului de pensii cu cea reformat ă în
2009. Trebuie ar ătat că:
 proiectarea nu include regimurile speciale;
 reformele principale încorporate includ schimbarea index ării pensiilor,
creșterea vârstei de pensionare pentru femei la 63 de ani pân ă în anul
2030, reducerea pension ărilor anticipate și cerințe mai stricte în ceea ce
privește prestațiile de invaliditate. Proiectarea se bazeaz ă pe estim ările
Casei Naționale de Pensii Publice cu privire la pensionarea anticipat ă și
invaliditate;
 înghețarea pensiilor este asumat ă în scenariul reform ei pentru anii 2010
și 2011;

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
35Figura nr. 3. Balanța fiscală a sistemului public de pensii (Pilon I)

Se poate vedea în figura nr. 3 c ă, în cazul nereform ării sistemului public de
pensii, deficitul acestuia ar fi evoluat de la circa 1,3% din PIB în 2009 la circa
4,8% în 2025, o valoare greu de sus ținut financiar, în timp ce, în cazul sistemului
reformat (a șa cum a și fost legiferat prin Leg ea nr. 263/2010), deficitul va
înregistra o evolu ție pozitiv ă, de la 1,3% din PIB în 2009 la 0,5% în 2014 și circa
0,1% în 2025.

Utilizări recente ale modelului PROST în România

În statele membre ale Uniunii Europe ne, indicatorii st atistici privind
protecția socială (inclusiv pensiile) se calculeaz ă după o metodologie armonizat ă
(ESSPROS – European System of Integrated Social Protection Statistics ), care
asigură comparabilitatea temporal ă și spațială a datelor și în baza Regulamentului
Consiliului și Parlamentului European nr. 458/2 007 privind sistemul european al
statisticilor integrate de protec ție socială.
Utilizând aceast ă metodologie și simulări recente realizate cu modelul
PROST, a fost elaborat ă „Fișa de țară referitoare la proiec țiile privind pensiile din
România”, pentru Comitetul de Poli tici Economice al Comisiei Europene.

Din simul ările efectuate a rezultat c ă cheltuielile cu pe nsiile publice vor cre ște
cu 3,7% din PIB între 2010 și 2060, cu cea mai mare cre ștere între 2030 și 2040
(1,38%), când se va finaliza cre șterea vârstei legale de pensionare (tabelul nr. 6).

valoarea ini țială proiectul de lege revizuit (6.11. 2009)

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
36Tabelul nr. 6. Proiecții ale cheltuielilor cu pensiile publice
Indicator 2005 2010 2020 2030 2040 2050 2060
Cheltuieli brute cu pensiile publice
Cheltuieli nete cu pensiile publice Contribu ții la pensiile publice 6,19
5,88
#N/A 9,82
9,33 7,15 9,21
8,75 8,07 10,25
9,74 9,66 11,63
11,05 11,13 12,76
12,12 12,47 13,52
12,84 13,72
Sursa: „Fi șa de țară referitoare la proiec țiile privind pensiile din România”, elaborat ă pentru
Comitetul de Politici Economice al Comisiei Europene.

Cheltuielile cu pensiile publice au cr escut semnificativ în ultimii zece ani,
deoarece nivelul pensiei medii era foarte sc ăzut (echivalentul a 403,8 euro în
2000). Valoarea punctului de pensie a continuat s ă crească, astfel c ă pensia
publică medie a crescut de 2,5 ori, în timp ce PIB-ul a crescut cu numai 70%; de
aceea cheltuielile cu pensiile au c ăpătat o greutate semnificativ ă în PIB. Se
așteaptă ca trendul de cre ștere a acestor cheltuieli în PIB s ă înceteze și să fie urmat
de o stabilizare și o scădere considerabil ă, consecin ță a reform ării sistemului de
pensii.

Ipotezele macroeconomice arat ă că salariul mediu se va dubla între 2040 și
2060, în timp ce PIB-ul va cre ște cu 76%. Contribu țiile la pensiile publice vor
crește și se așteaptă o îmbun ătățire a colect ării contribu țiilor, atât în ceea ce
privește numărul, cât și sumele.

Creșterea ponderii che ltuielilor cu pens iile publice, de 3,3% din PIB, între
2030 și 2060 este datorat ă practic schemelor de pensionare pentru limit ă de vârstă
și pensionare anticipat ă, în timp ce ponderea pensiilor de invaliditate și de urma și
rămâne constant ă. Este evident c ă aportul principal la cre șterea cheltuielilor cu
pensiile provine de la rata de dependen ță a sistemului, ca urmare a îmb ătrânirii
populației, care va schimba decisiv raportul dintre popula ția vârstnic ă și cea
activă, vârful acestei cre șteri fiind în perioada 2030-2050.

În plus, gradul de acoperire va continua s ă scadă și din cauza diminu ării
populației, așa cum se proiecteaz ă pentru anii viitori. Diminuarea popula ției are de
asemenea impact asupra num ărului de pension ări de invalidit ate, care va sc ădea ca
și cel al pensiilor acordate pentru urma și.
Rata ocup ării va avea un impact limitat asupra cheltuielilor cu pensiile în
PIB deoarece proiec ția acesteia prevede o cre ștere modest ă pe tot orizontul de
prognoză. Reforma pensiilor atenueaz ă creșterea pensiei medii, în timp ce
creșterea economic
ă viitoare va conduce la rate ale beneficiilor mai mici. Se
așteaptă ca numărul de pensionari s ă se micșoreze, în timp ce num ărul persoanelor

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
37peste 65 de ani va continua s ă crească, așa că raportul între aceste numere va
scădea. În toat ă perioada analizat ă, numărul pensionarilor va cre ște cu 0,4%, în
timp ce num ărul popula ției de 65 ani și peste va cre ște cu 1,3%

Măsuri de îmbun ătățire a sustenabilit ății financiare a sistemului
de pensii

Evolu ția demografic ă pe termen lung și a parametrilor financiari ai
sistemului de pensii din România impune m ăsuri structurale de îmbun ătățire a
sustenabilit ății financiare a sistemului. Aceste m ăsuri trebuie dirijate c ătre
sporirea veniturilor sist emului de pensii, dar și spre reducerea cheltuielilor
acestuia, în paralel cu diversificarea finan țării sistemului prin capitalizare și
administrare privat ă. Măsurile propuse sunt axate pe cinci politici publice care se
referă la următoarele obiective:

a) Noi reglement ări în domeniul pensiilor anticipate și al pensiilor de
invaliditate

Obiectivul general al acestei politic i publice îl constituie instituirea unui
set de măsuri destinat în ăspririi condi țiilor și criteriilor de pensionare anticipat ă și
de pensionare pentru i nvaliditate. Aceasta deoarece, din ce în ce mai multe
persoane care mai au doar câ țiva ani pân ă la pensie prefer ă să se înscrie pentru
obținerea unei pensii anticipate, suportând reducerile drastice ale cuantumului
pensiei sau – în situa ția în care nu au voca ție pentru pensie anticipat ă – să încerce,
prin diferite mijloace, s ă obțină o pensie pentru motive de invaliditate.

Ca obiective specifice se pot preciza:
– reglementarea condi țiilor în care o persoan ă poate beneficia de pensie
anticipată și stabilirea penalit ăților pentru acest tip de pensie;
– revizuirea criteriilor medicale care stau la baza pension ărilor pentru
invaliditate;
– instituirea unui mecanism de control al pension ărilor pentru invaliditate,
astfel încât s ă se elimine sau cel pu țin să se țină sub control strict
eventualele abuzuri.

Impactul social al acestor m ăsuri se reg ăsește în beneficii cum ar fi:
– fundamentarea și distribuirea corect ă a fondurilor destinate pl ății
drepturilor de pensie;
– asigurarea unui cadru legisl ativ adaptat noilor realit ăți sociale și
economice, destinat persoa nelor aflate în nevoie, și nu deschis
abuzurilor;

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
38- încurajarea persoanelo r afectate de aceste m ăsuri să rămână active pe
piața muncii, s ă-și găsească un loc de munc ă adecvat preg ătirii lor sau
să participe la cursuri de recalificare și reconversie profesional ă;
– O mai bun ă fundamentare a bugetului asigur ărilor sociale, prin faptul c ă
pot fi previzionate mai u șor cheltuielile privind plata pensiilor.

b) Instituirea unui sistem contribut iv al pensiilor pentru agricultori

Obiectivul general al politicii publice îl constituie instit uirea unui sistem
de pensii publice, contributi v, destinat persoanelor care î și desfășoară activitatea
exclusiv în sectorul agricol.
Ca obiective specifice se pot men ționa:
– reglementarea condi țiilor de participare la sistemul pensiilor pentru
agricultori;
– stabilirea modului de acordare a di feritelor drepturi de pensie;
– asigurarea sustenabilit ății financiare a sistemului de pensii pentru
agricultori și reglementarea cotelor de participare la acest sistem pentru
persoanele fizice beneficiare și pentru stat.

Impactul social al acestei m ăsuri se reg ăsește în beneficii cum ar fi:
–
dezvoltarea unui sistem adecvat de pensii capabil s ă răspundă
specificului unei categorii sociopro fesionale aparte, reprezentat de
persoanele care î și desfășoară activitatea în sectorul agricol;
– fundamentarea și distribuirea corect ă a fondurilor destinate pl ății
drepturilor de pensie pentru agricultori;
– crearea condi țiilor necesare pentru agricultorii activi de a- și asigura
riscul îmb ătrânirii;
– îmbunătățirea nivelului de trai al persoanelor care î și desfășoară
activitatea în sectorul agricol;
– degrevarea bugetului de stat de plata unui num ăr mare de indemniza ții
sociale minime pentu aceast ă categorie de persoane.

c) Prelungirea vie ții active a persoanelor care împlinesc vârsta
de pensionare

Obiectivul general al acestei m ăsuri este prelungirea vie ții profesionale și
creșterea num ărului de locuri de munc ă, în paralel cu îmbun ătățirea sustenabilit ății
financiare a sistem ului de pensii.

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
39Dintre obiectivele specifice pot fi men ționate:
– sporirea particip ării la for ța de munc ă și a capacit ății de integrare
profesional ă;
– creșterea ratei de angajare în rândul lucr ătorilor vârstnici;
– acordarea de stimulente persoa nelor vârstnice care aleg s ă rămână în
activitate – la sistemul de pensii, beneficii sociale sau la scutiri/reduceri de impozite.
Reglementarea propus ă pleacă de la faptul c ă fenomenul de îmb ătrânire a
populației și de scădere a popula ției active impune luarea de m ăsuri menite s ă
atragă și să mențină pe piața forței de munc ă, pentru o perioad ă cât mai mare de
timp, acele persoane care împlinesc vârsta de pensionare.

Impactul social al acestei m ăsuri se reg ăsește în beneficii cum ar fi:
– participarea activ ă pe piața muncii contribuie la cre șterea economic ă
sustenabil
ă în fața evoluțiilor demografice;
– creșterea ratei de ocupare;
– reducerea riscului s ărăciei în rândul persoanelor vârstnice;
– scăderea presiunii pe sistemul de presta ții sociale, inclusiv pensiile, și
implicit asupra bugetului de stat.

d) Întărirea capacit ății administrative și profesionale a Comisiei
Naționale de Prognoz ă

Obiectivul general al politicii publice îl constituie dezvoltarea capacit ății
Comisiei Na ționale de Prognoz ă de a elabora politici și prognoze utilizând
modelul PROST.

Printre obiective specifice ale aplic ării acestei m ăsuri se pot aminti:
– înființarea în cadrul Comisiei Na ționale de Prognoz ă a unei structuri
specializate capabile s ă gestioneze eficient datele furnizate în cadrul
PROST;
– instruirea personalului asupra modulu i de utilizate a sistemului de
instrumente PROST;
– dotarea Comisiei Na ționale de Prognoz ă cu echipamentele necesare în
vederea utiliz ării modelului PROST.

În reglementarea aceste i politici publice se are în vedere c ă Comisia
Națională de Prognoz ă are rolul de a elabora studii și prognoze pe termen scurt,
mediu și lung, privind evolu ția economiei române ști în ansamblu, pe sectoare și în
profil teritorial, sinteze macroeconomice, precum și de a fundamenta principalele

Evoluția demografic ă pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii
40măsuri de politic ă economic ă proiectate de guvern. Pe ntru a furniza informa ții cât
mai exacte și riguroase care s ă fie utilizate la fundamentarea politicilor promovate
de guvern, inclusiv la f undamentarea bugetului asigur ărilor sociale de stat, se
impune dezvoltarea continu ă a instrumentelor utilizate de speciali știi Comisiei
Naționale de Prognoz ă.
Impactul social al acestei politici publice se reg ăsește în beneficii cum ar fi:
– elaborarea unor politici și prognoze bazate pe date concrete și riguroase;
– fundamentarea bugetului asigur ărilor sociale, utilizând datele furnizate
de modelul PROST;
– creșterea capacit ății administrative a Comisiei Na ționale de Prognoz ă.
e) Intărirea mecanismelor de reducere a pierderilor cauzate de erori,
fraudă și corupție în sistemele de pensii

Obiectivul general al politicii pub lice îl constituie introducerea unor
mecanisme coerente și eficiente de reducere a pierderilor cauzate de erori, fraud ă
și corupție în sistemele de pensii.

Dintre obiective specifice ale acestor mecanisme se pot enumera:
– îmbunătățirea echității transferurilor privind pensiile;
– creșterea particip ării la forța de munc ă a beneficiarilor sistemului de pensii;
– reducerea costurilor administrative;
– reducerea nivelului erorilor, fraudei și corupției;
– îmbunătățirea capacit ății de monitorizare și evaluare;
– îmbunătățirea calității resurselor umane.

Strategia general ă de combatere a erorilor, fraudei și corupției din sistemul
de pensii este aceea de a asigura c ă vasta majoritate a cont ribuabililor la sistemul
de pensii pl ătesc contribu ții corecte și la timp, iar beneficiarii sistemului de pensii
primesc beneficii corect calculate și la timp.

Impactul social al acestei politici publice se reg ăsește în beneficii cum ar fi:
– verificarea eligibilit ăților de a ob ține pensii la niveluri diferite;
– măsurarea periodic ă a riscurilor sistem ului de beneficii;
– introducerea și aplicarea unor sanc țiuni adecvate.

În final, se poate ar ăta că studiul privind „Evolu ția demografic ă pe termen
lung și sustenabilitatea sistemul ui de pensii” se bazeaz ă pe o bogat ă susținere
statistică, reprezentat ă de numărul figurilor, tabelelor și anexelor cuprinse în acest
document. De asemenea, autorii au studiat peste 60 de lucr ări bibliografice.